UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

Facultatea de Anul I
DISCIPLINA PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
Asist. univ. dr. Stepan Amalia- Raluca

DEZVOLTAREA GÂNDIRII CRITICE

LA TINERI

Autor
Student: Rădoi Ilie Claudiu
Facultatea de Educație Fizică și Sport Craiova
Specializarea: Educație Fizică și Sport
Anul I
Cuvinte cheie: social, economic, cultural, proactiv, responsabil, atotcuprinzător, intelect

Rezumat
Dezvoltarea gândirii critice la tineri este un proces complex, influențat de educație,
experiențe de viață, acces la informație și participare activă în dialoguri deschise. Gândirea
critică, considerată o abilitate esențială și atotcuprinzătoare, nu se rezumă la receptarea
informațiilor, ci încurajează analiza, evaluarea și interpretarea obiectivă și rațională a
acestora. Într-o societate caracterizată de schimbări rapide și provocări complexe, dezvoltarea
gândirii critice devine esențială pentru formarea unei generații proactive și responsabile.
Această competență nu doar că ghidază discernământul intelectual, ci devine un instrument
cheie în abordarea provocărilor sociale, economice și culturale. Investiția în dezvoltarea
gândirii critice contribuie la crearea unei culturi colective, promovând responsabilitatea și
solidaritatea intelectuală într-o societate orientată către înțelegere și inovare continuă.
Scopul referatului este de a explora și evidenția factorii și metodele care contribuie la
formarea unei gândiri critice la tineri, având obiectivele de a sublinia importanța acestei
competențe în societatea contemporană, de a analiza influența educației și a experiențelor de
viață, de a evalua impactul tehnologiei și accesului la informație și de a evidenția beneficiile
participării active în dialoguri deschise.
Rezultatele prezentate subliniază necesitatea dezvoltării gândirii critice pentru formarea unei
generații responsabile și adaptabile, iar investiția în această direcție este recunoscută ca
esențială pentru viitorul tinerilor și pentru construirea unei societăți progresiste și
înțelegătoare.
1. Introducere
Ființa umană are capacitatea de a procesa informații pentru a dobândi cunoștințe, înțelepciune
și abilități cognitive necesare pentru rezolvarea problemelor și adaptarea la mediul
înconjurător. Conform lui Mielu Zlate (1999), există trei tipuri principale de gândire:
 gândire reproductivă
 gândire creatoare
 gândire critică.
Unii autori consideră că gândirea creativă și cea critică sunt două aspecte ale aceleiași
monede, deoarece prima are valoare numai atunci când produsele sale sunt analizate și
evaluate critic în scopul fundamentării raționale.
Gândirea critică transcende simpla recepționare a informațiilor, împingând tinerii să își
dezvolte capacitatea de a analiza, evalua și interpreta aceste informații într-un mod obiectiv și
rațional. Este o competență generală, fundamentată nu doar în acumularea de cunoștințe, ci în
abilitatea de a explora în profunzime, de a formula întrebări pertinente și de a examina
argumentele cu o grijă critică. În societatea contemporană, marcată de schimbări rapide și
provocări complexe, dezvoltarea gândirii critice la tineri devine imperativă pentru formarea
unei generații implicate afectiv și efectiv.
Gândirea critică nu reprezintă doar un instrument de discernământ intelectual, ci și un ghid
esențial pentru a face față provocărilor sociale, economice și culturale. Tinerii care își
însușesc această abilitate devin agenți activi în propria educație, capabili să-și asume
responsabilități și să contribuie constructiv la societatea în care trăiesc. Potrivit unui studiu
realizat de World Economic Forum (2020) la nivel global, au fost identificate primele 15
competențe esențiale pentru piața muncii până în 2025. Printre acestea, Gândirea Critică se
află pe locul patru. Aceasta este considerată o competență emergentă și este recunoscută ca
fiind importantă în programele de recalificare și perfecționare, chiar și în contextul unei
economii afectate de pandemie (World Economic Forum, 2020, p. 8).
Prin prisma acestei convingeri, prezentul referat se angajează într-o explorare detaliată a
factorilor și metodelor care contribuie la dezvoltarea gândirii critice la tineri. În acest context,
se examinează impactul educației formale și informale, rolul experiențelor de viață și
provocările cu care aceștia se confruntă, accesul la informație și tehnologie, precum și
participarea activă în dialoguri și dezbateri.
Conștientizarea profundă a importanței dezvoltării gândirii critice în rândul tinerilor nu se
rezumă doar la cultivarea unor minți analitice, ci și la crearea unei baze solide pentru viitorul
lor. Într-o societate în continuă evoluție, tinerii echipați cu gândire critică devin pilonii unei
comunități progresiste și reziliente, capabile să abordeze provocările complexe cu încredere și
competență.
2. Conținutul lucrării

