Mini Glossaire

Student: Chiraș Sabina Doinița

Specializare: CIG
Anul: I
 1. ACȚIUNE

a) Action
Titre représentant la propriété d’une partie du capital d’une entreprise donnant un droit de
vote lors de l’assemblée générale des actionnaires. La valeur d'une action en bourse dépend
des résultats présents et à venir de l’entreprise. Pour estimer la valeur d’une entreprise cotée
en bourse, on mesure le rapport entre le cours des actions et les bénéfices nets réalisés (c’est
le Price Earning Ratio).
Un PER de 10 signifie que la valeur de toutes les actions représente 10 fois le bénéfice de
l’entreprise. Il y a donc une anticipation des investissements sur les bénéfices à venir qui se
répercute dans le cours de l’action. Quand les résultats de l’entreprise sont positifs, une partie
des bénéfices est versée aux actionnaires : ce sont les dividendes.

b) ACȚIUNE, acțiuni, s. f.
I. 1. Desfășurare a unei activități; faptă întreprinsă (pentru atingerea unui scop). ◊ Om de
acțiune = om întreprinzător, energic, care acționează repede. ◊ Expr. A pune în acțiune = a
pune în mișcare. A trece la acțiune = a întreprinde ceva. ♦ (Uneori determinat de „armată”)
Operație militară. ♦ (Gram.) Ceea ce exprimă verbul (o stare, o mișcare, un proces etc.). 2.
Desfășurare a întâmplărilor într-o operă literară; fabulație, subiect, intrigă. 3. Efect,
exercitarea unei influențe asupra unui obiect, a unui fenomen. Acțiunea substanțelor
otrăvitoare asupra organismului. 4. (Jur.) Proces; (concr.) act prin care se cere deschiderea
unui proces.
II. Hârtie de valoare, care reprezintă o parte anumită, fixă și dinainte stabilită, a capitalului
unei societăți și care dă deținătorului dreptul să primească dividende. [Pr.: -ți-u-] – Din fr.
action, lat. actio, -onis.

c) Acțiune
Titlul care reprezintă proprietatea asupra unei părți din capitalul unei societăți care acordă
drept de vot în cadrul adunării generale a acționarilor. Valoarea unei burse de valori depinde
de rezultatele actuale și viitoare ale întreprinderii.
Pentru a estima valoarea unei întreprinderi listate, măsurăm raportul dintre prețul acțiunilor
și profitul net realizat (este Raportul Câștigului de Preț). A PER din 10 înseamnă că valoarea
tuturor acțiunilor este de 10 ori profitul companiei. Prin urmare, există o anticipare a
investițiilor privind profiturile viitoare care se reflectă în prețul acțiunilor. Atunci când
rezultatele companiei sunt pozitive, o parte din profituri sunt plătite acționarilor: acestea sunt
dividende.
 2. AMORTISMENT

a) Amortissement
Evaluation comptable de la perte de valeur (dépréciation) d'un bien durable au cours d'une
période de temps donnée. La dépréciation s’explique par l’usure ou l’obsolescence du
matériel de production de l’entreprise (exemple : l’achat d’une camionnette pour une
entreprise de livraison). Un bien est amorti sur sa durée probable d’utilisation, de sorte que
l’on peut étaler dans le temps la charge des investissements.

b) Amortisment, amortismente, s. n.
Stingere treptată a unei datorii, a unei rente etc. – Din fr. amortissement.

c) Amortisment
Evaluarea contabilă a pierderii de valoare (deprecierea) unui bun de folosință îndelungată
într-o anumită perioadă de timp. Deprecierea se explica prin uzura sau obsolescența
echipamentelor de producție ale întreprinderii (exemplu: achiziționarea unei camionete
pentru o întreprindere de livrare). Un bun este amortizat pe durata probabilă de utilizare,
astfel încât costul investițiilor să poată fi repartizat în timp.
 3. BANI

a) Argent
Ce que l’on offre ou reçoit pour l’achat ou la vente de quelque chose. L’argent peut prendre
différentes formes (pièces, billets, compte en banque sur lequel on peut tirer par chèque ou
carte bancaire).

b) Ban, bani, s. m.
1. Unitate monetară egală cu a suta parte dintr-un leu; p. ext. monedă măruntă, de mică
valoare. ◊ Expr. A nu face (sau a nu plăti) un ban (chior) sau doi bani = a nu valora nimic, a
nu avea nicio valoare. A trăi (pe lângă cineva) ca banul cel bun = a fi foarte prețuit (de
cineva). A lua (ceva) de (sau drept) bani buni = a crede că un lucru este adevărat.
2. (La pl.) Avere în numerar; parale. ◊ Expr. A fi doldora (sau plin) de bani = a fi foarte
bogat. A avea bani (strânși) la ciorap sau a strânge bani la ciorap = a avea sau a face
economii, a avea sau a strânge o sumă de bani; a fi zgârcit. Fecior (sau băiat) de bani gata =
fiu de oameni avuți care irosește banii primiți sau moșteniți de la părinți. – Et. nec.

c) Bani
Ce oferim sau primim pentru cumpărarea sau vânzarea a ceva. Banii pot lua
diferite forme (monede, bancnote, cont bancar din care se poate trage cu cec sau card
bancar).
 4. BALANȚĂ COMERCIALĂ

a) Balance commerciale
Solde des exportations et des importations d’un pays sur une période donnée. Le calcul de
la balance commerciale repose sur les statistiques douanières. Elle est excédentaire lorsque
les exportations excèdent les importations. Pour la France, le résultat de la balance
commerciale sur un mois n’a pas grande signification. La vente de plusieurs Airbus ou d’une
importante quantité de céréales, peuvent par exemple, rééquilibrer ponctuellement cette
balance. Il est plus pertinent d’analyser son évolution sur un trimestre ou une année.

