Lorelei este in primul rând un roman al iubirii şi al trăirii totale prin

intermediul ei. Cu toate că Teodoreanu este un autor foarte apropiat de

vârsta copilăriei, el se încumetă ca în acest roman să investigheze şi
vârstele maturităţii, chiar dacă eşuează pe parcurs căzând iarăşi în plasa
copilăriei. Lorelei este defapt avatarul scriitoricesc al Luciei Novleanu, pe
care i-l atribuie Gabriela Nei, prietena ei cea mai bună atunci când îi
descoperă înclinaţiile şi talentul artistic. În ce măsură este însă Lucia
Novleanu, alintată Luli, cu adevărat un scriitor, rămâne un fapt discutabil
ţinând cont că scrierile sale se ruzumă la intimităţi, nefiind niciodată scoase
în faţa unui public mai larg. Prietenia dintre cele două datează încă de pe
băncile şcolii, când copila Luli-Boy o vizitează pe Gabriela la clasele mai
mari la care aceasta învaţă. Un timp sunt despărţite, când Gabriela îşi
urmează studiile la Bucureşti, după care revine în Galaţi (oraşul lor de
proveninenţă), unde o găseşte pe Luli schimbată păstrând doar unele
trăsături fizice din prietena ei din copilărie, aflată acum în pragul
Bacalaureatului pentru care se pregăteşte. Doar că în timpul unei călătorii
cu trenul în care cele două se întorc de la vie tânăra Lucia Novleanu îi
acordă ajutorul unui domn leşinat în tren, fără a avea cunoştinţă de
identitatea acestuia, pe care i-o relevă mai târziu Gabriela. Bărbatul
respectiv era binecunoscutul Catul Bogdan, scriitorul şi profesorul
universitar, prezent în oraş pentru a prezida comisia examenului de
Bacalaureat. În urma episodului din tren el se îndrăgosteşte instant de
tânăra ce-i sărise în ajutor, pe care ajunge să o revadă printre băncile
şcolii, printre fetele ce-şi susţin examenul la Limba şi Literatura Romană. Îşi
artă slăbiciunea pentru Luli favorizându-le pe toate. Legătura creeată între
ei se lărgeşte rapid, astfel că în patru zile Catul Bodan se prezintă în faţa
domnului Novleanu, tatăl Luciei, pentru a-i cere mâna fetei, cu care se
căsătoreşte în cel mai scurt timp. Singura afectată direct de această ştire
este însă Gabriela, ce dezvoltase şi ea în secret o pasiune pentru ilustrul
scriitor.

După căsătorie începe o altă etapă a vieții lor. Catul Bogdan împreună cu
tânăra lui soție se mută la Iași iar apoi pornesc într-o călătorie ce durează
un an în care au parte de aventura vieţii lor. Se întorc însă apoi în Iaşi,
unde profesorul universitar constată că nu se mai ridică la nivelul celui care
a fost. Se simte acum aflat la o răspântie decisivă: între mult-iubita lui soţie,
între postul de profesor şi între talentul de scriitor, ce par că-l solicită toate.
Oscilează periodic între acestea fiind uneori adus cu picioarele pe pământ
de către Nathan Saabetai, prietenul şi ajutorul său, personaj simbol al
echilibrului şi înţelepciunii. Adevărata sa nelinişte începe atunci când
primeşte unele scrisori semnate de o oarecare Lorelei, încărcate de talent
şi emoţie, cărora le cade uşor pradă fără a şti că sunt defapt farsa soţiei
sale prin intermediul Gabrielei, acum profesoară în Braşov. În momentul în
care vizita acesteia este iminentă iar soţul său îi vede scrisoarea Gabrielei,
Luli ăşi dă seama că Lorelei, tizul său literar, se întruchipează acum în
Gabriela, şi invers, aşa cum probabil că-şi închipuie Catul Bogdan. Însă
chiar în ziua sosirii Gabrielei are loc marea nenorocire, când în urma unui
accident chirurgical Luli moare. Cu toate că deşi neconsolat şi cu un mare
spaţiu în inimă, Catul Bogdan se căstoreşte cu Gabriela, femeia de ale
cărei scrisori fusese fascinat. Fiind însă nefericit alături de aceasta şi
aflându-i adevărata identitate a misterioasei Lorelei începe să scrie
romanul vieţii sale. Când nu mai poate rezista se întoarce la Galaţi,
însingurat, şi se oferă Dunării, ca un ultim sacrificiu pe care l-ar mai putea
face.