Geniu la 13 ani: „Vreau să studiez în Statele Unite!

ADEVĂRAŢII BĂIEŢI DEŞTEPŢI

Pasionat de biologie, Răzvan Alexandru speră să facă o carieră în medicină veterinară şi să

salveze maidanezii de la moarte. Dacă nu, e hotărât să se mute la Houston.
Concursurile la care participă, muzica, pasiunea pentru tehnologie, plimbatul celor trei câini ai
săi, şcoala îi ocupă ziua, de dimineaţă până seara, lui Răzvan Alexandru. E elev în clasa a VI-a şi, în
curând, va împlini 13 ani.
Fiind conştient că e un băiat căruia „îi merge mintea", uneori prea repede pentru clasa la care
învaţă, s-a hotărât că are nevoie de mai multă pregătire. Aşa că s-a înscris la Şcoala de excelenţă.
Acum, aproape că nu mai concepe modul clasic în care se face şcoală, statul în bancă şi privitul la
tablă, vorbitul doar când eşti întrebat şi faptul că rar i se dă
ocazia să-şi manifeste curiozitatea. Prin urmare, Răzvan ar
face în aşa fel încât toate instituţiile de învăţământ să fie
exact ca şcoala de excelenţă. În primul rând „fără note”.

Răzvan Alexandru, geniu la 13 ani: „Aici, la cursuri poţi

sta pe scaun, poţi să te aşezi şi pe-o pernă şi să mai vorbeşti şi
nu e cu nicio notă. Iar la şcoală stai drept în bancă, să te uiţi
doar la profesor şi să înveţi să scrii”, rezumă el problema.

O şcoală fără note

În opinia lui, în şcoala românească se dă o importanţă
prea mare notelor, care contează la toate examenele importante, şi nu se pune accentul pe ceea ce este
mai important pentru ca un copil să înveţe cu plăcere. „Punctele tari, de exemplu: profesoara de istorie
ne predă continuu şi ne pune să învăţăm ca roboţii lecţia şi, când e să trecem la tablă, trebuie să ştim
exact. Aici, a venit un ghid din seria întâlniri cu mentori şi am vorbit despre Sarmizegetusa. Şi a venit
frumos, am vorbit, nu ca la şcoală. Aici, profesorii sunt mai vorbăreţi, mai prietenoşi şi nu te ceartă
dacă ai greşit un răspuns, îţi spun: «Mai încearcă»”, explică Răzvan.
Dar înainte de a termina cu facultatea şi de a începe să modeleze un alt tip de şcoală,
dezideratul lui este să scape străzile de câinii nimănui. „Ar putea să se mai facă adăposturi. În locul
unui mall să se facă un adăpost şi să nu-i eutanasieze pe câini, să-i plaseze la oamenii care-i vor. Şi se
vor găsi mereu oameni care-i vor vrea”, este optimist băiatul.
Până una alta, visează să studieze în Statele Unite, unde există foarte multe adăposturi pentru
animale. Aşa că, dacă nu-i iese răfuiala cu autorităţile române, e posibil să-l pierdem pe Răzvan
undeva în Houston, unde i-ar plăcea să lucreze: „Vreau să fiu medic veterinar, îmi plac foarte mult
animalele şi când văd un animal pe stradă vreau să-l iau acasă, dar deja am trei câini”.

Cursuri pentru dezvoltarea abilităţilor

Acum, Răzvan se concentrează pe pasiunile sale. Îi plac matematica, dar şi tehnologia, muzica,
iar româna “aşa şi-aşa”. Toate se îmbină destul de bine în programul său încărcat. „Muzica te ajută să
gândeşti altfel şi, de exemplu, la tehnologie, dacă te întreabă ceva din altă parte, trebuie să te gândeşti
ca la muzică: aia vine acolo, aia acolo. Au o legătură. La tehnologie înveţi un lucru, de economie sau...
aşa şi la muzică...”, încearcă o analogie băiatul şi se poticneşte.
E de înţeles însă. Mereu gândurile o iau înaintea discursului său şi îl fac să se încurce. Ştie că
dacă va învăţa mai mult va reuşi să-şi dezvolte anumite abilităţi, cum ar fi aceea de comunicare, pe
care la şcoală nu le fructifică foarte mult: „Este o şcoală în care poţi învăţa mai multe şi nu neapărat
dintr-un singur domeniu, cum să comunici cu tine însuţi, cu ceilalţi, să te dezvolţi personal, te învaţă
cum e să poţi supravieţui într-un mediu ostil şi ce-ţi mai trebuie pentru asta.”
„Evenimentul Zilei”, autor: Andreea Archip