b) BALANȚĂ s.f.
1. Instrument pentru cîntărit, bazat pe principiul echivalării a două greutăți cu ajutorul unui
sistem de pîrghii; cîntar; cumpănă.
◊ A pune în balanță = a judeca bine faptele înainte de a lua o hotărîre. 2. (Cont.; fin.) Raport
între două sume, două conturi etc.
◊ Balanță comercială = raportul dintre valoarea importului și exportului unei țări (pe o
perioadă de un an); balanță de plăți = raportul dintre sumele încasate din străinătate de către
o țară și cele pe care le plătește altor state într-o anumită perioadă de timp, de obicei un an.
[Pl. -țe. / < it. balanza, cf. lat. bilanx < bis – de două ori, lanx – tavă].

c) Balanță
Balanța exporturilor și importurilor unei țări într-o anumită perioadă. Calculul balanței
comerciale se bazează pe statisticile vamale. Este în excedent atunci când exporturile
depășesc importurile. Pentru Franța, rezultatul balanței comerciale pe o lună nu are prea
multă semnificație. Vânzarea mai multor Airbus sau a unei cantități mari de cereale poate, de
exemplu, să reechilibreze ocazional acest echilibru. Este mai relevant să analizăm evoluția
acestuia pe un trimestru sau pe un an.
 5. BANCĂ

a) Banque
C’est une entreprise d’un type très particulier puisqu’elle fait le commerce de l’argent. Elle
seule est autorisée à recevoir des dépôts, prêter de l’argent et fournir des moyens de paiement.
Il existe toutefois un grand nombre de banques différentes, selon leur type d’activité ou leur
statut : banque de détail, banque commerciale, banque d’affaire, banque mutualiste… Leur
activité est contrôlée par la Banque centrale, qui leur prête régulièrement de l’argent.

b) Bancă s.f. 1 (fin.)

1. Instituție financiară care execută operații de plată și de credit (și organizează circulația
bănească). ◇ Bancă de emisiune = bancă învestită de autoritatea de stat cu dreptul de a emite
bancnote. Bancă comercială (sau de depozit) = bancă specializată în păstrarea temporară a
capitalurilor disponibile, în acordarea de credite și în efectuarea de operații de comision.
Bancă de credit ipotecar = bancă specializată în acordarea de împrumuturi (pe termen lung),
garantate cu bunuri imobiliare, pentru achiziția de locuințe, de terenuri etc. Bancă de investiții
= bancă specializată, prin care se constituie, la dispoziția clienților, fondurile necesare pentru
lucrările de reconstrucție și de investiții. Bilet de bancă v. bilet.
2. (inform.) Bancă de date (sau de informații) = set (mare) de informații stocate pe suport
electronic și apelate prin intermediul calculatorului; bază de date.
3. (med.) Bancă de organe = laborator în care se asigură prezervarea în condiții riguroase a
unor țesuturi, a sîngelui sau a unor organe în vederea trasplantării.
4. (la unele jocuri de cărți) Sumă pe care bancherul o ține în fața lui pentru a plăti
câștigurile celorlalți jucători. ◇ Expr. A sări (sau a face să sară) banca (în aer) = a cîștiga
întreaga sumă existentă în joc. A sparge banca = a cîștiga (dintr-o dată) toți banii puși în joc
de bancher. • pl. bănci. /<it. banca, fr. banque, germ. Bank, ngr. βανcα, engl. bank.

c) Bancă
Este un tip de întreprindere foarte special, deoarece tranzacționează cu banii. Numai acesta
este autorizat să primească depozite, să împrumute bani și să furnizeze mijloace de plată.
Există însă un număr mare de bănci diferite, în funcție de tipul lor de activitate sau de statutul
lor: bancă de retail, bancă comercială, bancă de afaceri, bancă mutuală etc. Activitatea
acestora este controlată de Banca Centrală, care le împrumută în mod regulat bani.
 6. BILANȚ

a) Bilan
Document comptable correspondant à une photographie de la situation d'une entreprise à un
moment donné. Il comprend deux parties : l’actif (ce que possède l’entreprise : capital,
immobilisations créances…) et le passif (ce que l’entreprise doit : dette fournisseur,
emprunt…). Le bilan donne une image de la situation de l'entreprise à la date à laquelle il est
établi. Une entreprise doit obligatoirement publier son bilan tous les 12 mois. Avec le compte
de résultat, il sert aussi à calculer l’impôt sur les sociétés.

b) Bilanț, bilanțuri, s. n.
Inventar al activului și pasivului unei întreprinderi sau al unei activități financiare pentru o
anumită perioadă de timp. ♦ Fig. Rezultatul sintetic al unei activități desfășurate într-o
perioadă dată. – Din germ. Bilanz. Cf. it. bilancio

c) Bilanț
Document contabil corespunzător unei fotografii a situației unei întreprinderi la un moment
dat. Se compune din două părți: active (ceea ce deține întreprinderea: capital,
creanțe imobilizate…) și pasive(ceea ce datorează întreprinderea: datoria furnizorului,
împrumut…). Bilanţul oferă o imagine a situaţiei întreprinderii la data la care este întocmit. O
companie trebuie să-și publice bilanțul la fiecare 12 luni. Împreună cu declarația de venit,
este, de asemenea, utilizat pentru a calcula impozitul pe profit.
 7. CAPITAL

a) Capital
Il a plusieurs sens. Le capital social, mentionné sur les documents commerciaux d'une
société (exemple : « Société anonyme au capital de 150 000 euros ») correspond aux apports
faits par les associés lors de la constitution de la société. Ce capital social n'est qu'une des
composantes des capitaux propres. Les « mises en réserve des résultats » augmentent d’année
en année les capitaux propres ; le capital social restant constant. Le « capital fixe » est
l’ensemble des moyens de production durables (machines…). Le « capital circulant » est
constitué des stocks et marchandises utilisés dans le processus de production.

