III-l Efectul cariopreventiv al fluorului:

A. Depinde de portul zilnic

B. Depinde de vârsta la care se începe administrarea
C. Nu depinde de vârsta la care se începe administrarea
D. Se asigură prin administrarea dozei cariostatice de fluor
E. Nu depinde de forma de aplicare – generală sau locală
F. Se referă la oprirea evoluției leziunilor carioase
G. Este identic cu efectul cariostatic
H. Depinde de forma de aplicare – generală sau locală
I. Depinde de intervalul de timp cât se asigură administrarea
J. Se referă la reducerea apariției cariilor

III-2 Între cerinţele fluorizării apei potabile se numără:

A. Dovada că populația utilizează sursa centralizată de apă, și nu alte surse
B. Prevalență scăzută a cariei dentare în comunitate
C. Prevalență ridicată a bolilor parodontale în comunitate
D. Utilizarea de către populație a altor surse de apă, și nu cea centralizată
E. Prevalenţa cariei dentare în comunitate să fie moderată sau mare
F. Nivel mediu de dezvoltare economică şi tehnologică a ţării respective
G. Sursă de apă centralizată
H. Posibilitatea asigurării personalului specializat în acest domeniu
I. Concentrație naturală ridicată a fluorului în apa potabilă
J. Afectare endemică a populației din zonă prin fluoroză dentară

III-3 Fluoroza dentară:

A. Reprezintă intoxicaţia cronică dentară cu fluor
B. Trebuie diferențiată de petele de smalț, localizate sau generalizate
C. În cazurile severe smalțul are aspect erodat, cu cavități
D. Prezintă factori de risc individuali și de mediu
E. Apare în cazul unui aport crescut de fluor (2-3 mg/zi) în perioada formării smalțului
F. Reprezintă introducerea de fluor în apa potabilă
G. Reprezintă fluorizarea prin tablete
H. Reprezintă administrarea de fluor pe cale locală
I. Reprezintă intoxicaţia acută cu fluor
J. Nu depinde de aportul de fluor

III-4 Fluorizarea sării de bucătărie:

A. Presupune adaosul de fluor în concentrație de 200-250 mg F/kg sare
 B. Este o metodă de fluorizare pe cale generală
C. Oferă libertatea de alegere
D. Presupune adaosul de fluor în concentrație de 3000-3500 mg F/kg sare
E. Presupune adaosul de fluor în concentrație de 0,5-1 mg F/kg sare
F. Nu este o metodă adecvată copiilor
G. Are un preț de cost scăzut
H. Presupune adaosul de fluor în concentrație de 50-100 mg F/kg sare
I. Presupune adaosul de fluor în concentrație de 1500-2000 mg F/kg sare
J. Presupune adaosul de fluor în concentrație de 3500-4000 mg F/kg sare

III-5 Efectele fluorului aplicat pe cale generală:

A. Se obțin atunci când fluorul este administrat în perioada de formare și dezvoltare a
dinților
B. Nu depind de vârsta la care se face administrarea
C. Determină reducerea vitezei de dezvoltare a cristalelor, care în final sunt mai mici
D. Se obțin la o doză zilnică de 0,1-0,2 mg fluor
E. Determină accelerarea erupției dentare
F. Determină creşterea vitezei de dezvoltare a cristalelor, care în final sunt mai rezistente la
atacul acid
G. Determină atenuarea reliefului ocluzal şi a taliei dinţilor
H. Determină întârzierea erupţiei dentare (6-12 luni)
I. Se obțin la o doză zilnică de 0,7 mg fluor
J. Determină accentuarea reliefului ocluzal

III-6 Mecanismul de fixare a fluorului pe cale generală:

A. Este identic pentru os şi dinte
B. Se face pe seama schimbului ionic la nivelul cristalelor de hidroxi- prin înlocuirea
grupărilor HO – şi CO 3 2-cu fluor
C. Duce la formarea cristalelor noi de fluorapatită şi fluorhidroxiapatită
D. Determină formarea de cristale mai rezistente la atacul acid
E. La nivelul dintelui se realizează doar în cursul etapelor de formare și dezvoltare, până la
erupția în cavitatea orală
F. Nu depinde de vârsta la care se face administrarea
G. Duce la formarea cristalelor de fluorură de sodiu
H. Se bazează pe formarea cristalelor de fluorură de staniu
I. Determină înlocuirea fluorului cu grupări hidroxil și carboxil
J. Determină formarea de cristale mai sensibile la atacul acid
III-7 Între factorii de risc pentru fluoroza dentară se numără:
A. Malnutriția
B. Aciditatea urinară scăzută
C. Temperatura scăzută
D. Altitudinea scăzută
E. Igiena orală
F. Aciditatea urinară crescută
G. Afecțiunile metabolice (diabetul)
H. Temperatura ridicată
I. Altitudinea ridicată
J. pH-ul salivar

III-8 Cu privire la efectul pre-eruptiv al fluorului putem afirma:

A. După formarea coroanei dentare, înainte de erupția dintelui, smalțul beneficiază de
fluorul prezent în fluidul tisular
B. Justifică fluorizarea pe cale generală
C. La nivelul joncțiunii smalț-dentină gradientul este de 100 ppm F
D. La nivelul suprafeței externe a smalțului concentrația F este de 100 ppm
E. La nivelul suprafeței externe a smalțului concentrația F este de 10 ppm
F. La nivelul suprafeței externe a smalțului concentrația F este de 0,5 ppm
G. La nivelul suprafeței externe a smalțului concentrația F este de 500 ppm
H. În dentină și cement fluorul se acumulează doar prin aport sistemic
I. La nivelul joncțiunii smalț-dentină gradientul este de 500 ppm F
J. La nivelul joncțiunii smalț-dentină gradientul este de 40 ppm F

III-9 La nivelul smalțului fluorul poate prezenta următoarele variante structurale:

A. Ca parte a rețelei cristaline, localizat în interiorul cristalelor
B. Legat de ionii de clor
C. Legat de ionii de potasiu
D. Legat de glicoproteinele salivare
E. Ca și cristal secundar (CaF2), în exteriorul smalțului
F. Ca și cristal terțiar
G. Ca parte a rețelei cristaline, localizat la suprafața cristalelor, absorbit
H. Ca ion independent
I. Ca și cristal secundar (CaF2), la suprafața cristalelor de apatită
J. Legat de fosfolipidele salivare
III-10 Efectul cariopreventiv DIRECT al fluorului:
A. Se exercită la nivelul țesuturilor dentare mineralizate
B. Se manifestă la interfața dinte-fluide orale
C. Necesită o concentrație ridicată de fluor
D. Se manifestă la un pH alcalin
E. Se manifestă la un pH neutru
F. Constă în reducerea remineralizării și accelerarea demineralizării
G. Necesită o concentrație scăzută de fluor, în aplicații topice, frecvente
H. Se manifestă la un pH acid (<5,5)
I. Constă în reducerea demineralizării și accelerarea remineralizării
J. Se exercită la nivelul microflorei plăcii bacteriene

III-11 Efectul cariopreventiv INDIRECT al fluorului:

A. Constă în efectul antimicrobian și reducerea acidității cavității orale
B. Se exercită la nivelul țesuturilor dentare mineralizate
C. Se manifestă la interfața dinte-fluide orale
D. Se manifestă la un pH acid (<5,5)
E. Se exercită la nivelul microflorei plăcii bacteriene
F. Necesită o concentrație scăzută de fluor, în aplicații topice, frecvente
G. Se manifestă la un pH >5,5
H. Se manifestă la interfața fluide orale-placă bacteriană
I. Necesită o concentrație ridicată de fluor
J. Constă în reducerea remineralizării și accelerarea demineralizării

III-12 Leziunile din fluoroza dentară:

A. Interesează doar unul sau câțiva dinți
B. Sunt localizate cu predilecție la nivelul fețelor aproximale
C. Afectează mai multe grupe dentare și sunt asimetrice
D. Sunt vizibile atunci când suprafața dentară este uscată
E. Au aspect de placarde opace, orizontale, difuze
F. Sunt asimetrice
G. Sunt simetrice
H. Afectează mai multe grupe dentare
I. Sunt localizate cu predilecție la nivelul feței ocluzale/marginii incizale
J. Au aspect de pete bine definite, rotunde sau ovale

III-13 Administrarea tabletelor cu fluor:

A. Se recomandă copiilor cu risc carios crescut
 B. Nu se asociază cu alte metode de fluorizare generală (apă, sare, lapte)
C. În zonele cu o concentrație a fluorului în apa potabilă mai mică de 0,3 ppm va începe
după vârsta de 6 luni
D. În zonele cu o concentrație a fluorului în apa potabilă cuprinsă între 0,3-0,6 ppm va
începe după vârsta de 3 ani
E. Nu se recomandă în zonele cu o concentrație a fluorului în apa potabilă de peste 0,6 ppm
F. Se recomandă copiilor cu risc carios scăzut
G. Poate fi asociată cu alte metode de fluorizare generală (apă, sare, lapte)
H. În zonele cu o concentrație a fluorului în apa potabilă mai mică de 0,3 ppm va începe
după vârsta de 6 ani
I. În zonele cu o concentrație a fluorului în apa potabilă cuprinsă între 0,3-0,6 ppm va
începe după vârsta de 6 luni
J. În zonele cu o concentrație a fluorului în apa potabilă mai mare de 0,6 ppm va începe
înainte de vârsta de 6 luni

III-14 Administrarea tabletelor cu fluor:

A. Se recomandă a fi întreruptă pe durata perioadei de mineralizare a smalțului incisivilor,
pentru evitarea riscului de fluoroză dentară
B. Nu depinde de concentrația fluorului în apa potabilă
C. Nu depinde de vârstă
D. Va fi continuată până la vârsta maximă de 8-9 ani
E. Se va realiza în funcție de concentrația de fluor din apa potabilă
F. Se va realiza în funcție de vârstă
G. Se va realiza preferabil înainte de culcare
H. Va fi continuată până la vârsta de 12-14 ani
I. Se realizează până la vârsta maximă de 5-6 ani
J. În zonele cu o concentrație a fluorului în apa potabilă mai mică de 0,3 ppm va începe
după vârsta de 6 ani

III-15 Administrarea tabletelor cu fluor este contraindicată în următoarea/ele situație/i:

A. Reacții alergice la fluor, tartrazină, alimente, coloranți, conservanți
B. La copiii cu risc carios crescut
C. În zonele cu o concentrație de fluor în apa potabilă mai mică de 0,3 ppm
D. La copiii cu vârsta de peste 6 ani
E. Artrită
F. Afecțiuni gastrice sau intestinale
G. Afecțiuni renale
H. Prezența unor pete dentare
I. La copiii cu vârsta între 3 și 6 ani, atunci când concentrația fluorului în apa potabilă este
mai mică de 0,3 ppm
 J. La copiii cu vârsta între 6 și 16 ani, atunci când concentrația fluorului în apa potabilă este
mai mică de 0,3 ppm

III-16 Fluorizarea sării de bucătărie:

A. Are un preț de cost scăzut
B. Determină pierderi importante, în comparație cu fluorizarea apei potabile
C. Este dificil de implementat
D. Nu oferă libertatea de alegere
E. Asigură un aport optim de fluor în cazul copiilor
F. Determină pierderi neglijabile, în comparație cu fluorizarea apei potabile
G. Este ușor de implementat
H. Oferă libertatea de alegere
I. Nu asigură un aport optim de fluor în cazul copiilor
J. Are un preț de cost ridicat

III-17 Fluorizarea laptelui:

A. Prezintă dezavantajul unei legări rapide a ionului de fluor de către calciul și proteinele din
lapte
B. Este o metodă de fluorizare locală, topică
C. Presupune adaosul de fluor în concentrație de 50 ppm NaF la 200 ml lapte
D. Prezintă dezavantajul unei legări rapide a ionului de fluor de către grăsimile din lapte
E. Este o metodă de fluorizare sistemică
F. Este avantajoasă în cazul copiilor
G. Absorbția fluorului din lapte este mai scăzută decât cea din apa potabilă
H. Prezintă dezavantajul unei variații mari a aportului
I. Prezintă dezavantajul unei legări rapide a ionului de fluor de către glucidele din lapte
J. Prezintă dezavantajul unei legări rapide a ionului de fluor de către vitaminele din lapte

III-18 Fluorizarea laptelui:

A. Presupune adaosul de fluor în concentrație de 5 ppm NaF la 200 ml lapte
B. Necesită consumul produsului în decurs de 30 de minute de la adăugarea fluorului în
lapte
C. Prezintă dezavantajul unei ionizări incomplete a fluorului în lapte
D. Prezintă dezavantajul unei legări rapide a ionului de fluor de către calciul și proteinele din
lapte
E. Nu se asociază cu alte metode de fluorizare generală
F. Presupune adaosul de fluor în concentrație de 0,5 ppm NaF la 200 ml lapte
G. Presupune adaosul de fluor în concentrație de 5 ppm NaF la 1 litru de lapte
 H. Este o metodă de fluorizare locală
I. Prezintă dezavantajul unei ionizări complete a fluorului în lapte
J. Nu se recomandă copiilor

III-19 Referitor la fluorizarea sistemică putem afirma:

A. Administrarea nu depinde de vârstă
B. Administrarea nu ține cont de riscul carios al pacientului
C. Se pot asocia mai multe metode de fluorizare pe cale generală
D. Determină accelerarea erupției dentare
E. Se realizează în funcție de vârstă
F. Se poate realiza cu ajutorul apei potabile
G. Se poate realiza cu ajutorul laptelui
H. Se poate realiza cu ajutorul sării de bucătărie
I. Se poate realiza cu ajutorul tabletelor
J. Se poate realiza cu ajutorul gelurilor cu fluor

III-20 Concentrația de fluor recomandată pentru fluorizarea generală este:

A. 0,7 mg F/litru în cazul apei potabile
B. 5 ppm NaF/200 ml lapte
C. 5 mg F/litru în cazul apei potabile
D. 10 mg F/litru în cazul apei potabile
E. 0,5 ppm NaF/200 ml lapte
F. 200-250 mg NaF/kg sare
G. Variabilă în cazul tabletelor în funcție de vârstă
H. Variabilă în cazul tabletelor în funcție de concentrația de fluor din apa potabilă
I. 50 ppm NaF/200 ml lapte
J. 500 mg NaF/kg sare

