Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din

Bucureşti
Master Managementul Calităţii şi Inovaţiei în Domeniul Agroalimentar

Ambalarea în cutii metalice

Verificarea eficienţei închiderii cutiilor
I Cutii Metalice
Cutiile metalice sunt recipiente metalice rigide confectionate dintr-un material cu o grosime
nominală maximă de 0,49 mm.

Alegerea cutiilor metalice pentru ambalarea produselor alimentare are în vedere forma,
dimensiunile, modul de functionare, materialele folosite la confecţionarea cutiilor, metodelor de
protejare suplimentară, agresivitatea produsului ambalat, metodele de deschidere.

a. Clasificarea şi alegerea cutiilor metalice astfel :

 Cutie rotundă – cu secţiune transversală circulară
 Cutie rectangulară – cu secţiune transversală dreptunghiulară sau pătrată
 Cutie alungită – cu secţiune transverslă care are marginile paralele unite prin doua
extremităţi rotunjite care pot fi semicirculare sau elipsoidale
 Cutie ovală – cu secţiune transversală ovală
 Cutie trapezoidală – cu unghiurile rotunjite

b. În funcţie de formă, cutiile metalice se împart în :

 Cutie cilindrică – cutie a cărei secţiune rămâne constantă ca dimensiune de la
fund la capac
 Cutie tronconică – cutie a cărei secţiune transversală se schimbă de la fund la
capac

c. În funcţie de tipul constructiv cutiile metalice pot fi :

 Cutie din trei piese formată din trei piese principale : corp, capac şi fund
 Cutie făltuită – capacul şi/sau fundul sunt închise prin făltuire ( roluire dublă)
 Cutie cu diafragmă
 Cutie din doua piese – cutie la care corpul împreună cu fundul formează o parte şi
capacul

d. În funcţie de dimensiunile deschiderii cutiile metalice pot fi :

 Cutii cu deschidere totală
 Cutie cu toarte – cutie cu capac detaşabil, adaptat eztremităţii deschise a corpului
cutiei, care are prevazută o toartă mare sau cu două toarte mai mici
 Cutie cu capac asigurat – cutie cu capac detaşabil adaptat pe conturul deschiderii
cutiei
 Cutie cu capac suprapus – cutie cu capac detaşabil adaptat pe conturul deschiderii
cutiei
  Cutii cu deschidere parţială, cu capac şi inel – cutie cu capac detaşabil, adaptat
unui inel făluit situat la o extremitate a corpului cutiei, deschidere prin care se
face şi umplerea.

e. Cutiile metalice pot avea şi caracteristici specifice :

 Cutie cu gâtuire sau gâtuiri – cutie al cărei corp are secţiunea transversală redusă
la una sau la ambele extremităţi
 Cutie cu deschidere lărgită – cutie al cărei corp are secţiunea transversală mărită
la una din extremităţi
 Cutie nervurată – cutie al cărei corp prezintă mici modificări periferice interioare
şi/sau ezterioare ale secţiunii transversale.

d. După execuţia corpului cutiile se impart în :

 Cutii cu corpul făltuit şi lipit

 Cutii cu corpul lipit prin suprapunere
 Cutii cu corpul ambutisat

Cutiile metalice folosite pentru ambalarea produselor alimentare sunt confecţionate din tablă
cositorită sau tablă de aluminiu şi rareori din tablă de oţel inoxidabil. De remarcat că din tablă
cositorită sau tablă de oţel inoxidabil se pot confecţiona atât cutii din trei piese cât şi din două
piese, în timp ce din tablă de aluminiu se execute numai cutii din doua piese (ambutisate).

f. După felul protecţiei interioare cutiile metalice pot fi :

 Nelacuite ( cutii albe)
 Lăcuite partial, cu corpul nelăcuit, iar şi capacul lăcuite
 Lăcuite complet

Îmbinarea longitudinală a corpului cutiilor făltuite şi lipite poate fi protejată suplimentar la

interior prin aplicarea unei benzi adezive sau prin lăcuirre. Lăcuirea pentru protecţia interioară
poate fi acido-rezistentă sau sulfo-rezistentă în funcţie de acţiunea agresivă a constituenţilor
produsului ambalat.

g. În afara acestor categorii se mai întâlnesc :

 Cutii revernisate ( după confecţionarea din tablă cositorită lăcuită, se aplică la
interior un alt strat de lac pe întreaga suprafaţă)
 Cutii rectificate ( după confecţionarea din tablă cositorită lăcuită, se aplică
lacul numai pe faltul longitudinal unde acesta se distruge datorită îndoirii
tablei şi temperaturii ridicate din timpul iernii)

La exterior cutiile pot fi nelăcuite, lacuite partial, lăcuite complet şi litografiate.