b) Capital
1 Avuție sub formă de bani, de mărfuri, de bunuri materiale în genere.
2 (Îs) ~ constant Parte a capitalului (1) care se transformă în mijloace de producție fără să-și
schimbe mărimea valorii în procesul de producție.
3 (Îs) ~ variabil Parte a capitalului (1) transformată în forță de muncă și care își schimbă
valoarea în procesul de producție, reproducând propriul său echivalent și un excedent Si:
plusvaloare.
4 (Îs) ~ fix Parte a capitalului (1) constant investită în mijloace de muncă (clădiri, mașini,
instalații, unelte etc.) care au o oarecare fixitate, valoarea lor nefiind trecută decât parțial, pe
măsura uzării, în valoarea produsului.
5 (Îs) ~ circulant Capital (1) care, în cursul procesului de producție, își trece dintr-o dată
valoarea sa în valoarea noului produs, circulând în întregime, iar nu treptat și fiind alcătuit
din capitalul variabil, la care se adaugă o parte a materialului constant (materii prime, materii
auxiliare, combustibil etc.).
6 (Îs) ~ comercial Capitalul marfă al producătorului pe cale de a se transforma în capital
bănesc.
7 (Îs) ~ bancar Capital (1) al băncilor care nu funcționează în mâinile posesorului său, ci în
mâinile altei persoane, care se obligă să plătească o anumită sumă în schimbul dreptului de
a-l folosi.

c) Capital
Are mai multe semnificații. Capitalul social, menționat în documentele comerciale ale unei
societăți (exemplu: „Societate cu capital de 150.000 euro”) corespunde aporturilor efectuate
de asociați la constituirea societății. Acest capital social este doar una dintre componentele
capitalului propriu. „Rezervele de rezultate” cresc capitalul propriu de la an la an; capitalul
social rămânând constant. „Capital fix” reprezintă toate mijloacele de producție durabile
(mașini etc.). „Capital circulant” este alcătuit din stocuri și bunuri utilizate în procesul de
producție.
 8. CONTABILITATE

a) Comptabilité
La comptabilité générale et la comptabilité analytique permettent de connaître l’état de
santé d’une entreprise et d’analyser les raisons pour lesquelles elle enregistre des profits ou
des pertes. La comptabilité générale aboutit à deux documents qui, dans les sociétés, doivent
être approuvés chaque année par l'assemblée générale des actionnaires : le bilan (voir
définition) et le compte de résultat, qui donnent le détail des charges et des produits
enregistrés au cours de l'exercice.

b) Contabilitate, contabilități, s. f.
1. Ansamblul operațiilor de înregistrare, pe baza unor norme și reguli speciale, a mișcării
fondurilor și materialelor într-o instituție; evidență contabilă. ♦ Secție, birou într-o
întreprindere unde se fac lucrările de contabilitate (1). 2. Știință care se ocupă cu teoria
acestor operații. – Din fr. comptabilité.

c) Contabilitate
Contabilitatea generala si contabilitatea analitica permit cunoasterea stării de sanatate a unei
întreprinderi și analizarea motivelor pentru care aceasta înregistrează profituri sau pierderi.
Contabilitatea generală rezultă în două documente care, în companii, trebuie aprobate în
fiecare an de adunarea generală a acționarilor: bilanțul (vezi definiția) și contul de profit și
pierdere, care oferă detalii privind cheltuielile și veniturile înregistrate în cursul exercițiului
financiar.
 9. ECONOMIE DE PIAȚĂ

a) Économie de marché
Système économique d’échange le plus répandu aujourd’hui dans le monde, qui
repose sur les lois du marché, principalement celles de l’offre et de la demande, dans un
environnement concurrentiel. C’est une forme moderne du capitalisme, qui dépasse les
frontières d’un pays dès lors que ses échanges internationaux s’effectuent avec d’autres pays
pratiquant également le libre-échange. Une certaine forme de régulation de l’autorité
publique est possible. L’économie sociale de marché en place en Allemagne se démarque de
l’économie de marché libre : la croissance est favorisée en contenant l’inflation et le
chômage, et en garantissant la protection sociale et de bonnes conditions de travail.

b) Economie de piață sint. s. (ec.)

Economie care se conduce după regulile pieței ◊ „La cinema Patria sau în patria
cinema-ului românesc de capă și spadă, Parlamentul – semn al înviorării economiei de piață –
nevoia de bodyguarzi e tot mai acută.” R.l. 4 VI 93 p. 2. ◊ „Nicăieri în lume, nici măcar în
jungla aflată pe calea democrației și a economiei de piață nu se emit ordine care să acționeze
retroactiv.” Ev.z. 24 X 95 p. 1; v. și impozitare, libertin (1992), rotunditate (1992) (cf. fr.
économie de marché)

c) Economie de piață
Cel mai răspândit sistem economic de schimb din lume astăzi, care se bazează pe legile
pieţei, în principal cele ale cererii şi ofertei, într-un mediu concurenţial. Este o formă
modernă de capitalism, care trece dincolo de granițele unei țări atunci când comerțul său
internațional are loc cu alte țări care practică și comerțul liber. Este posibilă o anumită formă
de reglementare a autorității publice. Economia socială de piață în vigoare în Germania diferă
de economia de piață liberă: creșterea este promovată prin limitarea inflației și a șomajului și
prin garantarea protecției sociale și a condițiilor bune de muncă.
 10. EURO

a) Euro
Créé en 1999, l’euro est la monnaie commune à 16 pays membres de l’Union européenne,
formant la zone euro. Mise en circulation depuis le 1er janvier 2002, la monnaie unique a eu
pour effet immédiat d’éliminer les frais de conversion, au bénéfice des consommateurs et des
entreprises. L’euro facilite les comparaisons de prix d’un pays à l’autre et stabilise les
monnaies européennes les unes par rapport aux autres. Parallèlement, la politique monétaire
et de change a été placée sous la responsabilité de la Banque centrale européenne (BCE).

