Constantin Brâncoveanu.

Dimitrie Cantemir
1.Contextul internațional
În jurul anului 1700, aveau loc schimbări importante în relațiile internaționale. Imperiul
Otoman, considerat până atunci un pericol pentru Europa, intra într-o perioadă de declin. În timp
ce Apusul se dezvoltă din punct de vedere economic, științific și tehnologic, turcii au fost
incapabili să se adapteze la noile vremuri. Declinul începe după înfrângerea armatei otomane la
asediul Vienei (1683). Profitând de această slăbiciune a otomanilor, două state capătă o putere
din ce în ce mai mare: Austria Habsburgilor și Rusia. Astfel, sfârșitul secolului al XVII-lea – care
a coincis cu respingerea armatei otomane de sub zidurile Vienei în 1683 – marchează începutul
unei perioade de lungi conflicte ruso-austro-otomane, cunoscute sub numele de Criza Orientală
sau Problema/Chestiunea Orientală. Aceste conflicte au dus la lungi perioade de ocupație
militară pentru Țările Române, rechiziții făcute în timpul războaielor și cedări teritoriale
(Transilvania în 1699, Bucovina în 1775 și Basarabia în 1812). Pentru a contracara influența
acestor state, Imperiul Otoman a intensificat controlul asupra Țării Românești și Moldovei,
impunând regimul fanariot.
2. Constantin Brâncoveanu (1688–1714)
În Țara românească, principalii domnitori din această perioadă au fost: Șerban
Cantacuzino (1678–1688) și Constantin Brâncoveanu (1688–1714). Șerban Cantacuzino a
participat la asediul Vienei de partea otomană, însă a ajutat tabăra habsburgică, oferindu-i
informații utile și neatacând la timp. Ulterior, s-a apropiat de Imperiul Habsburgic cu care a dorit
să încheie o alianță, însă aceasta nu s-a finalizat deoarece domnitorul muntean nu a fost de acord
cu condițiile impuse (nu dorea să schimbe o dominație cu alta).
Urmașul acestuia, nepotul său, Constantin Brâncoveanu (1688–1714), va avea cea mai
lungă domnie din această perioadă. Sfertul de secol al domniei lui Brâncoveanu a reprezentat o
perioadă de renaștere culturală și de dezvoltare economică. Constantin Brâncoveanu a sprijinit
dezvoltarea tiparului, a reorganizat o instituție de învățământ superior (Academia Domnească), a
ordonat finalizarea traducerii în limba română a Bibliei (1688), a ctitorit numeroase lăcașuri de
cult la Hurezi, București și a ridicat palate la Potlogi și Mogoșoaia (punând bazele stilului
brâncovenesc).
De asemenea, politica externă s-a caracterizat prin echilibru, oscilând între Imperiul
Otoman, Austria și Rusia. Încă de la începutul domniei lui Brâncoveanu, relaţiile cu austriecii au
fost încordate. După lungi negocieri, în 1689 a încheiat un tratat cu Imperiul Habsburgic,
favorabil Țării Românești. Tratatul nu este însă respectat, iar trupele austriece pătrund în Țara
Românească. Cu sprijinul tătarilor, Brâncoveanu le învinge în anul 1690 la Zărnești. În 1699,
Poarta îl recunoaște ca domn pe viaţă, dar continuă să-l supravegheze. Numeroasele pungi cu
galbeni aveau să-i aducă supranumele de „Prinţul aurului”, dar și să-i protejeze viaţa un timp.
După 1709, se apropie și de Rusia, cu care încheie o convenţie secretă, cu scopul de a lupta
împreună împotriva Porţii. În timpul războiului din 1711 (ruso-moldo-otoman), Brâncoveanu și-a
strâns oastea în tabăra de la Urlați, așteptând să vadă deznodământul. Strategia sa a eșuat
deoarece unii boieri trec de partea armatelor rusești, ocupând Brăila. Intrigile de la Istanbul și
plângerile boierilor au dus însă, pe 15 august 1714, chiar în ziua în care împlinea 60 de ani, la
executarea lui Brâncoveanu, împreună cu cei patru fii și cumnatul său, Ianache Văcărescu.
Politica lui Constantin Brâncoveanu a reușit să păstreze autonomia ţării și să promoveze în
istoria europeană imaginea unui mare conducător, cu calităţi diplomatice și administrative de
excepţie.
3. Dimitrie Cantemir (1710–1711
În Moldova, Dimitrie Cantemir (1710–1711), „domnul cărturar”, cu preocupări pentru
istorie, geografie, filosofie, muzică. Pentru activitatea sa științifică a fost ales în anul 1714
membru al Academiei din Berlin, fiind cel dintâi român membru al unui asemenea for științific.
Cantemir a fost autorul unei opere vaste: Divanul sau gâlceava înțeleptului cu lumea (prima
scriere filosofică românească), Istoria ieroglifică, Istoria creșterii și descreșterii Imperiului
Otoman (lucrare de referință și astăzi), Descrierea Moldovei, Viața lui Constantin Cantemir,
Hronicul vechimii romano-moldo-vlahilor.
A fost numit de sultan în scaun ca urmare a anilor petrecuţi la Istanbul și considerat un
domn credincios Porţii, se va dovedi a fi exact contrariul. În 1710 a fost numit la tronul
Moldovei, având misiunea de a-l supraveghea pe Brâncoveanu, bănuit de neloialitate faţă de
Imperiul Otoman. În schimb, a încheiat el însuși un tratat cu Imperiul Rus al lui Petru cel Mare la
Luţk, la 13 aprilie 1711, care prevedea colaborarea militară antiotomană, recunoștea domnia
ereditară în familia Cantemir, independența și garantarea hotarelor Moldovei. De asemenea, în
cazul în care trupele creștine erau înfrânte, Dimitrie Cantemir se putea refugia în Rusia. Oștile
reunite ruso-moldovenești au fost însă înfrânte în lupta de la Stănilești, pe Prut, în iulie 1711.
Armata țarului a început campania mai repede, ceea ce a și dus la înfrângerea lor. După această
luptă, nemaifiind susținut de către sultan, Dimitrie Cantemir este nevoit să se refugieze în Rusia,
unde rămâne până la moartea sa, în anul 1723.
RĂZBOAIELE RUSO-AUSTRO-OTOMANE
Război Pace Consecință
Războiul ruso-turc din 1710-1711 Carlowitz Transilvania este cedată Imperiului Habsburgic
Războiul austro-turc din 1716-1718 Passarowitz Banatul și Oltenia sunt cedate Imperiului
Habsburgic
Războiul austro-turc din 1736-1739 Belgrad Oltenia revine la Tara Românească (Imperiului
Otoman)
Războiul ruso-turc din 1768-1774 Kuciuk- Transilvania este cedată Imperiului Habsburgic
Kainargi
Războiul ruso-turc din 1787- Șisitov/Iași Imperiul Rus ajunge să se învecineze cu
1791/1792 Moldova
Războiul ruso-turc din 1806-1812 București Basarabia este cedată Imperiului Rus
Războiul ruso-turc din 1828-1829 Adrianopol Moldova și Țara Românească întră și sub
protectorat rusesc (pe lângă dominația
otomană)
Războiul ruso-turc din 1853-1856 Paris Se pune problema unirii Moldovei cu Țara
Românească
Războiul ruso-turc din 1877-1878 Berlin România devine stat independent