2.a. Educația (formală și informală)

Educația formală și informală reprezintă două piloni esențiali în construirea unui cadru
propice pentru dezvoltarea gândirii critice la tineri. În interiorul instituțiilor de învățământ,
profesorii dețin un rol deosebit de important în modelarea acestei abilități, având
oportunitatea de a modela și ghida procesul de gândire critică. În sălile de clasă, se deschide o
panoramă de posibilități prin care profesorii pot influența pozitiv dezvoltarea mentalității
analitice a elevilor.
Prin implicarea activă a elevilor în discuții și dezbateri, profesorii nu doar îi provoacă să
exploreze subiecte din unghiuri diferite, ci și să-și argumenteze și să-și apere punctele de
vedere. Această practică nu doar îi învață să-și formuleze opinii articulate, ci îi încurajează să
asculte și să analizeze cu atenție perspectivele celorlalți. Astfel, se stimulează dezvoltarea
capacității de a aborda subiecte complexe cu o atitudine critică și de a evalua informațiile
într-un mod echilibrat.
Stimularea curiozității și cultivarea obiceiului de a pune întrebări sunt elemente-cheie în
construirea gândirii critice. Profesorii pot crea medii de învățare care să alimenteze această
curiozitate naturală a tinerilor, încurajându-i să caute răspunsuri nu doar pentru a îndeplini
cerințele academice, ci pentru a satisface propria dorință de a înțelege lumea înconjurătoare.
Într-un astfel de context, tinerii devin mai autonomi în procesul lor de învățare, dezvoltând nu
doar abilități analitice, ci și un simț al responsabilității față de propriul proces educațional.
Educația formală și informală, atunci când sunt concepute și aplicate cu grijă, nu numai că
furnizează cunoștințe și informații, dar și modelează gândirea critică ca o abilitate
fundamentală care transcendă frontierele școlii. Astfel, investiția într-un mediu educațional
care încurajează și promovează aceste aspecte contribuie la formarea unei generații de tineri
cu abilități de gândire critică, pregătiți să navigheze prin complexitatea și diversitatea
societății contemporane.

2.b. Experiențe de viață și provocări

Experiențele de viață, ca părți integrale ale procesului de formare și evoluție personală,
constituie elemente cruciale în construirea și rafinarea gândirii critice la tineri. Fie că sunt
percepute ca momente pozitive, generatoare de bucurie și învățare, sau ca evenimente
dificile, înfruntate cu curaj și reziliență, aceste experiențe acționează ca forțe modelatoare ce
contribuie la dezvoltarea unei abordări analitice și reflexive asupra vieții.
Tinerii care se confruntă cu provocări sau se găsesc în fața deciziilor dificile sunt adesea
impulsionați să-și exercite gândirea critică într-un mod intens. În aceste momente, ei se văd
nevoiți să analizeze în profunzime circumstanțele, să evalueze opțiunile și să anticipeze
consecințele posibile ale acțiunilor lor. Astfel, aceste experiențe devin laboratoare de învățare
practice, oferind oportunități esențiale pentru dezvoltarea capacității lor de a analiza, sintetiza
și evalua informațiile într-un mod profund și coerent.
De asemenea, implicarea în activități de voluntariat sau în proiecte comunitare reprezintă un
teren fertil pentru cultivarea gândirii critice la tineri. În aceste contexte, ei nu doar contribuie
la binele colectiv, dar sunt și expuși la diversitatea de perspective, realități și provocări. Acest
contact direct cu complexitatea umană și socială îi provoacă să își pună întrebări esențiale, să
analizeze profund nevoile comunității și să propună soluții fundamentate. Prin intermediul
acestor experiențe, tinerii nu doar își dezvoltă empatia, ci și își îmbogățesc capacitatea de a
înțelege și aprecia diversitatea într-un mod autentic.
Se obervă, deci, că experiențele de viață devin nu doar catalizatori ai dezvoltării personale, ci
și piloni solidi pentru construirea unei gândiri critice profunde la tineri. Acestea contribuie la
formarea unui cadru de gândire complex, capabil să navigheze prin nuanțele vieții și să
abordeze provocările cu o perspectivă matură și echilibrată.