(21) IV-1 Mecanismele topice de acțiune ale fluorului sunt

A. Inhibarea aderentei microbiene la suprafața smaltului
B. Inhibarea activității bacteriilor sensibile (Streptococcus mutans)
C. Stimularea remineralizării
D. Creșterea demineralizării
E. Creșterea activității bacteriilor sensibile (Streptococcus mutans)
F. Reducerea demineralizării
G. Intensificarea remineralizării smaltului prin potențializarea tendinței de precipitare a
componentelor anorganice
H. Creșterea vitezei de dizolvare a cristalelor superficiale de smalt in condiții acide
 I. Creșterea aderentei microbiene la suprafața smaltului
J. Reducerea remineralizării smaltului

(22) IV-2 Cu privire la aplicarea fluorurilor in cazurile speciale putem afirma următoarele
A. Purtătorilor de aparate ortodontice li se recomanda utilizarea de paste cu 1000-1500 ppm
F, cu 2 periaje/ zi
B. Purtătorilor de aparate ortodontice, li se recomanda clătirile orale cu soluții NaF, zilnice
(0,05%), săptămânale (0,2%)
C. Pacienților cu eroziune dentară nu li se recomanda utilizarea gelului fluorurat cu aplicare
individuală (5000 ppm)
D. Purtătorilor de aparate ortodontice, nu li se recomanda aplicarea de dispozitive cu
eliberare lentă de F
E. Purtătorilor de aparate ortodontice, punți dentare, li se recomandă aplicare de dispozitive
cu eliberare lentă de F
F. Pacienților cu eroziune dentară li se recomanda utilizarea gelului fluorurat cu aplicare
individuală (5000 ppm)
G. Pacienților cu eroziune dentară li se recomanda 2 periaje/zi cu periuțe soft si paste cu
1000-1500 ppm F
H. Pacienților cu eroziune dentară li se recomanda 2 periaje/zi cu periuțe hard si paste cu
1000-1500 ppm F
I. Purtătorilor de aparate ortodontice, li se recomanda utilizarea de paste cu 50 ppm F, cu 2
periaje/ zi
J. Purtătorilor de aparate ortodontice, li se recomanda clătirile orale cu soluții NaF, zilnice
(0,5%), săptămânale (2%)

(23) IV-3 Cu privire la indicațiile utilizării fluorurilor putem afirma următoarele

A. Copii de 2-3 ani cu risc carios înalt trebuie sa folosească paste cu 250-550 ppm F, 2
periaje supravegheate/zi
B. Copii de 3-6 ani cu risc carios înalt trebuie sa folosească paste cu 250-550 ppm F, 2
periaje supravegheate/zi
C. Adulții cu risc carios înalt necesita aplicare de lacuri fluorurate de 2 ori/an
D. D Copii de peste 6 ani cu risc carios înalt trebuie sa folosească paste cu 1000-1500 ppm F
-2 periaje/zi
E. Aminofluorurile sunt soluții bicomponente
F. Fluorura fosfatica acidulata are un pH alcalin
G. Adulții cu risc carios înalt nu necesita aplicare de lacuri fluorurate de 4 ori/an
H. Purtătorilor de aparate ortodontice, li se recomanda utilizarea de paste cu 50 000 ppm F,
cu 2 periaje/ zi
I. Aminofluorurile prezinta o eficienta inferioara soluțiilor monocomponente
 J. Copii de peste 6 ani cu risc carios înalt trebuie sa folosească paste cu 250-550 ppm F -2
periaje/zi

(24) IV-4 Cu privire la lacurile cu fluor putem afirma următoarele

A. Reduc incidența cariei dentare intre 30% si 38%
B. Pot fi aplicate pe suprafața smalțului, a dentinei sau a cementului
C. Nu pot fi utilizate pentru prevenirea cariei dentare
D. Nu rămân în contact cu dintele în prezența salivei
E. Reduc incidența cariei dentare cu 10%
F. Nu sunt eficiente în tratamentul hipersensibilității dentinare
G. Se usucă rapid si rămân in contact cu dintele chiar in prezența salivei
H. Pot fi utilizate în tratamentul hipersensibilității dentinare
I. Sunt mai ușor de aplicat decât gelurile, au un gust mai plăcut si utilizează o cantitate mai
mica de fluor
J. Pot constitui un factor de risc pentru fluoroza dentară

(25) IV-5 Cu privire la sistemele cu degajare lentă de fluor putem afirma următoarele
A. Se pot prezenta sub forma de plăcute de sticla, membrane copolimerice, tablete adezive
B. Membranele copolimerice constau într-o mică tabletă (8 mm lungime, 3 mm lățime, 2
mm grosime) care se aplică pe suprafața vestibulară a primului molar permanent prin
intermediul unui dispozitiv din oțel sudat la o bandă ortodontică
C. Membranele colopimerice sunt eficiente în prevenirea leziunilor carioase, dar prezintă
dezavantajul retenției scăzute
D. Oferă nivele constante scăzute de fluor în cavitatea orală
E. Aplicarea acestor dispozitive nu interferează cu masticația
F. Rata eliberării fluorului din membranele copolimerice poate fi de la 0,02 până la 1 mg
F/zi, pe o durată de până la 2 zile
G. Oferă nivele constante crescute de fluor în cavitatea orală
H. Aplicarea acestor dispozitive interferează cu masticația
I. Se pot prezenta sub forma de lacuri
J. Nu sunt indicate in cazul pacienților cu risc carios crescut

(26) IV-6 Cu privire la fluorizarea locala profesionala cu geluri cu fluor putem afirma
următoarele
A. Este recomandata pacienților cu risc carios crescut
B. Este recomandată pacienților cu leziuni carioase în antecedente
C. Este recomandată pacienților fără risc carios
D. Este recomandată pacienților fără leziuni carioase în antecedente
 E. Pentru profilaxia cariei dentare se poate folosi APF 2,26%-1,23% F, 12.300 PPM F la pH
3,5
F. Este recomandata pacienților cu risc carios scăzut
G. Pentru tratarea hipersensibilității dentinare este recomandata aplicarea o data pe
săptămâna, timp de 1-6 săptămâni
H. Pentru reducerea plăcii bacteriene se recomanda aplicarea in combinație cu clorhexidina
I. Nu este recomandată în dentiția definitiva
J. Pentru tratarea hipersensibilității dentinare este recomandata aplicarea o data pe
săptămâna, timp de 10-12 săptămâni

(27) IV -7 Fluorizarea locala profesională este indicată în cazul pacienților cu:

A. Hiperestezie dentara
B. Leziuni carioase active
C. Doar adulti
D. Doar copii
E. Pete albe cretoase
F. Risc carios scazut
G. Indicele de carie nul
H. Tratamente ortodontice
I. Leziuni carioase active
J. Risc carios mediu sau crescut

(28) IV-8 Cu privire la fluorizarea locala prin mijloace non-profesionale putem afirma
următoarele
A. Se refera la auto-aplicarea de produși fluorurați
B. Fluorizarea locala prin pastele de dinți este o metoda de fluorizare dificil de aplicat
C. Fluorizarea cu ajutorul pastelor de dinți cu fluor nu este recomandata daca exista o alta
metoda de fluorizare in comunitate
D. Pastele de dinți cu fluor contribuie la scăderea concentrației de fluor din placa bacteriana
E. Fluorizarea locală prin paste de dinți se poate face cu paste de dinţi NaF 0,2%
F. Se poate utiliza pasta de dinți cu fluor in concentrație de 15 500 ppm de F
G. Se poate utiliza gel cu fluor doar in concentrație de 15 000 ppm de F
H. Prin pastele de dinți cu fluor se contribuie la creșterea concentrației de fluor din placa
bacteriana
I. Fluorizarea cu ajutorul pastelor de dinți cu fluor este recomandata indiferent daca exista
sau nu o alta metoda de fluorizare în comunitate
J. Fluorizarea locală prin paste de dinți se poate face cu paste de dinţi SnF2 0,4%
(29) IV-9 Cu privire la fluorizarea pe cale generala prin intermediul apei putem afirma
următoarele
A. Nu oferă avantajul libertății de alegere
B. Întreaga populație este supusă consumului
C. Reduce numărul și incidenta cariilor dentare
D. Cantitatea optima de fluor in apa este de 0,5-1 mg F/l
E. In România 90% din apa potabilă conține sub 0,5 mg F/l
F. Majoritatea surselor de apa de adâncime au o concentrație de fluor inferioara surselor de
apa de suprafața
G. Fluorizarea apei este o metodă ineficientă și nesigură
H. Cantitatea optimă de fluor în apă este de 0,02 mg F/l
I. Sistemele tehnologice de fluorizare a apei nu necesită monitorizare
J. Oferă avantajul libertății de alegere

(30) IV-10 Mecanismele anticarie ale fluorului la suprafața dinților sunt

A. Reducerea demineralizării prin reducerea vitezei de dizolvare a cristalelor superficiale de
smalț în condiții acide
B. Creșterea remineralizării la suprafața cristalelor din stratul superficial și din zonele sub
superficiale
C. Reducerea remineralizării prin reducerea vitezei de dizolvare a cristalelor superficiale de
smalț în condiții acide
D. Creșterea demineralizării la suprafața cristalelor din stratul superficial și din zonele sub
superficiale
E. Inhibarea activității bacteriilor sensibile (Streptococcus Mutans), prin blocarea degradării
hidraților de carbon la acest nivel, urmată de creșterea producției de acid
F. Inhibarea activității bacteriilor sensibile (Streptococcus Mutans), prin influențarea
structurii membranei celulare
G. Inhibarea activității bacteriilor sensibile (Streptococcus Mutans), prin blocarea degradării
hidraților de carbon la acest nivel, urmată de scăderea producției de acid
H. Reducerea energiei libere, inhibând aderenta microbiana
I. Creșterea energiei libere, inhibând aderenta microbiana
J. Creșterea demineralizării si reducerea remineralizarii la suprafața cristalelor

(31) IV-11 Cu privire la absorbția fluorului la nivelul tractului digestiv putem afirma următoarele
A. Este dependenta de felul sării, deci si de a ionului de însoțire(Ca, Mg, Fe, Na, P)
B. Combinațiile fluorului cu Ca, Mg si Fe sunt greu solubile deci si greu resorbabile
C. Combinațiile fluorului cu Na si P se resorb aproape in totalitate
D. Fluorul este transportat de sânge si repartizat țesuturilor dure in proporție de 90%
 E. La nivelul oaselor si dinților nivelul de fluor poate creste in funcție de concentrația din
aport, perioada de timp cat se face aportul si vârsta la care se face administrarea
F. Nu este dependenta de felul sării sau de a ionului de însoțire(Ca, Mg, Fe, Na, P)
G. Fluorul este transportat de sânge si repartizat țesuturilor dure in proporție de 50%
H. Combinațiile fluorului cu Ca, Mg si Fe sunt foarte solubile
I. Combinațiile fluorului cu Na si P se resorb într-o foarte mica măsura
J. Fluorul este transportat de sânge si repartizat țesuturilor moi (rinichi, creier, mușchi) in
proporție de 90%

(32) IV-12 Cu privire la fluorizarea locala prin mijloace non-profesionale putem afirma
următoarele
A. Fluorizarea locala prin apele de gura cu fluor este o metoda eficienta în reducerea riscului
carios
B. Se pot face clătiri cu apa de gura cu fluor zilnice indiferent de substanța activa si de
concentrația acesteia
C. Fluorizarea locala prin apele de gura cu fluor nu poate urma periajului dentar cu paste de
dinți cu fluor deoarece exista riscul de supradozare
D. Fluorizarea locala prin apele de gura cu fluor este o metoda dificil de aplicat
E. Fluorizarea locala prin apele de gura cu fluor este o metoda cu costuri crescute
F. Se pot face clătiri cu apa de gură cu fluor cu frecventa variabilă în funcție de substanța
activă si de concentrația acesteia
G. Fluorizarea locala prin apele de gura cu fluor poate urma periajului dentar cu paste de
dinți cu fluor fără a exista riscul de supradozare
H. Fluorizarea locala prin apele de gura cu fluor este o metoda ușor de aplicat
I. Fluorizarea locala prin apele de gura cu fluor este o metoda cu costuri reduse
J. Fluorizarea locala prin apele de gura cu fluor nu este o metoda eficienta in reducerea
riscului carios

(33) IV-13 Modalități de aplicare a fluorului local non-profesional sunt

A. Geluri SnF 8%
B. Fluorura fosfatica acidulata 1,23%F
C. Spume fluorurate 2% NaF pH neutru
D. Substituenții de saliva cu fluor 0,02%F
E. Apele de gura cu fluor
F. Geluri NaF 2%
G. Scobitorile impregnate cu fluor 0,1 sau 0,15 mg/scobitoare
H. Ața dentara impregnata cu fluor 0,035 sau 0,33 mg/m
I. Gumele de mestecat cu fluor 0,025 mg F
J. Lac cu fluor Duraphat 2,26%F sub forma de NaF
(34) IV-14 Fluorizarea locala prin mijloace profesionale se poate realiza prin utilizarea
A. Gelurilor fluorurate NaF 2%
B. Gelurilor fluorurate APF 1,23%
C. Gelurilor fluorurate SnF 8%
D. Gelurilor spumelor fluorurate 2% NaF , pH neutru
E. Gelurilor dispozitivelor cu eliberare lenta de fluor
F. Gelurilor pastelor de dinți NaF 0,2 % 1000 ppm
G. Gelurilor pastelor de dinți SnF2 0,4% 1000 ppm
H. Gelurilor gelului neutru NaF 1,1% 5000 ppm, pH 7
I. Gelurilorpastelor de dinti 250-500 ppm la copii
J. Gelurilor apelor de gura cu fluor 0,63% SnF

(35) IV-15 Mecanismele de acțiune antibacteriană a fluorului sunt

A. Fluorul influențează glicoliza
B. Fluorul formează acidul fluorhidric
C. Fluorul inactivează enzimele metabolice
D. Fluorul modifica permeabilitatea membranei bacteriene la transferurile ionice
E. Fluorul inhiba sinteza polimerilor intracelulari
F. Potențează sistemele enzimatice cheie precum enolaza
G. Potențează sistemele enzimatice cheie precum ATP-aza
H. Fluorul creste sinteza polimerilor intracelulari
I. Fluorul activează enzimele metabolice
J. Fluorul nu modifica permeabilitatea membranei bacteriene la transferurile ionice

