Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
-au ca scop prevenirea consecințelor nefavorabile ale acțiunii factorilor naturali asupra terenurilor
și asigurarea folosirii pământului în condiții de eficiență și productivitate sporită, prin îndiguiri,
desecări, irigații, amendamente calcaroase, asolamente, plantații,etc.
5. Care sunt partile componente ale hidraulici si care este obiectul lor de studiu
a) în funcţie de cauza care produce mişcarea, acesata poate fi liberă sau sub
presiune,
b) -Din punct de vedere al variaţiei în timp, mişcările lichidelor pot fi: permanente şi
nepermanente,
c) -În funcţie de variaţiile secţiunii transversale şi a pantei de-a lungul albiilor,
mişcarea poate fi uniformă sau neuniformă.
d) -În funcţie de structura fizică a mişcării (structura internă) aceasta poate fi de
tip laminar sau turbulent.
7. Prezentati ecuatile de baza ale hidraulici
Ecuatia de continuitate – este prima ecuatie de baza a hidrodinamicii si ea rezulta din
aplicarea principiului conservarii masei, în cazul miscarii lichidelor
Q=wv
. Ecuatia lui Bernoulli= suma celor trei înaltimi, de pozitie, de presiune si cinetica este
constanta pentru toate particulele unui fir de curent.
Aceasta constanta se noteaza cu H si se numeste sarcina hidrodinamica
Hidrologia – este stiinta care se ocupa cu studierea resurselor de apa de la suprafata scoartei
terestre a globului pamântesc. Ea studiaza proprietatile si dinamica apelor, legile care dirijeaza
distributia lor, modificarile variatiilor cantitative si calitative, în timp si spatiu, precum si
influenta
reciproca cu ceilalti factori naturali.
Între circuitului apei în natura si exploatarea agricola exista o legatura directa, aceasta fiind
determinata de: precipitatiile atmosferice, infiltratia, evaporatia si transpiratia, scurgerea
-Circuitul apei este un proces complex prin care apele din natură trec succesiv prin diverse
stadii: de evaporaţie, de nori, de precipitaţii, de infiltraţie şi de scurgere. Acest proces se
repetă la nesfârşit sub influenţa directă a energiei solare, a curenţilor de aer şi a gravitaţiei.
Astfel, apele existente la suprafaţa uscatului, mărilor şi oceanelor se află într-un echilibru
relativ, datorită faptului că se gasesc într-un circuit continuu: hidrosferă, atmosferă,
hidrosferă, denumit circuitul apei în natură
Fiecare râu sau lac îşi colectează apele de pe o anumită suprafaţă care poartă numele de
-Eroziunea în suprafaţă
-Eroziunea în adâncime
-Din punct de vedere istoric: Eroziunea geologică veche, Eroziunea geologică actuală
- eroziunea de suprafaţă
- eroziunea de adâncime
- eroziuni speciale:
Cei mai dinamici, cei mai activi factori care cauzeaza aparitia, dezvoltarea procesului
de eroziune sunt cei climatici reprezentai de precipitaii, vant si temperatura. Astfel, precipitaiile
atmosferice influeneaza eroziunea solului cu deosebire prin ploile toreniale si prin zapada in
timpul topirii acesteia.
17. Precizaţi care este principala măsură în prevenirea şi combaterea eroziunii solului
Lucrările de prevenire şi combatere a eroziunii solului trebuie aplicate în complex pentru a
determina o eficienţă maximă a terenurilor agricole, şi care trebuie să conducă la:
- Sola
E = K · Lm · in · S · C · Cs, unde:
E = Cantitatea de sedimente rezultată în urma eroziunii de suprafață ca medie
anuală;
K = coefficient de agresivitate climatică;
L = lungimea versantului, pe unități omogene de relief;
i = panta versantului, pe unități omogene de relief;
S = coeficient de erodabilitate;
C = coeficient care exprimă influența culturilor asupra eroziunii;
Cs = coeficient pentru influența masurilor şi lucrărilor antierozionale asupra
eroziunii solului.
clasificate astfel:
- asolamente legumicole
- asolamente mixte
- asolamente de protecţie
-Pe terenurile arabile în pantă, unde pericolul de eroziune este foarte mare şi măsurile
agroameliorative nu sunt suficiente se poate interveni cu lucrări speciale cum sunt:
uniformizarea
- modelarea versanţilor, agroterasarea şi terasarea versanţilor, lucrări de reţinere a
scurgerilor (valuri de pământ) şi de evacuare (canale de coastă, debuşee).
