În numele viitorului

„Viața demnă de trăit este cea inspirată de iubire și călăuzită de cunoaștere”

Bertrand Rusell
Cel mai important în profesia de profesor aș spune că este dragostea. Poți să fii un
atotcunoscător, să faci proiecte deosebite, să utilizezi metode și tehnici
ingenioase, dar dacă dragoste nu ai, atunci toate cele scrise în proiect vor rămâne
doar pe hârtie. Lecția este valoroasă atunci când cele proiectate se vor încripta în
inimile copiilor
Astăzi învățământul dispune de înalte tehnologii și metodologii didactice necesare
pentru atingerea competențelor școlare. Dar cred că lipsește un ingredient foarte
important, cel de stimulare a dragostei. Având în vedere că mulți copii rămân sub
supravegherea bunicilor sau a tutelei, sau doar a unui părinte, acestora le lipsește
dragostea deplină, acea dragoste care i-ar motiva spre activitate la lecție. Cred că
cele 45 de minute sunt insuficiente pentru desfășurarea unei lecții în care s-ar
putea oferi mai multă dragoste prin etapa evocării, discuțiilor de apropiere,
formării climatului amical între profesor – elev, elev – elev. Atunci când elevului i
se atrage mai multă atenție, este încurajat și stimulat, atunci acel elev, care de
obicei este pasiv, indiferent, uneori brutal și rece, devine spontan activ, dispus
spre comunicare, dornic de a se manifesta, iar a 2-a zi este cu mânuța ridicată
pentru a enunța tema de acasă.
Deci, să încercăm să oferim viitorului, care pare că iată – iată se prăbușește într-o
imensă cascadă, un colac de salvare – dragostea.
Valorile umane sunt multe și toate sunt importante în formarea individului ca Om.
Cele mai stridente însă, de care ar avea nevoie nu numai prezentul dar și viitorul,
sunt: dragostea, despre care am vorbit și patriotismul.
Mulți copii vin la școală cu ideea că nu au mare nevoie de învățământ, pentru că
oricum vor pleca la muncă peste hotare împreună cu părinții lor, iar cei care au
mai multe capacități și dăruire pentru carte, învață cu gândul că vor pleca apoi să-
și continue studiile peste hotare și poate înapoi nu se vor mai întoarce.
În acest sens, încerc să infiltrez această valoare atât în cadrul lecțiilor cât și în
afara lor: prin activitatea corului liceului, a ansamblului de chitariști în care
activez voluntar, prin dansuri, excursii organizate la locurile isorice și sfinte, la
muzeie... Patriotismul îl promovez nu numai vorbind despre el, ci făcându-i pe
elevi să trăiască și să respire cu el, fără ca să-și dea seama.
Dovadă e și faptul că de 15 ani îmi reproșează familia că am fi fost o familie
integrală și am fi avut un trai mai ușor și mai liniștit dacă aș fi plecat peste hotare
alături de soț... Eu însă nu pot să ies din Patrie mai mult decât pentru o călătorie
frumoasă. Prea mult am respirat din Patrie, prea mult mi-a intrat în sânge cu tot
frumosul și urâtul ei.... Cum aș putea-o lăsa, dacă mereu le vorbesc copiilor că
Patria este ca mama. Nu poți să o lași pentru că nu este așa cum îți dorești tu. Nu
poți să-ți lași mama atunci când e plină de boli, de patimi, de vicii. Poți doar să o
ajuți să se ridice și să se vindece. Nu-i așa? Cum m-aș uita în ochii copiilor dacă mi-
aș lăsa Patria, adică mama?
Viitorul poate fi schimbat spre bine dacă ne schimbăm noi, punând accent pe
prezent. Prin gândul pozitiv, prin optimism, dragoste și patriotism, vom reuși să ne
creem viitorul aici acasă, așa cum ni-l dorim..