Homosexualitatea- cercetare sociologica

Notiunea de homosexualitate desemneaza preferinte pentru persoane de acelasi sex . Termenul

de homo, insemnand “acelasi” provine din limba greaca si este diferit de similarul homo din
limba Latina, semnificand “om”. In statele Unite ale Americii si Anglia, homosexualii prefera sa
se numeasca gay , notiune care intr o perioada anterioara era destinat prostituatelor. Termenul de
gay provine se pare din cuvantul provensal gai, care se refera mai intai la iubirea cavalereasca ,
iar ulterior la atractia sexuala intre persoane de acelasi sex (Adrian Thatcher , 1993- O teologie
crestina a sexualitatii). Pentru femeile cu preferinte homosexuale se utilizeaza termenul de
lesbiene , care provine de la insula Lesbos, unde a locuit vestita poeta Sapho , care desi a fost
casatorita si a avut copii , a slavit in poeziile sale, iubirea dintre femei .
De a lungul timpului , homosexualitatea a fost definita pe rand, drept un pacat sau un viciu , o
boala sau o tulburare de comportament , un comportament deviant , un delict penal, sau mai
recent , o forma normala, cu caracter alternativ , a conduitei sexuale. Exista deci multiple
definitii si explicatii ale naturii homosexualitatii , majoritatea avand caracter conflictual . In
general , punctele de vedere asupra homosexualitatii sunt tributare credintei religioase, conform
careia , homosexualitatea este un “pacat contra naturii”, evaluare care exclude orice cauza cu
caracter natural . De exemplu Parintele Galeriu spunea: Homosexualitatea este impotriva
Sfintelor Scripturi care randuie existenta, dar este si un pacat contra firii… ea este o anomalie , o
psihoza care exclude iubireasi cauta numai placerea.. A iubi este un fapt divin si inseamna a atria
vita celuilalt . Rau in placere este degradarea, pofta trupului , a ochiului, de a domina pe altul …
Homosexualitatea e o decadere din uman .. motiv pentru care nu exista homosexual crestin
( Dumitrescu Sorin – Parintele Galeriu – despre homosexualitate). 0 asemenea interpretare,
demna de respect din punct de vedere al principiilor moralei crestine , nu poate inlocui o
explicatie stiintifica , in baza careia , termenii “natural” / “nenatural” trebuie, ei insisi definiti,
pentru a nu ramane la simple enunturi tributare dogmei religioase . Goethe afirma ca natura nu
trebuie sa justifice nimic , pentru ca totul exista in natura , subliniind faptul ca naturalul sau
patologicul nu sunt entitati naturale , ci constucte sociale. ‘Natural ‘ sau ‘ nenatural’ sunt de fapt
notiui cu caracter etic sau religios , derivate fie din principiile unei morale cu caracter imanent ,
fie transcendent.
Din punct de vedere sociologic, problema definirii homosexualitatii este una esentiala. In camp
stiintific, prejudecatile si judecatile de valoare nu trebuie sa aiba viabilitate. Pentru oameni in
general , homosexualitatea este o practica abjecta , devianta, contra naturii si contra lui
Dumnezeu iar normele sociale nu vor sa admita decat o singura natura a sexualitatii si anume
cea cu caracter heterosexual . Pentru oamenii de stiinta insa , homosexualitatea este o realitate, ,
care indiferent ca vrem sau nu sa o recunoastem , exista in orice societate si nu poate fi ignorata.
Luand in considerare faptul ca exista doar o proportie infima de homosexuali in orice societate,
desi cifrele statisticilor recente demonstreaza contrariul, care este cea mai potrivita definitie a
homosexualitatii? Daca acceptam definitiile date de heterosexuali, , este clar ca homosexualitatea
nu poate fi decat anormala sau devianta. Daca luam insa in considerare definitia data de
homosexuali, lucrurile se schimba. Pentru a lamuri aceasta problema, trebuie plecat de la
principiul relativismului cultural, conform caruia orice comparatii intre doua culturi (subculturi)
nu se poate face decat utilizand definitiile criteriile si standardele uneia dintre ele , fapt care
presupune, pe de o parte , situarea evaluatorului in universul uneia dintre cele doua culturi
( subculturi), iar, pe de alta parte, excluderea oricarei judecati de valoare in baza careia s-ar putea
afirma ca o cultura( subcultura) este superioara celeilalte.
