Manual Antreprenorială

2014
COLEGIUL NATIONAL ALEXANDRU ODOBESCU
Prof. MIHAI MIHAESCU
[MANUAL DE EDUCATIE
ANTREPRENORIALA]
Clasa a X a –toate profilurile

MANUALUL respecta Programa scolara aprobata prin ordin al ministrului
nr. 4598 /31.08.2004
Educatie antreprenoriala
Cuprins
Cuvant de introducere 1
Capitolul 1.Managementul resurselor personale4

A.Motivatia muncii5
B.Alegerea traseului profesional6
C.Individul ca
intreprinzator………………………………………………………………………………………………
……………………
D.Calitati si competente ale intreprinzatorului de

succes………………………………………………………………………
Copyright@2014.Mihaescu Mihai.Toate drepturile de autor rezervate.

Cuvant de introducere
Este necesar ca în educarea tinerei generaţii să se ţină cont și de specificul mediului economic. Dat fiind
faptul că este vorba de realizarea unui demers, cum este educaţia antreprenorială, el ar putea începe prin
precizarea semnificaţiilor unor termeni de bază, iar primul dintre ei ar putea fi tocmai acela de întreprinzător,
care poate fi definit drept o persoană care iniţiază și derulează o acţiune, asumându-și riscurile asociate inovării
în schimbul obţinerii unor satisfacţii personale (materiale, psihologice, morale sau sociale). Într-un sens limitat
la sfera economiei, întreprinzătorul poate fi definit drept o persoană care iniţiază, individual sau în asociere cu
alte persoane, o întreprindere care investește capital și acţionează în industrie, agricultură, transporturi, comerţ,
servicii. În acest sens, s-ar putea schiţa anumite trăsături de personalitate despre care se consideră că sunt
comune majorităţii întreprinzătorilor de succes: spirit de iniţiativă, perseverenţă, încredere în sine, în forţele
proprii, nevoia de împlinire, adică dorinţa de atingere a unor obiective proprii, capacitatea de asumare a unor
riscuri personale și financiare, potenţial energetic ridicat, concretizat în capacitatea de a depune un efort intens
și îndelungat etc. Desigur, aceste însușiri sunt prezente în proporţii diferite în structura personalităţii fiecărui
individ și este posibil chiar ca unele dintre ele să nu fie prezente, ceea ce nu înseamnă însă că individul respectiv
nu ar putea fi întreprinzător.
Educaţia antreprenorială vizează mai multe competenţe, cum ar fi: utilizarea unor concepte specifice pentru
explicarea și interpretarea unor procese și fapte din viaţa reală, aplicarea unor cunoștinţe specifice în anumite situaţii
caracteristice economiei de piaţă și în analizarea posibilităţilor de dezvoltare personală etc. Educaţia antreprenorială
este un demers de o mare complexitate, care, dat fiind specificul său, este mai adecvat unor discipline aferente ariei
curriculare „Om și societate”, și anume cultura civică, întrucât problemele pe care această dimensiune a educaţiei le
abordează sunt de natură preponderant economică și socială. Iniţierea și dezvoltarea unei afaceri ar putea fi puse în
discuţie și de către profesorul diriginte în cadrul activităţilor specifice pe care el le realizează cu elevii de care se
ocupă. Pentru ca elevii să poată în viitor, dacă vor dori, să iniţieze o afacere, ei ar trebui să primească informaţii
despre cadrul legislativ care reglementează acest domeniu. Ei ar putea conștientiza faptul că într-o economie de piaţă
oamenii au libertatea de a presta diferite activităţi aducătoare de venit, devenind astfel agenţi economici definiţi ca
persoane sau grupuri de persoane fizice sau juridice care au comportamente economice similare. Din punct de
vedere instituţional, agenţii economici s-ar putea grupa în: persoane fizice autorizate, care desfășoară o activitate
independentă, fără a avea personalitate juridică; asociaţii familiale, constituite între membrii unei familii, nici ele
neavând personalitate juridică; societăţi comerciale, constituite prin asocierea unor persoane fizice sau juridice. Ar fi
bine ca elevii să înţeleagă faptul că iniţierea unei afaceri se cere a fi planificată în mod judicios printr-un plan de
afaceri, care este un proiect profesional prin care se sintetizează obiectivele și strategiile necesare atingerii acestora
în situaţia lansării sau dezvoltării unei activităţi economice. Un alt demers care precede iniţierea unei afaceri, dar
care, totodată, însoţește întreaga derulare a ei este studierea pieţei. Din acest motiv, elevii să fie familiarizaţi cu
unele elemente de marketing, care poate fi definit drept procesul de identificare a cerinţelor pieţei de elaborare a
modalităţilor în care aceste cerinţe urmează a fi satisfăcute.
În activitatea economică se utilizează mai multe tipuri de resurse: Resurse materiale, adică bunuri produse
prin muncă și utilizate pentru obţinerea altor bunuri sau servicii destinate vânzării de piaţă. Ele reprezintă factorul de
producţie numit „capital”, care poate fi fix, circulant; Resurse financiare, care fac posibilă procurarea factorilor de
producţie. Procesul de finanţare a unei afaceri are ca etape: alegerea sursei de finanţare sau de împrumut,

