Coordonator lucrare

Prof. Mihaela Narcisa Zgârdea

DASCĂLUL, DE PROFESIE ROMÂN

REVISTĂ ANUALĂ A CADRELOR DIDACTICE

Anul III, Nr. 3/2023

Editura SITECH
Craiova, 2023
Corectura aparţine autorilor.

© 2023 Autori
Toate drepturile asupra acestei ediții sunt rezervate autorilor. Orice reproducere
integrală sau parţială, prin orice procedeu, a unor pagini din această lucrare, efectuate
fără autorizația autorilor este ilicită și constituie o contrafacere. Sunt acceptate
reproduceri strict rezervate utilizării sau citării justificate de interes științific, cu
specificarea respectivei citări.

© 2023 Authors
All rights reserved. This book is protected by copyright. No part of this book may be
reproduced, stored in a retrieval system, or transmitted in any form or by any means,
electronic, photocopying, recording or otherwise, without written permision from the
copyright owner.

Editura SITECH face parte din lista editurilor românești acreditate de CNCSIS și de
asemenea face parte din lista editurilor cu prestigiul recunoscut de CNCS, prin
CNATDCU, pentru Panelul 4.

Editura SITECH Craiova, România

Aleea Teatrului, nr. 2, Bloc T1, parter
Tel/fax: 0251/414003
E-mail: office@sitech.ro / editurasitech@yahoo.com

ISSN 2501-0832
 ROMÂNIA, ȚARA MEA
Proiectul național „România, țara mea” este implementat de Școala Gimnazială Nr. 7 Reșița de
paisprezece ani și reprezintă modalitatea prin care această instituție marchează Ziua Națională a
României. Activitatea finală a proiectului constă într-un concurs național de desene, fotografii și eseuri,
fiecare secțiune fiind dedicată elevilor dintr-un ciclu de învățământ. Concursul este completat de o
expoziție națională de desene și fotografii. Și în acest an, expoziția a fost găzduită de Muzeul Banatului
Montan Reșița. Proiectul cuprinde și o secțiune dedicată cadrelor didactice, constând într-o sesiune de
comunicări de specialitate pe teme de interes general din educație.
Participarea la ediția 2023 a proiectului a fost deosebit de numeroasă, participanții provenind din
toate județele țării, fără excepție, atât din mediul urban, cât și din rural. Situația participărilor, la finalul
proiectului, a fost următoarea:
x Secțiunea România, țara mea - 380 desene (preșcolari)
x Secțiunea Locuri de poveste din țara mea (ciclul primar) - 385 fotografii
x Secțiunea File de istorie (ciclul gimnazial) - 105 fotografii
x Secțiunea Școala, pașaport spre viitor - 75 fotografii
x Secțiunea Dascăli de renume (ciclul liceal) - 40 eseuri și interviuri
x Simpozion național Dascălul, de profesie român (cadre didactice) - 208 materiale
Totalul lucrărilor înscrise în ediția actuală a proiectului a fost 1193. Pe lângă participanții la
concurs, proiectul cuprinde o secțiune specială, dedicată elevilor și preșcolarilor Școlii Gimnaziale Nr. 7
Reșița. Sub genericul Invitație la masă, ca la noi acasă, toți copiii care se formează în această unitate
(650, în anul școlar 2023-2024) primesc o masă tradițională, acțiune posibilă cu sprijinul Asociației de
părinți a școlii.
Revista de față – Dascălul, de profesie român - publică o mare parte a lucrărilor cadrelor didactice
implicate în proiect, publicația fiind, și aceasta, un produs final al acestuia. Ea cuprinde articole de
specialitate din domeniul educației care promovează exemplele de bune practici, evidențiind modalitatea
în care profesorii români reușesc să atingă obiectivele propuse la demararea procesului instructiv-
educativ. Revista apare în fiecare an de Ziua Națională și oferă cadrelor didactice din țară oportunitatea
de a-și face cunoscute experiențele profesionale de succes, dar și de a împărtăși situații problemă întâlnite
în activitatea desfășurată la catedră.
Materialele publicate conțin idei, puncte de vedere, soluții la diferite situații. Cadrele didactice
prezintă cazuri concrete, oferă variante de acțiune, venind în întâmpinarea eventualelor probleme de care
se lovesc colegii din țară. Conținutul textelor este variat, de la metodologie didactică, activitate formală
și nonformală, proiecte de activități, relația școală - familie – comunitate, imaginea profesorului român,
reacții ale comunității în legătură cu activitatea cadrelor didactice și altele. O mare parte din articole
prezintă situații concrete întâlnite în activitatea didactică, felul în care un cadru didactic care profesează
la ora actuală în România este sau nu mulțumit de munca lui, impactul pe care activitatea didactică îl are
asupra copilului sau asupra familiei.
Parteneri în implementarea și derularea proiectului sunt: Inspectoratul Şcolar Judeţean Caras-
Severin, Casa Corpului Didactic Caraş-Severin, Palatul Copiilor Reşiţa, Asociația de părinți a Școlii
Gimnaziale Nr. 7 Reșița, Biblioteca Judeţeană „Paul Iorgovici” Caraş-Severin, Muzeul Banatului
Montan Reșița.
Menționăm că și ediția a XIV-a a proiectului, la fel ca cele anterioare, apare în Calendarul
Activităților educative Naționale 2023, Anexa 1 la OME nr. 3612/31.01.2023, poziția 21.

Prof. Cristina Ardeleanu, coordonator proiect

3
 CUPRINS

1. Ababei Camelia, Școala Gimnazială ,,Alexandru Piru” Mărgineni, județul Bacău, Activităţile
extracurriculare și dezvoltarea creativităţii – pag. 13
2. Ababei Mihai-Codrin, Școala Gimnazială „Al. I. Cuza” Bacău, județul Bacău, Apreciază-mă așa
cum sunt! – pag. 14
3. Alexandru Carmen Mirela, Școala Gimnazială „Sf. Gheorghe” Cuca, județul Galați, Provocările
profesorului de Limba și literatura română– pag. 16
4. Alexandru Mihaela, Grădinița cu Program Prelungit „Voinicelul” Slobozia, județul Ialomița, Cariera
didactică – un drum presărat cu suișuri și coborâșuri – pag. 17
5. Andrei Bunea Georgiana, Școala Gimnazială „B. P. Hasdeu”, județul Prahova, Rolul personalității
cadrului didactic în formarea personalităṭii elevilor – pag. 19
6. Andronic Casandruța, Grădinița cu Program Prelungit „Gulliver” Suceava, județul Suceava, Trăiri,
gânduri și emoții în meseria de cadru didactic – pag. 20
7. Anton Daniela, Diaconu Ramona, Liceul Tehnologic Special „Vasile Pavelcu” Iași, județul Iași,
Profilul dascălului din perspectiva educației speciale – pag. 21
8. Arbănașu Nicoleta-Denisa, Grădinița cu Program Prelungit Nr. 47 Brăila, județul Brăila, Dascălul,
de profesie român – pag. 22
9. Ardelean Ana-Ioana, Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă „Cristal” Oradea, județul Bihor, Școala şi
familia parteneri in procesul instructiv-educativ – pag. 22
10. Ardeleanu Emilia Cristina, Școala Gimnazială Nr. 7 Reșița, Totul despre apă – pag. 24
11. Babin Cristina–Ionela, Grădinița cu Program Prelungit „Rița-Gărgărița” Agigea, județul Constanța,
Impactul activităților extracurriculare asupra preșcolarior și al familiei – pag. 26
12. Barna Gabriela-Mirela, Școala Gimnazială Nr. 7 Reșița, județul Caraș-Severin, Stimularea motivației
elevilor pentru învățare – pag. 27
13. Băeșu Alina Ionela, Școala Gimnazială Râșca, județul Suceava, Întâlnirea de dimineață – startul
unei zile în clasă – pag. 28
14. Bălu Cosmina, Școala Gimnazială ,,Sorin Leia” Tomești, Timiș, Menirea educatorului – pag.30
15. Băncilă Corina, Palatul Copiilor Brașov, județul Brașov, Preocupările dascălului român și
importanța teatrului în educație – pag. 31
16. Bebu Andreea, Colegiul Tehnic ,,C. D. Nenițescu” Pitești, județul Argeș, Sunt profesor într-o școală
din România – pag. 32
17. Bejenariu Anca, Grădinița cu Program Prelungit. ,,Riki-Priki” Reșița, județul Caraș-Severin, Surprize
pentru pitici - Proiect extracurricular – pag. 33
18. Bibicu Ioana Mirela, Liceul Teoretic ,,Callatis” Constanța, județul Constanța, Rolul profesorului în
formarea și pregătirea elevilor – pag. 34
19. Bireș Rozalia, Scoala Primară Nr.2 Făgetu, comuna Plopiș, județul Sălaj, 1 Decembrie – pag. 36
20. Bîndac Marlena, Grădinița cu Program Prelungit „Letea”, județul Bacău, Cultivarea valorilor
naționale – pag. 38
21. Blaga Adriana, Școala Gimnazială Nr. 1 Buntești, județul Bihor, Importanța strategiilor creative în
predarea matematicii la clasele primare – pag. 39
22. Boboc Marcelina, Școala Gimnazială „Vasile Alecsandri” Roman, Structura- Grădinița cu Program
Prelungit Nr. 5 Roman, județul Neamț, Educația parentală- modele și bune practici – pag. 40
23. Bordeianu Tincuţa, Grădiniţa cu Program Prelungit nr. 30 Galaţi, județul Galați, Managerul școlar-
factor activ al schimbărilor legislative, pentru atingerea potențialului de dezvoltare al fiecărui
beneficiar primar al educației – pag. 41

4
24. Brațan Bianca Ramona, Liceul Tehnologic ,,Ion Creangă” – Grădinița P.N. Curtici, județul Arad,
Impactul activității didactice asupra copilului – pag. 43
25. Brădău Liana Mihaela, Liceul Teoretic Nr. 1 Bratca, Grădinița cu Program Normal Nr. 6 Damiș,
județul Bihor, Impactul activității didactice asupra preșcolarilor – pag. 44
26. Brezoi Mihaela, Grădinița cu Program Prelungit Nr. 7, Slatina, județul Olt, Despre colaborarea
eficientă dintre grădiniță și familie – pag. 45
27. Brînzan Ligia-Daniela, Școala Gimnazială Calopăr, județul Dolj, Jocul – sursă a educației
nonformale – pag. 46
28. Bulboacă Ana-Maria, Grădiniţa cu Program Prelungit Nr. 19 Botoşani, județul Botoșani, Implicarea
familiilor în educația timpurie – pag. 49
29. Bunescu Elena-Alexandra, Școala Gimnazială Nr. 4 – Grădinița cu Program Normal Nr. 11
Copăcelu, județul Vâlcea, Dascălul român, amprentă a educației și al exemplului – pag. 51
30. Bunescu Mihaela, Școala Gimnazială „Nicolae Bălcescu” - Grădinița cu Program Normal Rotărăști,
N. Bălcescu, județul Vâlcea, Dascălul român, imaginea eternă al învățământului românesc – pag. 50
31. Bursuc Denisa-Cosmina, Liceul Teoretic Sebiș - Grădinița cu Program Prelungit Sebiș, județul Arad,
Dascălul de profesie român – pag. 52
32. Butan Cristina, Școala Gimnazială Unirea, Braniștea, județul Galați, Proiectarea didactică și
management european în spațiul românesc – pag. 54
33. Butaș Diana-Maria, Grădinița cu Program Prelungit „Prichindel” Jibou, Sălaj, Dascălul iubit–pag.57
34. Calistru Dorina, Școala Gimnazială „Învățător Vasile Hlihor” Baia, județul Suceava, Să gândim
„altfel” relația școală – familie – pag. 58
35. Cazacu Camelia, Școala Gimnazială „Constantin Gh. Marinescu” Galați, județul Galați, Profesorul
și formarea profesională – pag. 59
36. Chelaru Violeta, Școala Gimnazială „Alexandru Ioan Cuza” Roman, județul Neamț, La pas, în lumea
plantelor medicinale-Proiect educațional de educație ecologică – pag. 60
37. Chidon–Frunză Mirela, Școala Gimnazială „Bogdan Vodă” Rădăuți, județul Suceava, Code week
2023 la Școala Gimnazială „Bogdan Vodă” Rădăuți, județul Suceava – pag. 61
38. Chiriță Daniela-Andreea, Grădinița cu Program Prelungit Nr. 47 Brăila, județul Brăila, Dascălul,
doctor de suflete – pag. 62
39. Chirițoiu Diana Maria, Grădinița cu Program Prelungit Nr. 21 Drobeta Turnu-Severin, județul
Mehedinți, Dascălul de profesie român – pag. 63
40. Cilibiu Maria, Școala Gimnazială Sâmbotin, județul Gorj, Importanța activităților de tip aut-door în
formarea competențelor sociale – pag. 64
41. Cîlnicean Olivera Milița, Școala Gimnazială Nr. 2 Bocșa, județul Caraș-Severin, Vremuri trecute și
vremuri actuale – pag. 65
42. Cioc Florica-Luminița, Liceul „Tudor Vladimirescu” Drăgănești, județul Olt, Dascălul de clasă
pregătitoare – pag. 67
43. Cioc Marina-Iuliana, Grădinița „Prietenii Mei” București, Un dascăl răbdător – pag. 68
44. Ciui Cristina-Delia, Școala Gimnazială Podgoria, Buzău, Dascălul de clasă pregătitoare– pag.69
45. Cîrstea Ionelia, Grădinița cu Program Prelungit Nr. 21, Drobeta Turnu Severin, județul Mehedinți,
România mea... în Europa – pag. 70
46. Cîrstina Mirela, Școala Gimnazială „Petre Țuțea” Boteni, județul Argeș, Dezvoltarea competențelor
prin abordare transdisciplinară – pag. 72
47. Clinciu Ștefania Adelina, Grădinița cu Program Prelungit „Albinuța” Nr.1 Zărnești, județul Brașov,
Dascălul generației actuale – pag. 74
48. Cojocaru Mihaela, Grădiniţa cu Program Prelungit Nr. 56 „Crăiasa Zăpezii” Brăila, județul Brăila,
Arta de a fi educator – pag. 75

5
49. Comşa Adina, Clubul Copiilor Măcin, județul Tulcea, Un nou an şcolar, un nou început – pag. 76
50. Conţ Melania, Liceul Teoretic „Ana Ipătescu” Gherla, județul Cluj, Dezvoltarea abilităţilor
emoţionale şi sociale prin activităţile extracurriculare – pag. 78
51. Coșan Rodica, Școala Gimnazială ,,D. D. Pătrășcanu” Tomești, județul Iași, Starea de bine a elevului
la școală – pag. 79
52. Crăciun Simona Diana, Şcoala Gimnazială „Ion Băncilă” Brăila, județul Brăila, Sărbători cu Moş
Crăciun la clasa pregătitoare-Exemple de bune practici – pag. 81
53. Croitoru Cristina Lenuța, Palatul Copiilor Constanța, Constanța, Dascălul, de profesie român– pag.82
54. Cucuiet Mariana, Grădinița cu Program Normal Chintelnic, județul Bistrița-Năsăud, Rolul și
personalitatea dascălului – pag. 83
55. Curcan Alina – Mihaela, Școala Gimnazială Ziduri, județul Buzău, Importanța activităților
extrașcolare – pag. 84
56. Damian Margareta, Colegiul Național Pedagogic „Regina Maria” Deva, județul Hunedoara, Proiect
educațional „Săptămâna Eminescu” – pag. 85
57. David Elena Eugenia, Liceul Teoretic „Traian Vuia” Făget, județul Timiş, Managerul clasei – pag.86
58. Dehelean Mariana Crina, Colegiul Tehnic „Alesandru Papiu Ilarian” Zalău, județul Sălaj, Modele
de bună practică în colaborarea şcoală – familie- comunitate – pag. 87
59. Demian Elena Petronela, Grădinița cu Program Prelungit Orlat, Sibiu, Meseria de dascăl – pag.90
60. Diaconu Daniela Elena, Grădinița Nr. 44, București, Fenomenologia existenței dascălului – pag. 92
61. Diaconu Dumitra, Școala Gimnazială Rotunda, jOlt, Rolul școlii și al familiei în educaţia copilului
– pag. 92
62. Diaconu Raluca-Daniela, Școala Gimnazială Nr. 11 Piatra Neamț, județul Neamț, Educația, o calitate
de actualitate! – pag. 94
63. Dimitriu Maria-Mădălina, Colegiul Național de Artă „George Apostu” Bacău, județul Bacău,
Profesorul – lumina din sufletul copiilor – pag. 95
64. Doagă Tudorița, Școala Gimnazială Nr. 3 Slobozia, județul Ialomița, Proiect educațional „Lumea se
schimbă. Noi?” – pag. 96
65. Domășnean Alina, Colegiul Național „Traian Lalescu” Reșița, județul Caraș-Severin, Modalități de
evaluare în alternativa Step by Step – pag. 97
66. Dorcu Valentina, Școala Gimnazială Râșca, Suceava, Starea de bine a profesorilor în școli– pag.99
67. Dragotă Mirela, Școala Gimnazială Nr. 1 Concești, județul Botoșani, Educația din perspectiva
valorilor naționale – pag. 101
68. Edu Liliana, Școala Gimnazială ,,Aron-Vodă” Iași, Provocările profesorului de azi – pag. 102
69. Ene Carmen-Monica, Grădinița Nr. 35, București, Colaborarea grădiniță-familie – pag. 103
70. Epure Elena Cristina, Grădiniță cu Program Prelungit „Dumbrava Minunată” Craiova, județul Dolj,
România sufletului meu – pag. 106
71. Epure Mădalina-Maria, Școala Gimnazială Nr. 7 Reșița, județul Caraș-Severin, Temele la clasele
primare - repudiere psiho-educativă sau dezvoltare educațională? – pag. 107
72. Fichioș Monica, Școala Gimnazială Nr. 1 Oituz, județul Bacău, Întâlnirile individuale cu părinții,
mijloc eficient de colaborare școală-familie – pag. 108
73. Filipoiu Mădălina-Ramona, Grădinița cu Program Normal Nr. 1Vălenii de Munte, județul Prahova,
Metode inovative de evaluare – pag. 109
74. Flondor Ionela-Corina, Liceul Tehnologic Baia de Fier, județul Gorj, Educația emoțională - o nouă
paradigmă – pag. 111
75. Fulga Daniela–Ancuţa, Liceul Tehnologic „Dumitru Mangeron” Bacău, județul Bacău, Dascălul, de
profesie român – pag. 112
76. Gavriș Angela, Școala Gimnazială Gherța Mică, județul Satu Mare, Povestea României – pag. 113

6
77. Gârtoi Ionuț, Casa Corpului Didactic Caraș-Severin, Politici privind formarea cadrelor didactice –
pag. 114
78. Gârtoi Viorica, Colegiul Național „Diaconovici-Tietz” Reșița, județul Caraș-Severin, Ce evaluăm la
ora de religie – pag. 115
79. Geaucă Luciana-Maria, Grădinița cu Program Normal „Ion Creangă” Balş, județul Olt, Proiect de
parteneriat educaţional „Viața are prioritate!” – pag. 117
80. German Norana-Monica, Grădiniţa cu Program Prelungit „Dumbrava Minunată”, Hunedoara,
județul Hunedoara, Dascălul, de profesie român – pag. 118
81. Gheju Maria Claudia, Grădiniţa cu Program Prelungit Remetea Luncă, județul Timiș, Vocația ființei
de la catedră – pag. 119
82. Gheorghe Gabriela, Grădiniţa cu Program Prelungit Valea Dulce, județul Prahova, Dascăl de
România – pag. 120
83. Gheorghieș Diana, Școala Gimnazială „George Coșbuc” Iași, județul Iași, Ziua Națională,
sărbătorită cu copiii – pag. 122
84. Gheorghiță Daniela-Mădălina, Școala Gimnazială Berteștii de Jos, județul Brăila, Factorii reușitei
școlare – pag. 123
85. Gomboş Diana Adela, Şcoala Gimnazială Culciu Mare, județul Satu Mare, Proiect educațional
filantropic-Gecuţele lui Moş Nicolae – pag. 124
86. Grad - Victoria Camelia, Grădinița cu Program Prelungit „Prichindel” Jibou, județul Sălaj, Calitățile
cadrului didactic român – pag. 125
87. Grădinariu Claudia–Florentina, Școala Gimnazială Nr. 11 Botoșani, județul Botoșani, Viață de
profesor… prin ochi de profesor – pag. 126
88. Gugiu Viorica, Grădinița Nr. 35 București, Sector 5, Promovarea calității educației prin intermediul
proiectelor educaționale – pag. 127
89. Gyuretta Gabriela, Școala Gimnazială „Mihai Peia” Reșița, județul Caraș-Severin, Ne mai place să
învățăm? – pag. 128
90. Herța Gabriela-Elena, Școala Gimnazială Romuli, județul Bistrița-Năsăud, Profesor în România -
reflecții despre starea de bine și cultivarea responsabilității – pag. 129
91. Hurjui Vironica Domnica, Școala Gimnazială ,,Samson Bodnărescu” Gălănești, județul Suceava,
Proiect didactic – pag. 131
92. Iacob Iuliana, Grădinița cu Program Prelungit „Prichindel” Jibou, județul Sălaj, Sunt mândră de
profesia mea – pag. 133
93. Ilieş Ioana, Liceul Tehnologic „Constantin Brâncuşi” Dej, Cluj, Dascălul şi eternitatea – pag.135
94. Iliescu Claudia Venera, Grădinița cu Program Prelungit Nr. 21 Drobeta Turnu-Severin, județul
Mehedinți, Un dascăl român – pag.136
95. Ionel Eugenia-Maria, Liceul Tehnologic Halînga, județul Mehedinți, Educarea pentru viață prin
lectura – pag. 137
96. Ionel Gabriel Adrian, Școala Gimnazială „Alice Voinescu” Drobeta Turnu-Severin, județul Mehedinți,
Arta de a fi un bun profesor – pag. 138
97. Iova Ramona Petronela, Grădiniţa cu Program Normal Rusca-Montană, județul Caraş-Severin,
Personalitatea educatoarei – pag. 140
98. Ispas Mihaela, Colegiul ,,Nicolae Titulescu” Brașov, județul Brașov, Dor de țară, în sfârșit, acasă!
– pag. 141
99. Ivan Geanina, Grădiniţa cu Program Prelungit Nr. 30 Galați, județul Galați, Rolul educatoarei în
facilitarea adaptării și integrării copilului la grădiniță- particularități ale relației educatoare-copil
– pag. 142

7
100. Ivasciuc Daniela–Claudia, Școala Gimnazială „Dan Iordăchescu” Hlipiceni, județul Botoșani, Să
ne păstrăm tradițiile! – pag. 144
101. Jercan Lavinia-Loredana, Grǎdinița cu Program Prelungit „Dumbrava Minunatǎ” Zalǎu, județul
Sǎlaj, Proiect de parteneriat educațional local – pag. 144
102. Jurcă Eufemia, Școala Gimnazială „Marius Șandru” Reșița, județul Caraș-Severin, ABC-ul
ecologiei la micul școlar – pag. 145
103. Kokeny Iolanda Carmen, Liceul Tehnologic ,,Sfântu Nicolae” Deta, județul Timiș, Momente de
neuitat – pag. 147
104. Lămășanu Livia, Școala Gimnazială Râșca, județul Suceava, Performanța în educație – pag.148
105. Lazăr Alina Maria, Liceul Tehnologic „Johanes Lebel” Tălmaciu, Grădinița cu Program Prelungit
Nr.1, județul Sibiu, Experiența mea ca și profesor preșcolar – pag. 151
106. Lozneanu Violeta, Grădiniţa cu Program Prelungit Nr. 5 Braşov, județul Brașov, Dascălul –
„Lumânarea care se consumă pentru a lumina calea pentru alţii” – pag. 152
107. Ludoșan Rozalia, Școala Gimnazială Fărău, județul Alba, Dascălul, de profesie român– pag. 153
108. Lungu Daniela, Grădiniţa cu Program Prelungit ,,Riki-Priki” Reșița, județul Caraș-Severin, O
săptămână de vis cu Riki-Priki – pag. 154
109. Lupu Mirela Denisa, Grădinița cu Program Prelungit Nr. 21 Drobeta Turnu-Severin, județul
Mehedinți, Un dascăl în țara sa – pag. 155
110. Mailat Alexandra, Școala Gimnazială Nr. 7 Reșița, județul Caraș-Severin, Dezvoltarea
competențelor cheie prin prima disciplinei matematică – pag. 156
111. Mandache Mihaela, Școala Gimnazială Nr. 1 Avrămeni, județul Botoșani, Educația în
România: provocări, oportunități și impactul cadrelor didactice – pag. 157
112. Marian Lavinia-Mariana, Grădinița cu Program Prelungit ,,Dumbrava Minunată”, Zalău, județul
Sălaj, Ritmuri și culori în sala de clasă: educația ca oportunitate și provocare – pag. 158
113. Marin Roxana Constanța, Grădinița Școlii Mexic Bucuresti, Dragoste insuflată de generații –
pag. 159
114. Marleneanu Cerasela Iuliana, Liceul Tehnologic „Iorgu Varnav Liteanu” Liteni, județul Suceava,
Dezvoltare competențelor secolului 21 – pag. 160
115. Maxim Ruxandra Gina, Școala Gimnazială „Vasile Pârvan” Bârlad, județul Vaslui, Colaborarea
școală – familie – pag. 163
116. Mazilu Simona, Grădinița Nr. 35 București, Sector 5, Proiect educațional "Sărbătorile la români
– voie bună, fantezie și culoare” – pag. 164
117. Melencu Elena-Denisa, Liceul Tehnologic Baia de Fier, județul Gorj, Dascălul, de profesie
român – pag. 166
118. Merticariu Andreea, Grădinița cu Program Prelungit Făget, județul Timiș, Dascălul de profesie
român – pag. 167
119. Mînzicu Simona Valentina, Liceul Teoretic „Șerban Vodă” Slănic, județul Prahova, Reflecții și
provocări în drumul educațional:experiența unui dascăl din învățământul primar – pag. 169
120. Mîrzan Manuela, Grădinița Program Prelungit „Pinocchio” Fălticeni, județul Suceava, Ritmuri și
culori în sala de clasă: educația, ca oportunitate și provocare – pag. 170
121. Moisi Mirela, Şcoala Profesională ,,Petri Mor” Nuşfalău, județul Sălaj, Activităţile
extracurriculare şi extraşcolare - bucuria tuturor copiilor! – pag. 172
122. Moldovan Sanda Ramona, Grădinița cu Program Prelungit „Dumbrava Minunată” Zalău, judeţul
Sălaj, Dascălul model – pag. 173
123. Moroiu Cerasela-Ioana, Școala Gimnazială Nr. 3 Slobozia, județul Ialomița, Dascălul- speranța
țării – pag. 174

8
124. Munteanu Elena, Colegiul Naţional „Mircea Eliade” Reşiţa, județul Caraș-Severin, Dascălul –
vocație și dăruire – pag. 175
125. Nicolae Elena, Școala Gimnazială „Ion Basgan” – Grădinița cu Program Prelungit Nr. 8 Focșani,
județul Vrancea, Portretul cadrului didactic – pag. 176
126. Nicula Ionela Florentina, Grădinița cu Program Prelungit „Voinicelul” Slobozia, județul Ialomița,
Pledoarie pentru meseria de învăţător – pag. 178
127. Noghi Nicoleta, Școala Gimnazială Agăș, județul Bacău, Impactul activității didactice asupra
dezvoltării elevului – pag. 180
128. Oargă Daniela, Grădinița cu Program Prelungit Nr.1 Sânnicolau Mare, județul Timiș, Dascălul,
de profesie român – pag. 181
129. Omer Andreea, Şcoala Gimnazială Nr. 2 Ciocârlia de Sus, județul Constanța, A fi (sau a nu fi)
profesor în România la momentul actual… – pag. 182
130. Opincariu Florina, Colegiul Național „Ferdinand I” - CJRAE Bacău, Școala online – adevăr sau
provocare – pag. 183
131. Oprea Elena, Școala Gimnazială Raciu, județul Dâmbovița, Proiectele Etwinning -provocare în
meseria de dascăl – pag. 185
132. Oprea Marinela, Grădiniţa „Muguri de Anin” Aninoasa, județul Dâmbovița, Sunt dascăl român
– pag. 186
133. Osăceanu Neluța Valentina, Școala Gimnazială Drăcșenei, județul Teleorman, Relația educator-
elev – pag. 187
134. Pahonțu Gheorghița, Grădinița cu Program Prelungit Nr. 15 Târgoviște, județul Dâmbovița,
Proiect educațional internațional-„Copilăria-muzică, joc și culoare” – pag. 189
135. Pahonțu Ilenuța Andreea, Grădinița cu Program Prelungit Nr. 15 Târgoviște, județul Dâmbovița,
Proiect educațional -„Zâmbete pe chipurile copiilor” – pag. 190
136. Păiș Carmen, Grădinița cu Program Prelungit Mehedința, județul Prahova, Dascăl în România –
pag. 191
137. Pantazescu Luciana, Liceul cu Program Sportiv Brăila, județul Brăila, Rolul proiectelor
educaționale în formarea și dezvoltarea personalității elevilor – pag. 192
138. Păunescu Iuliana, Colegiul Național Pedagogic „Regina Maria” Deva, județul Hunedoara,
Necesitatea formării și dezvoltării competențelor de reziliență în cariera didactică – pag. 193
139. Păușan Rodica Camelia, Școala Gimnazială Târnova, județul Caraș-Severin, Dascălul român –
pag. 195
140. Paveloni Daniela Rocsana, Liceul Teoretic „Traian Vuia” Făget, județul Timiș, Învățarea online-
provocarea profesorului român – pag. 196
141. Petrescu Adelina, Școala Gimnazială „George Gârda” Mănăștiur, județul Timiș, Arta de a fi
educator – pag. 197
142. Petriceanu Lenuţa, Şcoala Gimnazială Râşca, județul Suceava, Școala și familia – parteneri în
educația copilului – pag. 199
143. Petrovici Luminița, Școala Gimnazială „Vasile Pârvan” Bârlad, județul Vaslui, Relația profesor-
elevi – pag. 200
144. Petrovici Silvia, Școala Gimnazială Dorobanțu, județul Tulcea, Pledoarie pentru meseria de
dascăl – pag. 202
145. Pisău Mădălina, Școala Gimnazială „Nicolae Titulescu”, județul Buzău, Școala românească în
context actual – pag. 204
146. Pleșcan Melania, Școala Gimnazială ,,Aron-Vodă” Aroneanu, județul Iași, Portret de dascăl –
pag. 205

9
147. Podhora Maria, Grădinița cu Program Prelungit Nr.1 Aleșd, județul Bihor, Sunt român în
România! – pag. 206
148. Pomoja Ileana, Școala Gimnazială Nr. 7 Reșița, județul Caraș-Severin, Dascăl în România – pag.
207
149. Popa Eleonora, Școala Gimnazială Crușeț, județul Gorj, Personalitatea creatoare a dascălului –
pag. 209
150. Popa Ioana Marilena, Școala Gimnazială „Nicolae Titulescu” Caracal, județul Olt, A fi dascăl –
pag. 210
151. Popa Ionela, Școala Gimnazială „I. Gh. Duca” Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea, Aspecte
metodologice privind prezentarea evenimentelor istorice la nivelul ciclului primar – pag. 211
152. Popa Jeni Marilena, Colegiul Economic „Virgil Madgearu” Galați, județul Galați, Prin cetățile
României – pag. 213
153. Popescu Cristina-Monica, Școala Gimnazială Godinești, județul Gorj, Bicentenar Tudor
Vladimirescu – pag. 214
154. Postelnicu Ana-Codruța, Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă „Sfântul Vasile” Craiova,
județul Dolj, Profesorul de ieri - profesorul de azi – pag. 215
155. Rada Olivia Marinela, Liceul Teoretic „Gh.Vasilichi” Cetate, județul Dolj, Activități outdoor pe
malul Dunării – pag. 216
156. Radu Rodica, Grădinița cu Program Normal Podenii Noi, județul Prahova, Dascălul, de profesie
român – pag. 219
157. Răduca Magdalena, Grădinița Novaci, județul Gorj, Dascălul meu, prietenul meu – pag. 220
158. Răşchitor Constanţa, Şcoala Gimnazială „Costache Negri” Negri, județul Bacău, Dascălul, de
profesie român – pag. 221
159. Răţoi Cristina, Şcoala Gimnazială Nr. 1 Stăuceni - Grădiniţa Nr. 1 Stăuceni, județul Botoşani,
Bunele maniere – pag. 222
160. Românu Bogdan, Școala Gimnazială Nr. 2 Bocșa, județul Caraș Severin, Limite, oportunități și
provocări în evaluarea cunoștințelor și atitudinilor religioase în învățământul liceal – pag. 223
161. Ruginosu Mirela, Școala Gimnazială ,,Prof. Vasile Gherasim” Țibucani, județul Neamț,
Activitatea didactică în zilele noastre – pag. 224
162. Rus Maricica Florina, Liceul Tehnologic „Florian Porcius” Rodna, județul Bistrița-Năsăud,
Dascălul, de profesie român – pag. 225
163. Sărățeanu Cristina Liliana, Colegiul Economic al Banatului Montan Reșița, județul Caraș-
Severin, Din zestrea crașovenilor – pag. 226
164. Sascău Iuliana, Școala Gimnazială Cleja, Școala Gimnazială Somușca – Structură județul Bacău,
Implicarea cadrului didactic în educarea elevilor – pag. 228
165. Savin Florina Ioana, Școala Gimnazială Elena Cuza - Grădinița cu Program Prelungit Nr.13
Piatra-Neamț, județul Neamț, Proiect educațional „România, țara mea” – pag. 231
166. Șeitoar Ioana Gabriela, Școala Gimnazială Nușeni, județul Bistrița-Năsăud, Măiestria dascălului
reflectată în proiectarea didactică – pag. 232
167. Șerban Andreea Maria, Grădinița cu Program Prelungit Cozia, județul Vâlcea, Unii profesori
predau, alții educă – pag. 236
168. Șerban Roxana Corina, Școala Gimnazială Nr.1 Băneasa, județul Galați, Trăistuța cu povești –
pag. 237
169. Sfetcu Adelina Petronela, Grădinița cu Program Normal Văliug, județul Caraș-Severin,
Integrarea copiilor cu cerințe educaționale speciale în grădinițele din România – pag. 238
170. Simionescu Marinela, Liceul de Arte „Ionel Perlea” Slobozia, județul Ialomița, Târgoviște–
Cetatea de scaun a vechilor voievozi- Proiect educațional – pag. 239

10
171. Sloată Dumitra-Daniela, Grădinița cu Program Prelungit Nr. 47 Brăila, județul Brăila, Activitățile
extrașcolare în mediul preșcolar – pag. 241
172. Smeu Izavela, Centrul Școlar de Educație Incluzivă „Sf. Vasile” Craiova, județul Dolj, Activitate
Montessori: Realizarea fețelor umane din materiale diverse – pag. 242
173. Staicu Florina, Centrul Școlar de Educație Incluzivă Buzău, Jocul online la copilul deficient
mintal – pag. 243
174. Stan Adela Georgeta, Școala Gimnazială „Prof. Univ. Dr. Gheorghe Beleiu” Poiana Vadului,
județul Alba, Managementul școlar – pag. 245
175. Stan Daniela, Școala Gimnazială ,,Eroilor” Lipănești, județul Prahova, Susținerea socio-
emoțională a elevilor în timpul activităților on-line – pag. 248
176. Stanciu Ștefania-Elena, Școala Gimnazială „George Emil Palade” Ploiești, județul Prahova, Cum
am devenit un profesor mai bun – pag. 249
177. Ștefan Georgiana, Grădinița cu Program Prelungit „Albinuța” Nr.1 Zărnești, județul Brașov,
Dascălul, De profesie român. Educația generației moderne – pag. 250
178. Stoian Corina, Școala Gimnazială „Ștefan Luchian” Moinești, județul Bacău, Păstrarea
tradițiilor și obiceiurilor locale și promovarea acestora de către copii – pag. 251
179. Stoica Carmen-Diana, Grădinița cu Program Prelungit Nr. 30 Galați, județul Galați, Proiect
educațional – „Eco-grădinița” – pag. 252
180. Stratulat Mihaela, Școala Gimnazială Nr. 1 Băneasa, județul Galați, Socializarea prin activități
extrașcolare – pag. 253
181. Talagai Filiz, Școala Gimnazială Nr.1 Valu lui Traian, județul Constanta, Impactul activităţilor
nonformale în evoluţia progresului şcolar – pag. 254
182. Tamaș Marinela Florina, Grădinița cu Program Prelungit Nr. 14 Brașov, județul Brașov, Dascălul
unei generații Alpha – pag. 256
183. Tănase Daniela, Colegiul Tehnic „Costin D. Nenițescu” Pitești, județul Argeș, Alexandru
Ipsilanti și învățământul românesc – pag. 257
184. Târchilă Alina, Școala Gimnazială Nr. 163, București, Între dorințe și realitate – pag. 259
185. Teglaș Irina, Grădinița cu Program Prelungit „Prichindel” Jibou, județul Sălaj, Să vrei să fii dascăl
– pag. 260
186. Telcean-Mustoiuc Maria-Elena, Școala Gimnazială Romuli, județul Bistrița-Năsăud, Prima mea
experiență ca profesor – pag. 261
187. Țintă Irina Liliana, Școala Gimnazială Iedera de Jos - Grădinița cu Program Normal Colibași,
județul Dâmbovița, Metode interactive de grup folosite în învăţământul preşcolar – pag. 262
188. Todea Floare, Școala Gimnazială Horea, județul Alba, Dascălul, de profesie român – pag. 264
189. Traian Alina-Ileana, Colegiul Tehnic „Costin D. Nenițescu” Pitești, județul Argeș, E-Space –
Economia circulară (Ec) – pag. 265
190. Trif Anca-Luminița, Grădinița cu Program Prelungit „Prichindel” Jibou, județul Sălaj, Dascălul,
de profesie român – exemple de bune practici – pag. 266
191. Tufenescu Andreea Maria, Grădinița cu Program Prelungit Cozia, județul Vâlcea, De la educaţia
tradiţională la educaţia modernă – pag. 268
192. Tulvan Codruța-Flavia, Colegiul Național „Avram Iancu” Ștei, județul Bihor, Dascălul și
managerul emoţional – pag. 269
193. Țunea Roxana Dana, Colegiul Economic al Banatului Montan Reșița, județul Caraș- Severin,
Dascălul român, aproape de sufletul copiilor – pag. 271
194. Țura Ioana-Alexandrina, Grădinița cu Program Prelungit „Prichindel” Jibou, județul Sălaj,
Importanța proiectelor educaționale în dezvoltarea și formarea elevilor – pag. 272

11
195. Ungureanu Minodora, Liceul Teoretic ,,Callatis” Mangalia, județul Constanţa, Un cadru didactic
eficient şi de succes – pag. 273
196. Vasilescu Delia Elena, Școala Gimnazială Domnească Târgu Neamț, județul Neamț, Alături de
sufletul copiilor – pag. 275
197. Verdeș Raluca-Dida, Grădinița cu Program Prelungit Nr. 21 Drobeta Turnu-Severin, județul
Mehedinți, Dascălul, de profesie român – pag. 276
198. Vereș Crina-Eugenia, Grădinița cu Program Normal Nr. 2 Jibou, județul Sălaj, Importanța
educației la vârstele timpurii – pag. 277
199. Vesa Andreea, Colegiul Tehnic Reșița, județul Caraș-Severin, Încotro, dascăle de profesie
român? – pag. 278
200. Vesa Rodica, Colegiul Tehnic Reșița, județul Caraș-Severin, Starea de bine a elevilor în școală
– pag. 279
201. Vîlcu Ileana, Școala Gimnazială „Nicolae Titulescu” Caracal, județul Olt, A fi dascăl – pag. 282
202. Vizireanu Liliana, Școala Gimnazială „Dimitrie Cantemir” Brăila, județul Brăila, profesia de
dascăl – pag. 283
203. Voicu Daniela, Școala Gimnazială Nr. 1 Limanu, județul Constanța, Școală-profesor-educație –
pag. 284
204. Wetternek Mihaela, Colegiul Tehnic Reșița, județul Caraș-Severin, Profesorul - Centrul reformei
educaționale contemporane – pag. 286
205. Zevedei Gabriela, Grădinița cu Program Prelungit Nr. 47 Brăila, județul Brăila, Rolul educatoarei
în modelarea personalităţii copilului preşcolar – pag. 287
206. Zgârdea Mihaela Narcisa, Școala Gimnazială Nr. 7 Reșița, județul Caraș-Severin, Învăţarea
orientată spre nevoile copilului – scop şi necesitate – pag. 288
207. Zisu Anișoara-Ionela, Școala Gimnazială „Sfântul Gheorghe” Giurgiu, județul Giurgiu, Proiect
educativ național „Caravana reciclării creative” – pag. 290

NOTĂ

RESPONSABILITATEA PENTRU CONŢINUTUL, CORECTITUDINEA ȘI

VALOAREA ȘTIINȚIFICĂ A MATERIALELOR PUBLICATE APARŢINE, ÎN
EXCLUSIVITATE, AUTORILOR.

