CUPRINS

1.Introducere

2. Fundamente teoretice

2.1. Etimologie
2.2. Istoric
2.3. Aspecte demografice
2.4. Riscuri asociate cu comportamentul homosexual
2.4.1. Stigmatizarea și discriminarea persoanelor LGBT în diverse medii sociale
2.4.2. HIV/SIDA în relație cu LGBT
2.4.3. Problematica suicidului la LGBT
2.5. Atitudini și comportamente față de diversitate

3. Obiective și ipoteze

4. Participanți

5. Design

6. Instumente

7. Procedură

8. Prezentarea și interpretarea rezultatelor

9. Concluzii

1
 1. Introducere

Cotidianul care descrie secolul în care trăim, manifestă o deosebită deschidere spre
ceea ce înseamnă orientare sexuală și exteriorizarea publică a acesteia. Dar, oare, această
deschidere este una reală sau o reprimare a unei epoci ,,confiscate de mariaj’’1?. După cum
afirmă și Michael Focault, ,,ne-am plasat pe noi înşine sub semnul sexului, dar nu atât sub
semnul unei Fizici a sexului, cât sub al unei Logici a sexului ’’, 2
această sexualitate actuală se
bazează mai mult pe logica și ideologia țării în care trăim, generând, astfel, diferite atitudini față
de persoanele homosexuale, transexuale, atitudini care nasc chiar și fobii precum homofobia sau
homonegativitatea. Ostilitatea față de sexualitate provine și din cauza modalității în care
persoanele homosexuale își expun această orientare și atitudinea lor față de o societatea încă,
clasică, bazată pe anumite doctrine și cu anumite concepții despre cele doua sexe care o
guvernează.
Deși homosexualitatea nu este și nu a fost o boală cu manifestări acide asupra
organismului uman, este privită drept o anomalie și un factor disturbator în bunul mers al
dogmelor tradiționale care ne conduc. Anxietatea este sentimentul cel mai acerb în această luptă
de acceptare a sinelui și a criticii alterității. În acest caz, un exemplu concludent îl constituie
sfatul dat de marele psihanalist Sigmund Freud unei mame al cărei copil prezenta câțiva dintre
indicii homosexualității.3 Pornind de la negarea pronunțării, cu atât mai mult, în scris, a acestui
termen și încercarea disperată de a-și aduce fiul pe făgașul heterosexualtității, observăm cum
atitudinea și acceptarea celor din jur este definitorie în procesul integrării homosexualității ca
normalitate în cotidianul zilelor noastre.
Din perspectivă explicativă a constructivismului social, ne vorbeste și Ion Vladuțiu:
Homosexualitatea în sine este un fapt de viaţă, un fapt social. Comportamentul sexual în sine nu
este un comportament deviant. Societatea este aceea care, în raport cu o multitudine de criterii,
care ţin de sexul şi vârsta persoanei, de perceptele religioase şi morale existente în cadrul

1
Michel Foucault, Istoria sexualității, Vol.I, Editura.Univers, București, 2005, p.7.
2
Idem,p.76.
3
Irene Ionescu, Freud și homosexualitatea, București, 2015, http://www.psync.ro/blog/files/pink_freud.html.

2
acesteia la un moment dat, de interesele anumitor grupuri şi instituţii sociale etc., îl califică
drept o formă potrivită sau nepotrivită a sexualităţii umane. Societatea este aceea care face din
comportamentul homosexual un comportament deviant. Homosexualitatea, la fel ca multe alte
forme ale comportamentului uman, nu este inerent deviantă; ea devine o formă a
comportamentului deviant ca rezultat al unui complex proces social care o defineşte astfel 4.
De la păcat, la libertatea manifestărilor sexuale, homosexualitatea a fost, este și va
rămâne un subiect atipic, cu o serie de studii și experimente la bază, cu o infinitate de trăiri
suprimate sau nu, o decizie și un act propriu pe care, unele persoane, și-l vor asuma și susține, iar
altele, din păcate, din cauza unei posibile labilități psihice îl vor nega prin depresie sau chiar,
uneori, prin suicid.

4
Ion Vlăduț, Homosexualitatea și atutudinile socio-legale față de această formă a sexualității umane, 2005, nr. 3-4,
http://www.revistadesociologie.ro/pdf-uri/nr.3-4-2005/art12-%20Ion%20Vladut.pdf, p.3.

3
2. Fundamente teoretice

2.1. Etimologie

În ceea ce privește etimologia acestui termen de homosexualitatea și definițiile care se

nasc pe baza acestui tip de orientare sexuală, există o varietate de studii care încearcă să o
definească, să-i găsească originea și să exprime logic toate manifestările ei.
Etimologic vorbind, cuvântul homosexual denotă iubirea față de același sex, existând diferențe
comparative între termeni, precum adejectivul care definește un anumit tip de comportament și
devine o etichetă a unei anumite orientări și substantivul care reprezintă imagini și acțiuni
prezente între homosexuali. Homosexualitatea definește acțiunea în sine cu toate manifestările ei,
de la atitudini, la comportamente, pe când acestă atracție față de persoanele de același sex are
termeni proprii, atracția feminină fiind încadrată în aria lesbienelor, iar atracția masculină
desemnând comunitatea gay.
Termenul de homosexual, respectiv homosexualitate a fost elaborat de austriacul
Karl-Maria Kertbeny(1868)5 care, împreună cu germanul Ulrichs, pledează pentru această, a
treia, categorie de oameni care se nasc cu predispoziții sexuale imposibil de schimbat, iar
pulsiunile care-i domină nu trebuie să determine discriminare lor în niciun fel. Standardizarea
acestor termeni se face prin intermediul diverselor publicații, precum cea a lui Richard von
Krafft-Ebing(Psychopathia Sexualis,1886).
Devenind un termen cu o largă circulație în diverse medii sociale, ajunge să fie un
cuvânt-standard pentru exprimarea unei orientări și a unui mod de a fi, astfel încât începe
această luptă acerbă a psihologilor, psihanaliștilor, sociologilor sau biologilor pentru
descoperirea cauzei producerii acestei mutații, așa după cum unii dintre ei o definesc. Psihiatrii,
precum Magnus Hirschfeld (Die Homosexualität des Mannes und des Weibes, 1914), cel care

5
Dan Heching, The Word 'Homosexuality' Is Born , 2016, https://www.out.com/today-gay-history/2016/5/06/birth-term-
homosexuality.

