FACULTATEA DE ECONOMIE SI

ADMINISTRARE A AFACERILOR

ORGANISME PROFESIONALE IN DOMENIUL

EVALUARII ECONOMICE SI FINANCIARE

Intocmit:

Evaluarea intreprinderilor reprezinta un domeniu cu o bogata activitate in Romania, atat in

ceea ce priveste situatia actuala, cat si cea de perspectiva. Daca in intreaga lume exista
numeroase preocupari, atat din punct de vedere stiintific, dar mai ales din punct de vedere
practic, pentru realizarea unor studii de evaluare cat mai pertinente in cele mai diverse
segmente ale vietii economice (elaborarea de strategii pentru firma, asigurari de bunuri,

1
evaluarea gajurilor s.a.m.d.), in Romania fenomenul este cu atat mai prezent, in conditiile in
care se doreste continuarea privatizarii de noi  societati comerciale cu capital de stat si
conectarea tuturor intreprinderilor la cerintele economiei de piata.

Cererea pe piata evaluarii din Romania este data de un substantial numar de societati
comerciale. Motivatia acestora imbraca forme diverse, trecand de la studiile interne, realizate
in scopul cunoasterii obiective a punctelor slabe si a celor forte, a oportunitatilor si riscurilor,
in scopul fundamentarii unei politici pertinente de dezvoltare, pana la cele realizate in
vederea vanzarii catre un alt cumparator (privatizarea societatilor cu capital de stat fiind unul
dintre cele mai frecvente cazuri) sau chiar al lichidarii. Acesti clienti apeleaza la serviciile
unor societati specializate de consultanta in domeniul evaluarii.

Activitatea de evaluare economica si financiara a intreprinderilor din Romania sau a unor

componente ale acestora se desfasoara in prezent de urmatoarele organisme profesionale in
domeniu:

1) Asociatia Nationala a Evaluatorilor din Romania (ANEVAR);

2) Camera Auditorilor Financiari din Romania (CAFR);

3) Corpul Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati din   

           Romania (CECCAR);

4) Asociatia Expertilor Tehnici;

5) Institutul Roman pentru Cercetari in Evaluare (IROVAL).

Asociatia Nationala a Evaluatorilor din Romania (ANEVAR), este o „organizatie

profesional-stiintifica, neguvernamentala, independenta, nepatrimoniala, non-profit, avand
drept scop promovarea prin mijloacele specifice profesiei a metodelor si tehnicilor de
diagnostic si de evaluare a intreprinderilor, partilor de intreprinderi si a altor bunuri, in deplin
acord cu realitatile etapelor dezvoltarii Romaniei”. Aceasta entitate s-a infiintat in 1992.

Organizatia elaboreaza standarde de evaluare, astfel incat sa se asigure unificarea

metodologiilor utilizate in acest domeniu, principii deontologice si etice care sa guverneze
activitate evaluatorilor, constituindu-se ca un important centru de informare , incercand
totodata punerea bazelor pentru crearea de relatii atat cu organismele guvernamentale
romanesti, cat si cu organizatii de profil din lume.

Obiectivele ANEVAR sunt urmatoarele:

a) dezvoltarea si valorificarea potentialului profesional creator al evaluatorilor din

Romania, in vederea sporirii substantiale a aportului membrilor sai la promovarea
mecanismelor economiei de piata libera;

b) difuzarea pe plan national a principiilor, metodelor si tehnicilor de evaluare, cuprinse

in standardele de evaluare adoptate de ANEVAR;

