Proiect COSTURILE

CUPRINS

CAPITOLUL I COSTURILE 2

1.1 Clasificarea cheltuielilor 2

1.2 Definitia costurilor.Tipuri de costuri 4

1.3 Structura costurilor 6

1.4 Definirea costurilor 9

1.5 Definirea calculatiei costurilor

1.6 Organizarea postcalculului de documente privind cheltuielile de productie 12

si productia obtinuta

1.7. Etapele metodologice privind contabilitatea de gestiune si calculatia 14

costurilor potrivit metodelor de tip total si lucrarilor implicate de acestea

CAPITOLUL II CALCULAŢIA COSTURILOR LA SC ARDELEANA 17

SRL

2.1 Prezentarea generala a S.C. Ardeleana S.R.L 17

2.2. Organizarea calculatiei costurilor la S.C.Ardeleana S.R.L. 17

CAPITOLUL III CONCLUZII SI PROPUNERI 35

BIBLIOGRAFIE 37
CAPITOLUL I

COSTURILE

1.1 Clasificarea cheltuielilor

Într-un mediu de tip economic în care exista concurenta cheltuielile reprezinta un rol
foarte important în fundamentarea deciziilor manageriale, constituind un instrument care
conditioneaza administrarea afacerii.

În contabilitatea financiara cheltuielile unei firme sunt grupate în trei categorii si

anume: cheltuieli de exploatare, cheltuieli financiare si cheltuieli extraordinare.

În contabilitatea de gestiune, în vederea calcularii costului produselor, se utilizeaza

cheltuielile de exploatare, nu se iau în considerare cheltuielile financiare ( exceptie facând
cheltuielile cu dobânzile aferente împrumuturilor, la firmele cu ciclu lung de fabricatie) si nici
cheltuielile extraordinare. Aceste cheltuieli (financiare si exraordinare) sunt denumite
cheltuieli neîncorporabile, alaturi de aceasta fiind încadrate cheltuielile de administratie si
cheltuielile de desfacere.

Clasificarea cheltuielilor se realizeaza în functie de mai multe criterii, dupa cum ar fi:
locul lor de efectuare, natura lor economica, legatura lor cu procesul de productie, modul de
includere, costul de productie, structura costurilor de productie, comportamentul cheltuielilor
fata de evolutia volumului fizic al productiei.

Clasificarea cheltuielilor dupa locul lor de efectuare, se face în: cheltuieli ale
activitatii de baza, cheltuieli ale activitatii auxiliare, cheltuieli de desfacere si cheltuieli
generale de administratie.

Dupa natura lor economica, cheltuielile se clasifica în: cheltuieli cu munca vie

( salariile, asigurarile si protectia sociala) si cheltuieli cu munca materializata(cheltuieli

materiale, cheltuieli cu lucrarile si serviciile executate de terti, impozite, taxe si varsaminte
asimilate, amortizarile si provizioanele privind activitatea de exploatare, alte cheltuieli de
exploatare).

Clasificarea cheltuielilor dupa legatura lor cu procesul de productie se face în:

cheltuieli tehnologice si cheltuieli de regie. Cheltuielile tehnologice depind de procesul de
productie, atât ca structura cât si ca volum. În aceasta categorie se include: consumurile de
materii prime, materiale directe, combustibil, energie, apa, salariile personalului direct
productiv, etc.

Cheltuielile de regie cuprind acele cheltuieli care nu sunt dependente direct de

procesul de productie, ele fiind ocazionate de administrarea, organizarea si conducerea
procesului de productie.

În general, cheltuielile tehnologice sunt cheltuieli directe si variabile, în timp ce

cheltuielile de regie sunt indirecte, unele dintre ele fiind cheltuieli fixe iar altele variabile.

Dupa modul de includere în costul de productie cheltuielile pot fi: cheltuieli directe si
cheltuieli indirecte.

Cheltuielile directe sunt acele cheltuieli care se pot identifica pe produse fabricate, în
momentul efectuarii lor, ele putând fi regasite ca pozitii distincte în structura costurilor
produselor respective. Aceste cheltuieli se mai numesc si cheltuieli specifice sau individuale.

Cheltuielile indirecte sunt cheltuielile care nu se pot identifica si repartiza direct pe produs,
ele având un caracter comun mai multor produse, servicii sau activitati. Cheltuielile
indirecte se delimiteaza pe produs sau activitate printr-un calcul intermediar de repartizare

În functie de necesitatile asigurarii structurii costurilor de productie, cheltuielile se

clasifica în: cheltuieli pe elemente primare si cheltuieli pe articole de calculatie. Clasificarea
pe elemente primare grupeaza cheltuielile, în structura costurilor, în functie de natura lor
economica. În practica se utilizeaza urmatoarea grupare pe elemente primare: materii prime si
materiale; combustibil, energie si apa; amortizarea imobilizarilor; lucrari si servicii executate
de terti; salarii; asigurari si protectia sociala; cheltuieli anticipate; alte cheltuieli. Clasificarea
pe elemente primare evidentiaza mijloacele consumate de firma pentru realizarea productiei
sale, dar nu poate evidentia scopul pentru care s-au efectuat consumurile si nici nu poate
determina costul unitar.

Clasificarea cheltuielilor dupa comportamentul lor fata de evolutia volumului fizic al

productiei, se face în: cheltuieli variabile si cheltuieli fixe( conventional constante).

Cheltuielile variabile sunt acele cheltuieli care îsi modifica volumul în mod
corespunzator si în acelasi sens cu modificarea volumului fizic al productiei. Ele pot fi:
cheltuieli cu materii prime, materiale, energie electrica, apa, salariile muncitorilor direct
productivi, etc.

Cheltuielile fixe sunt cheltuielile a caror marime ramâne relativ neschimbata sau se
modifica în proportii nesemnificative, în cazul cresterii sau micsorarii volumului productiei.În
aceasta categorie sunt incluse: cheltuieli cu amortizarea imobilizarilor, chiriile, salariile
personalului platit în regie, cheltuielile postale si cu telefonul, cheltuielile cu abonamente,
reviste, cheltuieli cu primele de asigurare, etc.

Analizând cheltuielile variabile pe baza variabilitatii se pot distinge: cheltuieli variabile

proportionale, cheltuieli variabile progresive, cheltuieli variabile degresive, cheltuieli
variabile regresive si cheltuieli variabile flexibile.
Cheltuielile variabile propo 313c24d rtionale cuprind acele cheltuieli de exploatare care se
modifica proportional cu volumul fizic al productiei. În cazul lor indicile de variabilitate este
egal cu 1. Din aceasta categorie fac parte: cheltuielile cu materiile prime, salariile
muncitorilor platiti în acord, etc.

Cheltuielile variabile progresive sunt cheltuieli al caror ritm de crestere este superior
ritmului de crestere al volumului fizic al productiei Aparitia acestor cheltuieli se datoreaza
scaderii productiei muncii, micsorarii randamentului unor utilaje, etc. În cazul lor indicile de
variabilitate va fi supraunitar.

Cheltuielile variabile degresive sunt acele cheltuieli care cresc odata cu cresterea
volumului productiei, dar într-o proportie ceva mai mica( exemplu, cheltuielile de întretinere
a spatiului de productie, consumurile de materiale auxiliare, etc).

Cheltuielile variabile regresive sunt cheltuielile care, într-o perioada data de timp, scad
semnificativ, în conditiile în care se considera ca procesul de productie se desfasoara în
conditii normale iar volumul fizic al productiei este relativ constant. Acest tip de cheltuiala
este specifica furnalelor, unde consumul de combustibil tehnologic este mare la pornirea
agregatelor si se micsoreaza considerabil dupa încalzirea acestora.

Cheltuielile variabile flexibile sunt acele cheltuieli care au în timp o evolutie alternativa,
o perioada evolueaza proportional cu volumul productiei iar în alta perioada evolueaza
degresiv(exemplu, în centralele termoelectrice, consumului specific de combustibil pe
agregate, în functie de gradul de folosire a agregatelor).

Cheltuielile fixe, având un indice de variabilitate zero, se pot grupa în doua categorii, si
anume: cheltuieli fixe propriu-zise si cheltuieli relativ fixe.

Cheltuielile fixe propriu-zise sunt acele cheltuieli a caror marime ramâne constanta daca
volumul productiei se modifica, iar cheltuielile relativ fixe sunt formate din acele cheltuieli de
exploatare care manifesta o anumita sensibilitate, fata de modificarea volumului productiei.

În cazul cheltuielilor fixe sporirea volumului fizic al productiei, diminueaza costul pe

unitate de produs, ducând la cresterea profitului unitar si total.

1.2 Definitia costurilor. Tipurile de costuri

Costul este definit ca totalitatea cheltuielilor de productie efectuate de o firma, într-o

anumita perioada de timp, în vederea realizarii produselor finite, a lucrarilor sau prestarii
serviciilor, potrivit obiectului de activitate al firmei. Analiza costurilor presupune, în primul
rând, determinarea costului global, a costului unitar si a costului marginal.

Costul global este format din cheltuieli totale ocazionate de un anumit volum al productiei.
Costul unitar se determina ca un raport între costul global si volumul fizic, aferent acestuia.
Costul marginal se poate defini sub forma sporului de cheltuieli totale(DCt), obtinut ca
urmare a cresterii consumului de factori de productie( materiali si umani) pentru a spori cu o
unitate productia(DQ).
Formula de calcul a costului marginal(Cm) este urmatoarea: Cm=DCt/DQ.

Costurile de productie se pot clasifica dupa mai multe criterii. Dupa momentul
calcularii lor, distingem:

- Costuri prestabilite(antecalculate), cum sunt costurile standard sau normate, costurile de

deviz, etc.

- Costuri efective, determinate dupa efectuarea cheltuielilor respective( costuri

postcalculate)

- Cost total( full costing) care cuprinde toate cheltuielile(directe si indirecte) ocazionate
de obtinerea produsului

- Cost variabil( direct costing) format numai din cheltuieli variabile

- Cost rational, calculat prin scaderea din costul total a costului subactivitatii.

Contabilitatea colectarii cheltuielilor de productie începe cu identificarea cheltuielilor

aferente productiei si continua cu gruparea lor pe locuri de cheltuieli sau zone(sectoare) de
cheltuieli(atelier, sectie, centre de productie, sector administrativ, sector comercial, etc), pe
obiecte de calculatie( produs, lucrare, serviciu, operatie tehnologica, etc), pe articole de
caculatie( materii prime si materiale directe, salarii directe, cheltuieli specifice de fabricatie,
cheltuieli cu întretinerea si functionarea utilajelor etc)precum si pe perioade de gestiune.

