Sunteți pe pagina 1din 2

UNIVERSITATEA PEDAGOGICĂ DE STAT “ION

CREANGĂ” DIN CHIŞINĂU

Aprob: ___________________
Zagaievschi Corina, dr., conf. univ.,
șefa catedrei Ştiinţe
ale Educaţiei
Facultatea: Pedagogie
Disciplina: Fundamentele științelor educației
DODICI GALINA, GRUPA 107

BILET nr. 11

1. Identificați taxonomia (clasificarea) obiectivelor


educaționale.
2. Descrieți educația pentru comunicare și mass-media.
3. Aplicați la o situație concretă necesitatea educației
pentru comunicare și mass – media, propuneți metode
de realizare a acesteia.

Examinator: E. Țărnă, dr., conf. univ.


1.Obiectivele educaționale sunt finalitățile care concretizează idealul educațional.
• De proiectare a nevoilor,cerințelor și exigențelor sociale:
• De modelare a profilului personalității a idealului educațional:
• De proiectare a rezultatelor acțiunii prin performanțele comportamentale:
• Dw orientare a acțiunii educaționale:
• De evaluare a eficienței actului educațional:din reglare prin feedback,perfecționarea
activității prin raportare la rezultatul ei.
2.În plan pedagogic,comunicarea prin mass-media are ca obiectiv general optimizarea
efectelor formative necesare pentru stimularea dezvoltării personalității elevilor.
Comunicarea pedagogică reprezintă dimensiunea mesajului pedagogic,proiectat si transmis
de pedagog pentru a fi receptat și valorificat de elev.Educația prin mass-media este o parte a
educației pentru comunicare,o resursă tehnologică și socială necesară pentru perfecționarea
continuă a acesteia.
Prin canalele sale, media poate fi, însă, o „armă cu două tăișuri”:
a) Ca factor de progres, influența sa se reflectă în ridicarea calității și standardelor culturale și
sociale ale vieții.
b) Ca mijloc de dominare și manipulare , nu face decât să unilateralizeze sau să diminueze
răspunsul publicului la marile provocări ale realității de zi cu zi. În absența unei educații
pentru media ca sursă de autoeducare, fără o interpretare „obiectivă” a perceperii critice a
media, aceste tehnologii nu vor face parte din potențialul vieții, ci din rutina acesteia.
3. Printre cele mai frecvente cauze ale conflictelor dintre maturi și copii sunt:
comunicarea defectuoasă, sisteme diferite de valori, percepțiile greșite, scopuri diferite,
resursele limitate.
Elementele care ar trebui să fie excluse din transmiterea mesajelor sunt: critica, etichetarea,
abaterea, moralizarea, ordinele, folosirea în exces a întrebărilor, amenințările, pretinderea că
părintele a înțeles ce vrea să spună copilul

S-ar putea să vă placă și