Ghid de orientare și

consiliere profesională

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial
Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni!
Contract nr. POSDRU / 80 / 2.3 / S / 55112
Titlul proiectului: „Creșterea nivelului de calificare a persoanelor angajate pe piața
muncii - alternativă la șomajul determinat de criza economico-socială”
 Creșterea nivelului de caliicare a persoanelor
angajate pe piața muncii
-alternativă la șomajul determinat de criza economico-socială-

GHID DE ORIENTARE ŞI CONSILIERE PROFESIONALĂ

Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul

Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane
2007-2013 “Investește în oameni!”
 CUPRINS

1. Argument ......................................................................................................... pag. 4

2. Orientarea carierei ............................................................................................ pag. 5
3. Autocunoaştere şi dezvoltare personală........................................................... pag. 12
4. Marketing-ul personal ...................................................................................... pag. 27
5. Networking (rețeaua de contact)....................................................................... pag. 38
6. Managementul şi accesul la informaţi ............................................................. pag. 39
7. Antreprenoriat ................................................................................................... pag. 43
8. Anexe - Chestionare ........................................................................................ pag. 48
9. Bibliograie......................................................................................................... pag. 54

3
 1. Argument

Ce știi să faci cel mai bine și ce-ți place să faci? Răspunsurile te vor ajută să identiici calitățile de
care dispui.

Omul trebuie să-și identiice aspirațiile și abilitățile sau capacitățile, iar prin evaluare și consiliere
să înțeleagă care sunt eforturile necesare sau cerințele de pregătire și dezvoltare.

Utilizând Ghidul de Orientare şi Consiliere în carieră poți obține o schimbare în viața profesională
și poți dobândi informaţii utile despre evoluția în carieră.

Un program de consiliere și orientare profesională are următoarele beneicii:

• pe baza aptitudinilor și abilităților pe care le dețineți, vă oferă alternative viabile pentru alegerea
carierei, pentru o schimbare în carieră sau în profesie;
• vă oferă suport în perioada în care sunteți în căutarea unui nou statut la locul de muncă, în pro-
cesul de caliicare și recaliicare profesională.

Ghidul te va ajuta să atingi succesul în carieră, pregătindu-te să faci o schimbare în activitatea

profesională pentru a atinge un nivel înalt de performanță.

4
 2. Orientarea carierei

Omul este propriul său manager, el trebuie să-şi evalueze resursele cu realism, să-şi stabilească
obiectivele şi să elaboreze proiecte existenţiale pe termen lung, mediu şi scurt, să se folosească de
oportunităţi pentru a atinge scopurile de etapă. Identiicarea unor scopuri de succes va determina
persoana să acţioneze în consecinţă.

Orientarea în carieră este expresia unor talente personale sau aptitudini dominante. Pe măsură
ce ele se intersectează cu interesele, motivaţiile şi valorile personale ale individului şi ale mediului
extern, social şi economic, se poate ajunge la modelarea unui traseu profesional optim.

Orientarea profesională este o activitate bazată pe un sistem de principii, metode şi procedee de

îndrumare a persoanei către o profesie sau un grup de profesii, în conformitate cu aptitudinile,
înclinaţiile şi interesele sale şi, pe de altă parte, în funcţie de perspectivele pieţei forţei de muncă şi
dinamica sferei ocupaţionale.

Prin orientare profesională se urmăreşte găsirea pentru iecare individ a ocupaţiei potrivite, respectiv
asigurarea unui dublu acord între posibilităţile individuale şi exigenţele profesiilor şi între aspiraţiile
individului şi nevoile societăţii (Butnaru, 1999).

Să obţii un loc de muncă este important, dar este de asemenea important să înţelegi că iecare
activitate profesională practicată face parte din cariera ta, după cum tot din carieră fac parte şi
activităţile de învăţare, modalităţile de petrecere a timpului liber şi activităţile de voluntariat. Tot ceea
ce faci acum, primele joburi sau următoarele - reprezintă paşi în carieră.

Alegerea unei cariere profesionale porneşte, pentru iecare individ, de la un set de premise
(Păuş, 2000):

• Abilităţi intelectuale şi practice;

• Competenţele obţinute prin şcolarizare
• Capacitatea de a transpune într-un domeniu de activitate achiziţiile obţinute în şcoală;
• Aptitudini speciale de care individul devine conştient pe parcursul educaţiei;
• Interese şi motivaţii personale;
• Modelul oferit de familie (reproducerea experienţei profesionale a familiei);
• Atitudinea comunităţii faţă de individ (eventuate prejudecăţi ale societăţii ce inluenţează negativ
percepţia individului în societate şi propria imagine de sine);
• Oferta profesională a societăţii.
•
Termenul de consiliere privind cariera este din ce în ce mai des utilizat pentru a desemna
activitatea de orientare profesională a tânărului sau adultului, într un proces continuu. Literatura
de specialitate tinde să substituie denumirea clasică de orientare şcolară şi profesională cu cea de
consilierea carierei tânărului sau adultului.

5
Termenului de orientare şcolară şi profesională trebuie să i se dea înţelesul actual, mult lărgit faţă
de vechea sa accepţiune, de asistare permanentă a individului în demersurile pe care acesta le
întreprinde pentru a şi asigura o evoluţie pozitivă a carierei (FIMAN, 1998).

Dezvoltarea carierei - este un proces de învăţare şi adaptare la diferite roluri exercitate de către
o persoană pe parcursul vieţii, include diferite stadii, alate în succesiune cronologică şi presupune
medierea între factorii de personalitate şi cerinţele sociale, în beneiciul individului. Acest proces
cuprinde totalitatea factorilor psihologici, sociologici, educaţionali, izici, economici care combinaţi
inluenţează natura şi importanţa muncii pe parcursul întregii vieţi a unei persoane.

Modelele sociale dominante „cer” adultului să aibă maturitate, capacitate de anticipare a actelor
sale, eicienţă şi responsabilitate prin asumarea consecinţelor deciziilor personale. (Jigău, 2003)

Principalele alternative la care adulţii trebuie să facă faţă, prin luarea de decizii raţionale şi maximal
proitabile sunt cele legate de:
• locul de muncă şi învăţarea şi formarea continuă;
• ascensiune socială şi profesională;
• familie (soţ / soţie, copii);
• locuinţă, bunuri de consum de folosinţă îndelungată;
• viaţă socială (prieteni, statut şi rol în comunitate);
• timp liber, vacanţe, proiecte personale etc.

Orientarea profesională presupune o gamă de activități cum ar i: consilierea, informarea, evalua-

rea și îndrumarea, cu scopul de a ajuta persoanele interesate să opteze în ceea ce privește for-
marea profesională inițială și continuă și oferta de locuri de muncă.

Cariera reprezinta totalitatea profesiilor, meseriilor, ocupațiilor, rolurilor sociale, familiale, funcțiilor,
experiențelor de muncă, timpul liber, hobby-urile - este viața însăsi. Toate evenimentele care ni se
întâmpla, de la naștere și pâna la sfârșitul vieții, ne afectează viața/cariera.

Cariera este deinită de Butnaru (1999) ca o succesiune de profesii, îndeletniciri şi poziţii pe care
le are o persoană în decursul perioadei active de viaţă, inclusiv funcţiile pre-vocaţionale (cum sunt
cele de elevi şi studenţi, care se pregătesc pentru viaţa activă) şi post-vocaţionale (pensionarii care
pot avea rol de colaboratori, mentori). Mulţi autori fac o distincţie clară între cariera obiectivă şi cea
subiectivă:
• Cariera obiectivă este o succesiune de poziţii în structurile ierarhice organizaţionale, împreună
cu funcţiile asociate.
• Cariera subiectivă este cadrul dinamic în care un individ îşi percepe căile de orientare şi dezvol-
tare personală, bazându-se pe calităţi, competenţe şi experienţe personale.

Cariera individuală se dezvoltă prin interacţiunea dintre aptitudinile, abilităţile, nevoile şi aspiraţiile
individului şi experienţa profesională pe care i-o furnizează organizaţia/ compania. Din această
perspectivă, cariera poate i privită ca o succesiune de experienţe separate sau care se corelează
între ele.

6
Întreaga existenţă a unui om îşi pune amprenta asupra carierei sale, de aceea se şi stabileşte
frecvent o prioritate între cele două componente majore ale vieţii individului: familia şi profesia.

O persoană poate avea o carieră de scurtă durată sau mai lungă, dar şi una sau mai multe cariere,
în acelaşi timp sau separate, succesive în timp. Este un proces dinamic şi care are loc pe parcursul
întregii vieţi. Parcurgerea unei etape conduce inevitabil la atingerea unui nivel superior de înţelegere
şi de (re)orientare ulterioară a traseului carierei.

Cariera profesională reprezintă evoluţia profesională a unui individ pe parcursul întregii sale vieţi.
În cadrul aceleiaşi profesii, în cariera unei persoane se pot înscrie specializări, perfecţionări sau
promovări profesionale. Cariera poate i privită şi sub aspect economic, sociologic sau psihologic:
• Sub aspect economic, cariera constă într-o succesiune de poziţii profesionale ocupate de o
persoană, ca urmare a pregătirii şi meritelor sale profesionale;
• Sub aspect sociologic, reprezintă o succesiune de roluri jucate de o persoană, iecare dintre ele
stând la baza celui ce urmează;
• Sub aspect psihologic, alegerea de roluri şi succesul în exercitarea lor depind de aptitudinile,
interesele, valorile, trebuinţele, experienţa anterioară şi aspiraţiile persoanei în cauză (Fiman,
1998).

Managementul numeroaselor situaţii şi roluri din viaţă care se concretizează în carieră, adică suma
experienţelor de muncă plătite şi neplătite exprimă procesul de dezvoltare a carierei; poate include
experienţe de viaţă ca: activităţi de timp liber, relaţii sociale, călătorii, etc. (Balica, M. & Horga, I.,
2000)

Orientarea şcolară şi profesională urmăreşte, aşadar, îmbinarea armonioasă a intereselor individu-

ale şi sociale (Mitrofan, 1991). Re orientarea profesională are loc în momentul în care, din diferite
motive (insatisfacţie profesională, imposibilitatea găsirii unui loc de muncă, dorinţa de câştig mate-
rial), o persoană decide să şi abandoneze profesia şi să se pregătească pentru alta, să se recaliice
profesional.

Evoluţia în carieră depinde nu numai de:

• resursele acţionale ale persoanei la începutul carierei şi pe parcursul ei, de oportunităţi
• de modul în care individul are deinite obiective de carieră clare şi este capabil să se folosească
de aceste oportunităţi pentru a le atinge

Deinim succesul profesional o adaptare performantă la cerinţele muncii. Succesul în carieră sau
succesul profesional înseamnă modul în care te adaptezi schimbărilor permanente de pe piaţa
muncii, şi mai ales, să manifeşti responsabililitate. Se ştie că schimbarea locului de muncă nu este
o dramă, ci o situaţie normală pentru piaţa muncii. Fiecare dintre noi este liber să muncească acolo
unde valorile sale personale sunt respectate.

7
Organizația, la rândul său, trebuie să-și identiice nevoile și oportunitățile, să-și planiice personalul
și să asigure angajaților săi informațiile nece¬sare și pregătirea corespunzătoare dezvoltării cari-
erei, ceea ce înseamnă că nevoile organizaționale nu pot i satisfăcute dacă nevoile individuale sunt
neglijate.

Se ştie că deciziile adulţilor cu privire la urmarea anumitor iliere de educaţie şi formare profesională
au consecinţe aproape lineare asupra celor profesionale şi domeniului de muncă în care vor ac-
tiva. Ezitările, incongruenţa sau lipsa de justiicare a alegerilor în planul aspiraţiilor, intereselor,
capacităţilor şi aptitudinilor personale vor avea aceleaşi tipuri de rezonanţă în planul dezvoltării
carierei. (Jigău, 2003)

Traiectoria în carieră depinde nu numai de resursele acţionale ale persoanei la începutul carierei şi
pe parcursul ei, ci şi de oportunităţile şi, mai ales, de modul în care individul are deinite obiective de
carieră clare şi este capabil să se folosească de aceste oportunităţi pentru a le atinge.

De-a lungul vieţii, oamenii pot avea multiple cariere, în consecinţă aceste competenţe sunt vitale.
Locurile de muncă tradiţionale s-au schimbat de la puternic centralizate la descentralizate din punct
de vedere al controlului şi nevoilor oamenilor. Avansarea este bazată pe cunoştinţe şi abilităţi, pe
competenţe şi experienţa în domeniu.

Pregătirea pentru carieră se face obligatoriu pe căi formale (formare continuă), dar şi informale
(studiu individual, experienţă de muncă în alt domeniu sau pe altă poziţie ierarhică). Conceptul cu
semniicaţie pentru zona profesională trebuie delimitat de cel peiorativ din expresia “a face carieră”.

Profesia reprezintă specialitatea (caliicarea) pe care o persoană o dobândeşte prin studii.

Profesia poate constitui: sursă de venituri, modalitate de a obţine satisfacţii, realizări, prestigiu so-
cial, formă de valoriicare a pregătirii profesionale, cadru de socializare şi de identiicare a unor
modele de viaţă.

Caliicarea este acţiunea de a (se) caliica şi rezultatul ei.

Acţiunea de caliicare reprezintă pregătirea/formarea profesională care conduce la dobândirea unui

ansamblu de competenţe profesionale ce permit unei persoane să desfăşoare activităţi speciice
uneia sau mai multor ocupaţii.

Ocupaţia este activitatea pe care o desfăşoară efectiv o persoană, într-o unitate economico-socială
şi care reprezintă pentru aceasta sursa de existenţă.

Rezultatul caliicării îl reprezintă recunoaşterea formală a pregătirii într-un anumit domeniu de activi-
tate, exprimată printr-un certiicat, diplomă sau alt act oicial.

Proilul reprezintă o categorie de activităţi profesionale ce grupează o serie de ocupaţii profesionale/

specialităţi/funcţii a căror exercitare presupun caliicări/competenţe profesionale înrudite.

8
O specialitate poate da dreptul exercitării uneia sau mai multor ocupaţii profesionale înrudite.

Specialitatea reprezintă un ansamblu de activităţi care necesită o anumită caliicare aprofundată a

specializării sau proilului prin programe de formare profesională iniţială sau formare profesională
continuă.

Mulţi adulţi leagă, adesea, angajabilitatea şi competitivitatea lor pe piaţa forţei de muncă de nivelul
de studii iniţiale atins la începutul carierei şi ignoră experienţa şi noile competenţe şi deprinderi de
activitatea performantă în diferite locuri de muncă achiziţionate prin practica muncii.

Specializarea reprezintă o subramură, respectiv o aprofundare a domeniului de studiu, ce oferă o

gamă largă de competenţe profesionale, care dau dreptul exercitării unei/unor profesii/ocupaţii înru-
dite, aceasta putând cuprinde mai multe proile de studiu şi specialităţi.

Cariera apare ca un compromis între ceea ce poate oferi organizaţia şi ceea ce doreşte angajatul;
reprezintă un fenomen economic şi social ce trebuie observat şi analizat în dinamica sa.

Ansamblul activităţilor ce deinesc o carieră se caracterizează printr o permanentă evoluţie şi sunt

însoţite de acumulări individuale impuse de posturile şi funcţiile deţinute.

Competenţa profesională este capacitatea unei persoane de a interpreta un fenomen, de a

soluţiona o problemă, de a lua o decizie sau de a îndeplini o sarcină, rezultantă a cunoştinţelor, de-
prinderilor, priceperilor, aptitudinilor şi trăsăturilor temperamental-caracteriologice de care dispune.

Planiicarea Carierei este o activitate care are efectele scontate numai dacă este făcută în mod
regulat, mai ales datorită faptului că, după cum s-a demonstrat, un angajat îşi schimbă cariera (nu
numai joburile) de mai multe ori de-a lungul vieţii. Şi nu este niciodată prea devreme sau prea târziu
să începi să-ţi planiici cariera.

Dezvoltarea unei cariere de succes nu este un lucru simplu, se construieşte de-a lungul întregii vieţi.
Lumea de azi cere să ii o persoană lexibilă şi adaptabilă.

Succesul la școală, în cariera profesională şi în viaţă depinde de modul în care te implici în activităţile
de învăţare, de abilităţile pe care le dezvolţi, de ceea ce îţi place să faci, de relaţiile pozitive cu ceilalţi,
de nivelul de încredere în sine şi modul în care este aplicat pe piaţa muncii potenţialul personal.