12
 ACTIVITĂŢILE EXTRACURRICULARE ȘI DEZVOLTAREA
CREATIVITĂŢII
Prof. înv. primar Ababei Camelia
Școala Gimnazială ,,Alexandru Piru” Mărgineni
Județul Bacău

Desfășurarea procesului instructiv-educativ constă în îmbinarea activităţilor şcolare cu activităţi

extracurriculare ce au numeroase valenţe formative, permițând manifestarea creativităţii întregului grup
de elevi, a relaţiilor creative, astfel învățătorul putându-și afirma spiritul inovator, creativitatea didactică,
totodată atrăgându-i si pe elevi.
Dezvoltarea personalității elevilor este preocuparea primordială a învățătorilor în scopul
modelării întregii activități psihice a elevilor și a conduitei acestora conform cerințelor societății în care
se trăiesc.
Activitatea în afara clasei şi extraşcolară oferă numeroase prilejuri pentru cultivarea imaginaţiei,
creativităţii. În cercurile de elevi se desfăşoară o activitate liberă. Aici se pot exersa diferite metode de
stimulare a imaginaţiei, cum ar fi brainstorming-ul. Educatorul poate organiza întâlniri cu oameni de
ştiintă sau de artă care pot vorbi despre munca lor, despre dificultăţi şi satisfacţii. Ei pot trezi vii interese
pentru problemele ce-i preocupă. Şezătorile, vizitarea expoziţiilor, muzeelor, excursiile, serbările şcolare
lărgesc orizontul, câmpul fanteziei copiilor şi sunt surse de inepuizabile întrebări.
Activităţile extracurriculare sunt activităţi complementare activităţilor de învăţare realizate în
clasă, urmăresc lărgirea şi adâncirea informaţiei, cultivă interesul pentru diferite ramuri ale ştiinţei, atrag
individul la viaţa socială, la folosirea timpului liber într-un mod plăcut şi util, contribuind la formarea
personalităţii. În acest sens şcoala trebuie să fie deschisă spre acest tip de activitate care îmbracă cele
mai variate forme.
În cadrul acestor activități elevii deprind folosirea diverselor surse informaționale, se
autodisciplinează învață să învețe, iar cadrul didactic poate să le influențeze dezvoltarea, să-i pregătească
pentru viață.
Aceste activități au ca scop dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în activități
cât mai variate și bogate în conținut, cultivarea interesului pentru activități socio-culturale, oferirea de
suport pentru reușita școlară în ansamblul ei.
Foarte potrivită pentru realizarea cu succes a obiectivelor propuse în domeniul dezvoltării
creativităţii este şezătoarea. Ea reprezintă o formă atractivă, recreativă şi dinamizatoare. Ca formă de
creativitate colectivă, şezătoarea creează cadrul propice elevilor de a se manifesta liber. Şezătoarea, ca
orice acţiune pedagogică poartă amprenta şi nota de originalitate a învăţătorului, ea fiind rezultatul unei
programări şi al unei pregătiri temeinice în prealabil. Prin conţinutul informaţional ce se vehiculează pe
parcursul şezătorii, prin intermediul celor mai accesibile producţii literare cum sunt: poeziile, snoavele,
ghicitorile, poveştile, basmele, proverbele, zicătorile etc. elevii află, culeg o bogăţie de idei, impresii,
trăiesc autentic, spontan şi sincer situaţiile redate.
Astfel, vizitele la muzee, monumente și locuri istorice, case memoriale au oferit elevilor prilejul
de a observa obiectele și fenomenele în starea lor naturală, operele de artă originale, momentele legate
de trecutul istoric local, național,ceea ce a ușurat procesul formării reprezentărilor despre acestea.
Vizionarea spectacolelor de teatru pentru copii, au stimulat și orientat copiii spre aceste domenii
de activitate. Excursiile și taberele școlare au contribuit la îmbogățirea cunoștințelor copiilor despre
frumusețile țării,respectul pentru frumusețile naturii ,artă și cultură.
Am constatat că aceste activităţi au îmbogăţit cunoştinţele elevilor despre viaţa plantelor şi a
animalelor, dar au încurajat şi exprimarea liberă a copiilor în afara clasei. Ei pot reprezenta cu mai multă
creativitate realitatea atunci când desenează, modelează sau au de alcătuit scurte texte. Serbările școlare

13
marchează evenimente importante din viața școlarilor. Aceste activități constau în dezvoltarea artistică a
copiilor dar și într-o atmosferă de sărbătoare instalată cu acest prilej. Am realizat astfel de activități cu
ocazia zilei de 1 Decembrie, a Crăciunului, și la sfârşit de an şcolar, oferindu-le elevilor posibilitatea de
a se exprima liber oral ,în scris sau prin muzică.
Concursurile sunt forme competiţionale de activitate extraşcolară, organizate pe diferite teme.
Am organizat la nivel de şcoală concursuri de matematică, de limba română, de creaţii artistice, de desen,
între clase paralele, dar am participat şi la concursuri județene de creatii plastice,unde am obținut multe
premii. De asemenea un impact foarte mare în rândul elevilor l-a avut concursul de biciclete, role,
trotinete, pe care l-am organizat în cadrul școlii în parteneriat cu Poliția Rutieră Iași.
În şcoala noastră toate cadrele didactice sunt extrem de preocupate atât de desfășurarea
activităților școlare, cât și a celor extrașcolare, acestea ducând la dezvoltarea gândirii critice, la stimularea
implicării viitorilor adolescenți/tineri în luarea deciziilor, în asumarea responsabilităților sociale, astfel
realizându-se o legatură între latura cognitivă și cea comportamentală.
În concluzie, activitățile extrașcolare au un caracter interdisciplinar, oferă cele mai eficiente
modalități de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare deoarece sunt factorii educativi cei
mai apreciați și mai accesibili sufletelor acestora.

Bibliografie
x Revista „Învăţământul primar”, nr.2-3/2001, Editura Discipol, Bucureşti, art. ,,Priorităţi ale
activităţilor educative şcolare şi extraşcolare”
x Revista „Învăţământul primar”, nr.1/2002, Editura Discipol, Bucureşti, „Stimularea creativităţii
elevilor prin activităţile extraşcolare”

APRECIAZĂ-MĂ AȘA CUM SUNT!

Prof. înv. primar Ababei Mihai-Codrin
Școala Gimnazială „Al. I. Cuza” Bacău
Județul Bacău

Într-o lume a interdependențelor universalitatea conflictelor include și sfera educației școlare. Nu

se poate imagina o societate sau o școală care funcționează perfect, fără conflicte. Conflictele sunt o
componentă natural, inseparabilă vieții umane.
În definiția clasică, conflictul reprezintă o opoziție deschisă, o luptă între indivizi, grupuri, clase
sociale etc.Conflictul poate fi abordat și din punctual de vedere al șanselor oferite pentru maturizare și
dezvoltare prin educație. Capacitatea de a aborda conflictele în mod constructiv contribuie pe de o parte
la sănătatea individual a elevilor, pe de altă parte, are efecte asupra sănătății umane în întregul ei.
Conflictele, în accepțiunea modernă, există atunci când două părți aflate în interdependență sunt
apparent incompatibile din cauza percepției diferite a scopurilor sau a nevoilor. Această perspectivă
bazată pe interdependența părților relevă și necesitatea controlului asupra tipului de interacțiune
psihosocială a părților.
Cele mai multe conflicte au la bază motive mixte, în care părțile implicate au atât interese de
cooperare, cât și de competitivitate. Conflictele pot fi constructive, cât și distructive. Problema care se
pune nu este atât prevenirea și eliminarea conflictelor, cât rezolvarea pașnică a acestora. Interesele de
cooperare și compeiție dau naștere la două procese distincte în soluționarea conflictelor. Ponderea
relativă a intereselor de cooperare și competiție la părțile aflate în conflict și modul în care acestea variază

14
pe parcursul conflictului sunt principalii factori determinanți ai acestuia, în funcție de aceștia se va decide
în mare măsură dacă rezultatele conflictului vor fi constructive sau distructive pentru părți.
Dintre avantajele funcționale ale conflictelor putem aminti: stimulează rezolvarea creativă a
problemelor, previn stagnarea, stimulează schimbări personale, organizaționale, sociale, contribuie la
autoevaluarea și testarea posibilităților.
Acceptarea conflictului ca instrument de schimbare poate devein un puternic atu competițional
în procesul de adaptare și integrare a elevilor. Utilizarea unor strategii de intervenție cu privire la
managementul clasei este o artă care ține de măiestria profesorului. Cadrul didactic trebuie să aibă în
vedere faptul că modul în care desfășoară activitățile în clasă, sistemul de evaluare și propria conduită
pot să acționeze asupra performanței școlare .
Există un anumit mod de abordare a rezolvării conflictelor-abordarea implicării, abordarea
rezolvării de probleme, abordarea de tip compromise, abordarea de tip neimplicare și abordarea de tip
ignorare.
Abordarea cu ponderea cea mai mare la cadrele didactice este abordarea de tip rezolvare de
probleme, abordarea de tip compromis și abordarea de tip implicare. Fiecare din abordările dominante
ale unei situații de conflict se identifică cu unul din stilurile managerial:
x abordarea implicării corespunde rolului de lider al clasei, orientat spre ocuparea unei poziții active
în grupul școlar pe care îl conduce;
x abordarea rezolvării de probleme corelează cu rolul de consilier al cadrului didactic, sursă și
resursă de informații și comportamente pentru educabili;
x abordarea de tip compromise implică cadrul didactic ca mediator în actul educațional;
x abordarea de tip neimplicare, care relaționează cu rolul de îndrumător din umbră al cadrului
didactic, axat pe delegarea rezolvării conflictului chiar de elev;
x abordarea de tip ignorare implică rolurile de control și de decizie, conferind cadrului didactic
posibilitatea de a discrimina situațiile conflictuale nesemnificative de cele relevante, care necesită
intervenția sa.
Evitarea, ignorarea sau neimplicarea în raport cu situațiile conflictuale din sala de clasă nu apar
ca abordări predominante ale cadrelor didactice, ci doar ca tendințe în unele situații. Acest fapt corelează
pozitiv cu ansamblul rolurilor manageriale pe care managerul clasei ar trebui să le exercite în grupul
școlar, deoarece procesul pe care îl conduce, cel de dezvoltare a personalității elevilor săi, este unul
esențial, extrem de delicat și cu înrâurire puternică asupra întregii evoluții ulterioare a elevului.
Conflictul este o component natural al existenței cotidiene, în general, și a realității școlare, în
special. În intervențiile lor în situațiile de indisciplină, violență, nonimplicare, cadrele didactice sunt puse
în situația de a demonstra abilități și strategii de management educațional, ținând cont de faptul că nu
educă numai de la catedră sau în clasă, ci prin fiecare contact relațional cu copiii.

Bibliografie
x Stoica-Constantin Ana, ,,Conflictul interpersonal”, Editura Polirom, Iași, 2004
x Ulrich Cătălina, ,,Managementul clasei de elevi-învățarea prin cooperare”, Editura Corint,
București, 2000

15
 PROVOCĂRILE PROFESORULUI DE LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ
Prof. Alexandru Carmen Mirela
Școala Gimnazială „Sf. Gheorghe” Cuca
Județul Galați

Printre provocările cu care se confruntă în ultimii ani profesorul de limba și literatură română se
regăsește adesea refuzul elevilor de a citi, mereu căutând o alternativă mai ușoară, precum ecranizarea
operei respective sau chiar anumite rezumate prezentate online care să le salveze timpul considerat
pierdut cu lectura văzută ca o povară. Într-un cadru socio-cultural caracterizat de o invadare a culturii
media, aceasta pierde tot mai mult teren printre preferințele, preocupările și interesele elevilor.
Fenomenul are cauze variate, precum excesul de informații, programa școlară încărcată, care nu oferă
profesorului posibilitatea de a beneficia de timpul necesar pentru apropierea elevilor de carte, diversele
modalității de stimulare a lecturii fiind, în general, cronofage.
Fără a exclude dintre sursele de lectură spațiul cibernetic, mi-am propus o mai bună apropiere a
elevului de carte, scopul fiind acela de a-l transforma într-un adevărat consumator de lectură, conștient
de importanța și valoarea cărții. Consider că motivația elevilor depinde în primul rând de efortul pe care
îl depune fiecare cadru didactic în parte în cadrul orelor de literatură pentru atragerea lor către actul
lecturii. Astfel, am implementat metode diverse pentru dezvoltarea competențelor de lectură, ce au avut
drept scop înțelegerea textului literar, creșterea expresivității limbajului, familiarizarea cu opere literare
reprezentative pentru cultura română, antrenând elevii în lucrul diversificat cu textul literar, propunându-
le diferite activități desfășurate atât în cadrul orelor de literatură (metoda predicțiilor, jurnalul cu dublă
intrare, reportajului, prezentarea de carte, scheletul de recenzie, turul galeriei, jocul de rol,
problematizare, metoda pălăriilor gânditoare, a interviului cu personajul, lectura dramatizată, proiect
etc.), precum și în afara orelor de curs (concursuri tematice, vizită la bibliotecă, cercul de lectură,
vizionarea unor spectacole teatrale).
În cadrul cercului de lectură ,,Șoricei de bibliotecă” , pe care l-am înființat în cadrul școlii, am
pornit de la ideea că elevii trebuie atrași către lumea cărților, citind nu numai constrânși de notă, ci din
propria plăcere. Astfel, am provocat elevii să descopere lumea romanelor lui Jules Verne cu ajutorul
operei Căpitan la cincisprezece ani. În activitatea de prelectură s-a pornit de la o discuție orientativă,
care a avut un caracter ludic pentru a capta atenția elevilor. Am propus elevilor vizionarea unui fragment
dintr-un documentar despre veleriere, pe baza căruia am făcut trecerea la roman, elevii având sarcina de
a citi în prealabil prima parte a operei literare. Elevii au fost organizați pe grupe/ ateliere de creație care
au avut sarcini specifice: atelierul de ilustraţie (elevii propun o ilustraţie pentru fragmentul selectat -
imaginea naufragiului- o prezintă celorlalți şi justifică alegerile făcute); atelierul de povestire (elevii
propun un rezumat al textului citit, respectând toate convenţiile stabilite); atelierul de păreri personale
(elevii își exprimă opiniile despre comportamentul personajelor, aducând argumente pentru alegerile
făcute); atelierul de anticipare (elevii propun alt final fragmentului, fac presupuneri asupra acțiunii din
partea a doua a romanului); atelierul de transformare a textului (li se propune elevilor să schimbe un
element sau mai multe din text - personaj, loc, timp, acţiune - şi să rescrie astfel textul modificat, elevii
imaginându-și astfel firul epic al romanului având loc într-un viitor îndepărtat pe o navă spațială);
atelierul de lectură orală (elevii realizează lectura pe roluri a fragmentului selectat - teatru de siluete .
O activitate care a fost pe placul elevilor a constituit-o realizarea textelor multimodale (benzi
desenate, postere, broșuri etc.). O astfel de expoziție cu reconstituirea subiectului prin reprezentări
grafice, expusă în holul unității de învățământ, a constituit un bun prilej pentru a atrage interesul celorlalți
elevi către universul operei lui Jules Verne și, implicit, spre stimularea gustului pentru lectura textelor
literare.

16
 Scopul final al acestor activități a fost, pe termen scurt, pregătirea elevilor pentru Evaluarea
națională, subiectul I.9. apelând la lecturile lor suplimentare în rezolvarea lui, iar pe termen lung formarea
unor cititori autentici de literatură.

Bibliografie
x Pamfil, Alina, 2006, Limba și literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise,
Editura Paralela 45;
x Șerban, Marilena, Vincene, Mădălina, 2009, Caiet pentru vacanța de vară: clasa a VI-a,
Editura Art.

CARIERA DIDACTICĂ – UN DRUM PRESĂRAT CU SUIȘURI ȘI

COBORÂȘURI
Prof. Alexandru Mihaela
Grădinița cu Program Prelungit „Voinicelul” Slobozia
Județul Ialomița

Cariera didactică este un drum pe care îl alege acel absolvent de facultate care își dorește ca, prin
ceea ce va face, să schimbe cursul vieții elevilor săi. Nu este ușor să alegi să alegi acest drum și să-ți
asumi această mare responsabilitate. Este o carieră pe care o aleg doar cei motivați și dornici să rămână
la catedră în ciuda greutăților ivite de-a lungul timpului. Iosif Moesiodax sublinia în tratatul său că
pedagogia, arta de a preda, este o „metodă care îndrumează moravurile copiilor spre virtuți și care le
pregătește sufletul spre dragostea față de însușirea învățăturilor”. Provocările sunt numeroase și uneori
copleșitoare. Este ușor la început de carieră să crezi că a fi profesor este un lucru facil. Te bazezi pe
cunoștințele învățate și continui să crezi în puterile tale. Ești pregătit să înfrunți obstacole pentru că ești
motivat de tinerețe, de optimism și de gândul că decizia ta de a deveni dascăl a fost una corectă. Aceasta
este atitudinea multora dintre tinerii absolvenți care pornesc pe drumul sinuos al predării.
Predarea este însă o chemare specială, această meserie nu se potrivește oricui. Trebuie să îți
dorești să inițiezi pe cineva așa cum alții au făcut-o cu tine și să oferi elevilor șansa da a te vedea ca pe
un model. Florentin Remus Mogonea subliniază că „o societate cu o cultură și civilizație recunoscute se
formează și se dezvoltă printr-o educație sănătoasă. O educație de calitate este realizată însă de profesori
buni, bine pregătiți pentru o astfel de meserie”. Un profesor nu este doar omul din spatele catedrei care
transmite informații, el este omul care va imprima elevilor săi o anumită atitudine. Se creează astfel între
aceștia o legătură puternică care presupune învățarea reciprocă și permanentă.
Misiunea și rolul pe care dascălul de îndeplinit sunt dificile. Profesorul este îndrumător,
moderator, mediator, manager și evaluator în procesul educațional. Din această perspectivă, profesorul
își pune amprenta asupra transformării personalității fiecăruia dintre elevii săi, a dezvoltării lor fizice,
intelectuale și socio-morale. În același timp, profesia de dascăl presupune și o dezvoltare și formare
continuă a cadrului didactic astfel încât acesta să aibă o perspectivă de durată asupra domeniului pe care
îl predă care să-i ofere o imagine asupra lumii științifice și care să conducă la însușirea unor metode
eficiente de interacțiune cu elevii.
Școala s-a schimbat de-a lungul timpului și odată cu ea și educația. Educația nu mai este
standardizată, ci personalizată și are un caracter multidisciplinar și interdisciplinar. Școala este astăzi
locul în care se ține cont de nevoile elevului și în care tehnologia joacă un rol din ce în ce mai important.
Dacă acestea sunt lucrurile pozitive pe care le vedem în școlile zilelor noastre atunci se cade să ne referim
și șa aspectele mai puțin vizibile. Există școli în care procesul de educație se desfășoară greoi. Sunt acele

17
școli aflate departe de văzul lumii în care tehnologia pătrunde cu greu, în care profesorii nu-și doresc să
predea fie din cauza distanțelor prea mari de parcurs, fie din cauza lipsei motivației. Cum poți motiva un
cadru didactic să aleagă să predea într-o asemenea școală știind că lipsa mijloacelor de transport în
anumite zone este o realitate, că o parte dintre veniturile lor vor fi cheltuite pe drumuri lungi și procurarea
materialelor didactice? Entuziasmul motivează o persoană pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de
timp, dar în cele din urmă realitatea învinge. Mulți profesori se orientează spre școli mai accesibile și
renunță la mediile din care provin copiii care au cea mai mare nevoie de ei. Discrepanța dintre școlile din
mediul rural s-a adâncit în timp având în vedere schimbările intervenite în contextul epidemiei actuale.
Nu sunt mulți profesori care își doresc să predea în școlile rurale. În mare parte acest lucru se adaugă
cauzelor menționate mai sus prin prisma depopulării satelor. Este bine-cunoscut faptul că populația
tânără de la sate, ia drumul străinătății. Satele rămân pustii, școlile rămân goale. Cei care rămân nu-și
doresc multă carte deoarece modelele promovate astăzi le oferă o falsă imagine de bunăstare într-o țară
în care educația nu mai pare a ocupa primul loc în gândirea celor care se amăgesc cu un viitor luminos
dar fără școală.
În ciuda acestor realități, tonul rămâne optimist pentru că pasiunea pentru meseria de dascăl
pleacă de a crede în ea, de la a crede că poți până la a demonstra acest lucru, de la dorința de a-i învăța
pe copii până la a vedea rezultatele muncii tale.
Tehnologia este importantă, dar aceasta are o importanță secundară din punct de vedere practic
deoarece, indiferent de manuale sau de resursele online, profesorul este cel care dirijează și decide
activitatea de învățare la clasă. Este persoana care își poate inspira elevii, care îi face să creadă că opiniile
lor contează, că au dreptul la opinii și că sunt ascultați.
Copiii au nevoie de profesori empatici care să-i ajute să înțeleagă și să accepte situațiile prin care
trec folosindu-se de inteligența lor emoțională pentru a găsi rezolvări singuri. Cunoștințele pe care le
acumulează în timpul orelor sunt importante, dar la fel de importante sunt abilitățile care le vor fi de folos
în viață. Ioan Cerghit face referire la acestea, amintind că „cu cât elevul reușește să preia asupra lui o
parte din ce în ce mai mare din ceea ce face profesorul”, cu atât mai mult el va avea capacitatea de a se
dezvolta ca individ. Educația este un proces care are loc în mediul școlar dar și în afara lui.
Familia și societatea contribuie și influențează procesul de învățare și fiecare dintre partenerii
actului educațional trebuie să-și asume cu responsabilitate rolurile pe care le au. Problemele apar atunci
când aceste roluri nu sunt asumate sau o parte dintre partenerii actului educațional lipsesc. Lipsa de
comunicare eficientă în anumite cazuri dintre profesori și elevi, profesori și părinți sau chiar dintre părinți
și copiii lor agravează această stare.
Soluțiile trebuie căutate în fiecare dintre noi pentru că suntem singurii care le putem oferi. Un
profesor dedicat nu se va lăsa oprit de greutăți pentru că el înțelege copiii și privește lumea prin ochii lor.
Pentru elevii săi nu ceea ce spune el este important ci felul în care o spune, felul în care se raportează la
această lume, puterea lui de a pătrunde în ea și de a privi lucrurile din perspectiva copiilor.
Calitățile profesorului, printre care se enumeră talentul său pedagogic, abilitățile sale sociale, dar
și capacitatea lui de a relaționa nu doar cu clasa ci și cu fiecare elev în parte sunt evidente și necesare în
actul de educație. Profesorul rămâne omul care poate schimba lumea. Datorită lui lumea a progresat și
continuă să progreseze. Importanța lui nu ar trebui pusă în discuție nicio clipă. Fără educație o țară este
pierdută, iar cei care nu își respectă profesorii sunt cei care nu se respectă pe ei înșiși.

Bibliografie
x Cerghit, Ioan – Modele de învățământ, Editura Polirom, 2006
x Moesiodax, Iosif – Tratat despre educația copiilor sau Pedagogia, București Editura Didactică
și Pedagogică, 1974

18
 ROLUL PERSONALITĂȚII CADRULUI DIDACTIC ÎN FORMAREA
PERSONALITĂṬII ELEVILOR
Prof. înv. primar Andrei Bunea Georgiana
Școala Gimnazială „B. P. Hasdeu” Câmpina
Județul Prahova
Profesorul îndeplinește o misiune extrem de importantă, aceea de a asigura și a susține formarea
personalității elevilor. Încă din clasele primare învățătorul/profesorul reprezintă pentru elevi o adevărată
sursă de influență și încredere care poate schimba copiilor anumite percepte. Rolul profesorului va fii
întotdeauna proeminent, iar exercitarea corectă a acestuia va avea întotdeauna un impact pozitiv major
asupra personalității celuilalt.
Profesorul nu își alege elevii, cum nici elevii nu își aleg profesorii. Prin urmare profesorului îi
revine responsabilitatea integrării sale în sala de clasă și în colectivul de elevi pe care urmează să-l
închege. Într-un colectiv format, profesorul devine unul din membrii acestuia, dar cu statut
diferit.Profesorul are rolul de a conduce, de a decide, de a organiza, de a consilia, de a aprecia, de a
îndruma, este model de conduită civică și morală, este un profesionist.
Așadar, este foarte bine cunoscut faptul că în educație este foarte important cine este cel care
educă, deoarece elevii se formează și învață în funcție de modul în care sunt îndrumați de cadrul didactic.
În învățământul primar, personalitatea elevului este influențată de personalitatea cadrului didactic,
spiritualitatea copilului se hrănește din spiritualitatea celui care îl educa și invers. În aceste etape de
învățare, elevii au tendința de a imita foarte mult învățătorul, fapt pentru care este necesară abordarea
interpersonală, abordare care trebuie să asigure, pe lângă dimensiunea informațional-operațională,
dimensiunea psihosocială, cea a coevoluției și a creșterii celor care interacționează, în cazul de față cadrul
didactic – elev. Această personalizare și umanizarea a interacțiunii educaționale presupune schimbări
constante ale rolului didactic. Cadrul didactic este, pe lângă cel care solicită anumite conduite, trasează
sarcinile de lucru și propune conținuturi ale învățării, și persoana care stimulează și dirijează elevul să
descopere și să-și pună întrebări de cunoaștere.
Personalitatea didactică reprezintă legătura dintre cerințele rolului de învățător și cuantumul
însușirilor psihoindividuale. Aceasta este alcătuită din mai multe variabile: structurile etice, culturale,
filozofice, estetice; pregătirea de specialitate; comunicarea verbală și nonverbală; care sunt și indicatori
ai măsurii în care profesorul este format și interacționează cu elevul.
Aptitudinea pedagogică este considerată unul dintre principalii factori de success în procesul de
instruire. Pe baza unor cercetări experimentale au fost identificate trei tipuri de competență: competența
științifică, competența psihopedagogică si competența psihosocială. Cele trei tipuri de competență nu
acționează izolat, ci sunt integrate în structura personalității elevilor.
Așadar, această aptitudine pedagogică este privită ca principala modalitate de operaționalizare a
tot ceea ce înseamnă personalitate didactică. Este alcătuită atât din cunoștințele și informațiile
educatorului în legătură cu laturile umane, sociale și tehnice ale profesiei didactice, cât și din capacitatea
cadrului didactic de a opera eficient, practic și adecvat cu ele.
În concluzie, competența didactică include erudiția și cunoștințele de specialitate, cunoașterea
profilului psihologic de vârstă al elevului, capacitatea de a se apropia de el și de a-l înțelege, capacitatea
de relaționare afectivă cu elevul, inspirație de moment și inteligență spontană în luarea deciziilor. Toate
aceste aspecte conduc la formarea unei personalități bine conturate care dau tonul și influențează celelalte
structuri ale individualității copilului și personalității elevului.
Bibliografie
x Cosmovivi A., 1972, Metode de cunoastere a personalității, Bucuresti, E.D.P;
x Cosmovici, Andrei, Iacob, Luminiţa coord., ( 2008), Psihologie şcolară, Ed. Polirom, Iaşi

19
 TRĂIRI, GÂNDURI ȘI EMOȚII ÎN MESERIA DE CADRU DIDACTIC
Profesor pentru educație timpurie Andronic Casandruța
Grădinița cu Program Prelungit „Gulliver” Suceava

A deveni profesor pentru învățământul preșcolar sau pentru educația timpurie este o călătorie care
duce la o carieră plină de satisfacții și împliniri, iar timpul petrecut în jurul copiilor atât de mici ne face
să ne simțim mai tineri, mai importanți și mai speciali.
Profesia de cadru didactic, văzută din perspectivă pozitivă, poate oferi numeroase avantaje,
posibilități și oportunități celui de la catedră. Nicio zi nu se aseamănă cu alta, de la trăiri, emoții ale
copiilor, experiențe, bucurii și tristețe fiecare zi este altfel decât precedentă. În același timp, eu mă
străduiesc să aduc ceva nou în fiecare zi în sala de grupă (de la povești cu tematică săptămânală la jocuri
muzicale, jocuri distractive, materiale didactice simple, necostisitoare, dar de efect ) pentru a-i capta
pe copii și pentru a-i face să aștepte cu nerăbdare următoarea zi de grădiniță. De altfel, încerc să îmi
planific lecțiile astfel încât să introduc și distracția, jocul și buna dispoziție, încerc să-mi respect și să-mi
ascult copiii de la grupă și de multe ori le ofer posibilitatea de a se simți că ei hotărăsc ce activități să
facem, ce jocuri sau cu ce jucării se pot juca, lucru care le aduce o bucurie imensă. De exemplu, în
săptămâna dedicată toamnei am venit la grădiniță cu o castană cu tot cu coajă, o castană pe care am găsit-
o în drum spre grădiniță. Le-am prezentat-o copiilor, iar ei singuri i-au dat nume (castana Țepilă) și am
creat un moment plin de haz și participare activă a tuturor copiilor. Castana Țepilă și-a găsit loc de cinste
la noi în grupă.
Concentrându-mă în direcția dezvoltării personalității copiilor din punct de vedere social, moral
și emoțional, îmi ghidez activitățile și în direcția dezvoltării de valori naționale, valori precum bunătatea,
respectul, întrajutorarea, prietenia, patriotismul, respectarea tradițiilor, empatia, toleranța, credința etc.
În acest scop am derulat la grupă un proiect educațional intitulat „Respectul față de tot ce ne înconjoară”,
având ca valoare de bază respectul și dezvoltarea acestuia.
Proiectul a cuprins un număr de cinci activități, după cum urmează:
1. „Să învățăm despre respect” - activitatea în parteneriat cu profesorul consilier al unității școlare
(jocuri de rol, dramatizări, vizionare de film educativ);
2. „Respectul față de muncă și pâine”- are ca scop dezvoltarea respectului copiilor față de muncă și
produsul finit, pentru conștientizarea efortului care stă în spatele pâinii (vizită la fabrica de pâine)
3. „Culoare și gingășie - respectul față de micile viețuitoare”- prin intermediul acestei activități, copiii
și-au dezvoltat respectul față de fluturi vii și față de mediul lor de viață (vizitarea expoziției de fluturi vii
organizată de Casa Fluturilor din Praid și găzduită la Shopping City Suceava)
4. „Daruri pentru prieteni” – activitatea menită să dezvolte respectul pentru copiii mai puțin norocoși,
prin oferirea de rechizite școlare, dulciuri, alimente (colectare de bunuri materiale și dăruirea acestora)
5. „Respect și iubire pentru bunicii mei” – preșcolarii își vor manifesta recunoștința și respectul față
de bunicii lor, oferindu-le cadouri și felicitări (confecționarea de lucrări practice și dăruirea acestora
bunicilor/membrilor din familie).
Astfel, proiectul și-a propus derularea unor activități prin intermediul cărora preșcolarii să își
însușească un comportament bazat pe respect și prețuire față de muncă, oamenii din jur, viețuitoare.
Rezultatele derulării acestui proiect nu au întârziat să apară, feedback-ul apărea aproape instant din partea
copiilor. Ulterior, părinții trimiteau mesaje de mulțumire pentru planificarea acestor activități și oferirea
copiilor experiențe de neuitat. Se cuvine astfel să împărtășim experiențele noastre memorabile la grupă,
să oferim și altora exemple de activități cu impact și rezultate calitative și cantitative, pentru a putea și
alți copii să beneficieze de experiențe pozitive.
Respect meseria pe care am ales-o și mă străduiesc să dovedesc că în învățământul românesc
există profesori de calitate, implicați și devotați muncii și profesiei de cadrul didactic.

20
 PROFILUL DASCĂLULUI DIN PERSPECTIVA EDUCAȚIEI SPECIALE
Prof. Anton Daniela, prof. Diaconu Ramona
Liceul Tehnologic Special „Vasile Pavelcu” Iași
Județul Iași

Mediul şcolar reprezintă un câmp de negociere valorică, unde actorii implicaţi în procesul
instructiv-educativ îşi etalează atitudini, preferinţe, interese, propun modele comportamentale, desluşesc
valorile care „intră” şi care „ies” din acest mediu. Din rândul „valorilor de intrare”, dascălul, alături de
elev, reprezintă unul dintre protagoniştii principali ai actului educaţional.
Dascălul, în calitate de îndrumător al elevilor cu dizabilități auditive spre integrarea şcolară şi
socială a acestora, trebuie să deţină o serie de calităţi care sunt clasificate de către Liliana Drăgan şi Anca
Văcărescu în şase grupe: calităţi fizice, calităţi intelectuale, însuşiri afective, calităţi de voinţă şi caracter,
tact şi măiestrie pedagogică, capacitate managerială.
Dintre calităţile fizice cerute cadrului didactic, face parte existenţa unei stări de sănătate bună,
având în vedere că efortul educaţional depus în activitatea cu copiii nu este recompensat cu succese
educaţionale. În privinţa calităţilor intelectuale aptitudinea de a asimila cunoştinţe noi este necesară şi
obligatorie. Dintre însuşirile afective sunt menţionate dragostea faţă de copii şi optimismul pedagogic
(încrederea în elev, în posibilităţile lui de dezvoltare). Dascălul, care-şi iubeşte copiii, are o atitudine
atentă, caldă, delicată, este sensibil faţă de toate încercările şi succesele lor. Bloch afirma că „cea mai
bună formare profesională din lume nu va împiedica să existe întotdeauna profesori mediocri, aceia
cărora le lipseşte în mod sigur, ceea ce-l face pe profesor calificat: simţul înnăscut al copilăriei, dragostea
de copii, căldura umană, ceea ce nu se învaţă.” Modul cum se îmbracă şi cum vorbeşte, atitudinea faţă
de colegi, faţă de autorităţi, disciplina în muncă se constituie în modele pentru copii. D. Ausbel şi F.
Robinson (1981) susţin că dascălii trebuie să fie ambiţioşi, orientaţi către obţinerea succesului elevilor
cu dizabilități auditive. În concepţia pedagogică modernă, pentru ca dascălul să poată concepe, proiecta
şi organiza actul educaţional, are nevoie de tact şi măiestrie pedagogică. Acestea se însuşesc şi se
dezvoltă sub forma profesiei de cadru didactic. Comunicarea cu elevii care prezintă dizabilități auditive
presupune utilizarea comunicării totale, adică utilizarea concomitentă sau succesivă a tuturor mijloacelor
comunicaţionale necesare pentru a transmite un mesaj inteligibil: comunicarea mimico-gestuală,
comunicarea cu ajutorul dactilemelor, labiolectura. Odată cu integrarea şcolară a copilului, se impun
anumite cerinţe (referitoare la modul de organizare a clasei, la metodele de prezentare a conţinutului si
formele de comunicare utilizate la nivelul clasei), care trebuie respectate de către cadrul didactic. Aceste
aspecte au fost sintetizate de către Alois Gherghuţ în modul următor: aşezarea băncilor elevilor în formă
de „U”, scaunul profesorului fiind situat la aceeaşi înălţime cu cele pe care stau elevii, permiţând astfel
citirea labială pe faţa interlocutorului şi creearea unui mediu favorabil pentru o comunicare simetrică;
evitarea de către profesor a comunicării cu elevii când se află cu spatele la aceştia sau când elevii nu
privesc spre profesor; utilizarea de către cadrul didactic a unor modalităţi de ilustrare vizuală a
conţinutului prezentat atunci când condiţiile îi permit acest lucru; participarea elevilor deficienţi de auz
la activităţi sau programe destinate învăţării limbajului, percepţiei timpului, familiarizării cu lumea
normală din jurul lor prin activităţi şcolare şi extraşcolare.
Totalitatea acestor competenţe şi atitudini îl transformă pe dascăl într-un om abil de a face faţă
problemelor pe care le ridică educaţia şi instruirea copiilor cu cerinţe educaţionale speciale.