-Producţiile foarte scăzute ce se obţin de pe astfel de păşuni şi spălările masive de sol ce
au loc au determinat necesitatea aplicării unor măsuri complexe, ce s-au dovedit deosebit
de eficace în ameliorarea paşunilor degradate şi anume: măsuri de organizarea teritoriului,
măsuri pentru îmbunătăţirea covorului ierbos şi lucrări speciale pentru reţinerea apei pe
versanţi.
Trupul viticol este unitatea teritorială a unei plantaţii viticole cuprinzând mai multe
tarlale şi este mărginit de alte folosinţe sau limite obligate, inclusiv cele de
organizarea teritoriului (drumuri, poteci, zone de întoarcere, plantaţii silvice de
protecţie, construcţii, etc.).
Masivul viticol cuprinde întreaga suprafaţă cultivată cu viţă de vie care aparţine unui
anumit teritoriu şi poate cuprinde mai multe trupuri separate de hotare naturale (văi,
ravene) sau diferite folosinţe ale terenului. Suprafaţa unui masiv viticol poate să fie
de 1000 – 2000 ha.
Este alcătuită din drumuri de exploatare şi poteci (alei tehnologice) şi trebuie să asigure
transportul în condiţii optime a recoltei şi a diferitelor materiale, să permită legături
directe cu sediul fermei precum şi cu centrele de depozitare şi de prelucrare a
strugurilor.
31.Ce lucrări antierozionale simple se recomandă în plataţiile viticole ?
Procesele care determină dezvoltarea unei ravene sunt surparea pamantului datorita
umezirii lui la baza(lungime), surparea malurilor abrupte(latime) si eroziunea de
fund(adancime).
4. Care sunt parţile componente ale formaţiunilor torenţiale
Pragurile si barajele sunt lucrari transversale care se executa în mod obisnuit în partea
mijiocie sau inferioara a retelei de scurgere a formatiunilor torentiale.
Au rolul de a transforma reteaua de scurgere într-o zona de depuneri, pentru a proteja
obiectivele importante din aval.
8. Care sunt lucrările silvice pentru combaterea eroziunii în adâncime.
Lucrarile silvice pentru combaterea eroziunii in adancime sunt perdele de protectie, perdele
Rolul acestora este de a retine si repartiza uniform zapada, de a împiedica topirea brusca a
acesteia si de a retine o parte din apele ce se scurg pe versanti.
Capitolele 7, 8, 9
Excesul de apa afecteaza plantele prin lipsa aerului la nivelul radacinii ,sistemul
radicular creşte superficial şi este mai redus ca volum. Aceasta face ca în
perioadele secetoase, când excesul de umiditate dispare, rădăcinile să nu mai
poată procura apa care se află mai în profunzime.Este redus randamentul
culturii.
Excesul de apa asupra solului are efectul de scaderea a temperaturii din sol, solurile se
incalzesc mai greu. Se produce si evacuarea oxigenului care duce la impiedicarea refacerii
fondului nutritiv din sol.
Excesul de apa duce la abateri importante in tehnologiile de cultura. E nevoie de mai multe
trecereri pentru maruntirea terenului si acestea duc la sporirea gradului de tasare. Nu se poate
pregati un pat germinativ de calitate in aceste conditii si asta afecteaza asolamentul si duce la
excluderea unor plante mai pretentioase. Excesul de apa poate compromite cultura daca
apare in timpul germinatiei. Excesul de umiditate favorizează apariţia şi extinderea unor boli
şi dăunători care necesită tratamente fitosanitare mai numeroase şi face să crească şi
cheltuielile de producţie.
- creşterea producţiei
7.Enumeraţi studiile necesare proiectării şi necesitatea lor.
Studiile pedologice furnizeaza date care constituie documentarea de baza pentru stabilirea
masurilor de protectie, ameliorare si folosirea rationala a solurilor în scopul sporirii
productiei agricole.
Studiile geotehnice se refera la caracterizarea pamanturilor sub aspect geotehnic.
Studiile agro-economice fac posibila aprecierea celor mai eficiente metode de valorificare
mai buna a terenului agricol.