McDowell şi Hostetler (2001), preocupaţi de momentul - variabil - când identitatea se „împlineşte”

prin profesie, menţionează o serie de factori care pot interveni în procesul alegerii şi dezvoltării
carierei:
• presiunea familiei - situaţie în care persoanele apropiate se simt îndreptăţite să impună propriul
model de urmat
• presiunea societăţii - deineşte şi impune în colectivităţi largi tipare profesionale
• circumstanţe (situaţia inanciară, rolul de părinte, statutul marital) - pe de o parte, există situaţia
când aceste coordonate sunt favorizante carierei, în sensul că susţin sau predispun individul la

9
 o compatibilitate înaltă cu domeniul profesional vizat; pe de altă parte, este cazul în care aceste
date împiedică o evoluţie normală a carierei în raport cu personalitatea individului, cel puţin în
absenţa unor eforturi evidente de compatibilizare;
• performanţe din trecut - individul poartă cu sine istoria personală în ceea ce priveşte aspiraţiile,
încercările, regrupările, satisfacţiile legate de profesie sau orizontul profesional; acestea pot i
factori de disonanţă în condiţiile în care s au asociat cu eşecuri, dezamăgiri, atingeri ale ego ului
profund etc.;
• personalitate - există trăsături de personalitate pe care anumite sfere ocupaţionale le pun în
valoare, iar altele le inhibă;
• preocupări şi atitudine - cazul fericit când preocupările formale coincid sau sunt completate prin
interese personale de cunoaştere sau explorare are ca revers situaţia în care atitudinea explicită
faţă de munca propriu zisă este subminată, la un moment dat, de interese personale opuse.
Conlictul interior poate genera destructurarea relaţiilor cu persoanele semniicative din mediul
de muncă ori neglijarea unor motive puternice care nu corespund căii profesionale alease;
• sistem personal de valori - este analizat prin prisma a trei tipuri de valori disjuncte:
• ajutorarea oamenilor - orientarea spre relaţiile cu colegii, căutarea recompenselor de tipul priet-
eniei, colaborării;
• câştigul material - aprecierea situaţiilor de muncă şi a relaţiilor profesionale după aportul măsurabil
pe care îl pot avea la bunăstarea personală;
• oportunitatea de a i creativ - libertatea de a aduce îmbunătăţiri spaţiului de muncă este pentru
unii oameni o răsplată în sine, drept pentru care îşi exprimă creativitatea în diferite forme şi mo-
mente; această valoare este cheia progresului organizaţional şi individual;
• credinţa - întemeierea alegerii profesionale pe convingerea că există o singură cale valabilă
către desăvârşirea iecăruia; aceasta implică asumarea unor riscuri legate de alterarea motivelor
iniţiale, dezvoltări ulterioare în profesie sau la nivelul personalităţii, tentaţia explorării unor teritorii
necunoscute. Orice alegere este perfectibilă şi nu trebuie să plătească tribut unei convenţii rigide
auto asumate; credinţa trebuie investită în ideea că omul trece prin experienţe (inclusiv profe-
sionale) care îl fac mai bun, îi revelează capacităţile şi îi arată mai clar calea de urmat în viitor.

Pentru a asigura succesul în carieră la diferite categorii de vârstă e recomandat să:

• Formulezi conştient scopuri, obiective de viitor;
• Stimulezi motivația (crește interesul pentru cunoaştere, pasiunea pentru muncă, meserie);
• Autoevaluează-te; evaluarea prin cunoaşterea rezultatelor în muncă sunt etape necesare; asi-
gurarea feedback-ului stimulează performanţele;
• Prelucrează şi sistematizează, regândeşte din mai multe perspective prezentul și ceea ce
dorești să se întâmple;
• Dezvoltă un stil de muncă și de viață echilibrat, creativ;
• Elaborează un plan, un program de formare profesională;
• Asigură-ţi o atmosferă confortabilă şi o atitudine pozitivă, optimistă care să te stimuleze şi să te
susţină; evită trăirea unor stări afective negative, stresante;
• Stimulează dorinţa de cunoaştere, airmare şi autorealizare;
• Autosugestionează-te pozitiv, dezvoltă-ţi încrederea, nu te descuraja în faţa obstacolelor;
• Învaţă din succesele şi eşecurile personale şi nu numai!

10
Toate evenimentele care ni se întâmplă, de la naştere şi până la sfârşitul vieţii sunt importante,
deoarece acestea ne afectează viaţa/cariera. Când ne trezim dimineaţa pentru a merge la serviciu,
nu părăsim „viaţa”, munca este o parte a vieţii/carierei. „Joburile” nu există izolat de viaţa noastră.
Perioada de timp în care se lua o importantă şi unică decizie în alegerea şi dezvoltarea carierei a
trecut. Adecvarea caracteristicilor personale celor speciice unui anumit domeniu profesional nu se
mai practică.
Planiicarea carierei include aspecte ce ţin strict de locul de muncă, dar şi activităţile de timp
liber, viaţă personală etc. În vederea realizării unei planiicări a carierei este necesară o privire în
perspectivă, care să puncteze aspecte precum: scopul în viaţă, imaginea de sine, tipul de muncă
dorit, relaţiile cu ceilalţi, tipul de locuinţă dorită, realizările globale de pe parcursul vieţii.
Oamenii au nevoie de un plan de acţiune, o hartă a carierei pentru a găsi drumul spre succes şi
pentru a avea cele mai mari şanse să obţină ce şi-au propus. Stabilirea planurilor pentru viitor este
o sarcină diicilă în societatea actuală.
Pentru conturarea realistă a unui plan de carieră şi pentru a i capabil să îl dezvolte permanent,
este necesară confruntarea a trei aspecte:
• cunoaşterea de sine,
• cunoaşterea sistemelor de formare (cursuri de specializare, utilitatea consilierii şi orientării)
• universul profesional (informaţii asupra profesiilor, repere economice).

Pregătirea pentru reuşita în carieră include parcurgerea următoarelor etape, în conformitate cu

modelul lui Gerard Egan în 3 paşi (Proiectul Informare şi Consilierea Carierei, Banca Mondială,
Danemarca, 2001)
1. Abordarea problemei • Care este situaţia prezentă?
• Unde mă alu acum?
2. Conigurarea situaţiei ideale • Ce îmi doresc?
• Ce am nevoie?
• Unde vreau să ajung?
3. Elaborarea strategiilor de acţiune • Cum obţin ceea ce îmi doresc?
(planul de acţiune) • De ce am nevoie?
• Ce resurse sunt necesare?
• Pentru ce anume mă simt motivat(ă)?
• Care sunt paşii pe care trebuie să-i urmez?

Pentru a avea succes în carieră (a face alegeri adecvate şi eiciente pe piaţa muncii, a obţine un loc
de muncă preferat, a practica profesia dorită) sunt necesare anumite calităţi, prin care să atingeţi
obiectivele stabilite: să te cunoşti, să ii motivat, să ştii să te exprimi corect, să comunici asertiv, să
respecţi angajamenele, să ii pregătit pentru schimbare, să manifeşti seriozitate, curaj, îndrăzneală,
să ai obiective clare, strategii de acţiune, să ştii când să renunţi, să ii persuasiv.

Individul este constructorul propriului viitor, cea mai importantă variabilă în ecuaţia ce trebuie
rezolvată, de aceea e necesar să se analizeze iecare element care poate inluenţa cariera, pentru
a putea decide apoi cu maximă libertate.

Omul de „succes” înţelege situaţia, ştie ce are de făcut, se adaptează, găseşte soluţii, nu spune că
nu poate rezolva.
11
 3. Autocunoaştere şi dezvoltare personală

Nimeni nu este în egală măsură bun la toate. Alegerea profesiei şi dezvoltarea carierei reprezintă un
moment important în viaţa iecăruia. Implică factori de natură personală, educaţională, economică,
contextuală. Cu toţii avem oportunităţi profesionale şi, chiar dacă nu mai ai succesul scontat într-un
anumit domeniu, dacă ai calităţi excelente şi ştii cum să te „vinzi”, îţi vei găsi, cu siguranţă, un job
potrivit.

Planul personal de carieră este un plan de viaţă care trebuie să poarte amprentele lexibilităţii,
iniţiativei şi independenţei, în condiţiile în care schimbarea locului de muncă a devenit ceva „aproape
stabil”.

Unul dintre elementele importante pentru managementul carierei este autocunoașterea și imaginea
de sine. Autocunoașterea presupune existenta capacității de autoanaliza, realism, intuiție, luciditate.

Lumea de azi cere să ii lexibil și adaptabil. Succesul la școală, în carieră ș în viață depinde de
modul în care ai învățat managementul schimbării, de ceea îti place să faci, de abilitățile pe care le
ai, încrederea în sine, în potențialul personal și relațiile pozitive cu ceilalți.

Parcurgerea unor module de orientare şi consiliere profesională, a unor ateliere de lucru este de
dorit să includă activităţi şi exerciţii legate de următoarele domenii de competenţă:
• cunoaşterea de sine: stima de sine, încrederea în sine
• rolul abilităţilor de comunicare eicientă
• rezolvarea de probleme şi negocierea conlictelor
• lucrul în echipă
• luarea deciziei în alegerea şi decizia carierei
• instrumente de marketing personal
• informaţii despre piaţa muncii şi profesii
• pregătirea teoretică şi practică de specialitate

Consilierul de carieră te ajută să-ți raportezi aptitudinile la informațiile despre carieră. Îți explică
procedurile, scopurile și strategiile implicate în consiliere, înainte de a stabili o relație cu tine. Nu-ți
dă sfaturi și nici nu te judecă. El este un prieten care te ajută să-ți găsești răspunsurile. Pentru el
tu ești persoana importantă. Tu ai ocazia să-ți clariici atitudinea față de o problemă la care cauți o
soluție.

Trebuie avut în vedere faptul că: alegerea profesiunii nu mai este pentru toată durata vieţii și criteriile
de selecţie sunt tot mai severe.

Sarcina consilierului de orientare profesională este complexă. El trebuie să descopere cât mai multe
aptitudini şi abilităţi posibile pentru a ajunge la judecăţi în legătură cu cea mai potrivită arie de
posibilităţi de activitate dintre cele mai promiţătoare pentru viitorul celui consiliat.

12
 Pedagogul italian G. Callo considera: „a orienta înseamnă a educa”. Nu poți să educi, spune
Callo, dacă nu educi atitudini, interese, trăsături de caracter şi nu poţi să instruieşti dacă nu orientezi
pe iecare om în direcţia semnalată de trăsătura speciică a personalităţii sale.

În traseul decizional privind cariera, orientarea carierei cuprinde următoarele etape:

• Fixarea scopului (ați fost inluențat de anumite evenimente, de rezultate dezirabile);
• Programarea unor obiectivele de scurtă durată (ceea ce persoana doreşte să realizeze);
• Alegerea strategiilor de acțiune (modalitatea practică de a îndeplini obiectivele).

În demersul consilierii de carieră, un loc important îl are activitatea: cunoaşterea de sine; presupune
identiicarea şi analizarea aspectelor ce ţin de propria personalitate şi care inluenţează alegerea
şi succesul în carieră. Acestea reprezintă variabilele subiective, adică ţin de individ şi pot i într-o
măsură importantă modiicate prin proprie voinţă şi autoeducaţie.

Pregătirea individuală este un element esențial în dezvoltarea atitudinilor, aptitudinilor și înclinațiilor.

Împreună cu Consilierul de Carieră este nevoie să:

• deinești foarte clar scopul și direcția, ce post dorești, ce decizie în carieră vrei să iei;
• te evaluezi și autoevaluezi;
• încerci să ali totul despre cerințele postului, despre noi locuri de muncă, irmele, poziția la care
ai dori să lucrezi;
• să elaborezi un CV și o scrisoare de intenție.

Succesul în atingerea unui obiectiv trebuie menţinut. Lucruri neaşteptate se pot întâmpla în orice
etapă. Pentru a preveni insuccesul e necesară consilierea de carieră potrivit etapelor următoare:

1. Explorarea
• Să cauți răspunsul la întrebarea: “Ce meserie voi practica peste 5 ani?” şi e importantă și reve-
derea visurilor legate de carieră.
2. Evaluare personală
• Să se facă o listă de opţiuni în legătură cu viaţa şi cariera iecăruia.

Ne autoevaluăm şi ne analizăm: atuurile, trăsăturile de personalitate, abilităţile, interesele, stilul de

învăţare, stilul de muncă, domeniul preferat pentru muncă, valorile personale şi interpersonale.

3. Analiza
• Să se analizeze informaţiile obţinute în stadiul 2, a obiectivelor de carieră.
4. Luarea deciziei
• Obiectivele deinite anterior sunt acum revăzute şi devin subiectul deciziei personale;
• Dacă nu am fost realişti, ne vom simţi frustraţi, dezamăgiţi mai târziu, iar descurajarea ne va
determina să renunţăm la orice efort pe viitor.

13
5. Planiicarea
• Să se elaboreze un plan de management personal detaliat. Fiecare obiectiv devine un proiect
de carieră.
• Se vor identiica sarcinile pe care le avem pentru atingerea iecărui obiectiv, timpul alocat, or-
dinea în care ne vom realiza sarcinile, oamenii care pot avea o contribuţie în realizarea iecărei
sarcini, data limită, rezultatele aşteptate, autoevaluare.
6. Implementarea şi / sau dezvoltarea
• Punrea în practică a planului realizat mai devreme.
7. Managementul viaţă-muncă
Pentru a ajunge la conştientizarea acestor dimensiuni, pot i utilizate diverse metode de
autocunoaştere, cum ar i:
• încurajarea autorelexiei;
• discuţiile cu psihologul/consilierul în carieră despre modul în care structurile Eului le inluenţează
emoţiile, comportamentul;
• observarea propriilor gânduri;
• informaţii verbale şi nonverbale primite de la alte persoane;
• identiicarea resurselor;
• analiza aspiraţiilor şi a scopurilor;
• analiza valorilor personale;
• identiicarea priorităţilor.

Unul dintre elementele importante pentru managementul carierei este cunoaşterea de sine.

Succesul profesional, în orice tip de piaţă de muncă, este deseori bazat pe perseverenţă, pregătire
şi sincronizare, la fel de mult cât este bazat şi pe talent şi pasiune.

Să-ţi păstrezi mintea deschisă cu privire la calea pe care alegi să o urmezi pentru a-ţi atinge obiec-
tivele profesionale pe termen lung, este una dintre cele mai bune modalități de a te asigura că
eşti perceput ca iind un om de valoare, din punct de vedere profesional. Acest lucru va îndemna
organizaţiile – chiar şi pe cele provocate astăzi de condiţiile economice – să vadă avantajul imens
pe care l-ar câstiga dacă te-ar angaja.

O carieră de succes este inluenţată şi de cunoştinţele de specialitate. Trebuie să ii profesionist în

ceea ce faci.

• Teoria opţiunii şi dezvoltării profesionale (Ginzberg, 1951, 1984) consideră următoarele aserţiuni:
• Opţiunea profesională este un proces de dezvoltare care durează de obicei peste 10 ani
• Procesul este în mare măsură ireversibil
• Procesul opţiunii profesionale are ca rezultat un compromis între interese, capacităţi, valori şi
oportunităţi
• Există trei etape ale opţiunii profesionale: opţiunea bazată pe fantezie, opţiunea bazată pe încer-
care, opţiunea realistă
• Porneşte de la următoarele elemente: diferenţe individuale, multipotenţialitatea, tiparurile abilităţii
profesionale, identiicarea şi rolul modelelor, continuitatea ajustării, etapele vieţii, tiparurile carierei,

14
 dezvoltarea poate i îndrumată, dezvoltarea rezultatului interacţiunii, dinamica tiparurilor carierei,
satisfacţia profesională: diferenţele individuale, statut şi rol, munca este un mod de viaţă.

Cercetările nu au conirmat relaţia directă dintre anumite caracteristici de personalitate şi ocupaţii.

Există mii şi mii de ocupaţii, de tipuri de locuri de muncă. Acestea au fost grupate pe domenii de ac-
tivitate, iecare domeniu incluzând o gamă largă de activităţi, cuprinzând toate nivelurile de pregătire
profesională.