Bibliografie
x Ausbel, D., Robinson, F. G., Învăţarea în şcoală. O introducere în psihologia pedagogică.
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981
x Bloch, M. A., ,,La formation des enseignants”, în Revue francaise de pedagogie, nr.3,1968.

21
 DASCĂLUL, DE PROFESIE ROMÂN
Prof. Arbănașu Nicoleta-Denisa
Grădinița cu Program Prelungit Nr. 47 Brăila
Județul Brăila

A fi dascăl este o profesie de suflet, este o artă ce dăltuiește viitorul prin truda prezentului, este o
călătorie în lumea dorințelor plină de aventurile palpitante ale efervescentei copilării ale atâtor generații.
În procesul formării tinerei generații, cadrele didactice trebuie să-și pună în valoare întreaga măiestrie
și competența profesională în scopul fixării unui cadru propice apropierii de cei cărora urmează să le
împărtășească valorile culturii naționale și universale.
Educatorul de azi al generaţiilor de mâine trebuie să fie înainte de toate un doctor de suflete, în
condiţiile în care conştientizăm tot mai mult că ceea ce facem în apropierea unui copil are influenţă
asupra spiritului, sufletului şi trupului său. Răbdarea, încrederea, iubirea sunt elemente care aduc lumină
în sufletele copiilor, iar aceștia îşi vor aminti întreaga viaţă de cei care au contribuit la desăvârşirea lor
personală. A fi educator este, fără îndoială, meseria cea mai importantă şi nobilă a omenirii, pentru că
are acces direct la sufletul copiilor, iar de eforturile depuse de educatori depinde întreaga evoluţie umană.
Aș putea compara sistemul de învățământ din România cu un copil nesigur pe el, pe cunoștințele
și aptitudinile sale, ce își dorește un nou început, noi posibilități, modernism european, dar care, timid și
cu frică de necunoscut, nu reușește să se desprindă de trecut. Consider că, lucrând în acest sistem, fiecare
cadru didactic are câte o nemulțumire și se confruntă cu o problemă: programe școlare exagerat de
încărcate și inadaptate la noile realități ale societății, lipsa dotărilor tehnice, slaba pregătire
psihopedagogică a unor cadre didactice, utilizarea unor metode învechite, slaba implicare a unor părinți
în viața grădiniței/școlii și în educația copiilor și lista poate continua.
Cu toate că sistemul de învățământ actual mă determină, câteodată, în mod involuntar, să
acumulez nemulțumiri, acestea sunt umbrite de flacăra pasiunii pentru educație, pentru copii. Sentimentul
pe care îl am când copiii roiesc fericiți în jurul meu pentru atenția și dragostea pe care le-o acord este mai
presus decât orice. Cu toate că este greu și solicitant, conștientizez că cei care mă așteaptă în fiecare zi a
săptamânii în sala de grupă reprezintă viitorul, iar eu sunt cea care trebuie să le luminez calea și să rămân
în sufletul și în amintirea lor ca o atingere caldă și blândă.
În viziunea mea, dascălul român reprezintă o resursă națională ce are nevoie de energie pentru
menirea sa deosebită, onoare pentru a modela caractere, comportamente, vieți.
Educația poate schimba lumea, iar mottoul după care mă ghidez adeseori este ,,Fii tu schimbarea
pe care vrei să o vezi în jur”. Și, fiind inițiatorii acestei călătorii ce își fixează ca scop schimbarea lumii,
este menirea noastră, a dascălilor, să facem primul pas către copii, către părinți, către comunitate.

ŞCOALA ŞI FAMILIA PARTENERI IN PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV

Profesor psihopedagog Ardelean Ana-Ioana
Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă „Cristal” Oradea
Județul Bihor
Familie, în sociologie, înseamnă o grupă în care membrii familiei sunt înrudiți între ei prin
legături de sânge sau prin căsătorie. Un alt aspect este importanța economică a familiei, care este
considerată celula de bază a societății umane.(Macavei, E., 1989 p.43) În esenţă, familia este „nucleul
social primar”, denumire care sugerează importanţa ei în formarea membrilor societăţii. Prin funcţiile de
educare, formare şi securizare a membrilor ei, familia este spaţiul social în care copilului i se conturează

22
sistemul de valori şi credinţe, i se formează concepţia despre lume şi viaţă, i se dezvoltă creativitatea şi
se pun bazele personalităţii (Milton Seligman, coord., 1997).
Se ştie că reuşita şcolară este influenţată, mai mult sau mai puţin, de aspiraţiile grupului social
(familia şi grupul şcolar) din care face parte elevul. El nu poate fi „izolat” de mediul social în care îşi
desfăşoară activitatea şi sub influenţa căruia îşi formează conştiinţa de sine, fără de care nu se poate vorbi
de nivel de aspiraţie. Într-un mediu stabil, în care copilul se simte iubit, în care el găseşte modele
optimiste de comportament care îi asigură speranţa reuşitei, el va avea curajul înaintării. Într-un mediu
frustrant şi neechilibrat, neliniştit şi supraprotector, elevul îşi pierde încrederea în reuşită şi se apără
împotriva noilor decepţii prin reducerea nivelului de aspiraţie.
Omul este o fiinţă bio-psiho-socială, el nu poate trăi în afara societăţii. Reuşita şcolară este
influenţată în mare măsură de aspiraţiile pe care societatea le are vis-a-vis de formarea elevului pentru
societate. Comportamentul elevului în situaţiile şcolare depinde, pe lângă nivelul său intelectual, de
ambiţia, de curajul lui de a face faţă sarcinilor şcolare. Nivelul de aspiraţie ridicat îl poate angaja pe elev
în situaţii din care uneori se alege cu insuccese. Eşecul – arată Fr. Robaye – este resimţit cu atât mai
puternic, cu cât aspiraţiile sunt mai ridicate. Reuşita/nereuşita elevului la învăţătură este în funcţie de
exigenţa normelor şcolare (V. Pavelcu). Succesul şcolar poate fi considerat o expresie a concordanţei
între capacităţile, interesele elevului, pe de o parte, şi exigenţele şcolare, formulate şi prezentate elevului
prin diverse metode instructiv-educative, pe de altă parte.
Colaborarea dintre şcoală şi familie înseamnă punere de acord, fiecare partener trebuie să vină în
întâmpinarea dorinţelor celuilalt. Pentru ca acest lucru să fie posibil părinţii trebuie să ia legătura cu
şcoala nu doar atunci când sunt convocaţi la şedinţele cu părinţii sau atunci când copiii se confruntă cu
anumite greutăţi. Părinţii trebuie să participe la toate evenimentele importante ale şcolii care-i implică pe
copiii lor (serbări, concursuri, spectacole, festivităţi etc.), să sprijine şcoala, dacă nu material, cel puţin
printr-un vot de încredere, să uşureze misiunea educativă a şcolii prin continuarea educaţiei acasă, să
manifeste disponibilitate de a participa la cursuri cu caracter educativ realizate de şcoală pentru părinţi.
În cadrul abordărilor contemporane ale fenomenului educaţional se impune tot mai pregnant ca,
profesorii să se raporteze la cei educaţi, să stabilească relaţii de cooperare cu părinţii lor şi cu alţi factori
interesaţi din societate. Astfel, rolul profesorului nu se reduce doar la educaţia la catedra sau în clasa, ci
presupune o activitate de acest gen în fiecare contact relaţional cu elevii şi familiile acestora desfăşurând
o munca de dezvoltare, de conducere şi îndrumare. Profesorul are, deci, o poziţie specială, unică,
deoarece lucrează cu individualităţi psihice umane, aflate în prim proces de formare, de unde deriva
necesitatea unei maxime responsabilităţi în ceea ce priveşte comportamentul şi intervenţiile sale
educative.
Aceasta incursiune în evidenţierea importanţei comunicării între familie şi şcoală poate fi redată
printr-un celebru citat a lui H. H. Stern: „Educaţia dată la şcoală se dovedeşte a fi o muncă irosită şi
ineficace dacă familia e ostilă şi indiferentă”. Astfel, familia reprezintă elementul constitutiv primar al
societăţii, îndeplinind funcţii multiple. Ea îşi aduce contribuţia la realizarea tuturor laturilor educaţiei, un
rol deosebit revenind realizării educaţiei morale a copilului. Pentru a avea elevi bine educaţi, trebuie să
ne ocupăm înainte de educaţia părinţilor. Şcoala a avut şi are un rol primordial în a colabora cu părinţii
copiilor pentru asigurarea educaţiei acestora. Educaţia este o acţiune la care îşi dau concursul şcoala,
familia, întreaga societate şi colaborarea între ele apare logica stringentă. Colaborarea dintre şcoală şi
familie constituie una din sarcinile importante în activitatea educativă şi instructivă a şcolii. Nici o şcoală
nu îşi poate realiza conţinutul, sarcinile şi scopul final dacă nu are sprijinul familiei. Atât şcoala care are
realizatorul imediat al activităţii educative şi instructive cât şi familia care la fel realizează anumite
sarcini pedagogice trebuie să stabilească un contact, o colaborare, o relaţie reciprocă în vederea efectuării
scopului final. Familia a fost, dintotdeauna, apreciată ca fiind o importantă instituţie socială, pentru
multiplele funcţii pe care le îndeplineşte. Rolul ei în formarea copilului pentru viaţă este hotărâtor.

23
 Atunci când părinţii, elevii, profesorii şi ceilalţi membri ai comunităţii se vor considera unii pe
alţii parteneri în educaţie, se va crea în jurul elevilor o comunitate suport care va începe să funcţioneze.

Bibliografie
x Ionescu, M., Radu, I., (1995), Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca;
x Jigău, M., (1998), Factorii reuşitei şcolare, Editura Grafoart, Bucureşti;
x Macavei, E., (1989) Familia si casa de copii, Editura Litera, Bucuresti;
x Marcu, V., Filimon, I., Zdrehuş, C., Hanga, C., Blându, V., Ciot, G., Marinescu, M., Abrudan,
C., Orţan, F., Cercel, L., Filimon, R., Bacoş, M., (2003), Psihopedagogie pentru formarea
profesorilor, Editura Universităţii din Oradea
x Mihailescu, I. (1999) Famila în societatile europene, Editura Universitatii, Bucuresti;
x Milton Seligman, Rosalyn Benjamin Darling, (1997), Familii obisnuite, copii speciali, The
Guilford Press, New York;
x Munteanu, A., (1998) Psihologia copilului si adolescentului, Editura Augusta, Timișoara;
x Osterrieth, P., (1973) Copilul si familia (trad.), Editura Didactică și Pedagogică, București

TOTUL DESPRE APĂ

Prof. Ardeleanu Cristina
Școala Gimnazială Nr. 7 Reșița
Județul Caraș-Severin

Aproximativ șaizeci de elevi din clasele I și a IV-a de la Școala Gimnazială Nr. 7 Reșița au fost
implicați în proiectul educativ „Totul despre apă”, finanțat prin Fondul Științescu și implementat de
Fundația Comunitară Banatul Montan. Proiectul s-a derulat în perioada martie – iunie 2023 și a avut ca
parteneri Administrația Națională Apele Române S.A.-Sistemul de Gospodărire a Apelor Reşiţa, Centrul
Universitar al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, din Reșița, S.C. AQUACARAȘ S.A. - Uzina
de apă Reșița.
Scopul proiectului a fost dezvoltarea curiozității și a motivației de a învăța și explora, pentru a
descoperi și înțelege fenomene ale lumii înconjurătoare. Chiar dacă grupul țintă a fost format din elevi
de vârstă diferită, activitățile au fost alese în așa fel încât să se plieze pe nivelul intelectual și să
corespundă abilităților fiecăruia dintre ei. Elevii din clasa întâi sunt curioși și interesați de tot ce-i
înconjoară. Pentru elevii clasei a patra, un astfel de proiect îi poate ajuta în trecerea spre treapta
superioară, a gimnaziului, unde va avea loc o aprofundare a cunoștințelor pe domenii științifice. Totodată,
au beneficiat de proiect și elevii din celelalte clase ale ciclului primar, prin broșura și materialele
informative realizate și distribuite.
Premisele de la care am pornit când am scris acest proiect au pornit de la faptul că, în timpul
programului școlar, de cele mai multe ori, elevii sunt puși în fața unor situații, a unor concluzii sau teorii,
fără a înțelege aspectele care au dus spre acestea. Astfel, apare reacția de acceptare și chiar indiferență
din partea lor, însă planează incertitdinea și nesiguranța. Elevii aflați la începutul școlarității sunt dornici
de cunoaștere, iar o astfel de abordare poate conduce spre eșec în evoluția lor. Cadrul didactic trebuie să
găsească soluții pentru a depăși acest mare minus educațional și să stimuleze elevii să descopere
miracolele naturii, să arunce o privire în trecut, să înțeleagă ce au însemnat descoperirile științifice pentru
omenire și ce pot să ne aducă tehnologiile moderne, să învețe cu pasiune științele exacte, să se implice și
să acționeze, pentru a-și dezvolta abilităţile necesare formării unei personalități care știe, care își dorește
să afle, care vrea să acționeze. Punând elevii în fața unor situații reale de cunoaștere, aceștia vor deveni

24
mai curioși, mai interesați și mai doritori să înțeleagă adevărul științific, principiile după care
funcționează Universul. Crearea unui context multidisciplinar de educație nonformală, în care elevii să
fie puși în situația de a descoperi lumea în care trăiesc, este o premisă pentru evoluția corectă a acestora.
Proiectul TOTUL DESPRE APĂ s-a axat pe activități practice prin care elevii implicați au înțeles
proprietățile apei, importanța ei, fenomenele naturale în care apa este factor principal, impactul
activităților umane asupra apei etc. Proiectul a debutat cu experimente simple, derulate în sala de clasă
sau în curtea școlii, și s-a finalizat cu o activitate care aduce un plus de informație semnificativ, punând
elevii în fața unei noi situații de învățare, aceea prin care vor afla elemente de mare importanță în privința
protecției mediului înconjurător, precum și în ceea ce privește tehnologiile moderne.
Activitățile au fost variate, tocmai pentru că tema APA este una vastă. Activitățile proiectului au
făcut legătura între științele naturii, ecologie, biologie, geografie, chimie, fizică, educație plastică.
Totodată, pe parcursul activităților, elevii au fost introduși în lumea fantastică a apei prin intermediul
unor povești („Povestea curcubeului”), așadar este prezentă și literatura în acest proiect. Prin realizarea
afișelor, a jurnalelor de excursie, a experimentelor, elevii au desfășurat activități practice, iar calculul
cantității de apă folosită i-a determinat să folosească abilități dobândite în orele de matematică.
Implicarea în realitate a fost, de asemenea, un punct important. Proiectul a avut ca temă apa, dar
apropierea de real o reprezintă râul Bârzava, centrala Grebla, Uzina de Apă, obiective din orașul nostru.
Activitățile proiectului au fost stabilite în colaborare cu instituțiile partenere: Administrația Națională
Apele Române SA-Sistem de Gospodărire a Apelor Reşiţa, Centrul Universitar al Universității Babeș-
Bolyai din Cluj-Napoca, din Reșița și SC AQUACARAȘ SA. La Administrația Națională Apele Române
SA-Sistem de Gospodărire a Apelor Reşiţa elevii au realizat experimente privind apa potabilă, iar
reprezentanții instituției i-au însoțit în excursia la barajele Bârzavei. Cu ajutorul Centrului Universitar al
Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, din Reșița, s-a realizat macheta microhidrocentralei, iar la
AQUACARAȘ elevii au vizitat uzina de apă, observând procesele de obținere a apei potabile.
S-a făcut legătura și cu anumite evenimente ecologice desfășurate în perioada derulării
proiectului. Astfel, activitatea FII SCHIMBAREA PE CARE VREI SĂ O VEZI ÎN LUME!, a marcat
Ziua Mondială a Apei. În prima parte a activității, care s-a desfășurat la Școala Gimnazială Nr. 7 Reșița,
Carla Ulogu, reprezentanta instituției partenere, a vorbit copiilor despre semnificația Zilei Mondiale a
Apei, insistând pe importanța acesteia și pe rolul fiecărei persoane, indiferent de vârstă, în păstrarea
curățeniei apelor și în folosirea lor corectă. A urmat o altă parte, în care elevii au urmărit filmulețe despre
colectarea selectivă, apoi au executat practic acest lucru, selectând și punând în coșuri diferite obiecte
din hârtie, carton, plastic, metal sau sticlă. Ziua dedicată apei a continuat cu o plimbare de-a lungul
Bârzavei, un traseu educativ în care elevii au vorbit despre flora și fauna specifice râului care trece prin
Reșița, însă nu au lipsit nici informațiile din istoria și geografia locală.
Următorul punct din programul zilei s-a desfășurat la sediul APELE ROMÂNE din Reșița. Acolo,
elevii au avut ocazia să viziteze laboratoarele de chimie și de biologie, să urmărească experimente și să
primească explicații de la specialiștii din cadrul instituției gazdă.
Următoarele activități au fost mai complexe, urmărind familiarizarea eleilor cu aspecte legate de
întrebuințarea apei, de procesele pe care apa le suportă pentru a fi utilizată. Apa potabilă necesară
municipiului Reşiţa este furnizată de către Staţia de Tratare a Apei Potabile (Uzina de apă Reșița). La
fața locului, elevii au fost informați despre etapele pe care le presupune tratarea apei brute provenită din
Lacul Secu. Staţia de tratare a apei cuprinde mai multe facilităţi pentru tratarea şi stocarea apei. Pe fluxul
tehnologic staţia are instalaţii de limpezire a apei: decantoare, staţie de reactivi, filtre şi dezinfectare cu
dioxid de clor, rezervor de contact.
La Stația hidrologică de la Oravița, au fost făcute măsurători de debite, s-a prezentat elevilor cum
se citește nivelul unui râu, cum se măsoară temperatura apei și cum se recoltează probe pentru analiza
acesteia. Activitățile au continuat cu informare privind energia verde, energia viitorului. Fiind generată

25
din resurse naturale, ea nu dăunează mediului înconjurător. Elevii au aflat ce înseamnă energiile
regenerabile (energia verde) și care este avantajul folosirii lor în detrimentul celor clasice. Soluția
propusă permite construcția unei microhidrocentrale care constă în folosirea unei roți cu cupe antrenate
de curgerea unei ape fără a fi necesară folosirea presiunii apei, ci doar scurgerea acesteia cu propria viteză
de deplasare (curgere). Au fost realizate două machete prin care elevii au înțeles producerea energiei
electrice cu ajutorul acestui mecanism.
Prin proiect au fost achiziționate o serie de materiale care pot fi folosite în orele de științe: kituri
de experimente, eprubete, microscoape. Proiectul s-a finalizat cu o expoziție de desene pe tema mediului
înconjurător, organizată de Ziua Mondială a Mediului.

IMPACTUL ACTIVITĂȚILOR EXTRACURRICULARE ASUPRA

PREȘCOLARILOR ȘI AL FAMILIEI
Prof. înv. preșcolar Babin Cristina – Ionela
Grădinița cu Program Prelungit „Rița-Gărgărița” Agigea
Județul Constanța

Am ales să abordez această temă deoarece, dintotdeauna, de fapt, de la începutul carierei mele
didactice, mi-au plăcut activitățile extracurriculare, să fac ceva „altfel” cu copiii de la clasă, să aduc un
plus în zâmbetele și satisfacția preșcolarilor. Da, este greu, uneori, să realizezi astfel de activități,
deoarece te lovești de tot felul de impedimente, de la lipsa materialelor și până la...„invidia” anumitor
colegi. Știm cu toții că în fiecare unitate școlară exista încă așa ceva. Dar nu despre asta doresc a vă
împărtăși, ci despre impactul POZITIV pe care activitățile extracurriculare îl au la nivelul preșcolarilor.
Spuneam la început că mie mi-au plăcut dintotdeauna astfel de activități, deoarece îți dau
posibilitatea de a implementa și alte alternative educaționale, de a-i scoate pe copii din rutina
învățământului clasic, tradițional, unde cumva, mie clasic... mi se pare plictisitor, în care copiii trebuie
să îndeplinească anumite sarcini binestabilite, unde, deși se presupune că le stimulezi creativitatea, de
fapt, ei primesc câteva exemple după care ar trebui să își ghideze acea creativitate. Însă activitățile
extracurriculare permit preșcolarului să vină cu idei noi de abordare a temei propuse, în care el este
provocat să găsească soluții de realizare a temei respective, în care este pus să gândească, fără a-i fi
ghidate ideile. În astfel de activități ei au posibilitatea de a alege, de a se manifesta, de a-și exprima
sentimentele. S-a demonstrat și știintific faptul că elevii care participă la activitățile extracurriculare au
note semnificativ mai crescute și prezintă, de asemenea, rate mai scăzute ale absenteismului școlar.
Aceste activități acționează ca un magnet asupra preșcolarilor, făcându-i dornici pe cei mici să ia parte
la desfășurarea lor, pe cei timizi să îi facă mai încrezători, să le crească stima de sine, să se accepte unii
pe alții, să intereacționeze și cu ceilalți copii care nu fac parte din grupul lor de joacă preferat.
Doresc să subliniez faptul că activitățile extracurriculare sunt o componentă valoroasă şi eficientă,
căreia orice cadru didactic trebuie să-i acorde atenţie, adoptând el, în primul rând, o atitudine creatoare,
atât în modul de realizare al activităţii, cât şi în relaţiile cu copiii, asigurând astfel o atmosferă relaxantă,
care să permită stimularea creativă a copiilor.
Cât despre impactul acestora asupra părinților, „adultul trebuie să- şi înţeleagă misiunea altfel
decât şi-a înţeles-o până acum, adică să înţeleagă că, în educaţie, factorul principal este Copilul, nu el.“
(Maria Montessori, 1931, Seria Pedagogii alternative).
Personal, am avut sprijinul necondiționat al părinților când a venit vorba de organizarea și
desfășurarea unor astfel de activități, ba mai mult, i-am implicat și pe aceștia în desfășurarea lor,
observând o satisfacție și o bucurie pe care rar o vezi în activitățile tradiționale. Să știți că am observat

26
și faptul că aceștia sunt mult mai dornici să fie implicați, pe viitor, în cadrul acestora, după ce au luat
parte la prima lor activitate extracurriculară. Pe parscursul desfășurării activităților, părinții au început să
fie mai conectați cu propriul copil, să fie mai atenți la nevoile acestora și să își descopere proprii copii,
să vadă anumite calități și capacități ale acestora, de care nu aveau habar.
Într-un cuvânt, susțin și îmi doresc să pot desfășura cât mai multe activități extracurriculare,
pentru simpla satisfacție personală de a-i vedea pe micuți redescoperindu-se, reconectându-se cu ceilalți,
de a le vedea licărirea din ochi în urma reușitei personale, de grup. De asemenea, simt satisfacție și
apreciere din partea părinților și astfel poți beneficia și tu, cadrul didactic, de multul sau puținul lor
ajutor, fiecare după posibilități și disponibilitate.

STIMULAREA MOTIVAȚIEI ELEVILOR PENTRU INVAȚARE

Prof. Barna Gabriela-Mirela
Școala Gimnazială Nr. 7 Reșița
Județul Caraș-Severin

De-a lungul timpului, motivația a primit diferite definiții. În DEX, este definită ca: „totalitatea
motivelor sau mobilurilor (conștiente sau nu) care determină pe cineva să efectueze o anumită acțiune
sau să tindă spre anumite scopuri.”
Controlul și dirijarea sistemului motivațional specific activităților de învățare reprezintă una dintre
cele mai dificile sarcini ale muncii profesorului. Stimularea motivației elevului rămâne o artă, care ține
de măiestria și harul didactic al profesorului.
Foarte mulți profesori reproșează elevilor faptul că nu fac eforturile necesare pentru a învăța și că
nimic nu-i motivează. Orice profesor care dorește stimularea motivației elevilor pentru activitatea de
învățare trebuie să înceapă prin a-și analiza și autoevalua propria motivație, precum și modul în care își
desfășoară activitățile de predare-învățare-evaluare. Nivelul competenței profesorului, ca și gradul lui de
implicare în activitatea didactică, entuziasmul, pasiunea cu care își face meseria influențează profund
dinamica motivațională a elevilor. Lipsa de motivație a profesorului este o problemă la fel de gravă ca și
incompetența sa. Există profesori care nu manifestă niciun interes pentru profesiunea lor. Deși contextul
social și economic poate explica acest fenomen, nu e mai puțin grav faptul că lipsa de motivație a
profesorului se poate afla la originea lipsei de motivație a elevului. Știm că sună ca un slogan, dar este
adevărat că un profesor plictisit, blazat nu poate fi o sursă de inspirație și de motivație pentru elevii lui.
Dacă vrei să motivezi pe cineva, trebuie să fii motivat tu însuți.
De asemenea, profesorul trebuie să-și îndrepte atenția către activitățile de predare-învățare. Multă
vreme activitatea esențială a elevilor în clasă a constat în a asculta în mod pasiv expunerea magistrală a
profesorului. O activitate didactică cu adevărat motivantă trebuie însă să-i implice pe elevi în mod activ
și să le capteze interesul. Cadrul didactic trebuie să fie capabil să stârnească curiozitatea elevilor prin
elemente de noutate, prin crearea unor conflicte cognitive, prin utilizarea studiului de caz ori prin
antrenarea elevilor în realizarea unor proiecte de echipă. Profesorul poate capta atenția elevului și
arătându-i că învățarea unei discipline îi deschide perspective profesionale într-o serie de domenii
prestigioase. Nu în ultimul rând, trebuie să cunoaștem domeniile de interes ale elevului și, în activitatea
de predare, să alegem exemple și să stabilim legături cu aceste domenii de interes.
Iată câteva sugestii care să-l ghideze pe profesor, indiferent de domeniul specialității sale:
x Fă în aşa fel încât şi persoana ta, şi clasa ta să fie atractive pentru elevi. Uzează de strategii de
socializare. Transformă clasa într-o comunitate de învăţare, în care membrii ei se angajează în
activităţi de cooperare.

27
 x Arată-le elevilor că te preocupă așteptările, succesul lor şi că eşti disponibil să-i ajuţi să aibă
succes.
x Ajută-i pe elevi să-şi stabilească scopuri, să-şi evalueze progresul, să recunoască legătura efort-
rezultat. Feedback-ul oferit să fie informativ, nu numai note!
x Oferă sprijin suplimentar pentru elevii slabi; integrează elevii cu sindrom de nereuşită. Ajută-
i pe elevii care-şi supraprotejează valoarea de sine, trecându-i de la scopuri de performanţă la cele
de învăţare.
x Laudă şi răsplăteşte progresul spre performanţă/standarde de îmbunătăţire. Utilizează competiţia
ocazional, creează oportunităţi egale de succes şi focalizează-te pe scopurile de învăţare.
x Laudă şi recompensează în moduri care să-i determine pe elevi să-şi aprecieze singuri
rezultatele/cele învăţate.
x Răspunde nevoilor de autonomie a elevilor, permite-le să facă alegeri.
x Răspunde nevoilor de competenţă (implicarea elevilor, feedback imediat, prezentarea
semnificaţiei activității).
x Răspunde nevoilor de interconectare (colaborare cu colegii).
x Combină activităţile, de exemplu pe cele practice cu cele intelectuale, stimulează creativitatea,
transformă un conținut abstract în unul personalizat etc .
Motivația energizează învățarea, iar învățarea încununată de succes intensifică motivația.

ÎNTÂLNIREA DE DIMINEAȚĂ – STARTUL UNEI ZILE ÎN CLASĂ

Prof. înv. primar Băeșu Alina Ionela
Școala Gimnazială Râșca
Județul Suceava

„Visez o școală în care să nu se predea, la drept vorbind, nimic. Să trăieşti liniştit şi cuviincios,
într-o margine de cetate, iar oamenii tineri, câţiva dintre oamenii tineri ai lumii, să vină acolo pentru a
se elibera de tirania profesoratului. Căci totul şi toţi le dau lecţii. Totul trebuie învăţat din afară şi pe
dinafară, iar singurul lucru care le e îngăduit din când în când e să pună întrebări. Dar nu vedeţi că au
şi ei de spus ceva ? De mărturisit ceva ? Şi nu vedeţi că noi nu avem întotdeauna ce să le spunem?
Suntem doar mijlocitori între ei şi ei înşişi... Dar nici asta nu trebuie să le fie spus”
Constantin Noica
Una dintre metodele centrate pe elev pe care sistemul alternativ educațional Step by Step le-a
implementat este întâlnirea de dimineață. Acest moment reunește întreaga clasă cu învățătorul la
începutul zilei, moment ce poate fi privit ca o aducere la același numitor, ca un punct de plecare în
desfășurarea activităților de o zi. La această întâlnire, așezați într-un cerc sau semicerc pentru a se putea
vedea unii pe alții, copiii se salută unii pe alții, ascultă cu atenție gândurile colegilor din clasă, comunică
și pun întrebări. În acest moment se stabilește un prim contact emoțional între membrii grupului, care se
cunosc, învață să comunice unii cu ceilalți, respectând anumite reguli stabilite împreună. Întregul colectiv
ia parte la o activitate de grup, scurtă și energică, cu scopul de a imprima elevilor un sentiment de unitate
și non-competitivitate.
Întâlnirea de dimineață este o activitate planificată, structurată, care ocupă un loc important în
programul zilnic al claselor Step by Step și nu numai. Învățătorul alocă pentru această metodă 25-30 de
minute la începutul zilei pentru a crea o atmosferă pozitivă pe tot parcursul zilei. Cuprinde în mod
obișnuit patru componente:

28
 I. Salutul
Copiii de vârstă școlară vor să fie agreați, apreciați de cei din jurul lor și să facă parte dintr-un
grup. Toți cei prezenți în clasă sunt întâmpinați și se transmite un mesaj verbal sau nonverbal, pe rând,
fiecăruia. În timpul salutului, fiecare copil se adresează celorlalți cu respect, folosește numele fiecăruia
pe un ton prietenos. Astfel: ,,Bună dimineața, Maria! Mă bucur că ești aici!", sau ,,Bună dimineața,
Claudia! Îmi place cum te-ai pieptănat astăzi!". Fiecare elev își salută colegul din dreapta, după ce a fost
salutat de colegul din stânga.
Foarte importante sunt așteptările privind salutul. Comportamentul adecvat include o poziție
relaxată dar atentă, un limbaj al trupului respectuos, un ton calm, mimică a feței prietenoasă, un zâmbet
sincer și mai ales contact vizual. Ochii redau sinceritatea cuvintelor rostite.
Exemple: o strângere de mână, salut în alte limbi, un set de bătăi ale palmelor, salut cu răspuns,
salut cu complimente, salut cu prezentare („Bună dimineața, sunt deșteaptă, Anca!”), salut cu introducere
(,,Bună dimineața! Ea este Ioana, colega mea de clasă. Îi place foarte mult să se joace cu coarda și să
scrie!"), făcutul cu ochiul etc.
II. Împărtășirea cu ceilalți
Este, poate, momentul cel mai important al întâlnirii de dimineață. Elevii își prezintă cu sinceritate
propriile idei, griji, temeri, experiențe proprii, părerile despre un anumit eveniment, întâmplări la care au
fost martori. Copiii își pot arăta unul altuia jucării, colecții, obiecte personale care au o anumită
semnificație pentru ei, pentru viața lor, stabilesc data și ziua, vorbesc despre vreme sau anotimp. Pot fi
ajutați cu întrebări care au rolul de a demara discuția sau de a le oferi subiecte de discuție, puncte de
plecare pentru o convorbire liberă. Colegii pun întrebări sau fac comentarii, cunoscându-se astfel mai
bine.
Pentru acest moment al întâlnirii de dimineață se alege un povestitor care împărtășește cu ceilalți
un eveniment, o experiență proprie, o întâmplare important pentru el. Povestitorul poate fi numit omul
zilei. Există mai multe posibilități de a alege povestitorul: copilul care își sărbătorește ziua de naștere,
copilul care a fost la bunici, copilul care a fost bolnav, se face tragere la sorți sau pur și simplu se deschide
o listă cu cei care vor să povestească ceva colegilor. Se acceptă maxim cinci povestitori, în funcție de
nivelul de vârstă și timpul alocat.
Povestitul dezvoltă abilitățile necesare elevilor pentru a se exprima cu ușurință în fața elevilor și
a adulților. Au nevoie de exercițiu pentru a se simți în largul lor în clasă atunci când își comunică ideile,
iar rutina generată de schimbul de impresii îi ajută să se obișnuiască în postura în care atenția celor din
jur este îndreptată asupra lor. Copiii învață să asculte, să gândească critic, să facă schimb de impresii.
Cei timizi devin mai încrezători, știind că sunt respectați, ascultați și înțeleși.
Există unele aspecte ale împărtășirii cu ceilalți de care trebuie să avem grijă: numărul elevilor ce
vor să povestească, așteptările celor ce povestesc și ale celor ce ascultă, schimbul de impresii să pună
accent mai mult pe evenimente și informații și mai puțin pe obiecte și lucruri personale.
III. Activitatea de grup
Scopul celei de-a treia componentă a întâlnirii de dimineață este crearea coeziunii grupului,
accentuarea cooperării, includerii și participării. Activitatea de grup încurajează exprimarea liberă,
comunicarea, învățarea socială, într-un mediu bazat pe încredere și susținere. Fiecare membru al grupului
se integrează jucându-se, cântând, luând parte alături d grup la activități distractive, plăcute, energizante,
non-competitive. Activitatea de grup trebuie să implice acțiune și mișcare, să respecte nivelul de
maturitate al clasei, să fie în concordanță cu tema zilei. Exemple: jocuri de spargere a gheții, jocuri de
mișcare, activități lingvistice, cântece vesele etc.
IV. Noutățile zilei
Obiectivul principal al acestui moment este furnizarea de informații. Noutățile reprezintă
mesaje scurte și directe, scrise sau desenate și afișate, astfel încât să fie vizibile pentru toți. De fapt, acest

29
moment al întâlnirii de dimineață, îl mai numim în practică ,,Mesajul zilei". Poate cuprinde informații
calendaristice, un mesaj despre o nouă temă de discuție, informații despre un eveniment care va avea loc,
anunțuri speciale, surprize etc.