4
alege să militeze pentru LGBT, încep să demonstreze faptul că homosexualitatea nu are nimic în
comun cu mediul clinic, cu bolile sau anomaliile, așa cum se afirmă uneori.
Pentru a putea reuni aceste orientări, atât gay cât și lesbianismul și alte sfere ce nu se
încadrează, după anumite norme, în normalitatea pe care noi o cunoaștem, se formează, în anii
‘80, termenul englezesc de LGBT 6, cel care înglobează persoanele transgen ce au suferit un
proces de marginalizare socială și se începe un proces amplu de integrare socială și acceptare a
alterității cu toate modificările ei.
Era necesar acest demers îndelungat pentru definirea clară a acestui tip de orientare și
clarificarea acestei mișcări a LGBT-ului, pentru a scăpa de sub stigmatul de boală mentală și
tulburare psihică adus acestei categorii.
Atingând capitolul teoriilor provenienței homosexualității și descoperirea originii
acesteia, Sebastian Bartoș, în capitolul Selecția partenerilor de același sex, din lucrarea
Psihobiologia sexualității(2011), face o scurtă incursiune în geneza acestui tip de orientare. Deși
cu baze teoretice în genetică, iar mai apoi în imunologie, se arată faptul că ,,oamenii pot fi
homosexuali conform unei definiții, dar nu și conform alteia7, astfel încât ipoteze susținute
empiric și sursele științifice care caută în adâncurile ființei umane și a structurii biologice a
acesteia, se dovedesc a fi studii raționale, cu argumente decisive în definirea homosexualității din
perspectivă biologică, neurologică, psihologică etc., însă, ceea ce o definește cu adevărat stă la
baza experimentalismului și a structurii comportamentale a fiecăruia dintre noi. Sebastian Bartoș
ne vorbește despre o depatologizare a homosexualității, alegând drept formulă doveditoare a
acestui fapt, teoria formării alianțelor. Această teorie devine imparțială în alegerea unei singure
surse de proveniență a homosexualității, căci ceea ce stă la baza definiției sale este evoluția care
a a favorizat comportamentul homosexual, nu o orientarea homosexuală.8 Folosind date și
reacții ale lumii animale se dovedește similaritatea sexualității omului cu cea a animalelor,
modelul excluzinii benefic din punct de vedere reproductiv, putând fi pliat ambelor categorii.
Această menținere a alianțelor se dovedește a fi, încă din cele mai vechi timpuri, o sursă a
homosexualtății, sursă care prevede menținerea speciei, adaptabilitate și chiar, uneori, ascensiune

6
Wikipedia, LGBT, https://ro.wikipedia.org/wiki/LGBT
7
Sebastian Bartoș, Psihobiologia sexualității.Idei de cercetare, Editura Sinapsis, Cluj-Napoca, 2011, p.
8
Idem, p.

5
socială. După cum bine știm, homosexualitatea este o construcție socială9, o reflecție a
determinismului social, în unele cazuri sau un conflict de identitate care, la maturitate se
materializează într-un anumit tip de comportment fie homosexual sau heterosexual.
Homosexualitatea, după cum afirma și Focault10 constituie o specie nouă cu un anumit tip de
adaptare și anumite norme și atitudini specifice. Astfel încât, treptat, oamenii decid să își
construiască comportamentul sexual în funcție de două categorii: fie homosexual, fie
heterosexual.11 Acest mod de a fi constituie o manifestare a proprii personalități și o identitate
de gen care, din punct de vedere istoric, trece prin diverse stări, de l acceptare, la negare, de la
susținere, la stigmatizare.

9
Alina S. Rusu, Homosexualitatea: un paradox Darwinian?, ClujNapoca
https://www.slideshare.net/1Leu/homosexualitatea
10
Idem.
11
Idem.

6
2.2 Istoric

Dezvoltarea identităţii de gen constituie un prim-pas înspre acceptarea propriei

personalităţi şi de aici, porneşte şi acceptarea celor din jur, homosexualitatea fiind un fapt de
viaţă, un mod de trai şi un flux de sentimente diferit, pe alocuri, faţă de ceea ce noi numim
normalitate. Din perspectiva psihologiei dezvoltării, capacitatea de a forma legături emoţionale
intime cu alţi indivizi este considerată ca reprezentând o caracteristică principal a unei bune
funcţionări a personalităţii, aşa cum afirmă Richard Bolwby în lucrarea Attachment and Human
Development(2007), configurarea mentală şi înţelegerea organizării propriilor simţuri şi raţiuni
duc la o bună funcţionare atât cu propria interioritate, cât şi cu alteritatea. Formarea noastră ca
indivizi ai socialului se manifestă încă de la cele mai fragede vârste, de aceea, apariţia acestei
orientări homosexuale se pune, uneori, pe seama climatului familial şi social al mediului în care
copilul îşi desfăsoară existenţa. Tot Bowlby ne vorbeşte despre ataşamentul copil-mamă, prima
legatură pe care copilul o formează şi influenţa acesteia asupra adultului viitor. Ni se vorbeşte
despre acest model de lucru intern şi emoţiile, trăirile şi sentimentele care guvernează deciziile
unui adult, ajuns la această etapă. Primordial în aspectul relaţiilor sociale şi definitorie pentru
ipostaza de adult a cărui orientare sexuală este bine definită, este ataşamentul matern al noului
născut căci, la începutul vieţii lui, este o prelungire a sufletului matern , oglinda sufletului mamei
sale- a structurii ei psihologice şi emoţionale complete, așa după cum afirmă profesorul Franz
Ruppert(2012). Însă, între această legătură internă produsă între mama şi copil trebuie produsă o
separare, a cărui agent este tatăl copilului, separare necesară definirii dezvoltării indentităţii de
gen.
Despre acest sentiment sexual contrar, aşa cum îl denumea Carl Friedrich Westhpal,
în anul 1870, se nasc multe teorii şi explicaţii atât din punct de vedere religios, psihanalitic,
psihologic sau biologic, însă, chiar dacă explicațiile multiple nu-i definesc originea,
homosexualitatea determina un anumit tip de atitudine, a noastră, cei care ne încadrăm în sfera

7
normalului, față de homosexuali și a lor, față de noi. Așadar, având la temelia analizei acestui
subiect, o serie de studii și cercetări de diverse naturi asupra homosexualității, primul imbold îl
are atitudinea alterității față de acestă orientare, căci ,, În al patrulea caz, homosexualitatea
simbolizează un stil de viată permanent, cu un rol sau identitate socială corespunzătoare.
Motivaţia sexuală individuală depinde de aceste variaţii culturale."12
Homosexualitatea, privită drept o orientare atipică, dar, totuși, un mod de a fi,
parcurge un traseu anevoios până în momentul acceptării acesteia ca mod de viață cu sentimente
și pulsiuni proprii. Deși homosexualitatea a existat dintotdeauna, cu diverse forme de
manifestare, prima dată apare în anul 1869, inserată într-un pamflet care avea la bază
condamnarea a tot ceea ce interzicea sodomia și emoțiile, trăirile care se aflau înafara ariei
normalului. Chiar și Antichitatea vine cu dovezi viabile asupra existenței acestor orientări, prin
mărturisiri istorice referitoare la poziția unor persoane în mormânt și obiectele care îi înconjurau.
Trecând de la permisivitatea pulsiunilor sexuale ale culturilor din Grecia antică, la statutul
special oferit uneori persoanelor homosexuale în America precolumbiană, se ajunge în Evul
Mediu unde se impun restricții și se definesc limite între ceea ce înseamnă homosexual și
heterosexual. De la primele manifestări homosexuale produse în Africa, până la plăcerile regăsite
în istoria Asiei cu privire la acest aspect al vieții cotidiene, homosexualitatea produce
controverse și trece de la o simplă pulsiune sexuală acceptată ca atare, la crearea unor homofobii
care generează procesul de suprimare a homosexualității și interzicerii practicii publice a
acesteia. Clasicismul ne întâmpină cu o atitudine benevolă față de aceste acte sexuale între
persoane de același sex, având la bază principiul pederastiei și aducând la rang de lege aceste
manifestări homosexuale. Având la bază principiile creștinismului, Evul Mediu și Renașterea
impun restricții și adâncesc acest dezechilibru social, care găsește totuși, o metodă de eliberare în
epoca Iluminismului atitudinile faţă de formele de sexualitate ilicită sau alternativă au fiind
definite şi ele de o toleranţă crescândă.13 Urmând acest parcurs, homosexualitatea ajunge în
secolul XX, secol în care permisivitatea indentității de gen și exprimarea sexualității nu mai
păstrează normele impuse de dogma creștină sau valorile tradiționale anterioare, astfel încât în
atitudinea socială și politică s-a produs o schimbare.