Cei interesaţi de o profesie sunt nevoiţi să îşi supună unui scrutin scrupulos de identiicare atât in-
teresele cât şi nevoile proprii.

Interesele reprezintă preferinţele cristalizate ale unei persoane pentru anumite domenii de cunoştinţe
sau de activitate. Acestea reprezintă factori motivaţionali esenţiali în alegerea carierei, de aceea
este foarte importantă investigarea lor în trasarea planului individual de carieră.

Pentru investigarea unor tipuri de interese se utilizează Inventarul de Interese Profesionale

Holland. Acesta are la bază teoria conform căreia trebuie să existe o congruenţă între interesele
proprii şi cerinţele unei ocupaţii pentru ca persoana să ie mulţumită şi motivată în activitatea pe care
o desfăşoară.

Teoria personalităţii vocaţionale (John L. Holland) porneşte de la stabilirea unei corelaţii

corespondente între tipul de personalitate (în număr de 6) şi mediul profesional corespunzător.
Autorul acestei teorii consideră că echilibrul/dezechilibrul personalităţii unui individ este inluenţat de
exercitarea unei profesii care favorizează sau împiedică această exprimare.

Tipologia lui Holland a fost concepută pentru a ajuta individul în luarea unor decizii legate de carieră
şi permite corelarea opţiunilor cu interesele şi abilităţile iecărei persoane. Ideea de bază a teoriei
lui Holland este că oamenii cu interese similare în anumite domenii vor avea succes în ocupaţii care
se potrivesc unui anumit tip de personalitate. Aceasta l-a dus la formularea a 6 categorii de bază în
ceea ce priveşte tipologia persoană – mediu. Diferite personalităţi preferă diferite medii.

Cele 6 tipuri de personalitate descrise de Holland sunt:

• Social: are abilităţi de a stabili relaţii interpersonale, de a se implica în activităţi de ajutorare, de
susţinere, este preocupat de starea celorlalţi, este responsabil, comunică bine cu oamenii, îşi
exprimă sentimentele, este sociabil, îi place să i se dea atenţie, este popular, îi place să ie lider,
doreşte relaţii de prietenie cu ceilalţi, rezolvă problemele prin discuţii;
• Realist: persoana care are abilităţi sportive sau mecanice, care preferă să lucreze cu obiecte,
maşini, instrumente, plante sau animale, în special în medii deschise;
• Investigativ: persoana căreia îi place să observe, să evalueze sau să înveţe, să analizeze, eval-
ueze sau să rezolve probleme;
• Artistic: persoana cu abilităţi artistice, de inovare, intuitive; îi place să lucreze în situaţii nestruc-
turate, folosindu-şi imaginaţia şi creativitatea;
• Întreprinzător: persoana căreia îi place să lucreze cu oamenii, să inluenţeze, să convingă, să
conducă şi să organizeze activităţi pentru atingerea unor scopuri economice;

15
• Convenţional: persoana care preferă să lucreze cu date, are abilităţi matematice, se ocupă de
sarcini în detaliu, preferă să ie coordonată în activităţile pe care le desfăşoară.

Un individ poate întruni mai multe caracteristici ale diferitelor tipuri de personalitate, un anumit
tip iind cel dominant) de personalitate şi ocupaţiile corespunzătoare. Informaţii extrem de utile
în orientarea/reorientarea carierei pot i obţinute din stabilirea corelaţiei dintre diferitele tipuri de
personalitate:
Nr. Tip de personalitate Caracteristici Posibile profesii
1 Realist Tipul practic, îi plac activităţile în aer Mecanic, arheolog, inginer meca-
liber, are diicultăţi în comunicarea nic, tâmplar, constructor, tehnician
sentimentelor, respinge ideile radi- dentar, electrician, fermier, pompi-
cale, îi place să construiască şi să er, bijutier, optician, poliţist, instala-
repare, îi place să muncească tor etc.
folosind mâinile.
2 Convenţional Este stabil, are respect faţă de Asistent administrativ, contabil,
lege, autorităţi, îi displac muncile casier, operator calculator, analist
izice, preferă activităţile bine dei- inanciar, secretară, bibliotecar,
nite, structurate, are autocontrol operator telefonie etc.
puternic, nu caută roluri de lider,
vrea să ştie ce se aşteaptă de la el.
3 Social Abilităţi de a stabili relaţii interper- Antrenor, profesor, psiholog, asis-
sonale, de a se implica în activităţi tent medical, medic, poliţist, coafor,
de ajutorare a altora, este preocu- asistent social, logoped etc.
pat de starea celorlalţi, responsa-
bil, comunică bine cu oamenii, este
sociabil, îi place să i se dea atenţie,
este popular, îi place să ie lider.
4 Investigativ Îi plac activităţile intelectuale, Antropolog, biolog, chimist,
rezolvări de probleme, nu îi plac izician, informatician, inginer de
regulile, are înclinaţii spre ştiinţă, sistem, economist, geograf,
nu e interesat de munca în colabo- geolog, consultant management,
rare, este original şi creativ, este farmacist, psiholog etc.
independent, raţional, curios,
pasionat de probleme teoretice.
5 Întreprinzător Îi place să domine, are dorinţă Manager, publicitate, vânzător de
de putere şi statut social, se pri- automobile, agent de asigurări,
cepe să vorbească, are energie, jurnalist, avocat, procuror, agent
este entuziast, încrezător în sine, de turism, relaţii cu publicul etc
convingător.
6 Artistic Sensibil, preferă să lucreze Designer în publicitate, de modă,
singur, nu îi plac mediile structu- de interioare, actor, arhitect, profe-
rate, neconvenţional, are nevoie sor de teatru, dans, jurnalist, foto-
de exprimare şi comunicare graf, graician, editor etc.
individuală, original

16
Pornind de la teoria lui Holland s-au conturat câteva idei:

- gradul de concordanţă/neconcordanţă dintre tipurile de personalitate şi tipurile de ocupaţie

inluenţează cursul carierei;
- indivizii îşi aleg, de obicei, ocupaţii în acele domenii în care pot face dovada abilităţilor şi a
capacităţilor de care dispun;
- membrii acelorași domenii de activitate au personalităţi asemănătoare, chiar identice şi pot
răspunde similar în multe situaţii sau la diferite probleme;
- satisfacţia vocaţională, stabilitatea şi realizarea în profesie depind de corelaţia dintre propria per-
sonalitate şi caracteristicile mediului în care lucrează
- elementele comportamentale speciice unui individ sunt date de modul particular de interacţiune
dintre trăsăturile sale de personalitate şi caracteristicile mediului în care trăieşte şi îşi desfăşoară
activitatea.

Angajatorii doresc angajați cu deprinderi de tip „lifelong learning skills” sau așa numitele abilități
transferabile. De-a lungul vieții, oamenii pot avea multiple cariere, în consecință aceste deprinderi
sunt vitale. Locurile de muncă tradiționale s-au schimbat de la puternic centralizate la descentrali-
zate din punct de vedere al controlului și nevoilor oamenilor, care pot gândi, lua decizii și învăța noi
deprinderi. Avansarea este bazată pe cunoștințe și abilități și nu pe vechimea în muncă. (Clark, 1999).

Educația carierei este importantă deopotrivă pentru angajați și angajatori. De exemplu, în America,
cei care nu au o diplomă de liceu, în 40 de ani de carieră câștigă aproximativ 852.000 USD, care
este cu 672.000 USD mai puțin decât cei cu diplomă. O facultate absolvită crește veniturile salariale
cu mai mult de 1,9 milioane USD, iar un doctorat sau o specializare- 2,8 milioane USD. (Dolin, 2001)

Mediile educaţionale sau de muncă acceptă o diversitate de tipuri de personalitate; persoane cu

caracteristici de personalitate similare pot obţine performanţe bune în ocupaţii diferite, aşa cum per-
soane cu caracteristici diferite pot să prefere aceeaşi ocupaţie sau ocupaţii similare.

Alegerile cu privire la carieră implică individul profund şi sub multiple aspecte, identitatea şi person-
alitatea sa în ansamblu (în plan psiho afectiv, atitudinal, volitiv şi motivaţional).

Pentru o deplină înţelegere a fenomenului, trebuie amintit că orice individ, privit din diferite unghiuri,
are „diferite identităţi”: unele ţin de gen, grup etnic, iar altele de mediul social, familial, comunitar sau
profesional. În acelaşi timp, identitatea unui individ este o rezultantă a experienţei, învăţării, modele-
lor şi inluenţelor sociale şi nu un „dat”.

În acest fel, a alege, a formula o decizie cu privire la (viitoarea) carieră înseamnă re formularea
identităţii în termenii celei spre care se tinde. Ori, acest proces presupune o decizie extrem de
importantă, serioasă şi implică o angajare globală a personalităţii individului.ell managementului

Pentru reuşita în cariera profesională este important să ne dezvoltăm în mod intenţionat acele
calităţi care au o mai mare importanţă în activitatea pe care dorim să o desfăşurăm. Există unele
abilităţi, calităţi care sunt apreciate şi valorizate de mulţi angajatori:

17
• abilităţile de comunicare: înţelegerea mesajelor verbale şi nonverbale, exprimare clară;
• abilităţi interpersonale: cooperare; adaptabilitate în munca de echipă; respect faţă de colegi;
diplomaţie; discreţie; empatie; toleranţă;
• abilităţi de investigare şi manipulare de date: capacitate de analiză, explorarea surselor de
informaţii şi utilizarea eicientă a informaţiilor;
• abilităţi de planiicare şi rezolvare de probleme: capacitatea de a-şi planiica singur munca,
iniţiativă în realizarea diverselor sarcini şi acţiuni, capacitatea de a dobândi cu uşurinţă noi de-
prinderi;
• abilitatea de a lua decizii; conştiinciozitate;
• asumarea responsabilităţii pentru munca realizată;
• abilităţi de utilizare a tehnologiilor informatice;
• adaptare la schimbare;
• orientare spre progres şi autodezvoltare;
• stabilitate emoţională; bună dispoziţie; entuziasm în muncă;
• loialitate; sinceritate; onestitate; spirit de observaţie; imaginaţie;
• perspicacitate; fermitate în apărarea principiilor;
• abilităţi izice.

Este esenţial să ai spirit practic şi să ii pregătit să faci faţă etapelor şi situaţiilor diicile care se vor ivi.
Niciunul dintre cei care au succes în afaceri nu s-a născut cu abilităţile necesare pentru că a deveni
antreprenor, este un proces de învăţare.

Studiile arată că angajatorii preferă personal cu abilităţi de comunicare, responsabili, lexibili,

implicaţi, punctuali, cu încredere în sine, cu dorinţa de a învăţa, capacitatea de a lua decizii în
situaţii problemă, care lucrează în echipă, cu inteligenţă emoţională, cu mentalitate de învingători,
îndrăzneţi, ambiţioşi etc.

Viitorul profesional este şi o „consecinţă” a prezentului, în termeni de investiţie în educaţie, for-

mare, dezvoltarea abilităţilor şi aptitudinilor personale, maturizarea generală sau structurarea unei
personalităţi orientate spre activitate.

Este important pentru oamenii de afaceri să ie capabili să recunoască o idee bună şi să acţioneze
imediat pentru aplicarea ei. Antreprenorii au succes nu doar pentru că ei îşi doresc să se întâmple
ceva. Ei chiar fac să se întâmple!

Din punctul de vedere al individului, o carieră este alcătuită din câteva unităţi semniicative, durata
asociată iecărei etape variind enorm, în funcţie de ocupaţie şi de individ. (Jigău, M., 2003)
• Dezvoltare, fantezie şi explorare. Când o ocupaţie este doar un gând, iar termenul de „carieră”
are o slabă semniicaţie;
• Educaţie şi instruire. În funcţie de ocupaţie, acest proces poate i foarte elaborat sau, dimpotrivă,
minim, durând între câteva luni şi 20 de ani;
• Intrarea în universul muncii. Reprezintă momentul unei adaptări majore, în condiţiile în care
puţini oameni sunt pregătiţi în procesul educaţional pentru a se confrunta cu aspectele politice şi
iraţionale ale vieţii organizaţionale sau cu faptul că ocupaţiile implică nu doar logică şi acţiune, ci
şi lucrul cu oamenii şi cu sentimentele lor;

18
• Instruirea şi socializarea de bază. Este o etapă a cărei lungime depinde de ocupaţie, organizaţie,
complexitatea muncii, supoziţiile organizaţionale despre necesitatea însuşirii de către noii mem-
bri a elementelor culturii organizaţionale, precum şi de gradul de responsabilitate pe care îl
conferă societatea ocupaţiei respective;
• Câştigarea calităţii de membru. Într-un moment anume, individul recunoaşte, cu ajutorul ritu-
alurilor formale sau al tipurilor de sarcini primite, că a depăşit stadiul instruirii şi a fost acceptat
ca membru al echipei cu drepturi depline;
• Câştigarea dreptului şi a calităţii de membru. Decizia pe care o iau în această direcţie unele
organizaţii este în mod formal sau simbolic garantată cu clauza ce speciică faptul că deţinerea
funcţiei este asigurată doar atâta vreme cât există postul;
• Crize şi reevaluări la mijlocul carierei. Majoritatea oamenilor trec prin anumite forme de auto-
evaluare, punându-şi întrebări cu privire la alegerile iniţiale, la nivelul de realizare, la viitorul lor.
O astfel de autoevaluare poate i traumatizantă, pentru că deseori conduce la o redescoperire şi
reairmare a scopurilor ce au fost prezente, dar nu dominante;
• Menţinerea, recâştigarea sau echilibrarea elanului. Constatările făcute în urma reevaluării
conduc la decizii privind calea de urmat;
• Eliberarea (dezangajarea). Persoana încetineşte ritmul, devine mai puţin implicată, începe să
se gândească la pensionare şi se pregăteşte pentru această etapă.
• Pensionarea. Indiferent dacă persoana s-a pregătit sau nu pentru această etapă, în mod in-
evitabil organizaţia sau ocupaţia nu-i mai acordă un rol semniicativ, şi individul trebuie să se
adapteze.

Planiicarea carierei individuale porneşte de la identiicarea potenţialului angajatului, a caliicărilor

şi aspiraţiilor salariaţilor. În mod concret, unul dintre specialiştii departamentului de resurse umane,
în calitate de manager de carieră, analizează împreună cu angajatul şi cu şeful acestuia nevoile
individuale de pregătire şi de dezvoltare profesională. Salariatul încearcă să identiice, cu mijloace
proprii, care îi sunt obiectivele pe termen scurt şi pe termen lung, care îi sunt punctele slabe şi care îi
sunt atuurile, care îi sunt motivele de satisfacţie şi de insatisfacţie pe care le are, care sunt aspiraţiile
profesionale, sociale, culturale, ambientale etc.

Planiicarea carierei este şi pentru angajaţi şi pentru organizaţie. Procedurile de planiicare a carierei
se bazează totdeauna pe necesităţile organizaţiei, trebuie precizat însă că necesităţile organizaţiei
nu pot i satisfăcute dacă cele individuale sunt neglijate. Astfel, planiicarea carierei trebuie să ţină
seama şi de managementul diversităţii.

Autocunoaşterea implică achiziţionarea unor informaţii despre sine (dar şi despre sine în relaţie cu
alţii), care să permită clientului o evaluare corectă şi care să i ofere posibilităţi de realizare conform
nevoilor sale.

Explorarea educaţională şi ocupaţională are ca scop căutarea şi interpretarea informaţiilor priv-

ind traseele educaţionale şi piaţa muncii.

Planiicarea carierei se bazează pe punerea în relaţie dinamică a primelor două etape.

19
Schema luării deciziei profesionale în consilierea privind cariera (Oancea, 2005).
aptitudini ACESTA/ ACEASTA • autocunoaştere
interese SUNT EU ! • testare psiho-aptitudinală
valori
personalitate
idealuri ACEASTA AŞ • identiicarea scopurilor, modelelor de
aspiraţii VREA EU ! viaţa, aspiraţiilor personale şi profe-
dorinţe sionale, prin consilierea carierei

cunoştinte acumulate ACESTEA SUNT • analiza performanţelor şi a rezul-

performanţe educative REZULTATELE MELE ! tatelor şcolare
rezultate

informaţii ACEASTA SE CERE ! • piaţa muncii

ACEASTA ÎMI TREBUIE ! • reţeaua de formare continuă

inluenţe ACEASTA CRED CEILALŢI • consilierea carierei

CĂ MI SE POTRIVEŞTE ! • inluenţa celorlalţi
• piaţa muncii

decizia potrivită ACEASTA VOI FACE ! DECIZIA E PERSONALĂ !!!