Bibliografie
x Walsh, K. B., Crearea claselor orientate după necesitățile copiilor, C.E.D.P. Step by Step,
București,1998;
x Colleen Bane, Manualul cadrului didactic pentru intalnirea de dimineață „Bună dimineața! Mă
bucur că ești aici”

MENIREA EDUCATORULUI
Prof. înv. preșcolar Bălu Cosmina
Școala Gimnazială ,,Sorin Leia” Tomești
Județul Timiș
Fără îndoială, a fi educator este meseria cea mai importantă şi nobilă a omenirii, pentru că are
acces direct la sufletul copiilor. Pentru acestă meserie nu este suficient să studiezi trei ani la facultate, ci
este nevoie de multă dăruire pentru întreaga viaţă. Trebuie să posezi un element pedagogic înăuntru, în
inimă, în suflet, iar acest element este acela care vibrează, care emană, care îi influenţează pe alţii: chiar
fără să deschideţi gura, ceilalţi simt nevoia să vă imite.
Scopul educatorului este să-şi înveţe elevii cum să gândească, nu ce să gândească. El trebuie să
le „descătuşeze gândurile”, să le trezească curiozitatea şi „să le aprindă minţile”. (Pushkin, D., 2001).
Important este nu doar a-i antrena pe elevi în formularea de răspunsuri la întrebările şi problemele
enunţate, ci și de a-i ajuta să descopere căile de a pune întrebări şi de a critica problemele.
Educatorul bun cunoaşte şi apreciează punctele de vedere ale elevilor. Opiniile acestora reprezintă
nişte ferestre deschise spre propriile lor raţionamente, ilustrative pentru felul cum gândesc şi înţeleg
lumea. Acordându-le şansa de a-şi exprima părerile, profesorul stimulează încrederea în propriile forţe
ale elevilor.
Educatorul de azi al generaţiilor de mâine trebuie să fie înainte de toate un doctor de suflete, în
condiţiile în care conştientizăm tot mai mult că ceea ce facem în apropierea unui copil are influenţă
asupra sufletului şi trupului său. Educaţia şcolară, ca terapie, devine astfel un deziderat tot mai căutat de
părinţi pentru copiii lor şi reflectă concepţia conform căreia educatorii îşi ajută elevii să-şi construiască
identităţile, să fie încrezători şi să-şi preia răspunderea pentru propria lor dezvoltare. Sănătatea întregii
vieţi depinde de felul cum reacţionăm, vorbim şi ne purtăm în jurul celui care se pregăteşte să devină
adult. Răbdarea, încrederea, iubirea sunt elemente care aduc lumină în sufletele copiilor, iar copiii îşi vor
aminti întreaga viaţă de cei care au contribuit la desăvârşirea lor personală. A fi educator este fără
îndoială, meseria cea mai importantă şi nobilă a omenirii, pentru că are acces direct la sufletul copiilor,
iar de eforturile depuse de educatori depinde întreaga evoluţie umană.
Învăţaţi-i deci, pe copiii dumneavoastră, să se bucure şi să trăiască bucuria de a descoperi lucruri
care să-i desăvârşească, participând cu entuziasm alături de ei şi gândind că numai aşa vor găsi esenţialul
vieţii. Consideraţi elevul o persoană activă, implicată în educaţia sa şi dornic de a-şi spune părerea şi de
a schimba opinii.
Veniţi în întâmpinarea dorinţelor elevilor de a colabora şi comunica. În acelaşi timp, acordaţi atenţie în
cadul muncii în grup/microgrup, la împărţirea şi realizarea responsabilităţilor în mod echitabil între membrii
acestuia şi la elaborarea în comun a soluţiilor. Ţineţi cont de faptul că un elev raţionează cu mai multă uşurinţă
atunci când este angajat într-o discuţie cu altcineva. Stimulaţi capacitatea elevilor de a lua deciziile împreună şi de
a prezenta şi disemina informaţiile, ca rezultat al unui efort de grup care se bazează pe însumarea eforturilor

30
individuale. Promovaţi respectul faţă de diferenţele, particularităţile, abilităţile şi valorile individuale ale fiecărui
participant în cadrul grupului. Daţi-le posibilitatea să pună întrebări, nu doar să răspundă la ele. Creaţi o cutie a
emoţiilor (şi lăsaţi-i pe elevi s-o decoreze) în care ei să arunce tot ceea ce i-a supărat şi nemulţumit, fricile, furiile
şi emoţiile negative (de la şcoală şi de acasă), eliberându-se astfel de ele.
Menţineţi deschisă poarta către casa sufletului dumneavoastră şi nu-i pierdeţi niciodată cheia!
Bunăvoinţa, sentimentele pozitive şi vorbele calde sunt ca un balsam pentru oricare suflet inocent.
Bibliografie:
x Pushkin, Dave, „Cookbook Classrooms; Cognitive Capitulatio”, în Weaver, J.; Morris, M.; Appelbaum,
P., (Post)modern science (education): propositions and alternative paths, Peter Lang Publishing, Inc.,
New York, 2001;
x Oprea Crenguţa, Strategii didactice interactive, ed. a IV-a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
2009;
x Siebert, Horst, Pedagogie constructivistă. Bilanţ al dezbaterii constructiviste asupra practicii educative,
Iaşi, Institutul European, 2001.

PREOCUPĂRILE DASCĂLULUI ROMÂN ȘI IMPORTANȚA TEATRULUI ÎN

EDUCAȚIE
Prof. Băncilă Corina
Palatul Copiilor Brașov
Județul Brașov

Teatrul, cu bogăția sa de expresii artistice și posibilități infinite, ocupă un loc distinct în educație.
Mai mult decât un simplu spectacol, acesta devine o punte către lumea cunoașterii și a înțelegerii,
aducând multiple beneficii în dezvoltarea elevilor.
Raportându-mă la exemplul personal, pot afirma că studiul acestei discipline mi-a schimbat
paradigma în gândire, oferidu-mi o experiență de-a dreptul revelatoare. Succesul experienței s-a datorat
dascălului, care a fost ca un far ce mi-a îndrumat corăbiile prin marea cunoașterii. Privindu-mă ca pe o
sculptură din piatră prețioasă, a lucrat la modelarea valorilor și mi-a deschis orizonturile, aprinzându-mi
flacăra pasiunii pentru învățare și educarea viitoarei generații.
Profesia de dascăl este o vocație; dascalul român este un arhitect al viitorului, sculptând nu doar
minți, ci caractere și destine. Astfel, atâta timp cât ne raportăm cu seriozitate, devotament și implicare la
profesia noastră, aceasta devine o forță care poate salva/schimba lumi.
O astfel de „lume” a pășit în atelierul de teatru, pe care-l coordonez, sub forma unei fetițe pe nume
Maria, despre care bunica mi-a comunicat că este timidă. Încălțată cu pantofii pe dos, cu dioptrii foarte
mari, ce ascundeau niște ochi care nu priveau decât în jos, a pășit nesigură într-un univers al cunoașterii.
Nimeni nu mi-a spus că Maria nu vorbea, nu colabora și nu comunica sub nicio formă. Văzând că nu
participă la nicun joc sau exercițiu, am desemnat-o asistenta mea, funcție pe care a ocupat-o timp de un
semestru. Timp în care nu îi auzisem vocea, nu răspundea nici măcar când făceam prezența, totuși nu
lipsea niciodată. După vacanță, am făcut o recapitulare a primelor jocuri învățate. Când am întrebat elevii
dacă își mai amintesc regulile de la jocul „Pisica vrea un colț”, văzând că nimeni nu a ridicat mâna să
răspundă, „asistenta mea” s-a ridicat în picioare și a enunțat regulile jocului... într-un mod în care nu le-
aș fi spus nici eu.
Trecând de strarea de șoc, am încurajat grupul să-i aplaude performanța, eu fiind cea care aplauda
mai cu înflăcărare!
Ce poate fi mai frumos! A fost prima oară când i-am auzit vocea!
Ajungând acasă, am plâns și m-am gândit: Teatrul a salvat o lume...

31
 Oare este important teatrul în Educație? De multe ori se întâmplă să fiu nesigură, să mă gândesc
dacă ceea ce fac e bine, dacă abordarea este una corectă, dacă procesul nu este unul prea lent? Dar vin
momente în care elevii mă îmbrățișează la sfârșitul orei, spunându-mi „te iubesc” și atunci toate aceste
gânduri negre se sparg de aripile albe care-mi cresc.
Atributul esențial în acest periplu este răbdarea. Într-o lume în care timpul este o resursă prețioasă,
dascălul investește timp și energie pentru a îndruma elevii prin procesele complexe ale creației scenice,
înțelegând că fiecare dintre ei are propriul ritm de învățare care se manifestă sub forma unei călătorii
personale. Într-o eră în care timpul este comprimat, iar noi trecem de la un lucru la altul, uitând de unde
plecăm și încotro vrem să ajungem, această disciplină le oferă elevilor TIMP. Timp pentru ei.
Prin natura sa contemplativă, teatrul oferă un spațiu sacru în care timpul încetinește și permite
elevilor să se conecteze cu propria lor esență. Prin urmare, teatrul devine o modalitate de a savura timpul,
de a-l trăi în întregime, de a-l îmbrățișa în mod conștient, iar lumea mai poate aștepta. Lumea, îi poate
aștepta pe ei, cei treziți, cei cu simțurile vii, recăpătate - să vină să o salveze.
Arta teatrală are menirea să îmbogățească experiența educațională și să contribuie la formarea
unor cetățeni implicați, conștienți și empatici, pregătiți să aducă schimbări pozitive în lume. Prin
susținerea și promovarea studiului teatrului în școli și universități, încurajăm nu doar dezvoltarea
abilităților individuale, ci și construirea unei societăți mai înțelegătoare și mai conectate. Astfel,
abordarea artelor scenice în educație poate juca un rol semnificativ în realizarea viziunii unei lumi în care
arta și frumusețea sunt forțe motrice pentru schimbare și evoluție. Studierea disciplinei teatrale ar trebui
să ocupe un loc important în învățământul nostru, în lumina credinței că arta și frumusețea au puterea de
a salva lumea, după cum spunea Dostoievski.

SUNT PROFESOR ÎNTR-O ȘCOALĂ DIN ROMÂNIA

Prof. Bebu Andreea
Colegiul Tehnic „C. D. Nenițescu” Pitești
Județul Argeș

Sunt profesor într-o școală din România și sunt mândră de asta. Este tot ceea ce am visat și dorit
de când mă știu. Iar dacă lucrurile se vor derula așa cum trebuie, sper ca meseria de profesor să îmi
încununeze toată viața.
Trăim vremuri grele, extrem de grele, aș zice. Fiecare zi este o adevărtă provocare și o luptă
pentru o viață normală în contextul actual. Viața ni s-a schimbat radical. Lumea s-a schimbat radical. Iar
noi, ca oameni și ca actori pe scena învățământului, trebuie să ne adaptăm în continuu la noile cerințe,
reguli, norme de protecție și de ce nu de supraviețuire într-o lume peste care a pus stăpânire un virus.
O serie de studii efectuate în ultimii ani în Marea Britanie a scos la iveală câteva date
îngrijorătoare: unul din trei copii nu petrece nici măcar 30 de minute pe zi în aer liber (adică mai puțin
decât deținuții, care au dreptul la una-două ore în curtea închisorii); unul din zece copii nu a mers în
natură (parc, pădure, mare) de mai bine de 12 luni; patru din cinci copii nu au o înțelegere
corespunzătoare a mediului înconjurător. De vină ar fi teama părinților că micuții s-ar putea răni,
programul foarte încărcat, tentați de gadget-urile sau numărul redus al spațiilor verzi la o distanță
rezonabilă față de casă. Oricât de triste sunt aceste rezultate, toate converg spre o altă problemă a
societății de astăzi: lipsa echilibrului. Mâncăm dezorganizat, dormim la întâmplare, neglijăm sănătatea,
trăim anxios sub presiunea tuturor „task-urilor“ din viața noastră, ne umplem de lipsuri, ne golim de
energie și-n general avem ruperi de ritm epuizante, din care ne revenim greu.
Totul s-a diversificat enorm. Platformele educaționale sunt foarte variate, materialele sunt foarte
variate și ele, modul lor de prezentarec este strict legat de tehnologie, ele se pot partaja doar prin metode

32
informatice, totul se desfășoară în spatele unui ecran și se presupune doar tastarea pentru a se partaja o
imagine, un document, o prezenatre power point sau o imagine. Oamenii se nasc pentru a învăța. Si
învățăm la orice vârstă, în orice context, iar adaptarea imediată la situații total diferite de cele de până
acum, este inevitabilă. Rolul tehnologiei devine colosal în acest context în care ne aflăm. Toată lumea
depinde de tehnologie. Gadget-urile devin parte din viața noastră. Instruirea informatică devine
indispensabilă. Participăm la tot felul de webinarii cu tematică pedagogică, la conferințe, la ședințe de
traininguri. Aceste tipuri de activități ne ajută să înțelegem cu ușurință modalități de utilizare a
tehnologiei și pot fi utile și eficiente.
Ne jucăm deocamdată, din păcate, prea mult cu sensul de suprafață al acestor sintagme, inclusiv
la nivele înalte de decizie, introducând în regulamente, instrucțiuni și ordine de ministru sarcini și
activități pentru care nu sunt încă pregătiți nici cei care le cer și nici cei care ar trebui să le execute. Fără
a intra acum în detalii ce țin de educație în relație cu noile tehnologii, de convergența sau divergența lor,
voi menționa doar că societatea cunoașterii pe care o construim și o trăim parțial și noi datorează enorm
digitalizării informației care, la rândul ei, a adus la o uriașă revoluție în sfera comunicațiilor, prin
utilizarea sistemelor multimedia și prin expansiunea spectaculoasă a rețelelor informaționale. O revoluție
vitală pentru cunoașterea și înțelegerea lumii de azi și, prin urmare, imperios necesară pentru educație și
învățământ. O educație care transmite pentru că vrea să păstreze. Și vrea să păstreze pentru a pune în
valoare în mod pozitiv anumite cunoștințe, comportamente, abilități, idealuri și tehnologii. Educație care,
deși se deosebește de politic, nu este niciodată neutră. Ea alege, verifică, face presupuneri, convinge,
elogiază, integrează și, uneori, elimină. Ar trebui să trăim cu speranța că viața va reveni la normal așa
cum era înainte, că sistemul de învățământ din România va fi un sistem al performanțelor și în această
perioadă dificilă, iar rezultatele școlare vor fi în continuare unele foarte bune. Sistemul de învățământ
din țara noastră este recunoscut ca fiind unul performant. Rezultatele obținute de elevii români sunt unele
de excepție. Iar acest lucru trebuie să continue. Elevii români reușesc performanță pentru că sunt capabili
să asimileze informație, să filtreze informația și să o folosească în mod eficient. Menirea profesorului
este aceea de a descoperi și dezvolta măreția din fiecare copil. Nimic mai mult. Iar dacă o facem, suntem
cei mai câștigați oameni!

SURPRIZE PENTRU PITICI - PROIECT EXTRACURRICULAR

Prof. Bejenariu Anca
Grădinița cu Program Prelungit ,,Riki-Priki” Reșița
Județul Caraș-Severin

Meseria de dascăl presupune dăruire, implicare, comunicare cu toți partenerii implicați,

deschidere spre nou, implicarea în activități și acțiuni desfășurate alături de părinți și de comunitate. De-
a lungul carierei mele didactice am observat că aceasta este rețeta perfectă pentru realizarea unui act
educațional de calitate, o colaborare permanentă și interdependentă între copil- dascăl- părinți- școală-
comunitate. Un astfel de exemplu de colaborare benefică copiilor și tuturor celor implicați, este proiectul
extracurricular ,,Surprize pentru pitici”, desfășurat cu succes la grupa de preșcolari.
Parteneri ai proiectului au fost: Primăria Municipiului Reșița, Biserica „Pogorârea Sfântului Duh”
Reșița, Asociația de Părinți Richi-Pricki Reșița.
Copilăria este cel mai frumos moment din viața noatră, este perioada plină de zâmbete, fericire,
sinceritate, joacă. Prin acest proiect dorim să aducem și mai multe zâmbete pe chipul preșcolarilor de la
Grădinița Riki-Priki Reșița, cu ocazia Sărbătorilor de Paști. Prin acțiuni frumoase, inedite, copiii din

33
grupă vor afla despre tradițiile de Paște de la preot, vor realiza decorațiuni, se vor amuza, vor asculta
povești, vor participa la ateliere creative și distractive.
Implicarea copiilor, a părinților, a cadrelor didactice, a partenerilor în derularea acestui proiect i-
a determinat să înțeleagă că bucuriile mărunte din viața noastră trebuie păstrate şi oferite și altora mai
departe.
Activităţi desfășurate au fost: Vizităm și ne bucurăm (vizită la Grădina Zoologică ,,Ion Crișan”
Reșița); Tradiții și obiceiuri de Paști (activitate la Biserica Pogorârea Sfântului Duh); Surprize pentru
Pitici–poveste despre Iepurașul de Paști (spectacol de teatru prezentat de educatoarele din grădiniță);
Piticii și Paștele (pregătirea cuibului Iepurașului, decorațiuni pe teme pascale).
Scopul proiectului a vizat îmbunătăţirea competenţelor sociale, nivelul cooperării, nivelul
comunicării verbale şi nonverbale, nivelul creativităţii prin: realizarea schimbului de experiență între
cadrele didactice și parteneri în vederea creșterii calității actului educațional; implicarea copilului în
activități complexe cu valoare instructiv-educativă prin desfășurarea de activități de învățare remedială;
flexibilitatea strategiilor de predare-învăţare prin implicarea în activități de tratare diferențiată a
preșcolarilor; stimularea şi dezvoltarea stimei de sine, a comunicării interpersonale şi a relaţionării;
consolidarea relațiilor cu persoane din medii diferite pentru a prevenii abandonul școlar
Obiectivele specifice ale proiectului au fost atinse cu succes. Ele au urmărit: implicarea directă a
părinţilor în activităţile de predare învăţare ale copiilor; cunoaşterea unor elemente de tradiție pascală la
nivel local, dar și național; educarea trăsăturilor pozitive de voinţă şi caracter; inițierea unor metode,
activități inovative în cadrul acțiunilor de proiect; stimularea expresivităţii şi creativităţii; dezvoltarea
comportamentelor de cooperare, prosociale, proactive; îmbogăţirea cunoştinţelor despre obiceiuri
religioase referitoare la sărbătoarea de Paști; adaptarea comportamentului propriu la cerinţele grupului şi
a normelor sociale prestabilite; cunoaşterea şi respectarea normelor de comportare în societate.

ROLUL PROFESORULUI ÎN FORMAREA ȘI PREGĂTIREA ELEVILOR

Prof. Bibicu Ioana Mirela
Liceul Teoretic ,,Callatis” Mangalia
Județul Constanța

Profesorul a avut şi, cu siguranță va avea în continuare, un rol esenţial în formarea elevului, în
dezvoltarea și desăvârşirea personalităţii acestuia. Dacă în trecut, dascălul decidea totul cu privire la
procesul instructiv-educativ, acum el trebuie să devină un călăuzitor în formarea elevului, un suport
pentru dezvoltarea autonomiei şi pentru formarea în spiritul responsabilităţii şi culturii civice.
Cadrul didactic nu mai este transmiţător, ci facilitator de cunoştinţe, folosind dialogul şi
cooperarea în relaţia cu elevii. Acest profesor va şti să coordoneze procesul educativ, astfel încât toţi
elevii să atingă obiectivele stabilite şi va fi capabil, de asemenea, să-l ajute pe elev să-şi
formeze capacităţi de muncă individuală şi să folosească ceea ce a dobândit.
În prezent profesorul își asumă deci o serie de roluri, a căror exercitare este dependentă de
personalitatea lui.
¾ Profesorul, ca expert al actului de predare-învățare, ia decizii privitoare la tot ceea ce se întâmplă
în procesul de învățământ.
¾ Profesorul, ca stimulator al motivației, inițiază și întreține interesul, curiozitatea și dorința elevilor
pentru activitatea de învățare.
¾ Profesorul, ca lider, conduce clasa de elevi, exercitându-și puterea asupra principalelor fenomene
ce se produc aici.

34
 ¾ Este, de asemenea, un prieten și confident al elevilor, uneori trebuie să țină locul părinților.
¾ Profesorul, în ipostază de consilier, este un observator atent al comportamentului elevilor, un
îndrumător și un sfătuitor al acestora.
¾ Profesorul, ca model: prin întreaga sa personalitate, prin acțiunile, comportamentul său, trebuie
să fie un exemplu pozitiv pentru elevi.
¾ Profesorul, ca profesionist reflexiv, se străduiește tot timpul să înțeleagă și să reflecteze asupra
întâmplărilor apărute în clasă.
¾ Profesorul, ca manager, monitorizează întreaga activitate din clasă, asigură colaborarea și
comunicarea cu ceilalți profesori, cu părinții și cu ceilalți factori.
Desfășurându-și activitatea profesională în cadrul școlii, dascălul nu încetează a fi un educator și
în afara ei, urmărind, bineînțeles, obiective specifice și apelând la mijloace și forme adecvate. Numai în
măsura în care profesorul își continuă misiunea și în afara cadrului profesional pe care îl oferă școala
poate fi considerat un educator complet. Cele două laturi ale activității sale, școlară și extrașcolară, se
întregesc și se completează reciproc.
Profesorul este, așadar, cel care orientează și stimulează curiozitatea naturală și interesul spontan
al elevilor pentru descoperire, cel care îndrumă și încurajează activitatea de organizare şi integrare a
datelor culese, a cunoştinţelor reactualizate în vederea aplicării lor la soluţionarea problemelor date,
lăsându-le elevilor săi:
- libertatea de analiză a faptului real ori de analiză critică a conţinutului unui text;
- independenţă în activitățile întreprinse;
- operativitate şi rapiditate în reacţii (cognitive, afective, motrice);
- responsabilitate deplină pentru ceea ce întreprind.
Asumându-şi o multitudine de roluri, profesorul trebuie să conştientizeze că exercitarea lor
depinde de personalitatea pe care şi-o modelează. În acest sens, un rol deosebit în exercitarea acestei
profesiuni îl au anumite componente ale personalităţii: cultura profesională, calităţile atitudinale şi
calitățile aptitudinale. De fapt, pentru ca anumite cunoştinţe să fie transmise de la o persoană la alta şi
acceptate, trebuie întotdeauna ca între ele să existe un schimb afectiv format din încredere şi dispoziţie
receptivă dintr-o parte şi din alta.
Rolul profesorului poate să fie analizat şi din perspectiva relaţiei profesor-elev. Având în vedere
valorile societăţii contemporane (libertate, responsabilitate, toleranţă, cooperare), se impune o nouă
abordare a relaţiei profesor-elev:
- asumarea de către profesor şi elevi a unei responsabilităţi morale comune în cadrul relaţiei
educaţionale, conducând la angajarea afectivă şi efectivă în procesul educaţional;
- recunoaşterea reciprocă a „dreptului de a fi altfel” şi valorizarea fiecărei fiinţe umane în parte,
indiferent de cât şi de cum este diferită;
- încrederea în posibilităţile fiecărei fiinţe umane de a progresa;
- recunoaşterea faptului că toţi elevii şi profesorii sunt parteneri sociali cu funcţii complementare,
dar cu responsabilitate comună;
- considerarea şcolii ca mediu de construcţie culturală;
- renunţarea la principiul „căii optime unice” şi conştientizarea faptului că majoritatea problemelor
sociale şi umane au mai multe soluţii echi-finale şi echivalente;
- promovarea autenticităţii şi sincerităţii – a fi tu însuşi este mai important decât a avea dreptate.

35
 1 DECEMBRIE
Prof. înv. primar Bireș Rozalia
Scoala Primară Nr. 2 Făgetu, Comuna Plopiș
Județul Sălaj

1 Decembrie este Ziua Naţională a României şi are o însemnătate specială în societatea noastră.
Totodată, această zi marchează un eveniment istoric foarte important: Unirea Transilvaniei cu România,
în anul 1918. În această zi, românii de pretutindeni sărbătoresc pe stradă, la paradele militare din Alba-
Iulia sau Bucureşti, ori acasă, alături de cei dragi.
1 Decembrie nu a fost singura zi naţională. România a mai schimbat două astfel de sărbători în
trecut. Între anii 1866-1947, 10 Mai a fost considerată sărbătoarea şi Ziua Naţională a României, deoarece
Prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a depus în ziua de 10 mai 1866 jurământul în faţa adunării
reprezentative a Principatelor Române Unite. În amintirea acestui eveniment, la 10 Mai 1877, Carol a
proclamat în faţa parlamentului independenţa României.
După abdicarea regelui Mihai I, la 30 decembrie 1947, a fost proclamată Republica Populară
Română. Astfel, ziua de 23 august a fost adoptată drept ziua naţională, sub numele oficial de ziua
insurecţiei armate antifasciste şi începutul revoluţiei populare în România, cu referire la întoarcerea
armelor împotriva Germaniei naziste.
În ceea ce priveşte percepţia pe care românii de astăzi o au despre Ziua Naţională, istoricul Adrian
Majuru a precizat că fiecare generaţie îşi trăieşte timpul ei şi are proiectele ei de viitor, însă întotdeauna
proiectele de viitor ale fiecărei generaţii, indiferent de timpul ei istoric, depind foarte mult de cadrul
social, de oportunităţile care îi sunt oferite sau nu. Unirea din 1 Decembrie s-a realizat așadar ca o
expresie a voinței populare într-un context favorabil. Ea a încununat aspirațiile de veacuri ale românilor
de a vețui într-un singur stat. Ea a fost rodul luptei tuturor forțelor și categoriilor sociale interne.
Au contribuit la edificarea ei o pleiadă de oameni ca: regele Ferdinand, Ionel Brătianu, Iuliu
Maniu, Ion Nistor, Take Ionescu, Nicolae Iorga. Realizarea marilor idealuri ale unității şi demnității
naționale ale românilor, cum a fost şi Marea Unire de la 1918, au fost posibile şi prin contribuția deosebită
a Bisericii Ortodoxe Române. Idealul de unire a fost sprijinit în Biserică nu doar la nivel de instituție, ci
și prin implicarea concretă a credincioșilor:
Biserica s-a implicat în realizarea acestui ideal prin ierarhi cărturari, preoţi şi diaconi patrioţi,
profesori de teologie şi studenți în teologie, aceștia având talent oratoric, putere de convingere şi de
mobilizare, dar şi prin călugări sau călugărițe care au îngrijit soldații răniți, prin mănăstiri şi parohii care
au organizat colecte de bani şi de alimente, toţi împreună încurajând moral şi ajutând material pe
luptătorii români pentru libertate și unitate națională.
Oricare român care se gândește la sărbătoarea de 1 Decembrie trebuie să se gândească la cuvintele
rostite în 1915 de Nicolae Titulescu la întrunirea Acțiunii Naționale.
Cu ocazia zilei de 1 Decembrie, reprezentanţii armatei române participă și organizează ceremonii
militare, defilări şi expoziţii de tehnică militară de luptă şi armament. De asemenea, această zi este
marcată și de către ansamblurile popoluare care organizează spectacole ce scot în evidență jocurile,
costumele tradiționale românești și nu în ultimul rând cântecele populare românești
Ziua națională a României este marcată și în instituțiile de învățământ prin organizarea și
desfășurarea diferitelor activități educative care au ca scop cunoașterea și conștientizarea importanței
zilei Marii Unirii de către elevi (participarea elevilor la diferite evenimente, spectacole, expoziții, desene,
picturi etc.)
Ziua de 1 Decembrie este una plină de încărcătura istorică pentru românii de pretutindeni. Unirea
realizată în 1918 este una din cele mai mari realizări istorice ale poporului nostru. Insuflarea dragostei

36
pentru strămoşii noştri, pentru trecutul istoric, pentru realizările istorice şi culturale, precum şi pentru
personalităţile pe care le-a dat acest popor trebuie transmise și viitoarelor generații. Încă de la grădiniţă
copiii trebuie să afle despre istoria şi strămoşii lor, iar Ziua Naţională este o ocazie de a discuta astfel de
teme legate de istorie, ocazie cu care putem insufla copiilor noștri sentimente de dragoste şi respect pentru
limba română, ţara noastră, poporul român, strămoşii noştri, pentru obiceiurile şi tradiţiile strămoşeşti,
pentru istoria şi eroii noştri, mândria că sunt descendenţii unor oameni curajoşi şi iubitori de neam şi ţară.
În cadrul acestor activități sunt enumerate și explicate elevilor cele trei simboluri naționale ale
țării noastre: imnul național (,,Deșteaptă-te române!”, de Andrei Mureșanu), drapelul țării noastre
respectiv semnificația culorilor și Ziua Națională a României. Tricolorul, ca simbol al naţiunii române, a
apărut în secolul XIX, odată cu Revoluţia de la 1821 condusă de Tudor Vladimirescu. Cele trei culori
desemnau principiile pentru care luptau revoluţionarii români: libertate (albastrul cerului), dreptate
(galbenul ogoarelor) şi frăţie (roşul sângelui).
Cântecul „Deșteaptă-te române” a fost compus cu ocazia Revoluţiei române de la 1848, având la
bază poemul „Un răsunet”, de Andrei Mureşanu. De-a lungul timpului, cântecul a fost prezent în toate
momentele importante: a dat curaj soldaţilor români participanţi la Războiul de Independenţă din 1877
şi cele două războaie mondiale (1914-1918 şi 1939-1945), a fost cântat de participanţii români la
Revoluţia anticomunistă din 1989. Datorită titlului cu o rezonanță specială care invită la o deşteptare
naţională a românilor şi momentului în care a fost compus (anul 1848, numit „primăvara popoarelor”,
trezirea la luptă a popoarelor), „Deşteaptă-te Române!” a devenit Imnul de stat al României în anul 1990.
Ziua de 1 Decembrie este una plină de încărcătura istorică pentru românii de pretutindeni. Unirea
realizată în 1918 este una din cele mai mari realizări istorice ale poporului nostru. Insuflarea dragostei
pentru strămoşii noştri, pentru trecutul istoric, pentru realizările istorice şi culturale, precum şi pentru
personalităţile pe care le-a dat acest popor trebuie transmise și viitoarelor generații. Tradițiile sunt cele
care ne diferențiază ca popor. Obiceiurile românești se exprimă prin muzică, coregrafie, gestică, mimică
și au ca scop organizarea vieții oamenilor, dar și de a marca momentele importante din viața lor.
Hora sau dansul țărănesc reunește într-un cerc mare întreaga adunare, care se dansează la nunți
sau la mari sărbători populare, cea mai cunoscută fiind ,,Hora Unirii ” al cărei autor este Vasile
Alecsandri. Asemenea oricărui dans folcloric, hora este legată de viața și istoria poporului, exprimând
caracterul, temperamentul, agerimea, înțelepciunea și umorul acestuia.
Ziua Națională a României (1 Decembrie ) este o zi cu o semnificație profundă pentru românii de
pretutindeni, dar și o zi de suflet, care poate inspira patriotismul în sufletul unui copil, și nu numai....
Trăiesc într-o țară frumoasă, în care găsesc și liniștea munților și vuietul mării, în care mă pot bucura atât
de păduri, cât și de câmpii, în care există zone în care parcă timpul a uitat să mai curgă și pentru că,
romancă fiind, stiu că „veșnicia s-a născut la sat”.

Bibliografie
x https://identitatea.ro/semnificatia-istorica-a-zilei-de-1-decembrie-ziua-nationala-a-romaniei
x Ioan A. Pop, Ioan Bolovan, Marea istorie ilustrată a României și a Republicii Moldova, Editura
Litera, An 2018;
x Botez, D., (1971) „Patria mea” în Literatura pentru copii, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti

37
 CULTIVAREA VALORILOR NAȚIONALE
Prof. înv. preșcolar Bîndac Marlena
Grădinița cu Program Prelungit „Letea” Bacău
Județul Bacău
Motto: „…datinile, proverbele, muzica şi poezia sunt arhivele popoarelor, iar cu ele se poate
constitui trecutul lor îndepărtat. Căci nu există bucurii mai de preţ ca averea de cuget şi simţire inclusă
şi păstrată cu sfântă grijă de-a lungul vremurilor în adâncul sufletului românesc, al moşilor şi
strămoşilor noştri.” (Alexandru Vlahuță)
Tradiţiile, obiceiurile, portul şi folclorul sunt comori inestimabile ce definesc un popor făcându-
l unic, statornic şi nemuritor în ciuda scurgerii timpului. Ele sunt documente grăitoare privind istoria şi
cultura locurilor. Imensul tezaur folcloric al patriei noastre constituie o componentă valoroasă, o
moştenire de preţ pentru toţi cei care trăiesc în această ţară. Această moştenire trebuie dusă mai departe
pentru că un popor trebuie să trăiască prin ceea ce lasă prin fiii săi.
Tradiţiile româneşti constituie una dintre valorile incontestabile ale poporului nostru şi nu trebuie
să lăsăm timpul şi evenimentele lumii moderne să ne facă să le uităm. Alături de literatură, care constituie
un factor cu eficienţă deosebită în educaţie, arta populară are şi ea o contribuţie de seamă. Copiii încep
să înţeleagă specificul poporului din care fac parte, aspiraţiile, idealurile de ieri şi de azi, obiceiurile
locurilor. Punându-i pe copii încă de la vârsta preşcolară în contact direct cu creaţia populară, le insuflăm
respectul pentru tradiţiile noastre şi dorinţa de a duce mai departe tot ceea ce ne reprezintă ca naţiune.
Pătrunderea copilului în cultură se produce în familie, în primii ani de viață și continuă în
comunitățile sociale din care face parte și în mod sistematic în unitățile de învățământ.
Grădinița fiind prima dintre acestea, trebuie să fie cea care îl face pe copil să conștientizeze valorile
creațiilor populare, să păstreze și să cultive interesul pentru cunoașterea tradițiilor, frumusețea folclorului
românesc, dansul, cântecul și portul popular, casa tradițională românească, obiceiurile și tradițiile
deosebit de bogate atât din preajma sărbătorilor de 1 Decembrie, de Paște, cât și cele de Crăciun și Anul
Nou, de la cele mai mici vârste ca semn de respect pentru trecutul nostru românesc.
Astfel, privind educaţia din perspectiva valorilor naţionale, prin activităţile instructiv-educative
desfăşurate în grădiniţă, le putem stimula și dezvolta copiilor:
¾ interesul pentru cunoaşterea, păstrarea şi transmiterea portului popular românesc, a tradiţiilor şi
obiceiurilor specifice poporului nostru;
¾ interesul pentru cunoaşterea folclorului şi preţuirea acestuia;
¾ respectul faţă de înaintaşi;
¾ cunoaşterea portului popular, a tradiţiilor şi folclorului din zona noastră;
¾ capacitatea de a interpreta cântece populare româneşti;
¾ învăţarea unor paşi de dans popular;
¾ formarea unor trăsături morale pozitive folosind în joc proverbe, zicători, strigături;
¾ abilităţi de confecţionarea unor măşti;
¾ cunoaşterea succesiunii sărbătorilor religioase şi manifestările folclorice destinate lor.
Din implicarea noastră am învățat că doar promovându-ne tradiţia, specificul şi identitatea, putem
oferi copiilor oportunitatea de a înţelege imensitatea tezaurului nostru folcloric în care arta populară
românească este o minunată oglindă în care se reflectă cu cea mai mare intensitate frumuseţea României,
istoria şi mai ales sufletul neamului.

Bibliografie
x Ghinoiu, I., (2003) Sărbători şi obiceiuri româneşti, Bucureşti: Editura Elion
x Păun, E., Iucu R., (2002) Educaţia preşcolară în România, Iaşi: Editura Polirom.
x Pop, M., (1999) Obiceiuri tradiţionale româneşti, Bucureşti: Editura Univers.

38
 IMPORTANȚA STRATEGIILOR CREATIVE ÎN PREDAREA
MATEMATICII LA CLASELE PRIMARE
Prof. înv. primar Blaga Adriana
Școala Gimnazială Nr. 1 Buntești
Județul Bihor

În cadrul orelor de matematică, cadrul didactic trebuie să creeze un climat instituțional favorabil,
folosind diverse strategii/ metode moderne care să-l determine pe elev să se implice activ în procesul
instructiv-educativ. Alese cu grijă, ele trebuie să asigure o învățare activă și creatoare a cunoștințelor și
abilităților, modelând înlănțuirea situațiilor de învățare în care sunt puși elevii, declanșând la aceștia
mecanismele psihologice ale învățării.
Având în vedere faptul că în ultimele decenii există o necesitate tot mai mare a pregătirii elevilor
pentru o viață activă, creativă, se impune folosirea mai pregnantă a strategiilor didactice creative.
Avantajul major al folosirii acestor strategii în cadrul orelor de matematică, constă în faptul că determină
o mai mare motivație la elevii cu rămâneri în urmă la matematică, dar stimulează și capacitățile creatoare
ale elevilor prin educarea emoțiilor pozitive, dezvoltarea raționamentului, a priceperii de prelucrare a
pierderilor, dezvoltarea solidarității și a toleranței etc.
În stabilirea strategiilor creative, criteriile importante sunt: concepția pedagogică și didactică a
perioadei respective, concepția personală a cadrului didactic, comptențele generale urmărite, conținutul
științific ce trebuie transmis, particularitățile clasei de elevi, tipul de învățare al elevilor, tipurile de
evaluare, resursele materiale și temporale, personalitatea cadrului didactic. De asemenea, în desfășurarea
lecțiilor, cadrul didactic trebuie să găsească anumite modalități prin care să stimuleze creativitatea
elevilor, cum ar fi:
x folosirea muzicii ambientale care contribuie la educarea emoțiilor, îmbunătățirea atenției,
calmarea neliniștii, dezvoltarea plăcerii de a învăța etc;
x așezarea în cerc sau în formă de U care contribuie la interacțiunea socială, la eliminarea
conflictelor dintre elevi, promovarea educației participativ-creative etc;
x folosirea unor istorioare hazlii, prin care se stimulează curiozitatea și capacitatea de memorare a
elevilor, se produce detensionarea nervoasă etc.;
x umanizarea cunoașterii prin prezentarea unor biografii ale matematicienilor, ceea ce poate
contribui la dezvoltarea interesului pentru matematică, dar poate cultiva și creativitatea elevilor;
x umanizarea cadrului didactic prin prezentarea unor întâmplări din viața personală ce dezvăluie
anumite trăsături ale personalității acestuia, ceea ce poate contribui la dezvoltarea emoțională a
elevilor, la deschiderea lui afectivă.
Metodele active-participative solicită plenar dar și valorifică maximal și pe multiple planuri
potențialul uman de cunoaștere, de simțire și de acțiune cu care un elev sau altul vine la școală. Ele pot
stimula și dezvolta învățarea prin cooperare, lucrul în perechi sau în grupe mici de elevi, ceea ce
facilitează comunicarea, relaționarea, colaborarea și sprijinul reciproc pentru rezolvarea unor probleme
sau pentru explorarea unor teme noi, care duc la cunoașterea dintre elevi, înțelegerea și acceptarea
reciprocă.
Lecțiile bazate pe învățarea prin cooperare prezintă câteva caracteristici importante și anume:
răspundere individuală, interacțiunea direct dintre elevi, interdependența pozitivă dintre elevi, formarea
deprinderilor interpersonale și colective, procesarea în grup a informațiilor.

