Elaborarea cargoplanului

Pentru buna organizare a incarcarii marfurilor pe autocamion astfel incat

operatiunile de incarcare sa dureze cat mai putin posibil, descarcarea marfurilor sa fie cat
mai operativa, sa se foloseasca cat mai judicios toate spatiile, sa se asigure stabilitatea
autocamionului pe toata durata cursei, este necesara intocmirea unei schite a asezarii
marfurilor in semiremorca cunoscuta sub denumirea de cargo-plan (plan de incarcare).
Factorii de care depind intocmirea cargo-planului :
 natura marfurilor;
 raportul greutate-volumul marfurilor;
 dimensiunea coletelor si felul ambalajelor;
 tipul mijlocului de transport ce se pote pune la dispozitie pentru incarcare
 repartizarea corecta a marfii in camion.
Repartizarea corecta a incarcaturii prezinta o mare importanta deoarece :
Permite folosirea completa a capacitatii de incarcare a automobilelor precum si
transportarea unui volum mare de marfuri cu un numar redus de vehicule
Evita pericolul de rasturnare a autovehiculelor si degradarea marfurilor prin rasturnare
sau lovire, din cauza socurilor din timpul transportului.

Natura marfurilor:

Marfurile sunt grupate dupa anumite criterii:

 dupa felul materialelor utilizate, pot fi naturale si sintetice;
 dupa stadiul de prelucrare si folosire, pot fi: materii prime, produse semifabricate
si produse finite;
 dupa destinatie pot fi: imbracaminte, materiale sportive, de uz casnic, etc.
Clasificarea marfurilor cuprinde:
sectorul – alcatuit din produse cu caracteristici similare (de exemplu, sectorul „produse
alimentare”)
grupa – o parte din sector (de exemplu, grupa „carne si produse din carne”)
subgrupa – o parte din grupa (de exemplu, subgrupa „produselor din carne” o formeaza
„preparatele din carne”).
Modul de ambalare a marfii
Ambalajul.
Acesta este tot o marfa. El se obtine in intreprinderi speciale, din materii prime diferite, in
forme, marimi si culori variate, in functie de produsul ambalat.
Ambalajul are influenta pozitiva asupra produsului atunci cand intruneste urmatoarele
conditii:
 este bine construit ca sa poata asigura integritatea produsului;
 este neutru fata de produsul ambalat;
 corespunde din punct de vedere igienico-sanitar;
 are insusiri estetice privind forma, culoarea, capacitatea, ceea ce poate sa
stimuleze vanzarea produsului;
 este usor de manipulat.
Rolul ambalajului este acela de a asigura integritatea produsului ambalat si de a contribui
la mentinerea calitatii acestuia pe toata perioada folosirii lui. Ambalajele sunt diferentiate
dupa mai multe criterii:
 dupa felul materialului folosit la confectionare, ambalajele pot fi: din hartie, lemn,
textile, sticla, metal, mase plastice sau materiale complexe.
 dupa procedeul confectionarii sunt: ambalaje fixe, demontabile, sau pliante.
 dupa domeniul de utilizare: ambalaje de transport, de desfacere – prezentare
Ambalajul, in general, reprezinta un mijloc de protectie a marfii, dar in acelasi timp,
trebuie sa fie si un element de raspandire, de concretizarea a frumosului.
Exigentele pe care trebuie sa le satisfaca ambalajele depind de felul marfii, de masa sa, de
dimensiunile sale, de forma sa, de compozitia sa si de riscurile de avariere inerente naturii
sale. Ele depind, in afara de modul de transport, de itinerar, precum si de conditiile de
folosire a ambalajului (ambalaj pierdut sau reutilizabil). Problema de a sti daca coletele
sunt reunite in unitati mai voluminoase imbraca de asemenea o deosebita importanta.
Dimensiunile ambalajelor trebuie sã fie adaptate pe cat posibil celor ale paletei de schimb
(80 X 120 cm).

O paleta incarcata nu poate fi considerata ca o unitate de incarcare satisfacatoare decat

daca marfurile sunt fixate pe paleta (legate, lipite, husa de plastic stransa sau intinsa etc.),
astfel incat ele sa nu poata cadea, nici sã fie detasate de paleta, sau ca la unitatea de
incarcare sa nu poata fi adaugate alte marfuri.

Mijloacele auxiliare de transport cuprind containerele, boxpaletele, paletele plate si alte

mijloace similare. În containerele de toate felurile, coletele trebuie sa fie intotdeauna
fixate cu grija.

Ambalajele coletelor izolate trebuie sa satisfaca exigente speciale. Aceste ambalaje

trebuie sa fie în asa fel concepute incit sa faciliteze manipularile si sã asigure o
incarcatura stabila (stivuire).

Expeditiile de marfuri neambalate sau al caror ambalaj prezinta defecte evidente, cum ar
fi urme de uzura, avarii, reparatii executate prost sau închizatori defectuoase, trebuie sa
fie refuzate daca pentru marfa aceasta reprezinta un pericol inevitabil.
Atunci când defectuozitatea este aparenta sau cunoscuta de transportator în momentul
luarii în primire, transportatorul trebuie sa faca rezerve motivate în scrisoarea de trasura
în casuta 56, în conformitate cu art.14 CIM sau sa refuze marfa.

Paleti
Articolele individuale cantarind peste 70 Kg trebuie paletizate pentru o mai mare
stabilitate si protectie a marfurilor.
 Paleti
O platforma joasa confectionata din lemn, plastic, metal sau o combinatie a acestor
materiale care poate fi ridicata pentru a permite manipularea cu un forklift sau cric.

Platforma trebuie sa ridice intreaga greutate cu cel putin 15 cm de la

pamant

Euro palet (European) standard are urmatoarele dimensiuni 120 cm lungime, 80 cm

latime si 15 cm inaltime. Greutatea maxima care poate fi transportata pe un Europalet
este de 1000 kg si cu o inaltime maxima de 180 cm.

Paleti din carton ondulat

Multe companii se orienteaza in prezent pentru ambalare catre paletii din carton ondulat
deoarece acestea sint acceptate pentru transportul aerian si pot fi la fel de eficiente ca
paletii din lemn. In multe cazuri, paletii din carton ondulat sint mai usoare si mai simplu
de reciclat. Totusi, paletii din carton ondulat sint susceptibile de a pierde din rezistenta
cind sint expusi la umezeala, in cazul in care nu sint special fabricati din carton dublat cu
materiale rezistente la apa, acest tip de ambalaj fiind necesar in cele mai multe cazuri.