2
 c) promovarea utilizarii pe plan national a standardelor de evaluare adoptate de
ANEVAR;

d) facilitarea cooperarii cu alte organisme, asociatii sau experti din domenii conexe,
precum si a schimbului de experienta si de informatii intre membrii sai si aceste entitati;

e) stabilirea si dezvoltarea de legaturi cu organizatii si organisme guvernamentale si

neguvernamentale, nationale si internationale, in scopul promovarii profesiei si a conlucrarii,
pentru ameliorarea continua a metodelor si tehnicilor de evaluare a intreprinderilor, de
evaluare a proprietatilor imobiliare si de evaluare a activelor financiare;

f) incurajarea, prin mijloace proprii, a dezvoltarii activitatii de evaluare si a asigurarii

cunoasterii de catre beneficiarii potentiali a posibilitatilor oferite de practica acestei activitati;

g) asigurarea unui inalt nivel de calificare profesionala a membrilor sai,precum si

dezvoltarea corpului de evaluatori pentru a satisface exigentele promovarii profesionale;

h) definirea si promovarea regulilor si principiilor deontologice si etice, care

guverneaza activitatea evaluatorilor in conformitate cu responsabilitatile si demnitatea
profesiei si urmarirea mentinerii si respectarii acestora;

i) intreprinderea permanenta de activitati utile profesiei, constituindu-se intr-un

adevarat centru de informare, documentare, schimb de experienta, intalniri interne si
internationale, formare si perfectionare;

j) studierea, promovarea si protectia intereselor profesionale comune ale membrilor sai.

Membrii, ANEVAR are in componenta urmatoarele categorii:

a) membri fondatori, persoane fizice si persoane juridice;

b) membri aspiranti, persoane fizice;

c) membri titulari, experti evaluatori persoane fizice;

d) membri experti evaluatori interni, persoane fizice;

e) membri acreditati, experti evaluatori, persoane fizice;

f) membri de onoare, persoane fizice propuse de Consiliul Director si aprobati de

Conferinta Nationala;

g) membri titulari seniori,experti evaluatori, propusi de Consiliul Director si

aprobati de Conferinta Nationala.[1]

Pentru ca o persoana fizica sa devina membru ANEVAR  este necesar sa obtina o

atestare ca urmare a absolvirii unor programe speciale de formare recunoscute de ANEVAR
sau sa se supuna testarii directe de catre acest organism profesional. Obtinerea acesteia
presupune indeplinirea urmatoarelor conditii de catre persoanele fizice:

3
 ü  sa fi executat lucrari de diagnostic si evaluare;

ü  sa faca dovada unei solide pregatiri profesionale si sa fie recunoscuta pentru calitatile
sale profesionale;

ü  sa posede studii superioare;

ü  sa aiba o reputatie morala recunoscuta;

ü  sa recunoasca si sa respecte Statutul ANEVAR si Codul deontologic al profesiei de

evaluator.

In Standardele Internationale de Evaluare se insereaza faptul ca un evaluator este

persoana care are pregatirea profesionala necesara, capacitatea si experienta de a efectua o
evaluare. In unele tari, se impune obtinerea unei autorizatii inainte ca evaluatorul sa isi
desfasoare activitatea in acest sens.

Evaluatorul este o persoana cu o buna reputatie care intruneste urmatoarele cerinte:

§  a dobandit o pregatire profesionala adecvata, in cadrul unui centru de pregatire

recunoscut sau o calificare academica echivalenta;

§  are experienta adecvata si este competent in evaluarea pe piata si categoria respectiva

de active;

§  cunoaste, intelege si poate pune in aplicare in mod corect acele metode si tehnici
recunoscute care sunt necesare pentru efectuarea unei evaluari credibile;

§  este membru al unui organism national profesional de evaluare recunoscut;

§  respecta toate cerintele Codului deontologic al profesiei.

In cazul in care intr-o tara nu exista calificari academice adecvate,  evaluatorul trebuie

sa aiba un nivel de pregatire suficient si experienta in evaluare si este fie membru al unui
organism national profesional de evaluare recunoscut, fie are autorizatie din partea
Guvernului sau o numire din partea Justitiei sau a unei autoritati cu un statut echivalent.

In unele tari, prin lege, evaluatorul are nevoie de o autorizatie sau un certificat, din
partea unui organism independent, pentru a putea profesa in aceasta calitate.

Codul Deontologic a profesiei de evaluator se refera la:

1.Consideratii generale;

2.Responsabilitati;

3.Interesul public;

4.Integritatea;

4
 5.Obiectivitatea si independenta;

6.Rigurozitatea;

7.Confidentialitatea;

8.Practici lipsite de etica si profesionalism in munca de evaluare.