prezentarea cererii de finanţare. Resursele umane reprezintă totalitatea persoanelor existente în cadrul unei societăţi
comerciale. Gestiunea acestora este o activitate complexă, care cuprinde: recrutarea personalului corespunzător;
selecţia, alegerea în vederea angajării a candidaţilor care au acele calităţi aferente unor anumite posturi, angajarea
persoanelor selecţionate, orientarea și instruirea noilor angajaţi, compensarea pentru munca depusă, prin salarii și
stimulente, salariile stabilindu-se la început în funcţie de timpul lucrat sau de numărul de produse realizate. După ce
un anumit produs sau serviciu este realizat, este foarte important și modul în care el este lansat și promovat. În acest
sens, li se poate prezenta elevilor conceptul de „mix de marketing”, care desemnează ansamblul instrumentelor care
ţin de politica de produs, de preţ, de distribuţie și de comunicare pe care o societate comercială o elaborează în
raport cu resursele de care ea dispune și cu condiţiile existente pe piaţă. Etapele parcurse în elaborarea unei strategii
de promovare a unui produs sunt: identificarea clientului vizat, determinarea obiectivelor promovării, conceperea
mesajului, alegerea canalelor de promovare, stabilirea bugetului pentru activitatea de promovare, evaluarea
procesului de promovare. Există mai multe categorii de persoane faţă de care întreprinzătorul are anumite
responsabilităţi: angajaţii firmei, să fii tratat în mod corect și cu respect, responsabilităţi faţă de acţionari, faţă de
furnizori și intermediari, faţă de client, plata la timp a impozitelor și a taxelor, respectarea diversităţii culturale în
condiţiile unei tendinţe tot mai accentuate de globalizare, care se manifestă și în mediul economic, protecţia
consumatorilor.
Iniţierea și derularea unei afaceri presupune și o serie de riscuri, iar elevii ar trebui să fie determinaţi să
conștientizeze acest lucru, pentru a fi pregătiţi și din acest punct de vedere pentru o eventuală carieră de
antreprenori.
Ieșirea din afacere reprezintă încheierea firească a unui ciclu antreprenorial, iar întreprinzătorul ar trebui să ia în
calcul și această problemă, care se poate realiza prin mai multe modalităţi, de exemplu: vânzarea afacerii, fuziunea
acţiunilor și/sau a activelor unei firme cu acelea ale alteia, transformarea în societate pe acţiuni, transferarea afacerii
către membrii familiei, lichidarea, care presupune vânzarea activelor firmei în vederea încetării activităţii acesteia,
falimentul, care are ca prime indicii: părăsirea firmei de către persoanele-cheie, aprovizionarea deficitară cu materii
prime și material etc.
Educaţia antreprenorială are un caracter aplicativ, căci el presupune formarea și dezvoltarea la elevi a unor
competenţe specifice, pe care ei să le poată utiliza la nevoie, iar activitatea de predare-învăţare se cere a fi centrată
pe elev și cât mai apropiată de realitatea economică imediată. O metodă în acest sens și care se poate aplica la orele
de consiliere ar fi Dezbaterea, iar ea s-ar putea realiza cu participarea unor invitaţi care să le vorbească elevilor pe
anumite teme, după care să răspundă întrebărilor adresate de ei. Astfel:
– un întreprinzător din comunitatea locală le-ar putea vorbi elevilor despre specificul afacerii sale, despre felul în
care a depășit dificultăţile și despre trăsăturile de personalitate care l-au ajutat în derularea și dezvoltarea afacerii (în
prealabil, la lecţiile de consiliere, profesorul diriginte să le fi vorbit elevilor despre abilităţi și aptitudini care
reprezintă talentele tale și la ce ești bun. Multe abilităţi și aptitudini se dezvoltă și se educă în școală și sunt folosite
mai târziu în viaţă. A desena, a juca baschet, a rezolva probleme de matematică sunt exemple de abilităţi; la fel
interesele sunt activităţi sau hobby-uri pe care îţi face plăcere să le faci. Anumite interese se pot confunda cu
abilităţi, totuși poţi să fii bun la ceva, să ai o abilitate, dar să nu-ţi placă să faci acel lucru, un interes. Pe de altă
parte, poate că ţi-ar plăcea să faci ceva la care nu ești bun. Exemple de preferinţe: să fii împreună cu prietenii, să
vizitezi un mall, să practici un sport, să citești o carte…);
– ar putea fi invitat în clasă un reprezentant al unei firme de consultanţă în domeniul afacerilor, care să le prezinte
elevilor structura unui plan de afaceri, a unui proiect de finanţare, a unui contract de muncă etc.;
– un reprezentant al unei societăţi de asigurări le-ar putea vorbi elevilor despre modalităţile concrete de transferare a
riscurilor;

– prezenţa în clasă a unui jurist ar putea ușura cunoașterea de către elevi a implicaţiilor legislative ale demarării,
derulării și încheierii unei afaceri, inclusiv ale falimentului acesteia;
– ar mai putea fi invitaţi în clasă reprezentanţi ai unor instituţii precum:

Camera de Comerţ și Industrie, Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de
Muncă, acestea putându-le vorbi elevilor despre activitatea pe care o
desfășoară instituţiile respective și despre felul în care îi pot ele sprijini pe
întreprinzători.
Educaţia antreprenorială reprezintă, așadar, o dimensiune de actualitate

a acţiunii formative, iar pentru ca un astfel de demers formativ să nu se
realizeze la întâmplare, ci să aibă un caracter coerent și sistematic, este
important ca el să se realizeze într-un cadru instituţionalizat, pe băncile
școlii.
Capitolul 1.Managementul resurselor

personale
A.Motivatia muncii

De ce muncim?
Definitie: Munca reprezinta o activitate umana constienta, cu un scop précis .
Munca este considerate factorul de productie cel mai

important, resursa atrasa si utilizata in activitatea
economica.Presupune capacitatea fizica si intelectuala de a
produce bunuri si servicii.Pe masura ce un individ creste si
se maturizeaza , se dezvolta si capacitatea fizica si psihica de
a munci( 16 ani).Educatia contribuie si ea la dezvoltarea
capacitatilor si a deprinderilor intelectuale atat de necesare
la locul de munca.Cu cat educatia de care dispune o
persoana este mai complexa, iar aici nu este vorba doar de
cea din sistemul de invatamant( liceu, facultate etc) , cu atat
gradul de calificare si calitatea muncii acesteia sunt mai
ridicate.
Munca are diferite forme de manifestare.Sa ne gandim la

parintii vostri:unii lucreaza acasa, altii in alte tari, altii au
afacerea proprie, altii nu au lucrat decat de placere.
In ceea ce urmeaza ne intereseaza motivatia muncii.Putem

enumera mai multi factori sau criterii:
-banii( venitul)
-satisfactia sociala(meritele appreciate de comunitate)
-beneficii personale
-beneficii indirecte
Evident ca acestea variaza in functie de varsta, educatie,

structura sociala, spatiu economic, mentalitati etc.
B.Alegerea traseului profesional şi

problema mobilităţii profesionale

Elevul de astazi din banca, cum esti si tu ,va lucra , va munci in economia de piata, adica intr-un sistem economic
ce s-a raspandit in mai toate statele lumii, in conditiile in care intre acestea au existat istoriceste vorbind mari
diferente( economice, politice, cultural, religioase etc.)
Este cel mai eficient sistem economic descoperit pana acum de umanitate.Este o economie deschisa, bazata pe
schimb si pe proprietatea privata( asupra resurselor de productie).In economia de piata poti alege ce este mai
bine pentru tine, pentru ca exista libera initiative: ce sa studiezi, unde sa lucrezi, cum sa dispui de proprietatile tale,
statul avand un rol minor.In virtutea proprietatii private(particulare), persoanele , cu titlu individual sau asociate(mai
multe), au drept de posesiune,de dispozitie, de folosinta si de mostenire asupra resurselor de productie.
In masura in care propietarilor le sunt garantate drepturile , persoanele cu spirit de intreprinzator care vor sa
demareze o afacere, o activitate profitabila, sunt motivate sa investeasca( sa cheltuiasca), actele de schimb(
vanzare-cumparare) se inmultesc, iar economia creste(infloreste).Ce inseamna mai pe scurt toate acestea?
1.Proprietarii de utilaje decid ce vor produce
2.Persoanele apte de munca decid unde sa se angajeze
3.Proprietarii de terenuri decid ce vor produce pe teren
4.Detinatorii de bani decid la ce banca vor depune capitalul banesc
5.Consumatorii decid ce vor cumpara
s.a.m. d.
Si acum vine intrebarea: CE VOI ALEGE EU SA FAC ?
Desi pare o intrebare usoara, raspunsul este dificil de dat. Pentru ca orice ai alege este responsabilitatea ta si numai a
ta!Parintii vin cu propuneri, prietenii la fel, dar decizia ...este numai a TA!
Esti la un liceu teoretic sau la o scoala tehnica profesionala?Vrei sa ai studii superioare sau iti doresti sa faci totul din
placer?Profesia aleasa trebuie sa se plieze pe aptitutidinile tale .De aceea iti recomand TESTUL DE EVALUARE A
INTERESLOR PROFESIONALE( anexa 1 ).Sper sa iti fie de ajutor.Cu toate ceste nu trebuie uitat ca a alege cat mai
devreme , a te focusa pe ce iti place cu adevarat, a alege forma de educatie potrivita , toate aceste sunt menite sa te
duca la destinatia dorita: PROFESIA IDEALA!
C. Individul ca întreprinzător
Definitie: Intreprinzatorul (Producatorul, antreprenorul) este persoana care utilizeaza resurse pentru a produce
bunuri si servicii care se vand pe piata, adica acelea pe care le solicita consumatorii.
El isi asuma riscul initierii unei activitati economice, motivate de dorinta de a obtine profit.In acest scop el
achizitioaneaza, combina si utilizeaza resurse.Ei decid ce , cat, si cum sa produca un bun economic sau sa presteze
un serviciu , respectand legile existente.Ei pot angaja lucratori, pot organiza productia si de asemenea , pot stabili
preturile/tarifele produselor/serviciilor pe care le ofera pe piata.