Studiul resurselor locale de materiale de constructie au ca rezultat metodele de amenajare a
terenului si deci tipurile de materiale de constructie ce se vor utiliza.
-profil pedologic
-profil agronomic
-profil hidrologic
- canale de colectare a apei (CC) în exces, care delimitează între ele suprefeţe de teren numite parcele;
- canale de intercepţie a apelor exterioare, de scurgere de pe terenurile înalte, limitrofe (canale de
centură, CCC) sau de infiltraţie din cursurile de apă îndiguite (canale de infiltraţie, CCI); - canale de
evacuare, care primesc apa canalelor de colectare sau de intercepţie şi o conduc spre emisar (CE).
Acestea se pot diferenţia în: - canale de evacuare secundare (CES); - canale de evacuare principale
(CEP).
14.Care este durata admisibilă a excesului de apă pe terenurile agricole ?
Culturile agricole suporta excesul de umiditate o durata foarte scurta de timp fara
diminuarea productiei: 5 - 6 ore pentru legume, 8 – 12 ore pentru cereale, 24 – 36 ore
pentru pomii fructiferi.
Debitul total de evacuat dintr-o amenajare de drenaj rezulta din însumarea debitelor pe surse
de exces de umiditate care se manifesta simultan. Sunt insumate debitul rezultat din
precipitatii cazute pe suprafata analizata sau în zona înalta limitrofa, debitul rezultat din apa
freatica, debitul produs prin infiltratii laterale din cursul de apa îndiguit, debitul rezultat din
irigatii si debitul rezultat din alte surse.
- daca, respectând o anumita distanta între canale, pe spatiul dintre acestea exista depresiuni,
se va asigura descarcarea acestora în cel mai apropiat canal prin intermediul unor rigole
(canale provizorii, vaduri) cu taluze dulci (1/3 – ¼) pentru a putea fi traversate de catre
masinile agricole;
- pe cât posibil, suprafetele delimitate de canale (parcele) trebuie sa fie egale între ele pentru
asigurarea organizarii eficiente a proceselor de munca în agricultura. Suprafata unei parcele
este cuprinsa între 20–90 ha.
Criteriile de drenaj precizeaza elementele tehnice ale drenajului care pot asigura în stratul
activ de sol un regim hidrosalin optim.
Tuburile din ceramica. Se obtin prin arderea pastei de argila la circa 900 0C pentru a obtine
materiale hidrostabile. Au diamentrul interior de 50 – 250 mm. Pîna la diametrul de 150 mm
au lungimea de 33 cm iar la diametre mai mari, 80 cm. Forma sectiunii transversale este
circulara, circulara cu o talpa, exagonala sau ortogonala. Uneori, longitudinal, tuburile
prezinta mici santuri, eventual si perforatii, pentru favorizarea patrunderii apei în interior.
Tuburile din beton. Se pot folosi numai daca terenul în care se pozeaza nu prezinta
agresivitate pentru beton (continut mare de acizi humici, sulfati, CO2, etc). Se pot obtine
tuburi de beton rezistente la coroziunea apelor cu un continut ridicat de saruri prin presarea
succesiva a unui amestec dens de ciment portland, marca 400 – 500 si nisip (ciment/nisip =
1/3; apa/cimet = 3/10).
Tuburi de mase plastice. Avantajele tuburilor din mase plastice pentru drenaj sunt: greutate
specifica mica ceea ce determina cheltuieli mici de transport si manipulare; rezistenta mare
la actiunea chimica a apelor puternic mineralizate; posibilitatea tehnologica de pozare cu
mare productivitate, inclusiv de folosire la pozare cu masini care nu sapa transee, etc.
Filtru se poate defini ca o masa poroasa prin care poate trece apa, separându-se de
suspensiile din ea. Are rol filtrant, reflectat prin optirea particulelor de sol cu dimensiuni
mici si rol hidraulic, materializat prin micsorarea rezistentei de intrare a apei în dren
Norma de drenaj(adâncime de drenaj) este Adâncimea la care trebuie menţinută pânza freatică .
Elementele tehnice principale ale drenajului subteran: adîncimea de pozare şi distanţa dintre drenuri
sunt strîns legate între ele, împreună determinând realizarea normei de drenaj cerută de culturile
agricole.
27.Definiţi adâncimea de pozare a drenurilor .