La incarcarea cutiilor intr-un palet, cea mai indicata metoda este

ordonarea cutiile una deasupra celeilalte.
Metoda intercalarii (metoda straturilor de “caramizi”) – practica a dovedit ca aceasta nu
este cea mai buna metoda deoarece in conditii normale va reduce in mod considerabil
compresiunea de sus in jos.

Exceptie fac situatiile in care cutiile care trebuie aranjate in palet sint foarte rigide (contin
obiecte solide), caz in care metoda intercalarii va ajuta la stabilizarea intregului palet.
 Cutii incarcate sub forma de piramida in interiorul paletului – Lipsa unei
suprafete plane (cea superioara) va slabi intregul palet si poate expune continutul la
deteriorari din partea altor colete.

Cutiile care sint suspendate pe muchia unui palet sint expuse deteriorarii iar
compresiunea lor de sus in jos este considerabil redusa.
Lazile
Prin lazi se înteleg ambalaje inchise din toate partile, confectionate din scanduri, din
placaj, din material plastic, din metal sau din combinatii de materiale de exemplu:
lemn/carton ondulat. Pentru a preveni pagubele la alte marfuri, trebuie ca balamalele,
inchizatorile, mijloacele de apucare si altele, pe cat posibil, sa fie incastrate, iar cuiele si
suruburile sa nu iasa. Benzile de balotare de otel si din material plastic asigura o
îmbunatatire substantiala a rezistentei unei lazi. Lazile grele trebuie sa fie prevazute, pe
suprafata de asezare, cu traverse de lemn care sa permita manipularea cu ajutorul
stivuitoarelor. Sipcile de intarire a fundului si a capacului vor fi fixate cu dispozitive de
intrepatrundere adecvate pentru a asigura o buna stabilitate a lazilor stivuite.

Lazile sunt indicate pentru ambalarea marfurilor grele sau fragile. Eficacitatea
ambalajului nu depinde numai de soliditatea lazii, dar în aceeasi masura si de atentia care
este acordata ambalarii din interior (asigurare, impanare).

Este necesar sa se ceara o declaratie de recunoastere pentru lazile foarte subrede

(nerezistente), pentru cele care prezinta urme de uzura sau ale caror scanduri sunt crapate
sau au peretii sparti, ori cand ambalarea in interior este defectuoasa.

Lada va fi atit de rezistenta cit cea mai slaba componenta a sa, ca atare acordati mare
atentie colturilor lazii, acestea sint de mare importanta.

Modelul lazii ii confera acesteia rezistenta, astfel ca, cu cat

greutatea marfii este mai mare, cu atat design-ul si materialele folosite trebuie
imbunatatite
 Ambalajul exterior
Ambalajul exterior inconjoara marfurile cu un strat protector. Astfel de ambalaje pot fi
extrem de variate, in functie de necesitatile clientului

Cutiile care nu sint umplute la capacitate se vor sfarama sub greutatea celorlalte cutii din
palet. O cutie poate sustine de 4 pana la 5 ori propria greutate. Spatiile goale din cutii vor
reduce rezistenta la suprapunere si pot conduce la deteriorari, precum si la instabilitatea
paletului. Inainte de a inchide si sigila cutiile, asigurati-va ca toate spatiile goale au fost
umplute cu material de umplere corespunzator, cum ar fi polistiren expandat, carton
ondulat, etc.
Obiecte lungi

Pentru asemenea obiecte, luati in considerare ambalarea in tuburi, cilindri din carton
ondulat sau din lemn. O verificare rapida care poate certifica rigiditatea cilindrului este
ridicarea sa de mijloc si observarea gradului de indoire a capetelor. Daca ele se indoaie
excesiv, atunci ambalajul trebuie intarit.

Tevi
Tevile trebuie securizate pe un palet de lemn cu un sistem potrivit de protectie si blocare.
Aceste tipuri de transporturi solicita ambalare speciala care sa impiedice perforarea sau
distrugerea vehiculelor, avioanelor sau a celorlalte colete in timpul transportului. Cateva
exemple pot fi: tevi, tije, tuburi, piese auto (tobe de autovehicule), s.a.

1. Gruparea
Doua sau mai multe articole ambalate impreuna. Gruparea imbunatateste integritatea
incarcaturii si poate reduce pierderile sau distrugerile in eventualiatea in care marfa este
despartita de palet pe timpul transportului.

2. Materiale de imobilizare
Se folosesc la ambalare si incarcare pentru a asigura fixarea coletelor in timpul
transportului.

3. Imobilizarea
Se folosesc materiale de ancorare pentru a imobiliza coletele pe palet.
Asigurarea marfurilor de forma rotunda
Aceste articole se pot misca in timpul transportului datorita formei lor. Ele sint greu de
ridicat si manipulat fara a afecta muchia. Aceste articole trebuie transportate intr-o
anumita pozitie (pe una din fete) si trebuie imobilizate de palet in permanenta .

1. Materialele de blocaj
Trebuie plasate foarte strans langa marfa pe care o imobilizeaza pentru a preveni orice
deplasare a acesteia.

2. Fixatorii
Se folosesc pentru a imobiliza atat coletul cat si blocajul de palet, cum ar fi: cuie,
suruburi sau capse

3. Materialele de ancorare
Ancorarea cu benzi de otel este preferata celei cu benzi de plastic. Benzile de ancorare
impiedica coletele sa se despr
Cadre

Prin cadre se inteleg ambalaje de tip rama, autoportante, constituite din scânduri si sipci.
Un cadru bine conceput se distinge mai ales prin legaturile de unghi rezistente si sipcile
de intarire dispuse in diagonala pentru a impiedica orice deformare.

Consolidarea cu ajutorul benzilor de otel mareste si mai mult rezistenta. Cadrele trebuie
sa fie suficient de rezistente si sa fie in asa fel construite incat sa poata fi stivuite. Cadrele
grele trebuie sa fie prevazute, pe suprafata de asezare, cu traverse de lemn care sa permita
manipularea cu ajutorul stivuitoarelor. Marfurile trebuie sa fie fixate cu atentie în
interiorul cadrelor.