(36) IV-16 Cu privire la fluorizarea locala putem afirma următoarele

A. Lacurile fluorurate reduc incidenta cariei dentare cu 80%
B. Lacurile fluorurate nu sunt indicate în cariile incipiente
C. Soluțiile fluorurate APF 1,23% prezintă un pH de 7,5
D. Fluorura de sodiu din pastele de dinți poate avea o concentrație de 15 000 ppm
E. Lacurile fluorurate nu se utilizează la pacienții cu stomatite
F. Lacurile fluorurate sunt indicate la copiii cu risc carios nul
G. Lacurile fluorurate sunt indicate la copiii cu risc carios mare
H. Lacurile fluorurate sunt indicate la cariile cod 1 in sistem EGOHID
I. Lacurile fluorurate sunt indicate la cariile cod 2 in sistem EGOHID
J. Lacurile fluorurate rezistă în cavitatea orală până la o săptămână
(37) IV-17 Cu privire la fluorizarea locală prin lacuri fluorurate putem afirma următoarele
A. Lacurile fluorurate sunt indicate la cariile incipiente
B. Lacurile fluorurate reduc incidenta cariei dentare cu 90%
C. Lacurile fluorurate nu sunt indicate la copiii necooperanți
D. Lacurile fluorurate nu sunt indicate la marginile restaurărilor protetice
E. Lacurile fluorurate sunt indicate la copiii cu risc carios mediu
F. Lacurile fluorurate sunt indicate la copiii necooperanți
G. Lacurile fluorurate sunt indicate la marginile restaurărilor protetice
H. Lacurile fluorurate sunt indicate pe rădăcini expuse
I. Lacurile fluorurate nu sunt indicate pe rădăcini expuse
J. Lacurile fluorurate sunt indicate la copiii cu risc carios mic

(38) IV-18 Cu privire la fluorizarea locala prin lacuri fluorurate putem afirma următoarele
A. Lacurile fluorurate rezista in cavitatea orala pana la o săptămâna
B. Lacurile fluorurate eliberează fluorul lent
C. Lacurile fluorurate pot fi aplicate la interval de 3-4 luni pentru a menține efectul
cariopreventiv
D. Lacurile fluorurate trebuie aplicate la interval de 1 luna pentru a menține efectul
cariopreventiv
E. Lacurile fluorurate nu dau reacții alergice
F. Lacurile fluorurate sunt indicate la pacienții cu gingivite si stomatite
G. Lacurile fluorurate pot da ușoare reacții alergice
H. Lacurile fluorurate nu se utilizează la pacienții cu gingivite
I. Lacurile fluorurate rezista in cavitatea orala pana la o luna
J. Lacurile fluorurate eliberează fluor rapid

(39) IV-19 Cu privire la fluorizarea locala putem afirma următoarele

A. Lacurile fluorurate sunt indicate la marginile restaurărilor protetice
B. Lacurile fluorurate sunt indicate la cariile incipiente
C. Lacurile fluorurate nu se utilizează la pacienții cu gingivite si stomatite
D. Lacurile fluorurate rezista in cavitatea orala pana la o săptămâna
E. Lacurile fluorurate trebuie aplicate la interval de 3-4 luni pentru a menține efectul
cariopreventiv
F. Lacurile fluorurate nu se utilizează la pacienții cu gingivite si stomatite
G. Pacienților cu eroziune dentară li se recomanda 2 periaje/zi cu periuțe hard si paste cu
1000-1500 ppm F
H. Purtătorilor de aparate ortodontice, punți dentare, femei gravide nu li se recomanda
aplicarea de dispozitive cu eliberare lentă de F
 I. Lacurile fluorurate trebuie aplicate la interval de 1 lună pentru a menține efectul
cariopreventiv
J. Lacurile fluorurate nu sunt indicate pe rădăcini expuse

(40) IV-20 Cu privire la soluțiile fluorurate APF 1,23% putem afirma următoarele
A. Sunt rezultatul combinației între 2% NaF si 0,34% acid hidrofluorhidric
B. Sunt recomandate pacienților cu risc carios crescut
C. Sunt rezultatul combinației intre 2% SnF2 si 0,34% acid hidrofluorhidric
D. Prezinta un pH de 5,5
E. Pot fi folosite sub formă de soluții, spume sau geluri
F. Prezintă un pH de 3,5
G. Sunt ușor de utilizat
H. Sunt dificil de utilizat
I. Sunt recomandate pacienților cu risc carios scăzut
J. Sunt rezultatul combinației intre 2% NaF si 8% acid hidrofluorhidric

(41) VII-1 Referitor la agenții remineralizanți pe bază de calciu putem afirma că:
A. Calciul poate determina îmbunătățirea procesului de remineralizare, chiar și în
concentrație modestă
B. Produsele în care calciul nu este combinat cu fluor pot fi utilizate ca metodă adjuvantă
fluorizării, în special la pacienții cu risc carios mare
C. Calciul nu poate îmbunătăți procesul de remineralizare decât în concentrație mare
D. Mulți dintre agenții de remineralizare cresc efectul fluorului prin creșterea concentrației
calciului
E. Distribuția calciului se poate face direct la nivelul leziunii sau indirect, prin creșterea
concentrației în placă și salivă
F. Calciul poate fi administrat sub formă de produse cu aplicare topică, în care este
combinat sau necombinat cu fluor
G. Calciul nu este implicat în procesul de remineralizare
H. Calciul poate fi eficient în procesul de remineralizare doar dacă este administrat pe cale
General
I. Calciul poate fi administrat sub formă de produse cu aplicare topică, în care este
combinat sau necombinat cu clorul
J. Calciul poate fi administrat sub formă de produse cu aplicare topică, în care este
combinat sau necombinat cu potasiul

(42) VII-2 Referitor la agenții remineralizanți pe bază de fosfat ß-tricalcic putem afirma că:
 A. Cele două forme sub care se găsește fosfatul ß-tricalcic sunt fosfatul ß-tricalcic cu
sodium lauril sulfat și fosfatul ß-tricalcic cu acid lactic
B. Cele două forme sub care se găsește fosfatul ß-tricalcic sunt fosfatul ß-tricalcic cu clorură
de sodiu și fosfatul ß-tricalcic cu acid ortofosforic
C. Diferența princip ală dintre cele două forme de comercializare este prețul de cost
D. Fosfatul tricalcic cu acid eliberează de 100 de ori mai mult calciu în comparație cu
cealaltă formă de comercializare
E. Fosfatul tricalcic cu acid este instabil în soluții apoase
F. Activitatea lor se bazează pe strategia menținerii separate a fluorului și a calciului până la
contactul cu structura dentară
G. Cele două forme sub care se găsește fosfatul ß-tricalcic sunt fosfatul ß-tricalcic cu
sodium lauril sulfat și fosfatul ß-tricalcic cu acid fumaric
H. Diferența principală dintre cele două forme de comercializare este gradul de solubilitate
I. Diferența principală dintre cele două forme de comercializare este gustul
J. Fosfatul tricalcic cu acid eliberează mai puțin calciu decît cealaltă formă de
comercializare

(43) VII-3 Fosfatul tricalcic cu lauril sulfat de sodiu utilizat ca agent de remineralizare:
A. Este folosit în special în pastele de dinți, combinat cu fluorul
B. Crește interacțiunea calciului cu fluorul din pastele cu NaF
C. Are solubilitate crescută
D. Leagă calciul mai bine și reduce interacțiunea cu fluorul din pastele cu NaF
E. Denaturează proteinele de la nivelul plăcii bacteriene
F. Are solubilitate redusă
G. Realizează un sistem compatibil latent cu fluorul care acționează rapid în contact cu
structura dentară
H. Este folosit în special sub formă de lacuri
I. Este folosit în special sub formă de tablete
J. Este folosit în special sub formă de pulbere

(44) VII-4 Fosfatul tricalcic cu acid, utilizat ca agent de remineralizare:

A. Eliberează de 100 de ori mai mult calciu, comparativ cu fosfatul tricalcic cu lauril sulfat
de sodiu
B. Este utilizat mai mult sub formă de varnish
C. Este instabil în soluții apoase
D. Are o putere mare de remineralizare
E. Se utilizează de obicei în combinație cu 5% NaF
F. Eliberează de 100 de ori mai puțin calciu, comparativ cu fosfatul tricalcic cu lauril sulfat
de sodiu
G. Are o putere redusă de remineralizare
 H. Este stabil în soluții apoase
I. Este utilizat mai mult sub formă de paste de dinți
J. Este utilizat mai mult sub formă de clătiri orale

(45) VII-5 Fosfopeptida cazeinică CPP-ACP utilizată ca agent de remineralizare:

A. Este alcătuită din nano-complexe
B. Nu formează legături cu hidroxiapatita
C. Facilitează remineralizarea smalțului mai ales la un pH de 3,5
D. Se utilizează în paste de dinți, creme topice, ape de gură și gume de mestecat
E. Prin încorporarea fluorului se formează CPP-ACFP
F. Se dizolvă în salivă și se depozitează în placa bacteriană
G. Facilitează remineralizarea smalțului mai ales la un pH de 5,5
H. Nu se poate dizolva în salivă
I. Prin încorporarea sodiului se formează CPP-ACNaP, cu putere crescută de
remineralizare
J. Facilitează remineralizarea smalțului mai ales la un pH de 7,5

(46) VII-6 Fosfatul amorf de calciu (ACP) utilizat ca agent de remineralizare:

A. Prin precipitare formează hidroxiapatită/ fluorhidroxiapatită
B. Studiile au arătat că este eficientă în prevenirea cariilor coronare, nu și a celor radiculare
C. Studiile au arătat că este eficientă în prevenirea cariilor ocluzale
D. Se prezintă sub formă de geluri de albire, adezivi de proteze, geluri de desensibilizare,
paste de dinți
E. Tehnologia este folosită la pastele de dinți cu sistem separat de livrare: fluorura de sodiu
într-un compartiment și componenta cu calciu într-un alt compartiment
F. Aplicate intraoral, sărurile se amestecă cu saliva și se dizolvă, eliberând ioni de calciu și
fosfat
G. Studiile au arătat că este eficientă în prevenirea cariilor radiculare, nu și a celor coronare
H. Prin precipitare formează NaF/ SnF
I. Utilizează tehnologia bioglass
J. Este considerată a fi cel mai biocompatibil material

(47) VII-7 Nano-hidroxiapatita utilizată ca agent de remineralizare:

A. Este considerată a fi cel mai biocompatibil și bioactiv material
B. Este utilizată de peste 30 de ani ca agent anti-carie
C. Este considerată a fi puțin biocompatibilă
D. Se poate găsi sub formă de pastă de dinți sau cremă pentru aplicații topice
 E. Funcționează ca un rezervor de calciu și fosfat, ajutând la menținerea suprasaturației cu
acești ioni la nivelul smalțului
F. Depusă pe suprafața demineralizată poate iniția procesul de remineralizare și atrage alți
ioni de calciu și fosfat
G. Poate iniția procesul de demineralizare
H. Utilizează tehnologia bioglass
I. Utilizează tehnologia NovaMin
J. Conține self-assembling peptide

(48) VII-8 Sticla bioactivă NovaMin utilizată ca agent de remineralizare:

A. Utilizează tehnologia bioglass
B. Se folosește pentru tratamentul hipersensibilității dentinare prin obliterarea tubulilor
dentinari expuși
C. Este considerată a fi cel mai biocompatibil și bioactiv material
D. Modul de acțiune se bazează pe reactivitatea cu soluțiile uleioase
E. În cavitatea orală, eliberează sodiu, calciu și fosfat, formând cristale de hidroxiapatită
asemănătoare celor naturale
F. Conține self-assembling peptide
G. Poate fi combinată cu NaF, utilizată la remineralizarea leziunilor carioase și prevenirea
demineralizării
H. Modul de acțiune se bazează pe reactivitatea cu soluțiile apoase
I. Tehnologia este folosită la pastele de dinți cu sistem separat de livrare (2 compartimente)
J. Este folosită în special sub formă de tablete

(49) VII-9 Peptidele self-assembling (SAP) prezintă, ca și indicații de utilizare:

A. Ineficiența altor metode de prevenție
B. Leziuni cavitare
C. Pacienți cu igienă bună
D. Adolescenți și adulți tineri, cu risc carios crescut
E. Tratamentul leziunilor active necavitare
F. Complianța redusă a pacientului pentru igienizare
G. Pacienți cu risc carios moderat
H. Pacienți cu risc carios scăzut
I. Pacienți în vârstă, cu leziuni oprite în evoluție
J. Pacienți cu alergii la elementele componente

(50) VII-10 Peptidele self-assembling (SAP) prezintă, ca și contraindicații de utilizare:

 A. Tratamentul leziunilor active necavitare
B. Complianța redusă a pacientului pentru igienizare
C. Leziuni cavitare
D. Pacienți cu igienă bună
E. Pacienți cu risc carios scăzut
F. Pacienți în vârstă, cu leziuni oprite în evoluție
G. Pacienți cu alergii la elementele componente
H. Pacienți cu risc carios moderat
I. Adolescenți și adulți tineri, cu risc carios crescut
J. Ineficiența altor metode de prevenție

(51) VII-11 Tehnologia Icon: ceeee

A. Poate fi utilizată în tratamentul minim invaziv al cariilor de pe suprafețele aproximale și
suprafețele netede
B. Icon Caries Infiltrant-Proximal este utilizat pentru conservarea țesuturilor dure în cariile
interproximale incipiente
C. Icon Caries Infiltrant-Suprafețe netede este utilizat pentru tratamentul leziunilor
whitespot și tratarea cariilor incipiente la pacienții cu tratamente ortodontice
D. Poate fi utilizată și în cazul leziunilor cavitare în smalț
E. Poate fi utilizată și în cazul în care pacientul este alergic la unul din materialele
componente
F. Este indicată pentru îmbunătățirea aspectului estetic în cazurile ușoare și moderate de
fluoroză dentară (pe suprafețe netede)
G. Poate fi utilizată și în cazul dinților cu defecte de mineralizare
H. Poate fi utilizată pentru tratamentul cariilor radiculare
I. Poate fi utilizată pentru tratamentul cariilor fisurale
J. Este o tehnică de albire a dinților

(52) VII-12 Pentru aplicarea tehnologiei Icon sunt necesare următoarele condiții tehnice:
A. Intensitatea luminii trebuie să fie de maxim 800mW / cm2
B. Așezați lampa cât mai departe de materialul aplicat
C. Lampile de fotopolimerizare trebui să aibă putere de 150 nm
D. Suprafața gravată nu trebuie să fie atinsă sau contaminată cu salivă
E. Dacă suprafața se contaminează după uscare, reconditionați acid pentru aprox. 10s și
repetați uscarea cu Icon-Dry.
F. Lampile de fotopolimerizare trebui să aibă putere de 450 nm
G. Intensitatea luminii trebuie să fie de cel puțin 800mW / cm2
H. Așezați lampa cât mai aproape de materialul aplicat
I. Suprafața gravată se spală cu salivă
J. Nu necesită anumite condiții tehnice
(53) VII-13 Cu privire la aplicarea tehnologiei Icon după îndepărtarea aparatului ortodontic
putem afirma:
A. Cu excepția cazului în care leziunile white spot sunt tratate imediat după îndepărtarea
aparatului (max. 1-2 luni), se recomandă repetarea etapei de gravare
B. Se recomandă un al treilea gravaj dacă o leziune white spot este încă vizibilă după
aplicarea Icon-Dry.
C. În total, o leziune poate fi gravată de până la 5 ori timp de 2 minute, de fiecare dată cu
Icon-Etch.
D. Pentru leziunile white spot cariogene zona gravată nu trebuie să depășească marginea
leziunii.
E. In cazul în care suprafața prezintă mai multe leziuni separate, se recomandă gravarea în
totalitate a suprafeței netede.
F. În total, o leziune poate fi gravată de până la trei ori timp de 2 minute, de fiecare dată cu
Icon-Etch.
G. Pentru leziunile white spot cariogene zona gravată trebuie să depășească cu 2 mm
marginea leziunii.
H. Pentru leziunile white spot cariogene zona gravată trebuie să depășească cu 5 mm
marginea leziunii.
I. In cazul în care suprafața prezintă mai multe leziuni separate, nu se recomandă gravarea
în totalitate a suprafeței netede.
J. Nu se recomandă un al treilea gravaj dacă o leziune white spot este încă vizibilă după
aplicarea Icon-Dry.

