Klein și Wagner

de Herman Hesse

Klein și Wagner este o nuvelă scrisă de scriitorul german Herman

Hesse în anul 1919. Această lucrare, în viziunea criticilor literari
contemporani , este valoroasă și importantă pentru cei care doresc să aibă
o imagine completă a lui Hesse ca autor.
Herman Hesse este un scriitor german, laureat al Premiului Nobel
pentru literatură în 1946. S-a făcut remarcat în literatura universală prin
romanele „Jocul cu mărgele de sticlă” , „Lupul de stepă”, „Narcis și Gură de
Aur” și „Siddhartha”, devenind astfel unul dintre cei mai mari scriitori al
secolului XX.
Herman Hesse scrie despre prietenia dintre oameni, despre trăirile
complexe ale omului în contrast cu spiritualitatea diferitelor spații
culturale și etnice și despre dualitate, conflictul dintre noi și imaginea
noastră tablou. Herman Hesse reușește să abordeze toate aceste subiecte
în „Klein și Wagner”, devenind un viitor reper pentru romanele
nemuritoare pe care le va scrie mai târziu.
„Klein și Wagner” spune povestea lui Friedrich Klein, un funcționar
de vârstă mijlocie, care a deturnat fonduri de la angajatorul său și a fugit în
Italia, loc numit de protagonist „sudul”. Klein nu se prezintă ca un om cu
intenții corupte,ci ca un individ chinuit de desfășurarea gândurilor și
sentimentelor sale, preocupat de realizarea sinelui și de căutarea
echilibrului. Nuvela este scrisă în cheie expresionistă, curent literar și
artistic manifestat prin prezentarea lumii într-o cheie subiectivă,
distorsionată radical pentru efect emoțional pentru a evoca stări sau idei.
Nuvela se face remarcată prin pasajele reflexive și descrierile lirice ale unei
lumi noi pentru Klein, care creează cadrul acțiunii. Totodată, accentul pus
pe urmărirea propriei conștiințe conferă textului un parcurs liniar, încă
surprinzător prin limbaj și viziunea personajelor.
Odată ajuns în Italia, după avalanșa de întâmplări și agitația trecerii
graniței, Klein se prăbușește în sine, în gândurile care nu își pierd patria
natală – liber, scăpat de griji și de toate pericolele, Klein se gândește la
copiii săi, la soția sa și la dragostea. Realitatea conștientizată îl face pe
Klein să se simtă expus direct și singur în fața sentimentelor sale, trăind o
experiență care i se prezintă străină, produsul unui soare nemilos al
destinului. Klein descoperă, printre gândurile sale, o frumusețe a naturii
ieșită din comun , sudică, inspirată din manualele școlare. Această
frumusețe îi trezește amintirea unui Friedrich Klein mai tânăr, cu un spirit
statornic, când nu trebuia să fugă pentru a-și salva libertatea.
Protagonistul devine captiv în propriile sale trăiri și ajunge să se considere
o fire criminală, împinsă către lipsă de empatie și ură pentru semenii săi,
respingând iubirea și contemplând-o , adesea , ca trezirea unui instinct
diavolesc, marcat de dualitatea Klein –Wagner. Wagner este un profesor
din orașul din care Friedrich Klein este originar, renumit pentru că și-a
ucis toți membrii familiei sale. Klein este urmărit de acest nume , deoarece
abandonarea familiei sale o vede ca pe un act de cruzime sinonim cu
moartea, atât a sa, cât și a celor pe care îi iubește. Conștient de răul făcut,
Wagner apare ca soarta lui Klein, de care acesta vrea să se îndepărteze
pentru a se auto-depăși, pentru a-și crea un nou destin, în sud, sudul care
ușura viața, care o consola și amorțea.
Experiența sa în Italia îi reliefează personalitatea de mult uitată,
călătorind, plimbându-se prin parcuri și visând pe bănci, romantizându-și
viața. Klein descoperă ce este frumusețea și distracția și reușește să se
bucure de o viață fascinantă, cinematografică, în lumina fericirii oamenilor
și a manifestării lor. Personajul principal descoperă frumosul în oameni
odată cu întâlnirea cu Teresina, o dansatoare cu care se intersectează de
mai multe ori. Klein o privește cu scepticism la început, neînțelegând
frumusețea și eleganța acesteia, dar printr-un concurs favorabil de
împrejurări, aceștia se împrietenesc și își concentrează prietenia pe vizite
la casinoul din Castiglione, învățând ce este hazardul și viața aproape
ireală. Klein o îndrăgește pe Teresina, deoarece îl face să se simtă tânăr ,
redându-i speranța că poate să iubească din nou.
În ciuda cadrului cinematografic în care se desfășoară acțiunea ,
Klein se întoarce încet în captivitatea gândurilor sale, arătând cititorilor că
nu poți fugi de tine și nu te poți nici reinventa, nici măcar când o iei pe un
drum nou. Dualitatea Klein-Wagner îl bântuie pe parcursul cărții, suferind
și conștientizând că este fiul sorții sau fiul unui destin amar,primind
veșnic o pedeapsă de la Dumnezeul care l-a făcut contemplativ, prizonier
în el însuși, cel care pierde duelul cu răul și îl lasă să-l copleșească.
Gândurile lui Klein sunt autodistructive și îl marchează pentru totdeauna,
ajungând să uite de Teresina, de copiii săi, de soția sa și să viseze la morți
suspecte, să reconstituie suferințele sale de care a încercat să fugă, cele
care nu se vor pierde. Klein va fi în conflict mereu cu Wagner, fugind până
în ultimul moment al cărții de instinctul criminal, cinic și dureros care îl
trezește amintirea profesorului.
În finalul poveștii Friedrich Klein își acceptă soarta, după o
experiență schimbătoare, după ultima vedere cu Teresina și cu imaginea
lui Wagner în vis. În final, sudul îl acceptă pe Klein, absorbindu-i durerea,
Klein cântă, dă slavă Lui Dumnezeu, fiindcă l-a făcut, o dată pentru
totdeauna, el însuși.
În opinia mea, nuvela „Klein și Wagner” este o lectură palpitantă și
schimbătoare, accesibilă, în ciuda complexității trăirilor personajelor.
Herman Hesse reușește prin cărțile sale să contureze personaje cu care
putem empatiza, iar noi suntem la vârsta întrebărilor, a gândirii și auto-
reflexiei, uneori nejustificată. Toți am fost cel puțin o dată Klein și ne-a
fost frică să devenim Wagner, toți am prețuit și prețuim prietenii, toți am
abandonat ceva în viață și am crezut că soarta nu surâde celor îndrăzneți.
Astfel, pentru un adolescent , „Klein și Wagner” este o carte de mare
actualitate, și vă recomand să o citiți pentru a descoperi o lecție de viață
mai mult sau mai puțin valoroasă, oricum necesară dezvoltării noastre.