Este necesar sa se ceara o declaratie de recunoastere atunci cand cadrele sunt prea slabe,
atunci cand sunt folosite pentru marfuri care necesita o protectie completa sau cand
ambalarea interioara este defectuoasa.
Cutii din carton compact si din carton ondulat

Calitatea cutiilor din carton compact si din carton ondulat trebuie adaptata masei si
felului continutului. Existenta unei ambalari interioare suficiente, dimensiunile cutiei si
starea sa (ambalaj nou sau ambalaj ce se poate refolosi) sunt criterii importante pentru a
aprecia dacã cutiile din carton, carton compact sau carton ondulat sunt apte pentru
transport. Trebuie, printre altele, sa se tina cont daca marfa este sau nu autoportanta si
daca modul de asamblare si de inchidere corespunde exigentelor transportului.

Foi din carton ondulat.

Trebuie amplasate intre recipienti si partea de jos a paletului
Nici una din foile de carton nu trebuie sa fie mai mica decat baza unui recipient
Reduc uzura si posibilele perforatii datorate imbinarilor partii inferioare a paletului

Cutiile din material plastic (polistiren expandat si materiale similare)

Daca piesele din material plastic mulat (polistiren expandat etc.) sunt folosite ca unic
ambalaj pentru anumite marfuri, este necesar a se veghea ca la muchii si colturi sa nu fie
fisuri sau sparturi. Inchiderea trebuie sa asigure mentinerea ansamblului pieselor care
constituie ambalajul.

Ambalajele noi din carton, purtatoare ale unei stampile de calitate sau de recunoastere
internationala, aplicate sub controlul unei retele, sunt considerate ca fiind suficiente daca
sunt folosite in conformitate cu conditiile fixate.

Este necesar sa se ceara o declaratie de recunoastere atunci cand cutiile prezinta urme de
fortare sau de spargere, cand sunt rupte sau inchise prost, atunci cand la cutiile din carton
apar urme de degradare din cauza umezelii si atunci cand cutiile din material plastic sunt
crapate sau ciobite.

Butoaie

Butoaiele rezistente din metal, din material plastic sau din lemn vor fi, in general,
acceptate la transport fara declaratie de recunoastere. Inchizatorile cu suruburi trebuie sa
fie fixate solid, iar inchizatorile cu extensor ale butoaielor prevazute cu un capac trebuie
sa fie asigurate. Busoanele vor fi aparate, de exemplu, de placi metalice.

Butoaiele care contin lichide in fermentare trebuie sa fie prevazute cu inchizatori

adecvate care sa permita iesirea gazelor, dar si sa impiedice varsarea lichidului.

Aceste inchizatori trebuie marcate la exterior intr-un mod vizibil. Pozitia care va fi
respectata la transportarea acestor butoaie va fi indicata prin aplicarea de etichete de
manipulare.
Este necesar sa se ceara o declaratie de recunoastere pentru butoaiele care prezinta urme
vizibile de uzura sau alte defecte. Butoaiele cu prelingeri din continut nu trebuie sa fie
acceptate.

Asigurarea recipientilor continand lichide Atentie – recipientii continand lichide

pot fi foarte grei si trebuie paletizati cu grija pentru a nu depasi greutatea maxima admisa

2. Materiale intermediare
Se folosesc in jurul si intre recipienti
Impiedica contactul metal pe metal si alunecarea
Repartizeaza uniform fortele exercitate prin ancorare

3. Incarcarea recipientilor in palet

Asigurati-va ca nici un recipient nu este suspendat
Repartizati incarcatura cat mai spre centru posibil
Recipientii multipli trebuie grupati cat mai strans, astfel incat sa ocupe cat mai putin
spatiu din suprafata paletului
4. Ancorarea
Ancorarea cu benzi de otel este preferabila, datorita elasticitatii sale scazute
Ancorati intai recipientii multipli. Aceasta creaza un singur articol care este mai usor de
imobilizat.
Folositi un material intermediar intre corzile de ancorare si recipient pentru a distribui
optim incarcatura si a impiedica alunecarea.

Tambure de fibra

Prin tambure din fibra se inteleg recipientele cilindrice al caror învelis este constituit din
mai multe straturi de hartie lipita. Capacele si fundurile sunt constituite fie tot din mai
multe straturi de hartie lipita, fie din placaj, din tabla sau dintr-o combinatie a acestor
materiale. Fundul este fixat de învelis printr-o centura metalica montata (incercuita).
Capacele trebuie sa fie asigurate prin intermediul inchizatorilor cu extensor.
Tamburele din fibra se folosesc si pentru produsele vascoase sau lichide, cu conditia ca
tamburele sa fie cu peretii interiori impregnati sau prevazuti cu un al doilea ambalaj
interior din material plastic.

Este necesara sa se ceara o declaratie de recunoastere atunci cand tamburele prezinta

urme de spargere, de fortare sau de zgarieturi sau atunci cand manerul inchizatorii cu
extensor nu este asigurat.

Galeti din material plastic

Galetile din material plastic trebuie sa fie prevazute cu un capac care sa se inchida bine si
sa fie asigurat impotriva oricarei deschideri intempestive. Galetile din material plastic
sunt adecvate materialelor uscate sau vascoase, mai putin celor lichide.

Este necesar sa se ceara o declaratie de recunoastere atunci cand galetile din material
plastic contin lichide sau cand capacul lor nu se inchide bine sau nu este suficient
asigurat.

Recipiente din tabla sau din aluminiu (butoaie, bidoane)

Butoiasele si bidoanele metalice sunt recipiente destinate, in primul rand, transportului si

depozitarii produselor lichide, vascoase sau pulverulente.

Butoiasele si bidoanele cu deschidere totala trebuie sa fie prevazute cu capace cu

inchidere etansa si sa fie asigurate impotriva oricarei deschideri intempestive. Sunt
considerate ca satisfacatoare capacele care sunt asigurate cu ajutorul inchizatorilor cu
extensor, cu centuri metalice adecvate sau cu benzi de etansare de 30 mm latime. In
schimb, folosirea limbilor metalice indoite este insuficienta.

Bidoanele cu deschidere partiala trebuie sa fie prevazute cu capace cu surub care permit o
inchidere etansã. Capacele bidoanelor cu deschidere partiala, cu gat lat trebuie sa fie
asigurate în acelasi fel ca acelea ale bidoanelor cu deschidere totala.

Este necesar sa se ceara o declaratie de recunoastere atunci cand capacele (cu exceptia
capacelor cu surub) nu sunt asigurate sau cand sunt asigurate numai prin limbi metalice
indoite.