Disciplina educatie antreprenoriala isi propune sad ea sansa fiecarui ele sa

treaca printr-o experienta de antreprenoriat.Parcurgeti TESTUL DE
AUTOEVALUARE A COMPETENTELOR UNUI INTREPRINZATOR
(anexa 2) si interpretati rezultatul.Nu toti putem fi antreprenori , dar cativa
dintre voi sunt meniti sa fie!Antreprenorii da de lucru la miliarde de angajati in
intreaga lume, fara antreprenori nu s-ar putea finanta scoli, spitale, drumuri
adica servicii sociale dintre cele mai importante pentru o comunitate.
Scurt istoric
Rolul întreprinzătorului în teoria economică este recunoscut pentru prima dată

în acest secol. Richard Cantillon, economist francez, a asociat asumarea
riscului în economie cu întreprinzătorul. Pentru Cantillon, întreprinzătorul este
o persoană care îşi asumă riscuri întrucât “cumpără la un preţ cert şi vinde la un
preţ incert, prin urmare acţionează în condiţii de risc”. El consideră
întreprinzătorul figura principală din economie.
În aceeaşi perioadă, în Anglia are loc revoluţia industrială, proces în
care întreprinzătorul avea un rol vizibil în asumarea riscului şi transformarea
resurselor. Termenul de “aventurier”, asociat întreprinzătorului, a lăsat treptat
locul celui de “undertaker” - întreprinzător, despre care Adam Smith a scris că
a devenit sinonim cu omul de afaceri obişnuit.
Tot în această perioadă întreprinzătorul a fost deosebit de capitalist.
Multe invenţii din perioada revoluţiei industriale nu ar fi fost posibile fără
sprijinul persoanelor care deţineau capital, însă nu aveau un spirit
întreprinzător. Thomas Edison, de exemplu, pentru a realiza experimentele în
domeniul electricităţii şi chimiei a recurs la diverse surse private de capital.
D.Calitati si competente ale intreprinzatorului

de success
Un antreprenor de success are urmatoarele trasaturi:
1. Dorinţa de asumare a riscului

2. Controlul propriului destin
3. Spirit inovator
4. Nevoia de împlinire
5. Acceptarea incertitudinii
6. Încrederea în sine
7. Persistenţa
8. Spirit de iniţiativă
9. Sesizarea oportunităţilor
10. Potenţial energetic ridicat
Indiferent de domeniul de activitate, de stadiul de dezvoltare al afacerii aceste
trasaturi sau o mare parte din aceste trebuie sa se regaseasca la un antreprenor.

In concluzie, e foarte important realizarea unui mix de calitati pentru a determina succesul.
Aplicatie: Adaugati un alte calitati pe care le considerati necesare sa le aiba un om de afaceri:
……………………………………………………………………….
Exista si factori externi care contribuie la succesul antreprenorilor.
Dincolo de toate calitatile pe care le are sau dobandeste un antreprenor, factorii externi, vor juca roluri importante in
succesul sau. Dintre factorii externi, putem enumera:
Norocul/ intamplarea – norocul joaca un rol extrem de important in reusita a orice intreprindem, el nu trebuie
subestimat sau neglijat; norocul este ingredientul care face lucrurile sa se miste sau dimpotriva, oricate incercari am
avea, daca norocul/ intamplarea, soarta sau cum vrem sa-i spunem, nu va adauga acel dram care sa ne aduca
succesul, orice zbatere sau acumulare de calitati, va deveni inutila; sigur, nu trebuie inteles ca norocul va actiona de
unul singur si ca succesul va fi garantat doar daca suntem niste tipi norocosi, dimpotriva, el trebuie insotit de
persistenta.
Oportunitati – acolo unde altii vad doar piedici si probleme, antreprenorul va vedea oportunitati, va vedea
posibilitatea de a intreprinde ceva si a pune in practica idei; de asemenea, nu va lasa intamplarea sau ce observa in
jur fara sa vada in orice o oportunitate, sa prinda ‚din aer’ ideea si sa o puna i practica.
Factori economico-sociali/ mediul de afaceri – mediul de afaceri e un factor extern care va influenta activitatea
antreprenorilor prin diverse politici intreprinse si care vor influenta activitatea antreprenorului; de asemenea gradul
de dezvoltare al unui mediu de afaceri, poate constitui oportunitate pentru antreprenori, cel mai la indemana
exemplu fiind mediul concurential din Romania care la ora actuala poate oferi oportunitati ridicate antreprenorilor
datorita aparitiei necesitatii unor afaceri noi si moderne.
🖎 Încercaţi să găsiţi un om pe care voi îl consideraţi “de succes” şi rugaţi-l să vă acorde un interviu.
Alcătuiţi câteva întrebări cu ajutorul cărora să aflaţi care sunt deprinderile care i-au ajutat pe acei
oameni să reuşească! (Intervievaţii pot fi părinţi, rude, vecini fraţi mai mari etc.).
A.PLANUL DE AFACERI
Def:Planul de afaceri este un document scris de antreprenor in care sunt prezentate

informatii despre afacere.
Documentul este util atat pentru antreprenor (rol in implementare) cat si pentru actionari,
investitori si finantatori(banci).
Planul de afaceri ar putea să conţină:
1. 1. O scurtă descriere a afacerii împreună cu prezentarea documentului.

2. 2. Cuprinsul: titlurile şi secvenţele documentului, cu paginile la care se regăsesc.

3. 3. Cercetarea, analiza şi planul de piaţă. Această secţiune este poate cea mai importantă din
întregul document; de aceea, ea ar trebui să răspundă unor întrebări precum:
▪ ▪ Ce serviciu/produs va fi vândut/fabricat?
▪ ▪ La ce preţ? Care sunt vânzările preconizate?
▪ ▪ Cum se va face promovarea produsului/serviciului respectiv?
▪ ▪ Cine va vinde produsul/va furniza servicul şi cum?
▪ ▪ Cum beneficiază clienţii de pe urma achiziţionării produsului/serviciului?
▪ ▪ Se estimează o creştere a afacerii/companiei?
▪ ▪ În ce locuri va fi distribuit produsul/serviciul? Care este segmentul de piaţă căruia i se
adresează?
4. 4. Analiza resurselor, după modelul prezentat mai sus.
5. 5. Calendarul activităţilor, cu termene şi responsabilităţi
6. 6. Bugetul. Aceasta este, din nou, o componentă crucială a planului de afaceri. Aici ar trebui avute
în vedere:
▪ ▪ Motivaţiile pentru finanţarea afacerii.
▪ ▪ Sursele de finanţare.
▪ ▪ Intervalele de timp la care este necesară finanţarea (etapele finanţării).
▪ ▪ Alte surse de finanţare (decât cele solicitate prin planul actual).
▪ ▪ Cheltuieli, pe categorii (echipamente, personal, contracte de închiriere, pierderi estimate,
modalitatea de utilizare a veniturilor care se vor realiza).
7. 7. Factorii de risc (pe categorii: riscuri datorate schimbărilor posibile de legislaţie, riscuri de natură
tehnică etc.).
B.Conditii legislative ale activitatii antreprenoriale

