Înot sincron

Înot sincron

Echipa de înot sincron a Rusiei, mai 2007

Cel mai înalt Fédération Internationale de
for Natation (FINA)
Caracteristici
Categorisire Acvatic
Olimpic Parte a programului Jocurilor
Olimpice de vară din 1984
Modifică text (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=%
C3%8Enot_sincron&action=edit&section=0)
Înotul sincron sau înotul artistic este o
formă hibridă de înot, balet și gimnastică.
Înotul sincron este cea mai tânără ramură
a natației, constând în înotători (fie solo,
duete, trio, sau echipe), care efectuează o
rutină de mișcări sincronizate elaborate în
apă, însoțite de muzică. Mișcările sunt
executate într-o perfectă concordanță cu
muzica, astfel încât ambianța se apropie
de cea a spectacolului artistic. Înotul
sincron cere abilități avansate în apă și
necesită o mare putere, rezistență,
flexibilitate, grație, artă și sincronizare
perfectă, precum și un control perfect al
respirației.
La Jocurile Olimpice și Campionatul
Mondial bărbații nu pot participa, dar alte
concursuri naționale și internaționale
permit și concurenții de sex masculin.

Înotul sincron este guvernat de FINA -

Federația Internațională de Natație.

Istoric

Înotul sincron în anul 1932

Înotul sincron a apărut la sfârșitul

secolului al XIX-lea, respectiv în anul 1899,
în Anglia, fiind numit atunci „înot
ornamental”. Primele demonstrații au avut
loc în Germania, în anul 1924.
Din anul 1930, au început primele întreceri
care s-au desfășurat după reguli simple,
fără acompaniament muzical, sub forma
unor formațiuni de diferite forme
geometrice.

La unele din întrecerile sportive ale anului

1934, la Chicago, paralel cu execuția în
apă, s-a folosit și acompaniamentul
muzical. Apariția muzicii a impulsionat
foarte mult acest sport.
În anul 1945 a avut loc primul campionat
național al S.U.A., iar în anul 1958 primul
concurs internațional la Amsterdam, cu
participarea a 9 țări. În același an, a luat
ființă Comitetul Internațional de înot în
cadrul FINA.

În ultimii ani, rezultate de excepție au

obținut sportivele din Rusia, Japonia,
S.U.A., Olanda, Franța, Anglia și Italia, care
au prezentat compoziții originale,
executate la un înalt grad de măiestrie
sportivă.

În România, înotul sincron este semnalat în

anul 1954 până în 1957, când datorită
cheltuielilor mari legate de asigurarea unui
bazin, a echipamentului, a muzicii etc,
acest sport a fost abandonat.
Regulament

Programul de desfășurarea al întrecerilor

la înotul sincron cuprinde:

probe individuale (solo)

probe pe perechi (duo)
probe pe echipe, formate din 4 sau 8
sportive.
liber combinat

Bazinele de înot unde se desfășoară

competițiile trebuie să aibă o apă foarte
curată, pentru a se putea observa
mișcările sub apă. Bazinul are
dimensiunea de 12 X 12 m, adâncime de
minim 3 m și sunt dotate cu stație
muzicală subacvatică.

Fiecare probă este compusă din două

părți:
– partea impusă, cu 5 figuri obligatorii
– partea liberă, care poate avea un număr
nelimitat de figuri

Durata unei execuții este pentru programul

individual de 3,5 minute. Programul
executat de o echipă durează 15 minute.

Înotul sincron cuprinde figuri impuse și

libere, precum și diverse elemente de înot
în procedeele de craul, bras, spate și
fluture.
Notarea arbitrilor se face ținând cont de:
– sincronizarea mișcărilor între sportive și
acompaniament muzical
– aspectul coregrafic
– originalitatea compoziției
– execuția procedeelor de înot.

Note

Vezi și

Înot sincron la Jocurile Olimpice de vară

din 2012
Natație
Legături externe

Site-ul Federației Române de Natație și

Pentatlon Modern (http://www.swimmin
g.ro/)
Proba de înot sincron de la Jocurile
Olimpice Londra 2012 este celebrată de
GOOGLE printr-un logo special (http://w
ww.gandul.info/stiri/londra-2012-inot-si
ncron-proba-exclusiv-feminina-de-la-joc
urile-olimpice-video-9921069)
Campionatele Mondiale de la Barcelona
– proba înot sincron (http://www.one.ro/
lifestyle/timp-liber/campionatele-mondi
ale-de-la-barcelona-proba-inot-sincron-1
 1235737) Arhivat (https://web.archive.o
rg/web/20130817183656/http://www.o
ne.ro/lifestyle/timp-liber/campionatele-
mondiale-de-la-barcelona-proba-inot-sin
cron-11235737) în 17 august 2013, la
Wayback Machine.

Bibliografie

Elena Mureșan: Curs de înot - ediția a II-a -

Editura Fundației România de Mâine, 2002
ISBN 973-582-512-0

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?
title=Înot_sincron&oldid=15558351
Ultima editare a paginii a fost efectuată la 18
martie 2023, ora 22:08. •
Conținutul este disponibil sub CC BY-SA 4.0 ,
exceptând cazurile în care se specifică altfel.