Saci

Saci din material textil (iuta, panza sau material asemanator)

Sacii din tesatura deasa si rezistenta trebuie sã fie considerati, în general, ca fiind
suficienti pentru ambalarea marfurilor care suporta praful, mirosurile straine sau
umiditatea.
Sacii din plasa nu constituie ambalaje propriu zise; ei servesc doar pentru a reuni anumite
marfuri în unitati mai voluminoase.

Sacii din hartie sau din material plastic

Sunt indicati pentru materiile pulverulente sau sub forma de granule. Sacii din hartie
trebuie sa fie formati din cel putin trei straturi de hartie solida de 70 g/m2; grosimea
plicului sacilor din material plastic trebuie sa fie de cel putin 0,2 mm.
Pentru marfurile de valoare, ambalajul trebuie sa se compuna dintr-un numar mai mare de
straturi de hartie sau din foi de material plastic mai groase; straturile de hartie pot fi
bituminizate, imbracate in material plastic sau pot fi tratate cu silicon.

Sacii sunt considerati ca necorespunzatori pentru marfurile care nu suporta eforturi

mecanice (presiuni) si pentru acelea care, prin simplul fapt al unei minime avarieri a
ambalajului, sufera o alterare totala la contactul cu aerul sau cu praful.

Inchizatoarea sacilor trebuie sa fie sigura.. Ea nu trebuie sa poata aluneca, nici sa se

deschida de la sine.

Este necesar sa se ceara o declaratie de recunoastere pentru sacii putin rezistenti, pentru
sacii din plasa sau sacii reparati.

Baloturi, suluri, pachete

Baloturile, sulurile si pachetele vor putea fi acceptate, in general, fara declaratia de

recunoastere, daca contin marfuri care suporta, fara a fi avariate, eforturile mecanice,
zgarieturile superficiale si petele, daca sunt ambalate cu material suficient de rezistent si
sunt prevazute cu inchizatori sigure.

Ambalajele baloturilor pot fi constituite, de asemenea, dintr-o combinatie de materiale.

sipcile de lemn permit cresterea rezistentei. Este absolut necesar de a le lega sau a le
încercui; legaturile trebuie sa fie bine intinse.

In principiu, un ambalaj compus dintr-un plic simplu de hartie, panza, carton ondulat,
material plastic nu poate fi considerat suficient.

Este necesar sa se ceara o declaratie de recunoastere atunci cand baloturile sau pachetele
sunt rupte, reparate sau prost legate.

Damigene, canistre

Nu pot fi considerate ambalaj satisfacator decat damigenele si canistrele al caror balon

din sticla este fixat printr-un capitonaj elastic, in interiorul unui ambalaj protector etans,
inzestrat cu capac si manere de prindere. Capitonajul de protectie trebuie sa fie repartizat
in mod uniform si sa prezinte peste tot o grosime de cel putin 4 cm.
Ambalajul protector trebuie sã aiba un diametru de baza:

- de cel putin 60% din diametrul sau cel mai mare si

- de cel putin 50% din inaltimea sa totala.

In nici un caz, masa coletului nu poate depasi 75 kg.

Este necesar sa se ceara o declaratie de recunoastere pentru damigenele si canistrele al

caror ambalaj protector este foarte slab sau vizibil uzat sau avariat, cand capacul lipseste
sau cand capitonajul lipseste sau este defectuos.

Custi pentru animale

Custile trebuie sa fie foarte rezistente, prevazute cu podele (planseuri) etanse si sa fie în
asa fel construite incat sa garanteze o buna aerisire in toate cazurile. Distanta dintre bare
trebuie sa impiedice animalele sa poata scoate o parte a corpului in afara. Usile si
capacele trebuie sa fie asigurate impotriva oricarei deschideri intempestive.

In afara de aceasta, trebuie sa se respecte dispozitiile tarifare si prescriptiile de politie

veterinara.

Daca aceste conditii nu sunt indeplinite, animalele nu trebuie sa fie acceptate la transport
in custi.

Cosuri

Ambalajul în cosuri poate fi considerat, în general, ca suficient cand cosurile sunt

impletite solid, sunt in stare buna si sunt prevazute cu o astfel de inchidere incat sa nu se
poata ajunge la continut cu usurinta.
Rezistenta ambalajului trebuie sa fie adaptata suficient la masa continutului. Mai ales
manerele si fundurile trebuie sa poata rezista manipularilor normale.

Daca cosurile contin marfuri care nu suporta presiunea, ele trebuie sa fie prevazute cu un
capac rezistent si sã fie în asa fel construite incat sa poata fi suprapuse fara sa se
pericliteze marfa.

Orice insuficienta de ambalare a cosurilor, in special cu privire la inchidere, trebuie sa

faca obiectul unei declaratii de recunoastere.
Marcarea marfurilor
Marcarea este factor de calitate cu dublu rol: de informare – indentificare a produsului si
estetic, determinat de varietatea solutiilor.
Formele de marcare sunt:
etichete litografiate, care cuprind printr-o grafica estetica si fotografia produsului ambalat
banderole litografiate – folosite de regula la produse zaharoase
ambalaje de hartie superioara (cerata, metalizata)
stantarea – o imprimare codificata aplicata pe ambalaje metalice sau prin cuvinte, aplicata
pe ambalaje din sticla
stampilarea si pirogravarea sunt imprimari in lemn, aplicate ambalajelor din acest
material.
Continutul marcarii consta in urmatoarele:
elemente de identificare ca: denumirea produselor, denumirea fabricii sau emblema
acesteia, cantitatea ambalata, pretul
elemente de informare privind compozitia produsului ambalat, indicatii de utilizare sau
chiar de pastrare.