Afacerile se pot derula sub mai multe forme:
1. Companiile profit şi non-profit(ONG).
2. Afaceri la nivel larg şi afaceri la un nivel mai restrans
3. Companii producătoare de bunuri şi companii producătoare de servicii.
4. Afaceri locale / naţionale / internaţionale.
Fazele înregistrării şi autorizării constituirii unei firme proprii

În vederea simplificării formalităţilor administrative, s-a adoptat Legea nr. 359/2004 privind simplificarea
formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor
juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice şi, ulterior,
Ordonanţa de urgenţă nr. 75 din 30/09/2004, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 359/2004.
Solicitarea efectuării înregistrării în registrul comerţului se face la biroul unic din cadrul oficiului
registrului comerţului de pe lângă tribunal de către fondatori, administratori sau de reprezentanţii acestora, precum
şi de orice persoană interesată, în condiţiile legii, prin întocmirea cererii de înregistrare. Solicitanţii dobândesc
personalitate juridică, conform legii, de la data înregistrării în registrul comerţului a încheierii judecătorului-delegat,
prin care se dispun autorizarea constituirii şi înmatricularea. La înmatriculare, solicitanţilor li se eliberează

certificatul de înregistrare conţinând numărul de ordine din registrul

comerţului şi codul unic de înregistrare atribuit de Ministerul Finanţelor
Publice, însoţit de încheierea judecătorului-delegat, precum şi de alte acte
prevăzute de prezenta lege. Termenul de eliberare a certificatului de
înregistrare şi, după caz, a certificatului de înscriere de menţiuni este de 3
zile, respectiv 5 zile, calculat de la data înregistrării cererii potrivit
dispoziţiilor Codului de procedură civilă, dacă judecătorul-delegat nu dispune
altfel.
Solicitarea înregistrării fiscale se face prin depunerea cererii de
înregistrare la biroul unic din cadrul oficiului registrului comerţului de pe
lângă tribunal, iar atribuirea codului unic de înregistrare de către Ministerul
Finanţelor Publice este condiţionată de admiterea cererii de înregistrare în
registrul comerţului de către judecătorul-delegat.
Ministerul Finanţelor Publice atribuie, în termen de maximum 8 ore, codul
unic de înregistrare.
Autorizarea funcţionării solicitanţilor se face cu îndeplinirea procedurii
prevăzute de lege şi de actele normative speciale, armonizate cu prevederile
Legii 359/2004. Prin autorizarea funcţionării se înţelege asumarea de către
solicitant a responsabilităţii privitoare la legalitatea desfăşurării activităţilor
declarate. Activităţile cu impact semnificativ asupra mediului vor fi autorizate
din punct de vedere al protecţiei mediului de către autorităţile competente de
protecţia mediului, la sediile acestora.
Solicitanţi sunt, potrivit legii, societăţile comerciale, societăţile şi companiile
naţionale, grupurile de interes economic, regiile autonome şi organizaţiile
cooperatiste, sucursalele înfiinţate de acestea, precum şi alte persoane juridice
care se înregistrează în registrul comerţului potrivit unor acte normative
speciale.
În vederea eliberării de către biroul unic din cadrul oficiului
registrului comerţului de pe lângă tribunal a certificatului de înregistrare
conţinând codul unic de înregistrare sau, după caz, a certificatului de înscriere
de menţiuni, solicitantul are obligaţia să depună, o dată cu cererea de
înregistrare şi actele doveditoare, declaraţia-tip pe propria răspundere,
semnată de asociaţi sau de administratori, din care să rezulte, după caz, că :
a) persoana juridică nu desfăşoară, la sediul social sau la sediile
secundare, activităţile declarate, o perioadă de maximum 3 ani;
b) persoana juridică îndeplineşte condiţiile de funcţionare prevăzute de
legislaţia specifică în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor (P.S.I.),
sanitar, sanitar-veterinar, protecţiei mediului şi protecţiei muncii, pentru
activităţile precizate în declaraţia-tip. Oficiul registrului comerţului de pe
lângă tribunal înregistrează în registrul comerţului datele din declaraţiile-tip.
Procedura de autorizare a funcţionării pe baza declaraţiei-tip pe propria
răspundere se desfăşoară prin intermediul biroului unic din cadrul oficiului
registrului comerţului de pe lângă tribunal, la care solicitantul are obligaţia
înregistrării sediului social sau secundar.
Biroul unic din cadrul oficiului registrului comerţului de pe lângă
tribunal, pe baza declaraţiilor-tip, eliberează solicitanţilor certificate
constatatoare care atestă că:

a) s-a înregistrat declaraţia-tip pe propria răspundere, din care rezultă că la sediul social sau secundar nu se
desfăşoară activităţile prevăzute în actul constitutiv sau modificator;
b) s-a înregistrat declaraţia-tip pe propria răspundere, din care rezultă că sunt îndeplinite condiţiile de funcţionare
prevăzute de legislaţia specifică în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor (P.S.I.), sanitar, sanitar-veterinar,
protecţiei mediului şi protecţiei muncii, pentru activităţile declarate;
c) s-a înregistrat declaraţia-tip pe propria răspundere, din care rezultă modificările intervenite faţă de declaraţia-tip
anterioară.
Certificatele constatatoare se eliberează o dată cu certificatul de înregistrare sau certificatul de înscriere de
menţiuni. Pentru sediul social şi pentru fiecare sediu secundar se va elibera câte un certificat constatator care atestă
că s-au înregistrat declaraţiile-tip.
În vederea efectuării controlului de către autorităţile publice competente privind conformitatea celor declarate,
oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal transmite acestora copiile declaraţiilor-tip şi, pe cale electronică,
datele de identificare ale persoanelor juridice, în termen de 3 zile de la data înregistrării în registrul comerţului.
Autorităţile publice sunt:
- brigăzile şi grupurile de pompieri militari din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor;
- direcţiile de sănătate publică teritoriale din subordinea Ministerului Sănătăţii sau ministerele cu reţea
proprie de sănătate publică;
- Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor sau ministerele cu reţea sanitară
veterinară proprie;
- autorităţile publice teritoriale de protecţie a mediului din subordinea Ministerului Mediului şi Gospodăririi
Apelor;
- inspectoratele teritoriale de muncă din subordinea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.
În cazul în care autorităţile publice competente constată că nu sunt îndeplinite condiţiile legale de funcţionare,
notifică acest fapt solicitantului, la sediul înregistrat, acordând un termen de remediere a neregularităţilor constatate.
Termenul curge de la data primirii notificării şi poate fi prelungit la cererea expresă a solicitantului, adresată
autorităţii publice competente.
Dacă neregularităţile nu sunt remediate, autorităţile publice competente notifică oficiului registrului
comerţului de pe lângă tribunal actul prin care s-a interzis desfăşurarea activităţii, în termen de 3 zile de la emiterea
acestuia, pentru a fi înregistrat din oficiu în registrul comerţului.
În cadrul oficiilor registrului comerţului de pe lângă tribunale se desfăşoară activităţi de asistenţă acordate
solicitanţilor, la cererea şi pe cheltuiala acestora, pentru efectuarea procedurilor necesare înregistrării în registrul
comerţului a actelor constitutive sau modificatoare. Serviciile de asistenţă se acordă înainte de depunerea cererii de
înregistrare la oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal.
Procedura de înfiinţare a unei firme presupune parcurgerea următoarelor etape:
Etapa 1. Alegerea obiectului de activitate, potrivit clasificării CAEN; stabilirea obiectului principal de
activitate şi a obiectelor secundare de activitate.
Etapa 2. Verificarea/rezervarea firmei/embleme. Firma este numele sau denumirea sub care un comerciant
îşi exercită activitatea. Termenul „firmă” utilizat în legislaţia română este echivalent cu cel de „nume comercial” din
legislaţiile altor state.
La rezervarea firmei trebuie respectate următoarelor cerinţe:
- să fie disponibilă – adică să nu fie deja înregistrată în Registrul comerţului sau rezervată anterior de alţi
solicitanţi;
- să fie distinctivă – adică sa nu fie o denumire generică;
- să fie licită – să nu încalce dispoziţiile legale privind ordinea publică sau bunele moravuri, şi în general,
limitele concurenţei loiale;
-să fie scrisă în primul rând în limba română;