(54) VII-14 Tratamentul suprafețelor proximale cu Icon Caries Infiltrant – Proximal presupune :
A. Icon-Etch se lasă să actioneze timp de 5 minute
B. După descoperirea leziunii, pentru cele mai bune rezultate ale tratamentului stratul
superficial hipermineralizat trebuie păstrat
C. Periaj profesional pentru curățarea suprafeței
D. Izolare cu diga
E. Nu necesită izolare
F. Separare de aprox. 0,5 μm cu ajutorul unei pene interdentare
G. Separare de aprox. 50 μm cu ajutorul unei pene interdentare
H. După descoperirea leziunii, pentru cele mai bune rezultate ale tratamentului stratul
superficial hipermineralizat trebuie îndepărtat
I. Icon-Etch se lasă să actioneze timp de 2 minute
J. Nu necesită periaj profesional pentru curățarea suprafeței

(55) VII-15 În cursul tratamentul suprafețelor proximale cu Icon Caries Infiltrant – Proximal:
 A. Pentru finisarea suprafeței se utilizează benzi de lustruit
B. După aplicarea Icon Etch se clătește suprafața cu apă timp de cel puțin 2 minute
C. După aplicarea Icon Etch se clătește suprafața cu apă timp de cel puțin 30 secunde
D. După aplicarea materialului de infiltrare, acesta se lasă să acționeze timp de 30 secunde
E. Materialul de infiltrare poate să acționeze doar dacă suprafața este foarte bine uscată
F. După aplicarea Icon-Infiltrant, acesta va fi fotoactivat din toate părțile, timp de cel puțin
40 secunde în total
G. După aplicarea materialului de infiltrare, acesta se lasă să acționeze timp de 3 secunde
H. Materialul de infiltrare poate să acționeze doar dacă suprafața este foarte bine umedă
I. După aplicarea Icon-Infiltrant, acesta va fi fotoactivat dintr-o singură direcție, timp de cel
puțin 80 secunde în total
J. După aplicarea Icon-Infiltrant, acesta va fi fotoactivat din toate părțile, timp de cel puțin 2
minute în total

(56) VII-16 Tratarea leziunilor white spot de pe suprafețe netede cu Icon Caries Infiltrant
presupune:
A. Curățarea suprafețelor dentare prin periaj, urmat de spălarea și uscarea suprafețelor
B. Izolare cu diga
C. Se utilizează un acid special (Icon-Etch) în cursul etapei de condiționare
D. După gravajul acid, suprafața se spală timp de cel puțin 30 secunde
E. După gravajul acid, suprafața se spală timp de cel puțin 3 minute
F. După aplicarea materialului de infiltrare, acesta va fi lăsat să acționeze timp de 3 minute
G. După aplicarea materialului de infiltrare, acesta va fi lăsat să acționeze timp de 30
secunde
H. Nu necesită curățarea prealabilă a suprafeței dentare
I. Nu necesită izolarea câmpului operator
J. In cursul etapei de condiționare se poate folosi orice tip de acid

(57) VII-17 In compoziția Icon intră :

A. Icon-Etch, pe bază de acid hidrocloric
B. Icon-Dry, care conține 99% etanol
C. Icon-Etch, pe bază de acid fluorhidric
D. Icon-Dry, care conține 99% metanol
E. Icon-Dry, care conține 99% etanol
F. Icon-Infiltrant, un material pe bază de cimenturi ionomere de sticlă
G. Icon-Infiltrant, pe bază de rășină
H. Pentru a îndepărta stratul superficial de smalț bine mineralizat, gelul Icon-Etch poate fi
combinat cu piatră ponce pentru microabraziune.
I. Acid silicic pirogenic
J. Icon-Etch, pe bază de acid ortofosforic
(58) VII-18 În cazul tehnologiei Icon, pătrunderea infiltrantului în porii leziunii depinde de :
A. Vîscozitatea lichidului
B. Utilizarea apelor de gură antiplacă
C. Alimentație
D. Igiena orală
E. Consumul de hidrocarbonate
F. Tensiunea de suprafață
G. Unghiul de contact cu suprafața solidă
H. Timpul de aplicare
I. Gradul de uscare al suprafeței
J. Temperatura de contact

(59) VII-19 Referitor la etapa de uscare din cadrul tehnologiei Icon, putem afirma că :
A. Smalțul nu trebuie să fie uscat extensiv înainte de aplicarea materialului de infiltrare
B. Prezența apei în interiorul porilor nu împiedică pătrunderea rășinii
C. Desicarea smalțului crește energia liberă de suprafață, împiedicând pătrunderea
materialului de infiltrare în porozitățile leziunii carioase
D. Este necesar ca smalțul să fie uscat extensiv înainte de aplicarea materialului de infiltrare
E. Prezența apei în interiorul porilor împiedică pătrunderea rășinii
F. Desicarea smalțului crește energia liberă de suprafață, favorizând pătrunderea
materialului de infiltrare în porozitățile leziunii carioase
G. Uscarea se realizează cel mai bine cu produse pe bază de etanol
H. După spălarea acidului se recomandă uscarea suprafeței, urmată de aplicarea etanolului,
apoi uscare din nou
I. Uscarea se realizează cel mai bine cu produse pe bază de acid ortofosforic
J. După spălarea acidului nu se recomandă uscarea suprafeței

(60) VII-20 Fosfatul tricalcic cu lauril sulfat de sodiu :

A. Este folosit în special în apele de gură
B. Poate fi combinat cu paste cu 50 ppm F
C. Poate fi combinat cu paste cu 1450 ppm F
D. Poate fi combinat cu paste cu 50000 ppm F
E. Poate fi combinat cu paste cu 850 ppm F
F. Este un agent de demineralizare
G. Este un agent de remineralizare
H. Este folosit în special în pastele de dinți
I. Poate fi combinat cu paste cu 5000 ppm F
J. Poate fi combinat cu paste cu 950 ppm F
(61) VIII-1 Sigilarea este
A. Realizată cu materiale composite de vascozitate crescută
B. Ometodă utilizată pentru suprafețele aproximale efectuată la pacienți cu risc carios mare
C. O metodă de imunizare a suprafețelor dure dentare cu relief ocluzal atenuat la pacienți cu
risc carios mic
D. O metodă de imunizare a suprafețelor dure dentare cu relief ocluzal accentuat la pacienți
cu risc carios mic
E. Realizată cu rasini composite de sigilare
F. O metodă de imunizare a suprafețelor dure dentare cu relief ocluzal accentuat efectuată la
pacienți cu risc carios mare
G. O metodă de prevenție primară
H. Indicată la copiii cu risc carios ridicat
I. O metodă non-invazivă
J. O metodă de imunizare a suprafețelor aproximale la pacienți cu risc carios mare

(62) VIII-2 Cu privire la sigilare putem afirma următoarele

A. Raportul cost-eficienta este in favoarea eficientei
B. Izolarea corespunzatoare în cursul aplicării materialului scade rata eșecului
C. Eșecul pierderii materialului se poate corecta prin reaplicarea acestuia
D. Nu se cunosc efecte adverse
E. Obiectivul principal al sigilării suprafețelor dure dentare este închiderea reliefurilor
retentive ocluzale a dinților imediat după erupție
F. Pierderea sigilantului (parțială sau totală) lasă dintele mai susceptibil la carie decât dacă
nu ar fi fost sigilat
G. Obiectivul principal al sigilării suprafețelor dure dentare este închiderea reliefurilor
retentive proximale a dinților imediat după erupție
H. Obiectivul principal al sigilării suprafețelor dure dentare este închiderea reliefurilor
coronare a suprefețelor dinților care nu sunt retentive imediat după erupție
I. Obiectivul principal al sigilării suprafețelor dure dentare este închiderea reliefurilor
retentive de la nivelul fețelor vestibulare a dinților imediat după erupție
J. Obiectivul principal al sigilării suprafețelor dure dentare nu este închiderea reliefurilor
retentive ocluzale a dinților imediat după erupție

(63) VIII-3 Cu privire la sigilare putem afirma următoarele

A. Este indicată la pacienţi cu risc scăzut de îmbolnăvire prin carie
B. Nu este indicată pentru fosetele spra-cingulare
C. Nu este indicată pentru fisurile și fosetele ocluzale, vestibulare şi orale ale molarilor
temporari şi definitivi
 D. După sigilare 95% dintre microorganisme își pierd viabilitatea prin absența substratului
nutritiv
E. Nu este indicată la pacienţi cu risc crescut de îmbolnăvire prin carie
F. Nu se cunoaște nici un efect secundar al sigilării
G. Obiectivul principal este închiderea reliefurilor retentive coronare
H. În caz de diagnostic incert de carie trebuie adoptată sintagma “când ai dubii sigilează în
loc de când ai dubii obturează”
I. Este o metodă de imunizare a suprafețelor dure dentare cu relief ocluzal accentuat la
pacienți cu risc carios ridicat
J. Este o metodă de imunizare a suprafețelor dure dentare cu relief ocluzal accentuat la
pacienții cu risc carios scăzut

(64) VIII-4 Gravajul acid al smalțului ca etapă în realizarea sigilării se efectuează cu:
A. Acid orthofosforic 37%
B. Acid orthofosforic 37% sub formă de soluție
C. Acid orthofosforic 37% sub formă de gel
D. Laser și acid orthofosforic 37% sub formă de gel
E. Laser
F. Acid orthofosforic 1,37%
G. Acid orthofosforic 10%
H. Acid orthofosforic 3,7%
I. Adeziv
J. Laser și acid orthofosforic 0,37% sub formă de gel

(65) VIII-5 Un material de restaurare ideal trebuie să aibă următoarele proprietăţi

A. Să fie inert în cavitatea orală
B. Să elibereze fluor
C. Să prezinte o vâscozitate redusă
D. Să aibă o rezistență scăzută la abrazie
E. Să prezinte o vâscozitate ridicată
F. Să impiedice penetrabilitatea în microretentivităţile smalţului
G. Să aibă proprietăţi adeziune optimă
H. Să prezinte proprietăţi fizice similare smalţului
I. Să prezinte o umectabilitate redusă a smalţului
J. Să nu elibereze fluor

(66) VIII-6 Care din enunțurile următoare cu privire la tehnica de sigilare este corect ?
 A. Sigilantul trebuie să acopere toată suprafața şanţurilor, fosetelor, precum şi a versanţilor
cuspizilor adiacenţi
B. În cazul utilizării unui sigilant cu priză fotoindusă acesta, se fotoactivează luminos timp
de 2 secunde cu lampa cu halogen şi 20 secunde cu lampa cu plasmă
C. Controlul respectării regulilor de igienă orală nu este obligatoriu.
D. Se realizează o extensie preventivă mecanică pentru prevenirea cariei
E. Sigilantul poate fi sub forma de rășină compozită vâscoasă pentru a asigura rezistența la
uzură în timp
F. Dispensarizarea activă a pacienţilor (din 6 în 6 luni)
G. Adaptarea funcţională a suprafeţelor sigilate este etapa finală a sigilării
H. În cazul utilizării unui sigilant cu priză fotoindusă acesta, se fotoactivează luminos timp
de 20 secunde cu lampa cu halogen şi 2 secunde cu lampa cu plasmă
I. Aplicarea sigilantului se realizează cu ajutorul seringii sau a unor aplicatoare de unică
folosinţă
J. Sigilantul se menţine 10 secunde pentru a permite intricarea optimă a materialului în
smalțul gravat

(67) VIII-7 Metodele pentru reducerea eșecurilor sigilărilor pot fi

A. Aplicarea corectă a materialelor, respectând timpii operatori
B. Utilizarea unui adeziv scade rata eşecurilor de la 28% la 10%
C. Izolarea corespunzătoare în cursul aplicării materialului, evită pierderea precoce a
acestuia, scăzând rata eşecurilor
D. Eşecul pierderii materialului se poate corecta prin reaplicarea acestuia
E. Condiţionarea corectă a suprafeţei smalţului
F. Contaminarea suprafeței dentare gravate cu salivă;
G. Asigurarea precipitării glicoproteinelor salivare imediat după gravaj
H. Aplicarea materialului de sigilare pe pantele cuspidiene
I. Eşecul pierderii materialului nu se poate corecta prin reaplicarea acestuia
J. Periajul profesional cu pastă fără fluor și cu vaselină