2.c. Accesul la informație

Revoluția tehnologică și accesul la o varietate uimitoare de informații au conturat un peisaj
complex pentru dezvoltarea gândirii critice la tineri, redefinind în mod fundamental modul în
care aceștia interacționează cu cunoștințele și cum își formează perspectivele asupra lumii.
Într-o eră în care sursele de informație sunt la îndemâna unui clic, tinerii sunt expuși la o
diversitate fără precedent de resurse, cum ar fi cărți, articole științifice, știri și surse online,
deschizând astfel porți către o cunoaștere vastă și variată.
Accesul la informații într-o asemenea măsură și diversitate oferă tinerilor oportunitatea de a-
și dezvolta abilități critice complexe. Capacitatea de a evalua și filtra informațiile devine
astfel o competență esențială pentru a naviga prin acest fluviu continuu de date. Tinerii devin
provocatori ai informației, interogând sursa, veridicitatea și relevanța datelor pe care le
întâlnesc. Acest proces de filtrare și analiză contribuie la dezvoltarea unei gândiri critice
mature, capabile să discernă subtilitățile și nuanțele informațiilor pe care le întâlnesc.
Cu toate acestea, odată cu avantajele tehnologiei, apar și provocări considerabile. Educația
media devine astfel o necesitate imperativă. Tinerii trebuie să fie înzestrați cu cunoștințe și
abilități care să le permită să navigheze cu discernământ în lumea digitală. Educația media nu
se rezumă doar la înțelegerea funcționării tehnologice, ci include și dezvoltarea unei abordări
critice în fața informațiilor, instruindu-i în recunoașterea surselor credibile, a biasurilor și
manipulărilor din mediul online.
Prin urmare, tehnologia și accesul la informație nu numai că extind orizonturile cunoașterii,
ci și sculptează abilități esențiale de gândire critică. În această eră digitală, educația devine un
bastion vital pentru a forma tinerii în analiști informaționali competenți, responsabili și
conștienți, capabili să distingă între adevăr și ficțiune într-o lume aflată în continuă evoluție.
2.d. Dezbateri și dialoguri deschise
Participarea activă a tinerilor în dezbateri și dialoguri deschise constituie un proces intricat ce
transcendă simpla exprimare a opiniei personale, reprezentând o adevărată arenă de
dezvoltare a gândirii critice și a competențelor de comunicare avansate. Aceste activități nu
numai îi încurajează să-și exprime ideile, ci și să le structureze și să le susțină printr-un
exercițiu intens de argumentare logică și persuasiune. În acest context, tinerii nu doar își
afirmă convingerile, ci sunt și expuși la provocări constante, ceea ce contribuie la
cristalizarea abilităților lor de gândire critică și la dezvoltarea unui raționament logic și
coerent.
Dezbaterile și dialogurile deschise devin veritabile ateliere în care tinerii învață nu doar să-și
prezinte propriile puncte de vedere, ci și să asculte și să înțeleagă cu empatie și atenție
perspectivele divergente. Prin această interacțiune, ei devin deschiși la diversitatea opiniilor și
argumentelor, dezvoltând astfel abilități esențiale de a naviga într-o societate complexă și
pluriperspectivală. Această abordare interactivă și interdisciplinară contribuie la formarea
unei gândiri critice care depășește simpla capacitate de memorare sau regurgitare a
informațiilor, îndemnându-i să reflecteze profund asupra subiectelor abordate.
În plus, capacitatea de a argumenta logic nu se rezumă doar la prezentarea coerentă a
propriilor idei, ci și la adaptarea lor în funcție de context și de public. Tinerii devin conștienți
de importanța adaptabilității în abordarea diferitelor audiențe și situații, ceea ce adaugă un
strat suplimentar de complexitate în dezvoltarea gândirii lor critice. Astfel, nu doar gândirea
abstractă și logică este cultivată, ci și abilitățile de comunicare, esențiale în interacțiunile
sociale și profesionale.
Prin toate acestea, participarea în dezbateri și dialoguri deschise devine un veritabil laborator
de gândire critică, în care tinerii sunt modelați să devină cetățeni informați, deschiși la
diversitate, capabili să analizeze și să dezbată chestiuni complexe și să contribuie la
construirea unei societăți bazate pe rațiune, empatie și înțelegere reciprocă.