Bibliografie
M. D., Bocoș, Instruirea interactivă, Editura Polirom, Iași, 2013

39
 EDUCAȚIA PARENTALĂ - MODELE ȘI BUNE PRACTICI
Prof. înv. preșcolar Boboc Marcelina
Școala Gimnazială „Vasile Alecsandri” Roman
Structura Grădinița cu Program Prelungit Nr. 5 Roman
Județul Neamț

Educaţia parentală este prima formă de educaţie pe care copilul o primeşte. De aici şi rolul decisiv
al acesteia în formarea şi dezvoltarea copilului. Un bun părinte presupune deţinerea unor competenţe
parentale în scopul de a crea autonomie copiilor. A avea copii pregătiţi să se adapteze într-o lume aflată
în permanentă şi rapidă schimbare necesită o implicare corespunzătoare din partea celor care oferă
educaţie. În acest sens, fiind primii profesori ai copilului, părinţilor le revine rolul esenţial în creşterea
copiilor, fiind datori să le asigure nu numai existenţa materială, ci şi un climat familial afectiv şi moral.
Pentru a putea realiza toate acestea părinţii au nevoie ei înşişi de a se educa permanent, de a-şi dezvolta
abilităţile, astfel încât să poată oferi la rândul lor educaţia de care au nevoie copiii.
Pentru a veni în sprijinul părinţilor am avut în vedere realizarea unui program de educaţie parentală.
Activităţile cu părinţii trebuie să aibă ca scop facilitarea dezvoltării optime a copilului, într-un mediu
sigur şi să vizeze următoarele dimensiuni:dimensiunea de îngrijire, dimensiunea de control şi
dimensiunea de dezvoltare.
Scopul unor asemenea activități este dezvoltarea unor practici parentale în abordarea educării
pozitive a copiilor. Obiective urmărite:
x Sprijinirea părinților în aplicarea unor strategii și modele de relaționare adecvate pentru
încurajarea, dezvoltarea unor valori sănătoase și abilități specifice (organizare, perseverență,
motivație, curiozitate etc);
x Utilizarea de către părinţi a metodelor de comunicare și educare pozitivă;
x Monitorizarea și evaluarea impactului activităților asupra copiilor.
Ca Metode, tehnici şi instrumente se pot folosi: prezentarea, dezbaterea pe baza studiului de caz,
brainstorming-ul, discuţii în grupuri mici, discuţia dirijate, lecturi scurte.
Programul de educație parentală presupune:
9 Sesiuni de informare pentru părinți, pe teme de interes din domeniul educațional;
9 Investigarea nevoilor de educație și a intereselor parentale;
9 Dezvoltarea comportamentului educațional pozitiv și eficient al părinților;
9 Documentare, informare, consultanţă şi consiliere pe probleme de educaţie a copiilor;
9 Oferirea de repere, sugestii şi modalităţi eficiente de educaţie a copiilor
9 Eliminarea elementelor ce pot duce la crearea unor disfuncţionalităţi, imprecizii şi erori în
educaţia copiilor.
Printre temele propuse se află: Cum să fii un părinte înţelept; Cum putem rămâne relaxaţi în contexte
stresante; Cum să comunici eficient cu copilul tău!; Cum să fii un partener de încredere în relaţia cu
copilul tău!; Cum abordezi pozitiv comportamentele copilului; Cum prevenim abuzul şi efectele lui
asupra copilului; Abilități noncognitive; Cum stimulăm învățarea prin joc; Cum sprijinim copilul să
depășească stările traumatice.
În fiecare întâlnire pot fi abordate cu titlu de exemplu sau practică de nedorit, comportamente
neadecvate ale părinților ce afectează dezvoltarea armonioasă a copilului. Acestea întăresc prin
comparație comportamentele ce în prezent trebuie diminuate substanțial sau eliminate din stilul parental
cu cele necesare de dezvoltat, de exersat mai des, de întărit. Câteva exemple: lipsa unor reguli clare între
relaţiile dintre părinţi şi copii; cerinţe vagi/confuze faţă de copii; ignorarea comportamentelor adecvate

40
şi pedepsirea celor inadecvate; lipsa unei comunicări constante și coerente între părinţi şi copii;
incapacitatea unor părinţi de a fi empatici faţă de nevoile copilului.
Evaluarea programului se va face prin oferirea de feed-back din partea participanţilor, pe baza
fişelor de evaluare şi chestionarelor de satisfacţie completate de către aceştia. Astfel, vor fi oferite
informaţii despre atmosfera din timpul activităţilor propuse, utilitatea temelor discutate, problemele cu
care se confruntă părinţii, impresiile cu privire la participarea în program.

Bibliografie
x Cojocaru, Ş., Cojocaru, D., Educaţia parentală în România, Editura ALPHA MDN Bucureşti,
2011

MANAGERUL ȘCOLAR - FACTOR ACTIV AL SCHIMBĂRILOR

LEGISLATIVE, PENTRU ATINGEREA POTENȚIALULUI DE DEZVOLTARE
AL FIECĂRUI BENEFICIAR PRIMAR AL EDUCAȚIEI
Prof. Bordeianu Tincuţa
Grădiniţa cu Program Prelungit Nr. 30 Galaţi
Județul Galați

Datorită contextului social-cultural-politic, statutul şi rolul managerului școlar a devenit unul tot
mai complex. Managerul de şcoală trebuie sa beneficieze de o instruire potrivită, trebuie să își asume
rolul de conducător deoarece de la el se așteaptă decizii, organizare bună, optimizare a procesului
instructiv-educativ. Managementul școlar are un rol important în atingerea potențialului de dezvoltare al
fiecărui beneficiar primar al educației. Prin deciziile și acțiunile sale, managerul școlar poate crea un
cadru favorabil învățării și dezvoltării elevilor, indiferent de originea lor socială, economică sau culturală.
În acest sens, managementul școlar poate contribui la schimbările legislative în următoarele moduri:
Promovarea unei viziuni centrate pe elev. Managerul școlar poate contribui la promovarea unei
viziuni centrate pe elev în legislația educațională. Acest lucru presupune ca legea să pună accentul pe
nevoile și interesele elevilor, în locul nevoilor sistemului educațional.
Asigurarea accesului egal la educație. Managerul școlar poate contribui la asigurarea accesului
egal la educație pentru toți elevii, indiferent de originea lor socială, economică sau culturală. Acest lucru
presupune ca legea să prevadă măsuri de sprijin pentru elevii din medii defavorizate.
Promovarea unei educații de calitate. Managerul școlar poate contribui la promovarea unei
educații de calitate pentru toți elevii. Acest lucru presupune ca legea să prevadă standarde înalte de
educație și să asigure resursele necesare pentru atingerea acestora.
Iată câteva exemple specifice de acțiuni pe care managerul școlar le poate întreprinde pentru a
contribui la schimbările legislative:
- Poate participa la consultări publice privind elaborarea sau modificarea legilor educaționale.
- Poate organiza întâlniri cu reprezentanții autorităților locale sau centrale pentru a discuta despre
nevoile educaționale ale elevilor din școala sa.
- Poate redacta scrisori sau petiții către autoritățile competente pentru a-și exprima opiniile și
preocupările.
Prin implicarea sa activă în procesul de schimbare legislativă, managementul școlar poate
contribui la crearea unui sistem educațional mai echitabil și mai eficient, care să ofere tuturor elevilor
șansa de a-și atinge potențialul maxim.

41
 În România, există deja câteva exemple de schimbări legislative care au fost determinate de
implicarea activă a managementului școlar. De exemplu, legea care a introdus învățământul obligatoriu
de 12 ani a fost rezultatul unei campanii de lobby desfășurate de către un grup de directori de școli.
Managerii școlari din România au un rol important de jucat în continuarea procesului de reformă
educațională. Prin implicarea lor activă în procesul de schimbare legislativă, aceștia pot contribui la
crearea unui sistem educațional care să răspundă nevoilor tuturor elevilor.
Profesorul/educatorul - manager va trebui să-şi însuşească şi să aplice noile atribute ale
managementului, în afirmarea noilor sale atribuţii. Dintre acestea amintim:
- modificarea modului de intervenţie în anumite situaţii pentru diversificarea atitudinilor sale în
raport cu particularităţile şi aşteptările elevilor;
- înlocuirea managementului bazat pe control cu unul conceput pe afirmare, participare, asumarea
rolurilor, implicarea profesorului şi a elevilor în rezolvarea situaţiilor educaţionale;
- opţiunea pentru dezvoltarea activă a clasei prin motivare, comunicare, formare, participare;
- înlăturarea barierelor în faţa dezvoltării, abordarea constructivă a tuturor formelor de rezistenţă
la schimbare prin trecerea de la negare la afirmare şi de la rezistenţă în faţa schimbării la adaptare.
Rolurile profesorului/educatorului manager se referă la acele sarcini, atribuţii ce vizează atingerea
obiectivelor ce privesc formarea şi dezvoltarea elevilor. Rolul direct al profesorului ca manager al
procesului educaţional din clasă este integrat în activitatea sa didactică, fapt ce nu-i diminuează rolul de
profesor-dasăl, ci îl întăreşte, îl sprijină, profesorul manager fiind implicat nu numai în reuşita şcolară
tradiţională a alevilor, ci şi spre performanţa acestora. Rolurile profesorului/educatorului manager pot fi
identificate şi prin raportarea la atribuţiile generale ale managerului şi apoi transformate în sarcini
specifice de conducere: planificare, organizare, decizie, coordonare, control, îndrumare, apreciere,
reglare, de asigurare a condiţiilor de bază, participarea elevilor, gestionarea resurselor implicate în
procesul instructiv - educativ.
Pentru a putea contribui la schimbările legislative necesare pentru atingerea potențialului de
dezvoltare al fiecărui beneficiar primar al educației, managementul școlar trebuie să fie activ în
promovarea unor astfel de schimbări. Prin implicarea activă în procesul de elaborare și de consultare a
noilor legi, managementul școlar poate contribui la crearea unui sistem educațional care să ofere tuturor
elevilor șansa de a-și atinge potențialul maxim.

Bibliografie
x Legea învățământului preuniversitar nr.198/2023, cu completările ulterioare;
x Reperele fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a copiilor cu vârsta cuprinsă între
naștere și 7 ani (OM nr. 3851 /2010);
x https://eurydice.eacea.ec.europa.eu/ro/national-education-systems/ romania / reforme-derulare-si-
evolutii-materie-de-politici
x Anexa la OMECTS nr. 3545/2012 privind adoptarea politicii în managementul educațional
preuniversitar elaborată în cadrul proiectului „Profesioniști în managementul educațional”
x Profesorul ca manager educational (asociatia-profesorilor.ro)

42
 IMPACTUL ACTIVITĂȚII DIDACTICE ASUPRA COPILULUI
Prof. Brațan Bianca Ramona
Liceul Tehnologic ,,Ion Creangă” – Grădinița cu Program Normal Curtici
Județul Arad

Pentru a forma personalitatea și trăsăturile distincte ale elevilor de vârstă școlară mică, școala
acționează cu sensibilitate, deschidere către noi perspective, curiozitate nelimitată și o motivație maximă
pentru a descoperi tot ce îi înconjoară. În această etapă, personalitatea școlarului mic începe să se
contureze, manifestându-se un interes pentru un anumit domeniu și dezvoltându-se trăsăturile individuale
care îl definesc și îl fac unic, fie că este vorba despre abilități în pictură, muzică, dans, sport etc. Vocațiile
joacă un rol crucial în modelarea personalității.
În ceea ce privește educația nonformală, procesul de dezvoltare a trăsăturilor individuale ale
elevilor mici implică exploatarea perspectivelor prin intermediul relațiilor interpersonale dintre elevi și
profesori. Este pus în evidență potențialul și implicarea acestor actori în desfășurarea actului educațional.
Din perspectiva elevilor, cadrele didactice trebuie să arate un interes deosebit față de nevoile copiilor în
afara mediului de învățare și să caute modalități de a valorifica aceste nevoi.
Prin urmare, în procesul învățării formale, elevii vor fi încurajați să își exprime experiențele
dobândite în cadrul familiei, într-un grup care împărtășește hobby-uri sau interese comune, sau în cercul
de prieteni. Din perspectiva cadrelor didactice, este important să recunoască și să valoreze diversitatea
experiențelor de învățare ale elevilor, provenite din educația informală și nonformală. În zilele noastre,
educația extracurriculară este asimilată cu conceptul de învățare pe tot parcursul vieții (lifelong learning).
Aceasta subliniază importanța educației extracurriculare desfășurate în afara contextului formal, prin
activități care nu fac parte din programa școlară, dar răspund tuturor nevoilor și intereselor de cunoaștere
și dezvoltare ale grupului de elevi. Aceste oportunități de instruire provin atât din învățarea formală, cât
și din sfera mai largă a societății.
În zilele noastre, educația extracurriculară este asimilată cu conceptul de învățare pe tot parcursul
vieții (lifelong learning). Aceasta subliniază importanța educației extracurriculare desfășurate în afara
contextului formal, prin activități care nu fac parte din programa școlară, dar răspund tuturor nevoilor și
intereselor de cunoaștere și dezvoltare ale grupului de elevi. Aceste oportunități de instruire provin atât
din învățarea formală, cât și din sfera mai largă a societății.
În perioada școlară mică, abilitatea de a învăța este bine dezvoltată, datorită capacității de
memorie, ale cărei posibilități cresc rapid. De la vârsta de nouă ani în sus, elevul poate învăța orice, chiar
și prin joc. În această etapă, diverse tipuri de memorie își fac apariția, cum ar fi cea vizuală, auditivă și
chinestezică. Copilul devine capabil să exploreze și să înțeleagă culturi noi și să-și dezvolte abilitățile,
cum ar fi atenția asupra păstrării calmului.
Familia joacă un rol important în viața copilului, având scopul de a înțelege interesele și
preocupările propriilor copii și de a-i îndruma către activitățile de timp liber potrivite. Într-un mediu
familial sănătos, elevul mic poate dezvolta deprinderi pentru utilizarea corectă a timpului liber, atât în
scopul pregătirii școlare, cât și pentru recreere și odihnă, esențiale pentru dezvoltarea copilului.
Procesul de dezvoltare armonioasă a școlarului mic vizează dezvoltarea aptitudinilor, susținerea
dorințelor copilului și motivarea perfecționării talentelor. Activitățile extracurriculare includ toate
acțiunile educaționale organizate în afara planului de învățământ, dar în strânsă corelație cu cadrele
didactice. Acestea pot avea loc în cadrul cercurilor de elevi, serbărilor școlare și competițiilor sportive.
Scopul central al acestor activități este să extindă orizonturile culturale ale elevilor, aducând informații
noi și valoare la cunoștințele acumulate în timpul lecțiilor. Participarea activă a elevilor la aceste activități

43
contribuie la formarea competențelor și are un impact semnificativ asupra educației morale și estetice,
dezvoltând dragostea pentru frumos și îmbogățind orizontul artistic al elevilor. Astfel, educația
extracurriculară își îndeplinește rolul important în formarea personalității copiilor, având ca scop
identificarea și cultivarea competențelor optime, a aptitudinilor, talentelor și adoptarea unui stil de viață
civilizat, stimulând comportamentul creativ în diverse domenii.
Participarea la activități extracurriculare aduce o contribuție semnificativă la procesul de învățare,
facilitând dezvoltarea inclinațiilor și aptitudinilor elevilor, precum și gestionarea eficientă a timpului
liber. Aceste activități sunt atrăgătoare pentru elevi, care se implică voluntar și cu entuziasm în astfel de
activități. Reușita este asigurată atunci când există încredere în creativitate, bucurie și iubire pentru copii,
cu condiția esențială de a le oferi acestora ocazia de a-și ghida propria implicare către acțiuni valoroase.

IMPACTUL ACTIVITĂȚII DIDACTICE ASUPRA PREȘCOLARILOR

Prof. Brădău Liana Mihaela
Liceul Teoretic Nr. 1 Bratca - Grădinița cu Program Normal Nr. 6 Damiș
Județul Bihor

Educația preșcolară este primul pas în sistemul național de educație, grădinița fiind cea care oferă
servicii de educație la nivel național. În grădiniță sunt organizate o diversitate de activități care să
satisfacă nevoile de dezvoltare ale copiilor.
Grădinița reprezintă primul loc în care copilul intră în contact cu alte persoane în afara familiei.
Educatoarea are un rol esențial în dezvoltarea abilităților sociale ale copiilor, ea construiește bazele unor
relații sănătoase și îi pregătește pentru viața în societate. Atunci când un copil se simte apreciat și
susținut,va fi mai dispus să încerce lucruri noi și să depășească obstacolele cu curaj.
Una din cele mai importante responsabilități ale educatorului este să creeze un mediu de învățare
plăcut și atrăgător, în care copilul să se simtă confortabil să exploreze și să învețe prin intermediul jocului.
Cadrul didactic are un impact deosebit de important în dezvoltarea copilului. Alături de educatoare
copilul trebuie să se simtă iubit, sprijinit, apreciat, încurajat.
Copiii de grupă mică, abia intrați în grădiniță, trebuie să fie în permanență încurajați. Cu puțină
imaginație, cu mult tact și cunoscându-și bine grupa la care predă, educatoarea va reuși să creeze jocuri
noi, menite să închege colectivul pe care îl conduce. La vârsta preșcolară activitatea predominantă este
jocul. Jocul are o putere imensă în viața copiilor. Prin joc ei învață, socializează, se dezvoltă cognitiv,
socio-afectiv, fizic. Prin joc, preșcolarii își dezvoltă imaginația, creativitatea si abilitățile cognitive.
Relația grădiniță-familie este foarte importantă. Copilul nu este educat numai în grădiniță. Cea
mai mare parte a timpului el o petrece în familie, chiar dacă frecventează o grădiniță. Familia constituie
prima școală în care copilul socializează, iar grădinița este forma instituționalizată care continuă și
completează ceea ce familia începe.
Este absolut necesar să fie o colaborare bună între grădiniță și familie. Educația copiilor în
grădiniță se realizează după un program bine stabilit, iar realizarea obiectivelor instructiv-educative
revine unor cadre didactice bine pregătite. Educatoarea trebuie să comunice într-un mod eficient cu
părinții preșcolarilor, să le fie în permanență alături. Porțile grădiniței nu sunt închise pentru părinți,
continuându-se procesul instructiv-educativ din grădiniță în familie.
Activitățile extracurriculare pe care educatoarea le organizează contribuie la completarea
procesului de învățare, la organizarea rațională și plăcută a timpului lor liber, la dezvoltarea înclinațiilor
și aptitudinilor copiilor. Aceste activități conduc la o legătură mai strânsă între educatoare și copii. Prin
activitățile extrașcolare copilul învață să interacționeze cu cei din jur și își valorifică potențialitățile
specifice.

44
 Cu cât copiii sunt înscriși mai devreme într-o formă de învățământ, cu atât vor fi mai mari
câștigurile pentru dezvoltarea lor. Pentru majoritatea copiilor din România, educația preșcolară este
primul pas în sistemul național de educație, grădinița fiind cea care oferă servicii de educație la nivel
național. Toate activitățile pe care le realizează educatoarea în grădiniță urmăresc să-l facă pe copil să
deosebească binele de rău, să știe ce se cuvine să facă, să fie toleranți atât cu ei cât și cu cei din jur. De
la simple cunoștințe și fapte de viață să-i determinăm pe copii să aibă atitudini personale participative,
să-i învățăm că nu pot să trăiască singuri, ci numai împreună cu ceilalți.

DESPRE COLABORAREA EFICIENTĂ

DINTRE GRĂDINIȚĂ ȘI FAMILIE
Prof. înv. preșcolar Brezoi Mihaela
Grădinița cu Program Prelungit Nr.7 Slatina
Județul Olt

Motto: „Copilul ajunge pentru părinţii săi, după educaţia care o capătă: răsplată sau
pedeapsă.” (Jean Jacques Rousseau)
Copiii au mare nevoie de părinţi, fără să-și dea seama de acest lucru. Personalitatea lor fragedă
poate fi modelată discret, cu mult tact și mai ales cu argumentele cele mai raţionale de care dispunem.
Începând cu acest an școlar, în grupa pe care o coordonez alături de colega mea, desfășurăm un
proiect amplu în colaborare cu părinții preșcolarilor noștri, proiect numit ÎMPREUNĂ PENTRU UN
VIITOR MAI BUN! Acest proiect își propune să găsească puncte comune în realizarea unei educații
optime a copiilor, prin implicații emoționale și de comportament atât ale copiilor, cât și ale părinților.
Trebuie să fim modele pentru copii, și nu judecători. Proiectul are ca obiectiv de bază colaborarea
dintre familie şi grădiniță, cu scopul de a consolida relaţiile stabilite între părinţi, preșcolari și educatoare.
Ne-am gândit să antrenăm părinții în viața grădiniței, deoarece ei pot contribui la crearea unu mecanism
coerent în derularea coordonării relației grădiniță-familie, dar să organizăm întâlnirile mai mult sub
forma unor ateliere. Activităţile le vom derula în sala de grupă sub formă de „masă rotundă”, dezbateri,
discuţii, împărtășirea experienţei personale pe marginea unui suport material prezentat în faţa părinţilor.
Grădinița și familia sunt doi factori primordiali în educația copiilor. În grădiniță se pun bazele
unei personalități care mai tarziu va fi parte integrantă a unei societăți a cărei cerințe se diversifică în
permanență. Ne-am gândit ca pentru părinţi, aceste întâlniri colective, să reprezinte un prilej de informare
pedagogică avizată, de înţelegere a complexităţii fenomenului instructiv–educativ. În general vorbind,
aceste întâlniri constituie momente optime de conştientizare şi mobilizare a părinţilor în direcţia unui
parteneriat real, deoarece permit schimburi de idei şi opinii, făcând posibilă întrepătrunderea experienţei
parentale cu experienţa educatorului.
Bineînţeles că şi pentru noi ca educatoare, întâlnirile cu părinţii constituie o reală sursă de
ameliorare a stilului educativ, întrucât relaţiile cu aceştia pot determina o reconsiderare a atitudinii
noastre în raport cu un copil anume sau cu grupa de preșcolari.
O preocupare permanentă în întâlnirile cu părinţii va fi identificarea dificultăţilor pe care le
întâmpină aceștia în comunicarea cu propriii lor copii, precum și mijloace de optimizare a comunicării
dintre aceștia. Părinţii au fost chestionaţi asupra modului în care comunică cu copilul, având scopul de a
identifica factorii care distorsionează comunicarea. Chestionarul prezentat a constituit o provocare și un
prilej de reflecţie pentru părinţi, dar și un punct de pornire pentru activităţile următoare. Prezentând
rezultatele chestionarului în faţa părinţilor fără a face nominalizări, am realizat o optimizare a relaţiilor
de comunicare între părinţi și copii prin formularea unor concluzii, care au avut menirea de a îndruma
preocupările părinţilor în această direcţie.

45
 Părinţii trebuie să găsească timpul necesar pentru a comunica cu copilul. Când copilul dorește să
comunice ceva, părintele trebuie să întrerupă orice activitate, acordându-i atenţia cuvenită, renunţând la
atitudinea dominatoare. O slabă comunicare poate crea probleme emoţionale, copilul pierzându-și
încrederea în adulţi și retrăgându-se într-o lume a sa. Să nu uităm, copiii au nevoie de modele de viaţă,
pe care și le iau de regulă din familie, din mediul școlar, din lecturi sau din filme.
Familia are rol important în formarea și cultivarea deprinderilor de a alege modelul de viaţă, mai
mult decât atât, chiar oferindu-i propriul model. În ceea ce privește familia, se diferenţiază trei grupe de
greșeli educative ale părinţilor: grija excesivă, severitate excesivă și indiferenţă. În familiile cu părinţi
hiperprotectori, copiii sunt neliniștiţi, fricoși, dependenţi, greu adaptabili. În cazul în care avem de-a face
cu părinţi inconsecvenţi, oscilanţi, care trec de la asprime exagerată la exces de protecţie, îngăduinţă și
răsfăţ, copiii au dificultăţi în comportare, tulburări de echilibru emoţional și afectiv. Copilului îi place să
i se acorde multă atenţie, astfel el putându-se afirma.
O educaţie sănătoasă îl face pe copil să devină deschis la nou, creativ, adaptabil, comunicativ,
cooperant și tolerant, responsabil, competent, demn, împlinit și fericit. Credem că putem ajunge la aceste
finalităţi prin educarea integrată, parteneriat educaţional, motivare individualizată și pregătirea continuă
a preșcolarului pentru viaţă. În ciuda acestor beneficii, părinţii nu găsesc întotdeauna timp şi energie
pentru a colabora cu grădinița la care merg copiii lor. Pentru unii părinţi, mersul la grădiniță/ ședință încă
mai este o experienţă inconfortabilă. Pe de altă parte, părinţii trebuie să conștientizeze că, singura
investiţie de valoare, niciodată falimentară, pe care familia o poate face pentru copil, este investiţia pentru
mintea și sufletul acestuia.

JOCUL – SURSĂ A EDUCAȚIEI NONFORMALE

Profesor înv. preșcolar Brînzan Ligia-Daniela
Școala Gimnazială Calopăr
Județul Dolj

Educația nonformală cuprinde totalitatea acțiunilor organizate în mod sistematic, dar în afara
sistemului formal al educației. Această formă de educație este considerată complementară cu educația
formală sub raportul finalităților conținutului și a modalităților concrete de realizare.
Din punct de vedere etimologic, termenul de nonformal își are originea în latinescul nonformalis,
preluat cu sensul în afara unor forme special/oficial organizate pentru un anume gen de activitate.
Nonformal desemnează o realitate educațională mai puțin formalizată, dar întotdeauna cu efecte
normative-educative. Educația nonformală a fost definită de către J. Kleis drept orice activitate
educațională intenționată și sistematică desfășurată de obicei în afara școlii tradiționale, al cărei conținut
este adaptat nevoilor individului și situațiilor speciale, în scopul maximalizării învățării și cunoașterii și
al minimalizării problemelor cu care se confruntă acesta în sistemul formal.
Caracteristici: este variată și flexibilă, opțională și facultativă; diferențiază conținutul, metodele
și instrumentele de lucru în funcție de interesele și capacitățile participantilor; valorifică întreaga
experiență de învățare a participanților.
Aceste tipuri de activități se realizează în mediul socio-cultural ca mijloace de divertisment,
petrecere a timpului în mod constructiv sau de odihnă activă. Sunt destinate tuturor categoriilor de vârsta:
atât copiilor (pedagogie), cat și aduților (andragogie).
Avantajele utilizării educației nonformale:
- este centrată pe procesul de învățare nu pe cel de predare, solicitând în mod diferențiat
participanții;
- dispune de un curriculum la alegere, flexibil și variat, propunându-le participanților activități
diverse și atractive, în funcție de interesele, de aptitudinile speciale și de aspirațiile lor;

46
 - contribuie la lărgirea și îmbogățirea culturii generale și de specialitate a participanților, oferind
activități de completare a studiilor;
- asigură o rapidă actualizare a informaiilor din diferite domenii fiind interesată să mențină
interesul publicului larg, oferind alternative felxibile tuturor categoriilor de vârstă și pregătirii
profesionle, punând accentul pe aplicabilitatea imediată a cunoștințelor și nu memorarea lor;
- antrenează noile tehnologii comunicaționale, ținând cont de progresul societății;
- răspunde cerințelor și necesităților educației permanente.
Efectele educaţiei nonformale sunt cele mai de lungă durată fiindcă informaţia este reţinută fără
stres şi printr-o metodă distractivă pentru copil, spun specialiştii. Deşi în curricula preuniversitară încep
să apară materii precum Joc şi mişcare, odată cu introducerea noilor programe şcolare din învăţământul
primar, în realitate, sistemul mai are de învăţat cum să predea nonformal.
Tot mai multe metode de educaţie nonformală încep să apară şi în sistemul educaţional românesc.
Importante din Occident, acestea au fost gândite în încercarea de a-i ajuta pe copii să înveţe mai repede
şi mai bine, lucruri mai utile decât se poate învăţa prin metoda tradiţională de predare. Expertul în
educaţie nonformală, Ştefan Pălărie, de la Şcoala de Valori, a explicat că învăţarea nonformală se face
prin joacă, într-o atmosferă prietenoasă şi plină de energie.
Şi psihopedagogul Aura Stănculescu spune că educaţia nonformală se realizează fără stres, nu
există constrângeri, chiar dacă elevii sunt evaluaţi. Testarea nu îi stresează pentru că este de aşa natură
încât să nu creeze stres. Educaţia nonformală este cea mai durabilă pentru că se face doar în conformitate
cu dorinţele copilului, la iniţiativa lui şi dezvoltă imaginaţia, creativitatea, spontaneitatea, dar şi
aptitudinile academice, a spus psihopedagogul.
Psihologul Diana Ioaneş vine în completare spunând că educaţia formală trebuie îmbinată cu cea
nonformală pentru a le asigura copiilor un aport echilibrat de informaţie. Educaţia nonformală merge la
anumite discipline, dar nu este bine să fie predominantă, ci combinată cu metoda formală, este de părere
psihologul şcolar. Ioaneş spune că educaţia nonformală este foarte bună, în special pentru copiii de vârste
mai mici, dar profesorii nu trebuie să uite de ea nici la clasele mai mari.
Bibliografie
x Badea, E., Caracterizarea dinamică a copilului și a adolescentului de la 3 la 18 ani, EDP,
București, 1993;
x Șchiopu, U., Verza, E., Psihologia Vârstelor, EDP, București, 1995.

IMPLICAREA FAMILIILOR ÎN EDUCAȚIA TIMPURIE

Prof. Bulboacă Ana-Maria
Grădiniţa cu Program Prelungit Nr. 19 Botoşani
Județul Botoșani
Putem afirma că educația și învățarea nu încep atunci când copilul ajunge la școală, ci odată cu
venirea acestuia pe lume. Astfel, educația timpurie, privită ca o fază inițială a învățării pe tot parcursul
vieții, capătă un statut din ce în ce mai important în devenirea și dezvoltarea copilului.
Această perioadă preșcolară este recunoscută ca fiind cea mai importantă pentru dezvoltarea
ulterioară a preşcolarului, deoarece acum se pun bazele dezvoltării palierului fizic, celui emoţional, celui
cognitiv şi celui social în vederea dezvoltării personalității copilului. Putem afirma că, în perioada
preşcolarităţii se sădește ghinda care ulterior se va transforma într-un falnic ștejar.
Această educație începe în familie și continuă într-un mod formal în grădiniță unde, cu ajutorul
unui ansamblu de acțiuni bine gândite de către profesioniști (oameni cu pregătire de specialitate), se
asigură dezvoltarea integrală a preșcolarului. Pentru ca acest proces să fie unul de calitate, având în

47
centrul său dezvoltarea armonioasă a copilului, este absolut necesar ca între familie și grădiniță să se
realizeze o legătură sinceră și activă, un adevărat parteneriat.
Implicarea părinților se referă la relațiile formale și informale pe care părinții le au cu mediul
instituțional. Angajamentul poate lua o varietate de forme și semnificații, în funcție de stadiul de educație
al copilului în cauză (de exemplu, îngrijirea copiilor timpurii sau preșcolar) și de perspectiva adoptată
asupra problemei (de exemplu, practicant în primii ani, profesor, părinte, cercetător). Literatura folosește
adesea termenii „parteneriat familie-școală”, „implicarea părinților”, „implicarea familiei” și „angajarea
părinților” în mod interschimbabil (OECD, 2010).
Waanders și colab. (2007) au definit implicarea părinților ca fiind participarea la educația copiilor
prin comunicare sau comportamente adecvate. Huang și Mason (2008) au definit implicarea părinților ca
fiind reprezentată de o serie de activități, atitudini și comportamente ale părinților față de educația
copiilor lor, care contribuie la îmbunătățirea performanței elevilor, această implicare debutând încă de la
ciclul preșcolar. Ramirez (2003) a definit implicarea părinților în educația timpurie ca fiind aplicarea și
respectarea unui program în cadrul instituțiilor preșcolare care stimulează o mai bună participare
a părinților în viața școlară. Turney și Kao (2009) au definit implicarea părinților drept „capital social
care constă din rețele și conexiuni” (p. 258).
Importanța implicării părinților în preșcolar este că aceasta determină performanța școlară în
clasele următoare. Implicarea părinților la nivel preșcolar include nu numai satisfacerea nevoilor de
educație ale copiilor, ci și sprijinirea dezvoltării copiilor în ansamblu (Kocyigita, 2015). Unele beneficii
speciale ale implicării părinților la nivel preșcolar sunt îmbunătățirea nivelului de atenție/ concentrare și
interacțiune și nivele mai bune de înțelegere, care facilitează o mai bună integrare la nivelul următor,
respectiv integrarea în ciclul primar (Huang, & Mason, 2008). Performanța școlară de pe parcursul anilor
de studiu este determinată în timpul preșcolarităţii. (Kocyigita, 2015).
Putem concluziona prin a spune că modalitățile prin care implicarea părinților poate fi una
eficientă pot fi multe și diverse în cadrul procesului educației timpurii a copiilor.
Ideea conexiunii mediului familial cu mediul educațional preșcolar are în opinia specialiștilor un
rezultat pozitiv atât asupra rezultatelor școlare ale elevilor pe parcursul ciclului preșcolar, cât și ciclurilor
viitoare cât și asupra dezvoltării sociale, comportamentale și atitudinale. Importanța unei bune relaționări
între părinți și actorii din mediul educațional a fost adesea studiată de către cercetători, fiind mereu aduse
noi dovezi cu privire la efectul pozitiv al interacțiunii acestor actori educaționali. Sunt semnalate la
nivelul literaturii și aspecte cu privire la limba maternă vorbită. Dacă un copil frecventează o grădiniță
unde limba vorbită este alta decât cea maternă, se remarcă o creștere a performanțelor școlare și o
îmbunătățire a abilităților de limbă ale elevului, alături de o mai bună capacitate cognitivă și un
comportament mai favorabil în mediul preșcolar ca urmare a implicării parentale (Ramirez, 2003). Efecte
pozitive în comportamentul manifestat de preșcolari și rezultate academice favorabile semnalează și
Turney și Kao (2009). Mahmood (2013) punctează de asemenea o relație strânsă între implicarea
parentală și rezultatele școlare în special în rândul preșcolarilor, menționând îndeosebi o serie de abilități
sporite la comunicare și matematică, abilități sociale îmbunătățite și o motivație sporită pentru activitățile
academice.
Implicarea parentală în educația timpurie manifestă influență și asupra actorilor educaționali care
sunt înclinați în mai mare măsură să dezvolte programe pentru a-și îmbunătăți eficiența. Datorită
impactului pozitiv al implicării părinților în educația copiilor lor, încă din perioada formării, viitoarele
cadre didactice, prin intermediul programelor de studii urmate o serie de cursuri care facilitează
pregătirea de bază a cadrelor în lucrul cu părinții. De exemplu, în Statele Unite, programele educaționale
pregătesc profesorii să sprijine părinților astfel încât să se implice activ în educația copiilor lor încă din
ciclul preșcolar. În Australia, se așteaptă de asemenea ca profesorii să lucreze cu părinții și comunitatea.
În Noua Zeelandă, profesorii trebuie să aibă cunoștințe despre lucrul cu părinții și comunitatea înainte de

48
absolvire (Mahmood, 2013). Cooperarea dintre părinți și profesori la o vârstă fragedă, cum este pe durata
etapei preșcolare oferă copiilor încredere și siguranță (Mahmood, 2013). Efectul pozitiv al implicării
părinților îi face pe profesorii preșcolari să învețe modalități eficiente de a interacționa cu părinții cu
privire la educația copiilor lor (Mahmood, 2013). Cercetarea lui Mahmood (2013) a fost efectuată în
Noua Zeelandă, iar interviurile au fost cu 14 profesori în educație timpurie pe durata primului lor an în
mediul educațional, iar rezultatele acestui studiu au arătat că părinții care primesc reacții pozitive de la
profesori în timpul implicării acestora în mod activ, au mai multe șanse să repete această acțiune.
Profesorii și administratorii doresc să cunoască cel mai bun mod de a lucra cu părinții în mod
eficient pentru a îmbunătăți rezultatele educaționale și comportamentale ale elevilor. Părinții doresc, de
asemenea, să știe cum să lucreze și să interacționeze cu profesorii pentru a îmbunătăți performanța școlară
a copiilor lor. Elevii au nevoie de sprijin, încurajare și îndrumare atât din partea părinților, cât și a
profesorilor pentru a beneficia la maximum de procesul educațional. Majoritatea grădinițelor au în
prezent programe de implicare a părinților care se întâmplă să nu fie eficiente din mai multe motive,
cum ar fi dificultățile părinților de a comunica sau intervalele orare stabilite pentru întâlnirile/ ședințele
de consiliere care nu sunt potrivite pentru programul părinților. Profesorii trebuie să creeze implicarea
părinților programe care instituția preșcolară cu activitățile ei , familiile și societatea/ comunitatea locală
pentru a ajuta la îmbunătățirea procesului educațional (Kocyigita, 2015). Cercetarea lui Kocyigita (2015)
a fost efectuată în Turcia în cadrul căreia datele au fost colectate prin utilizarea interviurilor semi-
structurate pe cadre didactice, administratori instituționali și părinți ai elevilor din grădiniță, a evidențiat
faptul că succesul preșcolarilor este influențat direct de implicarea părinților și a cadrelor didactice.

