- CONSTITUŢIA ANULUI III: - CONSTITUTIA ANULUI VIII - PUTEREA EXECUTIVĂ: DIRECTORATUL ( 5 MEMBRII) - PUTEREA EXECUTIVA: 3 CONSULI - PUTEREA LEGISLATIVĂ: CONSILIUL BĂTRÂNILOR ŞI - PUTEREA LEGISLATIVA: Consiliul de Stat care pregătea CONSILIUL CELOR 500 proiectele de legi,Tribunalul care le discuta, Corpul - Situaţia politică a Franţei era complicată în anii legislativ care le adopta sau respingea fără dezbateri, Directoratului. Deşi noua Constituţie prezerva principiul Senatul care verifica constituţionalitatea legilor. separaţiei puterilor în stat, cele două adunări legiuitoare fiind - Conform Constituţiei, puterea executivă era exercitată constituite prin alegeri libere, iar libertatea cuvântului fiind de 3 consuli aleşi pe 10 ani de Senat. Singurul care avea în garantată, în practică, însă, funcţionarea regimului democratic realitate puterea era primul consul Napoleon Bonaparte. prezenta numeroase fisuri; astfel, în 1797 armata a fost El avea iniţiativa legilor pe care apoi le promulga, numea folosită pentru a elimina majoritatea regalistă aleasă în consilierii de stat, miniştrii şi funcţionarii, comanda Consiliul celor Cinci Sute, iar în 1798 alegerile au fost anulate armata, declara război şi încheia pace. Ceilalţi doi consuli datorită majorităţii iacobine ce se prefigura. aveau doar un vot consultativ şi o prezenţă formală în Directoratul este regimul politic al marii burghezii, bazat pe actul de guvernare. Abandonând principiul separaţiei separarea puterilor in stat, dar care nu a ezitat sa foloseasca puterilor în stat, noua constituţie permitea amestecul armata pentru a elimina opozitia direct al consulilor în zona puterii legislative regalista(1797), iacobina(1798), sau "conjuratia egalilor" a lui Constitutia anului VIII, este un regim forte bazat pe Gracchus Babeuf. armata, politie secreta, cenzura, dirijism economic, guvernare prin decrete legi, controlul institutiilor statului, limitarea drepturilor cetatenesti. ECONOMIA FRANTEI ECONOMIA FRANTEI - Economia era într-o situaţie critică, fiind caracterizată de - Banca Franţei a fost întemeiată în 1800 ca o instanţă inflaţie, speculă, creşterea preţurilor, imposibilitatea plăţii privată, acordându-i-se dreptul exclusiv de emisiune salariilor, lucruri aparţinând realităţii care intrau într-o monetară. În martie 1803 o lege crea francul de 5 grame puternică contradicţie cu viaţa luxoasă afişată de cei de argint, faimosul franc germinal care avea să rămână proaspăt îmbogăţiţi. stabil până în 1914. - Criza economică profundă a generat ample mişcări Economia a fost refacută, Franța a devenit prosperă, sociale, precum „Conjuraţia egalilor” condusă de Gracchus începându-se vaste lucrări publice; s-au pus bazele Babeuf, care încerca astfel să continue revoluţia. Mişcarea învățământului modern, religia reintrându-și în drepturi. sa, ca de altfel şi celelalte mişcări regaliste izbucnite în Napoleon a elaborat legi noi sub numele de „Codul lui Franţa, au fost înfrânte, iar adepţii săi condamnaţi la Napoleon” moarte. POLITICA INTERNA POLITICA INTERNA In perioada Directoratului, cei de la conducere au fost Napoleon realizeaza: preocupați, in primul rând, de menținerea ordinii si au vizat - reconcilierea cu biserica catolica, separarea ei de stat si mai puțin schimbarile revoluționare, din acest considerent semnarea in 1801 a concordatului cu Vaticanul confruntandu-se cu o serie de revolte care au fost inabusite. - protectionism vamal si crearea Bancii Frantei in 1800 Situația interna era dificila deoarece principiile democratice - promulgarea in perioada 1803-1804 a Codului penal, civil erau greu de transpus in practica, sistemul nefiind consolidat si comercial inca. Desi principiul separării puterilor in stat, o serie de - stabilitatea economica si dezvoltarea industriei drepturi si libertati si alagerile libere erau garantate, aceste - reconcilierea cu regalisti si iacobinii moderati, crearea in practici democratice erau de multe ori incalcate. 1802 a Legiunii de Onoare - in plan militar zdrobirea coalitiei antifranceze prin victoriile de la Marengo si Hohenlinden - in plan diplomatic confirmarea cuceririlor franceze prin pacile cu Austria la Luneville-1802 si Anglia la Amiens- 1802. POLITICA EXTERNA POLITICA EXTERNA Napoleon realizeaza: Primejdia externă care se abătuse asupra Franței a fost - recucerirea Toulonului de la englezi înlăturată prin: - victoriile repurtate contra austriecilor prin campania din - victoria împotriva Austriei, de la Marengo, din anul 1800. Italia(1796-1797)si concretizate prin pacea de la Campo- Napoleon cucerește Belgia (zonele de la Rin) și Italia. Formio - 1797, prin care austriecii cedau malul stang al - Prin Concordatul cu papalitatea, Napoleon a obținut Rinului, Belgia si recunosteau cuceririle italiene ale Frantei. supremația asupra Italiei. - Campania din Egipt - 1798,initial victorie dar desi esueaza - În 1802, Franța a încheiat cu Anglia pacea de la Amiens nu v-a impiedica ascensiunea lui Napoleon (pacea perpetuă), prin care se producea un schimb de posesiuni: Franța renunța la Egipt, iar Anglia la teritoriile cucerite în timpul războaielor anterioare.