b) Euro
Monedă unică europeană începând cu anul 2002, care a înlocuit monedele naționale din 12
țări ale Uniunii Europene.

c) Euro
Creat în 1999, euro este moneda comună a 16 țări membre ale Uniunii Europene, formând
zona euro. Introdusă în circulație de la 1 ianuarie 2002, moneda unică a avut ca efect imediat
eliminarea costurilor de conversie, în beneficiul consumatorilor și al întreprinderilor. Euro
facilitează compararea prețurilor de la o țară la alta și stabilizează monedele europene una
față de cealaltă. În același timp, politica monetară și de curs valutar a fost plasată în
responsabilitatea Băncii Centrale Europene (BCE).
 11. EXPORTURI

a) Exportations
Ce sont les ventes de produits ou de services à des clients hors des frontières du pays.
L’importance des exportations d’un pays mesure son dynamisme et l’attractivité que ses
produits peuvent avoir auprès des autres pays. La balance commerciale d’un pays est
excédentaire lorsque ses exportations sont supérieures aux importations (achats de produits
ou services d’origine étrangère). Une entreprise qui exporte se mesure à un marché plus large
que son marché domestique, elle affronte la concurrence mondiale.

b) Export s. n.
Trimitere de mărfuri în străinătate în scop de vânzare sau de schimb comercial; mărfurile
exportate. ♦ ~ invizibil = vindere de servicii altor țări (operații de transport, asigurare, credit,
licențe, servicii de turism etc.); ~ de capital = investiție de capital făcută de către monopoluri
în alte țări, pentru a obține cu mai multă ușurință profituri maxime. (< germ. Export)

c) Export
Acestea sunt vânzările de produse sau servicii către clienți din afara granițelor țării.
Importanța exporturilor unei țări măsoară dinamismul acesteia și atractivitatea pe care o pot
avea produsele sale între alte țări. Balanța comercială a unei țări este în excedent atunci când
exporturile sale depășesc importurile (achiziții de produse sau servicii de origine străină). O
întreprindere care exportă este măsurată pe o piață mai largă decât piața sa internă, se
confruntă cu concurența globală.
 12. IMPORTURI

a) Importations
Ce sont les achats de produits ou de services auprès de fournisseurs extérieurs. Grâce aux
importations et à la concurrence internationale, le consommateur dispose d’une offre plus
large et de prix plus attractifs. Les importations sont soumises à des règles sanitaires ou des
normes techniques pour pouvoir entrer dans un pays ; le protectionnisme consiste à limiter les
importations avec des règles strictes, pour éviter que l’économie nationale soit confrontée aux
concurrences étrangères.

b) Import, importuri, s. n.
Introducerea de mărfuri străine în țară prin cumpărare sau pe cale de schimb; mărfurile
importate. ♦ ~ invizibil = cumpărare de servicii din alte țări (operații de transport, asigurare,
credit, licențe, servicii de turism etc.); de ~ = a) importat; b) (fig.) care nu are legătură cu
realitățile locale; străin. (< germ. Import).

c) Importuri
Acestea sunt achiziții de produse sau servicii de la furnizori externi. Datorită importurilor și
concurenței internaționale, consumatorul are o ofertă mai largă și prețuri mai atractive.
Importurile sunt supuse regulilor de sănătate sau standardelor tehnice pentru a putea intra
într-o țară; protecționismul constă în limitarea importurilor cu reguli stricte, pentru a
împiedica economia națională să se confrunte cu concurența străină.
 13. INDICELE DEZVOLTĂRII UMANE

a) Indice de développement humain

L’Indice de développement humain (IDH) fut créé par le Programme des Nations Unies
pour le développement en 1990 afin de proposer une vision plus fine de la situation d’un pays
que celle fournie par le seul Produit intérieur brut (PIB). Le calcul de l’IDH prend en compte
l’espérance de vie, le taux d’alphabétisation et de scolarisation, ainsi que le PIB par habitant
en parité de pouvoir d’achat.

b) Indicele dezvoltării umane

Unitate structurală ipotetică. 2. Totalitatea instinctelor colective. (cf. gr. idios = distinct)

c) Indicele dezvoltării umane

Indicele Dezvoltării Umane (IDU) a fost creat de Programul Națiunilor Unite pentru
Dezvoltare în 1990 pentru a oferi o imagine mai detaliată a situației unei țări decât cea oferită
numai de Produsul Intern Brut (PIB). Calculul IDU ia în considerare speranța de viață, rata de
alfabetizare și școlarizare, precum și PIB-ul pe cap de locuitor în paritatea puterii de
cumpărare.
 14. INFLAȚIE

a) Inflation
L’inflation est un processus durable et généralisé de hausse des prix. Elle est mesurée en
France par l’Indice des Prix à la Consommation (IPC) et se traduit par une perte de pouvoir
d’achat de la monnaie. Ses effets économiques sont très débattus : si l’hyperinflation, tout
comme la déflation, sont des phénomènes dont tout le monde reconnaît les effets
économiques désastreux, les conséquences de l’inflation varient selon son niveau, son origine
et la structure de l’économie qui la subit. La principale mission de la Banque Centrale
Européenne est de maintenir l’inflation à un niveau inférieur à, mais proche de, 2 % à moyen
terme.

b) Inflație, inflații, s. f.
Fenomen specific perioadelor de criză economică, constând în deprecierea banilor de hârtie
aflați în circulație ca urmare fie a emiterii unei mase bănești peste nevoile reale ale circulației,
fie a reducerii volumului producției și circulației mărfurilor, fapt care duce la scăderea puterii
de cumpărare a banilor. [Var.: inflațiune s. f.] – Din fr. inflation.