- să nu cuprindă o denumire utilizată în sectorul public;

- să respecte regulile de compunere prevăzute de lege.
Se recomandă, de asemenea, pentru societăţile cu răspundere limitată (S.R.L.), societăţile pe acţiuni (S.A.)
şi societăţile în comandită pe acţiuni (S.C.A.) să se ţină cont şi de următoarele sugestii:
- să identifice produsul sau serviciul;
- să fie în legătură cu partea de piaţă propusă;
- să dea afacerii o imagine pozitivă;
- să fie uşor de pronunţat şi memorat;
- să fie “modernă”;
Emblema este semnul sau denumirea care deosebeşte un comerciant de altul de acelaşi gen.
Condiţiile de validitate a firmei se aplică şi emblemei.
Emblemele vor putea fi folosite pe panouri de reclamă, pe facturi, scrisori, afişe, publicaţii şi în orice alt mod,
numai dacă vor fi însoţite în mod vizibil de firma comerciantului.
Dacă emblema cuprinde o denumire, firma va fi scrisă cu litere având mărimea de cel puţin jumătate din cea
a literelor cu care este scrisă emblema.
Firma şi emblema reprezintă drepturi de proprietate industrială. Dreptul de folosinţă exclusivă asupra firmei
şi emblemei se dobândeşte prin înscrierea acestora în Registrul comerţului. Firma şi emblema sunt incluse în fondul
de comerţ.
Verificarea şi rezervarea firmei/emblemei se pot efectua :
- la nivelul firmelor înregistrate pe aria unui judeţ sau a municipiului Bucureşti;
- pe raza mai multor judeţe;
- la nivel naţional.
În urma verificării disponibilităţii firmei şi/sau emblemei solicitantul obţine:
- Dovada de disponibilitate a firmei şi/sau Dovada de disponibilitate a emblemei.
Etapa 3. Încheierea contractului de închiriere, dacă spaţiul unde se desfăşoară activitatea nu este
proprietatea solicitantului.
Etapa 4. Întocmirea actului constitutiv. Actul constitutiv este sintagma care desemnează actele prin care se
constituie o societate şi care pot fi :
- contract de societate pentru societatea în nume colectiv şi societatea în comandită simplă;
- contract de societate şi statut pentru societatea pe acţiuni, societatea în comandită pe acţiuni şi societatea cu
răspundere limitată;
- statut, pentru societatea cu răspundere limitată cu asociat unic.
- contract de societate şi statut încheiate sub forma unui înscris unic, denumit act constitutiv.
Actul constitutiv trebuie să conţină prevederi referitoare la:
- Identificarea părţilor contractante;
- Identificarea viitoarei societăţi comerciale: denumirea sau firma, forma juridică, sediul şi emblema
societătii;
- Caracteristicile societăţii: obiectul de activitate, durata societăţii, capitalul social;
- Conducerea şi gestiunea societăţii;
- Drepturile şi obligaţiile asociaţilor;
- Sediile secundare ale societăţii;
- Dizolvarea sau lichidarea societăţii.
Etapa 5. Redactarea şi obţinerea declaraţiei pe propria răspundere a fondatorilor, a administratorilor şi a cenzorilor
că îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege. Declaraţia pe proprie răspundere se completează de: comercianţi

persoane fizice; fondatorii şi asociaţii unei societăţi comerciale; administratori; cenzori; lichidatori; conducătorii
sucursalei; reprezentanţii desemnaţi de persoanele juridice, prin contract de administrare, ca administratori sau
lichidatori; reprezentanţii SRL cu asociat unic, persoana juridică.
Nu pot fi fondatori persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile sau care au fost condamnate pentru
gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare
de mită, precum şi pentru alte infracţiuni prevazute de legea societăţilor comerciale. Aceeaşi lege extinde prevederea
de onorabilitate şi asupra administratorilor, cenzorilor şi reprezentanţilor unei societăţi comerciale, comanditaţilor şi
lichidatorilor.
Etapa 6. Deschiderea contului în bancă şi efectuarea, vărsămintelor reprezentând aportul în numerar la
capitalul social, după caz.
Etapa 7. Depunerea specimenului de semnătură la Registrul Comerţului sau la notarul public.
Etapa 8. Solicitarea înregistrării în Registrul Comerţului, a înregistrării fiscale şi după caz, a autorizării,
pe baza:
- cererii de înregistrare în registrul Comerţului;
- cereriide înregistrare fiscală;
- cererii de autorizare (pentru persoanele juridice);
- acte doveditoare;
- declaraţia-tip pe propria răspundere (pentru autorizare).
Solicitanţilor li se eliberează certificatul de înregistrare conţinând numărul de ordine din registrul
comerţului şi codul unic de înregistrare atribuit de Ministerul Finanţelor Publice, însoţit de încheierea
judecătorului-delegat, precum şi de alte acte prevăzute de prezenta lege. .
O altă modalitate de a intra în afaceri este franciza. Franciza reprezintă o oportunitate de afaceri prin care
proprietarul unui serviciu sau produs înregistrat (francizor) garantează drepturi exclusive unei persoane (francizat)
pentru distribuţia şi /sau vânzarea locală a serviciului sau produsului, în condiţiile respectării standardelor de
calitate şi în schimbul unei plăţi sau redevenţe. Acordul legal dintre cele două părţi este denumit contract de
franciză.
În România, franciza este reglementată prin ordonanţa nr. 52/1997 privind regimul juridic al francizei.
Pentru a determina forma juridică cea mai adecvată condiţiilor sale specifice, întreprinzătorul trebuie să aibă în
vedere următoarele criterii de alegere:
- suma de bani necesară iniţierii afacerii şi a modului ei de obţinere;
- calificarea specială şi competenţa pe care o are şi care îl vor ajuta în derularea cu succes a afacerii;
- experienţa pe care o are în sfera de activitate a afacerii;
- perspectiva de dezvoltare a afacerii şi talentul managerial al întreprinzătorului;
- cota-parte din capitalul social care doreşte să o deţină şi, implicit participarea la luarea deciziilor şi
împărţirea profiturilor;
- taxele necesare iniţierii afacerii şi procedurii de constituire şi impozitele ce trebuie plătite;
- protejarea bunurilor personale de creditorii afacerii;
- responsabilitatea pe care înţelege să şi-o asume în caz de faliment;
- măsura în care doreşte ca afacerea să continue în caz de incapacitate sau chiar de moarte;
- dorinţa de a fi unic întreprinzător sau asocierea cu alte persoane;
- dacă îl satisface obţinerea de profit din banii investiţi, fără a participa la luarea deciziilor;
- răbdarea şi dispoziţia pe care o are pentru elaborarea unei documentaţii birocratice necesare iniţierii şi
derulării unei afaceri de o relativ mai mare anvergură.
Tipuri :

PFA SNC SA SRL

AF, II SCS SCA
RESURELE AFACERII
RESURSELE MATERIALE
Resursele materiale se referă la diferitele tipuri de bunuri de care este nevoie în pornirea şi derularea afacerii.
Aici includem dotările, echipamentele, vehiculele, mobila, spaţiile pentru birouri şi/sau depozitare, materia primă.
În legătură cu acest tip de resurse întreprinzătorul trebuie să-şi pună o serie de întrebări: care este ciclul de viaţă
al acestor resurse? În cât timp se vor deprecia? Va fi necesară înlocuirea lor totală? Care sunt măsurile de exploatare
durabilă şi în condiţii de siguranţă a acestor resurse?

