Riga Crypto si lapona Enigel

de Ion Barbu

Ion Barbu este unul din reprezentantii de seama ai modernismului romanesc interbelic,
impunand in epoca, noi procedee de manifestare artistica. De profesie matematician, pe
numele sa adevarat Dan Barbilian, acesta afirma intr-un interviu acordat lui Ioan Valerian ca
oricat ar parea de contradictorii acesti doi termeni la prima vedere, exista undeva, in domeniul
inalt al geometriei, un loc luminos unde se intalneste cu poezia. Astfel, Ion Barbu se impune
ca un poet ermetic, reusind sa se foloseasca cat mai putini termeni pentru a-si exprima crezul
artistic.
Balada "Riga Crypto si lapona Enigel " a fost publicata in anul 1930 in unicul volum aparut al
poetului, "Joc secund".
Opera apartine etapei baladesc-orientale de creatie in care autorul face trimitere catre
elemente specifice spatiului oriental, caruia considera el ca apartine o parte a poeziei
romanesti.
Autorul subintituleaza textul balada, tocmai pentru ca imbina elemente epice, lirice si
dramatice.
Titlul ii prezinta pe cei doi protagonisti ai povestii de iubire: riga (rege) Crypto este stapanul
lumii umede, umbroase a padurilor, termenul Crypto evidentiind caracterul sau tainic, ascuns,
retras; lapona Enigel este o locuitoare a tinuturilor nordice (Laponia), numele sau facand
trimitere atat catre angelus (inger, fiinta pura), cat si catre ingul, un rau ce strabate acele
tinuturi inghetate.
Tema baladei o constituie imposibilitatea nuntirii dintre cele doua fiinte care apartin unor lumi
diferite, unori regnuri diferite. Crypto apartine regnului vegetal (este o ciuperca), in timp ce
Enigel apartine regmul animal (este o fiinta umana). Privite din acest punct de vedere cele
doua personaje sunt doar masti lirice care se manifesta intr-un plan simbolic al baladei.
Ca modalitate artistica autorul foloseste povestirea in rama (povestea in poveste) in care rama
este reprezentata de o nunta (primele 4 strofe) la care nasul (nuntasul fruntas) ii cere
menesterului sa cante despre lapona Enigel si Crypto regele ciupearca (povestea propriu-zisa).
Prezentarea povestii de iubire imposibile dintre cei doi ar fi astfel un sfat pe care nasul il da
tinerilor casatoriti: sa se accepte asa cum sunt si sa nu incerce sa se schimbe, deoarece vor fi
pedepsiti prin vointa divina.
Primele 4 strofe, rama textului, prezinta sfarsitul unei nunti ("La spartul nuntii, in camara.").
Atmosfera specifica evenimentului este redata prin elemente precum "vinul vechi", "cuscrul
mare", "ospatul", "menestrel", "nuntas fruntas".
Se precizeaza faptul ca acest cantec a mai fost spus si in alte situatii ("Cu foc l-ai zis acum o
vara;"), ceea ce sugereaza un element de legatura si continuitate in cadrul comunitatii.
Mesajul cantecului este o lectie de viata pentru cei doi tineri care traiesc fericitul eveniment.
Incipitul povestii propriu-zise ii prezinta pe cei doi protagonisti ai povestii de iubire. Crypto
este regele buretilor, insa nu este iubit de supusii sai pentru ca nu voia sa nunteasca, sa aiba
urmasi ("Sterp il faceau si naravas,/Ca nu voia sa infloreasca.").
Tineretea vesnica a lui Crypto este pusa in legatura cu "vrajitoarea manatarca de la fantana
tineretii"; Crypto refuza orice posibilitate de a nuntii, asteptandu-si marea iubire ("…,e inima
ascunsa,").
Tot in incipit este prezentata si lapona, conducatoare a renilor inspre tinuturi mai calde, spre
S. Epitetele atribuite acesteia sugereaza o fiinta delicata, insa extrem de hotarata in ceea ce are
de facut ("Lapona mica, linistita,", "Lapona dreapta, Enigel,".). In drumul sau, Enigel
poposeste in lumea lui Crypto ("Pe 3 covoare de racoare"), intalnirea dintre cei doi avand loc
pe taramul visului, datorita incompatibilitatii lumilor din care vin. Somnul este unul linistit,
asemenea celor doi protagonisti ("Lin adormi,…").
Crypto este numit in acest moment "mirele poienii", fiind pregatit sa fie alaturi de fiinta iubita
pe care o cheama oferindu-i deliciile lumii sale. La o prima chemare, ii ofera fragi, insa Enigel
il refuza delicat, spunandu-i ca merge sa culeaga fragi fragezi, mai la vale.