12
Bogdan Mateciu, Tipuri de homosexualtăți, apud, Kon, A Sociocultural Approach, în Theories of Human Sexuality,
Plenum Press, New York şi Londra, 1987, pag. 278-279
13
Sorin M. Rădulescu, Sociologia şi istoria comportamentului sexual „deviant”, Bucureşti, Editura Nemira, 1996,
p. 191.

8
 Această orientare sexuală trece de la etapa de anomalie, boală, dupa cum o denumea
Hickey un sindrom sau tipar comportamental sau psihologic care se manifestă la un individ și
care e asociat cu dificultati sau dizabilitatea sau cu un risc semnificativ ridicat de a suferi
moartea, durerea, dizabilitatea sau o importantă pierdere a libertății 14
, la un proces de
acceptare și convenție cu mediu social în care aceștia își dezvoltau activitatea, iar prin prisma
presiunilor și a schimbărilor de paradigmă socială a diverselor culturi, DSM modifică încadrarea
homosexualității din categoria tulburărilor psihice, la o formă ego-distonică , eliberându-o de sub
auspiciul anomaliilor.
Treptat se ajunge la eliminarea homosexualității din DSM(1987), demers susținut de
Asociația Americană de Psihologie, astfel încât, pe lângă homosexualitate se exclude si
categoria persoanelor LGBT de sub această sferă a anomaliilor psihice, a bolilor sociale sau a
tulburărilor emoționale.
Avand în vedere sorgintea acestei orientări sexuale găsim referințe care ne trimit în
secolul a XIX-lea, în Germania, secol în care homosexualitatea îşi cere drepturile şi doreşte să
scape de acest stigmatism social care îi ingrădea simţurile şi îi imputa dreptul de a se manifesta
în conformitate cu resorturile interioare, în societatea în care trăiau. Fiind considerată un păcat şi
, totodată, o difuncţie la nivel psihic, homosexualitatea străbate un drum lung până la momentul
acceptării drept un comportament care se poate alătura heterosexualităţii. De la renegarea acestei
orientări, până la acceptarea, cu anumite limite, a homsexualităţii, se străbate un drum anevoios
care înglobează mai multe aspecte determinante pentru acest tip de dezvoltare. De la studiu
biologic, la cel ereditar, lucrările de ştiinţă conchid faptul că această orientare sexuală ţine, mai
degrabă, de influenţa culturală a zonei în care aceasta se manifestă.
Treptat, deși supuși oprobiului public și negării unei astfel de atitudini ce se presupunea
că reprezintă o formă de sfidare, homosexualii au parte de o toleranță din punct de vedere legal,
manifestându-se, astfel, câteva schimbări la nivel de lege: Mai întâi, ca rezultat al The Offences
Against the Person Act din 1861, pedeapsa cu moartea pentru delictul de pederastie a fost
înlocuită cu o sancţiune mai uşoară: închisoare de la 10 ani la închisoare pe viaţă. Apoi,
faimosul „amendament Labouchère” (The Criminal Law Amendment Act), din 1885, avea să
diminueze gradul de pericol social al actelor de indecenţă între bărbaţi, în public sau în viaţa

14
Hickey Phillip, Homosexuality:The Mental Illness That Went Away, 2011,
http://behaviorismandmentalhealth.com/2011/10/08/homosexuality-the-mental-illness-that-went-away/.

9
privată şi, în consecinţă, să prevadă, pentru astfel de acte, doar o sancţiune de până la 2 ani
închisoare cu muncă silnică.15
Mutațiile asupra viziunii acceptării acestei orientări se produc abia în secolul XX,
atunci când are loc un dezgheț față de doctrinele anterioare și suprimarea adusă încă din perioada
Greciei antice. Odată cu Drepturile Omului, cadrul juridic, în ceea ce privește persoanele LGBT,
a devenit unul mult mai permisiv și confortabil în această problemă a excluziunii sociale.
Instrumentele care au în vizor suprimarea discriminării și înlocuirea atitudinilor homofobe care
produceau zarvă la nivel social, sunt date de legi ce prevăd dreptul fundamental la libertate și
exprimare liberă, ca de exemplu, legea regăsită în Cartea Drepturilor Fundamentale a Uniunii
Europene: se interzice discriminarea de orice fel, bazată pe motive precum sexul, rasa, culoarea,
originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile
politice sau de orice altă natură, apartenenţa la o minoritate naţională, averea, naşterea, un
handicap, vârsta sau orientarea sexuală16.
Trecând de la climatul European la cel al țării noastre, găsim și aici o evoluție în
procesul de acceptare a persoanelor LGBT, mutația, aici, fiind una de ordin moral și, totuși, în
urma cercetăriilor și studiilor făcute în societatea românească se concluzionează cu faptul că
Aparent o «victorie» a homosexualilor din România şi un «eşec» al conştiinţei morale pusă să
vegheze asupra «purităţii» vieţii sexuale a românilor. În realitate, legislaţia românească în acest
domeniu continuă să rămână una din cele mai represive din Europa şi din lume17.
De-a lungul istoriei, de la anomalie la sodomie, de la genetic la biologic, de la
social la psihic, toate domeniile de natură umană au încercat să definească acest fenomen al
homosexualitătii, să o accepte sau să o reprime, să o denigreze sau să o integreze, însă
concluzionând asupra evoluției sale, încă din cele mai vechi timpuri, homosexualitatea devine
parte integrantă și variațiunile produse asupra subiectului acceptării sau excluderii sale ține de
cultura țării în care se regăsește și de legile aferente acesteia, căci, Omul nu are instincte
sexuale. Comportamentul sexual uman, după cum am văzut, variază mult de la individ la individ
şi de la o cultură la alta şi acest comportament este deplin dependent de învăţare şi
condiţionare. Gusturile, preferinţele, ţelurile şi motivele care determină şablonul de
15
Ion Vlăduț, Homosexualitatea și atutudinile socio-legale față de această formă a sexualității umane, 2005, nr. 3-
4, http://www.revistadesociologie.ro/pdf-uri/nr.3-4-2005/art12-%20Ion%20Vladut.pdf, p.6.
16
Homofobia şi discriminarea pe criterii de orientare sexuală şi identitate de gen în statele membre ale UE,
https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra-hdgso-report-part2_ro.pdf
17
Op.cit. Ion Vladuț, p.10.

