ÎNVĂȚAREA

1.DEFINIRE
2. FACTORI
3. TIPURI
 1.DEFINIRE
ÎNVĂȚAREA - cadrul concret în care se realizează dezvoltarea, formarea proceselor şi a capacităţilor psihice
PSIHOLOGIA - învăţarea vizează modificarea performanţei într-o situaţie specifică
PEDAGOGIA - învăţarea reprezintă modalitatea caracteristică fiinţei umane de achiziţie a cunoştinţelor, de formare a
priceperilor, deprinderilor şi competenţelor.
- ansamblu de activităţi proiectate şi desfăşurate de cadrul didactic cu scopul de a determina schimbări comportamentale la
nivelul personalităţii elevului, prin valorificarea capacităţii acestuia de dobândire a cunoştinţelor, deprinderilor şi strategiilor cognitive.

În învățare sunt implicate procese şi activităţi psihice toate procesele şi funcţiile psihice sunt antrenate în cadrul învăţării
toate procesele și funcțiile sunt constituite şi structurate prin actul de învăţare

ÎNVĂŢAREA - ROL GENERATIV, FORMATIV ŞI CONSTRUCTIV FAŢĂ DE PSIHISM

- CORELEAZA STRUCTURAL SI FUNCTIONAL CU DEZVOLTAREA SI MATURIZAREA.

2 laturi fundamentale
a) latura orientativa - schiteaza caile si procedeele de desfasurarea a actiunii;
- furnizeaza individului imaginea prealabilă a ceea ce are de realizat si il introduce in sarcina
- are originea in continutul obiectului invatarii;
b) latura efectorie – traduce în practică logica orientarii.
material - ideal, exterior – interior; intuitiv – logic; concret – abstract / verbal
• actiunea materială (lucrul efectiv cu obiectul sau înlocuitorul lui);
• acțiunea in planul exprimarii verbale cu voce (glas) / pentru sine - limbajului intern;
• acțiunea internă
 1.DEFINIRE

LATURA EFECTORIE
ACHIZIŢIA - contactul cu informaţiile, cunoştinţele noi, urmată de o prelucrare a acestora
pentru a se realiza o bună înţelegere.
INTERIORIZAREA - integrarea noilor cunoştinţe într-un sistem personal, coerent, care se
construieşte pe baza experienţelor anterioare.
MODIFICAREA - acţiune din perspectiva noilor achiziţii, care dobândite şi operaţionalizate
pot fi aplicate în practică
APLICAREA - concretizarea acestor modificări în abilităţi şi comportamente.
 1.DEFINIRE
ÎNVĂȚAREA CA PROCES
succesiune de operatii, actiuni, stari si
evenimente interne constient finalizate
in procesul de transformare a ÎNVĂȚAREA CA PRODUS
comportamentelor interne in structuri ansamblu de rezultate noi, produse de
mintale activitatea procesuala (cunostinte, priceperi,
• imagine - notiune - act - gandire; notiuni, modalitati de gandire, atitudini si
• contemplare senzoriala - gandire comportamente)
abstracta; • Rezultatele - materializare a schimbarilor
• empiric - stiintific in invatare; cantitative si calitative, relativ stabile, de
• perceptie - reprezentare natura afectiva sau cognitiva
• Rezultatele - corespund unor schimbari
ÎNVĂȚAREA CA ACTIVITATE
intervenite fata de stadiul anterior.
crearea relației intre invatare si dezvoltare
• Fluctuația rezultatelor ofera masura
• mecanismul transformarii faptului de invatare in fapt de
eficacitatii si a eficientei procesului
dezvoltare
• rezolvarea unei probleme – acum rolul principal îl are
gândirea, organizând percepţia, atenţia, memoria şi
imaginaţia
• fixarea, consolidarea soluţiei, memorarea inteligentă
• susţinerea energetică a învăţării - motivaţie, voinţa,
afectivitate, comunicarea
 1.DEFINIRE

ÎNVĂȚAREA ȘCOLARĂ
- interrelaţia funcţiilor şi proceselor psihice
cu accent predominant pe procesele • Cadru insitutionalizat
psihice cognitive • Proces dirijat și parțial controlat
- activitate sistematică, dirijată, desfăşurată • Proces activ
într-un cadru organizat şi orientată spre • Demers conștient
asimilarea de cunoştinţe şi formarea • Caracter secvențial, gradual,
structurilor psihice şi a personalităţii relațional
- sarcina cadrului didactic este aceea de a • Caracter formativ-informativ-
organiza si dirija invatarea in sensul in care educativ
ea poate sa implice, sa angajeze, sa determine
participarea activa a elevului.
 2. FACTORII ÎNVĂȚĂRII

a) Factori interni
- factori biofizici: potentialul genetic, dezvoltarea fizica generală, echilibrul fiziologic, particularitatile
organelor de simt, starea generala de sanatate;
- factori psihoindividuali (cognitivi și non-cognitivi): organizarea perceptiv-motorie; particularitatile
spiritului de observatie; nivelul și tipul inteligentei; calitatea atentiei, memoriei, vointei; scopurile, motivele
si aspiratiile; cantitatea si calitatea cunostintelor si experientei anterioare.