Planiicarea carierei poate începe cu stabilirea obiectivelor profesionale pe termen scurt (anul
curent), mediu (anul următor) şi lung. O altă componentă a planiicării carierei o formează revizuirea
şi ajustarea obiectivelor, pe parcursul evoluţiei sau modiicării planurilor şi dezvoltarea noilor obiec-
tive, pe măsura îndeplinirii celor anterioare.

Fiecare consiliat își va stabili un traseu pentru succesul profesional. Indiferent de poziția actuală, de
avantajele sau dezavantajele postului, putem avea succes într-un domeniu pornind de la stabilirea
obiectivelor.

Perioada de timp în care se lua o importanta si unica decizie a trecut. Adecvarea caracteristicilor
personale celor speciice unui anumit domeniu profesional nu se mai practica. Orientarea este di-
namica.

În prezent, consilierea carierei/consilierea vocationala/orientarea profesionala prin activitatile pro-

puse îi ajuta pe beneiciari să constientizeze propriile caliicari si resurse personale, sa-si dezvolte
abilitati de a lua decizii, de a face alegeri privind cariera în orice moment pe parcursul vietii. Opti-
unile personale trebuie să ie adecvate cerințelor pietei muncii (loc de întâlnire a cererii cu oferta de
munca), care evolueaza în permanenta.

20
Informaţia este cheia succesului şi a puterii. Nu trece niciodată pe lângă şansa de a învăţa şi a te
dezvolta personal sau profesional! O parte a planiicării carierei este căutarea noilor modalităţi de
dezvoltare şi studii, în permanenţă.

Un inventar personal îţi poate reliefa propriile abilităţi, interese şi atitudini şi îţi va deini punctele
“tari”, dar și pe cele slabe.
• Care sunt principalele oportunităţi şi temeri în domeniul pe care te-ai axat?
• Care sunt părţile tale tari şi cum poţi maximiza rezultatele obţinute pe baza lor?
• Care sunt părţile tale slabe şi cum poţi minimiza riscul ca acestea să te împiedice în carieră?
• Cum ne elaborăm propria strategie de căutare a unui loc de muncă?
• Cum să obţin informaţii despre posibile locuri de muncă?

Dincolo de autorelecție, cunoașterea mediului și a celorlalți, atunci când vorbești de planiicarea

carierei, te referi în special la capacitatea de a lua decizii, de a face față schimbărilor.

Unul din primele lucruri pe care trebuie să le stabilești de iecare dată când te ocupi de planiicarea
carierei este acela de a contura traseul pe care l-ai urmat de la ultima planiicare. Deși nu ar trebui
să te concentrezi neapărat asupra trecutului, relectarea asupra lui și revizuirea pașilor pe care i-ai
urmat te vor ajuta să îți planiici viitorul.

Relectă asupra direcției tale și notează toate aspectele legate de aceasta.

• Ești multumit de această direcție?
• Ai i putut să faci unele lucruri mai bine?
• Ce ai i putut face altfel ?
• Ce poți schimba în viitor ?

Ceva ce ne plăcea în urmă cu doi ani este posibil să ne displacă acum în totalitate. Intotdeauna
acordă-ți timp pentru a relecta asupra lucrurilor din viața ta care îți plac cel mai
mult – nu numai din punct de vedere profesional.

Fă o listă cu două coloane cu ceea ce îți place și ceea ce îți displace. Apoi, folosește această
listă pentru a-ți examina actualul job și direcția carierei. Dacă jobul și cariera ta includ multe dintre
aspectele din cadrul coloanei cu ceea ce îți place, atunci ești în continuare pe drumul cel bun; totuși,
dacă activitățile tale de la locul de muncă includ aspecte dintre cele menționate în coloana cu ceea
ce nu îți place, acesta este momentul pentru a începe să iei în considerare ie un nou job, ie o nouă
carieră.

La inal, acordă-ți timp pentru a te gândi la ce anume îți dorești sau ai nevoie de la locul de muncă.

• Vrei să faci o schimbare importantă în această lume ?

• Vrei să devii faimos ? Să devii independent din punct de vedere inanciar ? Acordă-ți timp pentru
a te gândi la motivele care îți conduc fericirea și succesul.

21
Când ne alegem traseul profesional, este bine să analizăm cu maximum de atenție raportul dintre
cerințele noastre personale (ce ne place și ce nu ne place, ce dorim, ce urmărim) și cele sociale
(care se regăsesc la nivel social).
• Între cele două tipuri de cerințe se ală alternativele, ce aleg și cum decid.

Cel mai eicient mod de planiicare a carierei este prin intermediul planurilor pe termen scurt,
adaugând la capătul acestora următorul pas din carieră, ținând cont de condițiile de pe piața muncii
și de schimbările care au loc în viața iecăruia.

Procesul de planiicare a carierei este compus din patru pași. Primul se poate referi la dezvoltarea
profesională care ajută la facilitarea călătoriei în acest proces. Fie că alegi sau nu să lucrezi cu un
profesionst sau să lucrezi într-un proces propriu este mai puțin important decât cantitatea de gân-
duri și energie pe care o pui în alegerea carierei.

Adună informații despre tine însuți:

- interese
- valori
- roluri
- aptitudini
- mediul înconjurator
- nevoi
- realitatea ta

Conturează câteva opțiuni:

- caută domeniile în care ți-ar plăcea să lucrezi
- urmărește posturile de care ești interesat
- caută ofertele pe piața muncii
- ală ce îți dorești: job part-time, internship-uri sau voluntariat, sau job full-time
- citește materiale scrise
- analizează interviuri orientative.

În timpul procesului, vei:

- identiica posibilele joburi vacante
- evalua aceste joburi
- creea alternativele
- alege atât o opțiune de termen scurt, cât și una de termen lung

Vei dezvolta acești pași astfel:

- Investigând sursele educației și trainingului, dacă este necesar
- Dezvoltând o strategie de căutare a unui job
- Redactând o scrisoare de intenție
- Adunând informații despre companie
- Pregătindu-te pentru interviu

22
Planul personal de carieră este un plan de viață care trebuie să poarte amprentele lexibilității,
inițiativei și independenței, în condițiile în care schimbarea locului de muncă a devenit ceva „aproape
stabil.”

În procesul de orientare profesională trebuie să pregătim următoarele domenii de competență:

• cunoașterea de sine: stima de sine, încrederea în sine
• rolul abilităților de comunicare eicientă
• rezolvarea de probleme și negocierea conlictelor
• lucrul în echipa
• luarea deciziei
• instrumente de marketing personal
• informații despre piața muncii și profesii

Studiile de managementul carierei sintetizează aspectele relevante în alegerea carierei, astfel încât
persoanele consiliate să ie ajutate „să-și cunoască bine resursele, să planiice, să acționeze, să ia
decizii care să-i determine să meargă înainte în propria lor viață.” (R. Vance Peavy, 1999, Băban,
2001)

Ce ne trebuie pentru a avea succes?

Ambiţie – cu toţii ne dorim să avem succes însă nu într-atât încât să facem mereu câte ceva pen-
tru a înainta cu un pas spre ceea ce ne dorim şi, mai ales, pentru a nu renunţa atunci când situaţia
devine diicilă.

Informare – cunoaşterea înseamnă putere, aşa că trebuie să iţi la curent cu toate noutăţile din
domeniul vostru.

Răbdare – ocaziile şi rezultatele apar până la urmă, asta dacă nu aţi renunţat între timp!
Promptitudine – dacă vi se oferă un post pentru care credeţi că nu sunteţi pregătit, nu pierdeți oca-
zia! Pregătirea se poate face şi pe parcurs.

Brand personal - felul în care arătaţi, vă îmbrăcaţi, vorbiţi, gesturile, fac parte din imaginea dvs. Şi
imaginea este ceea ce se vinde ! Aşa că îmbrăcaţi-vă şi purtaţi-vă pe măsura succesului pe care
vi-l doriţi.

Curajul - este necesar să-ți asumi riscuri.

Relaţii - este bine să aveţi contacte în toate locurile care vă interesează.

Umorul - să faceţi o glumă bună la momentul potrivit înseamnă să vă cunoaşteţi bine colegii.

Încrederea în sine – identiicarea şi înţelegerea emoţiilor, conştientizarea unei emoţii care se

schimbă, înţelegerea consecinţelor unor comportamente în termeni de emoţii.

23
Autocontrolul - controlul impulsurilor, managementul furiei, mâniei, dorinţa de adevăr,
conştiinciozitatea, adaptabilitatea, inovarea, disciplina.

Motivaţia - stabilirea şi îndeplinirea obiectivelor, optimism şi speranţă în faţa obstacolelor şi

eşecurilor, iniţiativă, dorinţa de a reuşi, perseverenţă, dăruire.

Empatia - disponibilitatea de a te pune „în pantoii diferitelor persoane cu care relaţionezi”, cognitiv
şi afectiv, de a manifesta grijă, atenţie şi respect, înţelegerea nevoilor şi perspectivelor celorlalţi,
înţelegerea diversităţii;

Trăim într-o lume în care companiile, mediul de afaceri și cerințele de pe piața muncii sunt într-o
continuă schimbare. Planiicarea pe termen lung a carierei (adică cu mai mult de 5 ani în avans) se
face în perspective largi, concentrându-se mai mult pe aptitudini și competențe transferabile, cum
ar i abilitățile de comunicare verbală și în scris, abilitatea de a planiica și organiza sau abilitățile de
a conduce proiecte, de a lua decizii și de a rezolva probleme.

Dezvoltarea personală şi profesională presupune cunoaşterea şi analiza nevoilor, abilităţilor,

resurselor, motivaţiilor, valorilor şi trăsăturilor de personalitate care îl pot sprijini în desfăşurarea
unei activităţi profesionale eiciente.
Ca principale categorii de nevoi profesionale, menţionăm: nevoia de securitate, de statut şi rol, de
informare, de asociere, inter comunicare şi relaţionare, de acces la informaţie asistată de calculator,
de optimizare a activităţii, de formare / perfecţionare.

Autocunoaşterea implică achiziţionarea unor informaţii despre sine (dar şi despre sine în relaţie cu
alţii), care să permită clientului o evaluare corectă şi care să i ofere posibilităţi de realizare conform
nevoilor sale.

Egan vede individul ca pe un interpret activ în lume, care acordă semniicaţii gesturilor şi evenimen-
telor, dezvoltă strategii de rezolvarea problemelor, omul caută oportunităţi şi îşi stabileşte scopuri,
propune:
• stabilirea unei relaţii de parteneriat (acceptare, colaborare);
• asistarea clientului în elaborarea planului propriu de acţiune;
• activarea resurselor interne ale clientului şi acceptarea responsabilităţii de a deveni mai eicient;
• sprijinirea transferului de abilităţi şi cunoştinţe recent achiziţionate spre situaţii de viaţă noi.

Modelul lui Egan prevede trei etape de realizare a procesului de consiliere a carierei, dar care nu
sunt urmărite în mod strict:
• înţelegerea situaţiei prezente - identiicarea şi clariicarea problemelor, explorarea oportunităţilor,
stabilirea priorităţilor, confruntarea elementelor negative (îndoieli, distorsiuni, percepţii negative
ale clientului);
• formularea de scopuri şi obiective - evaluarea nevoilor reale, considerarea unor noi perspective,
facilitarea procesului decizional, stabilirea planului de acţiune;
• elaborarea strategiilor - tranziţia de la situaţia prezentă la cea dezirabilă se face conform unei
planiicări realiste, prin mobilizarea resurselor interne ale clientului şi sprijinul social al reţelelor
de auto ajutorare.

24
Adultul este „consecinţa” deciziilor din tinereţe (proprii sau inluenţate de părinţi, prieteni, ambianţa
socială; este capabil de învăţare, schimbare, adaptare, re-orientare.

Aproape orice individ poate identiica în viaţa sa profesională cel puţin câteva situaţii de alegeri
greşite sau opţiuni fericite datorate întâmplării sau inspiraţiei. Unii acceptă această istorie personală,
catalogând o ca lipsă de şansă, soartă, noroc etc., iar alţii luptă pentru a corecta erorile decizionale
din trecut.

• Peter Plant (2001) identiică 15 categorii de activităţi / funcţii ce contribuie la sporirea angajabilităţii
solicitanţilor :
• informare;
• consiliere / sfătuire;
• evaluare ;
• învăţare / formare;
• abilitate;
• susţinere, sprijinire;
• lucrul în reţea;
• feedback, conirmare;
• conducere, pilotare, îndrumare;
• inovare şi modiicarea / schimbarea sistemului;
• semnalarea traseului, paşilor, traiectoriei de urmat;
• mentorat;
• furnizarea de experienţe de muncă;
• consiliere pentru învăţare;
• urmărirea efectelor consilierii (follow-up).

Consilierea carierei semniică procesul de compatibilizare maximă între resursele, cerinţele,

aspiraţiile, valorile şi interesele unui individ şi oferta reală din domeniul educaţiei, formării şi integrării
socio-profesionale.

Consilierea carierei este un serviciu social care iniţiază o abordare globală a individului, sub toate as-
pectele semniicative ale vieţii şi rolurilor asumate în şcoală, profesie, viaţă socială sau comunitară,
familie, timp liber şi se materializează prin toate categoriile de servicii de informare, consiliere şi
orientare oferite solicitanţilor de către consilieri.

Principalele priorităţi ale politicilor aplicate în aria consilierii carierei adulţilor pot viza categorii de
obiective precum:
• egalitatea şanselor de acces la oferta de educaţie şi formare (iniţială şi continuă);
• acces nediscriminatoriu pe piaţa forţei de muncă;
• echitate şi pace socială;
• gestionarea raţională a resurselor umane;
• participare la viaţa comunitară şi educaţie civică;
• reducerea sau înlăturarea inegalităţilor ce ţin de: gen, vârstă, statut marital, etnie.

25
Din perspectiva politicilor pieţei muncii consilierea carierei adulţilor contribuie la:
• sporirea calităţii resurselor umane şi, implicit, a eicienţei şi eicacităţii acestora pe piaţa muncii;
• facilitarea demersurilor indivizilor pentru a se implica profesional într-o mai mare măsură în
acord cu interesele, aptitudinile sau calităţile personale;
• încurajarea mobilităţii profesionale şi teritoriale a forţei de muncă;
• sprijinirea indivizilor în planiicarea dezvoltării profesionale în funcţie de evoluţia pieţei muncii în
anumite domenii.

Conform Declaraţiei Asociaţiei Internaţionale de Orientare Şcolară şi Profesională (AIOSP) de la

Stockholm (1995), consilierea şi orientarea sunt servicii care au menirea să ajute tinerii şi adulţii:
• „să se înţeleagă şi să se evalueze;
• să comunice eicient cu alţii;
• să elaboreze planuri cu privire la propria carieră şi la formarea adecvată necesară;
• să aibă în vedere cariere alternative;
• să facă faţă cu succes diferitelor obstacole pentru a şi câştiga locul în societate şi pe piaţa mun-
cii” (Jigău, 2001).

Studiile efectuate despre tipologia comportamentul profesional (Nireşteanu şi Ardelean,

2001), utile în analiza eicienţei corporatiste:
• Pasionatul este supraimplicat în profesie, pare inepuizabil, interesat de performanţe, absorbit
de ceea ce face.
• Avangardistul stimulează, coalizează, dă direcţie acţiunilor celor din jur în vederea îndeplinirii
unor scopuri care nu par imediat realizabile.
• Eruditul tezaurizează cunoştinţe şi informaţii profesionale şi din alte domenii, dar este preocu-
pat de detalii în care riscă să se piardă.
• Constructorul poate modela, îmbogăţi şi inaliza proiectele incomplete dintr un domeniu de
activitate.
• Estetul este înclinat spre soluţii elegante şi uneori formale, încearcă să extindă atribute estetice
asupra tuturor segmentelor activităţii profesionale în care este implicat.
• Diagnosticianul acţionează rapid şi exact, mai ales în etapa de început a activităţii, decelând
avantajele şi dezavantajele proiectelor în lucru.
• Analistul elaborează critici asupra fazelor activităţii la care ia parte, referindu se la cât mai multe
repere speciice domeniului.
• Nonconformistul este curios, mobil, interesat de nou, dar prin căutările sale permanente nu
depune efort constant şi îndelungat, eschivându se de la obligaţiile muncii în comun.
• Conceptualul caută să găsească soluţii la problemele profesionale prin descifrarea legilor şi
normelor aferente domeniului în care este angajat.