(68) VIII-8 Cu privire la sigilare putem afirma următoarele

A. Sigilarea şanţurilor şi gropiţelor este o metodă de prevenție primară
B. Cimenturile ionomere de sticla de sigilare prezintă stabilitate dimensională deficitară
C. Compomerii de sigilare conţin 75% glass ionomer şi 25% răşină compozită
D. Sigilarea şanţurilor şi gropiţelor este o metodă de prevenție terțiară
E. Compomerii de sigilare prezintă mecanism de aderare chimic
F. Cimenturile ionomere de sticla de sigilare prezintă adeziune mecanică
G. Compomerii de sigilare prezintă un mecanism de aderare mixt chimic şi mecanic
H. Cimenturile ionomere de sticla de sigilare prezintă biocompatibilitate, efect cariostatic
 I. O cauză posibilă pentru eşecul sigilărilor poate fi contaminarea cu salivă după gravaj
acid
J. Compomerii de sigilare conţin 25% glass ionomer şi 75% răşină compozită

(69) VIII-9 Cu privire la menținerea în timp a rezultatelor sigilării putem afirma următoarele
A. Nu depinde de tipul rapoartelor de ocluzie
B. Nu depinde de igiena pacientului
C. Nu depinde de utilizarea adezivului
D. Depinde de calitatea produselor utilizate
E. Depinde de igiena pacientului
F. Nu depinde calitatea produselor utilizate
G. Depinde de firma producatoare
H. Depinde de tipul rapoartelor de ocluzie
I. Depinde de acurateţea tehnicii
J. Nu depinde de firma producatoare

(70) VIII-10 Cu privire la sigilare putem afirma următoarele

A. Reprezintă o metodă neinvazivă
B. Esecul pierderii materialului se poate corecta prin reaplicarea acestuia
C. Pierderea sigilantului (partiala sau totala) lasa dintele mai susceptibil la carie decat daca
nu ar fi fost sigilat
D. Reprezintă o metodă invazivă
E. Raportul cost-eficienta este in favoarea costului
F. O cauză posibilă pentru eşecul sigilărilor poate fi contaminarea cu salivă inainte de
gravajul acid
G. Raportul cost-eficienta este in favoarea eficientei
H. O cauză posibilă pentru eşecul sigilărilor poate fi contaminarea cu salivă după gravaj acid
I. Izolarea corespunzatoare in cursul aplicarii materialului scade rata esecului
J. Izolarea necorespunzatoare in cursul aplicarii materialului scade rata esecului

(71) VIII-11 Indicațiile sigilarii sunt pentru

A. Pacienți cu ocluzie echilibrată
B. Dinţi care prezintă concomitent leziuni carioase aproximale
C. Pacienți necooperanți
D. Șanţuri puţin exprimate apreciate ca zone cu risc scăzut
E. Dinţi care nu prezintă concomitent leziuni carioase aproximale
F. Fosetele supracingulare
G. Șanţuri exprimate apreciate ca zone cu risc crescut
 H. Dinţi care nu prezintă concomitent leziuni carioase aproximale
I. Pacienţi cu tulburări ocluzale, cu igienă orală şi alimentară deficitară
J. Șanţuri şi fosete ce prezintă leziuni carioase ale smalţului la care nu s-au pus în evidenţă
carii dentinare subiacente prin examen clinic şi radiologic

(72) VIII-12 Contraindicațiile sigilării sunt pentru

A. Dinți cu leziuni carioase aproximale
B. Pacienti cooperanti
C. Dinti fără leziuni carioase aproximale
D. Pacienți cu risc carios mare
E. Dinți cu morfologie atenuată
F. Dinti aflați în malocluzie
G. Pacienți necooperanți
H. Pacienți cu risc carios mic
I. Pacienți cu ocluzie echilibrată
J. Dinti cu morfologie accentuata

(73) VIII-13 Materialele de sigilare pot fi

A. Glass ionomerii datorită efectului lor cariopreventiv
B. Compomer special de sigilare
C. Răşini compozite, cu vâscozitate crescută
D. Giomeri cu vâscozitate crescută
E. Răşini compozite cu umplutură pentru că sunt cele mai fluide şi rezistente în timp
F. Giomer special de sigilare
G. Răşini compozite cu sau fără umplutură
H. Răși compozite autopolimerizabile și fotopolimerizabile sau fotoactivabile
I. Compomer cu vâscozitate crescută
J. Glass ionomeri datorită rezistenţei la uzură

(74) VIII-14 Cu privire la sigilări putem afirma următoarele

A. Efectul laserului in sigilarea simplă este de creștere a rugozității suprafeței smalțului
B. Gravajul acid al smalțului se poate realiza între 30-60 secunde pentru dinții permanenți
C. Verificarea sigilărilor se realizează la un interval de 6 săptămâni
D. Efectul laserului in sigilarea preventivă este de scădere a rugozității suprafeței smalțului
E. Verificarea sigilărilor se realizează la un interval de 6 luni
F. Gravajul acid al smalțului se realizează cu acid ortofosforic 37%
G. Mordansarea smalțului se poate realiza si cu LASER
H. Gravajul acid al smalțului se poate realiza până la 10 secunde pentru dinții permanenți
 I. Mordansarea smalțului nu se poate realiza cu LASER
J. Gravajul acid al smalțului când se utilizează rășini composite, pentru o adeziune
mecanică favorabilă se realizează cu acid poliacrilic 10%

(75) IX-1 Evaluarea riscului carios se poate realiza acordând diferite scoruri factorilor predictivi
cum ar fi
A. Caria în dentină – 6 puncte
B. Caria în smalț – 4 puncte
C. Flux salivar scăzut – 4 puncte
D. Pacient necooperant – 3 puncte
E. Restaurări incorecte – 2 puncte
F. Suprafețe radiculare expuse – 2 puncte
G. Restaurări recente – 3 puncte
H. Igienă orală precară – 2 puncte
I. Dietă cariogenă – 2 puncte
J. Fluorizări neadecvate – 3 puncte

(76) IX-2 Cu privire la riscul carios putem afirma următoarele

A. Evaluarea riscului carios ajută la încadrarea pacientului într-o anumită grupă de risc
carios (înalt, moderat sau scăzut)
B. Cariograma poate determina riscul carios al pacientului doar prin evaluarea factorului
bacterian și expunerea la fluor
C. Evaluarea riscului carios reprezintă estimarea cu exactitatea apariţiei a unor noi leziuni
carioase într-o anumită perioadă de timp
D. Evaluare a riscului carios se realizează numai prin evaluarea expunerii la fluor și dieta
pacientului
E. Evaluarea riscului carios reprezintă estimarea probabilităţii de apariţie a unor noi leziuni
carioase într-o anumită perioadă de timp
F. Evaluare a riscului carios implică o combinaţie de factori care includ expunerea la fluor,
dieta, susceptibilitatea gazdei şi microflora în corelaţie cu factori sociali, culturali şi
comportamentali
G. Evaluarea riscului carios stabileşte intervalul necesar repetării examenului clinic
H. Evaluarea riscului carios se poate realiza cu ajutorul programului Cariograma
I. Evaluarea riscului carios este recomandată doar pentru pacienții fără afecțiuni orale, în
scop preventiv
J. Pacienții cu risc carios mare necesită intre 4-8 ședinte/an de tratamente

(77) IX-3 Evaluarea riscului carios se face analizând

 A. Paramentrii bacterieni
B. Doar indicii de placă bacteriană
C. Cantitatea de îndulcitori acalorici din alimentație
D. Consumul de medicamente care induc hipersalivația
E. Utilizarea apei de gură fără fluor
F. Utilizarea fluorului
G. Excesele și deficiențele din alimetație
H. Obiceiurile de igienă orală
I. Parametrii salivari
J. Experiența carioasă prin intermediul indicelui SBI

(78) IX-4 Cu privire la examenul clinic în evaluarea riscului carios putem afirma următoarele
A. Examenul clinic odontal este suficient pentru evaluarea riscului carios al pacientului
B. Examenul clinic în asociere doar cu evaluarea factorului alimentar este suficient pentru
determinarea riscului carios
C. Examenul clinic odontal și parodontal stau la baza deterimării indicelui CAOD care
exprimă experiența carioasă a pacientului
D. Examenul clinic odontal nu este un element important în evaluarea riscului carios care
poate fi stabilit numai pe baza evaluării microbiologice
E. Pe baza examenului clinic se stabilește valoarea indicelui CAOD care indică experiența
carioasă a pacientului
F. Examenul clinic şi tabloul odonto-parodontal al pacientului, inclusiv considerarea
factorilor sociali merg în direcţia scăderii riscului carios; situaţia clinică este mai proastă
decât ce indică testele
G. Examenul clinic şi tabloul odonto-parodontal al pacientului, inclusiv considerarea
factorilor sociali dau o imagine mai bună decât ce va indica cariograma
H. Clinicianul dă o şansă mai mare pacientului de a evita apariţia noilor carii decât arată
cariograma
I. Examenul clinic şi tabloul odonto-parodontal al pacientului, inclusiv considerarea
factorilor sociali dau o imagine similară cu cea a cariogramei
J. Examenul clinic odontal nu este suficient pentru evaluarea riscului carios al pacientului

(79) IX-5 Pacienții cu riscul carios 0 prezintă

A. Utilizarea pastelor de dinți fără fluor
B. Factori de risc și prognosticul factorilor de risc moderați ca indicatori de risc externi
C. Dietă cu un consum moderat de carbohidrați
D. Streptococcus Mutans negativ
E. Nivele scăzute de lactobacili în salivă(< 10.000CFU/ml)
F. Rata de formare a plăcii bacteriene scăzută
G. O incidență a cariei 0
 H. O igienă orală foarte bună
I. Folosirea neregulată a apei de gură
J. Îngrijiri oro-dentare preventive neregulate

(80) IX-6 Pacienții cu risc carios scăzut prezintă

A. incidență a cariei 0
B. igienă orală moderată
C. Streptococcus Mutans negative
D. Nivele scăzute de lactobacili în salivă (10.000CFU/ml)
E. Rata de formare a plăcii bacteriene scăzută sau foarte scăzută
F. Mai puțin de o suprafață cariată la mai puțin de 5 ani
G. Dieță corectă
H. Streptococcus Mutans > 10.000 CFU/ml
I. Nivele scăzute de lactobacili în salivă( < 10.000CFU/ml)
J. Rata de formare a plăcii bacteriene scăzută sau moderată

(81) IX-7 Pacienții cu risc moderat scăzut prezintă

A. Rata de formare a plăcii bacteriene moderată sau mare
B. Mai mult de o leziune cariosă pe an
C. Regim alimentar deficitar
D. Multe leziuni carioase numai pe fețele aproximale ale frontalilor
E. Frecvența mare a consumului de produse zaharoase (clearance scăzut)
F. Creșterea secreției salivare
G. Capacitate tampon normală
H. Îngrijiri oro-dentare preventive regulate
I. Streptococcus Mutans >100.000 CFU/ml
J. Nivele scăzute de lactobacili în salivă(10.000CFU/ml)

(82) IX-8 In evaluarea riscului carios factorii de risc care aparţin gazdei trebuie să evaluăm
A. Factorul bacterian(evaluarea calitativă a plăcii bacteriene prin intermediul indicelui SBI)
B. Prevalența cariei dentare numai în zona frontală a arcadei dentare
C. Parametrii salivari care ne indică prezența microorganismelor parodontogene implicate in
caria profundă
D. Consumul medicamentelor care conţin zahăr
E. Consumul medicamentelor care induc hiposalivația
F. Prezența problemelor medicale psihice şi/sau fizice
G. Ultima vizită la stomatolog
H. Obiceiuri de igienă orală (periaj dentar, clătiri cu ape de gură fără fluor)
 I. Activitatea fizică efectuată zilnic
J. Prevalența afecțiunilor parodontale

(83) IX-9 Factorul bacterian în Cariograma

A. Poate fi evaluat doar calitativ prin intermediul indicilor de placă bacteriană
B. Poate fi evaluat și prin intermediul testului Saliva Check
C. Este reprezentat de prezența numărului de leziuni carioase active
D. Este evidențiat prin intermediul indicilor de placă SBI și API
E. Evaluează catitativ prezența plăcii bacteriene prin intermediul indicilor de placă
bacteriană
F. Evaluează prezența SM și LB
G. Se găsește în sectorul roșul al cariogramei
H. Impune utilizarea testului Dentocul SM pentru evaluarea cantitativă a Streptococcus
Mutans
I. Impune utilizarea testului Dentocul LB pentru evaluarea cantitativă a Lactobacillus
J. Nu reprezintă un element important în evaluarea riscului carios

(84) IX-10 Sectoarele Cariogramei sunt după cum urmează

A. Sectorul albastru – consumul de produse alimentare cu pH-acid
B. Sectorul bleu – factorul teren(cantitatea de placă bacteriană, prezența sângerării
gingivale)
C. Sectorul galben – circumstanțele(sănătatea generală, aplicațiile topice cu fluor)
D. Sectorul verde – probabilitatea apariției de noi leziuni carioase
E. Sectorul roșu – factorul bacterian
F. Sectorul albastru – consumul de hidrocarbonate cariogene
G. Sectorul bleu – factorul teren
H. Sectorul galben – circumstanțele(experiența carioasă, sănătatea generală)
I. Sectorul verde – probabilitatea evitării apariției de noi leziuni carioase
J. Sectorul roșu – factorul bacterian în raport cu consumul de hidrocarbonate

(85) IX-11 Sistemul de evaluare a riscului carios Cambra

A. A fost dezvoltat ca o abordare bazată pe dovezi pentru prevenirea cariei dentare
B. Ține cont de factorii carioprotectivi : administrarea numai locală a fluorului, flux salivar
neadecvat
C. Ține cont de examinarea clinică : prezența leziunilor de tip white-spot, a decalcifierilor,
restaurărilor, prezența patologiei parodontale
D. Consideră ca un pacient are risc carios moderat când are leziuni carioase apărute în
ultimul an, depozite de placă bacteriană absente, controale neregulate
 E. Consideră că un pacient are risc carios extrem când are hiposialie sau fluoroză dentară
F. A fost dezvoltat pentru inversarea procesului carios
G. A fost dezvoltat pentru stabilirea tratamentului pacientului cu risc carios
H. Clasifică pacienții în funcție de riscul relativ de a dezvolta caria dentară bazat pe factori
de risc precum dieta, igiena orală, programul de fluorizare
I. Ține cont de indicatorii bolii carioase: statusul socio-economic, dezvoltarea general,
prezența leziunilor carioase
J. Ține cont de factorii de risc carios: cantitatea de placă bacteriană parodontogenă