2.e. Dezvoltarea spiritului critic

Cultivarea spiritului critic la tineri nu este doar un exercițiu de predare și învățare, ci o
invitație către o implicare activă în procesul de formare a unei gândiri critice robuste și
adaptabile. Această abordare presupune nu numai furnizarea de informații, ci și încurajarea
constantă a curiozității, punerea întrebărilor, cercetarea independentă și, poate cel mai
important, stârnirea unui spirit de scepticism constructiv. Învățarea să fie sceptici și să
analizeze cu atenție argumentele contribuie la dezvoltarea unei gândiri critice profunde și
flexibile, capabile să se adapteze la diversitatea contextelor și provocărilor intelectuale.
Într-o epocă caracterizată de excesul de informații și de manipularea discursului, abordarea
sceptică devine o competență esențială pentru tineri. Scepticismul în acest context nu implică
doar o respingere automată a informațiilor, ci mai degrabă o abordare atentă și analitică a
acestora. Tinerii învață să examineze sursele, să evalueze credibilitatea informației și să
identifice potențialele biasuri sau distorsiuni în prezentarea faptelor. Prin această practică,
devin agenți activi ai propriului proces de învățare și dezvoltă o abordare critică autentică față
de mediul informațional în care se află.
Capacitatea de a analiza cu atenție argumentele reprezintă un alt aspect crucial în dezvoltarea
gândirii critice la tineri. Aceștia nu doar învață să recunoască premizele și să identifice
concluziile, ci și să evalueze corect conexiunile logice dintre ele. În plus, abilitatea de a
detecta eventualele erori de logică sau ambiguități în argumente îi îndeamnă să gândească nu
doar într-un mod structurat, ci și să se confrunte cu complexitatea informațiilor într-un mod
riguros și rațional. Astfel, cultivarea spiritului critic în rândul tinerilor reprezintă o investiție
în dezvoltarea unei mentalități independente, aptă să analizeze și să interpreteze informațiile
într-un mod profund și adaptabil. Această abordare nu doar îi pregătește pentru provocările
intelectuale ale viitorului, ci îi înzestrează cu instrumente esențiale pentru a deveni cetățeni
informați și responsabili, capabili să discernă cu înțelepciune într-o lume caracterizată de
schimbare rapidă și diversitate complexă.
3. Concluzii și recomandări
Dezvoltarea gândirii critice la tineri transcende simpla acumulare de cunoștințe și își găsește
fundamentul într-un ecosistem complex, bazat pe educație și experiență. În mod specific,
gândirea critică a fost descrisă de mult timp în termeni de abilități și dispoziții cognitive
(Facione, 1990), literatura concentrându-se asupra gândirii critice ca un set de abilități
cognitive. Această perspectivă implică o interacțiune intricate între educație, experiențe de
viață, acces la informație și participare activă în dialoguri deschise, toate contribuind sinergic
la formarea unei gândiri critice robuste și la cultivarea unei atitudini analitice față de lume.
În contextul educațional, atât formal, cât și informal, tinerii se află în mijlocul unei
oportunități formidabile de a-și dezvolta gândirea critică. Instituțiile de învățământ devin
spații în care nu doar informația este transmisă, ci și unde se cultivă abilități de analiză,
sinteză și interpretare a acesteia. Participarea activă la discuții, dezbateri și activități analitice
îi provoacă pe tineri să își pună întrebări, să exploreze alternative și să înțeleagă contextul