De aceea investigarea homosexualitatii solicita sociologului, sa-si precizeze optiunea pentru tipul
de definitie utilizata. Care definitie este mai adecvata in acest sens ? Cea care implica categoriile
si notiunile culturii heterosexuale , careia ii apartine si sociologul, sau cea utilizata de
homosexuali insisi?
Pentru a intelege cu adevarat semnificatia obiceiurilor si traditiilor unor comunitati , aceasta
trebuie studiata din interior.. a intelege inseamna a patrunde in lumea semnificatiilor si a
sensurilor, a mesajelor cunoscute numai de initiati, prin adoptarea unei perspective cu caracter
fenomenologic. O asemenea perspectiva este opusa celei deterministe , care , evaluand din
exterior conduitele , le raporteaza la normele social dominante , calificand orice alta conduita ce
incalca aceste norme, ca fiind anormala sau devianta.
Definirea stiintifica a homosexualitatii trebuie sa implice obligatoriu anumiti factori : distinctia
intre identitatea si preferinta sexuala a homosexualilor, intre psihismul transsexual si practicile
cu caracter homosexual ,tipurile de caracter al preferintei(situational sau permanent), categorii de
homosexuali in functie de preferinte( pedofili, efebofili- cei care orefera adolescenti, androfili-
persoane , cei care preera persoanele mature, sau gerontofili(cei care prefera varstnici).
Problema definirii homosexualitatii implica deci multiple distinctii si clasificari, dar mai ales
opriunea pentru o anumita perspectiva interpretativa: din punct de vedere al culturii
heterosexuale sau din punct de vedere al subculturii homosexuale.
Abordand obiectiv problema homosexualitatii, sociologul trebuie sa se confrunte cu doua aspecte
fundamentale: cel mentionat deja ce consta in tipul de definitie utilizat , si altul, cu caracter etic ,
care vizeaza natura intima, privata, a homosexualitatii. Acest aspect este dependent de
deontologia profesionala a cercetatorului. Are el dreptul moral sa incalce dreptul la intimitate , la
viata privata aleasa in mod liber de subiectii investigati? Care este calitatea sau identitatea pe
care trebuie sa o declare atunci cand cerceteaza “natura “ homosexualitatii, normele, valorile si
stilurile de viata caracteristice subculturii acesteia?
Pentru a gasi raspuns la aceste intrebari trebuie sa luam in considerare faptul ca dreptul la viata
privata este inscris nu numai in constitutia majoritatii statelor, dar si in” Declaratia Universala a
Drepturilor Omului”, care are inscrisa la articolul 12 urmatoarea prevedere: “Nimeni nu va fi
obiectul unor imixtiuni arbitrare in viata sa privata, in familia sa , domiciliul sau, , sau
corespondenta sa , nici expus atingerilor onoarei si reputatiei sale. Orice persoana are dreptul la
protectia legii contra unor asemenea imixtiuni sau atingeri “.
Atata vreme cat relatiile intime ale comunitatii homosexualilor se desfasoara in privat , intre
persoane care accepta asemenea relatii pe o baza liber consimtita , fara a aduce in acest fel
prejudicii moralei publice, imixtiunea brutala a autoritatilor sau cercetatorilor in viata intima a
acestor persoane, reprezinta in mod clar, o incalcare a drepturilor unei minoritati, dar si a
principiilor sau normelor inscrise in deontologia profesiei de sociolog. Exceptand codurile
deontologice ale altor asociatii nationale de sociologie din alte tari, CODUL DONTOLOGIC AL
ASOCIATIEI SOCIOLOGILOR DIN ROMANIA, adoptat in anul 1993, prevede o reglementare
speciala cu privire la”protectia anonimatului si a intimitatii” subiectilor cercetarilor inteprinse de
sociologi, de natura sa inlature orice prejudiciu moral sau material rezultat din incalcarea
principiilor mentionate.
Prin urmare cercetarea homosexualitatii presupune nu numai o investigare dificila, dar si una
delicata, care impune selectarea cu grija a definitiilor, metodologiei si locului de cercetare si , nu
in cele din urma, , precizarea utilitatii acestei cercetari. In ce scop este facuta ? Cine va beneficia
de informatiile culese? Ce masuri trebuie propuse si in interesul cui?