10
comportament sexual al unui individ sunt dobândite în Creiere homo şi gene homo
www.homosexualitate.ro 13 contextul experienţelor sale unice şi nu sunt în nici un caz înnăscute
ori moştenite. Doar dacă acest fapt este integrat în profunzime şi absorbit este posibil să se
discute despre fenomenele sexuale umane dintr-o perspectivă ştiinţifică.18

18
Bogdan Mateciu, Tipuri de homosexualtăți, apud, Churchill, Homosexual Behavior Among Males: A Cross-
Cultural and Cross-Species Investigation, pag. 101.

11
2.3 Aspecte demografice și psiho-sociale ale homosexualității

Vorbim despre homosexualitate, chiar și în zilele noastre, cu o reținere ușoară și prin

prisma unor limite personale impuse atât de mediul familial, cultural sau social în care ne
dezvoltăm. Deși homosexualității si persoanelor LGBT li se dă șansa să își manifeste trăirile în
mod normal, lipsite de constrângeri, studii de psihiatrie și psihopatologie clinică declară faptul că
anxietatea și depresia sunt manifestări care apar mult mai frecvent în cazul acestui tip de
persoane. Studiile făcute în cazul depresiei atât la persoanele heterosexuale, cât și cele
homosexuale au la baza teste și chestionare atent elaborate, precum BDI-II(Beck, Steer&Brown
1996), așadar rate mai mari de respingere din partea familiei au fost semnificativ asociate cu
stări de sănătate precare. Pe baza raporturilor de șanse, tinerii LGB care au raportat niveluri
mai ridicate de respingere familială în timpul adolescenței au avut de 8,4 ori mai multe șanse de
a recurge la tentative de suicid, de 5,9 ori mai multe șanse de a dezvolta depresie, de 3,4 ori mai
multe șanse de a consuma droguri ilegale și de 3,4 ori mai multe șanse de a se angaja în
raporturi sexuale neprotejate, comparativ cu omologii din familii care nu au raportat sau au
raportat niveluri scăzute de respingere familială.19 Iar în urma acestui fenomen de ostracizare
socială pe care persoanele LGBT îl resimte, se creează confuzii la nivel psihic, sentimente de
excludere socială și neapartenența la grup, la societate. Aceste lamentări psihice și dezechilibre
produse în urma unor stări de angoasă și interiorizare a propriilor gânduri, conform studiilor
efectuate, se produc cu preponderență în cazul adolescenților. Această perioadă instabilă din
punct de vedere psihologic, aduce cu sine incapacitatea acceptării propriei persoane, negarea
propriilor stări și imposibilitatea depășirii unor probleme de ordin moral.
Manifestările acestor persoane LGBT s-au concretizat, de-a lungul anilor, în anumite
grupări cu statut individual, înafara normelor sociale, grupări ce reprezentau universuri

19
Caitlin Ryan, David Huebner, Rafael M. Diaz, Jorge Sanchez , Family Rejection as a Predictor of Negative
Health Outcomes in White and Latino Lesbian, Gay, and Bisexual Young Adults” ,2009, 346–350,
https://pediatrics.aappublications.org/content/123/1/346?sso=1&sso_redirect_count=1&nfstatus=401&nftoken=
00000000-0000-0000-0000-000000000000&nfstatusdescription=ERROR%3a+No+local+token

12
compensatorii în vederea acceptării acestei orientări ce a fost negată și renegată de către mediul
social în care apărea. Pentru o acceptare a interiorității este necesar un proces inițiatic în ceea ce
privește înțelegerea homosexualității ca normalitate, nu ca un factor de risc pentru integritatea
celor din jur, sau ca pe o boală incurabilă. Iar mai apoi, acceptarea alterității și a prejudecăților pe
care aceasta le poate emite. În vederea procesului de integrare, se naște fenomenul de coming
out. Acesta a luat naștere odată cu perspectiva adoptării unui militantism asupra drepturilor
persoanelor LGBT și presupune, după cum am spus, un proces de inițiere ce se desăvârșește prin
acceptarea și integrarea completă într-un anumit mediu familia, social, cultural.
Se trece de la ipoteze biologice, precum cele ale lui Havelock Ellis, din lucrarea
Psihologia sexului(1933) care afirmă faptul că homosexualitatea este o anomalie congenitală
care se poate numi patologică, dacă patologia este nu știința bolilor, ci a anomaliilor, așa că o
persoană homosexuală este la fel de sănătoasă ca una daltonistă20, la ipoteza lui Sigmund Freud
care pune pe seama experienței de viață sau a anumitor factori decisivi care condiționează într-un
fel, sau altul, opțiunea pentru heterosexualitatea sau homosexualitate. Treptat, se ajunge la
concluzia că această orientare sexuală nu este fixă, ci se poate modifica pe întregul parcurs al
vieții, iar domeniul biologic, ereditar, social sau psihologic sunt doar potențiali factori influenți
în acestă decizie asupra sexualității individuale.
Privind dintr-o perspectivă demografică, pe întreg teritoriul UE, conform
Eurobarometrului, 11% din respondenţi au afirmat că s-ar simţi inconfortabil având un
homosexual ca vecin (răspuns 1-3 pe scară), iar 67% s-ar simţi confortabil (răspuns 7-10 pe
scară21, iar la celălalt capăt al scării, România este ţara cu cel mai mare procent de respondenţi
care se simt inconfortabil având un homosexual ca vecin (36%), urmată de Lituania, Letonia,
Bulgaria şi Ungaria.22
Printre primele studii recunoscute asupra aspectului demografic în ceea ce privește
homosexualitatea și răspândirea acesteia, un studiu cunoscut și prin prisma criticilor aduse este
cel al lui Alfred Kinsey(1948), cel a cărui denumire o poartă și instrumentul de ,,măsurare” a
orientării sexuale, numită Scara Kinsey, el raportând faptul că aproape 46% dintre subiecții

20
Ursula Sandner, Este homosexualitatea o boală?, 2017,https://www.ursula-sandner.com/este-
homosexualitatea-o-boală.
21
Homofobia şi discriminarea pe criterii de orientare sexuală şi identitate de gen în statele membre ale UE,
https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra-hdgso-report-part2_ro.pdf p.23

22
Idem, p.33.

13
bărbați au "reacționat" sexual la persoane de ambele sexe în cursul vieții lor de adulți, iar 37%
au avut cel puțin o experiență homosexuală23.

Singura problemă în acest caz, nu ar fi depistarea propriei orientări sexuale și declararea

homosexualității prin acest proces, nou format, de coming out, ci suprapunerea acestora cu
atitudinea alterității și receptarea ei față de această categorie. Și în acest caz se produc studii la
nivel mondial, pornind de la acceptarea homosexualității la nivel familia, până la acceptarea
acesteia în celălalte categorii de viață, social, educational, cultural, politic etc. În acest sens se
denotă, încă, în anumite medii culturale o ușoară reținere față de persoanele LGBT și o
dizarmonie la nivel social introdusă prin acțiuni discriminatorii, atât în plan educațional, cât și în
plan social, economic. Un studiu atent realizat ne prezintă următoarea situație: Între statele
membre ale UE există diferenţe majore şi în privinţa opiniei publice faţă de persoanele şi
problemele LGBT. De exemplu, studiul Eurobarometru din 2006 privind discriminarea a
constatat că majoritatea populaţiei din Ţările de Jos (82%), Suedia (71%) şi Danemarca (69%)

23
David Leonhardt, John Tukey, Statistician; Coined the Word 'Software'”,The New York Times, 2000.

14
se declara în favoarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex, în timp ce numai o mică
minoritate era de acord cu aceasta în România (11%), Letonia (12%) şi Cipru (14%). De
asemenea, în timp ce 91% din populaţia Ţărilor de Jos nu respingea ideea de a avea un vecin
homosexual, doar 36% din populaţia României era de aceeaşi opinie. Studiul Eurobarometru
din 2008 privind discriminarea, care a folosit o „scară a confortului” de zece puncte, a produs
rezultate similare: respondenţii suedezi (9,5), precum şi cei olandezi şi danezi (9,3), se simţeau
cel mai „confortabil” cu ideea de a avea un homosexual ca vecin, în timp ce un nivel mult mai
scăzut de „confort” a fost înregistrat în Bulgaria (5,3), Letonia (5,5) şi Lituania (6,1).24

24
Homofobia şi discriminarea pe criterii de orientare sexuală şi identitate de gen în statele membre ale UE,
https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra-hdgso-report-part2_ro.pdf, p.10.

