Sunteți pe pagina 1din 16

STIUDIUL INDIVIDUAL NR.

Legislația și organizarea activității


de expertiză

A realizat: Jbanov Anastasia


A verificat: Sobranetchi Natalia
1 Regulamentul cu privire la experţii-evaluatori şi
consultanţii Sistemului “Expertul CCI a Republicii
Moldova”

I. DOMENIUL DE APLICARE
Prezentul Regulament stabileşte cerinţele înaintate faţă de experţii-
evaluatori şi consultanţii Sistemului “Expertul CCI a Republicii
Moldova” al Camerei de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova (în
continuare – sistemul CCI), drepturile, obligaţiile, răspunderea
experţilor-evaluatori şi a consultanţilor, modalitatea atestării lor,
precum şi autorizarea acestora privind expertiza/evaluarea obiectelor,
produselor şi mărfurilor.
II. NOTIUNI GENERALE
expertiză–examinarea independentă a obiectului expertizei (mărfii), care este efectuată de către un
specialist competent (expert) în baza unor factori obiectivi, în scopul obţinerii unei soluţionări veridice a
sarcinii puse;
expert-evaluator –persoana calificată şi atestată cu dreptul de a efectua unul sau mai multe genuri de
expertiză/evaluare, conform grupelor corespunzătoare de mărfuri;
consultant –persoana calificată şi atestată cu dreptul de a perfecta şi elibera certificate de origine a
mărfurilor şi certificate cu altă destinaţie;
raport de evaluare –act întocmit de evaluator, pe hîrtie sau pe suport electronic, la finele procesului de
determinare a valorii obiectului evaluării;
raport de expertiză –document elaborat într-o formă stabilită, care include sarcina, date concrete, rezultate
ale cercetărilor, analiza şi concluziile ce ţin de efectuarea expertizei;
autorizare–document oficial prin care experţii-evaluatori ai Camerei de Comerţ şi Industrie a Republicii
Moldova se împuternicesc cu dreptul de a efectua expertize/evaluări a obiectelor, produselor şi mărfurilor;
legitimaţia expertului-evaluator şi a consultantului –document eliberat de către Camera de Comerţ şi
Industrie a Republicii Moldova în conformitate cu regulile sistemului CCI, care confirmă că persoana
nominalizată corespunde calificării necesare şi este autorizată ca expert-evaluator sau consultant într-un
anumit gen de activitate;
III.PRINCIPII GENERALE
Experţi-evaluatori şi consultanţi pot deveni persoanele,
care au studii superioare, corespund cerinţelor prezentului
Regulament şi sînt atestaţi de Comisie.
În cazuri excepţionale, pentru efectuarea
expertizei/evaluării sînt admişi experţii-evaluatori atestaţi,
care nu au studii superioare, dar care au suficientă
experienţă în domeniul expertizei/evaluării mărfurilor.
Experţii-evaluatori efectuează următoarele genuri de expertiză:
determinarea cantităţii şi calităţii mărfii;
determinarea ţării de origine a mărfurilor;
determinarea cantităţii producţiei, obţinute din materia primă plasată în regim vamal de perfecţionare
activă;
determinarea cantităţii producţiei, obţinute din materia primă plasată în regim vamal de transformare sub
control vamal;
determinarea producătorului mărfii;
determinarea poziţiei tarifare (codului) şi a destinaţiei mărfii;
evaluarea bunurilor imobile;
evaluarea utilajului;
evaluarea mijloacelor de transport;
evaluarea mărfurilor industriale;
evaluarea produselor alimentare;
evaluarea materialelor de construcţie;
evaluarea altor mărfuri;
alte genuri de expertiză.
In sistemul CCI pentru experţii-evaluatori sînt
prevăzute următoarele calificative:

Expert-evaluator de categoria a II-a;


Expert-evaluator de categoria I;
Expert-evaluator de categoria
superioară.
IV.CERINŢE FAŢĂ DE EXPERT-
EVALUATOR ŞI CONSULTANT
Expertul-evaluator şi consultantul trebuie să fie independenţi (administrativ şi
financiar) faţă de persoanele şi organizaţiile, care, nemijlocit, au interes comercial
sau de alt gen faţă de rezultatele activităţii lor.