ANEVAR a creat in 1995 Institutul ANEVAR este membra atat a IVSC (The
International Valuation Standards Committee) cat si a TEGoVA (The European Group of
Valuers’ Associations), primul organism elaborand standarde internationale de evaluare
(IVS-uri) si ghiduri (GN – Guidance Note), iar cel de-al doilea, standarde europene de
evaluare (EVS-uri).

Roman de Cercetare in Domeniul Evaluarii (IROVAL), care si-a asumat sarcina de a

elabora standarde nationale sub denumirea SEV.IROVAL.

Prima editie a standardelor de evaluare a aparut in ianuarie 1997, acestea fiind

compatibile cu standardele europene si internationale.

In prezent (2006 – n.a.) ANEVAR a adoptat Standardele Internationale de Evaluare,

editia a saptea, ca standarde de evaluare obligatorii pentru membrii sai.

Camera Auditorilor Financiari din Romania (CAFR) a fost infiintata in anul 2000

prin Hotararea Guvernului Romaniei nr.591 din acel an.

La partea referitoare la exercitarea independenta a profesiei de auditor independent

(mai precis la activitati ce pot fi desfasurate de acesti profesionisti) se insereaza faptul ca
persoanele fizice si juridice care detin aceasta calitate acordata de camera, pot desfasura si
activitati de evaluare, pe langa cele de: audit financiar, audit intern, consultanta financiar-
contabila si fiscala, asigurare a managementului financiar-contabil, pregatire profesionala de
specialitate in domeniu, expertiza contabila, reorganizare judiciara si lichidare[2].

Totodata, in activitatea de auditare si retratare a situatiilor financiare pentru societatile

comerciale care aplica reglementarile contabile armonizate cu Directiva a IV-a si a VII a CEE
si cu Standardele Internationale de Raportare Financiara (IFRS), recunoasterea imobilizarilor
corporale de catre auditori se face fie la cost istoric minus amortizarea si orice depreciere (ca
tratament de baza), fie la valoarea reevaluata inclusiv, determinata de evaluatori autorizati (ca
tratament contabil alternativ permis de standarde)[3]. Se cuvine mentionat si faptul ca pentru
dobandirea calitatii de auditor financiar, la examenul de aptitudini, la prima proba scrisa de
audit financiar si contabilitate se dau subiecte si din Standardele Internationale de Evaluare.

2.Corpul Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati din

Romania (CECCAR) este un alt organism profesional care are atributii de evaluare
economica si financiara a intreprinderilor. Orice evaluare de intreprindere are ca punct de
plecare bilantul contabil – acest instrument universal care reflecta atat patrimoniul la un
moment dat, cat si performantele inregistrate de intreprindere intr-o perioada data. Bazandu-
se pe constatarile din diagnosticul de evaluare si cunostintele aprofundate de contabilitate si
analiza, expertii evaluatori aduc ajustari elementelor din bilantul contabil, elaborand bilantul
economic al intreprinderii, asupra caruia se aplica diferite metode de evaluare. Acesta este

5
pentru CECCAR argumentul fundamental pentru care activitatile de evaluare a
intreprinderii sunt considerate servicii para-contabile, iar sediul materiei se gaseste, de
regula, la organismele profesionale de profil. De asemenea, in toate manualele si tratatele de
contabilitate din tarile Uniunii Europene exista capitole sau parti afectate evaluarii
intreprinderilor.

Prin Hotararea Guvernului nr. 1181/1996 si nr. 562/2000 evaluarea economica si

financiara a intreprinderii a fost introdusa ca disciplina de examen pentru obtinerea
calitatii de expert contabil si contabil autorizat cu studii superioare.

CECCAR a tiparit in doua editii (1994 si 1996) lucrarea „Ghid pentru diagnostic si
evaluarea intreprinderilor”, prima lucrare in domeniu din tara noastra.

Totodata periodic CECCAR organizeaza cursuri pentru dobandirea calitatii de expert

evaluator si perfectionarea pregatirii in acest domeniu, la care au acces economisti, ingineri,
juristi si alti specialisti din economie cu diploma universitara si care au responsabilitati in
diferite compartimente din intreprinderi, banci, societati de asigurare si piete de capital.