Zonele sau sectoarele de cheltuieli reprezinta subdiviziuni tehnico- productive,

organizatorice si administrative ale unei firmei, în raport cu care se organizeaza bugetarea,
urmarirea si controlul activitatii zonei sau sectorului de cheltuiala. Zonele sau sectoarele de
cheltuieli pot fi definite ca reuniuni ale mai multor locuri de munca sau de productie.

Obiectul de calculatie se poate identifica cu un anumit produs, lucrare, serviciu, comanda,

loturi de produse, operatie tehnologica, faza tehnologica, grup de masini, etc. În masura în
care obiectul de calculatie nu se identifica cu produsul, el constituie o treapta intermediara
necesara gruparii costurilor în scopul delimitarii pe feluri de purtatori de valoare. Purtatorul
de cost este reprezentat de produsele fabricate, lucrarile executate si serviciile prestate în
calitate de rezultat material, concret al procesului de productie.

Masurarea si exprimarea obiectului de calculatie se realizeaza cu ajutorul unei unitati de

masura omogene, denumita unitate de calculatie. Unitatile de calculatie pot fi: unitati
fizice(kg, bucati, perechi, m.p., etc) si unitati conventionale(tona de lapte cu un anume
procent de grasime, numar tractoare de 30 cai putere, numar de vagoane de marfa cu doua
osii, etc).

Articolul de calculatie reprezinta un element sau mai multe elemente de cheltuieli cu

aceasi destinatie economica sau functie în gestiune interna a firmei. Se delimiteaza, astfel,
articole de calculatie privind functiile de productie, comerciale, administrativa, financiara si
de cercetare-dezvoltare a firmei.
 În literatura de specialitate, se întâlneste urmatoarea nomenclatura de referinta,
privind articolele de calculatie:

- Costul productiei în curs de executie( productie neterminata);

- Cheltuieli întregistrate în avans( cheltuieli întregistrate în avans preluate la inceputul

perioadei, respectiv cheltuielile întregistrate în avans transferate perioadei);

- Cheltuieli directe de productie:

- materii prime si materiale

- salarii directe

- cheltuieli specifice de fabricatie

- Cheltuieli indirecte de productie:

- cheltuieli cu întretinerea si functionarea utilajelor

- cheltuieli generale ale sectiei

- Cheltuieli financiare:

- cheltuieli cu dobânzile

- cheltuieli complementare dobânzilor

- Cheltuieli generale de administratie;

- Cheltuieli de desfacere;

- Cheltuieli de cercetare si dezvoltare.

La articolele de calculatie "materii prime si materiale directe" sunt incluse

consumurile de materii prime si materiale care intra în structura produselor, diverse materiale
folosite pentru fabricarea produselor sau cele destinate sa asigure desfasurarea procesului
tehnologic.

Articolul de calculatie "salarii directe" cuprinde salariile muncitorilor direct

productivi, în acord sau regie, calculate pentru munca prestata în productie, care pot fi
identificate pe repere, produse, lucrari, servicii. Sunt cosiderate salarii indirecte acele salarii
care nu se pot identifica pe repere, produse, lucrari si servicii( premii, sporuri de vechime,
etc). Salariile indirecte, inclusiv indemnizatiile pentru concediu de odihna se include în
articolul de calculatie "cheltuieli generale ale sectiei".

Articolul de calculatie " cheltuieli specifice de fabricatie" cuprind cheltuieli

specifice fiecarei ramuri de activitate, cum ar fi: cheltuieli cu reparatiile capitale, amortizari
specifice si cheltuieli cu decopertari si pregatiri minere - în industria extractiva; cheltuieli cu
întretinerea si functionarea utilajelor, amortizarea si chiriile aferente acestora - în îndustria de
constructii - montaj, etc.

La articolul de calculatie " cheltuieli cu întretinerea si functionarea utilajului" se

cuprind: reparatiile la utilajele si mijloacele de transport ale sectiei; amortizarea si chiria
utilajelor si mijloacelor de transport ale sectiei; uzura si reparatia sculelor, dispozitivelor si
verificatoarelor cu destinatie speciala; cheltuieli cu energia si combustibilul; alte cheltuieli de
întretinere si functionarea ale utilajelor.

Articolul de calculatie " cheltuieli generale ale sectiei" cuprind: salariile sectiei
platite în regie, contributia la asigurarile sociale, la fondul de somaj, la fondul pentru
accidente si boli profesionale, comisionul Inspectoratului Teritorial de Munca, pentru
personalul sectiei; amortizarea si chiria mijloacelor fixe ale sectiei( altele decât utilajele si
mijloacele de transport); energia, combustibil si alte consumuri similare; cheltuieli
administrativ gospodaresti ale sectiei; alte cheltuieli generale ale sectiei.

Cheltuielile financiare cuprind: cheltuielile cu dobânzile si cheltuielile

complementare dobânzilor( amortismentul primelor de emisiune sau de rambursare a titlurilor
de împrumut, servicii si comisioane bancare, diferentele nefavorabile de curs valutar privind
fondurile împrumutate).

Din categoria cheltuielilor financiare se include în costul produsului numai

cheltuielile cu dobânzile aferente împrumuturilor, la firmele cu ciclu lung de fabricatie care
pot fi repartizate asupra costurilor de productie ale produselor respective. În cadrul articolului
de calculatie " cheltuieli generale de administratie" sunt cuprinse: salariile personalului de
administratie; amortizarea si chiriile de interes general de administratie; reparatii ale
mijloacelor fixe de interes general de administratie; energie, combustibil si alte consumuri
similare; cheltuieli administrativ gospodaresti; alte cheltuieli generale de administratie.
Articolul de calculatie " cheltuieli de desfacere" cuprinde: cheltuieli de desfacere la

intern( cheltuielile de transport si manipulare, cheltuieli de ambalare, cheltuieli cu reclama sau

publicitatea, alte cheltuieli de desfacere) si cheltuieli la export

( cheltuieli de transport, manipulare, depozitare, sortare, vamuire si alte cheltuieli de desfacere

la export).

Cheltuielile cu întretinerea si functionarea utilajelor precum si cheltuielile de

desfacere sunt cheltuieli variabile, pe când cheltuielile generale ale sectiei si cheltuielile
generale de administratie sunt cheltuieli fixe.

1.3 Structura costurilor

Recunoasterea si evaluarea initiala a bunurilor, lucrarilor, serviciilor în

contabilitatea financiara se efectueaza la cost de achizitie sau cost de productie, dupa caz.

În scopul determinarii costurilor unitare, astfel încât bunurile, lucrarile, serviciile sa

poata fi stabilite si verificate, precum si pentru analiza costurilor si a eficientei activitatii, în
contabilitate de gestiune cheltuielilor se clasifica în:
1. costuri de achizitie;

2. costuri de productie;

3. costuri de prelucrare;

4. cheltuieli ale perioadei.

Costul stocurilor trebuie sa cuprinda toate costurile aferente achizitie, productiei,

prelucrarii, precum si alte costuri suportate pentru a aduce bunurile, lucrarile, serviciile în
forma si în locul în care se gasesc în prezent.

Costul de achizitie al bunurilor cuprinde pretul de cumparare, taxele de import si alte

taxe( cu exceptia acelora pe care firma le poate recupera de la autoritatile fiscale), cheltuielile
de transport, manipulare si alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct achizitiei bunurilor
respective.Reducerile comerciale, rabaturile si alte elemente similare nu se include în costul
de achizitie.

Costul de productie cuprinde cheltuielile directe aferente productiei, si anume:

- materiale directe;

- energie consumata în scopuri tehnologice;

- manopera directa;

- alte cheltuieli directe de productie;

- cota cheltuielilor indirecte de productie, alocata în mod rational ca fiind legata de

fabricatia acestora.

Costul de prelucrare cuprinde manopera si alte cheltuieli legate de personalul direct

angajat în furnizarea serviciilor, inclusiv personalul însarcinat cu supravegherea, precum si
cheltuielile indirecte corespunzatoare(regiile).

Alte cheltuieli care pot fi incluse în anumite conditii specifice în costul bunurilor,
lucrarilor, serviciilor sunt:

- costurile îndatorarii, care pot fi incluse în costul bunurilor, lucrarilor, serviciilor numai
în masura în care sunt direct atribuibile achizitie, constructiei sau procedurii unui activ cu
ciclu lung de fabricatie, în conformitate cu reglementarile contabile. Costurile îndatorarii
cuprind dobânzile si alte cheltuieli suportate de persoana juridica, în legatura cu împrumutul
de fonduri.

Un activ cu ciclu lung de fabricatie este un activ care solicita în mod necesar o perioada
substantiala de timp pentru a fi gata în vederea utilizarii sale prestabilite sau pentru vânzare.
- cheltuielile generale de administratie pot fi incluse în costul bunurilor în masura în care
reprezinta cheltuieli suportate pentru a aduce bunurile în forma si în locul în care se gasesc în
prezent si se justifica luarea lor în considerare, în anumite conditii specifice de exploatare.
Cheltuielile perioadei sunt acele cheltuieli reprezentate de consumurile de bunuri si
servicii aferente perioadei curente, care nu se pot identifica pe obiecte de calculatie stabilite,
deoarece nu participa efectiv la obtinerea stocurilor fiind necesare la realizarea activitatii în
ansamblul ei. În costul bunurilor, lucrarilor, serviciilor nu trebuie incluse urmatoarele
elemente care se recunosc drept cheltuieli ale perioadei în care au survenit:

- pierderi de materiale, manopera sau alte costuri de productie înregistrate peste limitele
normale admise;

- cheltuielile de depozitare, cu exceptia cazurilor în care astfel de costuri sunt necesare în

procesul de productie, anterior trecerii într-o noua faza de fabricatie;

- Regiile generale de administratie care nu participa la aducerea stocurilor;

- Costurile de desfacere;

- Cheltuielile fixe(regie fixa) nealocate costului(costul subactivitatii)

Pentru calculul costurilor bunurilor, lucrarilor, serviciilor si al costurilor perioadei, cheltuielile

înregistrate în contabilitatea financiara, dupa natura lor, se grupeaza în contabilitatea de
gestiune astfel:

a) cheltuieli directe;

b) cheltuieli indirecte;

c) cheltuieli de desfacere

d) cheltuieli generale de administratie.

