,,Satul a fost și rămâne pentru deapururi energia nostră vitală”

Valer Ceuca, Gheorghe Bledea

,,CONTRIBUȚII LA STUDIUL OBICEIURILOR TRADIȚIONALE DIN RUCĂR,

PREZENTATE ÎN OPERA SCRIITORULUI RUCĂREAN MIHAIL LUNGIANU ”

Scriitorul rucărean Mihail Lungianu s-a născut la 13 decembrie 1879 în

satul Rucăr, din județul Muscel, în familia preotului Ioan Lungianu și a decedat la 21 ianuarie
1966 la București. Era „din os și din sânge neaoș românești, din părinți și strămoși moșneni și
preoți”, iar unul dintre strămoși, popa Lungu, bunicul său după tată, a fost protopop la Poarta
Branului și tribun al lui Avram Iancu.(Călinescu, 1982 , p.930)

Studiul de față are ca obiectiv principal evidențierea contribuțiilor aduse de cercetători de-a
lungul vremii la tot ceea ce reprezintă obiceiurile tradiționale din Rucăr, obiceiuri care au fost
prezentate în egală măsură atât sub aspect literar cât și istorico-etnografic în opera acestui
scriitor rucărean premiat de 3 ori de Academia Română.

A colaborat la revistele : ,,Sămănătorul”, ,,Luceafărul”, ,,Ramuri”, ,,Neamul Românesc

Literar ” ,, România Ilustrată”, ,,Universul ”, ,,Minerva ”, ,,Curentul”.

Mihail Lungianu a avut de asemenea numeroase consemnări critice favorabile: George

Coşbuc, Barbu ŞtefănescuDelavrancea (1914); Ion Bianu (1920); Ion Alexandru Brătescu-
Voineşti (1936); George Călinescu (1941).

În anul 1914 în urma raportului elogios al lui Barbu Ștefănescu Delavrancea, scriitorul
Mihail Lungianu primește premiul Academiei Române pentru volumele ,, Zile Senine ”
și ,,Însăilări ”. Conferirea celui de-al doilea premiu al Academiei Române , în 1921 , pentru
volumul ,,În Sărbători ” , la propunerea lui Ion Bianu , va încununa o prestigioasă activitate pe
tărâm literar , iar cel de-al treilea premiu literar al aceleiași prestigioase instituții , oferit în
anul 1936 , autorului volumelor de povești și povestiri: ,, Comoara lui Prâslea”, ,,Povești”
și ,,Făptuiri și Năstimiri ”, va contura imaginea unui ,,scriitor autentic al țărănimii” , precum
îl considera conclusiv, în expozeul său Ion Alexandru Brătescu-Voinești. (Constantinescu,
calameo.com)

1
Scriitorul a fost modelat în universul său lăuntric de satul natal Rucăr, un sat reprezentativ
pentru zona Muscelului, cu o bogăție deosebită de evenimente istorice , de tradiții, de povești
și de legende .

Din punct de vedere al localizării cronologice, Rucărul, are ca primă atestare cronologică
ultimul sfert de veac al secolului al XIV lea.La 19 noiembrie 1377, regele Ungariei, Ludovic
I, într-un document în care își arată intenția de a aduce Țara Românească sub puterea sa,
amintește de hotărârea de a ridica o nouă cetate la Bran, și că în viitor, aici se va lua vamă, iar
nu la Ruffa Arbor -Pomul Roșu, adică Rucăr, aceasta fiind forma latină a denumirii satului.
Deși apare în document relativ târziu, Rucărul era deja sat de vamă domnească apărat de o
fortificație -cetatea de pe locul denumit Oratia, încă din secolul al XIII lea , cetate întemeiată
de cavalerii teutoni.(Pârnuță, 1996,p.18-19)