c) Inflație
Inflația este un proces durabil și generalizat de creștere a prețurilor. Este măsurat în Franța
prin Indicele Prețurilor de Consum (IPC) și are ca rezultat o pierdere a puterii de cumpărare a
monedei. Efectele sale economice sunt foarte dezbătute: dacă hiperinflația, ca și deflația, sunt
fenomene ale căror efecte economice dezastruoase le recunoaște toată lumea, consecințele
inflației variază în funcție de nivelul acesteia, de originea ei și de structura economiei cine o
suferă. Principala misiune a Băncii Centrale Europene este de a menține inflația sub, dar
aproape de, 2% pe termen mediu.
 15. INVESTIȚIE

a) Investissement
Une entreprise investit pour se développer et produire davantage. Les parents investissent
dans l’avenir des enfants en finançant leurs études. Plus prosaïquement, nous investissons
dans une voiture souscrivant un crédit. On investit également dans la pierre pour se loger ou
pour percevoir un revenu locatif. L'investissement est considéré comme productif quand le «
retour sur investissement » est supérieur aux coûts engendrés.

b) Investiție, investiții, s. f.
1. Plasare de capitaluri în întreprinderi industriale, agricole, comerciale etc., cu scopul
obținerii de profituri; (concr.) capitalul plasat. 2. Alocare (de către stat) a unei sume și a altor
mijloace materiale pentru crearea de noi fonduri fixe, pentru lărgirea, reutilarea și
modernizarea celor existente; (concr.) suma alocată, fondurile alocate. [Var.: investițiune s. f.]
– Din germ. Investion, rus. investițiia.

c) Investiție
O companie investește pentru a crește și a produce mai mult. Părinții investesc în viitorul
copiilor prin finanțarea studiilor. Mai prozaic, investim într-o mașină care ia un împrumut.
Investim și în imobiliare pentru locuințe sau pentru a obține venituri din chirie. Investiția este
considerată productivă atunci când „rentabilitatea investiției” este mai mare decât costurile
generate.
 16. MACROECONOMIE

a) Macroéconomie
C’est l’explication des phénomènes économiques à partir des agrégats comme le PIB, la
consommation, l’investissement, le niveau de l’emploi, … et de leurs interrelations
(contrairement à la microéconomie qui part des comportements individuels).
La macroéconomie s’intéresse aux déséquilibres globaux (chômage, inflation,…), les
ajustements ne pouvant pas être résolus grâce aux seuls mouvements de prix. Les modèles
macroéconomiques (même s’ils comportent de plus en plus des fondements
microéconomiques) constituent l’outil essentiel des politiques économiques des Etats, dont
un des buts est de promouvoir la croissance et le plein emploi.

b) Macroeconomie s. f
Domeniu al teoriei economice care studiază modul în care funcționează ansamblul economic
al unei țări, cu scopul de a fundamenta deciziile politicii economice.

c) Macroeconomie
Este explicația fenomenelor economice bazate pe agregate precum PIB,
consumul, investițiile, nivelul de ocupare etc. și interrelațiile lor (spre deosebire de
microeconomie care pleacă de la comportamente individuale).
Macroeconomia este interesată de dezechilibrele globale (șomaj, inflație etc.), ajustările nu
pot fi rezolvate doar prin mișcările prețurilor. Modelele macroeconomice (chiar dacă includ
din ce în ce mai mult fundamente microeconomice) constituie instrumentul esențial al
politicilor economice ale statelor, unul dintre obiectivele cărora este promovarea creșterii și
ocuparea deplină a forței de muncă.
 17. PIAȚA

a) Marché
L’économie de marché, qui repose sur le principe que la libre concurrence, permet de
trouver un juste prix, ou prix d’équilibre, entre l’offre et la demande. Les marchés financiers
sont les marchés de capitaux, notamment la Bourse où l’on vend et achète des parts de capital
des sociétés cotées. Les intervenants financiers peuvent également faire appel au marché
monétaire pour obtenir des liquidités. Des organismes régulateurs (autorité de marchés
financiers, banques centrales des États) sont chargés de surveiller l’évolution des marchés et
d’intervenir en cas de crise.

b) Piața s.f.
I. 1. Loc, spațiu întins, descoperit, unde se întâlnesc și se întretaie mai multe străzi într-un
oraș. 2. Loc unde se vând și se cumpără mărfuri cu amănuntul (mai ales alimente); tîrg.
II. Categorie economică a producției de mărfuri în care își găsește expresie totalitatea
actelor de vînzare-cumpărare privită în unitate organică cu relațiile pe care le generează și în
conexiune cu spațiul în care se desfășoară.

c) Piața
Economia de piață, care se bazează pe principiul că concurența liberă, face posibilă găsirea
unui preț corect, sau preț de echilibru, între cerere și ofertă. Piețele financiare sunt piețele de
capital, în special Bursa de Valori unde vindem și cumpărăm acțiuni de capital ale societăților
listate. Participanții financiari pot folosi și piața monetară pentru a obține lichiditate.
Organismele de reglementare (autoritățile pieței financiare, băncile centrale de stat) sunt
responsabile de monitorizarea evoluțiilor pieței și de intervenția în caz de criză.
 18. MICROECONOMIE

a) Microéconomie
C’est l’explication des phénomènes économiques à partir des comportements d’individus,
supposés rationnels : consommateurs, producteurs, travailleurs (contrairement à la
macroéconomie qui part des agrégats). La microéconomie s’intéresse aux choix des agents
économiques (consommation, production, investissement, travail…) et à la manière dont ils
procèdent à des arbitrages entre différentes options possibles, en comparant leurs coûts et
leurs bénéfices. Le fonctionnement global du système économique, c’est-à-dire l’allocation
des ressources de l’économie, repose sur ces comportements (les choix et les échanges entre
individus) dont l’ajustement est opéré par le mécanisme des prix.