Calculul costului unitar se realizeaza cu ajutorul structurii cheltuielilor pe articole de

calculatie, astfel:

a. cheltuieli directe:

- materii prime si materiale directe;

- salarii directe;

- contributia privind asigurarea si protectia sociala(aferente salariilor directe).

b. cheltuieli indirecte de productie( cheltuieli comune ale sectiei):

- cheltuieli cu întretinerea si functionarea utilajelor(CIFU)

- cheltuieli generale ale sectiei(CGS)

c. costul de productie

d. cheltuieli de desfacere

e. cheltuieli generale de administratie

Cheltuielile directe sunt acele cheltuieli care se identifica pe un anumit obiect de

calculatie( produs, serviciu, lucrare, comanda, faza, activitate, centru de profit, centru de
cheltuieli, etc) înca din momentul efectuarii lor si ca atare se include direct în costul
obiectelor de calculatie respectiva.

Cheltuielile directe cuprind:

- costul de achizitie al materiilor prime si materialelor directe consumate;

- energia consumata în scopuri tehnologice;

- manopera directa ( salarii, asigurari si protectia sociala);

- alte cheltuieli directe.

Cheltuielile indirecte sunt acele cheltuieli care nu se pot identifica si atribui direct pe un
anumit obiect de calculatie, ci privesc întreaga productie a unei sectii sau a firmei în
ansamblul ei.

Cheltuielile indirecte cuprind:

- regia fixa de productie, formata din cheltuieli indirecte de productie, care ramân
relativ constante indiferent de volumul productiei, cum ar fi: amortizarea utilajelor si
echipamentelor, întretinerea sectiilor si utilajelor, precum si cheltuielile cu conducerea si
administratia sectiilor.

- regia variabila de productie, care consta în cheltuieli indirecte de productie, care

variaza în raport cu volumul productiei, cum ar fi: cheltuieli indirecte cu consumul de
materiale si forta de munca.

Alocarea sau repartizarea cheltuielilor fixe(regie fixa) asupra costurilor se face pe baza
capacitatii normale de productie.

Capacitatea normala de productie reprezinta productia estimata a fi obtinuta, în medie, de-a

lungul unui anumit numar de perioade, în conditii normale, având în vedere si pierderea de
capacitate rezultata din întretinerea planificata a echipamentului.

Nivelul real al activitatii este reprezentat de productia obtinuta, iar nivelul normal al
activitatii este reprezentat de capacitatea normala de productie.

Cheltuielile fixe nealocate costului sunt recunoscute drept cheltuieli în contul de profit si
pierdere.

Atunci când costurile de productie, de prelucrare nu se pot identifica distinct pentru fiecare
produs în parte, acestea se aloca pe baza unor procedee rationale, aplicate cu
consecventa( procedeul diviziunii simple, procedeul cantitativ, procedeul indicilor de
echivalenta, procedeul echivalarii cantitative a produsului secundar cu produsul principal,
procedeul deducerii valorii produselor secundare, etc).

Calculatia costurilor poate fi efectuata dupa una din metodele urmatoare: metoda costului
standard, metoda pe comenzi, metoda pe faze, metoda globala, metoda direct costing, sau alte
metode adoptate de catre firma în functie de modul de organizare a productiei, specific
activitatii, particularitatile procesului tehnologic si de necesitatile proprii.

1.4 - Definirea costurilor

Într-o acceptiune generala, costul reprezinta în expresie monetara consumuri de resurse

ocazionate de activitatile întreprinderii. Într-o perspectiva metodologica, un cost poate fi tratat
ca un mod de grupare sau regrupare, în functie de anumite criterii, a cheltuielilor, combinarile
fiind tot atât de numeroase ca într-un joc de constructie.Criteriile de ventilare, implicit
combinarea cheltuielilor, sunt resurse utilizate, locul de activitate, produsele si perioada de
gestiune. Deci, costul reprezinta o cheltuiala sau o suma de cheltuieli asociate si recunoscute
de o resursa consumata, un loc de activitate, un produs realizat sau o perioada de gestiune.

Caracteristicile notiunii de cost sunt: consumul de resurse(de valori), legatura cu realizarile si

evaluarea în expresie baneasca. Consumul de resurse: în aceasta calitate, costurile se
identifica, dupa caz, cu consumul factorilor de productie, respectiv materii prime si materiale,
forta de munca, mijloace de productie, prestatii externe primite si alte consumuri, inclusiv
impozitele si taxele ca sume de bani platibile pentru obligatiile fiscale aparute în desfasurarea
normala a activitatii.

Legatura cu realizarile. Realizarile întreprinderii se identifica cu produsele obtinute si

serviciile prestate, ca purtatori de costuri, destinate, dupa caz, desfacerii sau consumului
intern(imobilizarile din productia proprie si consumurile intermediare - transport intern,
energie din productia proprie, reparatii în regie, etc).

Evaluarea în expresie baneasca. Atât consumurile de resurse cât si realizarile sunt evaluate în
unitati monetare. Aceasta nu înseamna ca, pentru a deveni cost, o cheltuiala trebuie platita,
respectiv o realizare trebuie încasata pentru a deveni venit. Dimensionate în timp, costurile, în
calitatea lor de cheltuieli, pot fi precedate de plati, urmate de plati sau pot fi congruente în
timp cu platile.

De asemenea, dimensionate în timp, realizarile se pot regasi sub forma de productie obtinuta,
productie vânduta si productie încasata.

În expresie baneasca, costul reprezinta numarul de unitati monetare necesare înlocuirii

resurselor consumate încorporate valoric în substanta bunurilor si serviciilor obtinute ca
realizari ale activitatii producatoare a întreprinderii. Baza de evaluare se diferentiaza în
functie de scopul urmarit:costul istoric, daca se urmareste mentinerea valorii nominale a
capitalului, sau costul de înlocuire, daca scopul îl reprezinta mentinerea valorii substantiale a
capitalului.
Cea mai obisnuita si des utilizata definitie a rezultatului este cea privind diferenta dintre
venitul total al întreprinderii si costul total. Este o definitie generala, care se nuanteaza si
structureaza în functie de categoriile de venituri si cheltuieli, respectiv de functiile delimitate
ca segment comparabile la nivelul carora se asociaza venitul cu costul corespondent.

Relatia venituri totale - costuri totale are o determinare structurala si, în consecinta, ea trebuie
diferentiata si analizata prin prisma activitatilor consumatoare de resurse si producatoare de
rezultate. Astfel, rezultatul unui exercitiu, este generat de operatiuni ale activitatii curente si
normale a întreprinderii, clasificate, la rândul lor, în operatiuni de exploatare si operatiuni
financiare, operatiuni exceptionale(extraordinare) care nu fac parte direct din activitatea
normala, precum si elemente favorabile si nefavorabile de origine anterioara care conduc la
corectarea rezultatului.

Sau, în cazul în care se apeleaza la functiile întreprinderii, rezultatul unui exercitiu este
generat implicit, diferentiat în raport cu functia de productie, functia de desfacere, functia
administrativa, functia financiara si operatiile extraordinare.

Analiza de detaliu cost-rezultat are în vedere locurile de activitate consumatoare de resurse si

producatoare de rezultate, precum si purtatorii de costuri. În principiu, locurile de activitate,
denumite si centre de gestiune, reprezinta simultan locuri de costuri si de rezultate.

Ele se identifica cu structurile întreprinderii carora li se încredinteaza o functie, o activitate,

un proces, o lucrare, un proiect, un obiect, etc. si pentru care se poate delimita relatia asociata
cheltuieli-venituri.

De regula, pentru fiecare activitate organizatorica(sectie, laborator, uzina, fabrica, exploatare,

servicii, proiect etc) se poate crea un centru intern de gestiune. În acelasi timp, nu este exclusa
situatia delimitarii unor centre care sa nu corespunda unor reguli organizatorice ale
întreprinderii. Aceste centre vor avea un caracter predominant functional, fiind sectiuni
calculatorii sau de control bugetar. Instrumentul de planificare si control al centrelor de
gestiune îl reprezinta, de regula, bugetul de venituri si cheltuieli.

Purtatorii de costuri reprezinta produsele, lucrarile si serviciile delimitate ca realizari

ale întreprinderii, circumscrise obiectului sau de activitate. Prin compararea costurilor cu
preturile de vânzare sau cu preturile interne de cesiune, în cazul consumurilor intermediare, se
determina rezultatul analitic pe purtatori de costuri.

Între cele doua structuri folosite în calculatia analitica a rezultatelor exista un schimb de
informatii. Astfel, centrele de gestiune reprezinta o treapta intermediara în delimitarea si
decontarea cheltuielilor pe purtatori de costuri, dupa cum costurile si preturile purtatorilor de
valoare reprezinta un suport informational în evaluarea cheltuielilor si veniturilor
dimensionate prin buget.

1.5 Definirea calculatiei costurilor

Asa cum s-a demonstrat, orice cheltuiala devine cost în cazul în care este asociata
urmatoarelor elemente: resursa consumata, perioada de timp, loc de consum, activitate si
produs sau serviciu. În acest scop, cheltuielile trebuie sa fie supuse unui proces de evaluare,
masurare, clasificare, calcul si ventilare în raport cu structurile de mai sus. Acest proces de
selectare si agregare este denumit calculatia costurilor. Ea reprezinta, deci, un ansamblu de
operatii matematice, mai mult sau mai putin complexe, prin care se realizeaza identificarea,
evaluarea, gruparea, divizarea si agregarea elementelor si structurilor de cheltuieli. În urma
calculatiei, se obtine costul resursei utilizate, costul locului de activitate, costul activitatii sau
procesului, iar, în final, costul produsului si costul perioadei. Prin calculatie, costul se
delimiteaza ca o marime agregata si în unitati monetare a tuturor consumurilor de resurse
încorporate, printr-o succesiune de procedee tehnice, într-un bun material sau o prestatie de
servicii realizate în cadrul unei întreprinderi.

Semnificatia calculatiei costurilor se dezvaluie în masura în care se au în vederea: obiectul,

domeniile, sarcinile si pozitia calculatiei costurilor în întreprindere.

Obiectul calculatiei costurilor îl constituie colectarea si ventilarea cheltuielilor si

veniturilor în vederea determinarii costurilor si rezultatelor analitice ale întreprinderii. Sau,
într-o alta perspectiva, calculatia costurilor reprezinta procesul de adunare si sortare a
informatiilor privind costurile istorice, în vederea evaluarii stocurilor si masurarii profitului.

În sens largit, calculatia costurilor se ocupa si de analiza costurilor si rezultatelor viitoare

pentru a sprijini conducerea în privinta planificarii, luarii deciziilor si controlului.

