Henry Ford

Viaţa lui Henry Ford

Henry Ford s-a născut la 30 iulie 1863 la o ferma de lângă Dearborn în statul Michigan.
A fost unul dintre cei 8 copii ai lui William şi Mary Ford. A terminat şcoala în 1879 cu foarte
puţine cunoştinţe de matematică şi cu greutăţi în a citi şi scrie. La vârsta de 16 ani a devenit
ucenic în cadrul atelierului fraţilor Flowers din Detroit şi mai târziu în Drydock Company din
acelaşi oraş. De asemenea în această perioadă a lucrat şi ca reparator de ceasuri.
Aceşti 3 ani petrecuţi în Detroit l-au învăţat aspecte nepreţuite în domeniul ingineriei
practice. Era pasionat de ceasuri şi chiar se crede că la un moment dat a vrut să se lanseze în
industri producatoare de ceasuri.
Întors acasă in 1882 şi-a deschis un mic atelier mecanic unde oferea servicii fermierilor
din zonă. Apoi s-a angajat ca inginer zonal în cadrul companiei Westighouse unde se ocupa în
principal cu repararea motoarelor cu aburi. In 1888 s-a căsătorit cu Clara Bryant cu care a avut
un fiu Edsel Bryant Ford in 1893. Hoatărât să facă o cariera în domeniul ingineriei se mută cu
familia înapoi la Detroit unde îşi găseşte o slujbă la Edison Illuminating Company, firma în
cadrul căreia avansează foarte rapid la sfârşitul anului 1893 având funcţia de inginer şef în zona
Chicago.
In anii 1890 “febra invenţiilor” pusese stăpânire pe America, în principal sub influenţa
unor oameni ca Thomas Edison şi Alexander Bell. Munca acestora deja începuse să schimbe
stilul de viaţă al cetăţenilor S.U.A. Mii de ingineri îşi deschideau ateliere unde încercau
realizarea unor noi maşinării cum ar fi avioane sau automobile. Ford era unul dintre aceştia.
Unul din modelele sale simple de transmisie a dus la dezvoltarea primului său automobile in
1896. În anii următori H. Ford câştigă destul de bine din vânzarea a tot felul de maşinării şi
dispozitive.
A experimentat câţiva ani, atât pe trăsuri care mergeau cu benzină, cât şi pe caleşti fără
cai, până când primul său vehicul a fost gata. ,,Cvadricicleta", formată dintr-un cadru de trăsură
montat pe patru roţi de bicicletă, a fost terminat în 1896. Ford a vândut aceasta invenţie, pentru a
strânge banii necesari altor creaţii.
 Primul motor Ford din istorie a fost testat în bucătăria familiei Ford. O dată cu această
tentativă, el a realizat un motor instalat pe un saşiu, echipat cu 4 roţi de bicicletă. Astfel a luat
naştere prima maşină Ford.
In 1899, Henry demisionează de la Edison şi înfiinţează "Detroit Automobile Company".
Un an mai târziu, compania dă faliment. În acest timp, el concepe şi construieşte mai multe
maşini de curse.
Ford a creat “automobilul pentru toţi” în 1903 , apoi a fondat compania automobilistică
“Ford motors “, care este astăzi una dintre cele mai bogate şi mai influente corporaţii
transnaţionale din lume . Ford avea un caracter de inginer-inovator de invidiat. Cele trei lucrari
ale lui Ford sunt adevarate “biblii de afaceri ” pentru toţi întreprinzătorii din lume .
Henry Ford s-a stins din viata pe 7 aprilie 1947, in urma a doua atacuri de cord.

