4.

Evaluarea eficienței lecției

Incă din faza conceperii unui proiect instrucțional,profesorul se va poziționa interogativ

față de valoarea praxiologica a demersului său,in legătură cu pertinența si eficiența travaliului pe
care il săvarșește.

Elementul central, de referință, pentru aprecierea reușitei rămane demersul acțional

propriu-zis, lecția ca atare, și nu varianta sa “retorică”,proiectul adiacent.

Sintetizând mai multe reprezentări despre calitatea lecției, Elena Joița observă
urmatoarele atribute ale unei lecții eficiente:

- contribuţia la sporirea şi rearticularea cunoştinţelor, la formarea deprinderilor tuturor

elevilor;

- contribuţia la dezvolatrea intelectuală a elevilor;

- economia de timp realizată şi sporirea densităţii de învăţare;

- organizarea si succesiunea logică a etapelor;

-adoptarea variantelor structurale, pentru activizarea elevilor;

- participarea elevilor la toate etapele lecţiei;

-afirmarea rolului profesorului de îndrumător şi coordonator al procesului didactic;

- reacţia clasei pe parcursul procesului;

-desfăşurarea şi realizarea muncii independente din clasă şi de acasă;

- dozarea şi optamizarea gradului de dificultate şi de realizare a aplicaţiilor

Evaluarea și autoevaluarea lecției constituie un moment important al activitații didactice.

Pricipalele repere in conformitate cu care se apreciază reușita unei lecții sunt:

I.PROIECTAREA LECȚIEI

1.Calitatea proiectului de lecție:

- documentarea științifică si metodică;

 - identificarea și explicarea corectă ale obiectivelor lecției;

-corelarea dintre obiective și celelalte componente ale lecției;

-creativitatea in structura lectiei;

II. REALIZAREA LECȚIEI

2. Pregătirea condițiilor necesare desfașurării lecției:

- asigurarea mijloacelor de învățământ;

- existența unor condiții igienice corespunzătoare;

- organizarea colectivului de elevi;

3. Valențe educative, formative:

- contribuția lecției la dezvoltarea gândirii;

- contribuția lecției la dezvoltarea limbajului;

- contribuția lecției la dezvoltarea autonomiei elevilor;

4.Conținutul științific:

- corectitudinea informatiilor prezentate in lecție;

- dozarea optima a informațtiilor și valorilor transmise;

5 . Corelații inter- si intradisciplinare;

- stabilirea corectă a locului lecției in sistem;

- corelații cu date si fapte cunoscute de la alte discipline de învățământ, din experiența de viată a
elevilor

6. Caracter practic-aplicativ:

- aplicarea in lecție a cunoștintelor dobândite;

- posibilitatea aplicarii noului conținut in activități din afara clasei și a școlii;

7. Alegerea și folosirea metodelor de predare-învățare:

- utilizarea unor metode active,centrate pe elev;

- folosirea unor metode și procedee ce realizează o accentuare a caracterului formativ al învățării.

8. Îmbinarea diferitelor forme de activitate:

- existența in lecție a unor forme variate de activitate:frontală,individuală,pe grupe de joc

didactic;

- gradul de implicare directă in lecție a fiecărui elev;

9. Integrarea mijloacelor de învățământ:

- confecționarea unor materiale didactice necesare in lecție, pentru activitatea demonstrativă sau
individuală;

- integrarea în lecție, la momentul potrivit, a mijloacelor de învățământ;

10. Crearea motivației.Activizarea elevilor:

- prezentarea,pe înțelesul elevilor,a obiectivelor urmărite în lecție;

- gradul de antrenare a elevilor în lecție;

11. Densitatea lecției.Dozarea judicioasa a timpului:

- dozarea corespunzătoare a timpului afectat fiecărei etape a lecției, in funcție de obiectivele

propuse;

- încadrarea in timp a lecției;

12. Evaluarea formativa:

- masura in care se realizează in lecție feedback-ul;

- evaluarea tuturor obiectivelor operaționale ale lecției;

- preocupări legate de notarea elevilor;

III. COMPORTAMENTUL PROPUNATORULUI

13. Organizarea, îndrumarea,conducerea si controlarea activității de învățare:

- crearea unei situații de învățare adecvate;

- formularea clară a sarcinilor de lucru și consecvenșa în urmărirea acestora;

- realizarea dialogului învățător-elev, elev-învățător, elev-elev;

14. Conduita în relațiile cu elevii.Limbajul.Ținuta:

- comportament nonregresiv,relațional;

- capacitatea stăpânirii de sine;

- elemente de tact și măiestrie pedagogice.

IV. AUTOEVALUARE

15. Receptivitatea,autoanaliza și spiritul critic:

- sesizarea,in autoanaliza lecției,a gradului de urmărire a performanțelor dorite;

- determinarea aspectelor mai puțin realizate in lecție, a cauzelor acestora,precum șsi conturarea
unor alternative didactice care să elimine nerealizările;

- autoevaluarea corectă a nivelului de realizare a lecției;

V. OBSERVAȚII

- indicatori specifici diferitelor discipline de învățământ, ce nu au fot cuprinși in fișă;

- sugestii și recomandări;