26
 4. Marketing-ul personal

Ştim cu toţii că angajatorii vor cea mai potrivită persoană pentru un post.

Pentru a reuşi pe piaţa muncii sunt necesare anumite calităţi, pe care trebuie să ştii să le „comercia-
lizezi” ca să atingi obiectivele stabilite. Acest concept se numeşte marketing personal şi înseamnă
pur şi simplu să-ţi asiguri vizibilitatea, să ştii cine eşti, să crezi că eşti cineva.

Consilierea profesională este un tip de intervenţie exercitată în scopul dezvoltării carierei adulţilor
angajaţi; aceasta poate lua forme diferite în funcţie de gradul de compatibilitate a proilului personal
cu cerinţele profesionale.

În situaţia în care se remarcă o discrepanţă majoră între cele două proiluri, se încearcă dezvoltarea
aptitudinilor profesionale în paralel cu efortul de a găsi, în timp, o slujbă care să corespundă, în mai
mare măsură aşteptărilor personale ale angajatului.

În caz contrar, pe termen lung, pot apărea insatisfacţii din motive profesionale şi eşecul în profesie.
În situaţia în care se remarcă o anumită compatibilitate între proilul personal şi cerinţele profesiei,
în scopul dezvoltării aptitudinilor profesionale se va pune accent pe factorii motivaţionali, volitivi şi
cei caracteriali cu rol important în asigurarea succesului. S a remarcat că în cazul profesiilor care
presupun activitate de rutină, după un timp, apar insatisfacţiile în muncă. De aceea, se recomandă
ca acestea să ie alternate sau să existe alte stimulente care să compenseze stările de insatisfacţie
profesională.

Ce este piaţa muncii? Locul unde se intersectează cererea şi oferta de muncă. Piaţa muncii
continuă să ie instabilă, ca o consecinţă directă a perioadei economice diicile.

Analizând piaţa muncii descoperim două zone distincte:

• piaţa de muncă „vizibilă”, pe care o vezi prin anunţuri (reprezintă aproximativ 20% din totalul pieţei);
• piaţa de muncă „ascunsă”, pe care n-o vezi (aproximativ 80% din piaţă).

Caracteristicile pieţei muncii:

• este multidimensională, iind inluenţată de factori de natură economică, socială, culturală,
demograică, educaţională, politică etc.;
• este reglementată prin legi, regulamente, acorduri etc. (legislaţia muncii, acorduri între partenerii
sociali, acorduri internaţionale ş.a.);
• este structurată/segmentată după diferite criterii: demograice (sex, vârstă, zonă geograică),
economice (sectoare de activitate economică), privind forma de proprietate (sectorul public sau
privat), gradul de organizare/sindicalizare a forţei de muncă, domeniile ocupaţionale, nivelul
educaţional-profesional etc.

27
Pe piaţa muncii se petrec, în mod continuu, o serie detransformări:
• Piaţa muncii este un mediu dinamic, supus schimbărilor;
• Schimbările se referă la conţinutul muncii, organizarea muncii, relaţiile de
• muncă;
• Ritmul schimbărilor este din ce în ce mai rapid;
• O parte din schimbări sunt în favoarea, altele în defavoarea deţinătorilor de forţă de muncă.

Dacă ai un job actual, la care vrei să renunţi, este esenţial pentru tine să îţi dezvolţi mai multe
scenarii ale posibilelor cariere, pentru a vedea care din ele este mai aproape de realitatea pe care
ţi-o doreşti. Caută în cadrul domeniului în care lucrezi satisfacţia în muncă sau oportunităţi în alte
domenii.

Abilităţile speciice marketing-ului personal sunt necesare atunci când angajaţii:

se înscriu la un examen important pentru traseul lor profesional;
• participă la un concurs pentru o avansare;
• sunt interesaţi de un program de formare continuă/perfecţionare (în diferite instituţii/companii,
potenţiali angajatori);
• doresc să devină voluntari într-o organizaţie non-guvernamentală din domeniul sanitar;
• intenţionează să schimbe locul de muncă sau să obţină un nou loc de muncă;
• participă la un târg de joburi.

Majoritatea oamenilor nu păstrează o evidență a realizărilor profesionale și de iecare dată când își
caută un nou loc de muncă se confruntă cu diicultatea de a-și crea CV-ul. Analiza realizărilor ante-
rioare – păstrarea unei evidențe a acestora – nu este utilă numai conceperii unui CV, ci și planiicării
carierei.

Uneori, revizuirea realizărilor anterioare va scoate la iveală succese uitate, unul sau mai multe, care
îți pot da punctul de pornire al cercetării și planiicării unei schimbări de carieră, astfel încât să obții
un job care să-ți permită să realizezi lucrurile care te fac cel mai fericit și mândru.

Harta carierei este un plan pentru o viaţă. Astăzi schimbarea locului de muncă a devenit ceva
normal. Fiecare dintre noi este liber să muncească acolo unde valorile sale personale sunt respec-
tate. Deşi pare diicil, demersul angajării sau obţinerii unui loc de muncă satisfăcător depinde de
hotărârea şi de munca depusă în acest scop.

Informarea, cunoaşterea speciicului domeniului de interes şi a strategiilor de căutare a unui loc de

muncă sunt câteva aspecte esenţiale de care trebuie să ţinem seama.

Cauzele eşecului în carieră pot i :

• necunoaşterea potenţialului personal şi a competenţelor în vederea abordării unui anumit traseu în
carieră;
• lipsa unei forme de asistenţă individualizată sau de grup în orientarea profesională;
• lipsa unei motivații;
• un nivel redus de informaţii privind sursele de dezvoltare profesională;
• o slabă putere de decizie în planiicarea viitorului.

28
Cum să obţinem informaţii despre posibile locuri de muncă? Sursele sunt:
• Reviste de orientare profesională;
• Presă: ziare, reviste cu oferte de angajare;
• Agenţii private de recrutare şi de plasament a resurselor umane;
• Agenţii de ocupare şi formare profesională (centre de consiliere privind cariera pentru şomeri);
• Internet;
• Târguri de locuri de muncă.

Individul se manifestă printr-o multitudine de abilităţi, interese, valori. Niciuna nu va exploata întregul
potenţial, dar bineînţeles că vor exista unele mai potrivite decât altele. Important este să iţi con-
vins că aţi decis în cunoştinţă de cauză şi că interesele, abilităţile şi valorile alese se încadrează în
cerinţele ocupaţiei.

Plecând de la ceea ce sunteţi ca persoană şi de la lucrurile la care vă pricepeţi mai bine, puteţi să
vă daţi seama în ce direcţii vreţi să vă dezvoltaţi, şi în funcţie de aceste variabile, să alegeţi noua
destinaţie în cariera dvs.

Autoevaluarea, din punct de vedere al reușitei în carieră, presupune parcurgerea următorilor paşi:
1. Ştiu/cunosc posibilităţile mele reale de a ajunge să fac ceea ce-mi place, obţinând maximum de
avantaje materiale.
2. Pot vorbi cel puţin 10 minute despre ceea ce ştiu să fac, despre experienţa de lucru sau cea de
voluntariat (dacă există), despre caracteristicile personale în raport cu locul de muncă pe care
îl doresc.
3. Pot explica de ce mă interesează locul de muncă pentru care m-am prezentat la interviu.
4. Sunt gata, întotdeauna, să discut despre ceea ce am realizat până acum cu persoanele care
m-ar putea angaja.

Pe de altă parte, evaluarea, de orice fel, are următoarele beneicii esenţiale:

1. cunoaşterea punctelor tari şi a limitelor;
2. recunoaşterea vulnerabilităţilor;
3. identiicarea scalei de valori personale;
4. discutarea rolului pe care-l au valorile după care ne conducem viaţa;
5. identiicarea intereselor (de exemplu, prin utilizarea Chestionarului de interese Holland);
6. identiicarea potenţialului de dezvoltare;
7. oferirea posibilităţii descoperirii aptitudinilor native, dincolo de profesia aleasă.

Este recomandat să ixați nişte termene limită, şi nişte puncte intermediare pentru a putea evalua
parcursul. De asemenea, este bine să rămâneţi lexibil şi să iţi pregătit să vă redeiniţi (în sensul de
şlefuire) permanent modalitatea de parcurgere a traseului sau termenele limită.

Ţineţi seama unde vreţi să ajungeţi - cu alte cuvinte, nu vă plângeţi de rezultate, de faptul că nu
găsiţi nimic care să vi se potrivească, atâta timp cât nu ştiţi unde vreţi să ajungeţi. În momentul în
care v-aţi punctat o destinaţie realistă, vă puteţi construi şi traseul pe care vreţi să-l parcurgeţi pentru
a ajunge acolo unde vă doriţi.

29
 Oamenii sunt ceea ce fac, nu ceea ce declară. Dacă vreţi să vă schimbaţi cariera, faceţi ceva
în direcţia asta. Nu doar vă plângeţi familiei şi cunoscuţilor. Degeaba spuneţi că o să vă schimbaţi
cariera, dacă dvs. nu faceţi nimic în direcţia asta.

Este recomandat să iţi proactiv, să căutaţi şi să veniţi în întâmpinarea companiilor care se potrivesc
cu ceea ce vă doriţi dvs. Nu aşteptaţi să iţi căutat, pentru că nimeni nu poate ghici că dvs. vreţi să
vă schimbaţi locul de muncă.

Cele mai valoroase avantaje la început de carieră sunt: energia, entuziasmul şi deschiderea spre
nou. Cum puteţi valoriica aceste atuuri pentru a începe a avea o cariera de succes?

Iată câteva sugestii:

• cele mai importante lecţii de carieră sunt cele pe care le învăţaţi la job, prin deciziile pe care le
luaţi zilnic;
• ieşiţi din rutina activităţilor zilnice, căutând noi oportunităţi în iecare sarcină pe care o realizaţi;
• întreabaţi! Chiar dacă nu veţi avea parte de prea multe răspunsuri, nu renunţaţi până nu gasiţi
persoana potrivită;
• păstraţi-vă identitatea printr-o analiză obiectivă a diferenţelor dintre dvs. şi colegi, până ajungeţi
să vă conturaţi o imagine a ceea ce valoraţi şi a felului în care cariera dvs. creşte randamentul
companiei;
• nu vă complaceţi într-un job comod, dar care nu vă permite să vă dezvoltaţi cariera!

Strategii de căutare a unui loc de muncă:

• Când vrei să te angajezi, este util sa ai un dosar sau o mapă de prezentare, portofoliul personal,
care de cele mai multe ori este speciic cerinţelor angajatorilor:
• actele de identitate personală (copii);
• documentele privind studiile (evoluţia şcolară, copii legalizate);
• documentele privind specializările profesionale (evoluţia în carieră, copii);
• referinţele (directori, şei de departamente, prieteni, colegi, beneiciari ai unor programe în care
ai fost implicat(ă));
• scrisorile de recomandare (originale);
• scrisoarea de intenţie;
• curriculumul vitae (CV european sau un format speciic instituţiei).

În încercarea de a găsi un loc de muncă adecvat caliicării, studiilor, competenţelor, aptitudinilor şi

intereselor , este nevoie de elaborarea unei strategii de abordare a pieţei muncii, de instrumente
de acces pe piaţă (CV, scrisori, recomandări etc.) şi, nu în ultimul rand, este nevoie de informaţie.

Participanţii pot completa portofoliul personal pe tot parcursul carierei cu: diplome, adeverinţe de
participare, certiicate de competenţă (lingvistice, de calculator, etc.), fotograii relevante (de la con-
cursuri sau din diferite activităţi de voluntariat, de exemplu).
Pentru a găsi un loc potrivit de muncă apelăm la căile tradiţionale: oiciile de şomaj, reviste, ziare,
prieteni sau direct la irmele pe care le considerăm interesate de serviciile noastre, ori apelăm la
INTERNET.

30
Reţeaua de pagini web ne oferă servicii din ce în ce mai diversiicate: oferte de locuri de muncă,
şcoli on-line de planiicare a carierei sau de pregătire managerială, precum şi oferte comerciale sau
de asociere în afaceri.

O alta metodă este să-ţi faci un CV profesionist și să te duci direct la managerii care au puterea
de a te angaja (necesită o informare riguroasă). Adesea, când o persoană caută un loc de muncă,
se întâlneşte cu termenul de „Curriculum Vitae” (CV). Dacă facem traducerea celor două cuvinte
latineşti, putem spune că, CV = o alergare scurtă prin viaţă, urmărire a cursului vieţii.

CURRICULUM VITAE - este un instrument absolut necesar pentru marketing-ul personal.

Dar acesta nu este o simplă înşiruire de ani, slujbe, şcoli urmate, deoarece, cu ajutorul lui, punem
în evidenţă cele mai importante realizări ale noastre.

Citind un CV, angajatorul trebuie să ie convins că individul care a aplicat pentru locul de muncă
respectiv este PERSOANA cea mai potrivită pe care o caută, cea de care are nevoie.

CV-ul nu serveşte la povestirea vieţii de la A la Z, ci este un document care trebuie foarte bine con-
ceput. Se poate spune că CV–ul este o înregistrare a datelor personale, a nivelului de pregătire şi
a experienţei profesionale.

Solicitantul locului de muncă trebuie să-şi completeze CV-ul, să contacteze angajatorii sau să lase
coordonatele personale pentru a i găsit de aceştia.
• Prezintă-te și oferă soluții la problemele pe care le au. Mai mult ca sigur că vei începe o perioadă
de probă. Îți pot propune o colaborare.
• Daca distanța nu-ți permite deplasarea, poți să folosești telefonul pentru a stabili o întâlnire.

Scrisoarea de intentie și CV-ul pot i instrumente foarte bune pentru găsirea unui loc de muncă
sau relansarea carierei. Trimite-le direct persoanei care te poate angaja.

CV-ul trebuie să prezinte credibilitate şi să ie interesant. El reprezintă o modalitate de reclamă

personală prin intermediul căreia, (dar nu numai), persoana convinge angajatorul că este un candi-
dat important şi care va contribui la atingerea intereselor organizaţiei. Date iind unele tangenţe cu
un alt instrument de promovare personală şi anume rezumatul (caracterizarea), vom sublinia în cele
ce urmează câteva aspecte diferenţiatoare:
► CV-ul prezintă realizările academice şi profesionale mai detaliat decât rezumatul, în timp ce
acesta se focalizează asupra unei direcţii particulare a carierei;
► CV-ul include informaţii despre lucrări, publicaţii, premii care nu apar în rezumat;
► CV-ul poate ilustra datele referitoare la studii şi experienţa profesională atât în ordine
cronologică, cât şi inversă, rezumatul însă prezintă datele în ordine cronologică inversă;
► CV-ul ajută candidatul să obţină interviuri, iar pentru angajatori este un instrument de screen-
ing - pentru a identiica, cei mai indicaţi candidaţi pentru un anumit job.

31
Atunci când ne propunem să realizăm CV-ul trebuie să ne deinim principalele obiective în carieră,
să avem în vedere deprinderile şi experienţele profesionale pe care dorim să le accentuăm când
vizăm un anume loc de muncă.

Ce conţine un CV?
Numele şi prenumele
Adresa şi telefonul la care poţi i contactat
Data naşterii
Obiectivul
Studiile
Experienţa profesională
Abilităţile şi deprinderile
Limbi străine cunoscute şi nivelul de cunoaştere
Cunoştinţele de utilizare a calculatorului (dacă este cazul)
Premii speciale şi realizări profesionale
Hobby-uri
Recomandări

Recomandări generale de alcătuire, redactare a unui CV:

• Prezentaţi-vă caliicările, aptitudinile şi competenţele în mod clar şi logic, astfel încât atributele
personale să ie puse în valoare.
• Acordaţi atenţie sporită iecărui detaliu relevant, atât ca fond, cât şi ca formă!
• Un CV bun depinde nu numai de ceea ce scrii; cum prezinţi ceea ce spui este la fel de important.