RESURSELE UMANE(angajatii)
Resursele umane se referă la persoanele de care întreprinzătorul are nevoie în pornirea şi derularea afacerii. În
general, este vorba de o serie de specialişti care sunt consultaţi înainte de înfiinţarea companiei, cum ar fi
specialistul pe probleme de legislaţie a afacerilor şi a muncii, specialişti pe probleme de acordare de credite,
finanţişti etc.; tot legat de resursele umane întreprinzătorul trebuie să identifice care sunt tipurile de specialişti de
care va avea nevoie permanentă în cadrul companiei sale.
☝ Majoritatea covârşitoare a companiilor care se înfiinţează în zilele noastre sunt companii care intră în categoria
IMM (întreprinderi mici şi mijlocii). În ţările avansate din punct de vedere economic aceste mici companii produc
cea mai mare parte a venitului naţional.
Pentru buna derulare a afacerii trebuie identificate şi tipurile de resurse umane externe companiei de ale căror
servicii întreprinzătorul va avea nevoie la anumite intervale de timp (avocaţi, consultanţi, consilieri, notari,
translatori, contabili etc.).
RESURSELE FINANCIARE

Resursele financiare necesare iniţial trebuie estimate cu cât mai mare exactitate, pentru a putea
procura capitalul necesar. Trebuie avute în vedere atât costurile de start, de lansare a afacerii, cât şi cele
pentru susţinerea afacerii până în momentul în care aceasta va deveni profitabilă.
In afara de asigurarea profitabilitatii, un antreprenor trebuie sa asigure si un cash-flow POZITIV,adica

sa se asigure ca intrarile de bani in firma(zilnice, sapatamanale, lunare. Anuale) sunt mai mari decat
iesirile.
Exemplu de CASH-FLOW
Cazul unui taximetrist care are ideea taximetriei de lux cu un Audi A6, care îl costa 200.000 RON cu toate taxele
incluse.
Taximetristul preconizează un tarif pe kilometru de 5 RON/km, curse in plin de 100 km/zi, curse in gol de 20
km/zi timp de 360 zile/an (lucru in doua schimburi).
Durata normata de viata a maşinii va fi de 216.000 km, adica de 4 ani in regimul respectiv de exploatare.
Platile cu combustibilul, uleiul, anvelopele, piesele de schimb si manopera sunt estimate la 2 RON/km.
Practic, intr-o zi încasarea medie preconizata va fi de 5 RON/km x 100 km/zi = 500 RON/zi,plă ile medii la 2
RON/km x 120 km/zi = 240 RON/zi.
Afacerea va genera un cash-flow net de 500–240 = 260 RON/zi x 360 zile = 93.600 RON/an.
Din aceste încasări, întreprinzătorul trebuie sa plătească:
TVA-ul de 19% (14.945 RON/an)
impozit pe profit 16% (12.585 RON/an),
alte impozite, taxe si licente de 12.000 RON/an.
TOTAL
39.530 RON
Rămâne un cash-flow net anual de (93.600- 39.530) = 54.070 RON.
La prima vedere, taximetristul va acumula in patru ani 216.280 RON net, adică mai mult decât a dat pe maşina. In
plus, taximetristul spera sa obt ină pe maşina uzata 20.000 RON net.
In realitate, acest calcul se face corect dupa metoda Net Present Value (NPV)
Se consideră costul de oportunitate al capitalului de r = 18% (o valoare tipica pentru o economie emergenta ca a
Romaniei),
Se aşează cash-flow-ul in următorul tabel si adunând valorile actualizate, adică aduse in prezent (conform primei
legi fundamentale a finantelor, consideram ca un leu astăzi valorează cat un leu si 18 bani peste un an):
Anul Cash-Flow net (– plăti, + incasări) Valoarea actualizata

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––---
2006 –200.000 –200.000
2007 +54.070 45.822 (54.070/(1+r))
2008 +54.070 38.899 (54.070/(1+r)2)
2009 +54.070 32.969(54.070/(1+r)3)
2010 +54.070 +20.000 = 74.070 38.182 (74.070/(1+r)4)
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
NPV – 44.128
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––---
Metoda NPV considera ca merita realizat orice proiect cu NPV pozitiv si merita respins orice proiect cu NPV
negativ. Prin urmare, calculul financiar sumar arata ca taximetria de lux din exemplul nostru este o afacere proasta.
Orice business plan ar trebui sa contină si o evaluare NPV, după modelul de mai sus.
OBTINEREA PRODUSULUI
Def:Produsul este o utilitate economica pentru ca prin caracteristicile fizico-chimice poate satiface una sau
mai multe nevoi.
PROMOVAREA
Promovarea produselor si a firmei este o activitate importanta antreprenoriala.Fara promovare niciun produs nu
ajunge de succes.

Def:Promovarea reprezinta un proces de comunicare dinspre firme spre consumatori.
In cadrul acestui process se comunica informatii diverse: ……………..
Exista un mix de politici pe care le folosesc firmele bazate pe prêt, produs, plasament si promovare.Promovarea
presupune 3 categorii de activitati:
1.Publicitatea(reclama)
2.Promovarea vanzarilor
3.Relatii publice(PR)
MATERIALE DE PROMOVARE
Pliantul de prezentare este aproape nelipsit oricărei afaceri/companii care se respectă. Nu există un format
standard; din punctul de vedere al esteticii şi designului. Cele mai uşor de realizat (şi probabil cele mai frecvente)
pliante sunt cele realizate dintr-o coală (sau carton) A4, împărţită în trei.
În general, pliantul prezintă în primul rând compania. Din acest motiv, nu ar trebui să-i lipsească elemente cum
ar fi:
●  Numele complet şi tipul companiei (ex.: S.A., S.R.L.).
●  Sloganul sau deviza companiei.
●  Misiunea companiei (eventual obiectivele).
●  Tipurile de produse şi/sau servicii pe care le oferă compania1* (şi cui anume se adresează acestea).
●  Structura internă a companiei, cu atribuţiile fiecărui sector/departament.
●  Repere pentru contactare (adresă, telefon, fax, e-mail, Internet, nume de persoane).
-- Numele companiei este bine să fie însoţit tot timpul de siglă şi să fie scris cu un anumit tip de
fonturi. Gândiţi-vă cât de uşoară este recunoaşterea unor companii după modul specific în care îşi scriu
numele sau doar după siglă/simbol.
🖎 Identificaţi şi reproduceţi nume/sigle/simboluri ale unor firme foarte uşor de recunoscut (de exemplu, firmele de
telefonie mobilă, mărcile de autoturisme etc.). Încercaţi să găsiţi un nume şi să elaboraţi o siglă pentru firma pe care
aţi dori să o conduceţi. Numele companiei scris de fiecare dată la fel şi prezenţa continuă a unei sigle sau a unui
simbol fac produsele/serviciile companiei respective uşor de recunoscut. În plus, ele intră în conştiinţa publică, “te
urmăresc” peste tot.
-- Sloganul sau deviza companiei constă într-un mesaj scurt, penetrant, care are, în principal, rol de
promovare, dar spune ceva şi despre orientarea companiei faţă de clienţii săi.
🖎 Identificaţi slogane în reclamele radio – TV. Încercaţi să elaboraţi un slogan care să se potrivească firmei sau
afacerii pe care aţi dori să o iniţiaţi.
- - Misiunea companiei este un enunţ sau un fragment ceva mai amplu, dar nu foarte lung. Misiunea
reprezintă raţiunea de a fi a companiei, sarcinile şi atribuţiile pe care şi le asumă în contextul unei
anumite pieţe. Prin misiune, firma încearcă să comunice direcţiile sale de dezvoltare şi nivelul aşteptat
al performanţelor produselor/serviciilor oferite.
1*
Conceptul de “companie” este folosit în sensul pe care îl dăm în limbajul cotidian mai des întâlnitului
“firmă”. A avea (a iniţia) o companie înseamnă a avea (a iniţia) o firmă, o afacere.