Aderenţa şi absenţa porozităţii sunt doi factori principali ai calităţii acoperirilor organice, a căror
grosime, după tratamentul termic variază între 5 şi 10 µm.

Lăcuirea se face foaie cu foaie pentru table cositorită şi în banda pentru table de aluminiu.
Temperatura maximă la care se aplică lacurile pe table cositorită este 210 º C datorită
temperaturii de topire a staniului (232 º C), iar durata variază între 10 şi 15 min.

Alegerea acoperirilor organice interioare depinde de agresivitatea produsului alimentar, raportul

înălţime/diametru, natura capacului (cusau fără deschidere uşoară) şi de durabilitatea pe care
trebuie să o aibă cutia.

Alegerea tipului de cutie în funcţie de agresivitatea produsului ambalat se realizează în modul

următor :

Pentru produse puţin agresive, care pot sta în contact cu staniul se folosesc cutii nelăcuite, lăcuite
partial sau complet. Din această categorie de produse fac parte: fructe, sucuri, gem şi dulceaţădin
frecute acide şi lipsite de pigmenţi antocianici ( caise, pere, mere, gutui, cireşe, piersici),
ciuperci, fasole verde, spanac, produse sulfuroase la care eliberarea sulfului este limitată datorită
unui pH acid (peşte cu sos de tomate). Pentru produsele sensibile la acţiunea staniului se folosesc
numai cutii complet lăcuite.

Pentru produsele accede agresive care pot sta în contact cu staniul se folosesc cutii nelăcuite şi
partial lăcuite. În această categorie intra fructele şi sucurile de fructe acide dar lipsite de pigmenţi
antocianici (struguri albi), produse devenite agresive în urma procesului tehnologic aplicat
(marinata de peşte). Pentru produsele sensibile la acţiunea staniului se folosesc numai cutii
revernisate şi rectificate. În această categorie intră fructele cu pigmenţi antocianici albaştrii sau
rosii ( cireşe, căpşuni, coacăze), legume cu pigmenţi (sfecla roşie, varza roşie).

Pentru produsele care eliberează hidrogen sulfurat se folosesc cutii revernisate. În acestă
categorie de produse intră : mazăre verde, fasole alba, varza, peşte în ulei, carne în suc propriu,
peteuri, crustacee, peşte de mare.

1. Metode de confecţionare a cutiilor metalice

Cutiile metalice se confecţionează prin ambutisare sau făltuire. Ambutisarea se aplică mai ales la
confecţionarea cutiilor din tablă cositorită lacuită a căror înălţime este mai mica sau cel mult
egală cu diametrul, indifferent de forma cutiilor şi a cutiilor din tablă de aluminiu în timp ce
făltuirea este folosită la confecţionarea cutiilor din tablă costorită lăcuită a căror înălţime este fie
mai mica, fie mai mare decât diametrul.

a. Confecţionarea cutiilor prin ambutisare

Ambutisarea este operaţia de prelucrare prin deformare plastic a unui semifabricat de tablă sau
folie pentru a obţine obiecte cave. Această deformare se face la volum, suprafaţă şi deci grosime
constant.

Tabla destinată ambutisării este adusă între o matriţă şi o piesă de presiune. Forma cavă este
realizată de un poanson ce presează asupra tablei. Poansonul realizează forma interioară, matriţa
pe cea exterioară, iar piesa de presiune împiedică deformarea tablei în planuri nedorite. În cazul
cutiilor din tablă cositorită se poate realiza ne nervure corpului cutiei.