CV-ul ar i bine:
• să se întindă pe aproximativ 2-3 pagini;
• să nu conţină greşeli gramaticale sau de exprimare;
• să conţină un text clar şi uşor de urmărit, cu un un aspect general plăcut şi atractiv.
• fontul ales să ie sobru (nu vă sfătuim să alegeţi unul cursiv, utilizat, îndeobşte, în felicitări) şi nici
prea mic (greu de citit), dar nici prea mare (agresează ochiul).
• paragrafele să nu ie prea lungi (greu de urmărit);
• titlurile importante să ie marcate în bold, iar informaţia să ie aşezată într-o ordine logică, ur-
mând un criteriu cronologic, funcţional sau orientat;
• să includă neapărat datele generale, de tip: nume, adresă, telefonul şi adresa de e-mail, preci-
zate încă de la început;
• să conţină cuvinte-cheie adecvate pentru postul vizat (de pildă, cuvinte ce implică dinamism sau
termeni tehnici);
• să nu conţină repetiţii deranjante, ar i de dorit să ie folosite verbe care indică acţiunea, precum
„a dezvolta”, „a conduce” sau „a destina” pentru a sublinia realizările tale şi nu propoziţii declara-
tive precum „am participat”, „am asistat la”, iar pe cât se poate, să ie evitate construcţiile pasive,
precum „eram responsabil cu …”

ERORI în redactarea unui CV:

• Absenţa unor date esenţiale: adresa şi telefonul la care poţi i contactat
• Scrisul de mână: să redactezi CV-ul pe computer.

32
• Prezenţa unor date inutile: nu speciica aspecte care nu au legătură cu serviciul (nu-şi au locul
orientarea politică sau religioasă; culoarea ochilor sau a părului);
• Nu trimite fotograia decât dacă se cere;
• Datarea inexactă a anilor privind anumite activităţi; erorile de cronologie arată că nu ai abilităţi
de a lucra cu detaliile sau că eşti neatent;
• Nu folosi adjective la superlativ la adresa ta sau despre activităţile pe care le-ai îndeplinit.

În continuare este prezentat modelul de CV european, recomandat în Statele Membre ale Uniunii
Europene. (Puteţi descărca un CV European de pe site-urile www.europass.cedefop.europa.eu,
www.europass-ro.ro, www.cveuropean.ro)

33
La angajare, dosarul personal trebuie să conţină, alături de CV şi referinţe, (pe o foaie separată), o
SCRISOARE DE INTENŢIE prin care să îi comunicaţi angajatorului cine sunteţi şi de ce îi trimiteţi
CV-ul.

Trebuie să vă decideţi cu privire la:

• scopul scrisorii,
• forma de prezentare a informaţiilor;
• informaţiile propriu-zise.

Scrisoarea de intenţie – este un instrument de promovare personală în care candidatul îşi

argumentează interesul şi îşi justiică candidatura pentru un post/ funcţie.
• Primul paragraf – menţionează pentru ce post aplici şi de ce eşti cel mai bun candidat pentru
postul respectiv.
• Al doilea paragraf – oferă detalii despre cum poţi contribui tu în cadrul companiei şi care sunt

34
 calităţile tale care te fac potrivit pentru postul respectiv.
• Al treilea paragraf – scrie despre scopurile tale, legându-le de domeniul companiei şi de postul
pentru care aplici.

Scrisoarea de intenţie nu are o formă ixă, ea este personalizată şi trebuie să răspundă cerinţelor
irmei la care vrei să lucrezi. De asemenea, trebuie să ie scurtă, concisă şi atragătoare:
► nu trebuie să depăşească o pagină;
► să conţină paragrafe scurte şi concise;
► să ie tehnoredactată pe computer, cu font uşor de citit;
► evită hârtia colorată;
► nu trimite fotograie, decât dacă se cere;
► nu trebuie să contrazică informaţiile din CV, dar nici nu trebuie să conţină lucrurile din CV. Ea
este un liant între tine şi irma respectivă.

Model de SCRISOARE DE INTENȚIE:

Stimate Domnule/Doamnă,

Vă adresez această scrisoare de intenție ca răspuns la anunțul dumneavoastră pentru postul de

baby sitter publicat în ziar.

Am absolvit Liceul Pedagogic și consider că am acumulat multe cunostințe despre psihologia

copilului. Astept cu nerabdare să pun în practică aceste cunoștințe, combinate cu abilități utile
domeniului și, implicit, job-ului oferit de dvs.

Sunt o persoană responsabilă, comunicativă, veselă și prietenoasă. Imi doresc să am șansa de

a lucra în familia dumneavoastră, unde aș putea să-mi pun în evidență priceperea și experiența
acumulată (conform CV anexat) pentru a îndeplini cerințele postului de baby sitter.

Dacă veți considera că motivația și caliicarea mea sunt oportune, sunt disponibilă în orice moment
pentru a i contactată în vederea discutării detaliilor unei posibile colaborări.

Vă multumesc,
Prenume Nume...

Dacă CV-ul este un instrument necesar pentru a-i stârni interesul celui care vă angajează, scrisoarea
de intenţie este „ambalajul”.

Dacă în baza scrisorii de intenţie şi a CV-ului aţi fost selectat la interviu trebuie să vă pregătiţi pentru
acest pas.

Interviul de angajare este o conversaţie pe care o porţi cu diverşi oameni care conduc o imă sau
o instituţie, despre abilităţile tale personale, despre motivaţia de a lucra la ima respectivă, despre
pretenţiile salariale.

35
Scopul tău este să-l convingi pe cel care te intervievează că tu eşti persoana cea mai potrivită pen-
tru postul respectiv.

Interviul de angajare presupune o relaţionare faţă în faţă între candidat şi persoana din cadrul irmei.
Rostul interviului este de a reliza o cunoaştere şi o informare reciprocă.

Probleme abordate în interviu:

• perioada de pregătire şcolară şi profesională;
• experienţa profesională;
• abilităţi extraprofesionale;
• alte date personale, negocierea salariului.

Interviul, ca orice examen, este adesea o metoda de auto/evaluare. Pentru a te prezenta într-o
lumină favorabilă, ţine cont de următoarele:
► pregătirea pentru interviu, detectând nevoile angajatorului;
► modul de a te prezenta, de a te comporta;
► întrebările caracteristice interviului;
► o posibilă negociere;
► depăşirea insuccesului, învăţămintele.

Posibile întrebări la un interviu:

Ѵ Ce nivel de studii şi ce experienţă aveţi ?
Ѵ De cât timp lucraţi în această profesie ?
Ѵ De ce doriţi această slujbă ?
Ѵ Care sunt punctele dumneavoastra tari ?
Ѵ Care sunt punctele dumneavoastra slabe ?
Ѵ Ce ştiți despre instituţia noastră ?
Ѵ Ce v-a determinat să vă schimbați locul de muncă ?
Ѵ Cum va vedeți peste 5 ani ?
Ѵ Ce așteptări salariale aveți ?
Ѵ Cum puteți aduce un plus de valoare companiei ?
Ѵ Dacă n-ar trebui să munciți, ce ați face ?
Ѵ Ce întrebări vreți să ne adresați ?

La un interviu trebuie să ştii să comunici, să eviţi capcanele sau întrebările încuietoare, să arăţi că
eşti persoana potrivită pentru postul respectiv. Dacă vei demonstra că eşti bun în ceea ce faci şi eşti
de folos la locul de muncă, şansele de a i angajat/ promovat sunt foarte mari.

În mod concret, în procesul întocmirii unui bilanţ al competenţelor unei persoane se parcurg
următoarele etape (Jigău, 2001):
• informarea detaliată a beneiciarilor - persoane sau întreprinderi despre conţinutul şi justiicarea
acestui demers;
• informarea comisiei de evaluare asupra contextului şi condiţiilor de muncă ale clientului;
• evaluarea aptitudinilor, deprinderilor, abilităţilor, competenţelor generale şi speciice, experienţei
clientului;

36
• analiza sistemului personal de interese, atitudini şi motivaţii;
• determinarea potenţialelor căi de evoluţie profesională;
• identiicarea posibilităţii de creionare a unui nou proiect de dezvoltare a carierei
• clientului, eventual, de demarare de noi stagii de formare;
• stabilirea etapelor de punere în practică a proiectelor cu privire la carieră”

Dobândirea unei bune pregătiri profesionale este corelată cu nivelul aptitudinlor și cu trăsăturile
de caracter. Aceştia contribuie la sporirea eicienţei activităţii, succes şi competenţă profesională,
recunoaştere socială.

Succesul pe termen lung în profesie presupune şi formarea unei conştiinţe şi culturi profesionale
adecvate. Cristalizarea acestora este posibilă atunci când angajatul îşi cunoaşte drepturile şi înda-
toririle şi dispune de priceperile şi deprinderile pe care le presupune exercitarea cu succes a pro-
fesiei respective. Ajustarea la dinamica profesiilor presupune disponibilitatea adulţilor de a dobândi
cunoştinţe, deprinderi şi atitudini noi.

37
 5. Networking - rețeaua de contact

Folosiţi-vă fără nici o reţinere de orice relaţie pe care o aveţi pentru a descoperi un loc de muncă
vacant. Apelaţi la familie, rude, colegi, cunoştinţe, asociaţii profesionale sau specialişti care lucrează
în domeniul în care intenţionaţi să vă angajaţi. Veţi i surprinşi de câte punţi de legătură veţi găsi.

Cheia succesului lucrului în reţea este ajutorul reciproc.

Abilitatea de a contacta oameni, de a le oferi informaţii și idei de afaceri, presupune identiicarea şi

construirea relaţiilor personale şi profesionale cu scopul împărtăşirii experienţelor, oportunităţilor şi
resurselor materiale şi umane.

Networking-ul este perceput la scară largă drept o unealtă de business - unii oameni de afaceri îl
asociază mai degrabă cu un timp investit în afacere.

Majoritatea evenimentelor de business networking se desfășoară pe plan local, având participanți

din diverse industrii, deși se desfășoară și evenimente reprezentând o singură industrie.

Având posibilitatea de a participa la întâlniri regulate, poți oferi și obține informații în mod frecvent,
poți monitoriza evoluția afacerilor și planurilor de viitor din întreaga regiune și cunoscând toate
aceste lucruri înainte de a deveni oiciale, networking-ul poate constitui un avantaj foarte important
în diferite circumstanțe.

Prin sistemul de relații creat poți de asemenea construi parteneriate, afaceri, precum și prietenii
autentice. Acest lucru de obicei constituie coloana vertebrală a unui număr foarte mare de relații
comerciale în viitor.

Contactele regionale facilitează de asemenea desfășurarea mai multor întâlniri informale, în afara
evenimentelor de networking, precum și construirea unor rețele mai mici ce pot servi anumitor scop-
uri într-un anumit domeniu sau industrie, spre exemplu job hunting sau head hunting. În aceste
situații rețeaua de networking inițială poate juca pur și simplu rolul de context.

38
 6. Managementul și accesul la informații

Informarea reprezintă o cerinţă esenţială a societăţii moderne. Un individ puternic, adaptat cerinţelor
sociale şi economice - este un individ bine informat. De aceea, pe lângă cunoaşterea abilităţilor
şi intereselor personale, serviciile de consilierea carierei adulţilor trebuie să faciliteze accesul la
informaţii actuale şi veridice asupra cererii şi ofertei de pe piaţa muncii locală / naţională, situaţia celor
mai căutate meserii sau a celor uzate moral, să permită familiarizarea cu aspecte practice ale
diverselor profesii, să ofere sugestii asupra celor mai utile modalităţi de căutare a unui loc de muncă.

Explorarea educaţională şi ocupaţională are ca scop căutarea şi interpretarea informaţiilor

privind traseele educaţionale şi piaţa muncii. Planiicarea carierei se bazează pe punerea în relaţie
dinamică a primelor două etape.

Activitatea de informare referitoare la oportunităţile de dezvoltarea carierei trebuie să se realizeze

de a lungul întregii vieţi a individului: în stadiul iniţial al alegerii şcolare şi profesionale, cât şi pe par-
curs, după ce individul a inalizat un stagiu de formare profesională şi caută să se angajeze sau în
timpul vieţii active pentru schimbarea slujbei.

Informarea trebuie să se facă pe baza datelor din Clasiicarea Ocupaţiilor din România (COR), cu
precizarea sintetică a factorilor implicaţi, ordin izic sau psihic, gradul de pregătire pe care îl solicită
iecare profesie sau conţinutul activităţii desfăşurate. Prin consultarea COR se identiică profesiile
potrivite şi se pot cunoaşte ramurile economiei naţionale şi nivelurile de pregătire cerute.

Informaţiile pot i asimilate şi interpretate în moduri diferite de persoane cu diferite niveluri de educaţie,
de o anumită vârstă, gen, mediu socio economic şi cultural de provenienţă sau apartenenţă familială.
Normele de grup sau stereotipurile vehiculate şi acceptate de anumite categorii de persoane (din
mediul rural, grupuri minoritare) sunt hotărâtoare în utilizarea ofertei de informaţii colectate. Spre
exemplu, unele dintre stereotipurile comune cu privire la muncă sunt cele legate de:
• munca „la negru” în străinătate sau în ţară este avantajoasă
• un loc de muncă bun se ocupă prin „pile” şi nu contează prea mult calităţile personale şi pregătirea
şcolară;
• din muncă cinstită nu se face avere;
• doar persoanele bune de gură şi cu tupeu reuşesc şi nimeni nu mai apreciază astăzi modestia,
tenacitatea şi conştiinciozitatea.

Cunoaşterea noutăţilor în domeniu, a modalităţilor de colaborare cu alte instituţii, elaborarea unor

programe de consiliere şi de dezvoltare personală a adulţilor, derularea unor proiecte de cerc-
etare şi publicarea rezultatelor în reviste de specialitate sunt condiţii esenţiale pentru optimizarea
activităţii de consiliere.

O problemă importantă este cea legată de asigurarea accesului la informaţii a persoanelor adulte
care au nevoie de aceste date, în termeni de adecvare, calitate relevantă, încredere, consistenţă,
completitudine, aplicabilitate, actualitate etc. ale acestora în raport cu nevoile dinamice ale utiliza-
torilor. (Jigău, 2003)

39
Utilizarea informaţiilor în luarea deciziei (de exemplu) presupune o succesiune de procese care
vizează: receptarea, decodarea, interpretarea, aprecierea consistenţei, utilităţii şi importanţei pentru
sine a acestor date.

Atât pentru tineri, cât şi pentru adulţi, oferta simplă de informaţii este insuicientă pentru a se con-
tura o decizie cu privire la educaţie şi formare iniţială şi continuă, a găsi un loc de muncă sau a se
proiecta o rută de dezvoltarea carierei adecvată exigenţelor personale. Această observaţie este
valabilă şi în alte situaţii de natură economică, politică, culturală sau socială.

Accesarea de informaţii nu înseamnă şi rezolvarea problemelor, ci presupune şi o atitudine activă a

indivizilor în a întreprinde ceva pentru ei înşişi: căutare, formare, educaţie, practică etc.; acest pro-
ces se derulează în timp. Este de presupus că în acest interval adultul are:
• nevoi, interese şi preferinţe (manifeste sau latente) stabile;
• informaţii suicient de variate care se pot constitui în alternative reale în procesul conturării de-
ciziei cu privire la carieră;
• disponibilitatea clientului în plan intelectual, al voinţei şi motivaţiei de a se angaja în acest proces;
• imagine clară despre viitorul său în planul dezvoltării carierei (inclusiv proiectată în succesiuni
temporale);
• posibilitatea personală de a acţiona, de a se implica activ în propria inserţie socio profesională,
utilizând toate resursele de care dispune.

Cea mai eicientă strategie în managementul informaţiilor este centrarea pe nevoile personale și nu
focalizarea pe resursele de informare.

Cantitatea de informaţii reale şi direct utilizabile despre anumite alternative posibil a i alese drept
căi de dezvoltare a carierei sau, altfel spus, de acceptare a unei anumite slujbe, are importanţă
decisivă în luarea deciziei de angajare sau promovare profesională.

Informaţiile bazate pe Internet devin tot mai semniicative pentru orientarea carierei. Acestea pot
i subdivizate în web site-uri, de regulă gratuite, care pot conţine trimiteri utile la programe de au-
toevaluare, programe pentru mobilităţi profesionale, servicii de informaţii pentru carieră, informaţii
oferite de universităţi cu privire la ilierele de studiu, serviciile unor instituţii educaţionale, oferte de
locuri de muncă, ajutor cu privire la deciziile în alegerea carierei sau re-orientare.