Atât oamenii cât și locul , de-a lungul timpului prin permanenta reunire dintre tradiție și
evoluție-de regulă prin aculturație-dau naștere așa numitului Ethos.
Etosul este, în cele din urmă, ceea ce determină felul specific de a fi și de a se comporta al
unei colectivități umane, astfel că face obiectul unui interes special din partea autorilor de
studii cu caracter etnografic.
Regula fundamentală pe care trebuie să o respecte autorul unui studiu de cercetare
etnografică, este aceea de a se situa într-o perspectivă emică, prin opoziție cu aceea etică. O
abordare „emică” presupune o perspectivă „dinăuntru”,adică descrierea unui comportament
ori a unei convingeri, idei, credințe (conștiente sau nu), din punctul de vedere al subiectului
acelui comportament ori a acelei idei, adică are în vedere sensul pe care acesta îl are pentru
subiect.
Cercetătorul încearcă să se pună în locul celui-celor pe care îi studiază, și să înțeleagă modul
în care acesta / aceștia concep lucrurile.
Dacă în Europa s-a renunţat de multă vreme la studiul vieţiiţărăneşti in
favoarea celui dedicat mediilor menţionate, apreciindu-se că spaţiul rural nu mai
prezintă un interes deosebit, în România se poate vorbi încă de un teren fertil
cercetării etnologice. Mă refer nu numai la zonele şiaşezările care dispun de o vocaţie
deosebită în păstrarea unor tradiţii de muncă şiviaţă a căror apreciabilă vechime a fost deja
demonstrată, ci şi la configuraţia actuală a acestora ce prezintă fenomene interesante supuse
transformărilor socio-economice de zi cu zi reflectate în modul de viaţă, mentalitate şi
manifestări cutumiare.(Știucă, 2007, p.18)

2
 La rândul său, abordarea „etică” înseamnă descrierea acelorași elemente comportamentale
ori ideatice „din afară”, din exterior, adică din punctul de vedere „obiectiv” al cercetătorului,
cu ajutorul unor concepte, tehnici și mijloace considerate a avea valabilitate universală și
oarecum neutrale din punct de vedere cultural. (A. Botez, G. Naga, 2008, p. 147).
Pin prisma acestor coordonate spațiale , temporale și de demersuri de cercetare literară ,
istorică și etnografică se realizează demersul de față, prin evidențierea sărbătorilor tradiționale
din Rucăr așa cum au fost ele consemnate în opera scriitorului , dar și prin evoluțiile ulterioare
surprinse de-a lungul timpului de către oameni de știință și cultură aparținând diverselor medii
de cercetare .
Dincolo de oameni , timpuri și locuri, crezul literar suprem al lui Mihail Lungianu a fost
construit pe trei coordonate majore: sărbătorile tradiționale din Rucăr, viața oamenilor asupriți
, precum și numeroasele basme create de autor în stilul pomenit de el de la oamenii satului ,
basme care i-au încântat copilăria.

Sărbătorile de la Rucăr au fost o sursă majoră de inspirație pentru scriitor.

Ceremonialul sărbătorilor în Rucăr se înscrie pe deplin în aceste coordonate îmbinând

armonios sacrul şi profanul, magicul de origine păgână cu norma şi practica creştină, dând
naştere unei note artistice elevate caracterizată prin,,spirit de joacă matură’’aşa după cum
remarcase cu mult timp în urmă profesorul de română Mircea Rădescu, unul dintre cei mai de
seamă dascăli ai satului, din toate vremurile.Dimensiunea sacrului este cea care se impune în
aceste momente.Esteşi normal să fie aşa deoarece numai astfel omul poate descoperi realitatea
şisemnificaţialumii.Aşa cum spune Mircea Eliade, ,, în absenţa sacrului ,omul nu mai
percepe decât curgerea haotică şi periculoasă a lucrurilor , apariţiileşidispariţiile lor
fortuite şi vide de sens”.(Eliade, 1991, vol.III, p.338)

Prezentarea sărbătorilor din Rucăr începe cu schița ,,Focul lu Sumedru” ,care spre deosebire
de celelalte are un caracter pronunțat de mozaic în imagini extrem de sugestiv .Fiind o
sărbătoare la care copiii sunt actorii principali , se scot în evidență cu mijloacele literare
specifice calitățile de neuitat ale copilăriei, bucuria și verva, mai ales.

O atenție aparte acordă scriitorul sărbătorilor de iarnă, dar și obiceiurilor asociate acestora -,,
Brezaia”, ,,Răscovăitul”, ,,Cu Crucea-Sfântul Vasile” , ,,Ciurlezii”, deoarece atunci bucuria și
speranța își fac loc în sufletele oamenilor mai mult decât în restul anului.Prima impresie pe
care o are un om căutător de frumos, în fața poeziei obiceiurilor românești tradiționale, este
extraordinara ei puritate.(Ilin, 1985, p.5)