b) Microeconomie s. f.
Economia sau relațiile economice la nivelul fiecărei întreprinderi în parte. – Din fr.
microéconomie.

c) Microeconomie
Este explicația fenomenelor economice bazată pe comportamentul indivizilor, presupus
rațional: consumatori, producători, muncitori (spre deosebire de macroeconomia care pleacă
de la agregate). Microeconomia este interesată de alegerile agenților economici (consum,
producție, investiții, muncă etc.) și de modul în care aceștia fac compromisuri între diferite
opțiuni posibile, comparând costurile și beneficiile acestora. Funcționarea generală a
sistemului economic, adică alocarea resurselor economice, se bazează pe aceste
comportamente (alegeri și schimburi între indivizi) a căror ajustare se face prin mecanismul
prețurilor.
 19. OBLIGAȚIUNE

a) Obligation
Une obligation est un titre de créance correspondant à un emprunt. En général, lorsqu’on
parle d’obligation, il s’agit de titre dont l’échéance est à long terme et/ou émis par un Etat.

b) Obligațiune s.f.
1. V. obligație. 2. Hârtie de valoare purtătoare de dobândă fixă, care se negociază pe piața
capitalului fictiv și care este folosită de stat sau de instituții publice pentru a-și procura
mijloace bănești. 3. Hârtie de valoare purtătoare de dobândă fixă sau premiată folosită de
instituțiile creditoare pentru a-și procura mijloace bănești din disponibilitățile populației. [Cf.
lat. obligatio, fr. obligation].

c) Obligațiune
O obligațiune este un titlu de creanță corespunzătoare unui împrumut. În general, când
vorbim obligațiune, acestea sunt titluri cu scadență pe termen lung și/sau emisă de un stat.
 20. OFERTA

a) Offre
Elle correspond à la quantité de produits ou de services que les acteurs en présence sur un
marché sont en mesure de vendre. Encore faut-il que ces produits ou services trouvent
preneurs, c'est-à-dire qu’il faut qu’ils trouvent leur offre. C’est l’interaction de l’offre avec la
demande qui aboutit à la fixation des prix.
Quand l’offre est importante mais que la demande est limitée, pour des raisons de
production excédentaire ou de changement dans les habitudes de consommation, les prix
finissent par diminuer. A l’inverse, une offre limitée conduit à tenir des prix élevés dès lors
que la demande est également importante.

b) Oferta, oferte, s. f.
1. Propunere făcută de o persoană altei persoane pentru vânzarea-cumpărarea unor mărfuri,
pentru angajarea într-o slujbă, participarea la o acțiune, prestarea unor servicii etc.; (concr.)
act, document scris prin care se face o astfel de propunere. 2. Cantitate dintr-un bun economic
de consum sau dintr-un factor de producție, disponibilă pentru vânzare într-o anumită
perioadă și la un anumit preț unitar. – Din it. offerta, germ. Offerte.

c) Oferta
Ea corespunde cantității de produse sau servicii pe care jucătorii prezenți pe o piață sunt
capabili să o vândă. Aceste produse sau servicii mai trebuie să găsească beneficiari, adică
trebuie să-și găsească oferta. Este interacțiunea ofertei cu cererea care are ca rezultat fixarea
prețurilor.
Când oferta este mare, dar cererea este limitată, din motive de producție excesivă sau a
modificărilor obiceiurilor de consum, prețurile ajung să scadă. În schimb, oferta limitată duce
la prețuri mari atunci când cererea este, de asemenea, mare.
 21. PREȚ

a) Prix
Valeur demandée d’un bien ou d’un service libellé dans une monnaie. Le prix est le résultat
de l’offre et de la demande sur un marché : la rareté fait monter les prix tandis que l'offre
excessive les fait descendre. Mais pour le détaillant, le prix est avant tout le résultat du prix
payé pour l’objet qu’il revend, alors que pour le consommateur c’est le prix qu’il est
psychologiquement et en fonction de son pouvoir d’achat, disposé à payer. Mais, au final, le
commerçant devra néanmoins s’adapter à la demande et le client à l’offre pour trouver un
prix d’équilibre.

b) Preț, prețuri, s. n.
1. Categorie economică reprezentând expresia bănească a valorii unei mărfi; sumă de bani
pe care trebuie să o plătească cumpărătorul pentru achiziționarea unui produs sau pentru un
serviciu. ◊ (În sintagmele) Preț cu amănuntul = preț la care se vând către populație bunurile
de consum, alimentare și nealimentare. Preț de livrare = preț la nivelul căruia circulă
produsele între unitățile producătoare. Preț de producție = preț care înglobează costul
produsului și beneficiul. Preț al pieței = preț care se formează pe piață în urma fluctuației
cererii și ofertei. Preț mondial = preț al unei mărfi pe piața mondială. ◊ Loc. adj. De (mare)
preț = (foarte) valoros, prețios. ◊ Loc. adv. Cu orice preț = orice sacrificiu ar cere, oricât ar
costa, cu orice risc. b) de valoare foarte mare, neprețuit. ◊ Expr. A ține la preț = a nu reduce
nimic din suma cerută la o vânzare. A se învoi din preț = a încheia o tranzacție căzând de
acord asupra prețului. A (nu) avea preț = a) a (nu) se vinde cu mulți bani, a (nu) se cere; a
(nu) avea trecere; b) a (nu) valora foarte mult. A ajunge la preț = a ajunge să fie căutat,
apreciat. A pune preț pe ceva = a socoti că ceva este de mare valoare, a ține mult la ceva. Preț
(ca) de... (sau ca la...) = un timp (cam) de..., o distanță, o valoare (de aproximativ...). ♦ Sumă
încasată dintr-o vânzare.