complex al informațiilor pe care le întâlnesc.
Experiențele de viață, fie ele considerate ca fiind triumfuri sau provocări, reprezintă etape
semnificative în construirea gândirii critice. Tinerii care se confruntă cu decizii dificile sau
evenimente neașteptate sunt adesea forțați să își angajeze abilitățile de analiză și sinteză
pentru a naviga în mod conștient și informat prin aceste situații. Astfel, dezvoltarea gândirii
critice devine nu doar un exercițiu intelectual, ci și o trăire autentică a principiilor și
abordărilor analitice în fața complexității reale a existenței.
Accesul facil la informație și tehnologie, dublat de participarea în dialoguri deschise,
reprezintă un alt versant al dezvoltării gândirii critice. Exponențialitatea surselor de
informații, de la cărți la articole științifice și resurse online, oferă tinerilor posibilitatea de a-și
diversifica sursele de cunoaștere. Totuși, educația media devine o necesitate imperativă
pentru a-i ghida în discernerea dintre informații credibile și cele potențial false sau
manipulate.
Participarea activă în dialoguri deschise nu este doar un exercițiu retoric, ci o platformă
complexă în care tinerii își dezvoltă abilitățile de ascultare activă, argumentare logică și
integrare a perspectivelor multiple. Aceste abilități nu numai că le oferă instrumentele
necesare pentru a-și exprima opinii fundamentate, dar îi învață și să fie deschiși la diversitate,
să accepte și să înțeleagă perspective diferite.
Consider, astfel, că investirea în dezvoltarea gândirii critice, societatea contribuie la formarea
unei generații cu abilități cognitive profunde și cu capacitatea de a aborda provocările
societății contemporane. Această investiție nu este doar în educația individuală, ci în crearea
unei culturi colective a gândirii critice, promovând astfel nu doar responsabilitatea
individuală, ci și solidaritatea intelectuală. Astfel, dezvoltarea gândirii critice devine nu doar
un scop educațional, ci o contribuție esențială la fundamentul unei societăți progresiste,
adaptabile și orientate către înțelegere și inovare continuă.
Bibliografie
1. Bernat, S., (2003), Tehnica învăţării eficiente, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-
Napoca
2. Dumitru , I. ( 2000). Dezvoltarea gândirii critice şi învăȚarea eficientă. Timişoara: Ed.
3. Edward E, Smith B. L. Fredrickson S., Nolen-Hoeksema Geoffrey R. Loftus,(2009),
Introducere in Psihologie-Atkinson&Hilgard, Editura Tehnica, Bucuresti
4. Houde O., (2007), Psihologia copilului, Editura Cartier,Bucuresti
5. Preece, A., (2004), Gândirea critică în sala de clasă, Şcoala reflexivă, vol. 1, nr. 2
6. Radu, UI. ( 1991). Introducere în psihologia contemporană . Cluj-napoca:Editura
7. Sincron
8. Temple, C., (2004), Gândirea critică şi literaţia critică, Şcoala reflexivă, vol. 1, nr. 343
9. Univ. de Vest.
10. Zlate, M. ( coord.) ( 2001). Psihologia la răspântia dintre milenii. Iaşi: Polirom.
11. Zlate, M., (1999) , Psihologia mecanismelor cognitive, Editura Polirom
12. World Economic Forum (2020). The Future of Jobs Report 2020. Retrieved from:
[Link] [Link]
13. Facione, P. A. (1990). Critical thinking: A statement of expert consensus for purposes of
educational assessment and instruction. Research findings and recommendations.
Newark, DE: American Philosophical Association. (The Delphi Research Project)
Millbrae, CA: The California Academic Press.