15
 2.4. Riscuri asociate cu comportamentul homosexual

2.4.1 Homofobia și stigmatizarea persoanelor LGBT în diverse medii sociale

Am urmărit cum, de-a lungul veacurilor, încă de la primele semne ale apariției acestui
comportament de tip homosexual, se dezvoltă o stare de incertitudine în vederea acestor orientări
diferite față de ceea ce se încadrează în normele normalului. Stare care acuză aceste
comportamente nenaturale și le introducea într-o zonă marginalizată, homosexualii suferind de
excluziune și marginalizare socială.
Această problematică a sexualității a fost oscilantă, încă din cele mai vechi tipuri, trecându-se
de la o permisivitate acceptată juridic, la forme de negare și stigmatizare, forme care au dus la
creearea unor grupuri sociale individuale, cu propriile reguli și norme. Se ajunge treptat, la o
acceptare de către societate a orientărilor sexuale de diverse naturi, regăsindu-se însă, la
anumite nivele ale socialului, în anumite țări cu norme si legi mai aspre, un val de stigmatism și
o homofobie care se răspândește prin violență și excludere din viața socială a acestor persoane.
În ceea ce privește homofobia și stările pe care aceasta le produce și aversiunea cu care
aceasta desconsideră persoanele LGBT, a fost răspândită în întreaga lume și reprezintă, conform
unor statistici atent realizate, mobilul ascuns al campaniilor de ură și violență produse, de-a
lungul timpului, în diverse țări.
Din punct de vedere conceptual, homofobia definește stări și trăiri de negare la adresa
persoanelor homosexuale, stări care provoacă dezaprobarea comportamentelor homosexuale,
stigmatizarea acțiunilor acestora, dezgustul, furia și chiar anxietatea față de persoanele LGBT.
Termenul creat de psihologul American George Weinberg (1969) duce, în cele mai dure cazuri,
la ură și acțiuni violente asupra homosexualilor, nefiind defapt, o stare preexistentă ființei
noastre, ci o stare acumulată pe parcursul vieții cu influențe sociale și educaționale. Cercetările
făcute în cazul homofobilor, determină faptul că, această dezaprobare nu este de ordin biologic
sau patologic, în unele cazuri, nu este nici o sentință dată în urma relaționării cu anumiți indivizi
homosexuali, ci, mai degrabă, o acumulare de prejudecăți și de norme ale sociății din care fac
parte. Homofobia înglobează, la rândul său, și derivate ale acesteia care determină ura împotriva

16
unei anumite orientări sau a unui anumit tip de comportament precum ar fi, bifobia, transfobia,
lesbofobia.
Această prejudecată anti-LGBT este definită în DSM(2003) drept Sentimente intense de
inadecvare referitoare la funcționarea sexuală sau alte trăsături în legătură cu standardele
autoimpuse de masculinitate sau feminitate25. Reprezentând un anumit tip de comportament care
definește dezaprobarea, ura, neconcordanța și anxietatea față de homosexualitate, acesta își are
sorgintea în propria interioritate umană și ajunge să fie o decizie proprie, influențabilă de mediul
în care homofobul se desfășoară și de propriile norme și principii, astfel încât, Sandor
Ferenczi(1950) spune că indivizii ce se pronunță a fi homofobi, aderă la acest tip de
comportament, pentru a se defini pe ei înșiși, normali și morali. Însă, dacă analizăm acest lucru
din perspectivă psihologică, Richard Ryan, susține că în multe cazuri homofobii poartă un
război interior și au tendința de a îndrepta furia, pe care o simt față de ei înșiși, către ceilalț,26
iar din punctual de vedere al teorii pshanaliste, Wilhelm Stekel(2013) afirmă faptul că „[...]
acești bărbați nu vor să-și mărturisească homosexualitatea și de obicei susțin că au un dezgust
înspăimântător față de actele homosexuale. Dar noi știm că dezgustul este doar o dorință
negativ accentuată, un zid de apărare împotriva dorinței. Tocmai un puternic dezgust în fața
homosexualității ne face să bănuim o homosexualitate refulată.”27
Vorbind despre un comportament negator care prevede și excluziunea dar și ura,
homofobia se regăsește sub mai multe forme de manifestare, de la cele mai simple și imparțiale,
până la cele mai dure și riscante. Așadar, de la homofobia instituționalizată, la cea oportunistă,
mai apoi la cea internalizată se ajunge și la o homofobie pasivă, una dintre cele mai acceptate
forme, deoarece, homofobia ajunge, de la atacuri verbale, sociale și economice, la săvârșirea
unor crime în acest sens. Definind un tip de comportament și devenind, în cele din urmă, un
mod de a fi și de a analiza alteritatea, homofobia poartă diverse măști sociale, trecându-se de la
bârfă și stigmatizare, la reacții fizice violente și ajungându-se, în cele mai nefericete cazuri, la
crimă.
Această haină pe care homofobia o poartă, presupune anumite credințe și atitudini,
discutate mai sus, atitudini care duc la stigmatism, iar consecința acestui tip de manifestare tinde

25
Aurel Romilă, Manual de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale, Editura Asociației Psihiatrilor liberi din
România, București, 2003, p.5
26
Eikipedia, Homofobia, https://ro.wikipedia.org/wiki/Homofobie.
27
Wilhelm Stekel ,Psihologia eroticii masculine (în germană). Tradus de Georgeta Mitrea. 2013, București, p. 232