Adancimea de pozare este o valoare care trebuie sa asigure realizare normei de drenaj, sa
asigure protectia drenului la inghet si sa corespunda adancimii maxime a utilajului.
Un sistem de drenaj este un ansamblu de lucrari care colecteaza direct excesul de apa din
sol si de la suprafata lui si prin interermediul unor elemente de ordin superior îl evacueaza
de pe suprafata amenajata. Este formata din drenuri subterane absorbante, drenuri
subterane colectoare si canale de drenaj.
Scopul necesității filtrelor la drenurile absorbante este de a separare supensiile din apa.
Se folosesc materiale filtrante granulare, materiale filtrante organice sau materiale filtrante
sintetice.
Capitolele 10 si 11
Plafonul minim (pmin)– reprezinta limita inferioara a umiditatii usor accesibile plantelor
(corespunde la o suctiune de 1 atm) si ca urmare apa usor accesibila este cuprinsa între
capacitatea de apa în câmp si plafonul minim. Relatiile de calcul sunt dupa caracteristicile
solului, textura si structura.
4. Ce reprezintă consumul de apă al culturilor agricole şi între ce limite variază în România ?
Consumul de apa sau evapotranspiratia (ET) reprezinta cantitatea de apa extrasa de plante
din sol pentru acoperirea transpiratiei, la care se adauga evaporatia directa a apei de la
suprafata solului. El variaza intre 2500-7000 m3/ha
5. Definiţi regimul de irigaţie şi prezentaţi elementele sale.
Prin regimul de irigatie a unei culturi se întelege ansamblul de masuri si criterii tehnice prin
care se determina cantitatea si momentul aplicarii apei de irigatiei, în raport cu
caracteristicile solului, conditiile hidrogeologice, clima, particularitatile culturii si ale
agrotehnicii acesteia. Elementele sale sunt bilantul apei în sol; norma de irigatie; norma de
aprovizionare; norma de spalare; momentul aplicarii udarii; intervalul dintre udari; schema
udarilor; debitul specific de udare (hidromodulul de irigatie), graficul necoordonat si
coordonat al udarilor.
Norma de udare (m) - reprezinta cantitatea de apa aplicata la o singura udare, pe un hectar
de teren, ocupat cu a anumita cultura, exprimata în m 3/ha. Aceasta se detemina cu ajutorul
unor formule se calcul, norma neta si norma bruta.
7. Ce este hidromodulul de irigaţie şi ce importanţă are ?
Debitul specific de udare sau hidromodulul de udare (qu) reprezinta debitul exprimat în l/s
ha fiind aplicat fiecarui hectar cultivat din amenajare.- se uniformizează consumul maxim
de apă pe amenajare, data şi durata udărilor, precum şi debitul maxim de dimensionare al
amenajării
Rolul irigatiei in tehnologia agricola este de a inlatura consecintele daunatoare ale secetelor.
9.Care sunt principalii indici hidrofizici care reflectă accesibilitatea apei pentru plante ?
Acesti indici sunt - capacitătea de apă în câmp şi a coeficientului de ofilire, care prin
modificarea lor contribuie la micşorarea intervalului umidităţii active, deci, la reducerea apei
accesibile plantelor; astfel, se înrăutăţesc condiţiile de dezvoltare a plantelor.
10.Enumeraţi factorii care influenţează consumul de apă al culturilor agricole.
Consumul de apa al plantelor este influentat de regimul termic, umiditatea aerului şi regimul
eolian.
11.Prezentaţi relaţia bilanţului apei din sol pentru perioada de vegetaţie.
Bilanţul apei în sol reprezintă diferenţa dintre intrările şi pierderile de apă ale terenului
considerat şi serveşte la determinarea necesarului de apă ce trebuie distribuit culturilor prin
irigaţii, astfel încât umiditatea din sol, în perioada de vegetaţie, să nu scadă sub plafonul
minim.