c) Preț
Valoarea cerută a unui bun sau serviciu exprimată într-o monedă. Prețul este rezultatul
cererii și ofertei pe o piață: deficitul determină creșterea prețurilor, în timp ce oferta în exces
face ca prețurile să scadă. Dar pentru retailer, prețul este mai presus de toate rezultatul
prețului plătit pentru obiectul pe care îl revinde, în timp ce pentru consumator este prețul pe
care este dispus psihologic și în funcție de puterea sa de cumpărare să-l plătească. Dar, în cele
din urmă, comerciantul va trebui totuși să se adapteze cererii și clientul să ofere pentru a găsi
un preț echilibrat.
 22. PRODUCȚIE

a) Production
Activité économique consistant à créer des biens et des services à partir de facteurs de
production (travail humains et machines notamment), en vue de les échanger sur les marchés.

b) Producție, producții, s. f.
1. Procesul creării bunurilor necesare existenței și dezvoltării societății, în cursul căruia
oamenii exploatează și modifică elementele din natură potrivit trebuințelor lor. ◊ Producție de
mărfuri = formă de organizare a economiei sociale în care produsele muncii sunt create de
producători independenți, autonomi, fiecare dintre ei specializandu-se în confecționarea unui
anumit produs. Producție marfă = producție (2) în expresie bănească a întreprinderilor sau a
ramurilor economiei naționale într-o anumită perioadă de timp, livrată sau destinată
desfacerii. Producție netă = valoarea producției marfa minus cheltuielile de producție. 2.
Totalitatea produselor (1) obținute în procesul muncii, într-o perioadă de timp determinată,
într-un anumit sector al activității sociale etc. 3. Lucrare, operă literară, științifică sau
artistică. 4. Manifestare artistică organizată la sfârșitul unui an școlar în institutele de artă
teatrală și cinematografică, în școlile de muzică, de coregrafie etc.

c) Producție
Activitate economică constând în crearea de bunuri și servicii din factori de producția (în
special forța umană și cea a mașinilor), în vederea schimbului lor pe piețe.
 23. PRODUS INTERN BRUT( PIB)

a) Produit Intérieur Brut (PIB)

Somme des valeurs ajoutées de l’ensemble des entreprises et des administrations d’un pays,
à laquelle on rajoute les droits de douane. Le PIB permet de calculer la croissance
économique, autrement dit les variations de la production de biens et services sur le territoire
national d’une année sur l’autre. Pour calculer le PIB, on retient le critère de localisation des
facteurs de production sur le territoire national: une filiale d’un groupe français implantée à
l’étranger ne contribue pas au PIB de la France, mais, à l’inverse, un groupe étranger installé
en France y contribue.

b) P.I.B.
Siglă pentru Produsul Intern brut.

c) Produs Intern Brut ( PIB)

Suma valorilor adăugate ale tuturor întreprinderilor și administrațiilor dintr-o țară, la care se
adaugă taxe vamale. PIB-ul face posibilă calcularea creșterii economice, cu alte cuvinte
variațiile producției de bunuri și servicii pe teritoriul național de la un an la altul. Pentru a
calcula PIB, folosim criteriul de localizare a factorilor de producție pe teritoriul național: o
filială a unui grup francez stabilit în străinătate nu contribuie la PIB-ul Franței, ci, invers, un
străin de grup stabilit în Franța contribuie la aceasta.
 24. PROFIT

a) Profit
C’est la rémunération du capital investi, le détenteur du capital acceptant un risque. Le
profit économique représente l’excédent ou le bénéfice disponible résultant de l’activité
d’une entreprise, une fois toutes les charges, taxes et impôts acquittés. Il rémunère les
actionnaires qui ont apporté leur capital à l’entreprise pour couvrir ses besoins et lui
permettre de se développer.

b) Profit, profituri, s. n.
Ceea ce reprezintă un folos (material sau spiritual) pentru cineva sau ceva; câștig,
beneficiu, avantaj. ♦ (Ec.) Venit care revine proprietarilor capitalului investit într-o
întreprindere. ♦ Spec. (Ec.) Beneficiu obținut de o întreprindere. – Din fr. profit, germ. Profit.

c) Profit
Este remunerarea capitalului investit, deținătorul capitalului acceptând un risc. Profitul
economic reprezintă surplusul sau profitul disponibil rezultat din activitatea unei
întreprinderi, odată ce toate taxele, impozitele și taxele au fost plătite. Acesta remunerează
acționarii care și-au contribuit cu capitalul companiei pentru a-și acoperi nevoile și a-i
permite să se dezvolte.
 25. RATA DE INFLAȚIE

a) Taux d’inflation
Il mesure la hausse généralisée des prix sur une période donnée en comparant l’indice des
prix à la consommation à la fin de la période à celui du début.

b) Rata de inflație
1. Fenomen specific perioadelor de criză economică, constând în deprecierea banilor de
hârtie aflați în circulație ca urmare fie a emiterii unei mase bănești peste nevoile reale ale
circulației, fie a reducerii volumului producției și circulației mărfurilor, fapt care duce la
scăderea puterii de cumpărare a banilor.

c) Rata de inflație
Măsoară creșterea generală a prețurilor într-o anumită perioadă, comparând indicele
prețurilor de consum de la sfârșitul perioadei cu cel de la început.
 26. ȘOMAJ

a) Chômage
Est au chômage, au sens du Bureau International du Travail (BIT), une personne sans
travail, c'est-à-dire dépourvue d’un emploi salarié ou non salarié, à la recherche effective
d’un emploi et disponible pour en occuper un. Le chômage partiel désigne la réduction
contrainte du temps de travail, mais sans remise en cause du contrat de travail. Les critères
pour avoir droit à des allocations chômage dépendent du temps travaillé et de la durée de
l’emploi précédent.