Marfuri periculoase

Marfurile periculoase au fost clasificate pe clase şi diviziuni. Clasificarea a avut la bază

caracteristicile riscului principal, mărimea riscului, existenţa riscului subsidiar şi
prevederi speciale pentru anumite categorii de mărfuri.
Corespunzător caracteristicii riscului principal, mărfurile periculoase au fost clasificate în
9 clase, unele din clase în diviziuni, iar Clasa 1 pe lângă diviziuni şi în grupe de
compatibilitate:

Clasa 1 – Explozivi – în această clasă au fost incluse:

substanţele explozive cu excepţia acelora care sunt foarte periculoase pentru transport şi a
acelora care sunt caracterizate de un risc ce le fac să aparţină altor clase;
articolele explozive, cu excepţia substanţelor care pot forma o atmosferă explozivă prin
gaze, vapori sau praf;
dispozitivele conţinând substanţe explozive care posedă un asemenea caracter încât
aprinderea din neglijenţă, accidentală sau prin iniţierea pe timpul transportului au
influenţă externă prin foc, fum, căldură sau proiecţie (împrăştierea de fragmente);
articolele fabricate cu scopul de a produce un efect practic exploziv sau pirotehnic
(bombe incendiare, aruncătoare de flăcări).
Clasa 2 – Gaze – în această clasă sunt cuprinse toate gazele, fie că pot fi lichefiate sau nu
sub presiune la temperatura mediului; de asemenea, gazele dizolvate sub presiune într-un
solvent sau acelea absorbite într-un material poros, inclusiv gazele puternic refrigerate.
Clasa 3 – Lichide inflamabile – în această clasă sunt incluse lichidele şi amestecurile de
lichide care conţin solide în suspensie sau în soluţii şi prezintă riscul de inflamabilitate.
Clasa 4 – Solide sau substanţe inflamabile – în această clasă sunt cuprinse toate
substanţele ce se pot aprinde sau pot contribui la apariţia unui incendiu în condiţiile
transportului. Ele se pot aprinde uşor de la surse externe de aprindere cum sunt: flame,
scântei, flăcări. Se pot încălzi şi aprinde spontan sau pot emana gaze inflamabile atunci
când intră în contact cu o atmosferă umedă sau cu apa (este cazul carbidului).
Clasa 5 – Substanţe oxidante şi peroxizi organici – sunt substanţe necombustibile prin ele
însele dar care prin descompunere produc oxigen, contribuind astfel la creşterea
intensităţii incendiului, cât şi substanţele instabile, pasibile de descompunere exotermică
autoaccelerată (adică prin descompunere se creează o temperatură). Ele posedă una sau
mai multe din următoarele proprietăţi: disponibilitate la impact, la fricţiune şi la reacţie
cu alte substanţe.
Clasa 6 – Otrăvuri şi substanţe infecţioase – sunt substanţele ce pot cauza moartea sau
vătămarea gravă a organismelor vii atunci când sunt înghiţite, inhalate sau intră în contact
cu ţesutul, şi de asemenea acele substanţe conţinând microorganisme capabile să producă
boli.
Clasa 7 – Substanţe radioactive – în această clasă sunt incluse toate substanţele capabile
să emită radiaţii a căror activitate specifică este mai mare de 0,002 μCi/g (Ci – Curie).
Clasa 8 – Corozivi – în această clasă intră substanţele care prin acţiunea lor chimică
produc arsuri grave ţesutului viu şi distrug alte materiale.
Clasa 9 – Alte substanţe periculoase – în această clasă sunt incluse substanţele
caracterizate de un risc neacoperit de alte clase. (nu se cere pe ambalaj etichetă)

Mărfurile periculoase au fost clasificate după mărimea riscului în grupe de ambalare cu

excepţia substanţelor din clasele 1, 2, 6.2 şi 7.

Grupul I de ambalare – au fost clasificate toate substanţele caracterizate de o valoare

mare a riscului. Acest lucru este evidenţiat pe ambalaj prin includerea în marcaj a literei
X un astfel de ambalaj poate fi utilizat şi pentru mărfurile cu risc mediu şi mic.
Grupul II de ambalare – au fost clasificate substanţele caracterizate de o valoare medie a
riscului. Pe ambalaj acest lucru este evidenţiat prin litera Y. Un astfel de ambalaj poate fi
utilizat şi pentru mărfurile cu valoare mică a riscului.
Grupul III de ambalare – se foloseşte pentru substanţele caracterizate de o valoare mică a
riscului, fapt evidenţiat pe ambalaj prin litera Z.

Grupul de ambalare pentru fiecare substanţă în parte este conţinut în lista Naţiunilor
Unite ca element de identificare a valorii riscului.

Mărfurile periculoase sunt clasificate avându-se în vedere riscul principal, dar sunt foarte
multe dintre ele care sunt caracterizate şi de unul sau mai multe riscuri subsidiare, fapt ce
a determinat ca o aceeaşi substanţă, dar prezentă într-o anumită formă să fie inclusă în 2
sau mai multe clase. Riscurile subsidiare sunt înscrise în fişa individuală a fiecărei
substanţe.

Caracteristicile speciale sunt indicate în fişa individuală prin menţiuni speciale şi se

transportă sub aranjamente speciale numai după recomandarea autorităţilor naţionale
competente şi ale producătorului.

Transportul marfurilor sau produselor periculoase se efectueaza numai daca sunt

indeplinite urmatoarele conditii
a) vehiculul indeplineste conditiile tehnice si de agreere, prevazute in Acordul european
referitor la transportul rutier international al marfurilor periculoase (A.D.R.), incheiat la
Geneva la 30 septembrie 1957, la care Romania a aderat prin Legea nr. 31/1994, cu
modificarile ulterioare;
b) vehiculul are dotarile si echipamentele necesare prevazute in reglementarile in vigoare;
c) conducatorul vehiculului detine certificate A.D.R. corespunzator.

Administratorul drumului public stabileste, cu avizul politiei rutiere, traseele interzise

accesului vehiculelor care efectueaza transport de marfuri sau produse periculoase, cu
indicarea rutelor ocolitoare sau alternative si a semnalizarii corespunzatoare acestora.
Conducatorul vehiculului care efectueaza transport de marfuri sau produse periculoase
trebuie sa aiba asupra sa documentele de transport prevazute de lege, sa cunoasca
normele referitoare la transportul si la manipularea incarcaturii, putand fi insotit de
persoane care sa cunoasca bine caracteristicile acestora.
In cabina autovehiculului care transporta marfuri sau produse periculoase se pot afla
numai membrii echipajului.
Daca din cauza deteriorarii ambalajului sau din alte cauze marfa ori produsul periculos se
imprastie pe drum, conducatorul este obligat sa opreasca imediat, sa ia masuri de
avertizare a celorlalti conducatori care circula pe drumul public si a persoanelor din jur,
sa semnalizeze pericolul cu mijloacele pe care le are la indemana si sa anunte
administratorul drumului sau cea mai apropiata unitate de politie.
Se interzice conducatorului de autovehicul care transporta marfuri sau produse
periculoase:

a) sa provoace socuri autovehiculului in mers;

b) sa fumeze in timpul mersului ori sa aprinda foc la oprire sau stationare, la o distanta
mai mica de 50 m de autovehicul;
c) sa lase autovehiculul si incarcatura fara supravegherea sa, a insotitorului ori a unei alte
persoane calificate;
d) sa remorcheze un vehicul ramas in pana;
e) sa urmeze alte trasee sau sa stationeze in alte locuri decat cele stabilite, precum si pe
partea carosabila a drumului pe timp de noapte;
f) sa transporte alte incarcaturi care, prin natura lor, ar putea determina o sporire a
pericolului;
g) sa permita prezenta in autovehicul a altor persoane, cu exceptia celuilalt conducator, a
insotitorilor sau a celor care incarca ori descarca marfurile sau produsele transportate;
h) sa intre pe sectoarele de drum pe care ii este interzis accesul;
i) sa pastreze in autovehicul rezerve de combustibil in ambalaje care nu sunt special
confectionate in acest scop.