Pentru expertii evaluatori CECCAR a emis recomandari (standarde) cuprinzand

metodologia de evaluare economica si financiara a intreprinderilor (nr. 100 CECCAR – EV),
structura standard a Raportului de evaluare (nr. 101 CECCAR – EV) si un ghid pentru
evaluarea intreprinderilor mici si mijlocii (nr. 102 CECCAR – EV) si au fost aprobate
normele de lucru, de raportare si de comportament cuprinse in Norma nr. 37/2003,  care
intregeste Normele profesionale pentru toate activitatile desfasurate de expertii contabili.

Expertii contabili si contabilii autorizati cu studii superioare membrii ai CECCAR au

obligatia ca in cadrul misiunilor pe care le indeplinesc sa respecte „Codul etic national al
profesionistilor contabili”, iar pentru activitatea de evaluare – „Principiile de Practica a
Evaluarii si Codul etic” prevazute in standardele internationale de evaluare si adoptate de
Corp prin Hotararea Consiliului Superior nr. 52/2003.

Ca membru al Federatiei Expertilor Europeni, CECCAR a aplicat si va aplica in continuare

toate normele si ghidurile emise de organismele europene in domeniul evaluarii
intreprinderilor. De asemenea, CECCAR va dezvolta colaborarea si cooperarea cu Institutul
Evaluatorilor de Intreprinderi (IBA) cu Societatea Americana a Evaluatorilor in vederea
cunoasterii si aplicarii standardelor internationale de evaluare[4].

In anul 2003 CECCAR a editat, iar in anul 2005 a reeditat „Cartea expertului evaluator”
care se doreste a fi un ghid practic pentru toti expertii evaluatori membrii ai CECCAR.

Asociatia Expertilor Tehnici cuprinde numai experti recunoscuti de Ministerul de

Justitie ca fiind abilitati pentru evaluarea bunurilor tangibile (imobile, autovehicule etc.) in
cazul unor probleme juridice (divort, mosteniri etc.).

Pe plan international (la nivelul unor state sau grupe de state) au luat fiinta, ca urmare a
unor cauze majore de natura economica, diferite organisme de evaluare, care utilizeaza
standarde in domeniu.

6
 Cauzele care au generat necesitatea elaborarii si impunerii unor standarde de
evaluare si crearea unor organisme profesionale in domeniu au fost:

a)    O cauza de natura istorica, respectiv colapsul masiv al multor institutii

financiare din secolul XX din Marea Britanie (la mijlocul anilor 1970) si din S.U.A. (in
anii’80). In S.U.A., acest proces este cunoscut prin expresia „criza economiilor si
creditelor” si a avut ca efect falimente numeroase ale institutiilor de economii si credite pana
la inceputul anilor’90. O cauza importanta a multor falimente ale institutiilor de economii si
credite americane a constituit-o ratele credit/valoare excesiv de mari pentru creditele
ipotecare; aceste rate ridicate se bazau si pe supraevaluarea unor proprietati. Pe de alta parte,
a fost incriminata si folosirea unor metode neadecvate de vanzare, in caz de lichidare, ale
proprietatilor imobiliare ipotecate.

Ca urmare, in cele doua tari a aparut necesitatea impunerii unor standarde de

competenta si integritate in procesul de evaluare a diferitelor tipuri de proprietate, astfel incat
opinia unui evaluator, asupra nivelului valorii unui tip de valoare, sa fie inteleasa, larg
acceptata si, deci, credibila. Ca urmare a crizei, in S.U.A. a fost creata Fundatia pentru
Evaluare (The Appraisal Foundation), in noiembrie 1987, care este o organizatie non-profit,
fondata de reprezentanti ai diferitelor asociatii profesionale de evaluare din S.U.A. Fundatia
pentru Evaluare a elaborat si publicat, in anul 1987, „Standardele Uniforme ale Practicii
Profesionale de Evaluare” (The Uniform Standards of Professional Appraisal Practice –
USPAP), care au fost adoptate de toate organizatiile profesionale de evaluare din S.U.A., de
agentiile federale si statale, precum si de unele organizatii si guverne din afara S.U.A.