Adultul poate i vulnerabil în faţa realităţilor sociale sau economice şi, la rândul său, are nevoie de
orientare, de informaţii şi sprijin. Procesul consilierii carierei adulţilor apare astfel, ca o nevoie atât
socială, cât şi individuală, necesitând specialişti care să dispună de cunoştinţe şi metode speciice
de lucru.

Există o abundenţă de tehnologie media şi de sisteme informaţionale cu relevanţă pentru orientarea

carierei:
• Baze de date despre educaţie, formare, profesii, işa postului;
• Sisteme compatibile cu atributele individului (interese, abilităţi, etc.) şi proile ocupaţionale;
• Programe de dezvoltarea abilităţilor de căutare a unui loc de muncă;
• Programe de autoinstruire pentru a candida la diferite locuri de muncă;
• este psihometrice de abilităţi, talente, interese, trăsături de personalitate.
40
Site-urile oferă posibilitatea căutării de cereri/oferte de muncă din diverse localităţi. Îţi poţi înregistra
CV-ul online şi te poţi abona şi la un newsletter care ne oferă cele mai noi oferte. Solicitantul locului
de muncă trebuie să-şi completeze CV-ul, să contacteze angajatorii sau să lase coordonatele per-
sonale pentru a i găsit de aceştia.

Altfel este receptată informaţia care provine de la părinţi sau prieteni, în comparaţie cu cea oferită
de instituţii, persoane necunoscute sau furnizate prin web site uri pe Internet, broşuri şi ziare.
Persoanele tinere şi adulte trebuie să conştientizeze că dinamica pieţei muncii, actuală şi de
perspectivă, implică învăţare continuă, mobilitate ocupaţională, iniţiativă personală, comunicare,
antreprenoriat, asumarea de roluri sociale în cadrul comunităţii.

Tehnologiile informatice şi de comunicare sunt utilizate pe scară largă în prestarea unor servicii
de informare şi consiliere a carierei, cu o gamă largă de aplicaţii. Tehnologiile determină transfor-
marea serviciilor de consiliere şi orientare, având rolul de instrument, de alternativă şi de agent al
schimbării; oferă instrumente noi pentru carieră şi pentru găsirea unei slujbe, disponibile pe Internet,
cum ar i: baze de date cu locuri de muncă, servicii oferite de consilierii carierei sau informaţii despre
ocupaţii, ca instrumente necesare pentru luarea deciziilor în carieră şi găsirea unui loc de muncă.

Ca principale avantaje ale utilizării programelor de orientare asistate de calculator se diferenţiază:

• lexibilitatea modului de prezentare a informaţiilor, selectarea rapidă a acestora cu ajutorul crit-
eriilor multiple, cuvintelor cheie
• personalizarea timpului de acces la informaţii şi sporirea gradului de autonomie a beneiciarilor
faţă de consilieri
• creşterea posibilităţilor de stocare, regăsire, manipulare şi corelare a informaţiilor despre per-
soane, ocupaţii, instituţii pentru a răspunde nevoilor unui public numeros
• ameliorarea raportului număr de clienţi/consilier şi scăderea costurilor sociale ale consilierii şi
orientării.

Opţiunea E Learning propune ca serviciile de orientare şi consiliere vocaţională să ofere acces uni-
versal la formare, la piaţa muncii şi la oportunităţile privind cariera în domeniul deprinderilor speci-
ice noilor tehnologii.

Comisia Europeană a propus crearea unui Forum de orientare (Watts, 1996) în vederea optimizării
parteneriatului şi cooperării între autorităţile naţionale, partenerii sociali şi comisie în domeniul
educaţiei permanente şi orientării profesionale.

Pe baza analizei de conţinut, informaţiile furnizate prin intermediul programelor de consilierea

carierei prin TIC vizează următoarele aspecte:
• studii, instituţii iliere, proile, specializări, programe, facilităţi oferite etc.,
• formare, monograii, adrese ale instituţiilor de formare, tipuri de cursuri oferite,
• meserii, ocupaţii, locuri de muncă: monograii profesionale, descrierea analitică a meseriilor,
proile ocupaţionale, cerinţe şi condiţii de lucru,
• tehnici de căutare a unei slujbe, de recrutare, de (re)inserţie etc.,

41
Listele de discuţii sunt utilizate pentru oferire de informaţii, consultaţii, schimb de resurse şi ma-
teriale pe suport electronic.

Motoarele de căutare şi bazele de date oferă informaţiile dorite ce sunt accesate pornind de la
„date cheie”(meserie, job description, anunț angajare ..).

Prin explorarea pe cont propriu a bazelor de date şi paginilor web, se pot obţine informaţii despre
piaţa muncii, angajare, programe de formare, tehnici de căutare a unui loc de muncă, autoevaluare
şi altele de interes pentru carieră.
Instrumentele de informare cu privire la profesii, includ caracteristicile de bază ale unor meserii, înda-
toririle, nivelul de responsabilitate şi capacităţile, cunoştinţele şi cerinţele izice necesare exercitării
acelei profesii. Acestea trebuie să speciice şi mediul (sectorul public, sectorul privat), să ofere min-
imul necesar de informaţii relevante (succintă descriere a ocupaţiei, activităţile de muncă implicate
şi cerinţe pentru a profesa acea ocupaţie). Se recomandă ca pe lângă acestea să se detalieze şi in-
strumentele de muncă utilizate, condiţiile de muncă, aspectele izice, capacităţile si abilităţile cerute,
practicile tipice de angajare, caliicarea şi diplomele cerute, salarizare, oportunităţile de angajare şi
sursele pentru obţinerea mai multor informaţii.
Centrarea pe resursele existente, pe tipurile şi categoriile de informaţii găsite şi cu niveluri variabile
de complexitate și actualitate, este un demers nu tocmai facil.

În multe ţări oferta de programe informatizate pentru consilierea carierei este extrem de mare. În
România amintim:
• SEMM (Serviciul electronic de mediere a muncii) – www.semm.ro
• Estia http://estia.ise.ro
• Eurostage,
• InterOPTIONS
• CNROP (www.cnrop.ise.ro)
• Portalul PLOTEUS (Portal for Learning Opportunities throughout European Space) http://ploteus.net.

Evoluţia cerinţelor locurilor de muncă se referă la aspecte cum ar i:

• creşterea complexităţii sarcinilor care trebuie îndeplinite;
• sporirea numărului şi complexităţii cunoştinţelor, deprinderilor şi abilităţilor necesare pentru pre-
starea unor profesii;
• exercitarea unor presiuni crescute pentru a lua decizii în mod individual, rapid şi cu responsabili-
tate crescândă;
• accentuarea rolului abilităţilor de comunicare eicientă;
• dezvoltarea motivaţiei, iniţiativei şi lexibilităţii în îndeplinirea sarcinilor de muncă (Băban, 2001).

Aşa-zisele „deprinderi ale secolului al XXI-lea”, cum sunt cele de comunicare, de rezolvare a
problemelor şi de raţionament, se referă la utilizarea tehnologiilor informatice şi de comunicare,
la gestionarea timpului, informaţiilor şi resurselor materiale, umane, inanciare, alcătuiesc nucleul
„tare” al portofoliului iecărui individ care intră competitiv pe piaţa forţei de muncă.
Abilitatea de a institui un management personal proitabil al informaţiilor este una dintre cele mai
căutate aptitudini, alături de cunoştinţele de specialitate, abilităţile de comunicare, utilizarea teh-
nologiilor informatice şi de comunicare etc.

42
 7. Antreprenoriat

De-a lungul timpului mai multe instituții naționale și internaționale având ca principalǎ activitate stud-
ierea mediului și a comportamentului antreprenorial au deinit antreprenorul astfel: „Un antreprenor
este o persoanǎ care, pe baza unor clauze și condiții contractuale, se obligǎ sǎ presteze în favoarea
altei persoane și organizații, diverse lucrǎri (industriale, de construcții, etc.), în schimbul unei recom-
pense dinainte stabilite.” (http://ro.wikipedia.org/wiki/Antreprenoriat)

Chiar dacă adultul manifestă o satisfacţie reală în munca pe care o desfăşoară, pe termen lung
motivaţia poate scădea în cazul în care nu intervine o promovare profesională. În unele cazuri, pro-
cesul promovării se realizează automat, pe măsură ce adultul avansează în vârstă şi dobândeşte
vechime în muncă. Este important însă ca angajaţii pe parcursul carierei să cunoască importanţa
dezvoltării lor profesionale şi să aibă o motivaţie corespunzătoare şi un obiectiv clar şi realist pe
termen deinit.

Schimbarea slujbei poate interveni ie atunci când adultul a pierdut un loc de muncă, ie prin căutarea
activă, în cazul în care se transferă la un nou loc de muncă unde consideră că sunt condiţii mai bune
de activitate profesională.

În societatea actuală se valorizează spiritul de iniţiativă în dezvoltarea micilor afaceri. În acest sens,
adulţii au nevoie de educaţie antreprenorială care să le stimuleze iniţiativa în a întreprinde acţiuni şi
afaceri care să răspundă unor nevoi sociale şi personale.

Antreprenoriatul înseamnă să ii întreprinzător, să porneşti o afacere, independenţă şi uneori, chiar

nesiguranţa locului de muncă.

O altă posibilitate de angajare este să începi propria afacere. Îţi trebuie câteva lucruri: personalitate
puternică, motivaţie, ştiinţă despre business și experienţă profesională. Folosiţi timpul liber pentru a
vă îmbunătăţi abilităţile. Continuaţi-vă studiile, urmaţi cursuri pentru reîmprospătarea cunoştinţelor,
specializându-vă pentru postul pe care-l doriţi cu adevărat.

Un antreprenor este un agent economic care adoptǎ un comportament activ și novator, care acceptǎ
deliberat riscuri inanciare pentru a dezvolta proiecte noi.

Caracteristici ale antreprenorilor:

• Determinare și perseverențǎ: dedicarea totalǎ cǎtre succes , depǎșesc obstacolele
• Dorința de a câștiga: văd șansele de câștig
• Cǎutarea feedback-ului: au dorința puternicǎ de a ști cât de bine și sunt dispuși sǎ învețe din
greșeli
• Rezolvarea problemelor persistente: nu sunt intimidați de situații diicile. Încrederea în sine și
optimismul general îl fac sǎ vadǎ imposibilul ca pe ceva ce doar necesitǎ mai mult timp pentru a
i rezolvat. Problemele simple îl plictisesc.
• Inițiativǎ și responsabilitate: Antreprenorii au fost întotdeauna considerați persoane independente,

43
 ei cautǎ și preiau inițiativa, se pun în situații în care sunt personal rǎspunzǎtori pentru succesul
sau eșecul întregii operațiuni.
• Orientare spre oportunitǎți: concentrarea spre oportunitate mai mult decât spre resurse,
structurǎ sau strategie. Când se hotǎrǎsc sǎ întreprindǎ o acțiune o fac într-un mod calculat,
încearcǎ sǎ facǎ totul pentru a obține cât mai multe șanse de câștig.
• Toleranțǎ pentru eșec: folosesc eșecul ca pe o experiențǎ din care pot învǎța ceva.
• Încredere în sine și optimism: îi fac și pe ceilalți sǎ-și menținǎ propriul optimism.
• Realizarea de viziuni: au o viziune sau concept despre ceea ce vor sǎ ie irma lor. (de exem-
plu, Steve Jobs de la Apple Computers dorește ca irma sa sǎ producǎ microcomputere ce pot i
folosite de oricine, de la copiii din școli pânǎ la oamenii de afaceri)
• Nivelul mare de energie: își dozeazǎ cantitatea de energie monitorizând cu grijǎ ce mǎnâncǎ,
ce beau, fac exerciții izice și știu când sǎ se retragǎ pentru relaxare.
• Creativitatea și spiritul de inovație
• Independență
• Lucrul în echipǎ
• Abilitǎți manageriale

A i antreprenor înseamnă a crede cu tărie într-o cauză, fapt ce-ți dă puterea de a te lupta pentru ea,
chiar dacă nu știi de la început care va i rezultatul inal. A i antreprenor înseamnă a-ți asuma riscuri
mai mari decât un manager.

În paralel cu aceste avantaje există și riscuri pe care un antreprenor și le asumă când începe o
afacere. Unul ar i renunțarea la ideea unui loc de muncă stabil ca angajat pentru un loc de muncă
nesigur (cel puțin în faza de început a afacerii); de asemenea, se poate ca în afacere să învestești
bani din propriul tău buzunar, pe care, în caz de eșec, să nu îi mai poți recupera; mai mult, este
posibil să te înglodezi în datorii pe care sa-ți ie greu să le restitui. S-ar putea ca pe sectorul de piață
pe care ți l-ai ales concurența să ie prea puternică, sau să ai probleme cu găsirea și angajarea unor
oameni cu adevărat competenți.

Toate aceste riscuri sunt reale și trebuie să ii conștient de ele pentru a putea valoriica partea
pozitivă. Atunci când cineva riscă înseamnă că are ceva de câștigat, iar șansa ta de câștig există.
Sunt necesare următoarele calități:
1. Capacitatea de a munci mult și din ce în ce mai mult pe măsură ce afacerea se dezvoltă.
2. Forța de a avea o atitudine pozitivă chiar și în momentele defavorabile, de criză; un antreprenor
trebuie să aibă tăria de a nu renunța la primul semn de diicultate.
3. Puterea de a lua decizii diicile - tu vei lua majoritatea deciziilor asupra ta și a afacerii tale, însă
destul de puține vor i ușor de luat.
4. Capacitatea de a învăța din greșeli, de a nu le considera obstacole în calea reușitei tale, ci
oportunități prin care ali cum trebuie să faci, văzând cum nu trebuie să faci.

Dezvoltarea abilităţilor antreprenoriale presupune iniţierea în procesul de evaluare şi realizare a ideii

de afaceri, accesarea şi gestionarea eicientă a resurselor, asimilirea unor noţiuni esenţiale despre
piaţa muncii, caracteristicile pieţei ca element determinant al iniţierii şi derulării afacerii, modul de
funcţionare şi managementul afacerii, etica şi responsabilitatea în afaceri, riscul şi reuşita în afaceri.

44
Proprietate a antreprenorului, societatea comercială (întreprinderea, irma) este o formă de or-
ganizare a unei activităţi economice, autonomă patrimonial şi autorizată, în condiţiile legii, să facă
acte şi fapte de comerţ, în scopul obţinerii de proit prin realizarea de bunuri materiale, respectiv
prestarea de servicii, din vânzarea acestora pe piaţă, în condiţii de concurenţă.

Buna funcţionare a unei societăţi comerciale sau irme este determinată de asigurarea resurselor
umane, inanciare, materiale şi informaţionale necesare, de existenţa unei baze materiale (clădiri,
spaţii de producţie, depozitare etc.), de echipamente (utilaje, instalaţii, aparatură), de active corpo-
rale şi necorporale, în concordanţă cu proilul, natura şi amploarea obiectivelor sale propuse.

Cum pornești de la un hobby la o afacere?

O afacere porneşte întotdeauna de la o idee, menită să aducă proit odată cu punerea sa în aplicare,
însă, de cele mai multe ori, drumul de la teorie la practică este anevoios şi presărat cu multe greutăţi
şi obstacole. Sunt multe motive pentru care ar trebui să pregătiţi un plan de afaceri.

Primul pas în afacere, trebuie să înceapă cu planul afacerii. Dupa ce ți-ai ales pasiunea în jurul
căreia iți vei construi afacerea, te apuci de întocmit planul afacerii. Iți stabilești scopurile, iei în calcul
problemele care ar putea să apară și modul în care le vei rezolva, alcătuiești un buget pe care ești
disponibil să-l cheltuiești, construiești strategia de promovare, etc.

Planul de afaceri se referă ie la promovarea unei irme noi, ie la lansarea unui proiect important
într-o întreprindere existentă.

Planul de afaceri este un studiu complex care se elaborează în vederea începerii unei afaceri noi, în
cazul în care întreprinderea solicită credite pentru investiţii şi restructurare, pentru constituirea unei
societăţi mixte, în caz de fuziune, divizare, etc.

