TEMA:

7. Procedee de formare a unităţilor de încărcătură de transport, modulare şi ambalare.

Gruparea mărfurilor
Activităţile de manipulare ridică într-o măsură mai mare sau mai mică costul total al
transporturilor. În vederea eficientizării procesului de transport în general şi a activităţilor de
manipulare în special, se poate acţiona în două moduri:
 eliminarea manipulărilor inutile;
 mărirea volumului de marfă manipulată.
Primul mod ţine de optimizarea organizării, coordonării, conducerii şi controlului
manipulării. Al doilea mod se realizează prin gruparea mărfurilor într-o unitate de încărcătură.

Unitatea de încărcătură este rezultatul grupării mărfurilor într-un tot unitar şi coerent în
limita unor dimensiuni şi mase, formată din mărfuri ambalate sau neambalate, din unul sau mai
multe produse, identice sau diferite, care păstrează un caracter de permanenţă pe perioada
activităţilor de manipulare, transport şi depozitare, de la locul de formare până la utilizare.

Mijloacele de grupaj reprezintă dispozitivele şi echipamentele utilizate la formarea unităţii

de încărcătură. Ele se împart în două categorii:
(a) dispozitive suport pentru mărfuri;
(b) echipamente de arimare pe suport a mărfurilor.

Dispozitivele suport sunt:

- de forme şi dimensiuni prestabilite;
- în general standardizate;
- în general refolosibile;
- apte a fi manipulate cu mijloace manuale şi / sau mecanizate de manipulare;
- capabile de a cuprinde şi a purta o anumită cantitate de mărfuri.
În tehnologia modernă de transport de întâlnesc două categorii de dispozitive suport
standardizate: paletul şi containereul, dar se utilizează şi alte categorii de dispozitive, în general
nestandardizate (diferite tipuri de cutii şi lăzi).
 În scopul protecţiei în timpul operaţiunilor de manipulare, transportare, depozitare şi
comercializare marfa transportată, cu unele excepții, trebuie să fie ambalată.
Ambalarea este o „operatie, procedeu sau metoda, prin care se asigura cu ajutorul
ambalajului, protecţia temporara a produsului, în decursul manipularii, transportului, depozitării,
vânzării, contribuind şi la înlesnirea acestora până la consumare sau până la expirarea termenului de
garanţie
Conţinutul fiecărui ambalaj trebuie să fie omogen şi să cuprindă produse de acelaș soi,
calitate, stare de maturitate şi calibru. Fiecare ambalaj trebuie să fie etichetat şi marcat în
conformitate cu prevederile legislației în vigoare.

Funcţia de promovare a vânzării

Crearea ambalajelor constituie unul dintre elementele strategice ale întreprinderii pentru
comercializarea produselor sale. Astăzi se acordă o importanţă din ce în ce mai mare acestei funcţii,
pentru ca acceptarea unor produse de către consumator depinde într-o masură însemnată de forma şi
de grafica sa , de estetica ambalajului în general.

In general nici una dintre aceste functii nu se gaseste in mod distinctiv pe un produs ci aceste functii
se gasesc toate intr-o intercorelatie.

Factori care determina alegerea ambalajului:

- Caracteristicile produsului care se ambaleaza;

- Conditiile de transport si de manipulare;

- Caracteristicile de calitate a materialelor de ambalaj;

- Tipurile si functiile ambalajelor;

- Metoda de ambalare;

- Cheltuielile ocazionate de realizarea si transportul lui.

Clasificarea ambalajelor se face după mai multe criterii, şi anume, după:

• natura materialului din care sunt constituite sunt ambalaje din hartie-carton, sticlă, metal,
materiale plastice, lemn, textil, materiale complexe;

• sistemul de confecţionare sunt ambalaje fixe, ambalaje demontabile, ambalaj pliabil;

• tipul ambalajului: lăzi, cutii, flacoane, pungi etc.;

• domeniul de utilizare ambalaj de transport, de prezentare, desfacere;

• natura produsului ambalat: pentru produse alimentare, industriale, produse periculoase;

• gradul de rigiditate: ambalaje rigide, semirigide, suple;

• modul de circulatie: ambalaj refolosibil, nerefolosibil.