3
Oamenii cred în puterea magică a cuvântului, ei cred că realitatea poate fi influenţată de
acţiunea nemijlocită a cuvântului.Mai mult decât atât, oamenii cred că lumea întreagă cu toate
ale sale este recreată prin cântecele şi urările colindătorilor, acţiunile lor căpătând dimensiuni
demiurgice.Se poate spune fără a greşi că tot cosmosul e cuprins într-o ogradă.(Lovinescu ,
1989 , p. 177

Sunete primordiale, cuvinte primordiale, ritmuri primordiale, creează deopotrivă celui care
cântă şi celui care ascultă, imaginea cosmică a naşterii , jertfei , a înălţăriişi purificării prin
credinţă.Astfel întregul act al colindării era consacrat aducerii pruncului nou născut , Iisus în
mijlocul comunităţii, pentru că prin el întreaga creaţieîşiredobândeşte dreptul de a se înscrie în
sacru.(Ispas, 2007, p.13) La ţăranul român colindele îi aduc acea viziune feerică de viaţă de
care are nevoie, îi aduc imaginea purificată de orice negru pământesc crescută pe un plan
mitic.(Papadima, 2009, p.202)

De altfel, debutul literar al scriitorului în 1905, va fi făcut cu schița ,, Brezaea” impresionat

profund de frumusețea acestui obicei rucărean de patrimoniu național , această schiță fiind
inclusă de altfel în volumul ,, În Sărbători” , volum premiat de Academia Română.

Scriitorul Mihail Lungianu descrie astfel atmosfera de sărbători de la începutul secolului 20:
,, Colindele flăcăilor se înalţă parcă în slăvi, făcând să plutească cu ele, ca pe o barcă
purtată de valuri, în legănări plăcute, domoale, grijile şiamăraciunile oamenilor.. Cu
voioşia lor sburdalnică, cu dueoşia aleasă a cântecelor, gonesc umbrele amărăciunilor din
suflete, aşezând în locu-le, mulţumireaşi tihna. Ei cântă dorurile de veacuri, purtate în
inimi neştirbite, doar ici-colo şi când şi când schimbate, alină suferinţele, înfrăţite cu omul
de când lumea.”(Lungianu, 1943, p.30)

Sărbătorile primăverii sunt prezentate în aceeași notă optimistă plină de dragoste pentru
vatra satului rucărean , în același volum astfel -,,La Mucenici”, ,,La Denii”, ,,Noaptea de
Paști”, ,,A Doua Înviere” , ,,Surații”, ,,În Seara de Sfântu Gheorghe ”, ,,Rusalii”. Din ele
răzbate ideea de renaștere și de purificare atât a firii omenești cât și a naturii.

Miezul verii este ca reper cronologic major în viața comunității tradiționale prezentat în
schița ,,În Ziua de Sânpetru” , unde este surprins un ciobănel care cânta un cântec de dragoste
mândrei sale , pe care și- o dorea și de ciobăniță și de soție.

În deceniile care au urmat , conștienți de valoarea imensă a tradițiilor românești din zona
Muscelului ,dar și a satului Rucăr , numeroși oameni de știință și de cultură , scriitori,

4
profesori, cercetători, artiști, împătimiți ai tradițiilor din toate categoriile sociale, au contribuit
cu toții la valorizarea sub toate formele a tezaurului tradițional de patrimoniu
imaterial .Contribuțiile au vizat : culegerea, clasificarea , descrierea ontologică și tipologică,
publicarea de antologii, studii de diverse tipologii și mărimi, volume consacrate, atlase,
albume de artă , material audio-foto-video, prezența în social-media, emisiuni de radio și
televiziune , parteneriate de cultură public-private, etc.

Asupra acestor aspecte s-au aplecat personalități de prim rang ale culturii și ale cercetării
precum , profesor universitar doctor Ion Ghinoiu, academician Sabina Ispas, etno-
muzicologul Constantin Brăiloiu, preot Ioan Răuțescu, profesor universitar Gheorghe
Pârnuță , cercetător și profesor universitar Adriana Rujan, doctor în etnografie Lucian David,
profesor Mircea Rădescu, fotograf specialist în fotografie de patrimoniu și fotografie
etnografică Vlad Dumitrescu, fotograf și blogger Dan Străuți, profesor, interpret și etno-
muzicolog Gavriil Prunoiu, preot Gheorghe Cârstina.