17
să atingă coardele cele mai sensibile ale psihicului uman, iar o categorie a LGBT, să fie definită
de depresie, însingurare, propria excluziune, stimă de sine scăzută sau chair suicid. Unele cazuri
atestă faptul că, deși săvârșit procesul de coming-out, homosexualii sunt excluși de propria
familie, producând dezechilibru și rupture familiale. Conform unui studiu al Institutului
Williams, 40% din tinerii fără adăpost fac parte din comunitatea LGBT.28 , iar pe deasupra,
această mărturisire a propriei orientări, duce, în nenumărate cazuri, la abuzuri sexuale atât în
cadrul familiei, cât și în mediul social.
Privind statutul legal pe care acest tip de comportament îl are, homofobia și acțiunile
acesteia sunt considerate iraționale și sunt pedepsite prin lege, atrăgându-se atenția asupra
faptelor ostentative și a gesturilor stigmatizante Dar Parlamentul European a votat încă joi o
rezoluție în care recomandă țărilor din Europa, fie ca fac sau nu parte din Uniunea Europeană,
să apere persoanele LGBT de violențe homofobe și de discursul bazat pe ură. Parlamentul
European, o instituție tot mai influentă a Uniunii Europene, și-a exprimat regretul că nici în
țările membre drepturile minorităților sexuale nu sunt apărate pe deplin29. Cadrul legal prevede
constituirea unei stări de acceptare și renunțare, treptată, la accesele de violență săvârșită,
decretând legi și reguli care au, la încălcarea lor, drept pedeapsă incadrarea în aria
circumstanțelor agravante. În 15 state membre (Bulgaria, Republica Cehă, Germania, Estonia,
Spania, Irlanda, Italia, Cipru, Lituania, Luxemburg, Letonia, Malta, Austria, Slovenia,
Slovacia), homofobia şi transfobia nu sunt definite explicit drept circumstanţe agravante. Totuşi,
în şase dintre aceste state (Republica Cehă, Germania, Letonia, Malta, Austria şi Slovacia),
noţiunea generală de infracţiune motivată de ură este recunoscută de lege şi, astfel, este posibil
ca homofobia şi transfobia să poată fi luate în considerare ca circumstanţe agravante.30
Măsurarea gradului de homofobie se realizează pe baza uor circumstanțe ale
acțiunilor homfobe, iar stările declanșate persoanelor LGBT, ajungând să fie corelate cu anumite
tulburări psihice, depresii, anxietate, excluziue, anturaje nefaste în lumea drogurilor,
incapacitatea de a crea universuri paralele, fapte și trări care duc la suicid.

28
Williams Institute, Serving our Youth, 2012, http://williamsinstitute.law.ucla.edu/wp-content/uploads/Durso-
Gates-LGBT-Homeless-Youth-Survey-July-2012.pdf, p.4.
29
Iolanda Bădiliță, Rezoluție împotriva homofobiei a Parlamentului European, 2012, Radio Europa Liberă Moldova,
https://moldova.europalibera.org/a/24593281.html, p.1.
30
Homofobia şi discriminarea pe criterii de orientare sexuală şi identitate de gen în statele membre ale UE,
https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra-hdgso-report-part2_ro.pdf, p.40.

18
 Drept consecințe ale homofobiei, se remarcă discriminarea persoanelor LGBT, în
majoritatea categoriilor sociale, pornind de la forța lor de manifestare prin anumite parade și
întruniri, până la dreptul la educație și sănătate.
Vorbind despre invizibilitatea persoanelor LGBT, modele de discriminare și
stigmatizare a acestora regăsim în toate categoriile socialului. Începând cu integrarea lor în
câmpul muncii, studiile efectuate demonstrează faptul că persoanele LGBT refuză să își
dezvăluie identitatea de gen ori din cauza unor evenimente trecute, ori din frica de concediere,
sigmatizare, ridicularizare sau excluziune socială, însă, în acest sens persoanele LGBT au dreptul
la protecția din partea legii Cercetările arată că o legislaţie efectivă privind condiţiile egale de
încadrare în muncă permite persoanelor LGBT să depună plângeri oficiale în cazuri de
discriminare.31 Utilizarea termenului de homosexual/gay în mediul educațional, de exemplu,
vine la pachet cu acțiuni și stări homofobe, fiind utilizat cu sens peiorativ. Aceste acțiuni
homofobe, se produc, din nefercire, în urma procesului de coming-out, urmând o serie de
ridiculazirări sau marginalizări sociale. Majoritatea decid să nu-și dezvăluie identitatea de gen
din frica de a nu fi afectați în cadrul procesului educațional. Deși acest proces de alienare și
excluziune se produce la toate nivelele, treptat, profesorii au fost instruiți și ghidați în acest sens
și educați și pentru formarea și integrarea acestor persoane cu orientări sexuale diferite.
Stigmatizarea persoanelor LGBT vine la pachet cu încadrarea acestora în categoria
persoanelor cu handicap, cu anumite disfuncții, în categoria minorităților, marginalizată din toate
punctele de vedere. Homosexualitatea, este privită, încă, ca o anomalie și este tratată drept o
boală a sistemului uman, o disfuncție psihică sau, uneori, este supusă unei analize sociale, fiind
considerată un trend. Așadar, în urma acestor încadrări se realizează izolarea socială pe criterii de
indentitate de gen, iar studiile realizate regăsesc o rată mai ridicată a discriminării la nivel
medical și în cadrul forțelor de muncă. Problematica discriminării are în vedere și opinia
alterității față de acțiunile pe care LGBT le propun, de exemplu, se are în vizor, problematica
adopției copiilor de către aceste persoane, iar în urma studiilor efectuate pe baza unui
Eurobarometru, se constată astfel: Sondajul […] arată că acceptarea homosexualităţii tinde să
fie destul de limitată. In medie, doar 32% din europeni consideră că adopţia copiilor ar trebui să
fie permisă cuplurilor de homosexuali din Europa. De fapt, în 14 din cele 25 state membre, mai

31
Homofobia şi discriminarea pe criterii de orientare sexuală şi identitate de gen în statele membre ale UE,
https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra-hdgso-report-part2_ro.pdf, p.13.

19
puţin de un sfert din opinia publică acceptă adopţia de către cuplurile de homosexuali. În ceea
ce priveşte căsătoriile între homosexuali, opinia publică tinde să fie ceva mai tolerantă: 44% din
cetăţenii UE sunt de acord că astfel de căsătorii ar trebui să fie permise în Europa. Trebuie
remarcat că unele state membre se disting de rezultatele medii prin niveluri foarte ridicate de
acceptare: Ţările de Jos se află în fruntea listei, 82% din respondenţi fiind favorabili
căsătoriilor între homosexuali, iar 69% sprijinind ideea adopţiilor de către cuplurile de
homosexuali. Opoziţia cea mai puternică se înregistrează în Grecia, Letonia (ambele cu 84% şi,
respectiv, 89%) şi Polonia (76% şi 89%)32.
Drept deznodământ al atitudinilor față de persoanele LGBT, statisticile arată faptul
că ceea ce provoacă repulsia sau acceptarea este modalitatea fiecărei țări de legalizare a acestor
acțiuni specifie LGBT. Părerile sunt diverse, iar acceptarea este asimilată de fiecare în parte, unii
acceptă homosexualitatea ca realitate imediată, îi acceptă ca vecini, colegi de școală, de muncă,
persoane ale culturii, medici, profesori sau chiar conducători de stat, iar alte persoane neagă
aceste prezențe în orice cadru, prefer să arate neutralitate, iar în cazurile dure, se manifestă sub
forme violente și subversive.

32
Homofobia şi discriminarea pe criterii de orientare sexuală şi identitate de gen în statele membre ale UE,
https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra-hdgso-report-part2_ro.pdf, p.34.

