ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA BOLNAVILOR CU BOLI

PSIHICE

Comportamentul asistentului medical fata de pacient.

Asistentul medical in psihiatrie are 3 roluri:
1. Ofera ingrijiri medicale calificate (ex. administrarea medicamentelor)
2. Contribuie la asigurarea unor conditii de spitalizare optime:
a. Conditii morale: liniste, sentimentul securitatii, ambianta incurajanta, climat de
sociabilitate.
b. Conditii materiale: confort, curatenie, ordine.
3. Adoptarea de atitudini psihoterapeutice
I. Principiile care coordoneaza comportamentul asistentului medical
1. Bolnavul psihic este cu adevarat bolnav:
Exista frecvent tendintele urmatoare in abordarea bolnavului psihic:
Tendinta de a nu fi luat in serios, de a considera comportamentul acestuia o
”comedie”. Trebuie sa va feriti de atitudini care ignora prezenta bolii, cum ar fi: ironia,
comportamentele represive, discursurile moralizatoare.
Tendinta de a-i ”rationaliza” simptomele, de ex. a-i spune unui psihotic ca este
imposibil sa comunice la distanta fara aparatura, sau a-i spune unui anxios ca nu are nici o
ratiune teama lui etc. Aceste simptome ale pacientului nu au nimic de-a face cu
rationamentul.
Tendinta de a considera uneori bolnavul psihic ca pe o persoana cu inteligenta
diminuata (ex. tendinta de-a ne adresa unor schizofrenici ca si cum acestia nu ar intelege
sau ar fi surzi).
Tendinta de a nu tine cont de suferinta morala a pacientului. Astfel nu trebuie sa
consideram schizofrenii ca 'inafectivi'.
2. Bolnavul psihic trebuie respectat ca personalitate umana:
Este adevarat ca, frecvent comportamentul bolnavului psihic ii da acestuia un
aspect ridicol, umilitor. Acest aspect risca sa creeze intre el si noi o situatie de tipul „stapan
– sclav”; din partea noastra o atitudine autoritara, agresiva, brutala, arbitrara; iar din
partea bolnavului o atitudine de supunere sau de revolta.
Exista doua modalitati subtile de a nu respecta bolnavul psihic care trebuie evitate:
A avea fata de el o atitudine de 'distanta autoritara'. Este un raport strict
'administrativ', fara implicatii umane afective;
A avea cu el raporturi afective false, cel mai frecvent 'condescendenta binevoitoare'.
Bolnavul psihic nu este un copil; pedepsele (pentru ca este 'rau') si recompensele (pentru ca
este 'cuminte') nu sunt pentru un adult.
3. Bolnavul psihic cere un efort pentru a fi inteles:
Bolnavul psihic este departe de a fi mereu usor de inteles. Astfel - el poate aparea ca
ferm, impermeabil, dar sub aceasta aparenta poate exista multa suferinta. Trebuie sa
incercam sa 'patrundem dincolo de masca' comportamentele sale sau limbajul sau pot fi de
neinteles pentru noi. Aceste comportamente trebuie interpretate, iar limbajul sau 'tradus'
- uneori comportamentul bolnavului este o masca a realitatii profunde. Astfel, exuberanta
maniacalului poate ascunde deseori o descurajare profunda in fata dificultatilor vietii.
Asistentul medical trebuie sa inteleaga ca toate comportamentele bolnavului au un sens.
4. Intre asistentul medical si bolnav trebuie sa se stabileasca raporturi afective:
Fie ca vrem sau nu, intre doua fiinte umane care vin in contact se stabileste
intotdeauna un raport afectiv. Acesta poate fi pozitiv (stima, prietenie, dragoste mai mult
sau mai putin constienta) sau negativ (repulsie, dispret, ura, desconsiderare).
Indiferenta afectiva fata de cel cu care avem de-a face este si ea o forma de
sentiment (o forma voalata de a-1 respinge). Bineinteles, aceste sentimente pot fi amestecate
fata de aceeasi persoana (putem fi pe rand atrasi si respinsi de ea).
Asistentul medical nu se situeaza in afara grupului format din bolnavi, ci este un
membru al sau. Prin sentimentele sale fata de bolnav ii poate modifica acestuia propriile
sentimente, intr-un sens bun (psihoterapeutic) sau intr-unui rau, agravand si tensionand
relatia.
Uneori se pot stabili raporturi false de tip nevrotic, intre asistent si bolnav de ex. se
poate intampla sa luam sub protectia noastra excesiva un pacient care sfarseste prin a
deveni 'copilul' nostru. Noi credem ca facem bine, dar in acest caz trebuie sa ne analizam
atitudinea si sa descoperim pentru ce ratiune construim o asemenea relatie. Daca am
devenit constienti de acest gen de raport afectiv, trebuie sa le facem sa evolueze in sensul
unor raporturi reale. Daca este sub posibilitatile noastre, atunci este indicat sa incredintam
pacientul respectiv unui alt coleg.
II. Calitatile necesare unui asistent medical in psihiatrie
1. Sa stie sa-si critice propriile reactii fata de bolnav. Aceasta reclama luciditate si
moderatie din partea asistentului medical.
2. O sensibilitate suficienta dar si un echilibru nervos suficient.
Pe de o parte este bine ca asistentul medical sa se confrunte personal cu anxietatea,
iritabilitatea, insomniile (simptome nevrotice discrete), ajutandu-1 sa inteleaga mai bine
bolnavul psihic. Pe de alta parte, un echilibru nervos bun este necesar pentru a fi un
exemplu pentru bolnav (sa fie un om cu care bolnavul sa-si doreasca sa se identifice) si care
sa inspire multa siguranta.
3. Sa adopte o atitudine critica in raporturile sociale, in special in cele din cadrul
spitalului de psihiatrie (sa lupte pentru raporturi bazate pe demnitate umana)
4. Calitatea de a stabili contacte umane. Trebuie evitate doua atitudini:Atitudinea
prea distanta, rece. Un bolnav nu se va atasa niciodata de un astfel de asistent medical.
Atitudinea de a se confesa prea mult pacientului. Acest asistent nu inspira securitate
bolnavului.
5. Asistentul medical trebuie sa fie disponibil in mod egal pentru toti pacientii sai.
Unii bolnavi ne plac altii nu, existand riscul de-a ne ocupa prea mult de unii si de ai
abandona pe altii.
III. Comportamentul asistentului medical fata de bolnavul psihic
Asistentul medical:
- este un 'observator' al bolnavului sau executa tratamentele
- este insotitorul si ghidul bolnavului in timpul spitalizarii
- este auxiliar in psihoterapie
1. Observarea bolnavului psihic
Are drept obiective:
- sa ofere medicului informatii utile despre bolnavi, care sa-1 ajute pe acesta la
stabilirea diagnosticului si tratamentului corect
 - o buna cunoastere a bolnavului care sa permita o buna complianta a acestuia la
tratament
a. Comportamentele patologice: delirul, halucinatiile, agitatia, depresia, crizele
epileptice, confuzia. Nu trebuie neglijate atitudinile care pot duce la incidente grave
(agresivitatea, ideile suicidare, comportamentele sexuale suspecte, proiectele de evadare).
b. Cunoasterea bolnavului prin observarea sa in diferitele ocazii ale vietii
cotidiene: cum se comporta dupa ce se trezeste, cum se comporta la toaleta, la masa, la
culcare? Cum se comporta in atelierul de ergoterapie? Ce contacte are cu familia in timpul
vizitelor?