Managementul lui Henry Ford

În lucrările sale “Viaţa mea, realizările mele” şi “Astăzi şi mâine” Henry Ford şi-a expus
crezul său :”întreprinderea nu poate fi administrată la întâmplare –ea trebuie să se conducă de
plan”. El sublinia in mod deosebit că “unii oameni nu pot înţelege acest lucru .Este mai uşor să te
iei dupa mulţime ,să accepţi condiţiile aşa cum sunt, să profiti de ocazie pentru a stoarce cât mai
mult şi a te lauda cu dibăcia ta .Dar acest lucru este incompatibil cu ideea de deservire. La fel si
cu gestiunea de afaceri .Acest lucru este incompatibiul si cu acumularea capitalului”. Ford a
numit planul său –plan de afaceri ,pentru a sublinia prioritatea producerii asupra beneficiului.
“Planul de afaceri ” , în conceptia lui Ford ,reprezintă schiţa de constructor plus planul
mişcării fluxului tehnologic .Moştenitorii lui au demonstrat că “administrarea planului începe cu
schiţa” si de aceea ,in continuare “productia nu este administrată de om ,ci de procesul muncii”,
adica de “autoritatea sistemului de conveiner”.
Ford a deschis o sectie de planificare atunci când in 1902-1903 a creat compania “Ford
motors”. Sectia, la rândul ei , a creat structura organizatorică de administrare a întregii
companii. Ford le insufla subalternilor săi adevaratul incontestabil că succesul companiei se
sprijina pe metodele planice si pe corelarea planica a proceselor de productie.
In cazul in care se aplica aceste metode , produsul final incepe cu schitele .Planul si
proiectul –sunt preocuparea intreprinzatorului..Cel care elaboreaza planul , intreprinzatorul,-scrie
Ford ,-ar trebui sa stie exact ce doreste sa realizeze”. Ford era ferm convins ca “Planul de
lucru ,minutios elaborat ,poate sa se realizeze in fapte si sa duca la rezultate foarte bune ”.
Henry Ford a creat ,in baza pricipiului productiei planice ,un sistem pur stiintific privind
organizarea productiei prin metoda de banda ,pe care l-a implementat personal la uzinele de
automobile ale companiei sale in doua orase din statul Michigan.
Acest sistem a fost raspindit in lume sub denumirea “fordism”. El constituie o sinteza a
metodelor noi de organizare si administrare a intreprinderilor industriale mari in baza
principiului productiei in flux.Ford a utilizat in cazul acesta teoria lui Smith despre
specializarea ingusta .
Adam Smith sublinia ca la producerea boldului sunt folosite 18 operatii ,fiecare dintre
care era efectuata de un singur angajat dupa principiul: o operatie –un angajat .Smith scria :
“dezvoltarea maiestriei muncitorului este legata in mod obligatoriu de cantitatea de munca pe
care el este in stare sa o indeplineasca ,iar divizarea muncii , care limiteaza muncitorul la o
singura operatie simpla si care face aceasta operatie singura preocupare a vietii lui ,mareste intr-
o mare masura abilitatea muncitorului “.
Productia de automobile a lui Ford a fost create pe principiile divizarii muncii aplicata la
manufactura Smith. Ford a transformat ideea in putere.Iar puterea –e viata.Daca pe timpul lui
Smith divizarea muncii in cadrul manufacturii de bolduri marea productivitatea de 240 de ori
,atunci divizarea muncii la uzinele de automobile Ford avea un efect de doua ori mai mare-
productivitatea muncii a crescut de peste 500 de ori ,la producerea automobilului model “T” la
conveier.
La uzinele Ford fiecare muncitor, lucrind la linia de asamblare,efectua o singura operatiune
, care uneori insemna doar o singura miscare.
Lui Ford ii apartin si realizari cu titlu de noutate , ca tipizarea productiei , standardizarea
si unificarea pieselor , compatibilitatea pieselor , blocurilor si asamblelor. Ca rezultat , a crescut
considerabil productivitatea muncii, a scazut pretul de cost , s-au redus preturile , a crescut de
doua ori salariul zilnic si ,in fine , au crescut esential profiturile .
Pentru a mentine productivitatea si pentru a motiva angajatii,Ford a ridicat salariul de la 2,5
la 5 dolari pe zi ; i-a facut pe muncitori actionari ai companiei sale ; a creat conditii ideale de
munca si odihna ; angajatii au fost asigurati cu apartamente ,iar copiii acestora isi faceau studiile
in institutii superioare de invatamint pe banii companiei .Ford era ,de fapt, departe de gindul de a
face un act de binefacere , el incerca prin crearea unor conditii de munca bune sa-si mentina
sistemul si sa obtina totodata o productivitate a muncii cu mult mai inalta.
In cartea „Moving forward” scrisa impreuna cu Samuel Crowther,Henry Ford isi expune
idealurile si telul in afaceri.el spune: „In toti anii in care am fost implicat in afacerea aceasta nu
am intalnit niciodata un caz in care afacera sa mearga prost din cauza unor forte
exterioare.Intotdeauna a fost cauzat de un anumit defect in compania noastra si atunci cand il
localizam si il reparam afacerea mergea din nou bine, indiferent de ce facea oricine
altcineva.Atunci cand principiile fundamentale ale afacerilor sunt neglijate si cand se alege calea
care pare cea mai usoara poate rezulta numai dezastru.Aceste principii fundamentale sunt dupa
parerea mea urmatoarele:
- Sa faci o cantitate din ce in ce mai mare de bunuri de cea mai buna calitate posibila, in
cel mai economic mod posibil si sa le fortezi pe piata.
- Sa tintesti intotdeauna spre o calitate mai buna la un pret redus cu costuri din ce in ce mai
mici.
- Sa maresti salariile treptat dar continuu si sa nu le reduci niciodata.
- Sa oferi bunurile consumatorului in cel mai eficient mod cu putinta astfel incat el sa simta
beneficiile costurilor de productie reduse.”
Aceasta declaratie arata in acelasi timp si partile pozitive si cele negative ale stilului
managerial al lui Ford. Pe de o parte avem atentia pentru calitatea produsului si pentru nevoile
pietei, pe de alta parte avem ignorarea totala a concurentei si centrarea tuturor deciziilor pe
manager. Portretul managerului-superman capabil sa rezolve toate problemele prin autoritate si
conrol descris de Ford se inspira din scrierile lui Frederick Winslow Taylor si ale lui Friedrich
Wilhelm Nietschze. Insa dupa cum faptele au demonstrat-o si in cazul lui Henry Ford acest ritm
de lucru si nu poate fi sustinut mult timp si implicarea totala a managerului este posibila doar
pana la un anumit nivel de expansiune a organizatiei.

Concluzii

Henry Ford reprezinta o personalitate impunatoare care si-a adus aportul la dezvoltarea
managementului printr-o serie de realizari marcante:
- Autor al unui nou mod de organizare a producţiei industriale, cunoscut sub denumirea de
fordism.
- Linia sa de asamblare, de-a dreptul revoluţionară, i-a permis să vândă maşinile la un preţ
la care putea să aibă acces o familie americană cu venituri medii.
- Celebrul constructor de automobile a reuşit performanţa de a dubla salariile muncitorilor
simultan cu reducerea orelor de lucru de la 9 la 8 ore.
- Prin diferite optimizări, în special la linia de ansamblare, prin realizare unor standarde
pentru maşini, Ford a reuşit să o ia înaintea celorlalţi competitori cu o maşina ieftină,
standardizată, ajungand ca produca mai mult decat orice alta companie
- Intentia lui Henry Ford a fost clar aceea de a produce cel mai mare numar de vehicule, de
conceptie rezonabila, la cel mai jos cu putinta pret.