DASCĂLUL ROMÂN, AMPRENTĂ A EDUCAȚIEI ȘI A EXEMPLULUI

Prof. înv. preșcolar Bunescu Elena-Alexandra
Școala Gimnazială Nr. 4 – Grădinița cu Program Normal Nr. 11 Copăcelu
Județul Vâlcea

În societatea contemporană, aşteptările la nivelul cadrelor didactice sunt mai ridicate. Aceştia
trebuie să fie experţi în una sau două discipline de specialitate, ceea ce necesită un nivel ridicat de
calificare academică.
Vorbind de competenţe didactice, profesia didactică are o dimensiune umană extrem de puternică,
fapt care implică nu doar cunoştinţe şi competenţe, ci şi atitudini, valori, etos şi în general o conştiinţă
profesională. Cadrul didactic nu este doar un agent, care se supune unui sistem de norme, ci şi un actor,
care se investeşte în ceea ce face, conferă semnificaţii, trăieşte activitatea cu elevii, cu un indice de
intervenţie personală ridicat. Dar, tot vorbind de competenţe didactice, indicat ar fi o definire a acestora
pentru a putea avea un sistem de referinţă comun şi pentru a nu exista confuzii în ceea ce priveşte modul
de raportare. Astfel prin competenţe didactice se înţelege, în sens larg, capacitatea unui profesor de a se
pronunţa asupra unei probleme pedagogice, pe temeiul cunoaşterii aprofundate a legităţii şi
determinărilor fenomenelor educative. în sens restrâns, se referă la capacitatea unei persoane, de a realiza,
la un anumit nivel de performanţă, totalitatea sarcinilor tipice de muncă specifice profesiei didactice.
Noţiunea de competenţă pedagogică tinde să fie folosită în prezent cu înţelesul de standard
profesional minim, la care trebuie să se ridice o persoană în exercitarea principalelor sarcini de lucru ale
profesiei didactice, astfel încât societatea să fie protejată de riscul profesării acestei meserii de către
oameni insuficient pregătiţi. Pe măsura acumulării experienţei şi a dezvoltării aptitudinilor pedagogice,
o persoană dobândeşte măiestrie pedagogică..Profesorul este capabil să sesizeze, în interiorul unei situaţii

49
concrete, informaţiile care îi vor permite să intervină într-o manieră adecvată, el utilizează în mod adecvat
aceste informaţii şi acţionează într-o manieră inovativă pentru soluţionare problemelor.
Un prim principiu fundamental care fundamentează conceptul de standard, este faptul că
profesorul este un bun cunoscător al domeniului şi al didacticii disciplinei care o predă. Al doilea
principiu presupune ca profesorul să îşi cunoască elevul şi să îl asiste în procesul propriei dezvoltării.
Astfel cadrul didactic foloseşte instrumente eficiente de cunoaştere a personalităţii elevilor precum şi a
influenţelor mediului şcolar, familial şi social al dezvoltării sale. El va fi nevoit aşadar să îşi adapteze şi
selecteze cunoştinţele disciplinei de predat în funcţie de capacităţile 38 de învăţare, nevoile şi aspiraţiile
elevilor. Trebuie să dezvolte elevilor capacitatea de a fi autonomi, de a deveni subiecţi ai propriilor
dezvoltări. Un alt principiu presupune ca profesorul să fie membru activ al comunităţii. Trebuie să
colaboreze cu membrii comunităţii şcolare,el trebuie să folosească modalităţi eficiente de implicare a
familiei în viaţa şcolii şi în dezvoltarea elevilor. Alături de toate acestea el trebuie să se implice în
rezolvarea problemelor comunităţii promovând valori morale şi civice.
Vorbind despre competenţele necesare, standarde, se impune şi valorizarea lor. Cel mai bun
indicator al eficienţei şi competenţei unui profesor sunt rezultatele sale, elevii. Astfel bogăţia de
cunoştinţe, deprinderi, capacităţi şi credinţe care îl caracterizează pe un profesor se vor transmite şi însuşi
elevilor acestuia. Din acest motiv un profesor trebuie să fie devotat elevilor şi învăţării acestora. Un
profesor trebuie să plece de la ideea că toţi elevii pot cu adevărat învăţa. Mai mult decât atât, ei chiar
trebuie să pună în practică acest principiu. Profesorului desăvârşit îi place să lucreze cu tinerii şi se
pricepe să împărtăşească cunoştinţele lui tuturor elevilor, chiar dacă aceştia sunt foarte diferiţi prin
trăsăturile şi talentele lor. Succesul este garantat de încrederea profesorului în demnitatea şi valoarea
oricărei fiinţe umane şi în potenţialul care există în fiecare. Având în vedere că nu lucrează doar cu un
singur elev, ei trebuie să ia în considerare faptul că elevii sunt diferiţi, iar diferenţele dintre ei influenţează
învăţarea. Pentru a lua în seamă particularităţile individuale, profesorii trebuie să îşi cunoască foarte bine
elevii. Tipul acesta de înţelegere nu este lipsit de importanţă, deoarece profesorul trebuie să îl folosească
constant pentru a-şi modela metodele de predare. Un profesor bun învaţă din experienţă. învaţă atunci
când îi ascultă pe elevi, când îi observă lucrând. Lucrurile pe care le află despre elevi în timpul procesului
de educaţie devine automat parte a competenţelor lui didactice. Toate aceste competenţe necesare unui
profesor vor influenţa performanţele elevilor, modul lor de raportare la procesul de învăţare, precum şi
dragostea sau aversiunea lor faţă de şcoală. Experienţa îndelungată a şcolii arată că elevii învaţă şi se
formează aşa cum sunt ei călăuziţi de profesor. Ei absorb atitudinea profesorului, îi împărtăşesc
convingerile, îi imită conduita, îi citează afirmaţiile. Procesul instrucţiei, care este oglinda competenţelor
şi aptitudinilor profesorului, este un mod de relaţionare informaţională cu elevul, bazat pe tehnologia
cuvântului. Altă caracteristică a procesului de instruire ca formă de manifestare competenţelor didactice,
este faptul că ea se exercită ca acţiune formatoare asupra sferei motivaţionale a celui care învaţă.
Cuvântul educatorului este un vehiculator de cunoştinţe, dar nu numai atât. El conferă
semnificaţii, dă greutate acţiunii de sfătuire, consiliere, îndrumare a elevului. El are puteri energetice:
inhibă sau stimulează, încurajează sau blochează iniţiativa elevului. Este un instrument de apreciere,
aprobare, evidenţiere a elevului, sau unul de critică, dezaprobare, blamare a acestuia. Strategia de a
explora aceste resurse este principalul indicator al abilităţilor psihosociale ale profesorului de a comunica
cu profunzimile personalităţii elevului şi de a-l atrage la cooperarea interpersonală.

50
 DASCĂLUL ROMÂN, IMAGINEA ETERNĂ A ÎNVĂȚĂMÂNTULUI
ROMÂNESC
Prof. înv. preșcolar Bunescu Mihaela
Școala Gimnazială „Nicolae Bălcescu”
Grădinița cu Program Normal Rotărăști, Nicolae Bălcescu
Județul Vâlcea

A fi dascăl nu înseamnă un oarecare ,,meseriaş” care lucrează cu lemn, tablă, materiale de

construcţii. Nu este o meserie oarecare unde să-ţi permiţi rebuturi, resturi, timp pierdut. În primul rând
timpul nu-l mai poţi întoarce, iar stricăciunile făcute nu le mai repari, oricât te-ai strădui. A fi dascăl nu
înseamnă doar omul de la catedră, omul cu catalogul, omul care pune note şi face observaţii, pedepseşte
şi iartă.
Rolul dascălului, asemeni unor chinuiţi Sisif, este de a relua, an de an, bătălia cu indolenţa, cu
ignoranţa, cu nepăsarea şi capacitatea celor care jertfind totul ,,zeului ban”, surpă temeliile morale ale
societăţii. Sintetizând calităţile unui foarte bun dascăl ne stă la îndemână atât de folosita sintagmă, aceea
că ,,are tact pedagogic”. Când spunem acest lucru ne gândim la cultura generală şi profesională a
dascălului, la personalitatea sa, la experienţa sa, la calităţile atitudinale care ar putea îngloba ceea ce
numim umanismul pedagogic: spiritul de obiectivitate şi de dreptate, cinste, demnitate, corectitudinea,
optimismul, răbdarea, stăpânirea de sine, conştiinţa responsabilităţii, capacităţi ale gândirii (flexibilitatea,
creativitatea, originalitatea), unele calităţi ale limbajului folosit în procesul comunicării (inteligibilitatea,
claritatea, expresivitatea, cursivitatea, puterea convingerii), calităţi ale atenţiei (concentrarea,
distributivitatea), calităţi ale memoriei (trăinicia şi uşurinţa folosirii), aptitudinea de cunoaştere şi
înţelegere a psihicului copilului, capacitatea transpunerii în locul copilului.
Tactul pedagogic poate exprima o sumă de aptitudini, fără a exista pretenţia superlativizării lor,
care exprimă un simţ al armonizării lor, un echilibru în ştiinţa aplicării şi folosirii lor cu bună măsură, în
sensul că un dascăl bun are capacitatea de a găsi în orice situaţie forma cea mai adecvată de tratare a
elevilor săi. Această găsire a stării de echilibru este un rezultat al exerciţiului de cultivare şi consolidare
a acelor stări pozitive ale dascălului spre a putea fi dominante în atitudinea sa. Experienţa pedagogică nu
coincide cu tactul pedagogic; nu orice dascăl cu experienţă are şi tact pedagogic.
Dobândirea tactului pedagogic este rezultatul dorinţei de continuă perfecţionare, de acceptare a
ideii că în permanenţă avem de învăţat unii de la alţii, de la elevii noştri, de la dascălii noştri. De caracterul
şi calitatea dialogului pe care dascălul îl stabileşte în raportul de muncă şcolară cu elevii săi, de
caracteristicile climatului pe care îl creează la lecţie, de însumarea tuturor calităţilor de pedagog, depinde
în mare măsură, eficienţa muncii sale educative. De la simplul cuvânt ,,profesor” până la ideea de ,,dascăl
model “ este o cale lungă şi nu doar pe hârtie. Calităţile unui bun dascăl sunt cunoscute demult şi
consemnate în diverse tratate de pedagogie. Consider că degeaba există reguli impuse de societate şi de
şcoală în ceea ce priveşte cum ar trebui să fie un dascăl model, eu cred că totul porneşte din noi, din felul
nostru de a fi, dar mai ales din dorinţa noastră de a fi dascăli buni. Ne-am ales această meserie din diferite
motive. Eu cred că am ajuns să urmez acest drum dintr-un simplu joc al sorţii. Am ajuns să fiu dascăl
pentru că i-am îndrăgit şi apreciat pe mulţi dintre dascălii mei, în special pe cel de matematică. De la
fiecare am învăţat câte ceva. Este bine să nu copiem pe nimeni oricât de mult ne-ar impresiona acea
persoană. Fiecare are personalitatea lui; eu una am încercat să prind din zbor, să ,,fur” de la fiecare ceva
şi să adaptez felului meu de a fi. Mă înclin în faţa celor care mi-au fost dascăli şi care au contribuit la
formarea mea ca om, iar dacă am ajuns să fiu omul de astăzi asta se datorează şi faptului că am avut de
la cine învăţa.

51
 A fi un dascăl bun înseamnă să nu uiţi că ai fost cândva copil. Închide ochii la micile greşeli,
învaţă să ierţi, bucură-te împreună de succesele lor, trăieşte clipa dezamăgirii, fără a le tăia din aripi.
Învaţă să râzi, să fii tânăr asemeni lor chiar dacă ghioceii ne mângâie discret tâmplele. Am auzit cândva
făcându-se o comparaţie: ,,asemeni lumânării care arde şi care se topeşte dăruind căldură şi lumină celor
din jur aşa şi dascălul trăieşte, munceşte şi îmbătrâneşte oferind din sufletul şi cunoştinţele lui celor care
intră pe poarta şcolii.”Învăluiţi în aura modestiei dascălii dăinuiesc în sipetul nostalgic al amintirilor,
peste care se aştern superbele primăveri, cu petalele caietelor deschise, simbol perpetuu al începuturilor
sublime. De aceea, convorbirea aprofundată cu elevul, purtată în termeni sinceri, deschişi pe tema grijilor,
temerilor, dificultăţilor, eşecurilor lui, îndepărtează starea anxioasă, fiind un stimul cultural, de sorginte
socială,dotat cu proprietatea de a intra în corelaţie cu toate nivelurile funcţionale ale psihismului.
Profesorul trebuie să-i arate elevului că absolut tot în lume poate fi pus în discuţie. Profesorul trebuie să
fie un model pentru toţi elevii şi să respecte intimitatea şi confidenţialitatea 50 unor informaţii cu privire
la viaţa personală a elevului. Profesorul trebuie să le facă elevilor cunoscute diferitele obiective ce
urmează a fi întinse în activitatea lor.
Profesorul trebuie să formeze pe elev pentru societatea în care s-a născut şi în care se dezvoltă,
deoarece valorile spirituale nu se creează decât în societate şi pentru societate. Profesorul trebuie să înveţe
elevul cum să înveţe, trebuie să-l facă să aibă încredere în el, în opţiunile lui să poată să se exprime liber
fără inhibiţii. Un profesor ideal este acela care ştie să-şi formuleze ideile, poate să se facă înţeles. Orice
profesor îşi va prefigura mental conţinutul şi forma discursului.

DASCĂLUL DE PROFESIE ROMÂN

Prof. Bursuc Denisa-Cosmina
Liceul Teoretic Sebiș - Grădinița cu Program Prelungit Sebiș
Județul Arad
A fi educator este fără îndoială, meseria cea mai importantă şi nobilă a omenirii, pentru că are
acces direct la sufletul copiilor, iar de eforturile depuse de educatori depinde întreaga evoluţie umană.
Pentru acestă meserie nu este suficient să studiezi trei ani la facultate, ci este nevoie de multă dăruire
pentru întreaga viaţă. „Trebuie să posezi un element pedagogic înăuntru, în inimă, în suflet, iar acest
element este acela care vibrează, care emană, care îi influenţează pe alţii: chiar fără să deschideţi gura,
ceilalţi simt nevoia să vă imite.
Important este nu doar a-i antrena pe elevi în formularea de răspunsuri la întrebările şi problemele
enunţate, ci mai mult, de a-i ajuta să descopere căile de a pune întrebări şi de a critica problemele. Astfel,
educaţia trebuie să fie cea care să-l determine pe individ să fie într-o continuă stare problematizantă, o
stare în care permanent să-şi pună întrebări şi să caute răspunsuri, considerând faptul că „imaginaţia este
mai importantă decât cunoaşterea.” (Einstein)
Educatorul bun cunoaşte şi apreciează/valorifică punctele de vedere ale elevilor. Opiniile acestora
reprezintă nişte ferestre deschise spre propriile lor raţionamente, ilustrative pentru felul cum gândesc şi
înţeleg lumea. Acordându-le şansa de a-şi exprima părerile, profesorul stimulează încrederea în propriile
forţe ale elevilor. Preocuparea profesorului faţă de elev este nu doar de a-l face să înţeleagă ştiinţa ci şi
de a simţi emoţia de a o studia. „Scopul educaţiei ar trebui să fie pregătirea unor oameni care să
acţioneze şi să gândească independent şi care, în acelaşi timp, să vadă în slujirea comunităţii realizarea
supremă a vieţii lor.” – Albert Einstein
Din prisma dascălului român în România modernă, învăţământul parcă nu vrea să se despartă de
trecut pe de o parte, când ne gândim la metode didactice, iar pe de altă parte adaugă foarte multe statistici,
situaţii, adrese, anexe care nu au existat în trecut, deşi atunci nu exista nici calculator, internet, email,

52
baze de date. Sistemul de învăţământ îşi doreşte modernismul european, dar timid şi cu frica de
necunoscut, precum un copil nesigur pe el, pe cunoştinţele şi aptitudinile sale.
Bun sau rău, iubit sau hulit, profesionist sau mai puţin pregătit, cu înclinație către meserie sau
lipsit de tact pedagogic, dascălul român este bugetar, dar mai ales, un birocrat. Un curs principal, la
facultate, ar trebui să fie despre întocmirea de documente, îndosariere, arhivare. De la an la an, cadrul
didactic se transformă din dascăl în manager, administrator, funcţionar.
Profesia de dascal modelează destine și deschide drumuri, dar pentru a fi un dascăl de succes
trebuie să fii pasionat, să iubești copiii și să ai tu însuți standarde înalte. Îmi amintesc că in clasa a XI-a,
când toata lumea se orienta către medicină sau alte pasiuni, am stat puțin, m-am gândit și am spus „Nu.
Eu iubesc copiii! Dragostea mea este cariera de educatoare". Am avut profesori minunați, în special
profesoarele mele de pedagogie din liceu (prof. Chițu Larisa, Uzum Corina), care au reprezentat
adevărate modele pentru mine, încercând mai apoi, pe parcursul anilor, să le urmez frumoasele exemple
pe care zilnic ni le-au oferit din postura de cadre didactice.
Bucuria mea este când copiii de la grupa la care lucrez reușesc să obțină premii, primesc diferite
diplome și de la an la an se observă randamentul lor. Aceste lucruri mă fac fericită - faptul că pot să
împărtășesc binele și pot să ajut. Faptul că reușesc să le deschid orizonturi, să le transmit valori, să le
deschid mintea, să le formez o gândire critică si capabilă să ia decizii, să îi formez puternici.
Şcoala actuală pregăteşte adulţii de peste 20 de ani, iar aşa cum timpurile se schimbă, aşa şi
învătământul (cu tot ce implică el: curriculum, deziderate, cadre didactice, dotări etc.) trebuie să ţină
pasul, să evolueze, anticipând vremurile ce vor veni. De felul în care educaţia şi instruirea desfăşurate în
şcoală şi în familie ajută la dezvoltarea forţelor latente ale oamenilor în devenire, depinde viitorul
omenirii. Educatorul de azi al generaţiilor de mâine trebuie să fie înainte de toate un doctor de suflete, în
condiţiile în care conştientizăm tot mai mult că ceea ce facem în apropierea unui copil are influenţă
asupra spiritului, sufletului şi trupului său.
Educaţia şcolară, ca terapie, devine astfel un deziderat tot mai căutat de părinţi pentru copiii lor
şi reflectă concepţia conform căreia educatorii îşi ajută elevii să-şi construiască identităţile, să fie
încrezători şi să-şi preia răspunderea pentru propria lor dezvoltare. Sănătatea întregii vieţi depinde de
felul cum reacţionăm, vorbim şi ne purtăm în jurul celui care se pregăteşte să devină adult. Răbdarea,
încrederea, iubirea sunt elemente care aduc lumină în sufletele copiilor, iar copiii îşi vor aminti întreaga
viaţă de cei care au contribuit la desăvârşirea lor personală.
Pentru acestă meserie nu este suficient să studiezi trei ani la facultate, ci este nevoie de multă
dăruire pentru întreaga viaţă. „Trebuie să posezi un element pedagogic înăuntru, în inimă, în suflet, iar
acest element este acela care vibrează, care emană, care îi influenţează pe alţii: chiar fără să deschideţi
gura, ceilalţi simt nevoia să vă imite.” (Omraam M. Aïvanhov, 1990, p.158)

Bibliografie
x Aïvanhov, Omraam M., O educaţie care începe înainte de naştere, Colecţia Izvor, Nr. 203, Editura
Prosveta,1990;
x Gaston, Berger, Omul modern şi educaţia sa, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1973;
x Pushkin, Dave, “Cookbook Classrooms; Cognitive Capitulatio”, în Weaver, J.; Morris, M.;
Appelbaum, P., (Post)modern science (education): propositions and alternative paths, Peter Lang
Publishing, Inc., New York, 2001;
x Oprea Crenguţa, Strategii didactice interactive, ed. a IV-a, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2009

53
 PROIECTAREA DIDACTICĂ ȘI MANAGEMENT EUROPEAN ÎN SPAȚIUL
ROMÂNESC
Prof. Butan Cristina
Școala Gimnazială Unirea, Branistea
Județul Galati

Răspunsul la întrebarea: Ce voi urmări / obține în activitatea desfășurată? – înseamnă precizarea

obiectivelor; acestea trebuie formate sub formă de performanțe exprimate în comportamentul elevilor;
ele trebuie să fie observabile și măsurabile la finalul activității.
Pentru întrebarea: Cu ce voi realiza cele propuse? – răspunsul este dat din momentul în care
cadrul didactic precizează resursele materiale, conținuturile (cunoștințe, priceperi și deprinderi), dar și
resursele psihologice (clasa de elevi, nivelul lor în activitatea școlară).
La întrebarea: Cum voi proceda pentru a obține cele propuse? – cadrul didactic își pregătește
anumite metode, procedee și materiale didactice care-l vor ajuta în realizarea activității ce urmează a fi
desfășurată. Acţiunile educative continue, organizate în vederea stimulării şi dezvoltării potenţialului
intelectual al elevilor, au avut următoarele obiective: conştientizarea necesităţii lărgirii orizontului de
cunoştinţe; promovarea unor strategii didactice interactive; asimilarea cunoştinţelor prin înţelegere,
asociere şi combinare astfel încât din cunoştinţele date să rezulte cunoştinţe noi, valoroase; cultivarea
unui stil de muncă receptiv la nou, a unui comportament bazat pe încredere în forţele proprii, pe respect
pentru opiniile celor din jur; formarea receptivităţii pentru cooperare, activitatea în grup satisfăcând
nevoia de relaţii interpersonale.
În demersul meu am pornit de la avantajele instruirii prin strategii didactice interactive:
x activitatea didactică este concepută pentru formarea de competenţe prin aplicarea cunoştinţelor
şi folosirea deprinderilor;
x cadrul didactic ghidează, asistă activitatea elevului;
x elevii optează între variante şi participă la decizii;
x motivaţia învăţării este preponderent intrinsecă întrucât este interesantă;
x se dezvoltă competenţe prin evidenţierea punctelor tari ale elevului;
x responsabilitatea învăţării este distribuită între profesor şi elev;
x elevul este activ, participă direct la propria sa educaţie.
Alături de familiarizarea elevilor cu textul literar, dezvoltarea competenţelor elementare de
comunicare orală şi scrisă a elevilor reprezintă obiectivul fundamental al studierii limbii şi literaturii
române în ciclul primar. În perioada de derulare a experimentului, mi-am propus ca în lecţiile desfăşurate
la disciplina Comunicare în limba română, să folosesc strategii didactice interactive (metodele,
materialele şi mijloacele) care să stimuleze participarea activă, nemijlocită a elevilor la soluţionarea unor
probleme şi descoperirea unor lucruri noi.
Metodele activ – participative pe care le-am folosit frecvent pentru realizarea strategiilor în
lecţiile de comunicare în limba română au fost: jocul didactic, brainstormingul, ciorchinele, cadranele,
cubul .
Organizarea pe grupe a activităţilor a oferit elevilor posibilitatea de a colabora, de a comunica,
de a se face înţeleşi şi acceptaţi de către ceilalţi. Rezolvarea unei sarcini în echipă a implicat discuţii
prealabile luării unor decizii, confruntarea de idei între membrii acesteia şi alegerea unei soluţii optime.
Astfel fiecare membru al echipei a adus ideile sale pentru realizarea sarcinii date, a învăţat să colaboreze
şi să-şi organizeze timpul şi resursele oferite, ca mod de adaptare la situaţia - problemă dată. De
asemenea, în cadrul grupului, fiecare avea un rol de îndeplinit, o sarcină aparte, siutaţie în care trebuia
să–şi speculeze la maximum cunoştinţele şi deprinderile pentru ca pe baza acestora să dea cele mai bune

54
rezultate în ceea ce îl priveşte pe el însuşi, dar, implicit, să îşi ajute grupul. Metoda lucrului în echipă a
inclus şi interevaluarea elevilor, aceştia fiind puşi să comenteze deciziile altora şi să dea alte soluţii, nu
neaparat realiste, cu privire la problema dată.
Prezint în continuare aplicaţii ale acestora în contextul realizării obiectivelor cercetării de faţă:
Jocul didactic
În desfăşurarea jocului „Dezvoltă propoziţia!”, am prezentat sarcina de lucru: formulează
propoziţii din două cuvinte pe baza imaginii prezentate pentru ca ceilalţi colegi să le dezvolte. Timpul de
lucru a fost de 10 minute. Am realizat jocul frontal în cadrul lecţiei Familia mea, folosindu-mă de planşe
cu imagini. Elevii au alcătuit propoziţii, fiecare elev punându-şi imaginaţia la lucru pentru a dezvolta
propoziţiile realizate de colegi. Astfel, pentru imaginea care reprezenta o casă am obţinut următoarele
răspunsuri: „Casă frumoasă. Casă mare. Casă mică. Casă iubită”. Plecând de la propoziţiile iniţiale, elevii
le-au dezvoltat obţinând răspunsuri ca: „Casa mea este frumoasă”! „Casa mea este foarte mare”! etc. În
acest moment au intervenit şi cuvintele de legătură care cer multă răbdare deoarece sunt mai greu de
sesizat la vârsta şcolară mică. Dacă un copil este întrebat „Câte cuvinte are următoarea propoziţie?”:
„Băiatul se joacă cu mingea”, el va răspunde „Trei”. Pe parcursul jocului am corectat elevii care greşeau,
iar la finalul jocului am organizat elevii pe grupe şi au construit casele familiilor lor. Am făcut aprecieri
verbale şi am anunţat câştigătorii oferind elevilor stimulente.
Un rol deosebit de important în determinarea copiilor de a găsi modalităţile specifice de
identificare a locului fiecărui cuvânt îl au fişele de evaluare care presupun realizarea unor scheme grafice
de exemplu: am spus propoziţia „Floarea înfloreşte”– scrie de la stânga la dreapta câte cuvinte am spus.
Pentru identificarea cuvintelor de legătură le-am cerut să procedeze astfel: pentru cuvinte lungi să redea
liniuţe orizontale, iar pentru cuvinte scurte să redea cerculeţe, respectând scrierea de la stânga spre
dreapta. De exemplu:
„Copiii se duc în excursie.”
○ ○ .
Brainstormingul – este o metodă de stimulare a creativităţii ce constă în enunţarea spontană a
cât mai multor idei pentru soluţionarea unei probleme într-o atmosferă lipsită de critici. Am folosit des
această metodă în cadrul lecţiilor de comunicare în limba română. În cadrul temei Prietenii, am folosit
această metodă sub formă de joc În lumea silabelor. Sarcina didactică: găsiţi cuvinte cu o singură silabă
al cărui sunet iniţial este p. Am împărţit elevii în două grupuri brainstorming omogene. Un grup a avut
de selectat imagini a căror denumire încep cu sunetul p, iar celălalt grup, să enumere cuvinte cu o singură
silabă (monosilabice), al căror sunet iniţial este p. Elevii au avut la dispoziţie cinci minute pentru
rezolvarea sarcinii. La semnalul meu grupele au prezentat pe rând rezolvările. Am făcut aprecieri verbale.
Metoda cadranelor reprezintă o modalitate de rezumare şi sintetizare a unui conţinut
informaţional solicitând participarea şi implicarea elevilor în înţelegerea acestuia. Activităţile le-am
desfăşurat organizate frontal, pe grupe sau individual. Prin trasarea pe tablă ori pe o fişă, a două axe
perpendiculare se obţin patru cadrane. Fiecare cadran conţine o sarcină pe care elevii trebuie să o rezolve.
Am utilizat această metodă în cadrul mai multor lecţii de comunicare în limba română. La lecţia de
consolidare a sunetului ţ şi a literei Ţ, intitulată „Ţara mea”, am aplicat această metodă frontal, iar
cadranele au avut următorul conţinut:
Răspunde la întrebări:
I. Cum se numeşte ţara ta?
II. Cum este ţara ta?
III. Câte culori are drapelul ţării tale?
IV. Desenează drapelul ţării tale.
Am aplicat metoda sub formă de joc „De-a cadranele”. Pentru a obţine cadranele, am trasat pe
tablă două axe perpendiculare, apoi am adresat întrebările elevilor. Aceştia au răspuns pentru fiecare

55
cadran în parte, iar pentru cadranul IV, un elev a desenat drapelul ţării. Prin această tehnică s-a realizat
o mai bună receptare a mesajului oral, precum şi exprimarea unor puncte de vedere personale referitoare
la subiectul pus în discuţie.
În cadrul lecţiei Anotimpurile, conţinutul cadranelor a fost următorul:
I. – Descrie anotimpul preferat folosindu-te de imaginile presentate.
II. – Exprimă prin desen care sunt activităţile oamenilor în anotimpul ales.
III. – Scrie cuvinte legate de anotimpul preferat.
IV. – Spune care sunt semnele anotimpului preferat.
Cubul – este o metodă activă folosită pentru explorarea unui subiect, unei situaţii, unui proces,
unui fenomen din mai multe perspective. Activitatea a fost realizată uneori frontal, alteori în perechi sau
pe grupe. În cazul nostru strategia a dat rezultate foarte bune în activităţi desfăşurate frontal. Pentru
realizarea strategiei am confecţionat un cub pe feţele căruia am scris sarcinile de lucru: descrie, compară,
asociază, aplică, analizează, argumentează. Apoi am explicat fiecare sarcină pe înţelesul elevilor cu
exemple concrete. În studierea poveştii Fata babei şi fata moşneagului, de Ion Creangă, din cadrul
lecţiei „Sunetul şi litera F”, după ce elevii au vizionat filmuleţul, au rezolvat cerinţele formulate pe feţele
unui cub, astfel:
1. DESCRIE fata moşneagului!
2. COMPARĂ fata moşneagului cu fata babei!
3. ASOCIAZĂ purtarea fetei babei cu a altor personaje din poveştile conoscute;
4. ANALIZEAZĂ comportamentul fetei babei faţă de personajele întâlnite în calea sa;
5. ARGUMENTEAZĂ răsplata primită de fata babei;
6. APLICĂ purtarea fetei moşneagului în situaţiile din viaţa ta.
Am numit câte un elev să rostogolească cubul pentru a afla sarcina. Elevii au răspuns la întrebări,
au analizat răspunsurile şi au făcut comentarii pe baza răspunsurilor date. S-a realizat astfel o învăţare
autentică şi durabilă, prin asimilarea unor cunoştinţe noi şi restructurarea activă a unor scheme mentale,
s-a dezvoltat capacitatea de exprimare orală, elevii fiind puşi în situaţia de a reformula cu propriile lor
cuvinte cele învăţate şi, nu în ultimul rând, s-a realizat o eficientă receptare a mesajului poveştii.
R. A. I. – este o metodă de antrenare a elevilor într-un dialog frontal, în vederea verificării
cunoştinţelor despre un anumit subiect. Am folosit această metodă la momentul verificării sau al fixării
cunoştinţelor.
În lecţia de comunicare „Prietenii naturii”, prin aruncarea şi prinderea mingii mici, elevii au
desfăşurat un joc de formulare de întrebări şi răspunsuri, prin care s-au verificat cunoştinţele acestora
despre tema propusă. Câteva din întrebările adresate de elevi colegilor au fost: „Ce este natura?”; „Ce
plante sunt în natură?”; „Care plante cresc în pădure?”; „Ce fel de animale cunoşti?”; „Unde trăiesc
animalele sălbatice?”; „Cum poţi ajuta natura?”; „De ce trebuie să protejăm plantele şi animalele?”. În
acest mod, s-a efectuat antrenarea gândirii elevilor prin formularea de întrebări şi răspunsuri.
Diagrama Venn – este o metodă ce presupune identificarea asemănărilor şi deosebirilor dintre
două noţiuni.
În lecţia de sistematizare a cunoştinţelor despre Poveştile copilăriei, le-am cerut elevilor să
găsească asemănări şi deosebiri între poveştile Albă ca Zăpada şi Scufiţa Roşie. Am realizat această
activitate frontal, folosind imagini cu personaje din poveştile aflate în discuţie, lipici, coală cartonată.
Astfel, pe coala cartonată am realizat diagrama Venn din trei culori. Am cerut elevilor să numească
personajele fiecărei poveşti. Elevul care răspundea ieşea şi lipea personajul în cercul corespunzător. În
cercul roşu, elevii au lipit personajele din povestea Scufişa Roşie, în cercul verde pe cele din povestea
Albă-ca-Zăpada, iar în intersecţia celor două cercuri, de culoarea albastră, au spus asemănările dintre
cele două poveşti. Astfel, s-a realizat activizarea învăţării printr-un exerciţiu de antrenare a gândirii logice
prin rememorarea achiziţiilor anterioare.

56
 DASCĂLUL IUBIT
Prof. Butaș Diana-Maria
Grădinița cu Program Prelungit „Prichindel” Jibou
Județul Sălaj

„A instrui pe cineva înseamnă a-l înzestra cu ceea ce el nu cunoaște, a-l ajuta să se transforme, să
se modeleze din punct de vedere al calității psihice și de personalitate.” – Miron Ionescu
Etapa preșcolară este prima formă de educație ce se realizează într-o instituție de învățământ, este
prima societate extinsă a copilului, după mediul familial. Copiii învață noi abilități într-un ritm foarte
rapid încă de la naștere. Pentru orice cadru didactic, atât educația, cât și cunoașterea copilului reprezintă
două acțiuni importante care se află pe primul loc și sunt într-o strânsă legătură. Cunoașterea elevului
este importantă pentru că profesorul descoperă trăsături psiho-individuale cu ajutorul cărora pot preveni
anumite dificultăți de învățare pe care le are copilul. Aptitudinea pedagogică este unul dintre principalii
factori care contribuie la contribuie la succesul procesului instructiv-educativ.
Abilitatea de a fi profesor este răsplătită de competență, dăruire și umanist pe care nici o altă
meserie nu le presupune în măsura atribuită acestei profesiuni.
După Maria Montessori, copilul este „ființa divină, dar neînțeleasă”, iar pentru Antoine de Saint-
Exupery, copilul este „aidoma albinei care adună nectarul pentru a face miere”. La școală sufletul pereche
al copilului este dascălul.
Meseria de profesor este o profesie frumoasă, care nu seamănă cu nicio altă meserie, adică este o
meserie aspră și plăcută, umilă și mândră, exigentă și liberă,este plină de farmec.
Un dascăl bun se caracterizează prin empatie, capacitatea de a sesiza și înțelege nevoile și
problemele elevilor, de a se identifica cu ei, bucurându-se odată cu ei de succesele obținute.
A comunica eficient reprezintă un nivel performanțial al activității didactice pe care specialiștii îl
grupează aptitudinii pedagogice. Dascălul în calitatea sa de actor al sistemului educațional joacă un rol
essential în procesul de formare al fiecărui elev. Profesorul trebuie să fie oglinda care reflectă lumina
adevărului. Sunt profesori care predau cu suflet. Un profesor care vede în copil un talent de care copilul
nu este încă conștient și un profesor care te ajută nu numai să-l descoperi, ci te ambiționează să dai tot
ce e mai bun din tine pentru a scoate în evidență acest talent.
Astfel, între elevi și profesori se stabilește o relație de sinergie ce are la bază conlucrarea dintre
aceștia.Tocmai din acest motiv se poate observa cum majoritatea cazurilor performanța elevilor este
influențată de modul în care aceștia relaționează cu profesorii de la clasă. În acest caz, profesorul trebuie
să dea dovadă în mod constant de tact pedagogic cu scopul de a crea o soluție profesiona-eficientă cu
elevii căruia le predă.
Totodată, un profesor iubit acordă timpul necesar pregătirii unei lecții captivante, în acest fel
reușește să trezească interesul elevilor și să transmită informațiile într-un mod plăcut și eficient.
Astfel, informațiile acumulate pot fi folosite cu ușurință în viața de zi cu zi.Elevii transmit în lumea
întreagă cee ace dascălul a așezat în ei. Este important ca un dascăl să descopere personalitatea și
interesele fiecărui elev și să introducă în actul pedagogic acele componente distincte care să ajute cu
adevărat copiii să învețe și să se dezvolte.
Munca dascălului este complexă, nobilă, datorită responsabilității față de tânăra generație: educarea
și formarea de personalități autonome integrabil social, capable de învățare permanentă, cu capacități de
gândire critică și creative, cu o înaltă profesionalitate și cu un profil civico-moral autentic și cu o mare
dăruire.
Constructivismul este o teorie a învățării diferită de educația tradițională, bazată pe un suport
metodologic puternic în practica educativă. Profesorii constructiviști pun mai puțin accentul pe instruirea

57
elevilor și mai mult pe construirea competențelor cognitive, fizice, atitudinale, emoționale și sociale ale
copiilor.
Astfel, profesorii constructiviști integrează în procesul didactic multe componente spontane, cum ar
fi învățarea prin descoperire, jocul, curriculumul la alegere, lucrul în echipă, experimentele etc. Să fii un
astfel de profesor implică mult curaj, o pregătire aparte și o perfecționare continuă, însă rezultatele
obținute sunt excepționale.
Pentru dascăl, fericirea copilului la școală ar trebui să fie motorul pentru o școală de calitate.Toate
celelalte, învățatrea, motivația, performanța, o să vină de la sine. Temelia pe care se pun toate aceste
calităţi ale unui bun profesor este iubirea pentru copii. Din iubire dascălul, se va pregăti permanent pentru
fiecare lecţie, nu se va limita la orele desfaşurate efectiv în clasă ci îi va conduce în diferite activităţi
educative extraşcolare; va fi procupat să-şi perfecţioneze metoda de predare ; relaţia cu elevii va fi una
de respect reciproc; va trata pe fiecare copil ca pe o personalitate unică şi se va strădui să-l facă pe fiecare
să se simtă bine între colegii săi; acestea şi multe altele fac din profesor un model pentru elevii săi. Relația
dascăl-elev este una dintre cele mai puternice care se pot construi în afara mediului familial. Calitatea
actului educativ ține, în primul rând, de profunzimea acestei relații. Profesorul trebuie să își actualizeze
mereu cunoștințele, pentru a putea să răspundă mereu la toate întrebările puse de elevi.
Un profesor bun își lasă definitiv amprenta asupra dezvoltării armonioase a elevilor săi, printr-o
sumă de calități esențiale care îl ajută să facă cinste vocației îmbrățisate.