- - Tipurile de produse/servicii oferite sunt esenţiale în prezentarea unei firme. Astfel, clienţii şi
partenerii se pot informa despre domeniile de activitate. Oferta de produse/servicii poate fi însoţită de
preţuri şi de eventualele facilităţi oferite beneficiarilor (de exemplu, transportul gratuit la domiciliu al
unui produs achiziţionat, includerea unei mese festive într-un sejur turistic, participarea la un
concurs/tombolă cu premii ca urmare a accesării produselor/serviciilor companiei etc.).
☝ De multe ori aceste lucruri aparent mărunte pot fi decisive! Ele pot decide orientarea clienţilor atunci când aceştia
sunt nehotărâţi. Câţi dintre noi nu am căzut în “capcana” de a cumpăra un produs care poate nu ne era absolut
necesar, doar pentru că nu am rezistat unei facilităţi sau premiu?
🖎 Încercaţi să găsiţi astfel de strategii pentru produsele sau serviciile firmei voastre! Acestea trebuie să fie atractive
pentru clienţi, dar să nu pricinuiască pierderi companiei!
- - Structura internă a companiei, cu departamentele şi atribuţiile specifice apare (dacă este cazul)
în pliantele de prezentare făcute special pentru întâlnirile cu partenerii. Spre deosebire de clienţi, care
sunt aproape exclusiv interesaţi de produsul/serviciul final, potenţialii parteneri vor dori să-şi cunoască
bine colaboratorii.
- - Reperele pentru contactare se pun, de regulă, pe ultima faţă a pliantului. Corectitudinea lor este
esenţială!
Elevii vor forma grupuri de câte 4-6 persoane alcătuirea unor astfel de pliante pentru afaceri potenţiale pe care
ei le gândesc sau, mai simplu şi mai eficient în această etapă, pentru şcoala în care învaţă sau pentru clasa lor. Se
poate iniţia şi elaborarea unui pliant pentru evenimente de genul unei serbări, prin care să se încerce colectarea de
fonduri de la părinţi, autorităţi locale, reprezentanţi ai mediului local de afaceri (invitaţii, pliantul evenimentului,
afişe etc.). Şi în acest caz utilizarea calculatorului este mai mult decât bine-venită. Microsoft Publisher, dar şi
editorul Word oferă posibilităţi ample pentru realizarea unui pliant atractiv, pe formatul A4 landscape, împărţit pe
trei coloane (faţă-verso).
Înainte de a porni la elaborarea unui pliant colectaţi modele diverse de la diferite firme, instituţii.
Obiectivul 2: Să se prezinte clar şi succint în faţa unei audienţe.
Obiectivul 3: Să descrie elementele de bază ale afacerii pe care o reprezintă.
Elevii trebuie să se imagineze oameni de afaceri într-un anumit domeniu şi să joace acest rol într-o întâlnire cu
potenţialii parteneri (colegii de clasă). În cadrul acestei întâlniri ei se vor prezenta în faţa audienţei, vor oferi cărţi de
vizită şi pliante şi apoi vor explica, în câteva minute, specificul propriei afaceri. Miza jocului constă în a-i convinge
pe participanţii la întâlnire să devină parteneri şi/sau investitori în afacerea respectivă.
În prezentarea afacerii se poate avea în vedere, ca structură orientativă, cea oferită pentru pliant, cu adaptările şi
completările sugerate de elevi şi de cadrul didactic. Prezentarea ar trebui să răspundă la câteva întrebări:
●  Cine sunt eu?
●  Care este ideea pe care o propun? Ce produse/servicii vreau să ofer?
●  Care sunt oportunităţile pieţei? Cine sunt potenţialii clienţi?
●  Care sunt investiţiile necesare? Ce rol îşi asumă firma mea?
●  De ce ar trebui să se implice potenţialii parteneri/finanţatori?

☝ Este foarte important ca o prezentare să fie susţinută de un suport vizual. Acesta trebuie să fie simplu, schematic.
EVALUAREA AFACERII
Falimentul unei afaceri este o posibilitate care, chiar dacă nu este dorită de nimeni şi chiar dacă
toate eforturile vor fi îndreptate în direcţia evitării ei, trebuie luată în considerare încă de la început.
Eşecul nu înseamnă că trebuie să se renunţe la orice alte iniţiative pe viitor. Este bine să se înţeleagă ce
este şi ce presupune, din punct de vedere legal, falimentul unei companii.
III.ETICA IN AFACERI
Iata un exemplu de cod etic!
Codul etic al firmei PITICUL SOMNOROS S.R.L.
GENERALITĂŢI
Codul etic al firmei PITICUL SOMNOROS S.R.L. se referă la relaţiile dintre antreprenori şi
distribuitorii lor, pe de-o parte, şi consumatori, pe de altă parte. Totodată, Codul se referă la relaţiile dintre
antreprenori şi distribuitori, precum şi la relaţiile dintre antreprenori. Codul are ca scop asigurarea satisfacţiei şi
protecţiei consumatorilor, asigurarea protecţiei distribuitorilor, promovarea unei competiţii corecte între
întreprinzătorii individuali, formarea unei imagini publice a antreprenorilor şi întreprinzătorilor, precum şi
prezentarea etică a oportunităţilor de câştig în industria vânzărilor directe.
Fiecare antreprenor se angajează să respecte Codul ca o condiţie de obţinere şi păstrare a calităţii de

membru al firmei noastre. Fiecare antreprenor va promova în public afilierea la firma noastra şi la Codul acesteia.
Antreprenorii vor comunica tuturor distribuitorilor conţinutul Codului şi vor pretinde să se conformeze
acestuia, ca o condiţie a calităţii de membru a sistemului de distribuţie al antreprenorilor.
Codul este o măsură de autoreglementare a activităţii membrilor PITICUL SOMNOROS S.R.L.. Nu este o
lege, dar obligaţiile sale pot solicita un nivel de comportament etic care depăşeşte reglementările legale existente.
Nerespectarea Codului nu intră în responsabilitatea nici unei legi civile. Prin încetarea calităţii de membru PITICUL