b) Factori externi
- factori sociali: conditiile economice si social istorice; conditiile materiale si spirituale din mediul familial;
- factori psihosociali: calitatea si volumul relatiilor interpersonale; grupul si climatul din cadrul acestuia;
- factori ergonomici: ambianta naturala sau fizica; microclimatul (iluminatul, temperatura, dotarea
materiala-mobilierul etc.);
- factori igienici: regimul alimentar; conditiile de invatare, de locuit si de odihna
- factori pedagogici: calitatea metodelor, gradualitatea învățării, cantitatea și calitatea exersării
 3. TIPURI DE ÎNVĂȚARE
După mecanismele implicate După nivelul de procesare
• Invatare prin imitare; cognitivă
• Invatare receptare; • învăţare mecanică
• Invatare prin descoperire / • învăţare logică Mecanică prin Mecanică prin
rezolvare de probleme;
receptare descoperire
• Invatare algoritmizata;
• Învățare euristică; După modul de organizare a
• Invatare prin exersare; Logică Logică
învăţării de către profesor
• Invățare prin discriminare prin receptare prin
• învăţare prin receptare
• Învățare prin transfer descoperire
• învăţare prin descoperire
• Învățare prin asociere
• Învățare prin condiționare

După gradul de structurare După conținuturi

• învăţarea spontană
(neorganizată şi
instinctivă, în familie
/societate)
• învăţarea sistematică
(organizată, realizată în
cadrul şcolii).
• învăţarea senzorială
• învăţarea motrică
• învăţarea conceptuală
• învățarea verbală
• învățare emoțională
 3. TIPURI DE ÎNVĂȚARE

ROBERT GAGNÉ

a. învăţarea de semnale (cazul sugarului care începe să-şi recunoască mama după imaginea
ei vizuală şi nu doar după voce);
b. învăţarea stimul-răspuns (când la un anumit stimul, o mişcare poate fi înlocuită cu alta);
c. înlănţuirea de mişcări (mersul pe bicicletă, înotul, patinajul etc.);
d. asociaţiile verbale foarte complexe sunt cele implicate în vorbire;
e. învăţarea prin discriminare (când facem distincţii fine);
f. învăţarea conceptelor concrete pentru a utiliza cuvintele;
g. învăţarea regulilor, a legilor, a formulelor matematice;
h.rezolvarea de probleme (combinarea regulilor pentru a soluţiona situaţii, probleme noi)
 3. TIPURI DE ÎNVĂȚARE

ÎNVĂȚARE ONLINE
ÎNVĂȚARE FAȚĂ ÎN FAȚĂ
ÎNVĂȚARE SINCRONĂ
ÎNVĂȚARE ASINCRONĂ

BLENDED LEARNING – procesul încorporării a diverse stiluri de învățare, care se pot realiza prin intermediul
resurselor fizice și virtuale mixte
- se combină materialele educaționale disponibile online, inclusiv interacțiunea online
(computer-mediated activities) cu metodele tradiționale ale învățării față în față
- se combina două sau mai multe metode de livrare a instruirii

• Face-to-face driver – profesorul coordonează instruirea utilizând tehnologia

• Rotation – elevii alternează între module online și module față în față
• Flex – Majoritatea materialelor de studiu sunt disponibile prin platforme e-learning / profesorul oferă suport /
consiliere față în față
• Labs – Majoritatea materialelor de studiu sunt disponibile prin platforme e-learning, dar învățarea efectivă are
loc într-o locație fizică
• Self-blend – Elevii aleg să își amplifice studiul folosind tehnologia
• Online driver – elevii urmează cursul exlusiv online; întâlnirile cu profesorul se realizează online/față în față]
 3. TIPURI DE ÎNVĂȚARE

FLIPPED LEARNING - strategie de instruire și tip de blended learning

- Focalizată pe angajarea activă a elevului în învățare / învățarea activă
- Profesorul are posibilitatea să se concentreze și să interacționeze specific
cu elevii care au dificultăți de învățare / niveluri diferite de cunoștințe /
capacități diferite – învățare diferențiată
- „Mută” toate activitățile în clasă (inclusiv temele pentru acasă)
- Elevii desfășoară lecturi online, colaborează în discuții online, fac
cercetări individuale
- Interacțiunea cu profesorul - mai mult personală și mai puțin didactică