SĂ GÂNDIM ,,ALTFEL” RELAȚIA ȘCOALĂ - FAMILIE

Prof. Calistru Dorina

Școala Gimnazială „Învățător Vasile Hlihor” Baia
Județul Suceava

Relația școală -familie este una din cele mai esențiale cărămizi ce stau la temelia educației sau
mai bine zis unul din stâlpii fără de care educația nu poate dăinui. Familia este locul cald unde copilul își
formează primele competențe esențiale în educație. Este ușor să lucrăm la școală cu un copil corect educat
acasă. De obicei problemele apar atunci când familia se află în opoziție cu școala. Nu cred că ar putea să
dea mai multe roade amare o dispută între școală și familie decât nepăsarea și neimplicarea familiei în
educație alături de școală, deoarece orice dispută la urmă trebuie să aibă o rezolvare, pe când nepăsarea
nu se exprimă direct dar se simte și poate avea repercursiuni iremediabile.
În cele ce urmează voi exemplifica câteva activități absolut necesare în a aduce familia mai
aproape de școală: ședințe cu părinții, lectorate, scrisori trimise acasă sau vizite la domiciliu, workshop-
uri, conferințe de tip masă rotundă, lecții deschise la care să participe și părinții, proiecte educaționale cu
activități la care pot participa părinții, serbări, excursii,etc. Toate acestea cred că le-am făcut fiecare dintre
noi și ne sunt comune.
O idee la care m-am gândit, dar pe care nu am practicat-o este crearea unei reviste școlare,
revistă care să conțină cel puțin trei rubrici: pentru profesori, părinți, pentru elevi.
Mă gândesc că ar fi util ca părinții să aibă o rubrică aparte într-o revistă școlară în care să putem
edita diverse articole cu scopul de a atrage părinții mai aproape de noi, ca și școală. Articolele pentru
părinți pot consta în chestionare, sondaje de opinie, rebusuri simpatice precum și informații utile pe care
aceștia le-ar putea găsi aici.
O variantă drăguță ar fi organizarea unui concurs pentru părinți care să se regăsească în mai
multe numere ale revistei și să primească un anumit punctaj iar după însumarea punctelor să se facă o

58
festivitate de premiere a părinților câștigători. Probele să fie din diverse domenii: cultură generală,
rebusuri, creativitate, domenii culinare, activități practice, teste psihologice, etc.
Sau o altă variantă frumoasă ar fi derularea unei cărți în serial în mai multe numere ale revistei.
Există părinți pasionați de așa ceva. Spre exemplu mama mea este abonată lunar la o revistă doar pentru
a citi acele cărți în serial.
Se pot crea domenii diverse care să-i atragă pe părinți: integrame,sport, curiozități din diverse
domenii iar pe lângă toate acestea să existe și conținuturi educative, informații utile din domeniul școlar,
conținuturi care să-i atragă pe părinți înspre școală, practic mesajul nostru ca școală pentru ei.
În concluzie orice activitate care dă randament în parteneriatul școală- familie cred că e bine
venită. Depinde de disponibilitatea noastră ca și cadre didactice de a colabora, de a atrage familia înspre
școală.
În final aș vrea să medităm cu toții asupra unui drăguț decalog pe care l-am compus, poate ne
regăsim în una din aceste posturi și vom lua aminte!

Decalogul relației școală-familie-comunitate

Ca să cunoști bine copilul, observă corect și fără prejudecăți părintele!

O comunicare de reușită se face prin empatie!
Mai bine identifică nevoile, decât să judeci și să etichetezi!
Unde-s doi puterea crește! Părinți și profesori pentru educația copiilor!
Nici Dumnezeu nu cere de unde nu se dă! Formulează cerințe plauzibile!
Interlocutorul are nevoie și să se exprime, nu doar să asculte!
Când părintele și profesorul se ceartă, copilul NU CÂȘTIGĂ! (după proverbul ,,Când doi se bat,
al treilea câștigă!,,)
Armonia școală-familie-comunitate e temelia educației!
Regretă timpul pierdut în fața copilului - ori ești profesor, ori ești părinte!
Empatie, respect, cunoaștere reciprocă, cerință - cheia succesului în relația școală-familie-
comunitate!

Secretul succesului în relația școală-familie-comunitate se află pe verticală!

PROFESORUL ȘI FORMAREA PROFESIONALĂ

Prof. Cazacu Camelia

Școala Gimnazială „Constantin Gh. Marinescu” Galați
Județul Galați

„A fi educator nu înseamnă a exercita o meserie, înseamnă a îndeplini o misiune, a face un

apostolat.” ( G. Mialaret).
O societate cu o cultură şi civilizaţie recunoscute se formează şi se dezvoltă printr-o educaţie
sănătoasă. O educaţie de calitate este realizată însă de profesori bine pregătiţi pentru o astfel de meserie.
Printre direcţiile esenţiale ale reformei sistemului educaţional din ţara noastră trebuie să se situeze cel
puţin două în prim plan:
1. (re)valorizarea meseriei de profesor în raport cu importanţa ei socială;
2. îmbunătăţirea pregătirii (iniţiale şi continue) a profesorilor, în raport cu anumite standarde de
formare

59
 Pe parcursul procesului de formare profesională, cadrele didactice dobândesc noi competențe,
abilități și cunoștințe cu privire la potențial metodelor și mijloacelor de învățare pentru elevi, dar în
aclelași timp se dezvoltă nu doar profesional, ci și la nivel social și personal. Formarea continuă rămâne
o prioritate a politicilor naționale și europene, iar instituțiile de învățământ trebuie să asigure condițiile
necesare pentru ca profesorii să participe la programe de formare continuă acreditate și de calitate.
Legislația din România prevede că personalul didactic trebuie să participe periodic la programe
de formare, astfel încât să acumuleze la fiecare 5 ani cel puțin 90 de credite profesionale transferabile.
Evidența acestora însă este centralizată de fiecare profesor sau la nivelul fiecărei școli.
Abordările multiple în sfera calității determină necesitatea generării unui grad ridicat de atenție
în serviciile educaționale și, implicit, în cele de formare și dezvoltare profesională, pentru că acestea au
în atenție dezvoltarea personalității umane și dezvoltarea sustenabilă a societății.
Prin programele de formare continuă se urmărește creșterea calității procesului educațional, prin
participarea la cursuri care să vizeze formarea unor competențe cheie, care acoperă cerințele și nevoile
individuale sau ale beneficiarilor, de dezvoltare profesională (în funcție de competențe și exigențe) sau
ale pieței muncii
Perfecţionarea cadrelor didactice la nivelul unităţii de învăţământ trebuie să îndeplinească funcţia
de reglare/autoreglare a activităţii didactice, de dezvoltare profesională profesionalizată, de inovare a
practicii şcolare într-un anumit spaţiu de instruire şi situaţii educative, de stimulare a creativităţii cadrelor
didactice şi a elevilor, de investigare a activităţii şcolare.
Pregătirea psihopedagogică şi metodologică a viitoarelor generaţii de profesori trebuie să se
raporteze la noi structuri de învăţare. propune astfel noi seturi de competenţă cheie ce trebuie formate
tinerilor aspiranţi la cariera didactică, în raport cu cele care au fost solicitate până în present.

Bibliografie
x Cerghit, I. (2002). Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri şi strategii.
Bucureşti: Editura Arami
x Chiş, V. (2002). Provocările pedagogiei contemporane. Cluj-Napoca: Editura Presa Universitară
Clujeană
x Dumitriu, Gh. (1998). Comunicare şi învăţare. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, R.A.

LA PAS, ÎN LUMEA PLANTELOR MEDICINALE

PROIECT EDUCAȚIONAL DE EDUCAȚIE ECOLOGICĂ
Prof. înv. primar Chelaru Violeta
Școala Gimnazială „Alexandru Ioan Cuza” Roman
Județul Neamț

Copiilor le place să se joace în aer liber, în parcuri, în grădini cu flori sau legume, sub copacul
din curtea casei sau al școlii. În preajma plantelor, a florilor, copiii dobândesc pentru lumea lor interioară
gingășia, admirația, sentimentul de ocrotire, armonia formelor și culorilor, grija față de frumos și
fragilitate.
Acest proiect încearcă să canalizeze toate acțiunile spre formarea și dezvoltarea unor inteligențe
naturiste la copii, spre dobândirea unor cunoștințe reale despre lumea plantelor și, nu în cele din urmă,
spre educarea unor comportamente și conduite civilizate față de mediul înconjurător.
Scopul proiectului „La pas, în lumea plantelor medicinale” constă în formarea unor atitudini de
investigare, cercetare, explorare a lumii plantelor medicinale, a mediului viu și implicarea directă, activă
și responsabilă a copiilor în acțiuni care să vizeze protejarea plantelor și a mediului înconjurător.

60
 Am demarat proiectul „La pas, în lumea plantelor medicinale” urmărind, în final, ca elevii
implicați:
- să dobândească atitudinea de a acorda atenţie oricărui colţ de natură, sesizând frumuseţea şi
unicitatea lui;
- să manifeste un comportament ecologic faţă de plante medicinale, în special, şi faţă de întreaga
natură, în general;
- să promoveze necesitatea adoptării atitudinii ecologiste de către fiecare om faţă de natură;
- să-și dezvolte spiritul de echipă, de cooperare, pe baza încrederii şi a respectului reciproc faţă de
toti membrii echipei;
Beneficiarii proiectului au fost elevii clasei a III-a D, profesori, părinți, reprezentanți ai comunității.
Rezultatele așteptate și obținute, în urma derulării lui, au fost: însușirea corectă și conștientă a unor
cunoștințe științifice despre plante medicinale și condițiile de dezvoltare în timp a acestora; cooperarea
în activitățile întreprinse, educându-și raporturile de colegialitate și responsabilitatea în îndeplinirea
sarcinilor; cultivarea grijii față de natură prin acceptarea și respectarea regulilor de conviețuire cu mediul
înconjurător. Transdisciplinaritatea proiectului implică aplicarea unor cunoștințe din diverse discipline
studiate în școală.
Plan de activități a cuprins expoziție de afișe; prezentări; traseu de observare, documentare și
cercetare biologică; realizarea de desene, compuneri, poezii; povești și legende care au ca subiect plante
medicinale; acțiune de ecologizare a Parcului Zăvoi.
Proiectul a avut un impact deosebit asupra celor implicați, desfășurându-se în parteneriat cu Fondul
Forestier de stat administrat de Ocolul Silvic Roman, Direcția Silvică Neamț, Pădurea de la Cotu-Vameș,
Horia.

CODE WEEK 2023

LA ȘCOALA GIMNAZIALĂ „BOGDAN VODĂ” RĂDĂUȚI
Prof. înv. primar Chidon–Frunză Mirela
Școala Gimnazială „Bogdan Vodă” Rădăuți
Județul Suceava

EU Code Week – Săptămâna Uniunii Europene a programării este o inițiativă are celebrează
creativitatea, soluționarea de probleme și colaborarea în domeniul tehnologiei informatice prin
programare/ codare. Concepută, într-un efort global, ca o încercare de a familiariza elevii cu tehnologia
computerelor și cu activitatea de programare, ea realizează introducerea în înțelegerea limbajului
specific, inițierea în bazele acestuia. Copiii participă la activități, în perioada stabilită la nivel european,
proiectul având sprijinul Comisiei Europene.
Ca și în anul precedent, elevii clasei I de la Școala Gimnazială „Bogdan Vodă” Rădăuți, s-au
alăturat acestei inițiative. În 2023, EU Code Week s-a desfășurat în săptămâna 16-22 octombrie.
Comisia Europeană arată că în acest an au participat la EU Code Week 23.081 de elevi de la 956
de școli, din 35 de țări. Ei au petrecut 844013 de minute realizând 68232 de activități de codare. Parte
integrantă a acestui program internațional, activitățile derulate la Școala Gimnazială „Bogdan Vodă”
Rădăuți s-au desfășurat și în cabinetul de informatică și au avut ca grup țintă cei 25 de elevi ai clasei I pe
care o cooordonez. La realizarea primei activiăți, BLOCKLY GAMES (cw23-fAW0v), copiii au aplicat
un program de codare accesibilizat nivelului de vârstă al elevilor, structurat gradual din punct de vedere
al nivelului de dificultate, lucrând pe PC-urile din dotarea cabinetului.
(https://codeweek.eu/view/587127/blockly-games) A doua activitate, THE COLOR CODE 4 PIXEL
ART (cw23-TVztn), a testat abilitatea elevilor de pune în aplicare coduri de culori prestabilite. Aceasta

61
s-a materializat într-o competiție constructivă, finalul cromatic transformându-se într-un feed-back
surpriză pentru participanți.( https://codeweek.eu/view/587150/the-color-code-4-pixel-art)
Toți elevii participanți au încheiat cu succes întregul parcurs al celor două activități înregistrate
ulterior pe pagina oficială a EU Code Week, la final fiindu-le oferite certificate care atestă demonstrarea
și înțelegerea conceptelor de bază în știința calculatoarelor. Rolul demonstrat al acestei activități a fost
acela de a le dezvolta elevilor abilitățile de rezolvare a problemelor, dezvoltarea logicii și creativității cu
scopul de a le mări șansele în a performa. Cercetările au demonstrat că de la vârste mici copiii își creează
concepte de programare, chiar înainte ca aceștia să înceapă să scrie sau să citească, ei asimilând mult
mai ușor cunoștințele, comparativ cu alte categorii de vârstă.
În ultimii ani, numărul celor care au înțeles că tehnologia influențează schimbările care au loc
în orice domeniu, a crescut considerabil. Faptul că la nivelul Uniunii Europene se implică un număr
ridicat de elevi și cadre didactice denotă că programul oferă acces la aplicarea programării, fiind o
oportunitate binevenită pentru elevi, o călătorie creativă, plină de provocări plăcute ce conduc la
dezvoltarea gândirii computaționale, a logicii, la soluționarea de probleme, prin creativitate și muncă în
echipă.
Alessandro Bogliolo, coordonator al echipei de voluntari ambasadori ai Săptămânii UE a
programării, a declarat: „Din cele mai vechi timpuri am făcut multe lucruri folosind piatra, fierul, hârtia
și creionul, lucruri care ne-au transformat viețile. Acum trăim într-o altă eră, în care lumea noastră este
marcată de programare. Diferitele ere au nevoi diferite în ceea ce privește locurile de muncă și
competențele. În timpul Săptămânii programării dorim să oferim fiecărui european ocazia de a descoperi
și de a se distra cu programarea. Haideți să învățăm să programăm pentru a ne modela viitorul.”

DASCĂLUL, DOCTOR DE SUFLETE

Prof. Chiriță Daniela-Andreea
Grădinița cu Program Prelungit Nr. 47 Brăila
Județul Brăila

Cu toții cunoaștem faptul că succesul activității noastre didactice se bazează, în primul rând, pe
relația care se stabilește între omul de la catedră și sufletele inocente care văd în dascăl un apropiat, un
bun prieten care are răspuns la toate întrebările lor.
În acest moment al dezvoltării societății, trebuie reconsiderate competențele unui dascăl bun.
Dacă copiii s-au schimbat, și dascălii trebuie să se schimbe, să se adapteze noilor necesități ale acestora,
să rezolve problemele de indisciplină, lipsa de interes pentru învățătură, lipsa de încredere în forțele lor,
teama de a veni la școală, să impună elevilor, părinților și comunității întregi, respectul față de profesia
de dascăl dar și față de activitatea didactică, care în ultimul timp și-a estompat culorile, fiind zugrăvită
mai mult în culori cenușii. Spun culori cenușii, deoarece de multe ori nu sunt suficient promovate
activitățile creatoare, implicarea noastră trup și suflet în orice întreprindem la catedră.
Sunt educatoare și consider faptul că procesul formării tinerei generații este unul complex în care
cadrele didactice trebuie să-și pună în valoare întreaga măiestrie și competența profesională. De
aceea, măiestria unui dascăl eficient constă în construirea unei relații eficiente între el și elevii săi.
Aceasta trebuie să se concretizeze în aspecte precum: tratarea diferențiată a copiilor, permițându-le
acestora să-și manifeste unicitatea, individualitatea, creativitatea; oferirea unei satisfacții mutuale, ceea
ce înseamnă că nu trebuie să împlinească nevoile unui copil în defavoarea altuia; crearea sentimentului
de interdependență, elevul manifestându-se liber, fără să se afle sub lupa imensă a ochiului vigilent al
dascălului, pregătit doar pentru sancționare; existența sentimentului reciproc de respect și de grijă a

62
unuia față de celălalt; transparența activității didactice, sinceritatea celor doi poli ai clasei: elev-
profesor. Criticile, dezaprobările, avertizările trebuie înlocuite cu sfaturi, alternative la soluțiile găsite
de elevi, pentru ca ei să se simtă apreciați, înțeleși, încurajați să se bizuie pe forțele proprii, căci numai
prin eforturi susținute de fiecare în parte se poate ajunge acolo unde îți stabilești ținta. Totodată
consider că ascultarea activă alături de colaborarea cu familia, sunt factori esențiali pentru a cunoaște
personalitatea complexă a copilului, pentru bunul mers al actului educațional.
Educatorul în ziua dea zi, pe lângă bazele teoretice pe care le posedă, trebuie să fie în primul
rând un bun ascultător, un optim observator, un adevărat „doctor de suflete”, întrucât cu toții știm că
ceea ce facem în apropierea unui copil, îl influențează atât comportamental cât și sufletește. O vorbă
spusă fie poate fi o alinare, fie un bici. Totul stă în puterea noastră, a dascălilor.
Consider, de asemenea, fapul că încrederea pe care le-o transmitem, răbdarea de care dăm
dovadă în diverse situații, sunt elemente care transformă sufletul copiilor, îl innobilează iar aceștia
îşi vor aminti întreaga viaţă de cei care au contribuit la desăvârşirea lor personală.
A fi educator este fără îndoială, meseria cea mai nobilă a omenirii, pentru că are acces direct la
sufletul copiilor, iar de eforturile depuse de educatori depinde întreaga evoluţie umană.

DASCĂLUL, DE PROFESIE ROMÂN

Prof. Chirițoiu Diana Maria
Grădinița cu Program Prelungit Nr. 21 Drobeta Turnu-Severin
Județul Mehedinți

Profesia de dascăl în România este una de o noblete și importanță deosebită. Dascălul este un
model de cunoaștere și educație pentru generațiile viitoare, având o influență semnificativă asupra
formării caracterului și a mentalității tinerilor. În acest referat, vom explora rolul dascălului în societatea
românească, responsabilitățile sale, precum și impactul pe care îl are asupra elevilor și comunității.
Istoria profesiei de dascăl în România: Profesia de dascăl în România are o istorie bogată și
îndelungată, începând cu primele școli înființate în secolele trecute, sub influența bisericii. În timp, rolul
dascălului a evoluat, adaptându-se schimbărilor sociale, politice și culturale. Astăzi, dascălul este un
educator dedicat, implicat în dezvoltarea integrală a elevilor.
Predarea Cunoștințelor: Dascălul are responsabilitatea de a transmite cunoștințe fundamentale în
domenii precum limba română, matematica, istoria, geografia, științele etc. El trebuie să adapteze
metodele de predare pentru a susține diversitatea stilurilor de învățare ale elevilor.
Formarea caracterului: Dascălul nu este doar un furnizor de informații, ci și un model moral și
comportamental pentru elevi. Prin exemplul personal, dascălul contribuie la formarea caracterului
elevilor și promovează valori precum respectul, responsabilitatea și integritatea.
Dezvoltarea abilităților sociale: Dascălul are un rol esențial în dezvoltarea abilităților sociale ale
elevilor. Prin intermediul interacțiunii în clasă, dascălul îi învață pe elevi cum să comunice eficient, să
lucreze în echipă și să-și exprime opinia în mod constructiv.
Consilierea elevilor: Dascălul este și un consilier pentru elevi, oferindu-le sprijin și îndrumare în
rezolvarea problemelor personale sau academice. Aceasta necesită empatie, înțelegere și o atenție
deosebită față de nevoile individuale ale fiecărui elev.
Contribuția la dezvoltarea comunității: Dascălul nu are impact doar asupra elevilor săi, ci și asupra
comunității în care activează. Elevii bine pregătiți devin cetățeni activi și contribuie la dezvoltarea socială
și economică a comunității lor.

63
 Promovarea tradițiilor și identității românești: Dascălul are responsabilitatea de a transmite
elevilor săi nu doar cunoștințe academice, ci și aprecierea pentru tradițiile și valorile culturale românești.
Prin predare și exemplu personal, dascălul contribuie la păstrarea și promovarea identității naționale.
Profesia de dascăl în România este una complexă, plină de responsabilități și implicare. Dascălul
nu doar predă cunoștințe, ci și modelează caractere și contribuie la formarea viitorului societății
românești. Prin devotamentul său, dascălul devine un arhitect al viitorului, influențând pozitiv elevii și
comunitatea în ansamblu.

IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR DE TIP OUTDOOR ÎN FORMAREA

COMPETENȚELOR SOCIALE
Prof. Cilibiu Maria
Școala Gimnazială Sâmbotin
Județul Gorj

Sistemul de învățământ românesc se bazează pe cele trei medii de învățare: formal, informal și
non-formal, fiecare cu importanța specifică în crearea profilului absolventului, recunoscând că pentru
procesul de evaluare la nivel național se pune accent pe însușirile acumulate în mediul formal, iar ca
mediu preferențial al elevilor – următoarele două.
Pentru a crea un mediu favorabil învățării, dar și a dezvolta competențele cerute de programele
școlare s-a implementat de curând termenul „activitate de tip outdoor”, noțiune familiarizată în cadrul
programului național CREDactaut. Noul tip de activitate implică mediul din afara clasei, spațiul
tradițional al învățării formale, ceea ce nu trebuie confundat cu activitățile extrașcolare/extracurriculare;
de fapt, învățarea se face afară: în curtea școlii, într-un spațiu cultural sau în natură, în funcție de
specificul obiectivelor propuse în concordanță cu programa școlară.
Avantajele activităților de tip outdoor constau în contextul creator al aplicabilității,
experimentalului, acțiunii, demonstrării; de asemenea favorizează starea emoțională de bine, implicarea,
socializarea, autocunoașterea, depășește barierele lansate în clasă de concurență, perfecționare, poziția
băncilor etc. Creând un mediu propice învățării indiferent de nivelul cognitiv și academic, activitățile de
tip aut-door implică toți elevii, dau încredere și interes tuturor.
Venind în sprijinul mediului formal de învățare, activitățile de tip outdoor devin preferate de elevi
pentru că sunt dinamice, incitante și evită plictiseala. Prin implicarea elevilor în acest tip de activități le
putem dezvolta competențe diferite, în funcție de disciplina predată, printre acestea regăsindu-se și cele
sociale, preluate de la disciplina Educație socială: asumarea unor valori şi norme sociale şi civice,
manifestarea unui comportament social, civic şi economic activ, investigarea unor probleme specifice
diferitelor grupuri şi comunități etc.
La nivel practic, experiența didactică a dovedit că desfășurarea activităților în afara clasei au creat
un impact mai mare în dezvoltarea relațiilor interumane, în descoperirea propriei comunități, a
promovării locurilor natale.
O activitate de tip outdoor a fost aplicată cu elevii clasei a VI-a, anul școlar 2020-2021 având
tema „Patrimoniul cultural – moștenirea culturală” studiată la Educație socială – Educație interculturală,
prin însușirea unor competențe precum: participarea, prin derularea unui proiect intercultural, la
rezolvarea problemelor comunității și la promovarea dialogului intercultural; participarea la rezolvarea
problemelor comunității.
Proiectul implementat de clasă a constat în participarea la concursul Patrimoniul cultural, istoric
și natural - Zestrea comunităților locale, Ediția I, organizat de Societatea de Științe Istorice din România,
cu tema „Bisericile de lemn din Lelești, județul Gorj”. Pentru realizarea materialului elevii au vizitat
obiectivele propuse, însoțiți fiind de profesorul coordonator, subsemnata, și preotul din parohie care

64
le-a prezentat istoricul, elementele arhitecturale și starea de întreținere a monumentelor istorice. Proiectul
a prevăzut și încheierea parteneriatelor cu instituții culturale din județ: Muzeul Județean de Istorie și
Direcția pentru Cultură și Conservare Gorj, ceea ce a concretizat și o lecție de promovare și conservare
a patrimoniului susținută de specialiști, de la elemente de tehnică până la cele legislative în vigoare.
Activitatea de tip outdoor centrală a proiectului desfășurat a constat în descoperirea și cunoașterea
propriei comunități, a valorilor patrimoniale, a dezvoltării interesului pentru istoria locală. Scopul
proiectului lansat în concurs a fost promovarea patrimoniului și găsirea unor soluții pentru salvarea
acestuia.
Un alt proiect care a implicat activități de tip outdoor și dezvoltarea acelorași competențe sociale
susținute de programa școlară a fost aplicarea Metodei: Proiect. Cetățeanul, la clasa a VII-a, anul școlar
2021-2022 cu suportul Institutului Intercultural Timișoara. În acest proiect, elevii descoperă o problemă
a comunității și încearcă să o rezolve prin politici publice. Problema selectată democratic, prin votul
majorității, a fost „Neîntreținerea terenului de fotbal din localitate”. Activitatea de tip aut-door a constat
în descrierea problemei prin deplasarea la locul unde este amplasat terenul sportiv din comună prin
însoțirea de către profesorul de educație fizică și sport, cu rol de voluntar în proiectul desfășurat. Punctul
culminant a fost întâlnirea cu domnul primar, prezentarea în prezența domniei sale și a directorului
unității a proiectului realizat și a soluției propuse: atragerea de fonduri și o atenție sporită acoradată
sănătății fizice a tinerilor din comunitate.
Activități de tip outdoor s-au desfășurat și cu ocazia Săptămânii Verzi, prilej cu care elevii au
plantat flori, au învățat să protejeze mediul înconjurător prin diminuarea poluării, a reciclării, reutilizării,
igienizării spațiilor publice. Acest tip de activități dezvoltă la rândul lor competențe sociale întrucât elevii
sunt îndrumați să devină responsabili în mediul în care își desfășoară existența.
Prin urmare, activitățile de tip outdoor contribuie masiv la dezvoltarea și formarea profilului
absolventului, așa cum reiese din principiile promovate de sistemul actual de învățământ prin legislația
școlară în vigoare.

VREMURI TRECUTE ȘI VREMURI ACTUALE

Prof. înv. primar Cîlnicean Olivera Milița
Școala Gimnazială Nr. 2 Bocșa
Județul Caraș-Severin

Educația este cea mai puternică armă pe care voi o puteți folosi pentru a îndrepta lumea! spunea
Nelson Mandela și acesta e citatul meu favorit.
Sunt profesor pentru învățământul primar din anul 1998 și director al Școlii Gimnaziale Nr. 2
Bocșa, situată într-un cartier defavorizat al orașului. începând cu anul 2010.
Nu pot să spun că mereu am visat să ajung dascăl într-o astfel de școală, dar sunt sigură că mereu
am știut că voi fi dascăl. Am știut că am acel ceva! Eram fascinată de puterea delicată pe care o exercita
doamna mea învățătoare, de capacitatea de a citi în noi, de energia debordantă de care dădea dovadă
atunci când preda o lecție mai greu de înțeles, de faptul că știa exact ce ne lipsește fiecăruia și nu se
cenzura de la a ne împărți mângâieri calde unora, laude și încurajări altora, dar și cuvinte de dojană celor
care meritau. Mi-am spus mereu că și eu trebuie să fiu Doamnă! De ce? Pentru că Doamnele construiesc
Oameni!
Nu mi-am schimbat opțiunea niciodată și am studiat în domeniu, am participat de-a lungul anilor
la nenumărate cursuri de formare pentru a deveni eu însămi cea mai bună Doamnă pentru cei mai buni
copii. Nu sunt sigură că înțelegeți ce înseamnă să devii dascăl într-o școală neîmprejmuită, în curtea

65
căreia pășteau caii, cu clase nu prea modernizate și cu copii pe cât de neîngrijiți la exterior, pe atât de
neîmbogățiți la interior.
Cu toate acestea, am decis ca, atâta timp cât voi fi Doamna unor astfel de copii, să dau tot ce pot,
tot ce am și tot ce știu, să le rămân în minte și, de ce nu, în inimă. M-am înarmat cu pixuri, caiete, cărți
procurate din bugetul personal, cu multă răbdare și determinare și mi-am început călătoria. Ceea ce m-a
ținut mereu conectată a fost ideea că dacă unii sunt mândri de rezultatul lor lucrând cu copii dintr-o clasă
privilegiată, cu cât mai mândră voi fi eu când voi identifica printre cei care urcă tot mai sus și câte unul,
poate doi de-ai mei.
Mărturisesc faptul că am avut un parcurs presărat cu provocări, din cele mai diverse, de la a
răspunde fără să clipesc unui băiețel dacă îl las să îmi spună mama (tatăl nu mai era, iar mama l-a părăsit,
lăsându-l în grija bunicului), până la a continua în fiecare zi să mă aplec peste caiete mirosind a fum (se
încălzeau cu sobă pe lemne) și a mâncare (locuiau în câte o cameră care le servea de bucătărie). Apoi, să
îi înțeleg pe cei care lipseau de la cursuri câte o săptămână pe sezon pentru că mergeau să vândă coronițe
pentru Ziua Morților, nuieluțe pentru Sf. Nicolae, crenguțe de brad și vâsc și-apoi, primăvara, mărțișoare,
părinții acestora având explicația, atunci când mergeam în vizită: „Ce să fac? Doamna mea, de copii le
e milă și cumpără”. Atunci, mi se umezeau ochii… Acum, altele ne sunt provocările. Acum calculăm
frenetic dosare de „rechiziți”, de burse de merit, pe ne-merit și de „etichete”.
Și-acum mi se umezesc ochii și constat că mi-e dor. Mi-e dor de sărăcia lor și de traiul nostru
modest din pricina salariului nostru, și-așa mic, dar și redus cu 25% la un moment dat, în condițiile în
care și soțul meu lucra în învățământ. Mi-e dor de omenia oamenilor. Vreau să cred că nu va ține mult
perioada în care în loc de „Doamna mea”, aud „Unde-i învățătoarea?” din partea unor părinți care vin
să ne certe pentru a obține diferite beneficii materiale, pentru că legea le dă dreptul. Acum avem condiții
moderne, clasele sunt dotate cu tot ceea ce presupune un act modern de predare, dar lipsește interesul din
partea elevilor și a părinților pentru a veni la școală pentru a învăța.
Tocmai pentru aceea intru cu încăpățânare la clasă în fiecare zi. Vreau să cresc oameni! Oameni
de calitate! Cum altfel decât prin puterea exemplului?! Știu că într- o zi voi fi mândră de ceea ce am
crescut!
Oricât ar fi de importantă educaţia curriculară realizată prin procesul de învăţământ, ea nu
epuizează sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului. Rămâne cadrul larg al timpului liber
al copilului, în care viaţa capătă alte aspecte decât cele din procesul de învăţare şcolară. În acest cadru,
numeroşi alţi factori acţionează, pozitiv sau nu, asupra dezvoltării elevilor. Educaţia extracurrriculară
(realizată dincolo de procesul de învăţământ) îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii
copiilor noştri.
Da, chiar cred că elevii noștri sunt copiii noștri! Iar o mamă, oricât de răi ar fi copiii ei, nu îi
reneagă și mai cred că niște copii cărora mama/ doamna le-a stat aproape fizic, moral, emoțional nu vor
uita cine i-a făcut mari!

66
 DASCĂLUL DE CLASĂ PREGĂTITOARE
Prof. Cioc Florica-Luminița
Liceul ,,Tudor Vladimirescu” Drăgănești
Județul Olt

Nu foarte demult am condus până în clasa a V-a pe ,,florile” mele din clasa a IV-a, bineînțeles cu
plânsete, cu amintiri, cu emoții și nu a trecut mult timp că iată ce apăru o nouă generație, de data aceasta
de ,,fluturi”. Da, am clasa pregătitoare, „clasa fluturilor”, și mă cuprind alte emoții: cum să-i captivez,
cum să-i fac să le placă școala, cum să-i motivez să fie din ce în ce mai buni, mai harnici, mai implicați,
mai atrași de activitățile școlare .
Cu fiecare generație am mereu emoții, parcă aș fi la prima întâlnire cu elevii, deși au trecut treizeci
de ani de atunci, copiii care pășesc pragul școlii sunt din ce în ce mai atrași de aplicații, de telefoane,
laptopuri și alte minuni din acestea care îmi pun bețe în roate când vine vorba de captivarea elevilor în
activitățile de predare-învățare. Mă frământ de fiecare dată când preiau clasa pregătitoare, cum să fac, ce
să fac să fie totul bine, să am elevi interesați de ceea ce fac, de ceea ce le spun și părinți cooperanți,
amabili, săritori, care să înțeleagă că împreună vom reuși să-i formăm pe micuții noștri. Și m-am gândit
ce m-am gândit, apoi mi-a venit ideea ca de jur împrejur, pe pereții clasei, dedesubtul planșelor, minunilor
afișate de mine, să lipesc niște coli albe, jumătate dintr-o coală A4 pentru fiecare, pe care am scris în
partea de sus, central, numele fiecărui copil cu majuscule, având în vedere că aproape toți puteau citi
prenumele lor. Și iată cum am afișat pe perete un fel de ,,catalog”, în care desenam de fiecare dată câte
o față zâmbitoare cu cariocă roșie, când un copil se implica și lucra cu interes orice propuneam sau,
uneori, tăiam cu o linie o față zâmbitoare când nimic nu îl interesa din ceea ce făceam în clasă. Avem o
înțelegere, orice față zâmbitoare pierdută poate fi recuperată pe parcursul zilei sau în ziua următoare,
dacă elevul participă activ și efectuează sarcini propuse sau pune cât mai multe întrebări despre ceea ce
lucrăm noi la fiecare lecție. Totul este minunat, merge strună, să nu ne fie de deochi, am reușit să facem
lucrurile să meargă pe făgașul cel bun, dar frământările mele nu se opresc aici.
Am 16 băieți și 9 fete, care fug în toate direcțiile, sau mai bine zis fugeau ca puișorii în toate zările
atunci când ieșeam afară sau când mergeam spre poarta școlii. Am scris fugeau pentru că acum nu se mai
întâmplă asta, am găsit o soluție, pe care unii dintre colegii mei au criticat-o, alții au apreciat-o, dar
părinții mi-au mulțumit pentru felul ordonat în care veneau ei spre ieșire fără să alerge, fără să se împingă,
fără să se trântească. Soluția mea este ,,sfoara prieteniei”, adică o bandă tricoloră de treizeci de metri de
care ține fiecare elev, de-o parte și de cealată, fetele în față, baieții în continuare și cu care pornim spre
ieșire, spre locul de joacă din curtea școlii, mergem toți ordonați, cu sfoara întinsă, nu ne împingem, nu
îi dăm drumul, pentru că tricolorul țării nu trebuie târât pe jos, e mândria noastră. Nu este zi în care copiii
să nu ia ,,sfoara prieteniei” din dulapul clasei și să nu pornească ținând cu încredere de ea. Au fost zile
în care ne prelungeam activitatea cam mult și grăbindu-ne să nu întârziem în timp ce părinții ne așteptau
la poarta școlii le propuneam elevilor să pornim fără sfoară, dar ei spuneau că nu se poate, suntem cu
toții prieteni și mergem doar cu sfoara, nu se poate altfel. Sunt atăt de simpatici, încât ți-e drag să-i
privești și surprinzător este că în timp ce mergem printre alți elevi ținând de tricolor sunt chiar elevi de
gimnaziu sau de liceu care se dau respectuos la o parte sau ne spun că vor și ei să meargă alături de noi.
Am folosit sfoara prieteniei chiar și la distanță puțin mai mare de curtea școlii, cu acordul părinților,
bineînțeles, am mers la un loc de joacă, după programul școlar, să ne jucăm împreună ca adevărații
prieteni, însoțiți de câțiva adulți care să ajute la supraveghere și totul a fost în regulă, fără niciun
eveniment neplăcut, fiind chiar o experiență deosebită.
Să fii dascăl la pregătitoare este chiar o provocare, îți pune ingeniozitatea la încercare, te pune
mereu să cauți soluții, te solicită continuu, bineînțeles provocările rămân mai departe, în următoarele
clase, viața unui dascăl devenind mai palpitantă, chiar și decât a unui star de cinema.