SOMNOROS S.R.L., un membru nu mai este legat de Cod, măsurile rămânând aplicabile la evenimentele şi
tranzacţiile ce au avut loc în timp ce a fost membru PITICUL SOMNOROS S.R.L.
IV. Risc si reusita in afaceri
A.Riscul in afaceri
Riscurile pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere.
1.Din punct de vedere al caracterului lor riscurile pot fi pure şi speculative.
2.Din punct de vedere al cauzelor producerii, riscul se poate datora incendiilor, inundaţiilor, cutremurelor,
furturilor etc.
3.Din punct de vedere al posibilităţii de asigurare, întâlnim riscuri asigurabile şi riscuri neasigurabile.
4.Din punct de vedere al naturii lor, riscurile pot fi: riscuri privind piaţa, riscuri privind proprietatea, riscuri
privind personalul, riscuri privind clienţii
Întreprinzătorii au la dispoziţie patru strategii de gestionare a riscului: evitarea riscului, prevenirea riscului,
transferul riscului şi asumarea riscului
Asigurarea reprezintă transferul riscului pur prin intermediul unui contract încheiat între două părţi (în
cazul nostru între întreprinzător şi societatea de asigurare). Societatea de asigurare acceptă riscul plătirii unei mari
sume de bani asiguraţilor săi contra unei prime de asigurare de mărime relativ mică. Prin această procedură
întreprinzătorul poate transfera în întregime sau parţial incertitudinea financiară pentru multe din riscurile pure.
Expresii celebre :
IN LUMEA AFACERILOR EXISTA 2 MODURI DE A FI RASPLATIT PENTRU MUNCA

PE CARE O DEPUI :CU BANI SI CU EXPERIENTA.ALEGE INTAI EXPERIENTA ,
PENTRU CA BANII VOR VENII MAI TARZIU.
CE ESTE DENUMIREA( NUMELE) UNEI SOCIETATI SAU COMPANII ?
RECUNOASTEREA VALORII, PRET, TIP DE PRODUS, IDENTIFICARE,CERERE,SI MULT MAI
MULT.

TE SPERIE CE VA FII ? NU TE TEME/CPNCENTREAZA-TE ASUPRA COMPANIEI,

ASCULTA CONSUMATORII SI URMEAZA-TI INSTINCTUL.
REGULA 1 : CLIENTUL ARE INTOTDEAUNA DREPTATE .
REGULA 2: DACA CLIENTUL SE INSEALA, VEZI PRIMA REGULA.
RISTI SI CASTIGI !
TIMPUL INSEAMNA BANI !
CLIENTUL NOSTRU , STAPANUL NOSTRU !
Manuale alternative :
Educaţie antreprenorială a X -a Florina Oţet, exandru Oţet CD Press
Educaţie antreprenorială a X -a Elena Lupşa, ctor Bratu Corvin
Educaţie antreprenorială a X -a Natalia Lazăr, Maria Mitrache EDP
Educaţie antreprenorială a X -a Cristiana Mateiciuc, Mihai Nedelcu, Sigma

Manual Antreprenorială

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Manual Antreprenorială

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

2014

COLEGIUL NATIONAL ALEXANDRU ODOBESCU

Prof. MIHAI MIHAESCU

Clasa a X a –toate profilurile

Capitolul 1.Managementul resurselor personale4

D.Calitati si competente ale intreprinzatorului de

Copyright@2014.Mihaescu Mihai.Toate drepturile de autor rezervate.

Copyright@2014.Mihaescu Mihai.Toate drepturile de autor rezervate.

Copyright@2014.Mihaescu Mihai.Toate drepturile de autor rezervate.

– ar mai putea fi invitaţi în clasă reprezentanţi ai unor instituţii precum:

Educaţia antreprenorială reprezintă, așadar, o dimensiune de actualitate

Capitolul 1.Managementul resurselor

Copyright@2014.Mihaescu Mihai.Toate drepturile de autor rezervate.

Definitie: Munca reprezinta o activitate umana constienta, cu un scop précis .

Munca este considerate factorul de productie cel mai

Munca are diferite forme de manifestare.Sa ne gandim la

In ceea ce urmeaza ne intereseaza motivatia muncii.Putem

-satisfactia sociala(meritele appreciate de comunitate)

Evident ca acestea variaza in functie de varsta, educatie,

B.Alegerea traseului profesional şi

Copyright@2014.Mihaescu Mihai.Toate drepturile de autor rezervate.

1.Proprietarii de utilaje decid ce vor produce

2.Persoanele apte de munca decid unde sa se angajeze

3.Proprietarii de terenuri decid ce vor produce pe teren

4.Detinatorii de bani decid la ce banca vor depune capitalul banesc

5.Consumatorii decid ce vor cumpara

Si acum vine intrebarea: CE VOI ALEGE EU SA FAC ?

Copyright@2014.Mihaescu Mihai.Toate drepturile de autor rezervate.

Disciplina educatie antreprenoriala isi propune sad ea sansa fiecarui ele sa

Rolul întreprinzătorului în teoria economică este recunoscut pentru prima dată

D.Calitati si competente ale intreprinzatorului

1. Dorinţa de asumare a riscului

Copyright@2014.Mihaescu Mihai.Toate drepturile de autor rezervate.

Aplicatie: Adaugati un alte calitati pe care le considerati necesare sa le aiba un om de afaceri:

Exista si factori externi care contribuie la succesul antreprenorilor.

Def:Planul de afaceri este un document scris de antreprenor in care sunt prezentate

Planul de afaceri ar putea să conţină:

1. 1. O scurtă descriere a afacerii împreună cu prezentarea documentului.

Copyright@2014.Mihaescu Mihai.Toate drepturile de autor rezervate.

B.Conditii legislative ale activitatii antreprenoriale

Fazele înregistrării şi autorizării constituirii unei firme proprii

Copyright@2014.Mihaescu Mihai.Toate drepturile de autor rezervate.

certificatul de înregistrare conţinând numărul de ordine din registrul

Copyright@2014.Mihaescu Mihai.Toate drepturile de autor rezervate.

Copyright@2014.Mihaescu Mihai.Toate drepturile de autor rezervate.

- să nu cuprindă o denumire utilizată în sectorul public;

Copyright@2014.Mihaescu Mihai.Toate drepturile de autor rezervate.

Copyright@2014.Mihaescu Mihai.Toate drepturile de autor rezervate.

PFA SNC SA SRL

Copyright@2014.Mihaescu Mihai.Toate drepturile de autor rezervate.

Copyright@2014.Mihaescu Mihai.Toate drepturile de autor rezervate.

In afara de asigurarea profitabilitatii, un antreprenor trebuie sa asigure si un cash-flow POZITIV,adica

Din aceste încasări, întreprinzătorul trebuie sa plătească:

TVA-ul de 19% (14.945 RON/an)

impozit pe profit 16% (12.585 RON/an),

alte impozite, taxe si licente de 12.000 RON/an.

Rămâne un cash-flow net anual de (93.600- 39.530) = 54.070 RON.

Anul Cash-Flow net (– plăti, + incasări) Valoarea actualizata

Copyright@2014.Mihaescu Mihai.Toate drepturile de autor rezervate.

2006 –200.000 –200.000

2007 +54.070 45.822 (54.070/(1+r))

2008 +54.070 38.899 (54.070/(1+r)2)

2009 +54.070 32.969(54.070/(1+r)3)