Determinativul analitic în calculatia costului vizeaza urmatoarele structuri: felurile de costuri,

felurile de produse si servicii ca purtatori de costuri, locurile de activitate sau procese ca
locuri de costuri; activitatile sau procesele desfasurate; perioadele de timp si realizarile
globale ale întreprinderii(productia exercitiului, productia vânduta, productia vânduta si
încasata, productia de imobilizari, productia stocata). În toate cazurile în care la niveul
structurii analitice nu se pot evalua veniturile obtinute, obiectul calculatiei se circumscrie
numai la calcularea costurilor.

Astfel, în functie de nivelul la care se urmaresc costurile, se disting purtatori la nivelul întregii
productii globale, cu diferentierea acesteia în productia vânduta, productia stocata si productia
de imobilizari si la nivelul produselor si serviciilor individuale.

Calculatia costurilor se delimiteaza simultan ca instrument informational si ca intrument de

gestiune vizând îmbunatatirea performantei întreprinderii.

Ca instrument informational, calculatia produce si ofera informatia privind costurile si

profitul, iar ca instrument de gestiune reprezinta o tehnica de decizie privind maximizarea
rentabilitatii.

În mod concret, rolul calculatiei costurilor în întreprindere se traduce prin urmatoarele

obiective:

· calcularea postfaptica si previzionala a costurilor pe produse, prestari de servicii, activitati si

functii;

· determinarea rezultatelor analitice prin compararea costului delimitat pe una dintre

structurile de mai sus cu pretul de vânzare;
· previzionarea cheltuielilor si veniturilor prin înlocuirea retelei interne de bugete;

· controlul costurilor si bugetelor prin intermediul abaterilor.

Domeniile calculatiei costurilor se împart în doua domenii: calculatia pentru decontarea

costurilor pe întreprindere si calculatia costurilor pentru controlling si elaborarea deciziilor.

Calculatia pentru decontarea pe întreprindere este o calculatie pe perioade si purtatori

de costuri, efectuata în mod curent, care are ca obiect evaluarea productiei vândute, a
productiei de stocuri si de imobilizari, precum si masurarea profitului. Ea postcalculeaza
si/sau prestabileste costurile activitatilor, proiectelor, produselor sau activitatii pe
departamente, calculeaza si analizeaza abaterile si profitabilitatea întreprinderii.

1.6 - Organizarea postcalculului de documente privind cheltuielile de productie si productia

obtinuta

1.6.1. Necesitatea organizarii postcalculului

Urmarirea cheltuielilor de productie pe locurile de cheltuieli si pe obiecte de calculatie care

le-au ocazionat în vederea calcularii costului efectiv al productiei obtinute si determinarii
abaterilor cheltuielilor efective de la cele prestabilite(standard, normate, planificate, bugetate
etc) constituie un obiectiv principal al contabilitatii de gestiune si calculatiei costurilor, ce se
realizeaza în cadrul unui compartiment special constituit, cunoscut sub denumirea de
postcalcul.

Iata de ce dupa antecalculul cheltuielilor de productie pe obiecte de calculatie, pe sectii de

productie si pe întreprinderi pentru întreaga productie fabricata, se ridica necesitatea
organizarii postcalculului.

În principiu, antecalculatia( standard, normata, de plan, de buget etc) ar trebui sa fie suficienta
întrucât prin ea se determina cheltuielile care sunt ocazionate în mod normal de desfasurare
procesului de productie si se bazeaza pe standarde de cheltuieli fundamentate stiintific, ce
reflecta conditiile concrete si posibilitatile reale ale întreprinderi producatoare si prestatoare
de servicii. Deci privita din acest punct de vedere, antecalculatia ar putea sa înlocuiasca
calculatia efectiva(contabila) sau postcalculatia.

Cu toate acestea însa, procesul de productie este supus în continuu actiunii perturbatorii a
unor factori cu caracter obiectiv, iar de cele mai multe ori cu caracter subiectiv.

Necesitatea postcalului este determinata, totodata, si de cerintele de control preventiv si

operativ-curent al cheltuielilor de productie, întrucât nu trebuie omis ca pentru soarta unei
întreprinderi sunt hotarâtoare nu cheltuielile antecalculate( prestabilite, standard, bugetate etc)
care se cer a fi atinse, ci cheltuielile efective. Astfel, întreprinderea dispune de posibilitati
pretioase de comparatie pentru stabilirea abaterilor, iar analiza acestora scoate la iveala
cauzele care le-au determinat pe locuri(centre) de costuri, sectii, sectoare, obiecte de
calculatie( produse, comenzi etc) etc.

În favoarea organizarii postcalulului pledeaza si necesitatea întaririi responsabilitatii factorilor

de decizie si a celorlalti lucratori pe centre de responsabilitate, precum si cea a cunoasterii
rentabilitatii pe fiecare produs în vederea adoptarii deciziilor în perioada urmatoare, de largire
sau restrângere a fabricatiei la produsul respectiv sau de generalizare a factorilor cu actiune
pozitiva asupra reducerii costurilor de productie ori de eliminare a celor cu actiune negativa.

Rezulta ca, în orice situatie , conducerea întreprinderii, pentru a putea sa obtina rezultate
optime, trebuie sa cunoasca cât mai exact, real, complet si la timp, nivelul cheltuielilor de
productie care o ajuta sa orienteze prin decizii corespunzatoare, procesul de fabricatie. Iata de
ce este necesara existenta unui sistem eficient de calcul, urmarie si control al costurilor de
productie. În cadrul sistemului respectiv, antecalculatia oricât ar fi ea de apropiata de realitate,
întrucat se bazeaza pe standarde fundamentate stiintific, pentru faptul ca cheltuielile se prevad
înainte de fabricarea productiei, este foarte dificil si aproape imposibil sa se prevada cu
exactitate, ea este de fapt o calculatie aproximativa sau o calculatie a probabilitatilor.

Pentru ca postcalculul sa-si atinga însa obiectivul sau cu adevarat, aceasta trebuie sa se
realizeze cât se poate de operativ dupa încheierea perioadei de gestiune, iar cheltuielile
înregistrate sa se deconteze pe parcurusl perioadei respective de gestiune, nu numai la
sfârsitul ei. Rezulta prin urmare ca în orice întreprindere este necesar sa se organizeze atât
antecalculul cât si postcalculul costurilor de productie, activitati care se împletesc si se
completeaza reciproc.

1.6.2 Modalitati de organizare a postcalcului

Înfaptuirea cu succes a calculatiei costurilor efective ale productiei obtinute nu se poate

efectua decât printr-o buna organizare a contabilitatii de gestiune si a calculatiei costurilor,
adica a postcalculului.

Organizarea contabilitatii de gestiune si a calculatiei costului productiei obtinute de

întreprinderile productive si prestatoare de servicii necesita o serie de premise care sa fie
particularizate în raport de conditiile tehnico-organizatorice si economice din întreprinderea
respectiva. Între aceste premise se pot enumera urmatoarele: sectorizarea precisa a procesului
de productie pe sectii, ateliere, locuri de activitate etc., care pot functiona ca locuri sau centre
de costuri, organizarea rationala a fluxului documentelor primare ca purtatori primari de
informatii cu privire la costurile de productie si productie obtinuta, organizarea
corespunzatoare a controlului preventiv si a celui curent si postoperativ al costurilor de
productie, precum si aplicarea corespunzatoare a principiilor teoretice si metodologice care
stau la baza organizarii contabilitatii de gestiune si a calculatiei costurilor.

De asemenea, pentru organizarea judicioasa a contabilitatii de gestiune si în special a

contabilitatii analitice a cheltuielilor de productie si pentru calculul cât mai exact al costurilor
de productie, întreprinderea trebuie sa aplice cea mai corespunzatoare metoda de calculatie, în
concordanta cu particularitatile tehnologice si organizarii productiei, precum si cu cerintele
unei conduceri eficiente.
O deosebita importanta pentru organizarea corespunzatoare a postcalculului o are elaborarea
unui sistem de documente primare care sa reflecte întocmai cheltuielile de productie pe
fiecare loc de cheltuieli din cadrul întreprinderii si pe fiecare obiect final de calculatie.

Asigurarea reflectarii corecte a procesului de productie, precum si calculul cu exactitate al

costului efectiv si stabilirea cu operativitate a abaterilor cheltuielilor efective de la cele
prestabilite, depinde în cea mai mare parte de organizarea unui flux rational al documentelor
primare, ca purtatori de informatii, între toate verigile organizatorice ale întreprinderii.

În ceea ce priveste organizarea corespunzatoare a controlului preventiv al costurilor de

productie, aceasta prezinta o mare importanta pentru stabilirea si identificarea abaterilor
cheltuielilor efective de la cele prestabilite înca din momentul efectuarii lor. Efectuarea
controlului preventiv are ca scop angajarea raspunderii pe linia cheltuirii oportune si
economicoase a mijloacelor materiale si banesti implicate de procesul de productie, odata cu
acordarea de catre organele cu atributii în acest domeniu a vizei pe documentele primare prin
care se angajeaza efectuarea cheltuielilor de productie, din punct de vedere al legalitatii,
oportunitatii si eficientei economice a cheltuielilor respective, în raport cu prevederile din
buget, astfel sa se evite operatiunile nelegale, neeconomicoase si nereale.

Referitor la organizarea corespunzatoare a controlului operativ-curent si a celui postoperativ,

aceasta prezinta o deosebita importanta pentru analiza cu operativitate a cheltuielilor efective
de la cele prestabilite pe locuri de cheltuieli, pe feluri si cauze pentru a putea interveni eficient
pe linia înlaturarii efectelor negative.

În functie de metoda de contabilitate de gestiune si de calculatie a costurilor, precum si de alti

factori, cum ar fi: marimea întreprinderii, numarul si dispersarea sectiilor de productie,
tehnologia si organizarea productiei, volumul lucrarilor de evidenta si calcul, posibilitatile de
prelucrare automata a datelor si informatiilor privind contabilitatea si calculatia costurilor etc.,
postcalculul se poate organiza fie în forma centralizata, fie în forma descentralizata.

Organizarea în forma centralizata a postcalculului se face, de regula, în cazul întreprinderilor

mici, cu un numar redus de sectii de productie, cu proces de productie simplu, care
ocazioneaza un numar redus de documente primare privind cheltuielile de productie si
productia obtinuta si deci un volum, în general, mic de lucrari.

În aceasta forma de organizare a postcalculului, toate documentele privind cheltuielile de

productie si productia obtinuta se prelucreaza si înregistreaza în contabilitatea de gestiune în
mod centralizat, la nivelul întreprinderii, unde se executa si lucrari de calcul a costurilor pe
produse, lucrari, comenzi etc.