1. Expertul-evaluator şi consultantul trebuie să-şi menţină şi să-şi ridice în


permanenţă nivelul calificării şi al competenţei în domeniul activităţii
profesionale prin intermediul:
perfecţionării individuale a nivelului cunoştinţelor profesionale, prin studierea
sistematică a cerinţelor legislaţiei, a documentelor normative, recomandărilor
metodice;
studierii în cadrul cursurilor de reciclare a cadrelor;
participării la seminare, conferinţe şi alte măsuri privind problemele ce ţin de
competenţa lor.
2
Instructiune cu privire la desfasurarea expertizei
marfurilor de catre expertii Camerei de Comert si
Industrie a Republicii Moldova

Obiectivul acestei Instrucţiuni este perfecţionarea


tehnologiilor de efectuare a expertizelor, asigurarea
condiţiilor pentru aplicarea uniformă a prevederilor,
procedurilor ce ţin de efectuarea expertizei.
Instrucţiunea este un document fundamental pentru
întocmirea recomandărilor metodice de efectuare a
diferitelor tipuri de expertiză.
I. ÎN PREZENTA INSTRUCŢIUNE SÎNT
UTILIZATE URMĂTOARELE DEFINIŢII ŞI
TERMENI
concluzia specialistului – explicaţiile în scris ale unui specialist în domeniul respectiv pentru consultaţii, explicaţii şi
ajutor tehnic;
probă globală – cantitatea de producţie, reglementată prin standard, prelevată din lot;
defect – orice necorespundere individuală a producţiei cerinţelor stabilite;
acord (contract) – acordul a două sau a mai multe persoane privind stabilirea, modificarea sau încetarea raportului
de drept;
expertiză suplimentară – expertiza efectuată în scopul identificării informaţiei insuficiente şi a luării deciziilor finale;
sarcina expertizei – sarcina de lucru strict determinată;
beneficiar – persoană juridică şi/sau fizică, care solicită efectuarea expertizei;
taină comercială – informaţiile ce nu sînt taină de stat, ce ţin de producere, tehnologie, administrare, activitate
financiară şi de alt tip de activitate a agentului economic, divulgarea (transmiterea, scurgerea) cărora pot provoca
daune intereselor acestuia;
calitatea mărfii – totalitatea caracteristicilor produsului, serviciului, care se referă la capacitatea acestora de a
satisface, în conformitate cu destinaţia, necesităţile exprimate;
expertiză de control – expertiza ce se efectuează în scopul de a verifica exactitatea şi justeţea rezultatelor
expertizelor primare, suplimentare şi repetate;
si etc.
II. MODALITATEA DE ORGANIZARE ŞI EFECTUARE A EXPERTIZEI
Organizarea efectuării expertizei se pune în seama conducătorului
subdiviziunii (şefului secţiei), care are drepturi şi îndeplineşte
obligaţii prevăzute în prezenta Instrucţiune. În dependenţă de
sarcina efectuării, expertizele mărfurilor se clasifică în contractuale,
vamale, de asigurare, bancare, consultative, de consum,
merceologice (anexa nr.4); În cazurile prevăzute de legislaţia în
vigoare, experţii-evaluatori întocmesc concluziile specialistului în
strictă conformitate cu prevederile acesteia.
Expertiza se efectuează personal de către expertul-evaluator,
reieşind din sarcina pusă. Formularea sarcinii expertizei în contract,
cererea scrisă unică/ hotărîre/decizie, precum şi în comandă,
raportul de expertiză/concluzia expertului trebuie să fie identice.
Expertiza se efectuează în baza cererilor scrise ale beneficiarilor
expertizelor, care sînt înregistrate în Registru (anexa nr.3) şi/sau în
sistemul automatizat de computer, cu atribuirea numărului de
înregistrare (în caz de necesitate se întocmeşte un contract-tip).
III. MODALITATEA DE ORGANIZARE ŞI EFECTUARE A
EXPERTIZEI DE DETERMINARE A CALITĂŢII MĂRFII
Metoda de măsurare – determinarea indicatorilor de calitate ai producţiei, efectuată în baza mijloacelor
tehnice de măsurare.
Verificarea selectivă – verificare prin care decizia se ia conform rezultatelor expertizei unei sau mai multor
probe globale, luate dintr-un lot omogen de producţie.
Metoda organoleptică – determinarea mărimilor efective a indicatorilor de calitate a producţiei, efectuată în
baza analizei percepţiilor prin intermediul organelor de simţ (văz, miros, senzaţie tactilă, auz, gust). Prin
această metodă se determină indicatorii de calitate ai mărfii, precum sînt: aspectul exterior (culoarea, forma,
consistenţa etc.), mirosul, gustul, sunetul, senzaţia tactilă, prezenţa defectelor.
Încercări distructive – încercări cu utilizarea metodelor distructive de control, în timpul cărora poate fi distrusă
funcţionalitatea obiectului.
Încercări nedistructive – încercări cu utilizarea metodelor nedistructive de control, în timpul cărora nu trebuie
să fie distrusă funcţionalitatea obiectului.
Executarea încercărilor la locul efectuării expertizei – determinarea indicatorilor de calitate, care pot fi
obţinuţi la locul efectuării expertizei în cazul existenţei condiţiilor necesare şi a mijloacelor de măsurare.
Efectuarea încercărilor de laborator – determinarea indicatorilor de calitate care pot fi obţinuţi în
laboratoarele acreditate.
Multumesc pentru
atenție!

S-ar putea să vă placă și