La o noua chemare, Crypto se ofera pe sine, vrand sa-si dovedeasca iubirea fata de lapona:
"Daca pleci sa culegi,/Incepi, rogu-te, cu mine.". Dezradacinarea este gestul suprem al rigai,
el sacrificandu-se pentru iubirea vietii lui. Lapona, insa, il refuza si de aceasta data,
considerandu-l prea bland si nepregatit pentru un asemenea gest: "Si esti umed si
plapland://Lasa. - Asteapta de te coace.".
La o a treia chemare, Crypto ii explica laponei faptul ca soarele este dusmanul sau, drept
urmare coacerea ar insemna moartea sa; el o invita pe lapona sa-i fie alaturi facand-o stapana
peste lumea lui: "Lasa-l, uita-l, Enigel/In somn fraged si racoare.". Lapona il refuza si de
aceasta data, explicandu-i de ce nu pot fi impreuna: pentru ea, soarele este un ideal ce trebuie
atins, in timp ce pentru riga, soarele reprezinta moartea, el putand sa supravietuiasca doar la
umbra, la racoare.
In raspunsul sau, lapona ii aminteste lui Crypto ca are o cale de urmat si ca nu-si poate
dezamagi semenii, ea fiind reprezentanta intregului pol ("Tot polul meu un vis viseaza.").
Soarele este astfel un ideal, dar si un simbol al intelepciunii, al cunoasterii absolute ("Ma-
nchin la soarele-ntelept.").
Ion Barbu face trimitere prin acest raspuns al laponei catre un sistem propriu de valori, legat
de cunoastere, intalnit si in alte texte, cum ar fi "Ritmuri pentru nuntile necesare". In acest
context, aspiratia lui Crypto este una iluzorie si condamnabila, deoarece el nu se afla pe
acelasi plan al cunoasterii cu lapona. Riga se gaseste pe roata venerei, a inimii, ceea ce
sugereaza ca isi traieste existenta prin simturi; lapona, in schimb, se afla pe o roata superioara
a ratiunii, a lui Mercur. Ea poate sa acceada catre roata cea mai inalta, cea a soarelui, a
cunoasterii totale, in timp ce Crypto nu poate face acest lucru, deoarece ii lipseste ratiunea.
Enigel aminteste in discursul sau de rolul omului in Univers, ca fiinta unica dotata cu ratiune,
care are posibilitatea de a detine cunoasterea suprema. Pentru ea, ca si pentru oricare alta
fiinta umana, roata (cunoasterea) se poate marii la nesfarsit, omul nefiind niciodata multumit
cu ceea ce stie ("Si roata alba mi-e stapana,/Ce zace-n sufletul-fantana/La soare, roata se
mareste;").
Metafora "sufletul-fantana" apare de doua ori in text, fiind pusa in legatura cu capacitatea
fiintei umane de a cunoaste cat mai mult; de asemenea, ea apare in antiteza cu celelalte fiinte
care au puterea de cunoastere si de intelegere limitata (asemenea lui Crypto): "Ca sufletul nu e
fantana/Decat la om, fiara batrana,/Iar la faptura mai firava/Pahar e gandul, cu otrava,".
Dialogul dintre Crypto si Enigel (partea dramatica a baladei) este urmat de iesirea in soare a
rigai pentru a fi alaturi de fiinta iubita; gestul lui Crypto este insa similar cu moartea
simbolica a acestuia, el transformandu-se intr-o ciuperca otravitoare si pierzandu-si orice
urma de bunatate: "Si sucul dulce inacreste!/Ascunsa-i inima plesneste,". Destinul lui va fi
astfel unul trist, el ajungand sa nunteasca doar cu o fiinta asemanatoare (masalarita-mireasa).
In partea lirica a textului, menestrelul o sfatuieste pe lapona sa-l planga pe Crypto si sa-i arate
macar o urma de intelegere (" – Plangi, preacuminte Enigel!").
Finalul baladei il prezinta pe Crypto nebun de durere, ca urmare a pierderii iubirii; amintirea
unor elemente ce tin de lumea basmului plaseaza parca actiunea baladei intr-un spatiu
fantastic, dar care are si elemente ale traditiei noastre populare "Laurul-Balaurul", "aurul",
"imparateasa".
Criticul Nicolae Manolescu afirma ca balada lui Ion Barbu este "un Luceafar cu rolurile
inversate", bazandu-se pe o serie de asemanari si deosebiri existente intre cele doua texte.
Balada lui Ion Barbu se remarca in lirismul modernist interbelic prin amestecul de tehnica a
scrierii, de limbaj, dar si de simboluri.