1.7 Etapele metodologice privind contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor potrivit

metodelor de tip total si lucrarilor implicate de acestea

Ţinând seama de legaturile care exista între cheltuielile de productie si diferitele locuri sau
produse pentru care s-au efectuat repectiv de posibilitatile de identificare si de delimitare a
cheltuielilor pe locurile sau produsele respective, de gradul de finisare al productiei, de rolul
care îl au diferitele sectii în procesul de productie, adica de destinatia productiei lor si ordinea
în care aceasta se consuma productiv în întreprindere, lucrarile de contabilitate de gestiune si
calculatie a costului efectiv se desfasoara într-o anumita succesiune logica, strict determinata,
ale carei etape se prezinta în continuare:

a. Astfel, prima etapa o reprezinta colectarea cheltuielilor de productie. În aceasta etapa

are loc colectarea cheltuielilor directe pe purtatorii de costuri(produse, lucrari, servicii,
comenzi etc) si a cheltuielilor indirecte pe sectii si sectoare de activitate în functie de
posibilitatile de identificare si localizare a lor pe destinatii.

Acesta operatie se realizeaza cu ajutorul conturilor de calculatie prin prelucrarea cheltuielilor

de exploatare din contabilitatea financiara si ordonarea lor dupa destinatie în contabilitatea de
gestiune, debitându-se conturile de calculatie pe analitice corespunzatoare fiecarui cont în
parte si creditându-se contul 901 "Decontari interne privind cheltuielile".

b. Se incepe apoi calculatia costului efectiv cu decontarea livrarilor reciproce de produse,

lucrari si servicii între activitatile auxiliare pentru nevoile lor de productie. Efectuarea
decontarii livrarilor reciproce dintre sectiile auxiliare necesita cunoasterea costului efectiv al
productiei care face obiectul livrarilor respective, dar pentru calculul acestuia este necesara
decontarea livrarilor reciproce.

În astfel de situatii, întrucât costul efectiv al prestatiilor reciproce dintre sectiile auxiliare este
greu de stabilit, acestea se deconteaza fie la costul efectiv al perioadei precedente, fie la un
cost prestabilit al perioadei curente, fie prin folosirea altor procedee. Reflectarea în
contabilitate a decontarilor reciproce dintre sectiile auxiliare se face cu ajutorul conturilor
analitice ale contului sintetic 922 "Cheltuielile activitatilor auxiliare", care corespund fiecarei
sectii auxiliare în parte. Astfel, se debiteaza conturile analitice care reprezinta sectiile
auxiliare consumatoare de produse, lucrari si servicii si se crediteaza conturile analitice
corespunzatoare sectiilor auxiliare furnizoare ale productiei respective, fara ca prin aceasta sa
se altereze rulajul contului analitic.

c. Dupa efectuarea decontarilor reciproce dintre activitatile auxiliare, se trece la calculul

costului efectiv al productiei auxiliare si repartizarea cheltuielilor aferente productiei
respective consumata pentru nevoile activitatii de baza si ale celorlalte sectoare de activitate
din cadrul întreprinderii. Aceasta operatie de repartizare a cheltuielilor activitatilor auxiliare
se reflecta în contabilitate prin debitarea conturilor de calulatie corespunzatoare locurilor de
activitate(cheltuieli) consumatoare si creditarea contului 922 "Cheltuielile activitatilor
auxiliare".

d. O alta etapa a calculatiei costului o constituie repartizarea cheltuielilor indirecte de

productie asupra costului produselor fabricate în cadrul activitatii de baza. Aceasta operatie se
face, asa cum s-a mai aratat, proportional cu o anumita baza sau criteriu convetional de
repartizare, care exprima cel mai bine legatura de cauzalitate dintre cheltuielile de repartizat si
baza de repartizare aleasa. Deci, proportia în care se face repartizarea trebuie astfel stabilita,
încât costul fiecarui produs sa fie afectat cu o cota-parte din cheltuielile indirecte de productie,
care sa corespunda cât mai exact consumului real ocazionat de produsul respectiv.

Cota respectiva de cheltuieli indirecte de productie se adauga la cheltuielile directe ale

produsului respectiv, ce se gasesc deja înregistrate în debitul contului 921 "Cheltuielile
activitatii de baza" si se obtine costul de productie al acestuia. Reflectarea în contabilitate a
operatiei de repartizare a cheltuielilor indirecte de productie în costul efectiv al produselor
fabricate în cadrul sectiilor respective se face prin debitarea

contului 921 "Cheltuielile activitatii de baza" si creditarea contului 923 "Cheltuieli indirecte
de productie", care, în urma acestei operatii, se soldeaza.În situatia în care conditiile generale
de exploatare justifica luarea în considerare la calculul efectiv al productiei si a cheltuielilor
generale de administratie, precum si a cheltuielilor de desfacere etapele calculatiei trebuie
completate cu repartizarea acestor cheltuieli.

e. Repartizarea cheltuielilor generale de administratie asupra costului produselor fabricate,

lucrarilor executate si serviciilor prestate de întreprindere constituie o alta etapa de calculatie
a costului efectiv.

Spre deosebire de repartizarea cheltuielilor indirecte de productie care se face, în

general, pe baza de coeficienti diferentiati pe sectii si categorii de cheltuieli( cheltuieli cu
întretinerea si functionarea utilajelor si cheltuieli generale ale sectiei), repartizarea
cheltuielilor generale de administratie se face pe baza de coeficient unic sau global, calculat
dupa aceasi metodologie.

Reflectarea în contabilitate a operatiei de repartizare a cheltuielilor generale de administratie

în costul efectiv al produselor fabricate de întreprindere se face prin debitarea contului 921
"Cheltuielile activitatii de baza" si a contului 922 "Cheltuielile activitatilor auxiliare", daca
productia auxiliara este destinata vânzarii la terti sau sectorului propriu de investitii si deci are
caracterul de productie marfa si creditarea contului 924 "Cheltuielile generale de
administratie" care în urma acestei operatii se soldeaza.

f. Repartizarea cheltuielilor de desfacere asupra costului produselor fabricate reprezinta, de

asemenea, o etapa necesara în anumite conditii de exploatare. Aceasta etapa presupune
adaugarea la costul de productie al produselor, a cheltuielilor de desfacere pe care le-au
ocazionat, iar în cazul în care identificarea lor pe produs nu este posibila, ele pot fi repartizate
asupra costului produselor respective, proportional cu greutatea sau volumul produselor
livrate sau în functie de alte criterii.

Reflectarea în contabilitate a operatiei de repartizare a cheltuielilor de desfacere în costul

efectiv al produselor fabricate de întreprindere se face prin debitarea contului 921
"Cheltuielile activitatii de baza" si a contului 922 "Cheltuielile activitatilor auxiliare" numai
pentru productia marfa rezultata de la aceste activitati si creditarea contului 923 "Cheltuieli de
desfacere", care în urma acestei operatii se soldeaza.

Astfel, prin adaugarea la costul de productie si a cotelor de cheltuieli generale de administratie

si, respectiv, de cheltuieli de desfacere, se obtine costul complet al productiei.

Dupa repartizarea cheltuielilor indirecte de productie si a cheltuielilor generale de

administratie, în debitul contului 921 "Cheltuielile activitatii de baza" sunt colectate la
sfârsitul lunii toate cheltuielile ocazionate de fabricarea productiei. Aceste cheltuieli
reprezinta costul efectiv total al productiei întreprinderii si sunt încorporate o parte în costul
efectiv al productiei finite, iar o alta parte în costul efectiv al productiei în curs de executie
existente în sectii la sfârsitul lunii.
 g. Urmatoarea etapa implicata de calculatia costului efectiv al productiei finite o reprezinta
determinarea cantitativa si valorica a productiei în curs de executie.

Sub aspect cantitativ, productia în curs de executie se stabileste pe calea inventarierii la

locurile de munca, de control, de depozitare special amenajate etc., iar sub aspect valoric, prin
evaluare, operatia care se face, de regula, la costul efectiv, tinând seama de gradul de finisare
tehnica, adica de numarul fazelor de fabricatie parcurse si stadiu de prelucrare în care se afla.
Odata stabilit costul productiei în curs de executie, acesta se reflecta în contabilitatea de
gestiune prin debitarea contului 933 "Cheltuielile activitatii de baza", daca rezulta din
activitatea de baza si respectiv, a contului 922 "Cheltuielile activitatilor auxiliare", daca
rezulta din activitatile auxiliare.

Prin scaderea cheltuielilor aferente productiei în curs de executie astfel stabilita, prin totalul
cheltuielilor de productie aflate în debitul contului 921 "Cheltuielile activitatii de baza" si
respectiv 922 "Cheltuielile activitatilor auxiliare" se obtine suma cheltuielilor efective
aferente productiei finite, respectiv costul efectiv al acestei productii.

CAPITOLUL II

CALCULAŢIA COSTURILOR LA S.C ARDELEANA SRL

2.1 Prezentarea generala a S.C. Ardeleana S.R.L

S.C. Ardeleana SRL are sediul în Baia Mare, strada Gheorghe sincai, nr 14, judetul
Maramures.

Numarul si data înregistrarii la Registrul Comertului: J24/414/1999

 Cod fiscal : R 12066955

Ca forma juridica, SC Ardeleana este o societate cu raspundere limitata, cu capital

integral privat.

Capital social detinut de asociati (1 asociat): 3610 Lei

Tipul activitatii principale este reprezentat de fabricarea produselor din carne.

Obiectivele societatii pentru anul 2007 au fost:

- îmbunatatirea calitatii

- diversificarea produselor

- retehnologizare (achizitionarea de instalatii noi specifice pentru fluxurile

tehnologice).

Suprafata totala aflata în proprietatea SC Ardeleana este de 400 mp, din care 250 mp o
reprezinta suprafata destinata productiei, iar 150 mp sunt reprezentati de suprafete de
depozitare.

2.1.2 Obiectul de activitate si structura gamei de produse

Societatea Ardeleana are ca obiect principal de activitate colectarea, procesarea si

comercializarea carnii si a produselor din carne.

Produsele sunt comercializate sub marca "Ardeleana" si sunt recunoscute pe piata ca

având un bun raport calitate - pret.

Societatea produce numai pentru piata din România, totalitatea productiei fiind vânduta
pe piata locala.