Informatii tehnice si comerciale despre mijloacele de transport rutier

1.Modul de transport rutier

Principalele elemente constitutive ale transportului rutier sunt vehiculul, calea de

rulare si instalatiile de semnalizare si dirijare. Autovehiculul poate fi construit si pentru
terenuri neamenajate si care nu au prevazute instalatii de dirijare si semnalizare, si in
acest caz el poate fi considerat ca singurul constituient al transportului rutier.
1.1Autovehiculul
Elementele constitutive ale autovehiculului
Autovehiculele se realizeaza in present intr-o multitudine de variante constructive,
determinate atat de functia pe care trebuie sa o indeplineasca cat si de particularitatile pe
care le imprima firmele constructoare. Cu toate acestea, la orice autovehicul se pot
distinge cateva elemente componente similare, prezentate in figura 4.1, care in ansamblul
lor definesc insasi notiunea de autovehicul.

Fig 4.1 Elementele constitutive ale autovehiculului

Acestea sunt: structura portanta 1; puntea fata 2; puntea fata 3; motorul 4;
organele de transmisie 5; suspensia 6 si instalatia de franare (aceasta din urma nu este
reprezentata in figura).
Structura portanta, cunoscuta si sub numele de sasiu, indeplineste urmatoarele functii:
constituie corpul la care se ataseaza puntile fata si spate;
constituie corpul pe care se monteaza motorul si la care se ataseaza organele de
transmisie a cuplului motor la puntea motoare;
constituie structura de rezistenta pentru structura autovehiculului, in care se
inmagazineaza sarcina utila (marfurile si calatorii).
In unele constructii, in vederea micsorarii greutatii moarte si a consumului de metal
structura portanta si suprastructura se contopesc mai mult sau mai putin. In acest sens, se
deosebesc autovehicule cu sasiu (majoritatea constructiilor), autovehicule cu structura
semiportanta (de obicei la autobuze) si autovehicule cu structura autoportanta (de obicei
la autoturisme).
Puntile fata si spate au intotdeauna cel putin doua functii:
rezemarea autovehiculului pe teren;
asigurarea rularii autovehicului (ambele functii find indeplinite in ultima instanta de catre
rotile autovehiculului).
Puntile trebuie sa mai indeplineasca si alte doua functii importante fara de care acesta nu
poate fi folosit:
directionarea;
transformarea cuplului motor dezvoltat de catre motor in forta tangentiala la obada rotii
(functia de propulsie sau tractiune).
Functia de directionare este atribuita in majoritatea cazurilor puntii fata. Functia de
tractiune este data de obicei puntii spate, dar pentru unele autoturisme aceasta functia a
fost atribuita puntii fata. Pentru cresterea capacitatii de trecere peste terenurile grele sau
de mica aderenta, functia de tractiune este repartizata la toate
puntile, inclusiv la cea de directie.
Puntile sunt inzestrate cu roti. In majoritatea cazurilor,
alcatuirea constructiva a rotilor este cea prezentata in figura
4.2. Pe janta metalica 1 se monteaza anvelopa 2 (formata din
pliuri de retea de cord acoperite cu un strat de cauciuc), in
interiorul careia se aseaza camera de cauciuc 3, umflata cu aer
sub presiune (in ultima vreme nu se mai utilizeaza roti cu
camera, ci numai cu janta si anvelopa – tubeless). Anvelopa
este caracterizata prin doua marimi diametrul nominal D si
latimea nominala B, exprimate in inch sau mm, ea este
simbolizata prin notatia B-D sau ca in exemplu urmator.
Un exemplu de simbolizare pentru anvelope:

EX: 195 / 65 R 15 91 V Eagle NCT 5

195 = latimea anvelope (mm)
65 = Raport de aspect = (inaltimea anvelopei / latime) x 100 %
R = constructie radiala
15 = Diametru janta (inch)

91 = indicele de greutate
V = indicele de viteza
Rotile pot fi simple sau jumelate. Puntea de directie are intotdeauna o roata simple
pe fiecare parte. Puntile motoare, altele decat cele care indeplinesc si functia de
directionare, pot fi cu roti simple, la autovehiculele usoare, sau cu roti jumelate, adica cu
cate doua anvelope pe ambele parti. In practica se utilizeaza o simbolizare a formulei
rotilor vehiculului, care indica numarul total al rotilor, din care cate sunt roti motoare,
fara precizarea modului de compunere a rotilor (cu una sau doua anvelope). De exemplu,
simbolul 4x2 arata ca vehiculul are 4 roti dintre care 2 sunt roti motoare, simbolul 4x4
arata ca vehiculul are 4 roti si toate cele 4 sunt roti motoare.
Motorul indepineste functia de transformare a energiei necesare pentru locomotie in
energie mecanica. Notiunea de autovehicul (vehicul autonom) include capacitate
vehiculului de a functiona o perioada oarecare de timp, independent de sursele de energie
exterioarea. Astfel autovehiculul trebuie sa poarte cu el o anumita cantitate de energie. In
majoritatea cazurilor, energia este inmagazinata sub forma energiei chimice, cuprinsa in
carburantii, benzina sau motorina. Motorul transforma energia chimica a carburantului in
energie termica, iar apoi pe aceasta in energie mecanica.
Organele de transmisie au functia principala de a transmite cuplul dezvoltat de catre
motor la puntea motoare. Acestea mai indeplinesca si alte doua functii importante:
modificarea valorii cuplului dezvoltat de catre motor si cuplarea si decuplarea motorului
de la organele de transmisie (aceasta ultima functie este indeplinit de catre mecanismul
numit ambreiaj).
Suspensia indeplineste rolul de inmagazinare temporara a energiei cinetice transmisa
autovehiculului dinspre drum, datorita asperitatilor (denivelarilor) acestuia si eliberarii
temporizate a energiei spre partea suspendata a autovehiculului. In felul acesta oscilatiile
verticale ale autovehiculului sunt mult atenuate.
Instalatiile de franare care pot fi mecanice, hidraulice sau pneumatice.