Cutiile din aluminiu sunt confecţionate întodeauna prin ambutisarea tablei în prealabil lăcuită.
Factorul cel mai important pentru menţinerea integrităţii lacului este raportul dintre înălţimea
cutiei şi diametrul acesteia, lacul fiind cu atât mai solicitat în timpul confecţionării cu cât raportul
este mai mare.

b. Confecţionarea cutiilor metalice prin sudare-făltuire

Pentru confecţionarea cutiilor prin făltuire se folosesc :

 Aliaje de lipit: aliaje de staniu şi pliumn

 Decapanţi pentru înlăturarea oziyilor şi a altor impurităţi ( grăsimi, lacuri) folosiţi
sub forma de soluţie: soluţie alcoolică 10-15 % de clorură de zinc, soluţie 10-15%
colofoniu în benzină, amestec de 65% clorură de zinc şi 35% clorură de amoniu.
 Materiale de etansare pentru a asigura etensitatea între capacul şi corpul cutiei în
interiorul faltului: soluţii de cauciuc natural în solvenţi organici.

2. Tipuri de cutii de conserve :

 Cutii cilindrice netede din trei piese cu corpul fără nervure obţinut prin sudare plată
 Cutii cilindrice nervurate din trei piese
 Cutii cu secţiune dreptunghiulara şi în formă de mandolin
 Cutii ambutisate rotunde
 Cutii ambutisate ovale

a. Cutii metalice cu capac preset

Cutiile metalice cu capac preset sunt destinate ambalarii produselor granulate ( cafea, cacao) sau
lichidelor vâscoase.

b. Cutiile metalice închise prin termosudare

Acestea sunt confecţionate din tablă de aluminiu prin ambutisare. Secţiunea transversal este
rotunda, dreptunghiulară cu colţurile rotunjite. Pentru bere, băuturi răcoritoare carbonate, diferite
băuturi alcoolice (votca, lichior), apa mineral etc. se folosesc cutii metalice din două piese
obţinute prin ambutisare, confecţionate din tablă de oţel inoxidabil sau tablă de aluminiu şi
lăcuite la interior.

c. Cutiile din două piese sunt alcătuite dintr-un corp Monobloc ambutisat şi capac închis
prin făltuire. Aceste cutii prezintă numeroase avantaje
 Sunt încasabile şi mult mai uşoare în comparaţie cu buteliile din sticlă
 Sunt nereturnabile
 Pot fi stivuite uşor
 Se deschid uşor fără a fi necesare instrumente pentru deschidere
 Asigură o utlizare bună a spaţiului în frigider
 Pe exteriorul cutiei pot fi imprimate reclame attractive şi eficiente
 Sunt impermeabile la lumină
 Produsele ambulate în cutii pot fi pasterurizate după închiderea acestora
 Sunt cele mai economice ambalaje de unică folosinţă

d. Cutii metalice din aluminiu închise prin termosudare

 Cutie rotunda
 Cutie rotunda cu capac cu limbă de rupere prelungită
 Cutie cu secţiune dreptunghiulară cu colţurile rotunjite
 Cutie cu secţiune dreptunghiulară cu laturile lungi rotunjite

Închiderea se realizeză folosind o folie de aluminiu acoperită cu PP care se termosudează pe

decuparea capacului aplicat prin făltuire. Acest mod de închidere a fost adoptat pentru uşurinţa
deschiderii.

Fiind destinate ambalării porţiilor de semipreparate în diferite sosuri pe bază de tomate, aceste
cutii trebuie să asigure realizarea tratamentului termic.

Cutii metalice pentru bere şi alte băuturi prin sterilizare, astfel că se explică de ce folia de
aluminiu este acoperită termic prin sterilizare, astfel că folia de aluminiu este acoperită cu PP,
material thermoplastic cu termosudabilitate mare (circa 150-160 º C) care rezistă la temperature
de sterilizare.

3. Sisteme de deschidere

Deschiderea cutiilor metalice se poate face prin metoda clasică cu folosirea unui instrument, fie
fără folosirea unui instrument auxiliar.

a. Deschiderea clasică
Deschiderea clasică se realizeză folosind un instrument de deschidere şi se aplică în următoarele
situaţii :

 Cutii cu capace clasice (superior şi inferior) făltuite, care pentru deschidere necesită un
instrument. Deschiderea poate fi: fie totală în cazul produselor păstoase, fie prin perforare
în cazul produselor lichide.
 Cutii cu capace clasice (superior şi inferior) făltuite, la a căror fabricare se decupează o
limbă de rupere şi în continuarea acesteia se subţiază metalul corpului cutiei pe întreaga
circumferinţă pe două direcţii paralele distanţate la 3-5mm. Acest system permite
deschiderea folosind o cheie ataşată la cutie.
 Cutii cu capace clasice făluite şi cutii ambutisate cu capac făltuit cu system de deschidere
Norvegian la care table capacului subţiată pe margini are o limbă de rupere care prinsă cu
o cheie, produce prin răsucire ruperea capacului după perimetrul subţiat.
 Cutii cu capac lipit(în loc de făltuire) la care se aşează o limbă de rupere.