Structura gamei de produse:

- produse proaspete :

. carne din porc si vita

- preparate din carne:

. Salam de vara si taranesc

. Cârnaciori picanti

. Crenvusti
 . Parizer traditional

. sunca Praga

2.1.3 Clientii si concurenta firmei

Societatea are un portofoliu de clienti permanenti la nivel local.

CLIENŢII

Clientii S.C. Ardeleana SRL la nivel local sunt:

. Gaj Com SRL

. Restaurant Rosario

. Zovi Maxim

CONCURENŢA

Principalii concurenti ai SC Ardeleana SRL sunt:

. Maracarn SRL

. Ferma Zootehnica

. Cetina

2.1.4 Analiza SWOT

În urma analizei mediului intern si a mediului extern al firmei, sunt identificate punctele
tari, punctele slabe, oportunitatile si riscurile la care este supusa firma.

Punctele tari:

■ dispune de un personal calificat si cu experienta în industria carnii;

 ■ posibilitatea unei distributii rapide, eficiente;

Punctele slabe:

■ utilizarea insuficienta a capacitatii de productie;

■ firma nu este de notorietate la nivel national.

Oportunitati:

■ diversificarea continua a gamei de produse;

Riscuri:

■ perceperea zonei în care se afla SC Ardeleana ca o zona poluata, poate avea

repercursiuni asupra vânzarilor de produse la nivel national;

■ scaderea consumului de produse din carne;

■ cresterea importurilor de produse din carne;

2.2 Organizarea calculatiei costurilor la S.C. Ardeleana

Organizarea lucrarilor privind calculatia costurilor la S.C. Ardeleana depinde de o serie

de factori, cum ar fi:

. marimea firmei;

. structura organizatorica a acesteia;

. tipul si modul de organizare a productiei;

. tehnologia de fabricatie;

. gradul de integrare a productiei;

S.C. Ardeleana organizeaza calculatia costurilor pe sectii si pe purtatori de cost finali,

adica pe produsele din carne.
Proces tehnologic nr. 1

Tabelul nr.2.

Produs: Parizer traditional

Nr.
Denumire
Tarif Lei

1
Receptie calitativa si cantitativa
302,4

2
Tocare carne si slanina
3,3

3
Cuterizare 2 ture carne vita simpla
7

4
Cuterizare cu 1/3 gheata 5 ture
10

5
Adaugare condimente si aditivi de cuterizare
20,2

6
Adaugare 1/3 gheata
7,1

7
Adaugare slanina tocata si emulsia de soric
11,3

8
Adaugare amidon
2,3

9
Adaugare gheata si cuterizare
4,3

10
Adaugare amestec de sarare cu nitrit
12,2
 11
Cuterizare finala
8,5

12
Umplere pasta în membrane si clipsare
14,6

13
Pregatirea ramei pentru tratamentul termic
5,9

14
Preîncalzirea celulei
2,7

15
Zvantarea produselor
50,8

16
Aprindere generatoare de fum si generare fum
80,6

17
Afumare produse
70,4

18
Evacuare fum din celule
30,1

19
Fierbere-pasteurizare produse
60,5

20
Evacuare abur
5,8

21
Scoatere produse din celule si introducere sub baterie de

dusare cu apa rece(5-15 min)

60,2

22
Conditionare produse 20°C
30,5
 23
Depozitare produse
50,4

24
Total
851,10

Calculele au fost efectuate pentru o productie de 150 kg parizer traditional.

Calculul costului efectiv al produsului parizer traditional:

Cu = 851,10 / 150

Cu = 5,68 lei

Proces tehnologic nr. 2

Tabelul nr. 3.

Produs Salam de vara

Nr.
Denumire
Tarif Lei

1
Receptie cantitativa si calitativa
650,2

2
Selectare si cântarire materie prima si auxiliare
25,4

3
Tocare carne vita, porc si slanina
24,8

4
Preparare bradt
15,2

5
Adaugare carne porc si slanina tocata
 25,3

6
Introducere carne în masina de tocat si umplere batoane
50,9

7
Clipsare batoane si atasare slinguri la capete
30,7

8
Asezare batoane pe rame si introducere la tratament termic
80,5

9
Conditionare
35,3

10
Depozitare la temp de refrigerare
60,5

Total
998,80

Calculele au fost efectuate pentru o productie de 100 kg salam de vara.

Calculul costului efectiv al produsului Salam de vara:

Cu = 998,80/ 100

Cu = 9,99 Lei
Proces tehnologic nr. 3

Tabelul nr. 4.

Produs sunca Praga

Nr.
Denumire
Tarif Lei

1
Receptie calitativa si cantitativa
700,36

2
Selectare materii prime
50,4

3
Cântarire materii prime si auxiliare
30,7

4
Prepaparare saramura
12,8

5
Transare si fasonare bucati de carne
40,6

6
Introducere saramura în bazinul de alimentare al masinii de injectare
80,5

7
Injectare bucati de carne cu saramura
20,1

8
Introducere bucati de carne în tumbler si masarea carnii
55,3

9
Introducere bucati de carne în celofan si apoi în foi metalice
44,6

10
Pasteurizare forme
33,1

11
Scoatere bucati de carne fierte din forme
32,3

12
Racire lenta la temp camerei
55,4

13
Depozitare la temp de refrigerare
67,2

TOTAL
1223,36

Calculele au fost efectuate pentru o productie de 60 kg sunca Praga.

Calculul costului efectiv al produsului sunca Praga:

Cu = 1223,36/60

Cu = 20,39 Lei
CONTUL DE PROFIT sI PIERDERE

Tabel nr. 5.

Contul de profit si pierderi -Lei-

Denumirea indicatorului
Nr. rând
2004
2005
2006

1. Cifra de afaceri din care

1
850010
1047210
1400100

productia vânduta
2
850010
1047210
1400100

2. Alte venituri din

exploatare
3
7100
15200
4020

3. Venituri din exploatare

(1+2) TOTAL
4
857110
1062410
1304120

4. Cheltuieli materiale
5
742100
900000
1132000

5. Cheltuieli cu personalul
6
3900
5750
 7210

6.Cheltuieli cu amortizarea
7
9400
14010
114230

7.Cheltuieli cu impozite

si taxe
8
2700
1900
2347

8. Cheltuieli cu energia

si apa
9
3300
4100
4550

9. Alte cheltuieli
10
49500
61040
67210

10. Cheltuieli de exploatare

TOTAL (4 la 9)
11
810900
986800
1227547

11.Rezultatul din exploatare

(3-10)
12
46210
75610
76573

12. Venituri financiare

13
6200
6940
 7200

13. Cheltuieli financiare

14
635
890
1020

14. Rezultatul curent

15
51775
81660
82753

15. Venituri totale

16
857745
1063300
1305140

16. Cheltuieli totale

17
811535
1039690
1228567

17. Rezulatatul brut

18
46210
23610
76573

18. Impozitul pe profit

19
7393,60
3777,60
12251,60

19. Rezultatul net al

exerctiului financiar
20
38816,40
19832,40
64321,40

Sursa: Bilantul contabil al firmei

 Structura contului de profit si pierdere, legata în mod direct de evaluarea performantei,
sunt cheltuielile si veniturile.

Tabelul mai sus prezentat evidentiaza situatia financiara a firmei pe parcursul a 3 ani.
Aici se observa o crestere a cifrei de afaceri în fiecare an ceea ce denota un management
aplicat corect în ciuda aparitiei unei concurente acerbe.

Prezentarea costurilor de productie pe perioada 2005- 2007

Se urmareste evolutia acestor costuri, abaterea costurilor si identificarea factorilor de

influenta asupra costurilor de productie.

Tabel nr. 6.

Prezentarea costurilor de productie pe perioada 2005-2007 -Lei-

Nr.

crt.
Denumirea indicatorului
2005
2006
2007

1
Cheltuieli cu materii prime

si materiale directe
742100
900000
1132000

2
Cheltuieli cu personal
3900
5750
7210

3
Cheltuieli cu amortizarea
9400
14010
14230
 4
Cheltuieli cu impozite si taxe
2700
1900
2347

5
Cheltuieli cu energie si apa
3300
4100
4550

6
Alte cheltuieli
49500
61040
67210

7
Total cheltuieli din exploatare

810900
986800
1227547

Costul de productie este unul din cei mai importanti indicatori sintetici ce caracterizeaza
întreaga activitate economica a unitatii, un element de baza al eficientei economice la nivel de
societate economica.

Calcularea costurilor de productie consta în utilizarea cât mai eficienta a fondurilor de

productie, a fortei de munca, analiza critica si sistematica a consumului de munca.

Principalele obiective urmarite de S.C. Ardeleana SRL sunt:

▪ reducerea cheltuielilor materiale

▪ cresterea productivitatii muncii

▪ folosirea eficienta si deplina a utilajelor si instalatiilor

▪ perfectionarea procesului tehnologic

Pentru deducerea cheltuielilor indirecte din costul preparatelor din carne s-au folosit
procedee de calculatie a costurilor, respectiv procedee de repartizare a cheltuielilor indirecte.

Repartizarea cheltuielilor indirecte pe zone de cheltuieli si pe purtatori de cost s-a

realizat prin procedeul suplimentarii si anume forma coeficientului unic.
 Forma coeficientului unic - presupune repartizarea tuturor cheltuielilor indirecte pe
purtatori cu ajutorul unui singur coeficient.

a) alegerea bazei de repartizare : salarii directe

- parizer traditional = 90,5 Lei

- salam de vara = 65,2 Lei

- sunca Praga = 110,2 Lei

Salariile directe corespund unei productii de:

- 150 kg parizer traditional

- 100 kg salam de vara

- 60 kg sunca Praga

b) calculul coeficientului de suplimentare

- cheltuieli indirecte (Chr) =239 Lei

- salarii directe total (∑ Bj) = 265,9 Lei

k = Chr / ∑ Bj

k = 239/ 265,9

k = 0.9

c) calculul cotei de cheltuieli ce revine fiecarui produs:

C parizer traditional= 90,5 x 0,9

C parizer traditional = 81,45

C salam de vara= 65,2 x 0,9

C salam de vara= 58,68

C sunca Praga= 110,2 x 0,9

C sunca Praga= 99,18

2.2.1 Calculul costului unitar la produsele: parizer traditional, salam de vara si sunca Praga

Costul unitar se determina ca raport între costul global si volumul fizic, aferent acestuia.