(86) IX-12 Modelul medical de tratament în cazul unui număr crescut de Streptococcus mutans
A. Recomandă pentru pacienții cu risc mediu cu cod 0 sau 1 repetarea testelor la ședința de
reevaluare
B. Recomandă pentru pacienții cu risc scăzut cu cod 2 sau 3 o atenție crescută la factorii de
risc și controlul leziunilor parodontale
C. Se bazează pe datele obținute în urma examenului clinic și a examenelor de laborator
D. Presupune înscrierea datelor colectate într-un formular individual de apreciere a riscului
carios
E. Recomandă tratamentul în funcție de riscul carios conform unei scheme existente
F. Recomandă pentru pacienții cu risc scăzut cu cod 2 sau 3 o atenție crescută la factorii de
risc și controlul leziunilor carioase
G. Recomandă pentru pacienții cu risc mare cu cod 1sau 2 o atenție crescută la factorii de
risc și controlul leziunilor carioase
H. Recomandă pentru pacienții cu risc mare cu cod 0 sau 1 doar controlul consumului de
hidrocarbonate
I. Recomandă pentru pacienții cu risc mare cu cod 0 sau 1 doar periajul profesionar cu paste
fără fluor
J. Recomandă pentru pacienții cu risc mediu cu cod 2 sau 3 doar controlul suprafețelor
retentive

(87) IX-13 Modelul medical de tratament în cazul unui număr crescut de Lactobacillus
A. Recomandă pentru pacienții cu risc mare cu cod 0 sau 1 doar controlul consumului de
hidrocarbonate
B. Recomandă pentru pacienții cu risc mare cu cod 0 sau 1 doar periajul profesionar cu paste
fără fluor
C. Recomandă pentru pacienții cu risc mediu cu cod 2 sau 3 doar controlul suprafețelor
retentive
D. Recomandă pentru pacienții cu risc scăzut cu cod 0 sau 1 să nu se intervină
E. Recomandă pentru pacienții cu risc mediu cu cod 0 sau 1 repetarea testelor la ședința de
reevaluare
 F. Recomandă pentru pacienții cu risc mare cu cod 0 sau 1 repetarea testelor la ședința de
reevaluare
G. Recomandă pentru pacienții cu risc scăzut cu cod 2 sau 3 o atenție crescută la factorii de
risc și controlul leziunilor carioase
H. Recomandă pentru pacienții cu risc scăzut cu cod 2 sau 3 o controlul consumului de
hidrocarbonate, periajul profesional, fluorizare
I. Recomandă pentru pacienții cu risc scăzut cu cod 2 sau 3 o atenție crescută la factorii de
risc și controlul leziunilor parodontale
J. Recomandă pentru pacienții cu risc mare cu cod 1sau 2 o atenție crescută la factorii de
risc și controlul leziunilor carioase

(88) X-1 Giomerii

A. Prezintă contracție de polimerizare mai mare decât rășinile compozite
B. Prezintă eliberare de fluor este mai mare decât rășinile compozite
C. Prezintă rezistența la uzură este mai mare decât la rășinile compozite
D. Prezintă în interior particule prepolimerizate
E. Conţin particule de glass ionomer prepolimerizate
F. Conţin ioni de sticlă, fluor amino-silicat în combinaţie cu acid poliacrilic
G. Prezintă la suprafață particule prepolimerizate
H. Prezintă proprietăți estetice bune, fiind individualizați în nuanțe
I. Eliberează mai mult fluor decât glass ionomerii
J. Prezintă propietăți estetice superioare rășinilor compozite

(89) X -2 Care dintre următoarele metode sunt recomandate în tratamentul minim invaziv al
leziunilor carioase în restaurarea preventivă cu rășini?
A. Mecanică
B. Abrazia cu aer, cu particule de oxid de aluminiu
C. Oscilații sonice
D. Iradierea cu infrarosii
E. Prepararea cavităților după Black și tehnica restaurativă traumatică
F. Prepararea cavităților după Black și iradierea cu LASER
G. Iradierea cu LASER
H. Tehnica restaurativă atraumatică
I. Abrazia cu particule de bicarbonat de sodiu
J. Ultrasonografia si prepararea mecanica si mecano-chimica

(90) X -3 Diagnosticul clinic al cariei dentare se poate pune pe baza următoarelor elemente:
A. Sensibilitatea la agenţi chimici, crește odată cu îndepărtarea excitantului
B. Sensibilitatea la agenţi termici crește odată cu îndepărtarea excitantului;
 C. Absența sensibilității dentinei la palparea cu sonda
D. Pete albe simetrice prezente in treimea inferioara a margii incizale pentru dinții cu
fluoroză
E. Modificare de culoare, cod 3 în sistem ICDAS
F. Prezenţa petelor cretoase la nivelul smalţului
G. Pierdere de substanţă dură dentară
H. Prezenţa dentinei ramolite în cavitatea carioasă
I. Sensibilitatea dentinei la palparea cu sonda
J. Pete albe asimetrice prezente in treimea inferioară a margii incizale pentru dinții cu
hipoplazie

(91) X -4 DIAGNOdent Pen

A. Face posibilă monitorizarea progresiei leziunilor dentare
B. Oferă informaţii cantitative şi nerepetabile
C. Dificil de utilizat
D. Este o metodă invazivă
E. Nu face posibilă monitorizarea progresiei leziunilor dentare
F. Reprezintă o metoda de diagnostic cu sensibilitate de 95%
G. Uşor de utilizat
H. Reprezintă o metodă de diagnostic cu specificitate de 75%
I. Este o metodă neinvazivă
J. Reprezintă o metodă de diagnostic cu specificitate de 95%

(92) X -5 DIAGNOdent Pen

A. Nu detectează leziunile carioase de pe suprafeţele ocluzale
B. Nu detectează leziunile carioase de pe suprafeţele proximale
C. Nu se poate pune un diagnostic corect în 93% din cazuri
D. Detectează leziunile carioase incipiente
E. Detectează leziunile carioase de pe suprafeţele ocluzale
F. Detectează leziunile carioase de pe suprafeţele proximale
G. Se poate pune un diagnostic corect în 93% din cazuri
H. Este o metodă neinvazivă care trebuie coroborată și rezultatele examenului clinic
I. Nu detectează leziunile carioase incipiente
J. Este o metodă invazivă care trebuie coroborată și rezultatele examenului clinic

(93) X -6 Giomerii prezintă ca avantaje:

A. Contracție de polimerizare mai mare decât a compozitelor
B. Efect cariostatic prin eliberare lentă de fluor
 C. Posibilitate de refacere a rezervelor de fluor
D. Estetică foarte bună
E. Finisabilitate bună
F. Biocompatibitate
G. Finisabilitate redusă
H. Estetică deficitară
I. Adeziune deficitară
J. Rezistență la uzură mai redusă decât a glass ionomerilor

(94) X -7 Proprietăţile materialelor restaurative hibride sunt:

A. Fizionomie scăzută datorită absorbţiei de apă
B. Radioopacitate ridicată
C. Modul de elasticitate mediu (situat între cel al glassionomerilor și a rășinilor compozite)
D. Efect cameleonic pentru compomeri
E. Absorbţia de apă foarte mare
F. Rezistenţă la abrazie crescută mai redusă decât glass ionomeri
G. Fizionomie mai ridicată decât rășinile compozite datorită absorbţiei de apă
H. Radioopacitate scăzută
I. Modul de elasticitate mare (situat între cel al glassionomerilor și a rășinilor compozite)
J. Absorbţia de apă foarte scăzută

(95) X -8 Rășinile modificate glass ionomer

A. Rezistenta la umezeală
B. Au aspect estetic inferior faţă de glass ionomeri
C. Au aspect estetic superior faţă de rășinile compozite
D. Prezintă un timp de priză mai scurt decât glass ionomerii
E. Sunt mai rezistente decât glass ionomerii
F. Au aspect estetic inferior faţă de rășinile compozite
G. Au solubilitate mai scăzută decât glass ionomerii
H. Au aspect estetic superior faţă de glass ionomeri
I. Prezintă un timp de priză mai lung decât glass ionomerii
J. Sunt mai puțin rezistenți decât glass ionomerii

(96) X -9 Restaurarea preventivă cu rășini

A. Constă în prepararea cât mai puțin distructivă a defectului localizat
B. Constă în obturarea cu rășini compozite de restaurare și rășini de sigilare
C. De tip I se aplică în cazul unui diagnostic incert de carie sau când există marmorații
D. Constituie o metodă de prevenție primară a cariei dentare
 E. Implică realizarea în preparare a extensiei mecanice deoarece la final se face sigilarea
restaurării
F. Este o metodă aplicabilă leziunilor carioase incipiente de la nivelul sanțurilor si gropitelor
G. Permite realizarea unui sacrificiu dentar redus
H. De tip II se aplică în cazul unui diagnostic de carie în dentină fără afectarea a mai mult de
o treime din diametrul mezio-distal a cavității
I. Constă în prepararea distructivă a defectului localizat
J. Este o metodă de prevenție terțiară

(97) X -10 Cu privire la leziunile carioase putem face următoarele afirmații :

A. Pot avea codul 99 in sistemul de evaluare EGOHID
B. Pot avea codul 98 in sistemul de evaluare EGOHID
C. Pot avea codul 80 in sistemul de evaluare EGOHID
D. Leziunile necarioase sunt leziuni provocate de factori mecanici (abrazie), chimici
(eroziune), ocluzali traumatogeni sau necunoscuţi (leziuni idiopatice)
E. Leziunile necarioase sunt leziuni provocate de factori chimici (eroziune)
F. Expresia remineralizării suprafeţei dentare este reprezentată de pata albă cretoasă „white
spot”
G. Pata brună este expresia demineralizării petei albe cretoase
H. Expresia demineralizării suprafeţei dentare este reprezentată de pata albă cretoasă „white
spot”
I. Pata brună este expresia remineralizării petei albe cretoase
J. Diagnosticul diferenţial al leziunilor carioase simple se face cu distrucţiile coronare de
natură necarioasă, displaziile şi distrofiile dentare şi cu caria complicată

(98) X -11 Mecanismul de adeziune al materialelor utilizate în prevenția secundară a cariei

dentare
A. Mecanismul de adeziune al giomerilor este pur mecanic
B. Mecanismul de adeziune al rășinilor modificate glass ionomer este pur mecanic
C. Mecanismul de adeziune al glass-ionomerilor este chimic
D. Mecanismul de adeziune al rășinilor compozite este mecanic
E. Mecanismul de adeziune al giomerilor este mecano-chimic
F. Mecanismul de adeziune al compomerilor este mecano-chimic
G. Mecanismul de adeziune al rășinilor modificate glass ionomer este mecano-chimic
H. Mecanismul de adeziune al glass-ionomerilor este mecanic
I. Mecanismul de adeziune al glass-ionomerilor este mecano-chimic
J. Mecanismul de adeziune al rășinilor compozite este chimic

(99) X -12 Restaurarea preventivă cu rășini:

 A. Poate fi de tip I când leziunea este prezentă la nivelul smalțului
B. Este reprezentată de sigilarea dintilor integri
C. Poate fi de tip I când leziunea este prezentă la nivelul dentinei
D. Poate fi de tip II când leziunea este prezentă la nivelul smalțului
E. Este o metoda minim invazivă care se realizează la nivelul leziunilor carioase incipiente
F. Este o restaurare ce se realizează la nivelul fetei ocluzale a a molarilor conform
principiilor Black
G. Poate fi de tip II când leziunea este prezentă la nivelul dentinei
H. Este o metodă prin care se realizează o preparare minima cavității, eventual cu LASER
I. Este o metodă prin care se realizează o preparare minima cavității, eventual cu oscilații
sonice
J. Este o metodă ajutătoare tratamentului parodontal

(100) X -13 Obiectivele diagnosticului cariei dentare sunt

A. Identificarea leziunilor care necesită tratament nechirurgical
B. Identificarea leziunilor care necesită tratament chirurgical
C. Identificarea leziunilor care nu necesită tratament chirurgical
D. Identificarea pacienților cu risc carios nul sau scăzut
E. Evaluarea determinanților sănătății parodontale
F. Identificarea pacientilor cu risc carios crescut
G. Monitorizarea leziunilor carioase incipiente
H. Diagnostic precoce
I. Identificarea pacientilor care nu necesita tratament
J. Identificarea leziunilor care nu necesită tratament nechirurgical

(101) X -14 Tratamentul minim invaziv al cariei dentare se poate realiza prin
A. Preparare mecanică cu freze diamantate cu diametrul mai mic de 1 mm
B. Preparare kinetică cu LASER
C. Preparare kinetică prin abrazie cu aer
D. Preparatia cavităților după Black și LASER pentru creearea microretentivităților
E. Preparatia cavităților după Black și sigilare
F. Preparatia cavităților după Black și restaurare cu glass ionomeri
G. Oscilații sonice
H. Abrazie cu aer
I. Tehnica restaurativă atraumatică și abrazie cu particule de bicarbonat de sodiu
J. Preparatia cavităților după Black și oscilații sonice
(102) X -15 Restaurarea Preventiva cu Rasini de tip I se realizează:
A. La nivelul smalțului acolo unde leziunea nu depășește joncțiunea smalț – dentină
B. La nivelul smalțului
C. La nivelul dentinei și smalțului afectat
D. La nivelul dentinei în 1/3 medie în cavități unice sau separate prin punți late de smalț
E. La nivelul cementului
F. Cu rășini compozite de restaurare și de sigilare
G. Cu materiale restaurative hibride de restaurare și de sigilare
H. În urma diagnosticului de leziune carioasă incipientă cavitară
I. La nivelul dentinei în 1/3 profundă
J. Prin protecție pulpară cu hidroxid de calciu

(103) X -16 Cu privire la materialele de restaurare utilizate în prevenția secundară

A. Răşinile restaurative hibride conţin 100% răşină compozită cu particule de diverse
dimensiuni
B. Răşinile modificate glass ionomer prezintă un mecanism de aderare mixt
C. Răşinile modificate glass ionomer prezintă un mecanism de aderare mecanic
D. Răşinile restaurative hibride conţin 50% răşină compozită cu particule de diverse
dimensiuni și 50% particule de glass ionomer
E. Glass ionomerii prezintă rezistență la uzură
F. Anumite sisteme adezive îşi pot menţine proprietăţile şi în condiţii de umiditate
G. Indicaţia de elecţie a răşinilor compozite pentru sigilare este în zone supuse stressului
ocluzal
H. Glass ionomerii nu prezintă rezistență la uzură
I. Indicaţia de elecţie a răşinilor compozite este la pacienţii cu risc carios crescut.
J. Indicaţia de elecţie a răşinilor compozite pentru sigilare nu este în zone supuse stressului
ocluzal

