Ivan Alesandra, 10 G

Caracterizarea lui Stefan Gheorghidiu

- Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război – de Camil Petrescu –

După cum afirmă criticul Nicolae Manolescu, Camil Petrescu este primul scriitor care a
simțit nevoia să coboare viața de scenă în stradă, deteatralizând romanul și acela care
alege o cale deosebită, locul, momentul și cuvintele fiind destul de obișnuite și care nu
prevestesc nimic. În plus, „el este primul care descrie războiul ca o experiență directă”
(Pompiliu Constantinescu) și cel care pune capăt romanului tradițional și introduce în
literatura română modernismul.

Creația literară „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” scrisă de Camil
Petrescu este un roman modern subiectiv de tip ionic, anticalofilic, caracterizat prin
introspecție, roman al experienței și al autenticității.

Modernismul reprezintă curentul literar care pune accentul pe discontinuitatea eului și a

realității, descrie mediul citadin și promovează intelectualismul. Astfel, personajul principal,
Ștefan Gheorghidiu ilustrează tipul intelectualului inadaptat.

În primul rând, romanul este o operă deschisă, evenimentele sunt coborâte în spațiul
cotidian, importante fiind trăirile individuale. Structura este modernă, are la bază tehnica
jurnalului (tehnica scrisorii din „Patul lui Procust”), pe care le preia din literatura franceză. Ea
reprezintă o exemplificare a teoriei sincronismului în literatură română. Totuși, romanul
camil-petrescian păstrează elemente din structura tradițională, astfel acesta este împărțit în
două părți: „Cartea întâi” și „Cartea a doua” și are mai multe capitole: „Diagonalele unui
testament”, „Asta-i rochia albastră” etc. Nu are surse de inspirație, se bazează pe dosare de
existență, iar memoria involuntară stă la baza amintirii relației cu Ela, care ilustrează o
radiografie a căsătoriei și transpunerea sentimentului de iubire. Creația este caracterizată
prin focalizarea internă, eul fiind în centrul atenției.

Personajul principal al romanului este Ștefan Gheorghidiu, o reprezentare umană specifică

lui Camil Petrescu, o victimă a orgoliului. Acesta este un simbol al intelectualului lucid,
inadaptatul superior care trăiește într-o lume a ideilor, a cărților și a trăirilor interioare
profunde și suferă din cauza dramei provocate de aspirația la iubirea absolută.
Ivan Alesandra, 10 G

Statutul său social este acela de „tânăr boem”, student modest care urmează facultatea de
filosofie, dar care ulterior, după moartea unchiului Tache, este moștenitor al averii acestuia,
și sublocotenent în armata română încă de la intrarea țării în Primul Război Mondial. De
asemenea, trecutul personajului și familia au o mare importanță asupra statutului social al
protagonistului, familia sa trăind cu greu din pensia rămasă de pe urma tatălui: „trăia din
pensia rămasă de pe urma tatălui meu”.

Din punct de vedere psihologic, este tipul intelectualului intransigend, caracterizat de un

puternic conflict interior, care este surprins gradat, conflictul exterior fiind un pretext pentru
răzvrătirea personajului.

Moral, este un apărător al adevărului, care dezvoltă o obsesie din setea de certitudine.

Consider că, o primă secvență semnificativă pentru caracterizarea lui Ștefan Gheorghidiu
este incipitul, un artificiu compozițional, acțiunea primului capitol fiind posterioară
întâmplărilor relatate în restul Cărții Întâi. Participarea la discuția de la popotă oferă
pretextul rememorării și ilustrează că tot timpul există un pretext psihologic al evocării:
Gheorghidiu asistă la o discuție despre infidelitate: bărbatul care și-a ucis soția nestatornică,
a fost achitat de către jurați, care declanșează memoria afectivă a protagonistului, trezindu-i
amintiri legate de cei doi ani de căsătorie. Prin intervenția lui Ștefan la discuție este
evidențiat faptul că acesta este tipul intelectualului inadaptat și este evidențiată viziunea
acestuia legată de căsătorie : „Cei care se iubesc, au drept de viață și de moarte unul
asupra celuilalt”, iar concluzia sa „discutați mai bine ceea ce vă pricepeți” sugerează
aspirația continuă a personajului la iubirea ideală. În plus, personajul narator observă slaba
dotare a frontului și superficiala pregătire a colegilor săi: „Aci, aceeași glumă: cîteva sute de
metri de tranșee-jucăriierau menite să ilustreze principiile tactice ale armatei române de
neînvins.”

În al doilea rând, un al doilea fragment reprezentativ pentru ilustrarea trăsăturilor morale și

fizice ale lui Ștefan îl reprezintă cel de-al doilea capitol, intitulat „Diagonalele unui
testament”, ce simbolizează o descriere a începutului poveștii de iubire dintre protagonist și
soția sa, Ela. Precizarea „Eram însurat de doi ani și jumătate cu o colegă și bănuiam că mă
înșală” anticipează drama la nivel psihologic și conflictul interior. Prin utilizarea secvenței:
„Era o suferință de neînchipuit”, naratorul personaj pune în lumină sentimentul profund de
Ivan Alesandra, 10 G

durere, chinul trăit de Gheorghidiu în momentul în care presupune că soția îi este infidelă,
personajul dezvoltând o obsesie, setea de certitudine: „îmi petreceam timpul spionându-i
prieteniile.”.

De asemenea, capitolul descrie trecutul personajului și relația sa cu familia. Mama acestuia

este o persoană simplă „trăia din pensia rămasă de pe urma tatălui meu”, prezentată de
către narator ca o persoană rece, distantă, care nu reprezintă un model feminin pentru
unicul său fiu. Nae Gheorghidiu îl caracterizează direct pe Ștefan: „N-ai spirit practic…Ai să-
ți pierzi averea...iar cu filosofia dumitale nu faci doi bani.”

Protagonistul este portretizat atât prin intermediul mijloacelor directe, cât și cu ajutorul celor
indirecte.

Caracterizarea directă este realizată prin autocunoaștere și autoanaliză: „eram înalt și

elegant”, „mă chinuiam lăuntric să par vesel și eu ma simțeam imbecil...”.

El consideră iubirea un act voluntar: „Femeia aceasta începuse să-mi fie scumpă tocmai
prin bucuria pe care i-o dădeam eu, făcându-mă să cunosc astfel plăcerea de a fi dorit” și
aspiră către iubirea absolută, către idealul său feminin: „Aș fi vrut-o mereu feminină,
deasupra acestor discuții vulgare”. Totuși, experiențele de pe front modifică atitudinea
personajului-narator față de celelalte aspecte ale vieții sale, el decide că este mai bine să se
despartă de Ela, lăsându-i o parte din averea moștenită.

În plus, întâmplările sunt relatate de către un narator personaj, astfel narațiunea este la
persoana I: „am luat”, „să plătesc”. Perspectiva narativă este subiectivă, naratorul personaj
își analizează cu luciditate sentimentele și trăirile interioare.

Astfel, Ștefan Gheorghidiu este protagonistul romanului camil-petrescian, tipul

intelectualului inadaptat, lucid și intransigend care trăiește o dramă la nivel de conștiință și
care idolatrizează persoana iubită.
Ivan Alesandra, 10 G