Principalele categorii de autovehicule

Clasificarea autovehiculelor se poate face dupa mai multe criterii: destinatie, felul
motorului, formula rotilor etc. O prima clasificare, dupa destinatie, poate imparti
autovehiculele in: pentru calatori si pentru marfa.
Autovehicule pentru marfuri
Autovehiculele pentru transportul marfurilor se pot clasifica dupa urmatoarele criterii:
modul de constituire constructiva a autovehiculului, sarcina utila, destinatia si gradul de
dotare cu mijloace mecanizate proprii de incarcare-descarcare.
Din punct de vedere al modului de construire se pot evidentia autovehicule cu sasiu
simplu (cazul reprezentat in figura 4.1) si cu sasiu articulat detasabil. Acestea din urma se
numesc autovehicule cu semiremorca. Ele se compun asa cum se poate observa in figura
4.5, din autotractorul 1 si semiremorca 2. Semiremorca se sprijina pe saua 3 a
autotractorului care permite rotirea in plan orizontal a semiremorcii, in jurul pivotului 4.
Autotractorul se realizeaza ca un derivat al autosasiului camionului de uz general, prin
scurtarea lonjeroanelor sasiului.

Fig. 4.5 Autovehicul cu sasiu articulat

In transporturile auto se utilizeaza deseori tehnica atasarii unei remorci la
autocamioanele de uz general. Vederea generala a unui astfel de autotren este prezentata
in figura 4.6.

Fig. 4.6 Autotren

Din punctul de vedere al sarcinii utile, autovehiculele se impart in mai multe
clase: pana la 1,5t, intre 3...5t, 5...8t, 8...12t si mai mari.
Sub aspectul destinatiei, autovehiculele se impart in functie de felul marfii care se
transporta, pentru care caroseria (cutia) se amenajeaza in mod corespunzator. Intre
acestea pot fi amintite camioanele lada (pentru transportul marfurilor generale),
autodubele, amenajate pentru transportul confectiilor, mobilei etc., autodube izoterme,
frigorifice si refrigerente pentru marfuri perisabile si cisterne (a se vedea figura 4.7).

Fig. 4.7 Autovehicul cisterna

Din punctul de vedere al mecanizarii operatiilor de incarcare-descarcare,
principala clasificare este aceea a impartirii in autovehicule cu suprastructura fixa si
suprastructura basculabila (camioane basculante, a se vedea figura 4.8).

Fig. 4.8 Basculanta

La camioanele cu cutie fixa, de tip platforma sau lada, operatiile de incarcare-
descarcare pot fi mecanizate prin instalarea unei macarale hidraulice, care in timpul
mersului se strange.
Un alt dispozitiv de mecanizare des folosit la autovehiculele lada sau autodube
este oblonul ridicator. Acesta este antrenat hidraulic, iar cinematica lui este astfel
conceputa incat de la sol pana la inaltimea platformei autovehiculului, oblonul se
deplaseaza pe verticala, ramanand paralel cu solul, iar apoi efectueaza o miscare de
rabatare, pana ajunge in pozitie verticala, inchizand cutia autovehiculului.

Informatii de baza privind fixarea incarcaturii

La incarcare trebuie avute in vedere urmatoarele aspecte:

1. la incarcarea vehicolului de transport (vehicol rutier, container, vagon-marfa, etc.)

trebuie luate in calcul dimensiunile suprafetei de incarcare, sarcina maxima, la camioane
sarcina maxima admisa pe osie, la containere si la camioane cu remorca inchisa trebuie sa
tinem cont de dimensiunile usilor, asezarea centrului de greutate, etc.

2. la incarcare trebuie avuta in vedere dimensiunea incarcaturii, masa ei,

posibilitatile de prindere (cu stivuitor, macara, etc.), eventualele deformari ale incarcaturii
si fortele suplimentare care pot aparea in timpul ridicarii.

3. la asezarea incarcaturii, centrul de greutate trebuie fixat pe cat posibil pe axul de

lungime al vehicolului, cat mai aproape de suprafata de incarcare. La containere,
deplasarile mari ale centrului de greutate trebuie insemnate vizibil.

4. incarcatura trebuie asezata pe suprafata de incarcare, astfel incat, in conditii

normale de utilizare, deplasare sa nu se poata misca, rasturna, iar in cazul containerelor sa
nu preseze pe usa precum si sa nu atinga alte marfuri pe care sa le deterioreze.

5. unele incarcaturi, datorita proprietatilor specifice (fragil, sensibil la socuri, la

temperaturi extreme, la coroziune, etc.), necesita alegerea unui mijloc de transport special
(vehicol cu perne de aer, container cu capac, container inaltat, vehicol sau container izolat
termic, etc.).
Principalii factori care apar in timpul transportului si valorile lor

Asupra incarcaturii asezate pe podea, in timpul mersului, actioneaza urmatoarele forte,

care depind de masa incarcaturii, de schimbarile directiei de mers, accelerari/franari si de
marimea lor precum si de coeficientul de frecare dintre podea si incarcatura.

Unde:

m – reprezinta masa, [kg];

g – reprezinta acceleratia gravitationala: 9.81 [m/s2];
G – reprezinta forta gravitationala = m x g [N];
a – acceleratia [m/s2];
µ – reprezinta coeficientul de frecare;
Fa – reprezinta forta de accelerare = m x a [N];
Ff – reprezinta forta de frecare = m x g x µ [N].

Valorile coeficientului de frecare µ

Suprafata uscata, curata Suprafata umeda, prafuita

lemn – lemn 0.2 – 0.4 0.05 – 0.15
lemn – metal 0.2 – 0.5 0.02 – 0.1
metal - metal 0.1 – 0.15 0.01 – 0.05

Acceleratiile probabile in functie de tipul de transport (unde g reprezinta acceleratia

gravitationala)

Rutier Cale ferata Maritim Aerian

Vertical 1.0 g 0.3 g 0.7 g 1.0 g
Orizontal 0.8 g 4.0 g 0.6 g 0.8 g
Lateral 0.5 g 0.4 g 0.6 g 0.4 g
La transportul in container, valorile probabile sunt in functie de mijlocul de transport
folosit. La transportul feroviar al containerelor se impune aranjarea vagoanelor doar prin
tractare.