In Marea Britanie, un efect al crizei institutiilor de creditare a fost introducerea de

standarde nationale de evaluare, elaborate si publicate de RICS (Royal Institution of
Chartered Surveyors), incepand cu anul 1976 si cunoscute, in mod curent, sub apelativul de
„Red Book” (titlul oficial este „RICS Valuation and Appraisal Standards”). Aceste standarde
de evaluare au reusit sa incorporeze si prevederile esentiale din Standardele Internationale de
Evaluare, astfel incat sunt perfect compatibile cu acestea.

b) A doua cauza este cea a elaborarii si implementarii unor standarde de evaluare
recunoscute la nivel international si european, care a fost generata de formarea pietei
internationale de proprietati, indeosebi imobiliare si de multiplicarea tranzactiilor
internationale. Ca urmare, au fost infiintate doua organizatii distincte, cu rolul de a elabora,
perfectiona si implementa standarde de evaluare proprii. Acestea sunt „The European Group
of Valuers’ Associations” (TEGoVA) si „The International Valuation Standards Committee”
(IVSC).

TEGoVA a fost infiintata ca o asociatie non-profit a organizatiilor nationale de

evaluatori, in anul 1977, avand ca principal obiectiv elaborarea unor standarde de evaluare,
care sa exprime opinia asociatiilor profesionale din Uniunea Europeana. Incepand cu anul
1978, TEGoVA a elaborat si editat cinci editii succesive ale Standardelor Europene de
Evaluare (EVS-uri), ultima editie – a cincia, fiind editata de Estate Gazette sub titlul
„European Valuation Standards” in anul 2003.

IVSC este o asociatie non-profit, formata din organizatii profesionale din domeniul
evaluarii la nivel mondial, in anul 1981. IVSC a elaborat Standardele Internationale de
Evaluare (IVS-uri) incepand cu anul 1985, editiile urmatoare fiind etape succesive de

7
adaugare de noi standarde, ultima editie fiind a saptea, din anul 2005[5]. Obiectivele IVSC
sunt alcatuite din doua parti:

·    sa elaboreze si sa publice, in interesul public, standarde pentru evaluarea proprietatii

si sa promoveze adoptarea lor la nivel global;

·    sa armonizeze standardele de evaluare printre tarile[6] lumii, sa identifice si sa

dezvaluie, pe masura ce apar, diferentele in interpretarea si/sau aplicarea prevederilor
standardelor de evaluare.

IVSC recunoaste diversitatea de scopuri pentru care sunt solicitate evaluarile

proprietatii  si anume: 1)utilizarea evaluarilor la intocmirea situatiilor financiare;2)adoptarea
deciziilor cu privire la acordarea imprumuturilor garantate de o proprietate (garantii, gajuri,
ipoteci);3) realizarea tranzactiilor care implica transferul dreptului de proprietate,
solutionarea litigiilor si stabilirea taxelor. De asemenea, IVSC publica Standarde de Practica
in Evaluare care se refera la tratarea anumitor probleme specifice evaluarii precum si la
aplicarea standardelor in situatii specifice, care apar in acordarea de consultanta in diferite
domenii de activitate.

In mod deosebit, IVSC a urmarit ca Standardele Internationale de Evaluare (IVS-urile)

sa fie recunoscute in standardele de contabilitate precum si in alte standarde de raportare,
astfel incat evaluatorii sa cunoasca ce li se solicita din partea standardelor altor discipline.
IVSC a realizat sase revizuiri ale Standardelor Internationale de Evaluare, care au fost
publicate in anii 1985, 1994/97, 2000, 2001, 2003 si 2005. Evolutia acestor Standarde atesta
importanta pe care IVSC o acorda faptului ca schimbarea este inevitabila si continua, chiar si
atunci cand este graduala si abia perceptibila. Perfectionarea continua a Standardelor de
evaluare reflecta angajamentul IVSC de a asigura ca definitiile si cerintele evaluarii sunt
actualizate permanent, in functie de evolutiile pe plan mondial.[7]

Totodata aceste standarde din ultima editie (a saptea) reflecta modelul situatilor
financiare (IFRS), cerintele noului Acord Basel (Basel II) prin Comitetul Basel pentru
Supravegherea Bancara si exigentele Standardelor Internationale de Contabilitate pentru
Sectorul Public.

