Gandirea Critică

Din punct de vedere istoric, predarea gândirii critice s-a concentrat doar pe proceduri logice
precum logica formală și informală. Acest lucru arată elevilor că gândirea bună este echivalentă cu
gândirea logică. Cu toate acestea, al doilea val de gândire critică îi împing pe educatori să prețuiască
tehnicile tradiționale, extinzând în același timp ceea ce înseamnă a fi un gânditor critic. În 1994, Kerry
Walters a compilat o colecție de surse care au depășit această limitare logică, inclusiv cercetări ale
multor autori diferiți despre cunoștințe legate, empatie, idealuri sensibile la gen, cooperare, viziuni
asupra lumii, autonomie intelectuală, etică și iluminare. Aceste concepte îi invită pe elevi să-și
încorporeze propriile perspective și experiențe în gândirea lor.

Gandirea critica in educatie

John Dewey este unul dintre mulți lideri educaționali care recunosc că programele concepute
pentru a dezvolta abilitățile de gândire vor beneficia de studenți în mod individual, comunitățile lor și
democrația în ansamblu.

Gândirea critică este importantă în construirea ideilor, principiilor și teoriilor de bază inerente
conținutului în timpul procesului de internalizare a învățării. Gândirea critică este importantă în
procesul de învățare aplicată, prin care ideile, principiile și teoriile sunt puse în aplicare în mod
eficient atunci când se referă la viața de student.

Fiecare disciplină își adaptează utilizarea în funcție de conceptele și principiile gândirii critice.
Conceptele de bază sunt întotdeauna acolo, dar încorporate în conținutul unui subiect specific.
Angajamentul intelectual este esențial pentru ceea ce învață elevii. Toți elevii trebuie să-și dezvolte
propria gândire și să-și construiască propriile cunoștințe.

Profesorii buni recunosc acest lucru și astfel se concentrează pe întrebări, lecturi și activități care
stimulează creierul să controleze conceptele și principiile cheie care stau la baza subiectului. Din
punct de vedere istoric, predarea gândirii critice sa concentrat doar pe proceduri logice precum
logica formală și informală. Acest lucru arată elevilor că gândirea bună este echivalentă cu gândirea
logică. Cu toate acestea, al doilea val de gândire critică îi împing pe educatori să prețuiască tehnicile
tradiționale, extinzând în același timp ceea ce înseamnă a fi un gânditor critic.

Eficacitatea

În 1995, a fost realizată o meta-analiză a literaturii despre eficiența predării în învățământul

superior. Cercetarea evidențiază preocupările în rândul învățământului superior, politicienilor și
comunității de afaceri că învățământul superior nu reușește să satisfacă cerințele societății pentru
cetățeni educați. Ea a concluzionat că, deși profesorii ar putea fi dornici să dezvolte abilitățile de
gândire ale elevilor, în practică ei tind să vizeze fapte și concepte care folosesc un nivel minim de
cunoștințe, mai degrabă decât să dezvolte inteligența sau valorile.

Într-o meta-analiză mai recentă, cercetătorii au revizuit 341 de studii cvasi- sau adevărat-
experimentale, toate folosind o formă de măsură standardizată a gândirii critice pentru a evalua
variabila rezultatului. Autorii descriu diferitele abordări metodologice și încearcă să clasifice diferitele
instrumente de evaluare, care includ teste standardizate (și măsuri din a doua sursă), teste
dezvoltate de profesori, teste dezvoltate de cercetători și teste dezvoltate de profesori care au rolul
de cercetător. Rezultatele au subliniat necesitatea expunerii elevilor la problemele din lumea reală și
importanța încurajării dialogului deschis într-un mediu de sprijin. Se consideră că strategiile eficiente
de predare a gândirii critice sunt posibile într-o mare varietate de medii educaționale. O încercare de
a evalua rolul științelor umaniste în predarea gândirii critice și reducerea credinței în afirmațiile
pseudoștiințifice a fost făcută la Universitatea de Stat din Carolina de Nord. S-a remarcat un anumit
succes, iar cercetătorii au subliniat valoarea științelor umaniste în furnizarea abilităților de a evalua
evenimentele curente și datele calitative în context.

Importanța în mediul academic

Gândirea critică este un element important al tuturor domeniilor și disciplinelor profesionale (prin
referire la setul respectiv de întrebări permise, surse de dovezi, standarde etc.). În scepticismul
științific, procesul gândirii critice implică achiziția și interpretarea atentă a informațiilor și utilizarea
lor pentru a trage concluzii rezonabile. Conceptele și principiile gândirii critice pot fi aplicate în orice
context sau caz, dar doar reflectând asupra naturii acelei aplicații. Gândirea critică formează astfel o
serie de moduri de gândire interconectate și suprapuse, cum ar fi gândirea antropologică, gândirea
sociologică, gândirea istorică, gândirea politică, gândirea psihologică, gândirea filozofică, gândirea
matematică, gândirea chimică, gândirea biologică, gândirea ecologică, gândirea gândirea juridică,
gândire etică etc. Gândește, gândește muzical, gândește ca un pictor, sculptor, inginer, om de afaceri
etc. Cu alte cuvinte, în timp ce principiile gândirii critice sunt universale, aplicarea lor la discipline
necesită un proces de contextualizare reflexivă. Cursurile de psihologie, de exemplu, includ cursuri
precum gândirea critică despre fenomenele paranormale, în care studenților li se oferă o serie de
lecturi la rece și sunt testați pentru credința lor într-un „psihic”, care în cele din urmă se dovedește a
fi o păcăleală.

Abilitățile de gândire critică pot fi folosite pentru a ajuta asistentele în timpul procesului de evaluare.
Folosind gândirea critică, ei pot pune la îndoială, evalua și reconstrui procesul de nursing, provocând
teoria și practica consacrate. Abilitățile de gândire critică îi pot ajuta să rezolve probleme, să
reflecteze și să ia decizii decisive cu privire la situația actuală cu care se confruntă. Gândirea critică
„creează noi posibilități pentru dezvoltarea cunoștințelor de nursing”. Integrarea noilor tehnologii în
asistența medicală poate fi utilă din cauza problemelor socioculturale, de mediu și politice care
afectează furnizarea de asistență medicală. Asistentele își pot folosi, de asemenea, abilitățile de
gândire critică printr-o abordare socratică a dialogului și reflecției.

Gândirea critică este, de asemenea, considerată importantă pentru educația tolerantă pentru
drepturile omului. Conform Declarației Principiilor Toleranței adoptată de UNESCO în 1995, „Educația
pentru toleranță are ca scop eliminarea factorilor care duc la frica și excluderea celorlalți și să-i ajute
pe tineri să dezvolte abilitățile de judecată independentă, gândire critică și raționament moral”.