Marfa ambalată în cutii de carton gofrat de diferite dimensiuni.

Cutiile se amplasează pe europaleți, în citeva nivele, în dependență de marfa transportată.

Pentru produsele alimentare este necesar ca, cutiile din carton să dispună de orificii în partea
superioară, pentru asigurarea circulației mai eficinte a aerului și evitarea supraîncălzirii produsului.
Fiecare ambalaj trebuie să fie etichetat şi marcat în conformitate cu legislația în vigoare,
unde se specifică calitatatea și proveniența produsului.
Tipul de europaleți necesari la etapa de paletizare, folosiți în cursa tur-retur a rutei
proiectate
 Acest tip de europaleți, sunt destinați unei game variate de marfuri, sunt de formă plană cu
patru intrări. Masa maximă autorizată 1000kg.

Pe circuitul tehnic al marfurilor producator-mijloace de transport-client apar o serie de probleme

legate de mentinerea calitatii marfurilor.

Ambalajul secundar trebui sa faciliteze manevrarea produsului prin forma, greutatea si volumul sau.

La depozitare, ambalajul preia presiunea rezultata in urma operatiei de stivuire. De aceea, ambalajul
trebuie sa fie usor de aranjat in stiva, iar pe eticheta sa se prevada conditiile de manipulare,
rezistenta la temperaturi variate.

Se apreciaza ca pe parcursul circuitului tehnic, marfurile si ambalajele lor sunt supuse la 30-40
operatii de manipulare, ceea ce inseamna ca in loc de o tona se manipuleaza 30-40 tone. Aceasta
presupune ca cheltuielile aferente acestor operatii pot atinge proportii ce variaza intre 10-15% din
costul produselor. De aceea, rationalizarea procesului de manipulare, depozitare, transport si
distributie se impune astazi cu acuitate. In acest sens, un rol esential se atribuie ambalajului.

Ca echipamente de arimare a mărfurilor în şi pe dispozitivele suport, cele mai folosite sunt:

chingile, slingurile, folia termocontractibilă, sârma de balotare, lanţurile şi cablurile, penele, pernele
gonflabile, rigle etc.
 Tehnologiile de grupare a mărfurilor cele mai utilizate sunt:
(a) pachetizarea;
(b) paletizarea;
(c) containerizarea.
Aceste tehnologii permit transportul în masă a mărfurilor, cu toate modurile, cu costuri
minime şi timpi reduşi pentru operaţiile de transbordare, încărcare şi descărcare.

Pachetizarea reprezintă gruparea mai multor mărfuri , de acelaşi fel sau diferite, ambalate
sau neambalate, într-un tot unitar ce poate constitui în acelaşi timp şi unitate de manipulare şi
transport.

Pentru pachetizare se utilizează în general următoarele elemente de fixare:

 slinguri (din poliester sau material textil);

 chingi (din poliester sau material textil);

 sârme şi benzi de balotare (la acestea se impune protejarea locurilor prin care trece sârma sau
banda).
 Există şi situaţii în care se procedează la pachetizarea specială. Acest sistem necesită
elemente speciale de prindere şi imobilizare cum ar fi: scânduri marginale, de distanţare, rigle,
elemente metalice de legătură, poliester, folii, benzi etc.

Mărfurile pretabile la pachetizare sunt: cheresteaua, hârtia, textilele, ţevile, tabla şi

laminatele, geamurile şi parbrizele, materialele de construcţii etc.
Pentru protecţia pachetelor şi ambalajelor la acţiunea concentrată a benzilor de arimare
pretensionate se utilizează piese de colţ din cauciuc, metal, plastic etc.

Cerintele fata de ambalajul de transport sunt:

adaptarea ambalajului la normele de transport;

optimizarea raportului volum/greutate (ambalajul cu un volum standard beneficiaza de un tarif

avantajos si de conditii mai bune de transport), greutate mai mica a ambalajului corespunde unei
taxe mai mici.

posibilitatea de adaptare a ambalajului in unitatile de incarcare utilizate uzual in transportul principal

si secundar de marfuri.