12. Precizaţi care sunt elementele prin care relieful influenţează alegerea metodei de udare.
Dacă panta generală a terenului este mai mică de 0,7‰, se recomandă udarea prin
aspersiune, udare localizată şi eventual, submersiunea (dacă sunt condiţii favorabile cultivării
orezului). Când panta este cuprinsă între 0,07% şi 3 %, pot fi aplicate toate metodele de udare
dar, la pante peste 1,5-2,0%, udarea prin scurgere la suprafaţă trebuie admisă cu precauţie. În
cazul când panta terenului depăşeşte 3%, sunt recomandabile aspersiunea cu intensitatea bine
reglată, udarea localizată şi udarea prin scurgere la suprafaţă, însoţită de măsuri speciale
pentru prevenirea eroziunii la aplicarea udărilor. Când microrelieful terenului este bine
exprimat şi pentru nivelare sunt necesare terasamente care depăşesc 1.000 m3 /ha, se preferă
udarea prin aspersiune sau udarea localizată.
13. Precizaţi şi caracterizaţi însuşirile solului necesare pentru alegerea metodei de udare.
Dintre însusirile solului, la alegerea metodei de udare, prezinta interes textura, viteza de
infiltratie a apei în sol, capacitatea de înmagazinare a apei în sol, rezistenta la eroziune si
potentialul de salinizare a solului.
Textura mijlocie este favorabila aplicarii tuturor metodelor de udare.
Viteza de infiltratie cu valori mai mari de 10-4 cm/s impune aplicarea udarii prin aspersiune
cu norme mici si udare localizata.
Capacitatea de înmagazinare a apei în sol redusa, obliga la alegerea prin aspersiune sau a
udarii localizate.
Rezistenta solului la eroziune. Solurile cu rezistenta mare la eroziune permit aplicarea
oricareia dintre metodele de udare iar în cazul solurilor usor erodabile sunt recomandabile
udarea prin aspersiune cu picaturi mici si udarea localizata.
Potentialul de salinizare a solului. În cazul solurilor cu potential mare de salinizare se aleg
aspersiunea cu norme de udare mari si udarea prin submersiune. Daca potentialul de
salinizare este redus, pot fi aplicate oricare dintre metodele de udare.
14. Care sunt componentele sistemului de irigaţie ?
În alcătuirea unui sistem de irigaţii sunt cuprinse: lucrări de captare şi aducţiune a apei, lucrări de
amenajare a suprafeţei de irigat şi lucrări anexe pentru întreţinerea şi exploatarea sistemului.
Indiferent de provenienta, apa de irigatie trebuie sa aiba însusiri fizico-chimice care, analizate
în raport cu caracteristicile factorilor naturali si social economici în cadrul carora se
realizeaza irigatia, sa permita folosirea ei.
Aspersiunea se poate aplica în toate zonele aride, semiaride şi subumede dacă regimul eolian
permite asigurarea unor indici calitativi ai ploii furnizate de aspersoare acceptabili. Nu se
recomandă aspersiunea în cazul zonelor în care viteza vântului depăşeşte 4 – 5 m/s pe durate
de timp care depăşesc câteva zile
Udarea prin picurare consta în distributia lenta a apei la plante, picatura cu picatura, în
cantitatea strict necesara pentru satisfacerea cerintelor fiziologice. Aducţiunea şi
distribuţia apei la plante se face cu ajutorul unor instalaţii din mase plastice. Metoda
este specifică pentru udarea în plantaţiile viticole şi pomicole precum şi pe terenurile
cultivate cu legume sau flori. Marele avantaj al acestei metode este economisirea apei
cu până la 40%, comparativ cu alte metode de udare.
Alimentarea cu apă a brazdelor se face fie din conducte îngropate, în care apa circulă cu
presiune scăzută, fie din canale de pământ provizorii. La alimentarea cu conducte îngropate,
alimentarea brazdelor cu apă se face prin instalaţii mobile alcătuite din conducte rigide sau
flexibile, prevăzute cu vanete reglabile pentru fiecare brazdă. În cazul canalelor de pământ
provizorii, alimentarea brazdelor cu apă se face prin sifoane hidrometre sau alte mijloace mai
simple.
- posibilitatea reglării debitului brazdei prin trecerea de la debitul iniţial la debitul de regim; -
posibilitatea de alimentare a unui grup de brazde care să consituie o fracţiune întreagă din
laţimea parcelei de udare, astfel încât lăţimea unui grup de brazde udate simultan să
reprezinte un submultiplu al lăţimii pacelei de udare; - să fie rezistentă la posibilele degradări
produse de rozătoare, alte animale mici, etc.; - să nu favorizeze colmatarea secţiunii de
curgere în cazul în care sursa de apă prezintă o turbiditate mai ridicata