20
2.4.2.HIV/SIDA în relația cu LGBT

Ceea ce se alătură acestui tip de orientare sexuală și corelația care se face des este
legată de bolile HIV/SIDA, deoarece în urma unor statistici atent aplicate, reiese faptul că
persoanele LGBT sunt mult mai expuse riscului de a avea aceste boli. Această asociere care are
la bază teste și reprezentări demografice viabile, a avut și are un aport considerabil în procesul de
stigmatizare și discriminare a persoanelor LGBT. Și în acest caz, afirmațiile care susțin că
infectarea cu HIV/SIDA are preponderență în cazul persoanelor homosexuale, vin cu statistici și
cifre atent analizate, precum cele ale Centrului American pentru Controlul și prevenția Bolilor
care, statistic vorbind afirmă că infecţia cu HIV în rândul bărbaţilor americani între iunie 1999
şi iunie 2000. În rândul albilor, comportamentul homosexual este încă răspunzător de marea
majoritate a infecţiilor cu HIV, şi numai 4,1% dintre infecţiile cu HIV ale bărbaţilor au loc în
urma unor contacte heterosexuale. iar căile cunoscute ale infecţiei cu HIV în rândul femeilor
americane între iunie 1999 şi iunie 2000. Dintre femeile albe care au contractat HIV, aproape
jumătate au făcut-o prin contact heterosexual, jumătate dintre el având un contact heterosexual
cu bărbaţi care îşi injectau droguri, aveau un comportament bisexual, erau hemofili sau
primiseră transfuzii cu sânge infectat.33
Discursurile homofobe şi mediatizarea acestei încadrări sociale, stigmatizează
persoanele LGBT şi în ceea ce priveşte corelarea cu aceste boli, manifestându-se astfel o
adâncire în problema acceptării persoanelor homosexuale şi integrarea lor în comunitatea din
care fac parte. Invizibilitatea persoanelor LGBT provine, tocmai, din frica de asumare, pe de-o
parte, iar pe de altă parte din teama de excluziune social şi damnare din cauza unor principii şi
doctrine sociale care nu prevăd acceptarea acestui tip de persoană.
Privind corelarea cu bolile HIV SIDA, conform studiilor efectuate, persoanelor LGBT li se
atribuie un risc crescut de infectare iar atitudinea faţă de persoanele transgen devin, semnificativ,
mai negative. Homosexualitatea se confruntă în zilele noastre cu o dublă problemă, atât de ordin
social, cât și psihologic . Cuplul homosexual este problematic doar pentru că societatea îl
33
Bogdan Mateciuc, Homosexualitate și SIDA, http://www.homosexualitate.ro/resurse/homosida.pdf.

21
respinge. Această repulsie a societății față de homosexuali este de ordin moral. Teoriile lui Freud
au dovedit că atât fetele, cât și băieții, în etapa intrauterină debutează prin a fi sex feminin. Unii
rămân la acest gen , pe când alții trec la sexul masculine, în funcție de structura pe care A.D.N-ul
o prezintă. Deşi homosexualitatea nu este şi nu va fi privită niciodată drept o normalitate,
eventual, doar se modifică tipurile de încadrare, normele de acceptare şi legile care o fac
acceptabilă, cu anumite condiţii, provoacă, la nivel mondial, dispute şi controverse care asociază
această orientare cu un anumit tip de handicap. Aducându-se o serie de cifre şi statistici asupra
homosexualităţii tratate ca boală, ca handicap, şi asocierea acesteia cu nivelul ridicat de infectare
cu HIV-SIDA, situează, după cum am văzut, încă din cele mai vechi timpuri, homosexualitatea
ca fiind una dintre cele mai controversate polemici a actualităţii.

22
2.4.3. Problematica suicidului la LGBT

Suicidul apare ca urmare a unor temeri interioare cu un ritm accelerat de dezvoltare la

nivelul psihicului uman, astfel încât, aceste tulburări neînțelese și netratate, devin factorii
esențiali care duc, din nefericire, la săvârșirea acestui act, ce pare, la o prima impresie, un act de
evadare, însă, se transformă într-o fatalitate covârșitoare.
Fiind cauza unor decese uspecte și neînțelese, suicidul, apare, în urma unor statistici, cu o rată în
creștere, în cazul persoanelor homosexuale care, fie interiorizează această schimbare și nu știu
cum să o asimileze, fie o afișează și sunt prinși sub mreaja stigmatismului social. Un astfel de
gest și de trăire devastatoare, apare, încă din adolescență. La nivelul acestei vârste în care trăirile
și orice simțire nouă trebuie asimilate și privite cu optimism, găsim, la nivel subconștient, frici și
temeri care mocnesc și susțin stările unei viitoare anxietăți, sau chiar depresii.
Lupta în descoperirea și acceptarea unei identități de gen se soldează, adesea, cu frici și temeri,
atât față de sine, cât și față de restul societății. Această frică vine la pachet cu un stres cumulativ,
stres remarcat în grupurile minoritare de homosexuali.
Pe lângă stresul și frica față de afișarea orientării sexuale în public, apare și
discriminarea familială, care, într-un sondaj al unei reviste americane, apare în proporție de
25%34 familiile înseși prododucând discriminare și exluziune, creând consecințe traumatice,
stimă de sine scăzută, abandon familial dar și școlar, depresii, anxietate și în cele din urmă,
suicid. Sunt situați pe aceeași scară ca rată a sinuciderilor, adolesenții aflați în acea perioadă a
acumulărilor interioare și persoanele LGBT cu dificultăți în asimilarea propriei identități și
acceptarea acesteia ca parte integrantă a vieții lor.
Comparativ cu heterosexualitatea, homosexualitatea vine cu un procent mai ridicat în
privința gradului de sinucidere și a riscului crescut ca acest număr să se mărească treptat din
cauza unor acțiuni homofobe. Problematica în cazul suicidului se ridică la nivelul educației,
deoarece, încă din perioada copilăriei/adolescenței, tinerii iau contact contact cu persoane LGBT,
iar interpretarea comportamentului acestora se face în funcție de conjuctura și perspectiva

34
Marcia Feinleib, Report of the Secretary's Task Force on Youth Suicide. Volume 3: Prevention and Interventions in
Youth Suicide, 1989, https://files.eric.ed.gov/fulltext/ED334503.pdf p. 76

23
familială cu care aceștia au fost învățați. În acest caz, persoaele LGBT sunt situate în fața unor
alegeri și anume cele de a-și dezvolta, sau nu propria identitate. Stigmatismul social față de tot
ceea ce nu este în conformitate cu normalul, este des întâlnit și frecventat, fără a ține seama însă,
de subiectul ales și de natura acestuia: Many youth initially try to deny a gay or lesbian
orientation to both themselves and others. Those adolescents who understand and recognize they
have a gay orientation will continue to hide their identity from family and peers for fear of
adverse consequences. Finally, those who become open about their identity, confront those
adverse consequences in an effort to win acceptance and support. Each adaptation contains
specific problems which contribute to suicidal feelings and behavior.35
Un alt factor perturbator al nivelului psihic de conștientizare a acestui tip de
identitate sexuală îl contituie încercarea perseverentă de a schimba ceea ce simți. Din frica de
stigmatism social, exluziune, critică și neacceptare, o parte dintre persoanele LGBT aleg să își
ascundă orientarea și să o schimbe cu gândul de a se integra în normalitate, lucru total eronat.
Această stare de incertitudine și dorință de apartenență, creează atitudini și stări contradictorii,
iar pe deasupra, provoacă anxietatea și depresie, mecanisme subtile ale tentației suicidale.
Cultura propriei familii, cea de stat și religia sunt, în mare parte, factorii evaluatori ai
homosexualității și instrumentele de acceptare a acestora ca alteritate apropiată.
Exemple de homosexualitate și suicid ca fapt ultim al unei existențe marginalizate,
se regăsesc atât în artă, cât și în alte domenii ale socialului, putând fi modele pro sau contra
acestui tip de acțiune. Istoria ne oferă modele concludente de homosexuali, pornind de la
împăratul Cezar, mai apoi Nero, la exemple din istoria artei precum Leonardo da Vinci, Van
Gogh, literatura având și ea aparținători ai acesti identități de sex precum Oscar Wilde, Goethe.
Majoritatea cazurilor din cinematograf, a imaginilor literaturii, a artelor plastice, a culturii
musicale sau a altor categorii sociale, sfârșesc prin acest ultim gest al sinuciderii, neavând un
model pozitiv în acest caz, sau o societate deschisă spre un alt tip de alteritate. Negarea propriei
identități și frica față de oprobiul public devin piedici în procesul de integrare și acceptare atât a
propriei persoane, cât și a părerilor celor din jur.