(104) X -17 Puterea de aderare a materialelor restaurative compozite

A. Poate scădea de la 20% până la 100% în condițiile contaminării cu apă
B. Poate scădea de la 20% până la 100% în condițiile contaminării cu ulei de la spray-ul de
aer
C. Poate scădea de la 20% până la 100% în condițiile contaminării cu fluid crevicular
D. Este mai bună la nivelul cementului decât la nivelul dentinei
E. Este favorabilă la cement
F. Este diminuată la smalț față de dentină
G. Este mai mare la dentină
H. Poate scădea de la 20% până la 100% în condițiile contaminării cu limfă dentinară
 I. Este ridicată la adezivii de generația a VII-a, aplicați după gravajul cu acid ortofosforic
37%
J. Este scăzută la adezivii de generația a VII-a, aplicați după gravajul cu acid ortofosforic
37%

(105) X 18 Adezivii amelo-dentinari pot:

A. Imbunatăți adeziunea materialelor compozite la smalț
B. Imbunatăți adeziunea materialelor compozite la dentină
C. Imbunatati adeziunea materialelor compozite hibride la smalț
D. Inhiba acțiunea acidului ortofosforic 37%
E. Să aibă o putere de aderare mai mare de 50 megapascali
F. Diminuă puterea de aderare a rășinilor compozite la smalț
G. Sigila interfața dintre compozit și smalțul gravat acid formând astfel o retenție
micromecanică
H. Rezista la micropercolare
I. Inhiba adeziunea materialelor compozite la smalț
J. Imbunatăți adeziunea materialelor compozite la cement

(106) X 19 Cu privire la prepararea minim invazivă a țesuturilor dure dentare putem afirma că:
A. Tehnica restaurativă atraumatică se realizează la copii
B. Abrazia cu aer are indicații la toți pacienții
C. Se rezumă la prepararea cavității cu formă retentivă și extensie preventivă mecanică
D. Tehnica restaurativă atraumatică se realizează cu instrumentar de mână tip Black
E. Este o metodă mecano-chimică de prepare a cavităţilor ce presupune utilizarea unei
soluţii şi a unor instrumente de mână
F. Abrazia cu aer este recomandată în prepararea cavităţilor superficiale (toate tipurile) în
manieră preventivă;
G. Iradierea cu LASER se realizează pe principiul topirii ţesuturilor dure dentare
H. Tehnica restaurativa atraumatica se realizeaza la viteze conventionale actionate de piesa
unghi
I. Este o metodă recomandată în concordanță cu principiile Black de preparare a cavităților
J. Este o metodă recomandată atunci când procesul carios a depășit 1/3 din diametrul
meziodistal al leziunii

(107) X -20 Abrazia cu aer este:

A. metodă minim invazivă realizată la nivelul leziunilor carioase prezente la nivelul tuturor
suprafețelor dentare
B. metoda minim invazivă ce utilizează particule de oxid de aluminiu și o presiune de 80 psi
 C. metoda minim invazivă ce utilizează particule de oxid de aluminiu cu diametrul de 50 ym
D. Aplicabilă la toate tipurile de cavități profunde
E. metodă clasică de tratament care se aplică după prepararea mecanică a cavității după
principii Black
F. Aplicabilă la toate tipurile de cavități minime
G. Nu este recomandată la pacienții cu astm bronșic
H. metodă maxim invazivă realizata la nivelul leziunilor carioase prezente la nivelul tuturor
suprafetelor dentare
I. metodă minim invazivă ce utilizează particule de bicarbonat de sodiu cu diametrul de 50
ym si o presiune de 80 psi
J. Abrazarea chimică a dinților sub acțiunea unei forțe interne

(108) X -21 Contracția de polimerizare a materialelor compozite poate fi diminuată prin:

A. Utilizarea unor surse cu regim lent de polimerizare urmate de regim rapid de polimerizare
B. Utilizarea mai multor straturi de material în cavitățile mai profunde de 2 mm
C. Orientarea fascicului luminos dinspre material spre țesuturile dure dentare
D. Utilizarea unei tehnici de înserare a materialului în cavitate în straturi nu mai mari de 5
mm
E. Aplicarea în acelasi timp a materialului în bloc
F. Utilizarea unei tehnici de înserare a materialului în cavitate în straturi nu mai mari de 2
mm
G. Aplicarea materialului în straturi succesive
H. Aplicarea unei surse de lumina de intensitate înaltă
I. Utilizarea unui singur strat de material indiferent de profunzimea cavității
J. Poziționarea ghidului luminos la o distanță nu mai mare de 10 mm

(109) X -22 Cu privire la tehnica restaurării preventive cu rășini

A. Expunerea reţelei de colagen este minimă în cazul utilizării de condiţioneri dentinari
B. Adezivii se utilizează pentru a sigila interfaţa dintre compozite şi smalţul gravat acid
formând astfel o retenţie micromecanică
C. Rezistenta adeziunii materialelor depinde de tipul si concentratia acidului
D. Rezistenţa adeziunii materialelor nu depinde de contaminarea smalţului după gravare
E. Rezistenţa adeziunii materialelor nu depinde de timpul dintre aplicarea răşinii şi
polimerizare
F. Rezistenţa adeziunii materialelor depinde de contaminarea smalţului după gravare dar nu
și de timpul dintre aplicarea răşinii şi polimerizare
G. Rezistenţa cea mai bună la abrazie o reprezintă compozitele cu dimensiunea particulelor
cea mai mare aceasta scăzând cu reducerea dimensiunii particulelor;
H. Rezistenţa adeziunii materialelor depinde de vâscozitatea răşinii adezive
I. Expunerea retelei de colagen este maximă în cazul utilizării de condiționeri dentinari
 J. Adezivii se utilizează pentru a sigila interfaţa dintre compozite şi smalţul gravat acid
formând astfel o retenţie chimică

(110) X -23 Cu privire la Restaurarea Preventivă cu Rășini

A. Scopul RPR este prepararea maximă a unor suprafeţe cât mai extinse în vederea realizării
unei prevenţii maxime;
B. Prepararea cavităţilor în RPR respectă principiile retenţiei prin preparare extinsă prin
sigilare;
C. Sigilarea restaurărilor cu ajutorul răşinilor de sigilare se realizează prin extensie mecanică
D. Remineralizarea leziunilor incipiente se poate realiza prin agenţi de remineralizare, lacuri
protectoare adezive, sisteme ce utilizează ionoforeză
E. Se aplică principiul de retenție
F. Sigilarea restaurărilor cu ajutorul răşinilor de sigilare se realizează prin extensie chimică
G. Nu se respectă principiul de retenție
H. Nu se respectă principiul de extensie preventivă mecanică
I. Se prepară minim invaziv, prepararea limitându-se la îndepărtarea țesuturilor dentare
cariate
J. Extensia mecanică este înlocuită cu sigilarea restaurării

(111) X -24 Restaurarea Preventiva cu Rasini de tip II

A. Presupune restaurarea dentinei, ideal cu glass ionomer deoarece are biocompatibilitate
ridicată
B. Se realizează la nivelul cementului
C. Se realizează la nivelul smaltului în 1/3 medie
D. Se realizează la nivelul smaltului în 1/3 externă
E. Se realizează la nivelul smalțului acolo unde leziunea nu depășeste joncțiunea smalț –
dentină
F. Presupune restaurarea dentinei, ideal cu glass ionomer deoarece are proprietăți
cariostatice
G. Presupune restaurarea dentinei, ideal cu glass ionomer deoarece aderă foarte bine la
dentină
H. Se realizează la nivelul dentinei când leziunea carioasă este prezentă la acest nivel
I. I
J. Se realizează la nivelul smaltului în 1/3 medie și externă

(112) X -25 Cu privire la fotoactivarea luminoasă putem afirma următoarele:

A. Tensiunile interne acumulate pot duce la dehiscenţă marginală dacă materialul de
restaurare nu prezintă o adeziune performantă
 B. Dublarea timpului de iradiere cu lampa cu halogen determină creşterea durităţii
materialului
C. Expunerea continuă la fluxul iradiant determină acumularea de tensiuni interne
D. Timpul standard de iradiere cu lampa cu halogen este de 40 minute
E. Expunerea continuă la fluxul iradiant nu determină acumularea de tensiuni interne
F. Foactivarea cu lampa cu plasmă este de 10 ori mai eficientă decât fotoactivarea cu lampa
cu halogen
G. Fotoactivarea cu LASER are avantajul că prezintă o putere mare de penetrare a radiaţiei
până la 6 mm de răşină diacrilică compozită
H. Lampa cu plasma este de preferat deoarece produce și o încălzire la nivelul pulpei dentare
I. Ghidul luminos trebuie să fie la o distanță minimă de 10mm suprafața materialului
J. Timpul standard de iradiere cu lampa cu halogen este de 20 minute

(113) X -26 Un material de restaurare ideal trebuie să aibă următoarele proprietăți :

A. Să aibă o contracție mare de polimerizare
B. Să aibă o contracție mică de polimerizare și rezistență mică la uzură
C. Să aibă adeziune bună și contracție mare de polimerizare
D. Să aibă rezistență la abrazie și contracție mare de polimerizare
E. Să fie inert în cavitatea orală
F. Să asigure o bună umectabilitate a smalțului
G. Să prezinte o vâscozitate optimă pentru intricare în țesuturile dure dentare
H. Să aibă adeziune bună
I. Să aibă rezistență la abrazie
J. Să fie favorabil proprietăților de manevrabilitate și cu rezistență scăzută la uzură

(114) XI-1 Referitor la afectarea inflamatorie a țesuturilor parodontale putem afirma:

A. Placa bacteriană reprezintă o agregare bacteriană aderentă pe suprafața dinților
B. Gingivita reprezintă o inflamație ireversibilă a parodonțiului marginal de înveliș
C. Placa bacteriană reprezintă un factor favorizant, dar nu determinant
D. Parodontita marginală reprezintă stadiul reversibil al inflamației parodonțiului marginal
de înveliș și de susținere
E. Gingivita reprezintă o inflamație reversibilă a parodonțiului marginal de înveliș
F. Placa bacteriană reprezintă factorul determinant
G. Parodontita marginală reprezintă stadiul ireversibil al inflamației parodonțiului marginal
de înveliș și de susținere
H. Factorii etiologici ai afecțiunilor parodontale pot fi locali și generali
I. Factorii etiologici ai afecțiunilor parodontale pot fi doar locali
J. Placa bacteriană reprezintă o agregare bacteriană neaderentă pe suprafața dinților
(115) XI-2 Intre factorii etiologici favorizanți locali ai afecțiunilor parodontale se numără :
A. Tartrul dentar
B. Factorii iatrogenici
C. Leziunile carioase
D. Edentația
E. Trauma ocluzală
F. Disfuncții endocrine
G. Disfuncții metabolice
H. Disfuncții nutritive
I. Factori ereditari
J. Discrazii sanguine

(116) XI-3 In etiologia bolii parodontale, trauma ocluzală :

A. Determină apariția de pungi false, gingivale
B. Determină afectarea mai gravă a osului alveolar decât a ligamentului periodontal
C. Determină accentuarea rezorbției osului alveolar mai mult în sens vertical decât lateral
D. Reprezintă un factor favorizant
E. Poate modifica evoluția inflamației septice
F. Determină afectarea mai gravă a ligamentului periodontal decât a osului alveolar
G. Determină accentuarea rezorbției osului alveolar mai mult în sens lateral decât vertical
H. Determină apariția de pungi osoase
I. Reprezintă un factor determinant
J. Nu poate modifica evoluția inflamației septice

(117) XI-4 In etiologia bolii parodontale, cariile dentare:

A. Reprezintă un factor determinant
B. Topografia leziunii nu prezintă importanță
C. Cariile ocluzale intervin prin retenție de resturi alimentare și placă bacteriană sau prin
impact alimentar
D. Cariile de colet intervin prin reținerea de resturi alimentare și placă bacteriană
E. Cariile aproximale acționează prin retenție de resturi alimentare și placă bacteriană sau
prin impactare alimentelor
F. Reprezintă un factor favorizant
G. În funcție de topografia leziunii pot determina apariția diferitelor manifestări parodontale
H. Cariile ocluzale intervin prin determinarea unei masticații unilaterale
I. Cariile de colet intervin prin determinarea unei masticații unilaterale
J. Cariile aproximale nu au influență asupra parodonțiului marginal
(118) XI-5 Referitor la factorii implicați în producerea bolii parodontale putem afirma că:
A. Edentația are rol de factor favorizant acționând în plan orizontal prin desființarea
continuității arcadelor dentare
B. Edentația are rol de factor favorizant acționând în plan vertical prin erupția activă
accelerată a dinților
C. Factorii genetici sunt implicați în producerea parodontitei prepubertare
D. Factorii genetici sunt implicați în producerea parodontitei juvenile
E. Factorii genetici sunt implicați în producerea parodontitei rapid progresive
F. Edentația are rol de factor determinant
G. Edentația nu este un factor de risc al bolii parodontale
H. Factorii genetici au rol de factori determinanți
I. Factorii genetici nu sunt implicați în producerea bolii parodontale
J. Prevalența bolii parodontale scade cu vârsta

(119) XI-6 Referitor la implicarea fumatului în producerea bolii parodontale se cunoaște că:
A. Pierderea osoasă este de 5 ori mai mare la marii fumători decât la nefumători
B. Fumatul stimulează funcția neutrofilelor din salivă și din țesutul conjunctiv
C. Fumatul intensifică răspunsul IgG2
D. Fumatul determină vasodilatație la nivelul vaselor gingivale
E. La fumători, atât terapia nechirurgicală cât și cea chirurgicală este mai puțin eficientă, iar
rata recidivelor este mai mare decât la nefumători
F. Pierderea osoasă este de 2 ori mai mare la marii fumători decât la nefumători
G. Fumatul inhibă funcția neutrofilelor din salivă și din țesutul conjunctiv
H. Fumatul suprimă răspunsul IgG2
I. Fumatul determină vasoconstricție la nivelul vaselor gingivale
J. Fumatul nu are nici un rol în producerea bolii parodontale