Parteneriate de diferite forme au fost făcute tot cu scopul valorificării zestrei tradiționale
muscelene și rucărene au fost făcute cu : Radio Antena Satelor, Castelul Bran, Asociația
Folcloriștilor Argeșeni ,,Constantin Rădulescu-Codin ”, posturile de televiziune ,,Muscel TV
”, ,,Curier TV”, Centrul Cultural ,,Reduta” Brașov , Școala Populară de Arte și Meserii-
Pitești, Școala Populară de Arte și Meserii- ,,Tiberiu Brediceanu ”-Brașov, ziarele ,,Jurnalul
de Argeș ”, ,, Adevărul ” dar și ,, Evenimentul Muscelean ”, simpozioanele naționale și
internaționale cu secțiuni de civilizație tradițională de la Cașin, Soveja și Iași.

Cele mai recente contribuții în acest domeniu aparțin profesorului Vlad Tudor și licențiatei în
Litere-Etnografie, Simina Dulamă-Chiperi fondatorii Asociațiilor Culturale ,,Ruffa Arbor” și
,,RegalIa” care au drept scop valorificarea patrimoniului tradițional rucărean, muscelean și
național.

De asemenea, din 2011, la Rucăr există cenaclul Literar ,, Mihail Lungianu” și revista de
actualitate, cultură și tradiții ,, Piatra Craiului”, care au același obiectiv primordial de
contribuție la promovarea valorilor românești tradiționale.

La final,ultimul cuvânt îl are tot Mihail Lungianu, scriitorul, făcând o mărturisire de credință
asupra vieții în general, după tot ceea ce trăise în viață și în lume, făcând apel la munții
acoperiți de zăpadă Păpușa, Iezer și mai ales Piatra Craiului, realizând lucid și filozofic în
același timp, faptul că:,,totul este schimbător și supus pieirii, numai puterea de viață și

5
statornicia legilor morții-în luptă neântreruptă între ele , și deasupră-le cu marele har al
Binelui și al Dreptății, hărțuit de piedicile duhului rău, -trăiesc de-a pururi, supunându-li-
se fără putință de împotrivire, atotputernici și norod”.(Lungianu, 1962, p.433)

Profesor Vlad Tudor

Etnolog Simina Dulamă- Chiperi

Bibliografie selectivă:

BOTEZ ANGELA, NAGÂȚ GABRIEL (coord.)-Tendințe în filozofia științelor socio-umane,

,Editura Academiei Române, Bucureşti, 2008

CARAMAN PETRU-Studii de etnografie și folclor, Editura Junimea, Iași, 1997

CĂLINESCU GEORGE –Istoria Literaturii Române de la origini și până în prezent , Editura

Minerva, București, 1982

CEUCA VALER, BLEDEA GHEORGHE-Țara Durerilor,Editura ziarului ,,Desrobirea”,

Sfântu Gheorghe, 1944

6
CONSTANTINESCU GRIGORE –Evocări –Mihail Lungianu , www.calameo.com , 2015

ELIADE MIRCEA – Istoria Credinţelor şi Ideilor Religioase, vol. I- III, Editura Ştiinţifică,
Bucureşti, 1991

GHINOIU ION.–Sărbători şi obiceiuri vol.5,Muntenia şi Dobrogea,-Editura Academiei

Române, Bucureşti, 2009

ILIN STANCU -Poezia obiceiurilor de iarnă, Editura Minerva, Bucureşti , 1985

ISPAS SABINA-Colindatul Tradiţional Românesc, Sens şi Simbol, Editura Saeculum Vizual,

Bucureşti, 2007

LOVINESCU VASILE-Creangă şi Creanga de aur-Editura Rosmarin, Bucureşti , 1996

LUNGIANU MIHAIL-În Sărbători, Editura Cugetarea Delafras, Bucureşti, 1943

LUNGIANU MIHAIL-Vremuri Apuse, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1962

PAPADIMA OVIDIU-O viziune românească a lumii- Editura Saeculum I.O., Bucureşti,

2009

PÂRNUŢĂ GH., BUCĂLOIU ANDREEA-Folclor Muscelean, -Editura Semne, Bucureşti ,

2004

RUJAN ADRIANA, ALEXANDRESCU COSMIN-Colinde şi obiceiuri de iarnă din Argeş-

Muscel- Editura Paralela 45, Piteşti, 1999

ȘTIUCĂ NARCISA-Cercetarea etnologică de teren astăzi-Curs Universitar, Editura

Universității București, București,2007

TĂRAŞ ILIE-Istorie şi folclor Rucărean, -Editura Larisa, Câmpulung, 2007

URSACHE PETRU-Eseuri etnologice- Editura Cartea Românească, București, 1986