Puncția rahidiană (lombară)

Puncția rahidiană reprezintă pătrunderea cu un ac subţire în spaţiul subarahnoidian, printre

vertebre.
Puncția rahidiană se execută de către medic!
Trei membrane captușesc creierul si măduva spinarii:
 dura mater – dura mater, stratul meningeal cel mai extern, este format din două straturi:
stratul meningeal interior și stratul periostal exterior. Spațiul potențial dintre straturile
dura mater se numește spațiu epidural. Administrarea epidurală este o cale de
administrare medicală în care un medicament precum analgezia epidurală și anestezia
epidurală sau agent de contrast este injectat în spațiul epidural din jurul măduvei spinării.
 arahnoida – Spațiul subarahnoidian este spațiul dintre arahnoidă și pia mater, care este
umplut cu lichid cefalorahidian (LCR) și continuă în măduva spinării.
 pia mater

Scop
 Explorator:
o Măsurarea presiunii lichidului cefalorahidian.
o Recoltarea lichidului pentru examen macroscopic şi de laborator.
o Injectarea substanţelor radioopace pentru examenul măduvei.
 Anestezic:
o Introducerea substanţelor anestezice –rahianestezia.
 Terapeutic:
 o Evacuarea pentru decomprimare în cazul sindromului de hipertensiune
intracraniană.
o Administrarea de medicamente.

Indicaţii puncția rahidiană

 Boli inflamatorii ale sistemului nervos central – meningită,
encefalită
 Scleroză multiplă
 Hemoragie subarahnoidiană
 Tumori cerebrale
 Intervenţii chirurgicale – cu scop anestezic.
Contraindicații puncția rahidiană
 infecţii ale tegumentului sau ale spaţiului peridural în vecinătatea locului de puncţie;
 tratamentul cu anticoagulante sau existenţa unei coagulopatii;
 come de etiologie neprecizată;
 convulsii tonico-clonice.
Locul puncţiei
 Puncţia lombară → L3/L4 – L4/L5
 Pentru aceasta se va alege ca reper anatomic linia orizontală care uneşte cele două creste
iliace (linia Tuffier), care corepunde apofizei interspinoase L4.

Materiale necesare
 Câmpuri sterile;
 Mănuşi sterile;
 Alcool, tinctură de iod;
  Material pentru igiena tegumentară a locului puncţiei;
 Trocar şi seringi sterile;
 Ace sterile pentru puncţie lungi de 8-10 cm, subţiri cu bizou scurt;
 Medicamente – soluţii anestezice;
 Manometru Claude (pentru măsurarea presiunii L.C.R);
 Materiale necesare pentru recoltări: eprubete sterile;
 Soluții pentru injectat (dacă este cazul);
 Tăvițe renale;
 Comprese sterile.
Pregătirea bolnavului
 Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se încurajează.
 Se asigură poziţia decubit lateral cu spatele la marginea patului, cu coapsele flectate
pe abdomen, bărbia în piept.
 Sau poziţie şezând cu bărbia în piept, capul în flexie maximă, braţele pe genunchi,
spatele arcuit în vederea unei deschideri cât mai mari a spaţiilor interspinoase. Această
poziţie poate fi menţinută de un asistent medical plasat în faţa bolnavului.
 Se atenţionează pacientul să menţină poziţia exactă, iar în timpul procedurii să nu se
mişte.

Execuţia puncţiei
 Puncţia se execută de către medic cu ajutorul asistentului medical;
 Se spală şi se dezinfectează mâinile;
 Se îmbracă mănuşi de protecţie sterile.
  Medicul execută anestezia locală şi puncţia pătrunzând cu acul cu mandren perpendicular
pe linia mediană, în mijlocul spaţiului interspinos;
 La scoaterea mandrenului se observă scurgerea picăturilor de LCR pe ac;
 Se recoltează LCR în eprubete sterile pentru analiză/ se introduce medicația (după caz);
 Se retrage acul și se aplică un pansament steril la locul puncției.
Rolul asistentului medical în efectuarea puncţiei:


o Asigură poziţia bolnavului. Dezinfectează locul puncţiei;

o Pregăteşte materialele şi instrumentele necesare şi serveşte medicul funcţie de
scopul urmărit;
o Supraveghează pacientul în timpul tehnicii;
o Serveşte manometrul Claude;
o Completează buletinele de analiză şi preia pentru laborator produsele recoltate;
o Aplică un pansament la locul puncţiei;
o Notează puncţia executată, cantitatea de lichid extrasă, aspectul, eventualele
incidente şi accidente.
Îngrijiri după tehnică
 Se asigură repaus la pat 24 ore în poziţie decubit dorsal fără pernă 6 ore;
 După 6 ore pacientul se poate alimenta şi hidrata la pat.
 Se supraveghează funcţiile vitale;
 Se evaluează capacitatea de micţiune a pacientului;
 Se informează medicul în cazul apariţiei de vărsături, greţuri, cefalee;
Incidente şi accidente
 Sindrom postpuncţional – ameţeli, cefalee, vărsături, rahialgii – datorat scăderii presiunii
LCR
 Lipotimie mai ales la pacienţi care nu au fost sedaţi anterior şi la care puncţia se
realizează în şezând
 Lichid sanguinolent pe ac – prin lezarea unui vas din plexul peridural;
 Durere violentă în membrele inferioare, determinată de atingerea unei rădăcini nervoase
cu vârful acului.
  Contractura feţei, gâtului sau a unui membru prin atingerea măduvei cervicale când s-a
executat puncţia sub occipital.
 Şoc reflex – poate duce la sincope mortale; accidentul este foarte rar.
 Scurgere foarte lentă a LCR prin pătrunderea insuficientă a acului în spaţiul
subarahnoidian – impune împingerea uşoară a acului.
 Puncţia “albă” (nu apare LCR): cauzele pot fi poziţia necorespunzătoare a pacientului,
obstruarea acului cu un fragment tisular, obstacol osos, lungimea insuficientă a acului,
direcţia lateral a acestuia, hipotensiunea marcată a LCR;
Observaţii
 Materialele se aleg în funcţie de scopul puncţiei.
 Asistenta menţine pacientul în poziţie în timpul puncţiei.
 Examinarea macroscopică se face imediat apreciindu-se culoarea, aspectul, presiunea
lichidului – normal lichidul este limpede, clar ca apa de stâncă, se scurge picătură cu
picătură. În stări patologice, lichidul cefalorahidian poate fi hemoragic, purulent, iar
viteza sa de scurgere poate creşte.
 După câteva picături de sânge apare lichid clar – se recoltează lichid limpide pentru
examene citologice, biochimice, bacteriologice fără a-l suprainfecta.
 Nu se evacuează cantităţi mari de lichid.
 Mandrenul acului trebuie menţinut steril până la terminarea tehnicii.
 În cazul evacuărilor mari de lichid – se aşează în poziţie Trendelenburg.
 Nu se modifică poziţia bolnavului în timpul tehnicii → pericol de rupere a acului sau
traumatizare a substanţei nervoasă.