35
Marcia Feinleib, Report of the Secretary's Task Force on Youth Suicide. Volume 3: Prevention and Interventions in
Youth Suicide, 1989, https://files.eric.ed.gov/fulltext/ED334503.pdf, p. 80.

24
 2.5 Atitudini și comportamente față de diversitate

În constituția noastră ca ființe umane dominate de rațiune și instincte, se regăsesc

stări, trăiri, atitudini și comportamente care ne definesc și ne pot integra sau exclude din mediul
social din care facem parte. Deși ne naștem doar cu un bagaj ereditar, neșlefuit încă, suntem
supuși experieței și faptelor de viață care ajung să ne definească, să ne formeze ca indivizi ai
socialului și să ne investească cu o serie de atitudini esențiale pentru modul fiecăruia de a fi și de
a gândi.
Înconjurați de alteritate și de un întreg vârtej social care ne obligă, într-un fel sau
altul, să ne integrăm și să fim părtași ai comunicării cu celălalt, fiecare persoană, prin prisma
însușirii realității exterioare, își definește propriile atitudini, atitudinea fiind definită astfel ca
fiind o stare de pregătire mentală și neurală, cristalizată prin experienta, care exercită o
influenţă diriguitoare şi dinamizatoare asupra răspunsului individului la toate obiectele şi
situaţiile cu care el este în relaţie36. Atitudinile se materializează prin fapte, gesturi, gânduri și
acțiuni față de alteritate și de faptele sociale. Acestea nu pot fi înțelese decât într-un context
social și organizațional, înafara ariei de izolare, manifestând percepții de viață și moduri de
gândire dobândite atât pe cale genetică, dar în mare parte, pe calea experienței.
Vorbind despre atitudini în acest context al acceptării homosexualității ca fapt de
viață și mod de a fi, suprapunerea acestora constituie o provocare pentru întreaga structura
organizatională. Căci acceptarea, dar și negarea provin din atitudini, iar acestea se manifestă prin
limbajul care formează miezul cercetării atitudinii și al experienței atitudinale37. Atitudinile
variază de la cele favorabile, la cele nefavorabile, fiind o determinantă în procesul de integrare și
acceptare atât a sinelui, cât și a mediului înconjurător. Conturarea acestora se produce prin
prisma propriei asimilări a exteriorului și a subiectivității emoționale a substratului nostru psihic.
Atitudinile devin un indicator al personalității, măsurabile prin intermediul unor scale precum:
Likert, Osgood, Moreno.
Atitudinile sunt compatibile cu convingerile pe care o persoană le are la adresa
unui anumit fapt de viață, ajungând să determine un anumit tip de comportament, încadrat, la

36
Gordon Allport, Structura și dezvoltarea peronalității, Editura Didactica, București, 1991, p.45.
37
Maria Grogoruță, Atitudini și comportament: o abordare psihologică a procesului organizațional, 2005,
http://seaopenresearch.eu/Journals/articles/MI_12_2.pdf, p.14.

25
rândul său, într-o anumită tipologie. Și, totodătă, reacția determină un anumit tip de atitudine
înțeleasă ca fiind drept o evaluare, o clasificare a actului văzut, pozitivă sau negativă.
Conexiunea dintre comportament si atitudine a fost atent studiată, existând întrebarea generală
care pune problema influenței atitudinilor asupra unui anumit tip de comportament uman. Dintr-
o anumită perspectivă psihologică, acestea relaționează în cazul în care, o anumită atitudine este
activă în memoria curentă a unui individ, iar dacă o atitudine devine accesibilă, atunci este mult
mai probabil ca aceasta să determine un anumit tip de comportament.38 Însă, privind
conexiunea dintre atitudine și comportament, sociologul Richard LaPierre(1934) a găsit forme
necorespondente la adresa acestei conexiuni, ajungând la concluzia faptului că acest tip de
comportament este influențat, nu doar de atitudini, ci și de anumite norme ale socialului. Nu
întotdeauna reacționăm și ne comportăm sub impulsul propriilor atitudini ci, mai ales în această
zonă socială, ne autoimpunem un alt tip de comportament care, poate, nu corespunde propriilor
norme, dar este necesar în procesul de integrare.
Într-adevăr, atitudinile au un rol important în formarea unu anumit tip de
comportament, însă influențabilitatea acestora la adresa comportamentului nu este una general-
valabilă, existând și alți factori influențabili. Deși, în unele cazuri, atitudinile față de
homosexualitate sunt neutre, iar persoanele nu doresc să participe activ la manifestări anti-
LGBT, sau la acțiuni homofobe, se regăsesc entități, care, sub impulsul influenței unei anumite
categorii homofobe, își manifestă și ei stigmatismul și discriminarea, deși atitudinile personale
nu implică, neapărat, aceste valori și concepții.

38
Maria Grogoruță, Atitudini și comportament: o abordare psihologică a procesului organizațional, 2005,
http://seaopenresearch.eu/Journals/articles/MI_12_2.pdf, p.13

26
 3. Obiective și ipoteze

3.1. Obiective

Având în vedere că, homosexualitatea și persoanele LGBT reprezintă un subiect

discutat și polemizat, de-a lungul anilor, prezentul studiu are ca obiectiv general corelația dintre
cunoștințele și atitudinile față de această problemă. Plansându-ne într-un spațiu al formărilor
profesionale de tip ,,helping others”, de educare, de implementare a practicilor incluzive,
consider că este necesară atât investigarea, cât și monitorizarea atitudinilor privind
homosexualitatea la persoanele din aceste categorii.
Un prim pas de natură explorativă este cel de a evalua atitudinile față de
homosexualitate la studenții aflați în programul de formare secundar în domeniul
psihopedagogiei speciale și comportamentul față de diversitatea care-i cuprinde.

3.2. Ipoteze

Ca primă ipoteză de cercetare va exista corelația dintre nivelul de atitudini favorabile

față de problematica homosexualității, spre deosebire de cele nefavorabile. Iar o altă corelație ce
va fi identificată și măsurată va fi cea legată de diversitate și acceptarea acesteia ca realitate
imediată.

27