b) Șomaj s. n.
Fenomen economic cauzat de crizele sau recesiunile economice, care constă în aceea că o
parte dintre salariați rămân fără lucru, ca urmare a decalajului dintre cererea și oferta de forță
de muncă; situația aceluia care nu se poate angaja din cauza imposibilității de a găsi un loc de
muncă. – Din fr. chômage.

c) Șomaj
Șomer, în sensul Biroului Internațional al Muncii (OIM), este o persoană fără muncă, adică
fără un loc de muncă salariat sau independent, în căutarea efectivă a unui loc de muncă și
disponibilă pentru a-l ocupa. Șomajul parțial se referă la reducerea forțată a timpului de
muncă, dar fără a pune în discuție contractul de muncă. Criteriile pentru a avea dreptul la
ajutor de șomaj depind de timpul lucrat și de durata angajării anterioare.
 27. TAXA DE CREȘTERE

a) Taux de croissance
Il mesure la croissance de l’économie d’un pays d’une année sur l’autre en comparant le
montant du Produit Intérieur Brut (PIB) de l’année à celui de l’année précédente. La
progression de ce chiffre d’une année sur l’autre permet de calculer le taux de croissance. Les
PIB sont appréciés en volume, pour ne pas inclure l’effet de l’inflation dans le calcul.

b) Taxa de creștere
Acțiunea de a crește. 1. Dezvoltare, mărire treptată. 2. Sporire, mărire a numărului,
volumului, intensității, duratei etc. unui lucru, unui fenomen etc. 3. Prăsire, înmulțire. ◊
Creșterea animalelor = ramură a agriculturii care are ca obiect înmulțirea și creșterea
animalelor și păsărilor, a viermilor de mătase, a peștilor și stupăritului. 4. Educare, educație. ◊
Loc. adj. Fără creștere = prost-crescut, needucat. ◊ Expr. Bună-creștere = educație aleasă. –
V. crește.

c) Taxa de creștere
Măsoară creșterea economiei unei țări de la un an la altul comparând valoarea Produsului
Intern Brut (PIB) al anului cu cea a anului precedent. Progresia acestei cifre de la un an la
altul face posibilă calcularea ratei de creștere. PIB-ul este evaluat în volum, pentru a nu
include în calcul efectul inflației.
 28. RATA DOBÂNZII

a) Taux d’intérêt
Le prix de l’argent que vous n’avez pas et que vous empruntez pour une durée et selon des
modalités précises. C’est aussi le prix de l’argent que vous prêtez pour un certain temps.

b) Rata dobânzii(< dobândi) s. f.

Preț (taxă) al serviciului de creditare pe care debitorul îl plătește creditorului, stabilit ca o
cotă procentuală din suma împrumutată; volumul d. depinde de suma creditată, timpul de
imobilizare a mijloacelor bănești, rata d. (exprimată în procente); d. simplă este proporțională
cu timpul și mărimea creditului, spre deosebire de d. compusă care are o creștere
exponențială în raport cu timpul de imobilizare a sumei creditate. ◊ D. fixă = d. a cărei rată
rămâne constantă pe toată perioada de rambursare. D. variabilă = d. a cărei cotă se modifică
în funcție de evoluția pieței ratei d. ◊ D. negativă = d. încasată de debitor (este o măsură de
limitare a importului de capital). ◊ D. statuară = cotă procentuală din valoarea nominală a
unei acțiuni pe care acționarii unei societăți au dreptul să o primească ca prime dividente.

c) Rata dobânzii
Prețul banilor pe care nu îl aveți și pe care îl împrumutați pentru o perioadă și în condiții
specifice. Este și prețul banilor pe care îi împrumuți pentru o anumită perioadă de timp.
 29. TRANZACȚIE

a) Transaction
Opération commerciale ou boursière : vente, achat.

b) Tranzacție, tranzacții, s. f.
Convenție între două sau mai multe părți, prin care se transmit anumite drepturi, se face un
schimb comercial etc.; p. gener. înțelegere, învoială, acord. [Var.: (înv.) tranzacțiune s. f.] –
Din fr. transaction, lat. transactio, -onis.

c) Tranzacție
Tranzacție comercială sau bursieră: vânzare, cumpărare.
 30. MUNCĂ

a) Travail
Les salariés sont des « travailleurs » : ils perçoivent une rémunération en échange de leur
travail. La nature du travail est très variée. Il peut être manuel, intellectuel, créatif… Le statut
des salariés varie en fonction de leurs compétences et de leurs qualifications. Avec le capital,
le travail est, pour les économistes, l’autre facteur de production. La quantité de travail
disponible dans un pays dépend de sa population active, c'est-à-dire de l’ensemble des
personnes exerçant ou cherchant à exercer une activité rémunérée.

b) Muncă, munci, s. f.
1. Desfășurare a unei activități fizice sau intelectuale îndreptată spre un anumit scop;
activitate prin care omul modifică și adaptează lucrurile din natură pentru satisfacerea
trebuințelor sale. ♦ (La pl.) Lucru la câmp, lucrul câmpului; lucrări agricole. 2. (Concr.) Folos
material, bun agonisit prin lucru; agoniseală, câștig, profit. 3. Efort de a realiza ceva;
strădanie; ocupație, îndeletnicire. 4. (Înv. și pop.; la pl.) Torturi, cazne. 5. (Înv. și pop.)
Durere, suferință (fizică sau morală); chin. ♦ Spec. (Sens curent; la pl.) Durerile nașterii. –
Din sl. monka.

c) Muncă
Angajații sunt „muncitori”: primesc remunerație în schimbul muncii lor. Natura lucrării este
foarte variată. Poate fi manual, intelectual, creativ... Statutul angajaților variază în funcție de
aptitudinile și calificările acestora. Cu capitalul, munca este, pentru economiști, celălalt factor
de producție. Cantitatea de muncă disponibilă într-o țară depinde de populația sa activă, adică
de toate persoanele care desfășoară sau urmăresc să desfășoare o activitate remunerată.