Pentru calculul bunurilor, lucrarilor, serviciilor si al costurilor perioadei, cheltuielile

înregistrate în contabilitatea financiara, dupa natura lor, se grupeaza în contabilitatea de
gestiune astfel:

a) cheltuieli directe

b) cheltuieli indirecte

c) cheltuieli de desfacere

d) cheltuieli generale de administratie

Calculul costului unitar se realizeaza cu ajutorul structurii cheltuielilor pe articole de

calculatie, astfel:

a) cheltuieli directe:

- materii prime si materiale directe;

- salarii directe;

- contributia privind asigurarea si protectia sociala (aferente salariilor directe)

b) cheltuieli indirecte de productie (cheltuieli comune ale sectiei);

- cheltuieli cu întretinerea si functionarea utilajelor (CIFU);

- cheltuieli generale ale sectiei (CGS);

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

c) costul de productie (a+b)

d) cheltuieli de desfacere

e) cheltuieli generale de administratie

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

Costul complet (c+d+e)

2.2.2 Calculul costului unitar la parizer traditional

Calculul costului unitar se face pentru o productie de 150 kg parizer traditional

Tabelul nr. 7.

Calculul costului unitar la parizer traditional

Nr. crt.
Articole de calculatie
Valoare Lei

1
a) cheltuieli directe
851,10

2
- materii prime si materiale directe
715,50

3
- salarii directe
90,5

4
- contributia privind asigurarea si protectia sociala
45,1

5
b) cheltuieli indirecte
81,75

6
- cheltuieli cu întretinerea si functionarea utilajelor (CIFU)
6,15

7
- cheltuieli generale ale sectiei (CGS)
75,60

8
c) costul de productie (a+b)
932,85
 9
d) cheltuieli de desfacere
5,7

10
e) cheltuieli generale de administratie
50,4

11
Costul complet (c+d+e)
988,85

Cu = cost global / volumul productiei

Cu = 988,85 / 150

Cu = 6,60 Lei

Costul unitar la produsul parizer traditional este de 6,60 Lei.

BUGETUL COSTULUI UNITAR

PRODUSUL : Parizer Traditional

Bugetul costului unitar se întocmeste pe fiecare produs, lucrare sau serviciu. Acest buget
se realizeaza desfasurat pe articole de calculatie, dupa structura costului de productie.
 Tabelul nr. 8.

Bugetul costului unitar la parizer traditional

Nr. crt.
Articole de calculatie
Valoare Lei

1
Materii prime si materiale directe
8586

2
Salarii directe
1086

3
Contributii la asigurarile sociale si protectia sociala aferente salariilor directe
541,20

4
Cheltuieli cu întretinerea si functionarea utiljelor
73,80

5
Cheltuieli generale ale sectiei
907,20

6
COST DE PRODUCŢIE
11194,20

7
Cheltuieli generale de administratie
604,80

8
Cheltuieli de desfacere
68,40

9
COST COMPLET
11867,40

FIsA TEHNICĂ
PRODUS: Parizer traditional

Materii prime:

Carne vita - refrigerata ( +2 / +4 oC ) ;

Slanina - refrigerata ( +2 / +4 oC ) ;

Emulsie soric - refrigerata ( +2 / +4 oC ) ;

Gheata

Condimente si aditivi:

Mixuri de Condimente, polifosfati, antioxidanti, coloranti ;

Amestec de arome pe suport de dextroza ;

Usturoi granulat ;

Izolat proteic de soia ;

Amidon - 20 ;

Amestec de sarare cu nitrit.

Membrana: Poliamidica, HUKKI 70 - 120 mm diametru.

Mod de preparare:

1. Igienizare utilaje : Masinile si utilajele se vor igieniza înainte de a fi utilizate.

2. Preparare pasta :Se toaca la wolf ( masina de tocat ) separat materiile prime refrigerate,
carnea de vita si apoi slanina . Se poate utiliza o sita cu gauri cu diametru cuprins între 4 - 6
mm.

3. Se introduce prima data in cuter carnea de vita. Se începe cuterizarea, primele 2 ture
complete fara a adauga nimic.

4. Se adauga apoi circa 1/3 din cantitatea de gheata. Se cuterizeaza 3 - 6 ture complete.
5. Se adauga condimentele si aditivii de cuterizare ( polifosfati, antioxidanti, coloranti ). Se
cuterizeaza din nou 3 - 6 ture pâna la înglobarea completa.

6. Se adauga înca o parte din gheata cca 1/3 din cantitatea totala.

7. Se adauga slanina tocata si emulsia de soric. Cuterizare pâna la omogenizare completa.

8. Se adauga amidonul. Cuterizare pâna la înglobarea completa.

9. Se adauga ultima parte de gheata. Cuterizare

10. Se adauga amestecul de sarare cu nitrit.

11. Cuterizare finala pentru obtinerea unei paste cu granulatia cât mai fina. Se urmareste ca
temperatura finala de cuterizare sa nu depaseasca 12 - 14oC.

12. Umplere pasta în membrane si clipsare: Se introduce pasta în masina de umplut si se

umplu batoanele la dimensiunea stabilita.

13. Batoanele se clipseaza si se ataseaza slinguri la capete.

14. Se atârna batoanele pe bete si apoi pe rame la o distanta variabila in functie de produs si
diagrama ( cuprinsa intre ½ din diametrul produsului pâna la 11/2diametrul produsului).

15. Pregatirea ramei pt tratamentul termic: Rama cu produs este introdusa în celula pentru
efectuarea tratamentului termic.

16.Tratament termic: Tratamentul termic este stabilit în functie de compozitia produsului,

diametru, tipul membranei etc.

17. Preîncalzire celula.

18. Zvântare produse.

19. Aprindere generator fum si generare fum.

20. Afumare produse.

21. Evacuare fum din celula.

22. Fierbere - pasteurizare produse.

23. Evacuare abur.

 SCHEMA TEHNOLOGICĂ DE FABRICARE LA PARIZER TRADIŢIONAL

Receptia calitativa si cantitativa

Tocare carne si slanina

Cutizare 2 ture carne vita simpla

Cutizare cu 1/3 gheata 5 ture

Adaugare condimente si aditivi de cutizare

Adaugare 1/3 gheata

Adaugare slanina tocata si emulsie de soric

Adaugare amidon

Adaugare gheata si cutizare

Cutizare finala

Umplere pasta in membrane si clipsare

↓

Pregatirea ramei pt tratamentul termic

Preîncalziarea celulei

Zvântarea produselor

Aprinderea generatoarelor de fum si generare de fum

Afumare produse

Evacuare fum din celule

Fierbere, pasteurizare produse

Evacuare abur

Scoatere produse din celule si introducere sub baterie de dusare cu apa rece

Conditionare produse 20°C

Depozitare produse

2.2.3 Calculul costului unitar la Salam de vara

Calculul costului unitar se face pentru o productie de 100 kg salam de vara.

 Tabelul nr.9.

Calculul costului unitar la Salam de vara

Nr. crt.
Articole de calculatie
Valoare lei

1
a) cheltuieli directe
998,80

2
- materii prime si materiale directe
890,55

3
- salarii directe
65,2

4
- contributia privind asigurarea si protectia sociala
43,05

5
b) cheltuieli indirecte
58,68

6
- cheltuieli cu întretinerea si functionarea utilajelor (CIFU)
7,20

7
- cheltuieli generale ale sectiei (CGS)
51,48

8
c) costul de productie (a+b)
1057,48

9
d) cheltuieli de desfacere
6,2

10
e) cheltuieli generale de administratie
65,3

11
 Costul complet (c+d+e)
1128,98

Cu = costul global / volumul fizic

Cu = 1128,98 / 100

Cu = 11,29 lei

Costul unitar la produsul Salam de vara este de 11,29 lei.

BUGETUL COSTULUI UNITAR

PRODUSUL : Salam de vara

Tabelul nr.10.

Bugetul costului unitar la Salam de vara

Nr. crt.
Articole de calculatie
Valoare lei

1
Materii prime si materiale directe
10687

2
Salarii directe
782,40

3
Contributii la asigurarile sociale si protectia sociala aferente salariilor directe
516,60

4
Cheltuieli cu întretinerea si functionarea utiljelor
86,40

5
Cheltuieli generale ale sectiei
617,76

6
COST DE PRODUCŢIE
12690,16

7
Cheltuieli generale de administratie
783,60

8
Cheltuieli de desfacere
74,40

9
COST COMPLET
13548,16

În tabelul de mai sus este prezentat de catre firma S.C. Ardeleana SRL bugetul costului unitar
la produsul Salam de vara, pe articole de calculatie dupa forma costului de productie. Bugetul
costului unitar la acest produs a fost realizat pentru o productie de 100 kg.

FIsA TEHNICĂ

PRODUS: Salam de vara

Materii prime:

Carne vita - refrigerata ( +2 / +4 oC )

Gheata

Slanina - refrigerata ( +2 / +4 oC )

Carne porc - refrigerata ( +2 / +4 oC)

Condimente si aditivi :

Mixuri de Condimente, polifosfati, antioxidanti, coloranti

Amestec de arome pe suport de dextroza

Usturoi granulat

Izolat proteic de soia

Amidon
Amestec de sarare cu nitrit

Membrana: Colagenica 40 - 50 mm diametru.

Aceasta reteta are doua componente : bradt ( pasta fina de legatura ) si srot ( materii prime
tocate la o anumita granulatie pentru a constitui structura produsului ).

Mod de preparare

1. Se selecteaza materiile prime conform specificatiilor de productie. Se cântaresc materiile

prime si materialele auxiliare necesare.

2. Se toaca la wolf carnea de vita, porc si slanina utilizând o sita cu gauri cu diametru cuprins
intre 4 - 6 mm.

3. La cuter, se prepara bradt-ul, utilizând carnea de vita, condimentele si aditivii de cuterizare,

proteina vegetala, amidonul si gheata.

4. Se adauga apoi carnea de porc si slanina tocata si se omogenizeaza compozitia prin

malaxare.

5. Se introduce pasta in masina de umplut si se umplu batoanele la dimensiunea stabilita.

6. Batoanele se clipseaza si se ataseaza slinguri la capete.

7. Se aseaza batoanele pe rama si se introduce rama la tratament termic.

8. Tratament termic : zvântare, afumare, fierbere.

9. Conditionare

10. Depozitare la temperatura de refrigerare

11. Comercializare

SCHEMA TEHNOLOGICĂ DE FABRICARE LA SALAM DE VARĂ

Receptia calitativa si cantitativa

↓
 Selectare si cântarire materie prima si auxiliara

Tocare carne vita, porc si slanina

Preparare brandt

Adaugare carne porc si slanina tocata

Indroducere carne în masina de tocat si umplere batoane

Clipsare batoane si atasare slinguri la capete

Asezare batoane pe rame si introducere la tratament termic

Conditionare

Depozitare la temperaturi de refrigerare

2.2.4 Calculul costului unitar la sunca Praga

Calculul costului unitar se face pentru o productie de 60 kg sunca Praga

Tabelul nr.11.