Ce trebuie să știi când pornești o afacere:

1. Să strângi informații despre irma ta, clienții tăi, concurență, industrie, procesul de producție
și operațiuni, personal, precum și informații inanciar-contabile;
2. Să le analizezi din toate punctele de vedere pentru a vedea cauza situației actuale, oportunitățile
și amenințările din interior și din jurul irmei;
3. Să le folosești în activitatea viitoare pentru a obține un proit confortabil, de durată.

Planul de afaceri permite investitorilor de capital, băncilor, altor agenţi economici să cunoască star-
ea actuală şi perspectivele întreprinderii în competiţie cu alţi parteneri. El trebuie să dea răspunsuri
la câteva întrebări fundamentale:
► Cine sunteţi ?
► Ce faceţi ?
► De unde veniţi ?
► Unde vreţi să ajungeţi ?

45
În literatura clasică s-au identiicat trei tipuri de întreprinzători:
1. Întreprinzători conducători al căror obiectiv principal îl constituie siguranţa.
2. Întreprinzători inovativi al căror obiectiv principal este dorinţa de a avea senzaţii.
3. Întreprinzători controlori care urmăresc câştigarea şi menţinerea puterii.

Rolul antreprenorului în economia contemporană (Năstase, 2009):

• Sunt cei care dezvoltă modele noi şi îndrăzneţe, vin cu soluţii absolut inovatoare
• Sunt cei care îşi asumă o parte din riscurile asociate dezvoltării afacerii, au viziunea şi
încăpăţânarea de a reuşi şi de a găsi formula de succes
• Antreprenorii sunt, fără îndoială, “purtătorii” cunoaşterii, cei care o diseminează în societate şi
găsesc formulele stabile în care eicienţa este maximizată

Afacerea are un punct de origine şi un moment inal pe scala timpului iar dacă identiicăm corect
oportunitatea şi vom construi o afacere pe măsură, vom genera consecinţe economice pozitive ma-
terializate prin eicienţă.

Dacă ideea de afacere adoptată este deja înregistrată pentru a o putea exploata, va trebui înregistrată
în sistem de franciză. Există site-uri profesionale care promovează idei de afaceri şi care asigură o
consiliere iniţială punând la dispoziţia doritorilor informaţii legate de atractivitatea şi conţinutul afacerii.

Pot i consultate site-urile:

www.manager.ro
www.ideideafaceri.ro
www.afacerilacheie.ro
www.apce.com
www.entrepreneur.com
www.entrepreneurship.com

Fiecare idee promovată de aceste mijloace de informare trebuie analizată şi regândită prin pris-
ma condiţiilor particulare în care vrem să o implementăm: zonă geograică, demograie speciică,
resursele disponibile şi compatibilitatea afacere-antreprenor.

Pentru a realiza o afacerea este important de a avea o similitudine între propria personalitate şi
afacerea pe care doriţi să o realizaţi. Este necesar de a realiza o autoanaliză pentru a evidenţia
punctele forte pe care vă puteţi baza şi punctele slabe care vă vor împiedica în propriul demers.

• Cărui tip îi corespunde personalitatea dvs (riguros / taciturn / extravertit / timid / autoritar) ?
• Care este potenţialul dvs (în funcţie de starea psihică, izică, rezistenţa la stres, capacitatea de
negociere, creativ, capabil de a relaţiona cu oamenii, comunicativ, etc.) ?
• Care sunt motivaţiile demersului dvs ?
• Care sunt obiectivele dvs personale ?
• Care sunt competenţele dvs (diplome, caliicări, practici profesionale, experienţă, etc.) ?
• Care sunt constrângerile personale (sănătate, inanţe, capacitate de împrumut, disponibilitate
de timp) ?

46
Antreprenorii înşişi identiică şi o serie de piedici posibile în dezvoltarea afacerilor.
• lipsa resurselor inanciare
• dinamica imprevizibilă a preţurilor
• lipsa mijloacelor de comunicaţie de tip internet
• precaritatea infrastructurii

47
 8. Anexe

Căutarea unui loc de muncă

Chestionar de veriicare a cunoștințelor

Urmează un chestionar care va i redactat în mod individual. Pentru iecare întrebare există un sin-
gur răspuns; bifaţi răspunsul pe care îl consideraţi potrivit.

1. Pentru a căuta şi găsi un loc de muncă, trebuie să:

a. Încercaţi să înţelegeţi cum este formată piaţa de referinţă
b. Evitaţi să găsiţi informaţii disponibile cu privire la organizaţiile care operează pe piaţa de referinţă
c. Fiţi indiferent(ă) la toate anunţurile de mică publicitate

2. Pentru a căuta şi găsi un loc de muncă, trebuie să evitaţi să:

a. Răspundeţi numai anunţurilor de mică publicitate ce solicită abilităţile pe care le deţineţi
b. Fiţi indiferent(ă) la toate anunţurile de mică publicitate
c. Încercaţi să înţelegeţi cum este compusă piaţa de referinţă

3. Care este primul lucru pe care trebuie să îl faceţi atunci când sunteţi în căutarea unui loc
de muncă ?
a. Să obţineţi informaţii utile despre irma/ compania care vă interesează
b. Să înţelegeţi care este locul de muncă potrivit pentru dumneavoastră
c. Să trimiteţi curriculumul vitae la cât mai multe companii

4. Care dintre următoarele strategii poate i considerată activă în găsirea unui loc de muncă ?
a. Să răspundeţi anunţurilor de mică publicitate
b. Să publicaţi anunţuri în ziare
c. Să vă folosiţi contactele personale şi trimitere aplicaţiilor către companiile/ irmele de interes

5. În căutarea activă a unui loc de muncă, trebuie să:

a. Foloseşti metode diverse, de la contactele personale la anunţuri de mică publicitate
b. Postezi mii de curriculumuri vitae
c. Te înregistrezi în toate bazele de date existente pentru căutarea unui loc de muncă

6. Pentru a cunoaşte piaţa muncii este necesar:

a. Să vă informaţi despre tendinţele din domeniul de angajare oferite de instituţiile specializate în
realizarea de sondaje
b. Să citiţi anunţuri din ziare
c. Să sunaţi managerii de personal ai companiilor

48
7. Curriculum vitae european este:
a. O declaraţie auto-validată
b. O certiicare a competenţelor
c. Un aidavit

8. Curriculum vitae european furnizează informaţii despre:

a. Competenţele lingvistice, experienţa de lucru, caliicările şi nivelurile de educaţie şi formare,
competenţelor lingvistice şi abilităţilor care nu sunt incluse în educaţia formală şi în traseul de for-
mare
b. Abilităţile şi competenţele obţinute în cadrul educaţiei formale şi experienţei şcolare în alte ţări
c. Capacităţile lingvistice

9. Curriculum vitae trebuie neapărat să conţină:

a. Nivelul educaţional absolvit
b. Data
c. Cunoştinţe lingvistice

10. Care sunt, dintre caracteristicile listate mai jos, cele obligatorii pentru un curriculum vitae bun?
a. Sinteza şi buna schematizarea pentru a facilita lizibilitatea şi înţelegerea
b. Stilul formal de redactare şi detaliile despre dumneavoastră
c. Cât mai multe detalii şi referinţe

11. Care dintre următoarele propuneri ar trebui exclusă în redactarea unui curriculum vitae?
a. Sinteza şi bună schematizarea pentru a facilita lizibilitatea şi înţelegerea
b. Informaţiile trebuie să aibă un sens logic şi trebuie ordonate cronologic
c. Motivele demisiei de la fostul loc de muncă, mai ales dacă aceasta se datorează insatisfacţiei faţă
de fostul angajator

12. Ce trebuie să fac în ziua interviului?

a. Să ajung târziu şi gâfâind
b. Să mă prezint într-o manieră ordonată şi să încerc să îmi adaptez „look-ul” la tipul de profesionist
vizat pentru respectivul loc de muncă
c. Să sun cu zece minute înainte pentru a conirma data şi ora interviului

13. Pentru a face faţă unui interviu trebuie să:

a. Răspund evaziv şi să folosesc enunţuri scurte
b. Să pregătesc câteva subiecte la care să fac referire pe durata interviului printr-o analiză detaliată
a experienţelor, competenţelor şi trăsăturilor personale
c. Să evit ascultarea cu atenţie a interlocutorului

14. Ce nu trebuie să fac în timpul interviului de selecţie:

a. Să îmi controlez nervozitatea şi mesajele non-verbale încercând să arăt interesul şi motivaţia
b. Să conduc activ interviul punând întrebări pertinente pentru a-mi clariica dubiile
c. Să îl consider pe examinator ca iind un judecător şi nu o persoană cu valori, îndoieli şi nesiguranţă

49
15. Cum trebuie să mă comport pe durata interviurilor de grup?
a. Să încerc să demonstrez că sunt o persoană independentă care vorbeşte continuu şi întrerupe
discursul celorlalţi
b. Să iu activ, fără însă a i intruziv, consimţind asupra părerilor celorlalţi
c. Să analizez polemic subiectul, generând discuţii aprinse

16. Ce trebuie evitat în timpul interviurilor de grup?

a. Să îmi concentrez atenţia şi să mă uit numai la un singur membru al grupului
b. Să solicit feedback vizual de la ceilalţi participanţi din grup
c. Să obţin aprecierea celorlalţi, iind înţelegător

50
 STRATEGII DE CĂUTARE A UNUI LOC DE MUNCĂ

Totdeauna se va găsi, mai devreme sau mai târziu, un post bun pentru oricine. Trebuie răbdare şi
acţionat cu perseverenţă pe baza unei strategii raţionale de căutare a unui loc de muncă.

Întrebări posibile Răspunsuri posibile

În ce domeniu de activitate doresc să lucrez?
Ce irme / companii / întreprinderi
desfăşoară asemenea activităţi?
Servicii, comerţ, sistemul bancar, mass- media,
construcţii, turism etc
Fac pentru mine o listă de lucru cu astfel de date
consultând cataloage de irme, pliante, reclame,
cartea de telefon..

Care sunt cerinţele angajatorilor faţă de acest Fac lista aptitudinilor, deprinderilor, abilităţilor,
post? capacităţilor dumneavoastră pe care le cred /
ştiu necesare şi interesante din punctul de
vedere al angajatorului.

Care modalitate de abordare a Depunerea personală a dosarului, telefonic,

angajatorului ar i cea mai potrivită? prezentarea mea de către cineva etc.

Ce argument l-ar convinge pe angajator că Experienţa, trăsăturile de personalitate, nivelul

sunt persoana potrivită? de educaţie, punctele mele forte, calităţile
conirmate în realizări concrete, exemple de
activităţi / responsabilităţi, recunoaşterea cinstită
a punctelor slabe, entuziasmul.

Cam ce salariu aş putea cere? Apropiat de media salariului branşei

vizate.

51
 ANALIZA OCUPAŢIEI

Următoarele repere te vor ajuta să-ţi evaluezi opţiunea de carieră pe mai multe dimensiuni. Încearcă
să aduci informaţii cât mai detaliate pentru ca evaluarea ta să ie cât mai corectă.

• Ocupaţia ________________________
• Cerinţe educaţionale: ....................................................................................................................
• Sarcini şi atribuţii de lucru: .............................................................................................................
• Posibilităţi de dezvoltare: ...............................................................................................................

• Există ceva care ar face această muncă diicilă sau imposibil de realizat pentru mine?
• Am resursele necesare pentru a satisface cerinţele educaţionale necesare?
• Îmi aduce resursele materiale de care am nevoie?
• Îmi aduce statutul şi forţa socială pe care o doresc în muncă şi comunitate?
• Îmi oferă securitatea de care am nevoie?
• Îmi oferă stabilitatea de care am nevoie?
• Îmi oferă independenţa de care am nevoie?
• Voi putea lucra în zona geograică în care doresc?
• Îmi aduce stilul de viaţă dorit?
• Îmi oferă posibilitatea de dezvoltare pe care mi-o doresc?
• Îmi oferă timp pentru familie şi alte activităţi desfăşurate în afara muncii?
• Îmi oferă posibilitatea de a i recunoscut şi valorizat ca individ?
• Îmi oferă posibilitatea de a lucra cu oamenii cu care doresc?
• Este munca suicient de antrenantă?
• Îmi permite şi realizarea unor activităţi de teren?
• Evaluarea globală a acestei ocupaţii:
•îmi place •îmi place puţin
•mi-e indiferentă •nu-mi place
•nu-mi place deloc

B. Zece lucruri pentru a cunoaşte o profesie

CARE ESTE ACEASTA(denumirea) _________________________________________________

______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________

DOMENIUL
(sectorul de producţie)
Industrie Comerţ Artizanat Agricultură Servicii

FUNCŢIILE (funcţii, îndatoriri, sarcini)

(descrieţi pe scurt profesia, sarcinile principale şi responsabilităţile profesionistului)
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________

52
MIJLOACELE DE REALIZARE
(instrumente)
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________

CU CINE LUCREAZĂ ?
(alţi profesionişti cu care lucrează)
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________

CALIFICAREA
(indicaţi caliicarea profesională şi ierarhia în exercitarea profesiei, cerute de lege)
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________

PREGĂTIREA PROFESIONALĂ (nivelul educaţional şi de formare)

(descrieţi traseul educațional necesar în pregătirea pentru această profesie; în cazul în care nu
există o singură experienţă educaţională, indicaţi-o pe cea mai relevantă sau uzuală)
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________

CE ŞTIE ŞI CE ŞTIE SĂ FACĂ (ŞI KNOW-HOW-UL ÎN DOMENIU)

(care sunt domeniile de formare în care, profesionistul dintr-un anumit domeniu, trebuie să ie com-
petent şi care sunt aceste competenţe)
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________

Cunoştinţe____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
Abilităţi_______________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
Caracteristici personale __________________________________________________________
_____________________________________________________________________________

Răspunsuri test grilă:

1. a) / 2. a) / 3. c) / 4. c) / 5. a) / 6. a) / 7. a) / 8. a) / 9. b) / 10. a) / 11. c) / 12. b) / 13. b) / 14. c) /
15. b) / 16. a)

53
 8. Bibliograie

• Aslett, D., Ghidul Carierei de succes, Editura Alex 2000, 1999

• Băban, A. - Consiliere educațională, Ed. Ardealul, Cluj Napoca 2001
• Bócșa, E., Munteanu, R. - Consiliere şi orientare în carieră
• Eggert, M. - Interviul perfect, Ed. Național, București, 2000
• Ghidul carierei mele, Centrul Educatia 2000+, 2003
• Ghid metodologic, Orientarea Carierei, proiectul GIANT, ISE, 2010
• Jigau, M. - Consilierea carierei, Ed. Sigma, Bucuresti, 2001
• Jigău, M. - Consilierea carierei. Un model deschis și lexibil, Euroguidance, 2005
• Parkinson Mark - Ghidul carierei, Ed. All Beck, Bucuresti 2002
• Păuş, V - Managementul carierei, 2005
• Schiopu Ursula - Dictionar de psihologie, Ed. Babel, Bucuresti, 1997
• Salade, D. – Ce profesiune să-mi aleg, Idei noi în orientarea şcolară şi profesională, 1978
• Tomșa, G. - Dicționar de orientare școlară și profesională, Ed. Afelin, Bucuresti, 1996
• Ziarul: Un viitor pentru iecare, nr. 1 - 8, Proiectul Informare și Consiliere privind Cariera, 1998-2002

http://www.career.fsu.edu
http://www.career-dev-guidlines.org
http://www.counseling.org/ethicsproc.htm
http://www.icg-uk.org
http://www.nbcc.org/depts/ethicsmain.htm
http://www.orientation.qc.ca

54
 Creșterea nivelului de caliicare a persoanelor
angajate pe piața muncii
-alternativă la șomajul determinat de criza economico-socială-

Proiect implementat de C.N.S.L.R. FRĂȚIA în parteneriat cu

Institutul de Educație și Studii Sindicale și Asociația
„Centrul Român de Inițiative”
Proiect coinanțat din Fondul Social European
prin Programul Operațional Sectorial
Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 „Investește în oameni!”
55
 TITLUL PROGRAMULUI
Programul Operațional Sectorial pentru
Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013
Investește în oameni!

TITLUL PROIECTULUI
Creșterea nivelului de caliicare a persoanelor angajate pe piața muncii,
alternativă la șomajul determinat de criza economico-socială

EDITORUL MATERIALULUI
C.N.S.L.R FRĂȚIA

DATA PUBLICĂRII
Februarie 2010

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială

a Uniunii Europene sau a Guvernului României