(120) XI-7 Efectele bolii parodontale asupra stării de sănătate generală sunt:
A. In cazul bolii cardiace, boala parodontală crește riscul de atac de cord
B. Diabetul zaharat nu este în interrelație cu boala parodontală
C. Scade riscul de apariție a bolilor respiratorii
D. Scade riscul de naștere prematură
E. Nu există o interrelație între boala parodontală și starea de sănătate generală
F. Diabetul zaharat este în interrelație cu boala parodontală, agravându-se reciproc
G. Boli respiratorii – prin aspirarea bacteriilor la nivel pulmonar crește riscul de afecțiuni
respiratorii
H. Sarcina – crește riscul de naștere prematură
I. Halenă orală
J. Boli cardiace – scade riscul de atac de cord
(121) XI-8 Metodele de prevenire a bolii parodontale includ:
A. Examen clinic de 1-2 ori/an
B. Examen radiologic (ortopantomografie) la 2-3 ani
C. Creșterea consumului de zahăr
D. Creșterea consumului de tutun
E. Reducerea aplicațiilor de produse fluorurate
F. Schimbarea obiceiurilor alimentare prin evitarea zaharurilor
G. Renunțarea la fumat
H. Tratamentele cu fluor la copii previn apariția bolii parodontale la adulți
I. Examen clinic doar în caz de urgență (durere, inflamație)
J. Nu este necesar examenul radiografic

(122) XI-9 În scopul prevenirii bolii parodontale, se recomandă, în ceea ce privește igiena orală:
A. Utilizarea tehnicii de periaj orizontal pentru a nu leza gingia
B. Evitarea periajului ”uscat”, deoarece nu aduce un beneficiu suplimentar
C. Timpul total de periaj este de 1 minut, pentru reducerea riscului de lezare a gingiei
D. Utilizarea tehnicii de periaj Bass
E. Utilizarea firului de mătase
F. Utilizarea unei periuțe cu peri duri, deoarece asigură o curățire mai eficientă
G. Realizarea periajului mai întâi cu o periuță uscată ”soft” timp de 1,5 minute
H. Utilizarea periajului uscat care reduce depozitele de placă bacteriană cu 65% și
sângerarea gingivală cu 50%
I. Continuarea periajului uscat cu periaj folosind pasta de dinți, pentru 1,5 minute
J. Utilizarea mijloacelor adjuvante (fir de mătase) nu este necesară

(123) XI-10 Printre recomandările pentru alegerea periuței dentare în scopul prevenirii bolii
parodontale se numără:
A. Utilizarea periuțelor ”soft”, cu peri moi
B. Utilizarea periuțelor ”alert”, cu senzori de avertizare în cazul realizării unor presiuni
exagerate
C. Periuțele cu ultrasunete au un efect superior de îndepărtare a plăcii bacteriene
D. Utilizarea periuțelor electrice de către indivizii cu disabilități
E. Inlocuirea periuței dentare la interval de 1 lună
F. Utilizarea periuțelor cu peri duri
G. Utilizarea periajului orizontal
H. Utilizarea tehnicii de periaj circular ”Fones”
I. Înlocuirea periuței dentare la interval de 6 luni
J. Înlocuirea periuței dentare la interval de 1 an
(124) XI-11 Dispozitivul Detec Tar se utilizează pentru următoarele scopuri:
A. Verificarea eficienței detartrajului
B. Detectarea depozitelor de placă bacteriană
C. Detectarea depozitelor moi
D. Motivarea pacientului: pacientul poate ”auzi” prezența tartrului
E. Detartraj în funcție de localizare și de cantitatea de tartru prezentă
F. Detectarea tartrului rezidual, ceea ce îi permite practicianului focalizarea pe o anumită
zonă
G. Economie de timp
H. Detectarea sângerării gingivale
I. Detectarea leziunilor precanceroase
J. Detectarea cariilor cavitare

(125) XI-12 În cadrul metodei PreViser de evaluare a riscului parodontal se iau în calcul
elemente ca:
A. Alimentația
B. Tipul de periuță utilizat
C. Vârsta pacientului
D. Fumatul
E. Prezența diabetului zahar
F. Istoricul de boală parodontală
G. Evaluarea radiologică
H. Tipul de pastă de dinți utilizat
I. Tehnica de periaj
J. Consumul de hidrocarbonate

(126) XI-13 Avantajele detartrajului manual sunt

A. Sensibilitate tactilă superioară prin extremitatea activă
B. Acces excelent în pungile parodontale
C. Adaptare foarte bună la morfologia radiculară când se folosesc chiurete Mini-Bladed
D. Necesită presiuni laterale puternice
E. Este solicitantă pentru clinician
F. Potențial crescut de accidente prin mișcările realizate
G. Necesită reascuțire
H. Vizibilitate foarte bună
I. Nu produce aerosoli
J. Necesită angulare precisă a părții active
(127) XI-14 Dezavantajele detartrajului manual sunt
A. Necesită angulare precisă a părţii active
B. Necesită reascuţire
C. Acces excelent în pungile parodontale
D. Adaptare foarte bună la morfologia radiculară când se folosesc chiurete Mini-Bladed
E. Vizibilitate foarte bună
F. Nu produce aerosoli
G. Necesită presiuni laterale puternice
H. Este solicitantă pentru clinician
I. Potenţial crescut de accidente prin mișcările realizate
J. Sensibilitate tactilă superioară prin extremitatea activa

(128) XI-15 Avantajele detartrajului manual sunt

A. Nu necesită aspiraţie
B. Nu degajă caldură
C. Nu produce aerosoli
D. Produce o cantitate insemnata de aerosoli
E. Sensibilitate tactilă foarte scăzută
F. Adaptare deficitara la morfologia radiculară când se folosesc chiurete Mini-Bladed
G. Sensibilitate tactilă superioară prin extremitatea active
H. Adaptare foarte bună la morfologia radiculară când se folosesc chiurete Mini-Bladed
I. Necesită aspiraţie
J. Degajă caldură considerabila

(129) XI-16 Indicațiile chiuretelor Gracey sunt

A. Planarea suprafețelor după detartraj
B. Infecție în faza acută
C. Hiperplazii gingivale de cauza medicamentoasă
D. Frenectomii
E. Excizia formațiunilor tumorale orale
F. În pungile parodontale medii în cazul chirurgiei parodontale în câmp închis
G. La pacienții la care nu se pot face intervenții de chirurgie parodontală
H. Reducerea volumului gingival, mai ales în cazul papilei interdentare
I. Pentru tratamentul de menținere
J. Creșterea volumului gingival, mai ales în cazul papilei interdentare

(130) XI-17 Dezavantajele detartrajului ultrasonic sunt

 A. Risc de contaminare datorită aerosolilor care se produc
B. Manopera trebuie întreruptă datorită acumulării unei cantități mari de apă
C. In zonele cu hiperestezie produce durere
D. După detartraj, mai există zone cu rugozități, în special pe feţele aproximale și
subgingival ceea ce implică manopere de finisare suplimentară
E. Vibrațiile puternice pot determină dislocări ale prismelor de smalţ, ale cementului și chiar
dislocarea obturaţiilor metalice sau nemetalice sau a faţetelor acrilice
F. Risc de contaminare foarte scăzut, datorită cantității mici de aerosoli degajată
G. Nu trebuie să se folosească un aspirator atunci când se utilizează detartrajul ultrasonic
H. In zonele cu hiperestezie nu produce durere
I. După detartrajul ultrasonic suprafețele rămân deosebit de netede
J. Vizibilitate crescută datorită cantităţii mari de apă

(131) XI-18 Avantajele tehnologiei piezoelectrice utilizată în construcția aparatelor de detartraj

ultrasonic sunt
A. Vibrație redusă
B. Inserturi de mari dimensiuni - > creșterea preciziei manipulării, creșterea confortului
pacientului
C. Dimensiunea redusa nu il recomanda si pentru alte utilizări: endodonție, chirurgie sau
protetica
D. Poate fi însoțit de LED
E. Greutate redusă a piesei de mână și volum redus al aparatului
F. Vibrație crescută
G. Inserturi de mici dimensiuni - creșterea preciziei manipulării, creșterea confortului
pacientului
H. Dimensiunea redusă îl recomandă și pentru alte utilizări: endodonție, chirurgie sau
protetică
I. Nu poate fi însoțit de LED
J. Greutate crescuta a piesei de mana si volum mare al aparatului

(132) XI-19 Avantajele tehnologiei piezoelectrice utilizata in construcția aparatelor de detartraj

ultrasonic sunt
A. Zgomot redus
B. Cantitate de apa redusă -> creșterea confortului pacientului si operatorului
C. Prezintă risc de încălzire a piesei de mană
D. Vibrație crescută
E. Inserturi de mari dimensiuni - > creșterea preciziei manipulării, creșterea confortului
pacientului
F. Nu poate fi însoțit de LED
G. Greutate crescută a piesei de mană si volum mare al aparatului
 H. Nu prezinta risc de încălzire a piesei de mană
I. Vibrație redusă
J. Inserturi de mici dimensiuni - > creșterea preciziei manipulării, cresterea confortului
pacientului

(133) XI-20 Cu privire la ansele utilizate în realizarea detartrajului ultrasonic putem afirma
următoarele
A. Ansele standard sunt utilizate la îndepărtarea depozitelor de tartru aderente și foarte
aderente
B. Ansele standard- ajută la crearea accesului la depozitele de tartru
C. Ansele standard triple-bend- îndepărtarea depozitelor si a pigmentațiilor de pe dinții
anteriori
D. Dalta este utilizată pentru îndepărtarea depozitelor de pe premolari
E. Ansele standard triple-bend ajută la crearea accesului la depozitele de tartru foarte
aderente
F. Dalta este utilizată la îndepărtarea depozitelor și a pigmentațiilor de pe dinții anteriori
G. Săpăliga este utilizată pentru dinții frontali și premolari
H. Sonda parodontală este utilizată pentru pungile parodontale superficiale si adânci
I. Săpăliga este utilizată pentru molarii de minte
J. Dalta este utilizată pentru pungile parodontale superficiale si adânci

(134) XI-21 Avantajele detartrajului sonic sunt

A. Preț de cost mic în comparație cu aparatul ultrasonic
B. Volum redus
C. Aplicare şi îndepărtare uşoară
D. Consum redus de energie
E. Vibraţii de intensitate redusă, mai bine suportat de pacienţii cu hiperestezie dentinară
F. Necesită răcire cu apă
G. Contaminează puternic mediul înconjurător
H. Volum mare
I. Produce zgomot puternic
J. Are o singură treaptă de putere

(135) XI-22 Complicaţiile detartrajului sunt

A. Luxaţia sau chiar expulzia dintelui de pe arcadă în cazul dinţilor cu mobilitate crescută
B. Leziuni ale părţilor moi, chiar și în cazul utilizării corecte a instrumentelor manuale
C. Apariţia unei sensibilităţi crescute la nivelul coletului dentar la 3 luni după şedinţa de
detartraj
 D. Xerostomia
E. Luxaţia sau chiar expulzia dintelui de pe arcadă în cazul dinţilor fără mobilitate
F. Leziuni ale părţilor moi prin deraparea instrumentelor
G. Apariţia unei sensibilităţi crescute la nivelul coletului dentar după şedinţa de detartraj
H. Fracturarea unor obturaţii coronare din zona de colet
I. Dislocarea unor obturaţii coronare din zona de colet
J. Apariția petelor albe cretoase pe suprafața smalțului

(136) XI-23 Igienizarea mecanică profesională

A. Reprezintă îndepărtarea selectivă a plăcii bacteriene, supragingivale și subgingivale pe o
profunzime de 1-3 mm de pe toate suprafețele dentare
B. Se realizează cu ajutorul piesei de mână contraunghi/piesa EVA
C. Utilizează instrumente rotative – periuțe rotative, cupe de cauciuc
D. Utilizează pastă pentru profilaxie cu diferite grade de abrazivitate
E. Se utilizează o seringă pentru injectarea interproximală a pastei de periaj
F. Se realizează cu ajutorul turbinei dentare
G. Se realizează cu ajutorul frezelor diamantate de turbină
H. Se realizează cu ajutorul instrumentelor de detartraj
I. Se realizează cu ajutorul periuței de dinți individuale
J. Se realizează cu ajutorul periuței electrice

(137) XI-24 Aeropolisoarele

A. Se folosește pentru îndepărtarea obturațiilor incorecte
B. Se folosește pentru optimizarea restaurațiilor
C. Folosește soluție de clorhexidină
D. Se folosește pentru îndepărtarea depozitelor de tartru
E. Se poate folosi pentru îndepărtarea colorațiilor extrinseci de smalț situate supragingival
F. Se folosește pentru îndepărtarea dentinei cariate
G. Sunt instrumente de lustruire care acționează pe bază de aer comprimat
H. Proiectează asupra dinților un jet filiform de apă încălzită, aer comprimat și particule
abrazive de bicarbonat de sodiu
I. Presiunea aerului este de 65-100psi
J. Sunt instrumente chirurgicale

(138) XI-25 In categoria predictorilor de risc pentru boala parodontală intră

A. Nivelul educațional scăzut, statusul socio-economic redus
B. Adresabilitatea scăzută la cabinete pentru tratamentele de specialitate
C. Complianța crescută pentru tratamente de specialitate
 D. Adresabilitatea ridicată la cabinete
E. Complianța redusă
F. Stressul
G. Vârsta înaintată
H. Statusul socio-economic ridicat
I. Statusul socio-economic mediu
J. Vârsta tânără

(139) XI-26 In prevenirea bolii parodontale se ține cont de o serie de aspecte cu privire la
igienizarea cavității orale, și anume :
A. Persoanele cu recesiuni parodontale vor utiliza paste abrazive pentru periajul individual
B. Pastele de dinți pot pătrunde până la 5mm sub marginea gingivală, acolo unde se dezvoltă
boala parodontală
C. Firul de mătase se indică în acele cazuri în care papila ocupă parțial spațiul de sub
punctul de contact interdentar
D. Scobitorile sunt recomandate în acele cazuri în care papila ocupă în întregime spațiul de
sub punctul de contact interdentar
E. Pasta de dinți inhibă formarea plăcii bacteriene, fără a distruge flora orală saprofită
F. Nicio pastă de dinți nu poate pătrunde la mai mult de 3mm dincolo de marginea
gingivală, acolo unde se dezvoltă boala parodontală
G. Nu se recomandă utilizarea pastelor abrazive de către persoanele cu recesiuni parodontale
H. Firul de mătase se indică în acele cazuri în care papila ocupă în întregime spațiul de sub
punctul de contact interdentar
I. Scobitorile sunt recomandate doar acolo unde există recesiunea papilelor
J. Pasta de dinți inhibă formarea plăcii bacteriene, inclusiv prin distrugerea florei orale
saprofit