Calculul costului unitar la sunca Praga

Nr. crt.
Articole de calculatie
Valoare Lei
 1
a) cheltuieli directe
1223,36

2
- materii prime si materiale directe
1090,50

3
- salarii directe
110,2

4
- contributia privind asigurarea si protectia sociala
22,66

5
b) cheltuieli indirecte
98,57

6
- cheltuieli cu întretinerea si functionarea utilajelor (CIFU)
12,40

7
- cheltuieli generale ale sectiei (CGS)
86,17

8
c) costul de productie (a+b)
1321,93

9
d) cheltuieli de desfacere
7,4

10
e) cheltuieli generale de administratie
73,5

11
Costul complet (c+d+e)
1402,83

Cu = cost global / volum fizic

Cu = 1402,83/ 60
 Cu = 23,38 Lei

Costul unitar la produsul sunca Praga este de 23,38 Lei

BUGETUL COSTULUI UNITAR

PRODUSUL : sunca Praga

Tabelul nr.12.

Bugetul costului unitar la sunca Praga

Nr. crt.
Articole de calculatie
Valoare lei

1
Materii prime si materiale directe
13086

2
Salarii directe
1322,40

3
Contributii la asigurarile sociale si protectia sociala aferente salariilor directe
271,92

4
Cheltuieli cu întretinerea si functionarea utiljelor
148,80

5
Cheltuieli generale ale sectiei
1034,04

6
COST DE PRODUCŢIE
15863,16

7
Cheltuieli generale de administratie
882

8
Cheltuieli de desfacere
88,80
 9
COST COMPLET
16833,96

În tabelul de mai sus este prezentat de S.C. Ardeleana SRL bugetul costului unitar la
produsul sunca Praga, pe articole de calculatie dupa forma costului de productie. Bugetul
costului unitar la acest produs a fost realizat pentru o productie de 60 kg.

FIsA TEHNICĂ

PRODUS: sunca Praga

Materii prime:

Carne pulpa porc fasonata - refrigerata ( +2 / +4 oC )

Saramura - refrigerata ( +2 / +4 oC )

Conservanti si aditivi:

Mixuri de Condimente, polifosfati, antioxidanti, coloranti

Amestec de arome pe suport de dextroza

Usturoi granulat

Izolat proteic de soia

Amestec de sarare cu nitrit

Membrana: Celofan si forme

Mod de preparare:

1. Se selecteaza materiile prime conform specificatiilor de productie.

2. Se cântaresc materiile prime si materialele auxiliare necesare.

3. Se prepara saramura din apa, gheata si materiile auxiliare.

4. Se transeaza si se fasoneaza bucatile de carne.

5. Se introduce saramura în bazinul de alimentare al masinii de injectare.

6. Se injecteaza bucatile de carne cu saramura.

7. Se introduc bucatile de carne injectate în tumbler si se porneste programul de masare.

8. Se scot bucatile de carne din tumbler si se lasa în pauza de developare a culorii si

componentelor de gust.

9. Se introduc bucatile de carne în celofan si apoi în forme metalice.

10. Se pasteurizeaza formele.

11. Se scot bucatile de sunca fiarta din forme.

12. Racire lenta la temperatura camerei.

13. Depozitare la temperatura de refrigerare.

14. Comercializare.

SCHEMA TEHNOLOGICĂ DE FABRICAREA PRODUSULUI sUNCĂ PRAGA

Receptia calitativa si cantitativa

Cântarire materii prime si auxiliare

Preparare saramura

Transare si fasonare bucati de carne

↓
Introducere saramura in bazinul de alimentare

Injectare bucati de carne cu saramura

Introducere bucati de carne în tumbler si masarea carnii

Introducere bucati de carne in celofan si apoi în foi metalice

Pasteurizare forme

Scoatere bucati de carne fierte din forme

Racire lenta la temperatura camerei

Depozitare la temperatura de refrigera

2.2.5 SISTEMUL INFORMATIC AL INTREPRINDERII

În cadul sistemului informational economic al întreprinderii, majoritatea covârsitoare a

informatiilor sunt colectate prelucrate si vehiculate pe suporti purtatori de informatii care
formeaza sistemul de evidenta al întreprinderii, sistem divizat în trei componente si anume:
sistemul de evidenta operativa, sistemul contabil si sistemul statistic.

Administratorii întreprinderilor vad în contabilitate instrumentul de gestiune previzionala si

curenta; actionarii, investitorii prezenti si potentiali vor sa cunoasca daca îsi pot mentine
încrederea în plasamentele lor, bancile vor sa aprecieze riscurile probabile legate de creditele
acordate, autoritatile fiscale determina suma eventualelor impozite si taxe pe care unitatea le
datoreaza, furnizorii vor sa stie daca solvabilitatea unitatii permite continuarea

fara riscuri a livrarilor, organizatiile sindicale urmaresc capacitatea întreprinderii de a plati

forta de munca angajata si eventualele riscuri viitoare. Contabilitatea de gestiune, prin
obiectul sau de studiu, procedeaza la cunoasterea costurilor, studiul lor continuu, analiza si
estimarea evolutiei acestora, oferind astfel informatiile utile pentru diagnostic, luarea
deciziilor si previziunea viitorului. Astfel, la nivelul contabilitatii de gestiune, organizarea
evidentei cheltuielilor presupune un ansamblu de activitati desfasurate de o întreprindere în
vederea realizarii unui sistem informational eficient privind calculul costurilor, analiza
eficientei activitatii desfasurate, elaborarea, urmarirea si controlul bugetelor de cheltuieli, la
toate nivelurile structurilor organizatorice.

SC Ardeleana SRL foloseste pentru evidenta contabila programul denumit INDECO. Prin
el se urmareste evidenta zilnica a incasarilor de la clienti si a platilor catre furnizori.

CAP III - CONCLUZII SI PROPUNERI

Calculatia costurilor presupune ansamblul lucrarilor efectuate, într-o forma organizata,

cu scopul de a obtine informatii privind costul bunurilor, lucrarilor, serviciilor, activitatilor
sau altor obiecte de calculatie.

S.C. Ardeleana SRL s-a înfiintat în anul 1999, constituindu-se ca societate comerciala cu
raspundere limitata având un singur asociat. Firma are sediul în Baia Mare, strada Gheorghe
sincai nr. 14, judetul Maramures.

Activitatea principala a S.C. Ardeleana este reprezentata de fabricarea produselor din

carne.

Produsele sunt comercializate sub marca Ardeleana si sunt recunoscute pe piata ca având
un bun raport calitate - pret.
 Pe tot parcursul activitatii sale, firma a realizat diverse produse, cum ar fi: parizer
traditional, sunca Praga, salam de vara, cabanos, kaizer, cârnati trandafir, cârnaciori picanti,
file de porc.

Societatea produce numai pentru piata din România, totalitatea productiei fiind vânduta
pe piata locala.

În prezent societatea urmareste atingerea de noi obiective si anume:

- îmbunatatirea calitatii;

- folosirea eficienta si deplina a utilajelor si instalatiilor;

- reducerea cheltuielilor materiale;

- diversificarea produselor;

- cresterea productivitatii muncii;

- retehnologizare ( achizitionarea de instalatii noi specifice pentru fluxurile tehnologice).

S.C. Ardeleana organizeaza calculatia costurilor pe sectii si pe purtatori de cost finali,

adica pe produsele din carne.

Pe baza datelor obtinute din contul de profit si pierdere, a carui structura este legata în
mod direct de evaluarea performantei, putem observa situatia cheltuielilor si a veniturilor
firmei.

Astfel: în 2004 cifra de afaceri era de 850010 lei, în 2005 de 1047210 lei, în 2006 de
1400100 lei.

Se poate observa deci o crestere a cifrei de afaceri în fiecare an ceea ce denota un

management aplicat corect în ciuda aparitiei unei concurente acerbe.

Organizarea lucrarilor privind calculatia costurilor la S.C. Ardeleana SRL depinde de o

serie de factori, cum ar fi: marimea firmei; structura organizatorica a acesteia; tipul si modul
de organizare a productiei; tehnologia de fabricatie; gradul de integrare a productiei.

Costul de productie este unul din cei mai importanti indicatori sintetici ce caracterizeaza
întreaga activitate economica a unitatii, un element de baza al eficientei economice la nivel de
societate economica. S.C. Ardeleana SRL urmareste evolutia acestor costuri, abaterea
costurilor si identificarea factorilor de influenta asupra costurilor de productie.

În subcapitolul 4.3. "Calculul costului unitar la produsele: parizer traditional, salam de

vara, sunca Praga" am efectuat calculul costului unitar pe fiecare produs, colectarea
cheltuielilor facându-se pe urmatoarele grupe: cheltuieli directe, cheltuieli indirecte, cheltuieli
generale de administratie, cheltuieli de desfacere.
Pentru deducerea cheltuielilor indirecte din costul preparatelor din carne am folosit procedee
de calculatie a costurilor, respectiv procedee de repartizare a cheltuielilor indirecte.
Repartizarea cheltuielilor indirecte pe zone de cheltuieli si pe purtatori de cost am realizat-o
prin procedeul suplimentarii - forma coeficientului unic.

Ca modalitati de reducere a costurilor S.C. Ardeleana SRL propune urmatoarele:

- reducerea cheltuielilor materiale;

- înlocuirea utilajelor uzate sau depasite din punct de vedere tehnic cu utilaje de noua
generatie, cu consumuri mai mici si cu cheltuieli de întretinere mai avantajoase;

- selectarea furnizorilor cu cel mai bun pret pentru materiile prime;

- încasarea mai rapida a avansurilor de la clienti, pentru demararea lucrarilor;

- aprovizionarea cât mai rapida, pentru a nu exista întârzieri care sa implice costuri
suplimentare sau penalitati.

În ceea ce priveste planurile de viitor ale S.C. Ardeleana SRL, aceasta doreste ca în decursul
acestui an sa efectueze lucrari de extindere a societatii.

Astfel firma doreste sa-si mareasca capacitatea de productie, totodata diversificându-si

si gama de produse. Cu aceasta ocazie va creste si numarul salariatilor, prin angajarea de
personal calificat si recalificat, productia va creste, se va mari portofoliul de clienti pentru o
capacitate mai mare de productie.