b. Deschiderea fără instrument

Deschiderea cutiilor metalice fără utilizarea unui instrument este practicată în următoarele
condiţii:

 Cutiile metalice pentru bere se închid cu capace care au posibilitatea de a se rupe partial
 Cutiile cu capace făltuite şi cu banda adezivă se deschid prin dezlipirea unei benzi
adezive confecţionate din folie de aluminiu şi material plastic care înlocuieşte banda de
rupere clasică.

II Verificarea eficienţei închiderii cutiilor

Închiderea recipientelor este faza tehnologică cu rol hotărâtor în asigurarea conservării
produselor. După dozare, recipientele se închid imediat. Staţionarea recipientelor pline inainte de
inchidere şi sterilizare are efecte negative asupra calităţii şi conservabilităţii produselor finite,
favorizand acrirea fără bombaj, prin dezvoltarea microflorei termofile. De asemenea, prin
scaderea temperaturii produsului, se îngreunează termopenetraţia şi se reuce vidul din recipiente.

Închiderea cutiilor, se face la masini semiautomate şi automate, închiderea se realizează prin

acţiunea de presare a rolelor asupra marginii capacului şi bordurii cutiei. Controlul închiderii se
face prin verificarea îmbinării reale a faltului cutiilor, după fiecare reglare şi în timpul
funcţionării la interval de 60 de minute.
Inchiderea borcanelor Omnia se realizeaza in doua etape : presarea capacului pe gura borcanului
pentru fixarea masei de etansare pe portiunea plata a gurii borcanului si stingerea partii rolate a
capacului pe partea de jos a profilului gurii. Etanseizarea se realizeaza in timpul operatiei de steri
lizare-racire.Calitatea inchiderii borcanelor se verifica prin examinarea modului de fixare a
capacului.

Un capat bine fixat nu trebuie sa se roteasca. Dupa efectuarea tratamentului termic, se

examineaza suprafata mesei de etansare si modul de imprimare pe gura borcanului.

Inchiderea corecta se caracterizeaza prin imprimarea vizibila si uniforma a gurii borcanului in

masa de etansare. Presarea prea adinca poate provoca taierea mesei de etansare si deci
distrugerea etanseitatii, in functie de acesti factori se regleaza capul de inchidere si rescortul de
presare a capacului.

Sterilizarea termică

Sterilizarea constituie faza cea mai importantă a procesului tehnologic de fabricare a conservelor.
Sterilizarea reprezintă tratamentul termic aplicat produselor ambulate şi închise ermetic, la
temperature de peste 100ºC, care impiedică alterarea biologică şi le asigură în timp. Prin
sterilizare, sunt distruse formele vegetative ale microorganismelor şi partial sporii acestora.

Există însă forme sporulate ale unor microorganism rezistente la acţiunea temperaturilor înalte,
pentru distrugerea cărora sunt necesare tratamente termice foarte dure şi care influenţează
nefavorabil asupra calităţii şi valorii nutritive a produselor supuse sterilizării.

Sterilizarea termică trebuie să asigure conservabilitatea produselor, menţinerea calităţii şi valorii

nutritive.

Stabilirea corectă a regimului de sterilizare pentru fiecare produs şi aplicarea întocmai a acestora
sunt elemente hotărâtoare în realizarea conservelor de legume. Cele mai mici abateri de la
regimul de sterilizare (durată, temperature, presiune) pot avea urmări grave asupra
conservabilităţii şi calităţii produselor.

Stabilirea regimului de sterilizare, se calculează în funcţie de viteza de termopenetraţie şi de

rezistenţa la temperature ridicate a microorganismelor.

Pentru a înlesni termopenetraţia, în procesul de producţie se poate intervene în faza de umplere

prin stabilirea proporţiei corecte între componentele solide şi lichide, prin aşezarea legumelor în
poziţie vertical pentru a se facilita curenţii de convecţie şi prin dozarea produselor la temperature
cât mai ridicate. Ceilalţi factori nu sunt influenţaţi de desfăşurarea procesului tehnologic.