Revenind la situatia in domeniu din tara noastra, in prezent (2006 – n.a.) principalele
acte normative care reglementeaza evaluarea intreprinderilor si a unor componente ale
acestora (imobilizari corporale indeosebi), in Romania sunt reprezentate de:

1)   Legea nr. 82/2003 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 38/2002 pentru
modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a
falimentului[8],cu completarile si modificarile ulterioare;

2)   Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1078/2003 referitoare la Normele

metodologice privind fuziunea, divizarea, dezvoltarea si lichidarea societatilor comerciale,
precum si retragerea sau excluderea unor asociati din cadrul societatilor comerciale[9],cu
modificarile si completarile ulterioare;

3)   Hotararea Guvernului nr. 1553/2003 privind reevaluarea mobilizarilor corporale si

stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe[10].

8
 4)   Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1752 din 2005, pentru aprobarea
reglementarilor contabile conforme cu Directivele Europene[11];

5)   Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1917 din 2005 pentru aprobarea Normelor
metodologice pentru organizarea si conducerea contabilitatii patrimoniului institutiilor
publice si planul de conturi pentru institutiile publice si instructiunile de aplicare a
acestuia[12].

In primele doua acte normative se precizeaza obligativitatea si modul de realizare a

evaluarii elementelor de activ si pasiv ale unei intreprinderi cu ocazia fuziunii, divizarii,
dizolvarii si lichidarii societatilor comerciale, precum si al retragerii sau excluderii unor
asociati din cadrul acestor entitati.

Celelalte trei acte normative mentionate evidentiaza imobilizarile corporale supuse

reevaluarii si cele exceptate de la reevaluare, cine anume poate face reevaluarea (sunt
mentionati pe langa specialistii din cadrul persoanelor juridice si evaluatorii autorizati),
scopul reevaluarii acestor active (determinarea valorii lor juste) si modul de reflectare in
contabilitate si in situatiile financiare anuale a diferentelor rezultate din reevaluarea
imobilizarilor corporale.

Bibliografie

[1] Statutul ANEVAR,publicat in Buletinul informativ ANEVAR nr.2(50) din 2005,pag.1-26

9
[2] Boulescu Mircea, Auditul financiar. Repere normative nationale, Editura Economica,
Bucuresti, 2003, pag.34.

[3] Dinca Ana, Contabilitatea agentilor economici, Editura Tribuna Economica, Bucuresti,

2004, pag.155.

[4] Cartea expertului evaluator, Editura CECCAR, Bucuresti, 2003, pag.6-7.

[5] Stan, V. Sorin, Standardele de evaluare si importanta lor, Revista „Tribuna Economica”

din 21 iulie 2004, pag. 43-44 si IVSC - Standardele Internationale de Evaluare, Editia a
saptea, 2005, format electronic (CD), ANEVAR-IROVAL,Bucuresti,2006

[6] In acest document, cuvantul “tari” sau “state” are acelasi inteles cu cel folosit de
Organizatia Natiunilor Unite, care recunosc si se refera la membri sai ca tari (state), respectiv
comunitati organizate politic, care au un guvern propriu si ocupa un teritoriu suveran.

[7]IVSC -  Standardele Internationale de Evaluare, Editia a saptea, 2005, ANEVAR -

IROVAL,format electronic (CD),Bucuresti,2006, pag. IX

[8] Monitorul Oficial al Romaniei nr. 194/2003.

[9] Monitorul Oficial al Romaniei nr. 586/2003.

[10] Monitorul Oficial al Romaniei nr. 21/2004.

[11] Monitorul Oficial al Romaniei nr. 1081 si 1081 bis din 2005.

[12] Monitorul Oficial al Romaniei nr. 1186 si 1186 bis din

10