Fixarea incarcaturii

Incarcatura asezata intr-un mijloc de transport se poate deplasa, aluneca, rasturna , in

timpul transportului, datorita fortelor care actioneaza asupra sa. Pentru a evita aceste
fenomene nedorite este necesara fixarea incarcaturii. Doar avand in vedere proprietatile
specifice ale marfurilor, modalitatea de transport aleasa, gabaritul, sarcina, si a posibilelor
puncte de fixare, se poate ajunge la o solutie de fixare optima a incarcaturii.

Metodele de fixare pe care vi le propunem sunt:

marirea coeficientului de frecare;

sprijinirea;
legarea.

1. Cresterea coeficientului de frecare

Cea mai simpla metoda de fixare este cresterea coeficientului de frecare (µ2) care creste
semnificativ forta de frecare (Ff) rezultata din greutate (G) care poate asigura fixarea
totala sau partiala a incarcaturii. (In cazul in care µ2 > µ1, incarcatura nu se deplaseaza la
franare.)

Unde:
Ff – reprezinta forta de frecare [N]
Ff = G x µ2 = m x g x µ2

Valori medii pentru µ1 : 0.6 – 0.8

Valori medii pentru µ2: 0.1– 0.4
Metode: curatarea suprafetelor de praf si degresarea lor;
utilizarea materialelor anti-alunecare (hartie anti-slip, cauciuc);
lipire.

In aceste cazuri µ2 poate atinge valori intre: 0.6 – 0.7.

Rezultat: in anumite cazuri (µ2 > µ1) face posibil ca incarcatura sa ramana stabila
fara legaturi sau sprijin suplimentar;
se poate reduce puterea si cantitatea legaturilor utilizate pentru fixare.

2. Sprijinirea

De obicei, in vehicolul de transport si in container, forta de frecare nu poate fixa

incarcatura (incarcaturi inalte sau ale caror centre de greutate nu se aseaza simetric). In
acest caz este nevoie de o fixare suplimentara. O metoda de fixare suplimentara este
sprijinirea.
Unde:

Ffranare – forta de franare [N]

Fs – forta de sprijin [N]

Incarcatura nu se misca daca componenta orizontala a fortei de sprijin este mai mare
decat forta de franare (Fs x cos α > Ffranare).
Sprijinirea sau fixarea in cuie se utilizeaza mai ales in cazul transportului feroviar, mai rar
pentru transportul rutier sau in containerizat. Deoarece in podelele containerelor nu pot fi
introduse cuie, pentru ca in cele mai multe cazuri ester interzis acest lucru, iar la
vehiculele rutiere de multe ori podeaua este acoperita cu metal, care face imposibila
introducerea cuielor, iar peretele lateral nu este suficient de rigid pentru a suporta
sprijinirea de el a incarcaturii, sprijinirea se combina si cu legarea, mai ales la obiectele
cilindrice de dimensiuni mari unde sprijinirea nu este suficienta.

Ft– forta de pretensionare [N]

Rezultat: in timpul transportului incarcatura nu se va misca, nu se va rasturna si nici nu
va aluneca datorita fortelor care vor actiona asupra sa.

Materialul lemnos utilizat la sprijinire nu poate fi introdus decat cu certificat fitosanitar in

foarte multe tari. Procurarea materialului lemnos de acest tip este costisitoare si greoaie.

O alta modalitate de sprijinire este aceea in care se utilizeaza in locul lemnului pernele
gonflabile. In acest caz fixarea incarcaturii se realizeaza prin cresterea fortei de frecare
dintre incarcatura si peretele lateral, respectiv dintre incarcatura si podea care poate fi de
n ori mai mare decat forta rezultata din greutatea incarcaturii.

Aceasta metoda se poate utiliza doar in cazul incarcaturilor care:

au suprafata laterala sau cea superioara relativ plata;
suprafata laterala sau cea superioara poate suporta presiunea exercitata de perna
gonflabila;
distanta dintre suprafata de sprijin si incarcatura nu este mai mare de 200 - 400 mm.

Fixarea cu perna gonflabila se utilizeaza frecvent la transportul in containere si la

transportul naval.

De asemenea, se poate utiliza la vehicolele rutiere cu remorca inchisa, dar perna

gonflabila incarca partea laterala sau cea superioara a vehicolului cu forte relativ mari,
uniform distribuite. In cazul vehicolelor cu prelata, se poate utiliza doar o mica parte a
capacitatii pernelor gonflabile, datorita capacitatii reduse de preluare a sarcinilor din
peretele lateral si de cel de la partea superioara.

Avantajele sprijinirii cu perne gonflabile:

se realizeza rapid;
se realizeaza pe suprafete mari, cu o forta de apasare relativ mica, uniform distribuita;
este reutilizabila;
presupune cheltuieli mici;
poate fi manevrata de un singur om;
reduce pericolul accidentelor.

3. Legarea

Este o metoda care poate fi utilizata ca atare sau in combinatie cu una dintre metodele
prezentate anterior.

Unde:
Ft – reprezinta forta de pretensionare din banda [N] ;
α – reprezinta unghiul format de banda si suprafata de incarcare;
Fo – componenta orizontala a fortei de pretensionare [N] = Ft x cosα;
Fv – componenta verticala a fortei de pretensionare [N] = Ft x sinα;
Ffranare – reprezinta forta de franare [N];
Ff – reprezinta forta de frecare [N].

Legarea se utilizeaza frecvent la fixarea incarcaturilor atat pentru transportul rutier,

feroviar si pentru transportul containerizat. Aceasta posibilitate exista deoarece au aparut
benzile de poliester si chingile impletite. Aceste materiale de legare au foarte multe
avantaje in comparatie cu cele utilizate in trecut, respectiv cablul de otel sau platbanda.
La legare este indicat ca benzile sa fie trase cat mai aproape de verticala pentru ca
componenta pe verticala a fortei sa fie cat mai mare. La legare, fixarea incarcaturii se
realizeaza prin cresterea fortei de frecare.

La legaturile inclinate, in afara fortei de frecare, au un rol activ si fortele orizontale.

Avantaje:
simplu si usor de realizat;
arie larga de utilizare;
fixare activa (datorita elasticitatii, capacitate mare de absorbtie a energiei);
gama larga de tipuri si dimensiuni;
eficienta din punct de vedere economic.