67
 UN DASCĂL RĂBDĂTOR
Prof. Cioc Marina-Iuliana
Grădinița ,,Prietenii Mei” București

Cum aș putea începe ,,călătoria” mea în sistemul învățământului românesc decât prin prezentarea
mea și a drumului parcurs de mine de la terminarea studiilor, până la momentul acesta, în care profesez
în domeniul educației.
Am absolvit Facultatea de Științe ale Educației, Științe Sociale și Psihologie la Universitatea din
Pitești, specializarea pedagogia învățământului primar și preșcolar. Am luat licența în 2023, în acelați an
înscriindu-mă la examenul de titularizare, după care am ajuns să lucrez ca profesor învățământ preșcolar
la Grădinița cu Program Prelungit ,,Prietenii Mei” București.
Îmi place meseria de profesor învățământ preșcolar pe care am ales-o, mai ales că am avut un
exemplu foarte bun, și anume, mama mea, profesor învățămant primar. Să fii educatoare mi se pare că
este extraordinar, iubesc copiii și am impresia că drăgălașii mei pe care îi am în grupă sunt la început de
drum, ca și mine, și vor ,,crește” odată cu mine, vor ,,înflori” și vor ajunge oameni minunați cu care să
te mândrești, bineînțeles, ajutați și îndrumați de părinți și de celelate cadre didactice care vor fi în viața
lor. Cel mai greu în această meserie mi s-a părut să îi ajut pe ,,copilașii” mei să se desprindă de părinți
în primele două săptămâni, când plângeau până uitau de dorul de mama și interacționau cu mine în cadrul
activităților propuse. Mi se rupea inima și căutam zilnic metode și mijloace de a-i acomoda pe copii cu
mediul din grădiniță, astfel încât să le placă și să-și dorească să revină a doua zi cu zâmbetul pe buze la
mine. A fost cea mai grea încercare, apoi lucrurile s-au mai liniștit, dar au urmat, desigur, căutările unor
elemente de joc care să le atragă atenția cât mai mult și să participe cu interes la toate activitățile din
grădiniță, să fie cât mai dornici să se implice, să fie captivați de tot ce se întâmplă într-o unitate de
învățământ. Activitățile extracurrriculare trebuie să vină în întâmpinarea așteptărilor copiilor și părinților
deopotrivă, iar noi să formăm o echipă, în adevăratul sens al cuvântului. Activitățile cu implicarea
părinților sunt nemaipomenite, dar și foarte solicitante, necesită timp, răbdare.
Răbdarea a fost cuvântul cheie în activitatea mea de până acum, atât cu copiii, cât și cu părinții.
De fapt, aș putea spune că răbdarea mea s-a modelat de când practic această meserie, chiar s-a extins
,,până la la soare”, cum glumesc eu cu drăgălașii mei. Am avut răbdare în perioada de acomodare, apoi
în perioada de evaluare inițială, când a trebuit să descopăr potențialul fiecăruia, desigur răbdarea a rămas
aceeași și când căutam cele mai interesante materiale, metode, procedee de a-i atrage pe copilași în
procesul de predare-învățare. Primul sfat primit de la cologele mele cu mai multă experiență decât mine
a fost acela de a avea cât mai multă răbdare. Așa că pot spune că am devenit un dascăl și mai răbdător
decât eram înainte și cred că răbdarea a devenit ,,arma” mea secretă, dacă putem spune așa. Nu poți fi
suficient de răbdător cu cei mici, pentru că ei acum descoperă minunile mediului înconjurător cu ajutorul
educatoarei și, desigur, al părinților care nu trebuie să-ți mulțumească pentru efortul pe care îl faci, trebuie
doar să fie alături de tine și atunci știi că totul va fi bine, că ai reușit, că ceea ce faci te conduce pe drumul
cel bun.
Am uitat să povestesc experiența mea în legătură cu prima ședință cu părinții, dar o fac acum.
Simțeam că ies flăcări din obrajii mei, aveam niște emoții încât credeam că-mi va sări inima din piept și
parcă nici cuvintele nu voiau să mai iasă din gura mea, corpul parcă mi se blocase, mii de gânduri îmi
inundau mintea, dar cred că și părinții au simțit emoțiile mele, parcă și ei erau emoționați și am reușit să
comunicăm, să ne înțelegem, să ne dăm seama că doar împreună totul va fi bine. Auzeam tot felul de
povești de la prietene care deja lucrau ca educatoare, variate sfaturi, dar acum îmi dau seama că fiecare
experiență este diferită, că povestea ta este unică , chiar dacă teoria este aceeși pentru toți, o punem în
practică diferit, fiecare are varianta personală pe care consideră cea mai bună și care chiar dă rezultate
desigur.

68
 Prin urmare, eu cred că am devenit treptat un dascăl răbdător și dorința mea este ca răbdarea mea
să fie infinită, să-mi ajungă până la bătrânețe, ca să pot duce la bun sfârșit tot ceea ce mi-am propus, să
acumulez cât mai multă experiență pe care să o pot împărtăși cu alți colegi, în alte situații și, de ce nu,
chiar cu proprii mei copii, atunci când îi voi avea.

DASCĂL DE CLASĂ PREGĂTITOARE

Prof. Ciui Cristina-Delia
Școala Gimnazială Podgoria
Județul Buzău

În general, dascălul român posedă anumite trăsături specifice care contribuie la un mediu de
învățare sănătos și eficient. El este dedicat profesiei sale și împărtășește pasiune pentru educație. Această
dedicare poate influența pozitiv motivația elevilor.
Acesta dovedește o înțelegere profundă a teoriilor pedagogice, metodologiilor de predare și a
proceselor de învățare prin care creează un mediu propice dezvoltării elevilor. Dată fiind evoluția rapidă
a societății și a tehnologiei, dascălul român este deschis la învățare continuă și la actualizare constantă a
cunoștințele și a metodele de predare. Dascălul este empatic, oferă sprijin și adoptă o abordare
personalizată în procesul de învățare. El este un comunicator eficient, atât cu elevii, cât și cu părinții și
colegii. O comunicare deschisă și clară contribuie la un mediu de învățare sănătos. Întrucât fiecare clasă
și fiecare elev este unic, dascălul român e flexibil și își ajustează abordarea în funcție de nevoile specifice
ale elevilor și de schimbările în contextul educațional.
Abilitatea de a menține o disciplină pozitivă și de a gestiona eficient clasa este crucială pentru a
asigura un mediu propice învățării. Dascălul român încurajează nu doar dezvoltarea abilităților
academice, ci și pe cea a caracterului și a valorilor morale, contribuind astfel la formarea unor cetățeni
responsabili și etici. Un dascăl eficient în contextul românesc înțelege și apreciază cultura locală și
tradițiile, aducând aceste elemente în procesul de învățare pentru a crea o legătură mai puternică cu elevii.
Aceste caracteristici contribuie la crearea unei experiențe educaționale pozitive și la dezvoltarea
armonioasă a elevilor în cadrul sistemului educațional românesc.
Activitatea didactică din clasa pregătitoare, desfășurată de dascălul român, are un impact
semnificativ asupra dezvoltării copilului și asupra dinamicii familiei. Această etapă joacă un rol crucial
în formarea bazelor cognitive, sociale și emoționale ale copiilor, iar interacțiunea dintre dascăl, elev și
familie poate influența durabil aceste aspecte. Dascălul are responsabilitatea de a crea un mediu stimulant
pentru dezvoltarea abilităților cognitive ale copiilor, inclusiv limbajul, gândirea matematică și pregătirea
pentru citire. Activitățile și lecțiile planificate și desfășurate corespunzător contribuie semnificativ la
fundamentul academic al copilului.
Clasa pregătitoare oferă oportunități pentru copii de a interacționa cu alți colegi și de a învăța să
își gestioneze emoțiile. Dascălul are un rol important în a crea un mediu sigur în care copiii pot dezvolta
relații pozitive cu ceilalți și pot dezvolta abilități de comunicare și rezolvare a conflictelor.
Dascălul are un rol esențial în implicarea părinților în procesul educațional. Comunicarea
eficientă cu părinții poate contribui la susținerea procesului de învățare acasă și la crearea unei punți
solide între școală și familie. Părinții pot fi ghidați pentru a sprijini învățarea copiilor și pentru a crea un
mediu pozitiv acasă.
O atenție specială acordată talentelor și dificultăților individuale contribuie la construirea
încrederii în sine și a motivației pentru învățare. Dascălul este atent la nevoile individuale ale fiecărui
copil și adaptează strategiile de predare pentru a le potrivi. Un mediu bine gestionat contribuie la

69
dezvoltarea încrederii în sine a copiilor. Dascălul are un rol cheie în a încurajarea și susținea eforturile
individuale ale copiilor, contribuind astfel la dezvoltarea unei atitudini pozitive față de învățare.
Dascălul influențează formarea unor obiceiuri sănătoase de învățare, precum organizarea,
responsabilitatea și persistența. Aceste abilități devin fundamentale pentru succesul pe termen lung al
elevilor. Impactul activității didactice în clasa pregătitoare este vast și are influențe profunde asupra
viitorului academic și personal al copiilor. Colaborarea strânsă dintre dascăl, copil și familie este
esențială pentru a asigurarea dezvoltării armonioase și durabile a elevilor.
Câteva exemple de bună practică pe care eu le-am aplicat la clasa pregătitoare și care implică
adesea abordări inovatoare, interacțiuni pozitive și adaptarea la nevoile individuale ale elevilor.
Integrarea jocurilor educaționale în procesul de învățare face învățarea mai plăcută și interactivă. De
exemplu, jocurile care implică recunoașterea literelor, cifrelor sau asocierea cuvintelor cu imagini
contribuie la dezvoltarea abilităților cognitive ale copiilor.
Implicarea în proiecte tematice stimulează imaginația și creativitatea copiilor. De exemplu, un
proiect despre natură include activități de observare a plantelor și a animalelor, stimulând astfel
curiozitatea și conștientizarea mediului înconjurător. Implicarea părinților în activitățile din clasă
dezvoltă un parteneriat puternic între școală și familie. Sesiuni de lectură, ateliere sau evenimente
tematice în care părinții sunt invitați să participe consolidează această legătură și sprijină învățarea acasă.
Integrarea tehnologiei în procesul de învățare face predarea mai captivantă. Aplicații
educaționale, platforme online și resurse multimedia sunt folosite pentru a sprijini diferite stiluri de
învățare și pentru a dezvolta abilitățile digitale ale copiilor. Activitățile care implică explorarea și
descoperirea stimulează interesul și dorința de a învăța. De exemplu, o excursie la un muzeu de știință
sau o activitate de observare a naturii în aer liber oferă experiențe educative memorabile.
Dezvoltarea caracterului și a atitudinilor pozitive este la fel de importantă precum dezvoltarea
abilităților academice. Activitățile care promovează cooperarea, respectul și responsabilitatea contribuie
la formarea unor cetățeni responsabili.
Aceste exemple de bună practică la clasa pregătitoare arată importanța unei abordări variate și
personalizate pentru sprijinirea dezvoltării complexe a elevilor în această etapă crucială a educației lor.

ROMÂNIA MEA... ÎN EUROPA

Prof. înv. preşcolar Cîrstea Ionelia

Grădiniţa cu Program Prelungit Nr. 21 Drobeta Turnu-Severin
Județul Mehedinţi

Teritoriul actual al României mai este numit şi spaţiul carpato-danubiano-pontic, deoarece este
conturat după forma cercului Carpaţilor Româneşti şi a regiunior limitrofe, fiind mărginită în partea de sud
de fluviul Dunărea, iar în partea de est de Marea Neagră.
Numele România a fost adoptat în anul1862, după formarea statului naţional prin Unirea Moldovei
cu Ţara Românească la 24 Ianuarie 1859. Ziua Naţională a României este pe 1 Decembrie, zi ce reprezintă
aniversarea Marii Uniri de la Alba Iulia, din 1918, când s-a votat Unirea Transilvaniei cu România -
moment ce marchează unirea tuturor românilor într-un singur stat. Ca formă de guvernământ, România
este republică, condusă de un preşedinte. Puterea legislativă o deţine Parlamentul cu cele două camere,
Senatul şi Camera Deputaţilor. Puterea executivă este reprezentată de Guvern, condus de un prim-ministru
numit de preşedintele ţării şi validat de Parlament.
România se învecinează la nord şi est cu Ucraina, în nord-vest cu Ungaria, în sud-vest, cu Serbia,
la sud, cu Bulgaria, iar în est, cu Republica Moldova (graniţă formată în totalitate de râul Prut). Frontierele

70
României se întind pe 3.150 km, din care 1.876 km au devenit, din 2007, graniţe ale Uniunii Europene
(spre Serbia, Moldova şi Ucraina).
Conform articolului 3 din Constituţie, teritoriul României este organizat din punct de vedere
adinistrativ în comune, oraşe şi judeţe. În România sunt 41 de judeţe, la care se adaugă municipiul
Bucureşti.
Deoarece locuiesc în Drobeta Turnu-Severin, am să vă descriu judeţul Mehedinţi. Acesta este situat
în sud-vestul României şi beneficiează de o îmbinare armonioasă a celor trei mari unităţi de relief: muntele,
dealul şi câmpia. Acest vast amfiteatru se desfăşoară de la nord-vest, unde domină Munţii Almăjului, cu
altitudinea maximă de 1224 m în vârful Svinecea Mare şi munţii Mehedinţi, cu altitudinea maximă în
vîrful lui Stan1446 m, spre sud-est este Câmpia Blahniţei. Cel mai nordic punct îl constituie Vârful Pietrele
Albe, la o latitudine de 45 grade, 7 minute, 33 secunde. Extremitatea sudică se înregistrează în localitatea
Salcia. Eibenthal este localitatea din extremitatea vestică, iar cea estică în localitatea Gura Motrului.
Judeţul Mehedinţi cuprinde în limitele sale vestitele Cazane ale Dunării şi Porţile de Fier şi este o veche
unitate administrativ-teritorială, mândrindu-se cu faptul că primul deputat a fost domnitorul Alexandru
Ioan Cuza, cel ce a contribuit la unificarea Ţării Româneşti cu Moldova.
Judeţul ocupă o suprafaţă de 4900 km 2 şi populaţia e concentrată în 5 oraşe, 59 comune şi 347de
sate.Vecinii săi sunt judeţele Gorj, Dolj și Caraș-Severin. Se învecinează la sud cu Bulgaria şi la vest, cu
Serbia. Clima este temperat continentală cu influenţă submediteraneană, mai ales în jurul Orşovei şi în
depresiunea Câmpului Severinului. Verile sunt foarte călduroase şi cu ploi rare, iar iernile sunt blânde, cu
zăpezi puţine. Primăvara bate Coşava. Datorită climei mai calde, în judeţul nostru se întâlnesc: smochinul,
castanul comestibil, liliacul sălbatic, stejarul pufos, mojdreanul, cărpiniţa, alunul turcesc, scumpia. Pentru
a le păstra şi ocroti, în judeţul Mehrdinţi s-au creat rezervaţii naturale: Cazanele Dunării, Ponoarele,
Stârmina, Muntele Domogled, Peştera Epuran.
La 4 km de Baia de Aramă, pe şoseaua dintre Drobeta Turnu-Severin şi Târgu- Jiu, se găseşte
comuna Ponoarele, în suprafaţă de 20 ha, din care cca 10 ha de pădure este rezervaţie forestieră, ce a fost
declarată monument al naturii. În compoziţia pădurii, pe lângă liliac şi mojdrean, care sunt speciile
principale, mai apar: gorunul, cornul, jugastrul, păducelul ş.a. În a doua duminică a lunii mai este
„sărbătoarea liliacului”, care dăinuieşte de pe timpul dacilor. Podul natural de la Ponoare este rezervaţie
geologică reprezentată printr-un complex carstic cu o mare varietate de forme. În partea estică a podului
se întinde depresiunea Ponoare, care are aspectul unei chei de calcar, prin care curge o colină în al cărei
perete vestic se deschide peştera de la Ponoare, cu o dezvoltare totală de 633 m şi care reprezintă, de fapt,
originea podului.
Pentru a admira Podul lui Dumnezeu, trebuie să urcăm dealul care adăposteşte această peşteră, iar,
de acolo, ne apare în faţă un mare bazin care, pe timp de ploaie, se transformă într-un imens lac, care este
alimentat de apele reunite ale Văii Gheorgheştilor şi Văii Mari. Această zonă este interesantă prin cele
două peşteri, cea de la Podul lui Dumnezeu şi Peştera Zăton.
Râul Topolniţa a creat, lângă localitatea Cireşu, din Podişul Mehedinţiului, una dintre cele mai
mari opere ale naturii, Peştera Topolniţa. Rezervaţia Peştera Topolniţei se află sub Dealul Prosacului, între
localităţile Cireşu, Jupâneşti şi Măgura, fiind una dintre cele mai mari peşteri etajate din România.
Galeriile ei sunt dezvoltate pe cinci etaje, însumând 12 500 m, au fost ornate pe jos cu bolovani mari din
loc în loc, încât par nişte depozite de materiale de construcţii. Apa a creat nişte scobituri ce se aseamănă
cu nişte vase de bucătărie, săpate în calcar şi mici lacuri cu apă limpede. Apa a lustruit pietricele diforme
variate, numite: ,,perle de peşteri” şi s-au format stalagmitele, care stau ca nişte lumânări parfumate de
peste 4 m înălţime, iar altele de formă conică. Uneori stalagmitele se unesc cu stalactitele și formează
coloane impunătoare. La intrare, peştera are o poartă monumentală, înaltă de 50 m, prin care apa dispare
sub pământ, numită ,,Uşa Peşterii”. Ieşirea este numită ,,Gaura lui Ciocârlie” şi este în formă de chei cu
apă adâncă în care trăiesc peşti.

71
 Rezervaţia complexă Muntele Domogled este o zonă floristică, faunistică şi peisagistică, la est de
valea Cernei, deasupra vestitelor izvoare termale de la Băile Herculane, nde este amplasată renumita
staţiune balneoclimatică. Apa a săpat în interiorul muntelui peşteri uşor accesibile, aşa cum este Grota lui
Şerban. La poalele muntelui se întâlnesc pajişti presărate cu pini negri bănăţeni. Pe culmile muntelui
întâlnim fagul oriental, alunul turcesc, păducelul negru, jugastrul bănăţean, liliacul sau scoruşul lui Borbaş.
Aici întâlnim flori viu colorate ca: borceagul balcanic, barba caprei balcanice, cornutul bănăţean şi inul
galben de Banat. Dintre elementele faunistice amintim: scorpionul carpatin, vipera cu corn şi peste 1 300
de specii de lipidoptere.
Pădurea Stârmina de la Hinova este o rezervaţie forestieră situată în sud-vestul Olteniei, pe staţiuni
nisipoase de silvostepă, formată din întinsele plantaţii de salcâm, care au avut un rol important în
stabilizarea nisipurilor mobile şi semimobile de provenienţă aluvială.
Flora şi vegetaţia reprezintă cele mai importante elemente din puct de vedere ştiințific, prin speciile
submediteraneene în amestec cu cele central-europene. Pe abrupturile inaccesibile creşte inegalabila lalea
de Cazane, stânjenelul de stâncă, precum şi clopoţeii Cazanelor, săpunăriţa roşie, sipica de râpe.
Parcurile naturale urmăresc şi menţinerea activităţilor economice tradiţionale împreună cu
patrimoniul cultural al populaţiei autohtone. În cadrul parcurilor naturale se elaborează modelul gestiunii
ecologice a unor terenuri mai extinse, prin armonizarea intereselor economice cu cele ale conservării
cadrului natural.

Bibliografie
x Cristina Elena Babasanda-Mini-Enciclopedie de cultura generală
x Valentina Ştefan – Cărădeanu – Ştiaţi că...? 2008
x Mircea Maliţa -Zece mii de culturi, o singură civilizaţie, Editura Nemira, București 1998

DEZVOLTAREA COMPETENȚELOR PRIN ABORDARE

TRANSDISCIPLINARĂ

Prof. Cîrstina Mirela

Școala Gimnazială „Petre Țuțea” Boteni
Județul Argeș

În educaţie, a face înseamnă nu atât a şti să faci, cât mai ales a căuta să faci, iar a continua nu
include a reface pentru a aspira la un nou şi ulterior a face. Toate acestea explică raţiunea de a fi a
curriculum-ului în educaţie, care în teorie îşi caută mai ales forma, iar în practică îşi caută în mod special
conţinutul.
Obiectivul fundamental al oricărui sistem educaţional este formarea la elevi a culturii generale.
Aportul fiecărei discipline nu trebuie să se constituie în ceea ce este specific disciplinelor, ci prin ceea ce
au acestea în comun, elemente transferabile, elemente care asigură caracterul general. În acest fel, prin
educaţia, în care curriculumul depăşeşte barierele unei singure discipline, se vor forma competenţele
specifice, dar şi transferabile, necesare dezvoltării personale a elevului (competenţa de a învăţa să înveţe,
competenţe sociale, metodologice).
Conţinuturile organizate transdisciplinar se vor axa în procesul educaţional nu pe disciplină, ci
pe demersurile intelectuale, afective şi psihomotorii ale elevului. Organizarea conţinuturilor în manieră
transdisciplinară se bazează în procesul de predare – învăţare – evaluare pe conduitele mentale ale

72
elevului din perspectiva unei integrări efective, realizată de-a lungul tuturor etapelor procesului
educaţional (proiectare, desfăşurare, evaluare). Metodele active de predare în abordarea transdisciplinară
transformă elevul din obiect în subiect al învăţării, îl fac pe elev coparticipant la propria sa educaţie şi
asigură elevului posibilitatea de a se manifesta ca individ, dar şi ca membru în echipă.
Printr-o abordarea transdisciplinară se pot forma mai ușor cele opt competențe cheie. Astfel că
am putut realiza la nivelul unității de învățământ diferite activități, sub forma unor concursuri.
Concurs transdisciplinar ,,Științele naturii: fizică - chimie – biologie, prin introducerea TIC”
A. Formarea competenței digitale. Utilizarea TIC în cadrul acestui proiect:
x utilizarea bibliotecilor virtuale ca sursă de informare;
x modelarea unor fenomene şi prezentarea unor aparate;
x realizarea unor experimente virtuale;
x prelucrarea datelor obţinute;
x realizarea rapoartelor;
x prezentarea informaţiilor şi a rapoartelor cu ajutorul programelor informatice
B. Dezvoltarea competențelor de comunicare în limba română și într-o limbă străină
x Realizarea și prezentarea informațiilor,
x Prezentarea unor termeni cheie într-o limbă străină
C. Formarea competențelor matematice și în științe și tehnologii
x Dezvoltarea unor principii de bază din lumea naturală;
x Înţelegerea impactului ştiinţei şi tehnologiei asupra lumii naturale;
D. Competenţa socială
x Comunica într-un mod constructiv, în diferite contexte, pentru a manifesta toleranţă;
Tema abordată: APA
I. Ce învațăm la biologie despre apă?
Procesul de fotosinteză
Prezența apei în diferite organe ale corpului uman
Apa - pentru plante, animale, oameni
Circuitul apei în natură
II. Ce învațăm la fizică despre apă?
Apa și anomalia ei, dilatarea apei, conductivitatea termică,
Temperatura de fierbere, punctul de îngheț, stările de agregare.
Densitatea, de ce plutesc și se scufundă corpurile
Reflexia, refracția, dispersia luminii în apă
III. Ce învățăm la chimie despre apă
Soluții apoase, dizolvarea. Concentrația procentuală, calcule chimice
Circuitul apei în natură
Apa în organismul uman
Formula chimică. Calcule pe baza formulei chimice
Reacții chimice, reacții de hidroliză.Calcule chimice

Bibliografie
x Petrescu, Paloma S.A.- "Transdisciplinaritatea - o nouă abordare a situaţiilor de învăţare", EDP,
R.A. Bucureşti, 2007
x Adina Tătar, Abordarea inter- şi transdisciplinară în aria curriculară matematică şi ştiinţe

73
 DASCĂLUL GENERAȚIEI ACTUALE
Prof. înv. preşcolar Clinciu Ștefania Adelina
Grădinița cu Program Prelungit Albinuța Nr.1 Zărnești
Județul Brașov

Adevărata predare a învăţătorului este să creeze condiţiile cele mai favorabile pentru
autoînvăţare. Adevărata predare nu este aceea care oferă cunoştinţe, ci aceea care îi stimulează pe elevi
să şi le câştige. S-ar putea spune că predă cel mai bine acel care predă mai puţin. (John Milton Gregory)
A fi cadru didactic în timpul generațiilor actuale, după părerea mea este destul de dificil, prin
simplul fapt că trebuie să ții pasul cu copiii moderni, care consideră un telefon mai atractiv decât o carte
o carte. Aud des de la prichindeii mei de grupă mare „Doamna, de ce ne trebuiesc cărți și caiete, când
avem telefoane?”.
A fi cadru didactic în societatea actuală presupune mult mai mult efort și iscusință, deoarece
mediul este unul mai complex, societatea este dezorganizată, iar copiii dezinteresați de ceea ce numim
școală. Stând să ne gândim și să analizăm puțin lucurile, putem spune că acest fapt este unul trist, dar cât
se poate de adevărat. În societatea de azi, ca dascăl trebuie să știi cum să le menții interesul copiilor activ,
să te poată urmări în voie, fără să șușotească cu colegul de bancă sau să fie preocupat de orice altceva
din jurul său. Foarte rar, în ziua de azi, un profesor reușește să facă toate astea, datorită faptului că
preșcolarii/elevii/studenții nu mai sunt interesați de școală, privind toate acestea cu un total dezinteres.
Imaginea cadrului didactic în ziua de azi e văzută destul de prost de către părinți, părinții nu mai
respectă cadrele dicatice, vorbesc foarte urât de ele, mai ales în preajma copiilor, insuflându-le și acestora
semne de întrebare, lipsă de respect și interes față de educație și de omul care pune bazele unele educații
corecte.
Sistemul educațional din România are multe lacune, nu este organizat cum trebuie, nimănui nu
îi pasă de asta și nimeni nu investește în educație, dar să nu uităm de faptul că se investește în cu totul
altceva, dar nu și în ce trebuie.
Un concept destul de penibil din punctul meu de vedere este așa numita „școala vieții". Mulți
copii cred că nu le trebuie școala pentru că nu le folosește mai departe. Dar nu este așa deloc, școala
înseamnă în primul si în primul rând CULTURĂ. Ceea ce mulți nu înțeleg este că școala înseamnă
EDUCAȚIE, este locul unde înveți să comunici cu ceilalți, unde înveți să vorbești în public, unde te
descoperi pe tine, te formezi, unde afli ce vrei să faci cu viața ta, unde cunostințele despre lume se lărgesc,
unde bagajul tău intelectual se înfrumusețează, dar, mai ales, este locul unde îți găsești o a doua familie.
În societatea actuală școala este un mediu de unde toată lumea vrea să scape, să termine cât mai repede,
pentru că profesorii nu sunt așa cum ar trebui, iar pentru unii școala a devenit și un mediu ostil. Copiii
mai înstăriți îi iau în derâdere pe acei copii timizi, acei copii care își văd de treaba lor, care sunt atenți la
ore și așa mai departe.
Eu am studiat la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, pe profilul professor învățământ
primar și preșcolar, iar de cinci ani prefesez în domeniul educației, fiind prefesor învățământ preșcolar.
Am intrat în sistem foarte încrezătoare, însă barierele de care m-am lovit zilnic în toți acești ani, mă lasă
cu un gust amar. Iubesc meseria pe care o fac, însă nu pot spune că aș putea insufla cuiva să mergă pe
acest drum, datorită faptului că nu mai suntem respectați deloc, munca nu ne este apreciată la adevărata
valoare, iar părinții și copii sunt foarte dificili. Mereu stau și mă gandesc și fac o paralelă între copiii de
altă dată și copiii din ziua de astăzi.
Părinții sunt foarte sceptici, lipsiți de bunele maniere. Să nu intrăm în discuții legate de educație,
pe acestea le-au uitat de mult. După părerea mea, dacă un cadru didactic urmează această simplă regulă,
se va înțelege cu elevii de minune, mai ales dacă are vocație pentru această meserie îi va fi floare la
ureche. Trebuie doar să nu uite acel profesor că odată a fost elev la rândul lui.

74
 ARTA DE A FI EDUCATOR
Prof. înv. preșcolar Cojocaru Mihaela
Grădinița cu Program Normal Nr. 56 „Crăiasa Zăpezii” Brăila
Județul Brăila

Procesul instructiv educativ desemnează activitatea didactică ce se desfăşoară organizat,

instituţionalizat şi planificat pe baza unor strategii didactice adecvate, de un personal calificat (educatori,
institutori, învăţători şi profesori), având ca finalitate formarea personalităţii armonioase a celor educaţi
şi integrarea lor socio-profesională.
În societatea contemporană cantitatea de informații și cunoștințe disponibile sunt imense. Cu toate
acestea noile generații sunt formate mai puțin pentru a gandi și a-și exprima emoțiile și mai mult pentru
a reproduce informația. Copiii știu să opereze cu elemente logice, dar nu știu să abordeze eșecurile, învață
să rezolve probleme de matematică, dar nu știu să-și rezolve propriile conflicte. În ciuda importanței
covârșitoare pe care o au abilitățile intelectuale în viața noastră, emoțiile joacă un rol deosebit fiindcă
modulează comportamentele noastre intra și interpersonale. Persoanele care au abilități emoționale și
sociale bine dezvoltate au șanse mai mari să fie eficiente în ceea ce fac, să se accepte pe sine, sî
managerieze pozitiv atât reusita cât și eșecul și să aibă succes în viață.
Vârsta preșcolară reprezintă o perioadă în care se formeză personalitatea copilului, unde
influențele educative sunt determinative. Grădinița presupune pe de o parte, o separare „de acasă și de
parinți”, pe de altă parte, o interacțiune cu noă colegi, cu diferiti adulți, dar și respectarea unor reguli de
comportament. Aceasta noua experienăa poate conduce la anxietate, teamă, îngreunând procesul de
adaptare al copiilor. Dezvoltarea competențelor sociale înseamnă formarea abilităților de interacțiune cu
adulții și copiii de vărstă apropiată, acceptarea și respectarea diversității, dezvoltarea comportamentelor
prosociale. Dezvoltarea emoțională semnifică dezvoltarea controlului emoțional și conturarea unei
imagini pozitive despre sine. Ei trebuie să învețe să-și recunoască emoțiile pentru a putea vorbi despre
ele, să deosebească sentimentul intern de exprimarea externă. Emoțiile ocupă un loc important în viața
copilului și exercita o puternică influență asupra conduitei lui. Cele două dimensiuni se sprijină și se
influențează reciproc: sprijinul emoțional și siguranța relațiilor îi ajută pe cei mici să aibă încredere în
propriile puteri, să dezvolte sentimentul apartenenței la grup.
Educatoarea este în primul rând prietena copiilor, cea care este omul faptelor, nu vorbelor (nu
porunceşte copiilor, ci face împreună cu ei, ajutându-i pe aceştia să înveţe şi să se ajute singuri, încurajând
în acest fel independenţa). Adevărata educatoare, cea care îmbrăţişează harul vocaţiei, trebuie în primul
rând să reprezinte un model uman pentru copii, să fie calmă, rabdătoare şi iubitoare. Educatoarea este
cea care prin puterea exemplului, poate ajuta copiii să construiască şi să aşeze câte o cărămidă în marea
casă, formând o bază solidă, pentru ceea ce va reprezenta mai târziu toleranţa, echitatea, empatia,
diversitatea, dragostea universală, încurajând astfel copiii să gândească şi să observe lucrurile din punct
de vedere holistic, încă de la vârstă fragedă.
Educatoarea este inventivă, cea care găseşte cele mai spectaculoase metode pentru a reuşi să
capteze atenţia copilului în momentele critice, fiind „omul magician” care încearcă să scoată din tolba
cunoaşterii cele mai fascinante abordări pentru a reuşi să îndeplinească cu succes misiunea aparte pe care
o are – aceea de a forma copii pentru mâine, viitori adulţi conştienţi, crescuţi fără prejudecăţi şi
stereotipuri ori gânduri negative, autentici, grijulii şi atenţi la tot ceea ce însumează universul, până la
cele mai mici şi aparent neînsemnate vietăţi ale acestuia.
Educatoarea este acea persoană specială din viața copilului care poate face viața mai frumoasă,
mai senină, dar nu singură. Există o reciprocitate, iar copiii, împreună cu educatoarea comunică, lucrează,
se joacă, formând împreună un tot unitar. Ceea ce face educatorul este o artă, pentru că prin felul în care

75
te ocupi de copii, ochişorii unui copil poate să-ţi spună într-o zi că eşti ,,zăna bună” sau în altă zi că eşti
,,vrăjitoarea rea”. La grădiniţă, educatoarea devine a doua mamă, care şterge lacrimile copilului, le spune
povesti cu zâne, le este prietenă, asta însemnă profesia de EDUCATOR.
Ca observator/evaluator educatorul se comportă ca un cercetător, realizând continuu observări ale
tuturor copiilor pentru a identifica: preferinţe, interese, cunoştinţe, frustrări, ataşamente, competenţe,
stări, comportamente ale copiilor. Observarea ne orientează în aprecierea progreselor copilului în
atingerea obiectivelor educaţiei timpurii. Înregistrând datele observaţiilor efectuate, educatorul poate
realiza o proiectare a învăţării cât mai adaptată nevoilor şi intereselor copiilor şi o evaluare cât mai
precisă, realistă şi obiectivă.
Ca regizor, educatorul poate promova numeroase strategii şi tehnici interactive pentru a promova
învăţarea, poate crea oportunităţi echitabile pentru toţi copiii. Educatorul regizează un anumit scenariu
prin selectarea de teme şi materiale sugestive, ajusteaza sarcinile la posibilităţile copiilor, stimulează
lucrul în echipă al copiilor. Este esenţial să ţinem seama de calităţile unice ale fiecărui copil, să respectăm
ritmul propriu de dezvoltare. De asemenea construim parteneriate educaţionale de decizie şi acţiune:
grădiniţă-familie-copii-comunitate.
Ca mediator/facilitator, educatorul creează copiilor un mediu stimulativ de joc, favorabil pentru
a-şi exprima necesităţile, sentimentele şi emoţiile. Ca educatori facilităm comunicarea între copii, creăm
ocazii de dialog între copii, între copii şi adulţi, stimulăm posibilităţi de exprimare creatoare,
independenţă în gândire, comportament, stimulăm exprimarea şi respectăm opinia copilului. De
asemenea, echilibrăm eforturile copilului cu posibilităţile lui spre a-i favoriza dezvoltarea, dar şi
autocontrolul în ineracţiunile sociale, ajutăm copilul să-şi extindă experienţa de cunoaştere, să o
conştientizeze, şi nu în ultimul rând favorizăm trăirea unor experienţe reale de către copii, experienţe de
viaţă care ulterior vor stimula jocul.
În concluzie, rolul educatoarei în interacţiunea cu copilul, cu dezvoltarea sentimentului de
apartenenţă la grup, este major şi îşi pune amprenta asupra conturării şi dezvoltării continue a
personalitătii copiilor preşcolari.
„A creşte un copil este un lucru riscant; căci reuşita depinde de multă trudă şi grijă, iar nereuşita
întrece orice altă durere”.(Democrit)

Bibliografie
x Ezechil, L., Păişi, M. – Laborator preşcolar, Editura V&I Integral, Bucureşti, 2001
x Ghid de bune practici pentru educaţia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7ani
x Voiculescu, E. – Pedagogie preşcolară, Editura Aramis, Bucureşti, 2001

UN NOU AN ŞCOLAR, UN NOU ÎNCEPUT

LA CLUBUL COPIILOR MĂCIN
Prof. Comşa Adina
Clubul Copiilor Măcin
Județul Tulcea

După o vacanţă frumoasă şi plăcută, pe 30 septembrie 2023 a avut loc deschiderea oficială a
unui nou an şcolar la Clubul Copiilor Măcin, cu o semnificaţie deosebită pentru cei care ne-au trecut
pragul, cuprinşi de dorinţa cunoaşterii şi a acumulării de cât mai multe cunoştinţe folositoare pentru viaţa
de zi cu zi. Drumul nostru împreună este drumul cunoașterii și al autocunoașterii, pe acest drum ne
angajăm împreună: elevi și profesori. Locul binecuvântat în care ne desfășurăm activitatea este Clubul

76
Copiilor Măcin unde elevii află lucruri noi, îşi lărgesc orizontul, dobândesc noi deprinderi, învață să
învețe, să descopere lumea din jurul lor, dar și să privească în ei însăşi, pentru a descoperi ce vor de la
viață, și cum anume să dobândească lucrurile dorite. Noi, profesorii de la club, le suntem alături, călăuze
și prieteni mai mari la care pot apela de câte ori au nevoie.
Clubul Copiilor este frumos și curat. Aici îşi desfăşoară activitatea șapte cercuri: Muzica-Folk -
îndrumaţi de domnul profesor Retea Ionel, Teatru - coordonaţi de doamna profesor Evduh Doina,
Informatică - doamna profesor Mocanu Alexandrin, Floricultură - orientaţi de doamna profesor Comşa
Adina, Desen – doamna profesor Perianu Ramona, Machete –Tâmplărie – profesor coordonator Malenda
Lucreţia, Navomodele-Karturi - maistru instructor Dabija Alexandru. Clubul este înzestrat cu tot ce este
necesar desfășurării unui învățamânt modern si de calitate.
Afluenţa copiilor și elevilor este stimulată de gratuitatea activităţilor. Accesul nediscriminatoriu
al copiilor de vârste între 3-19 ani, care provin din diverse medii sociale, cu precădere a celor defavorizate
socio-economic, permite frecventarea cercurilor, de către copii și elevi, atât de pe raza oraşului, cât şi din
localităţile din zonă (Jijila, Văcăreni, Greci, Carcaliu, Turcoaia).
În cadrul Clubului au fost înscriși, la început de an școlar, în jur de 300 de elevi, începători, iar în
jur de 500 de elevi sunt avansaţi şi de performanţă. Copiii care frecventează şi participă la activităţile
clubului, scăpaţi de stresul notei şi al catalogului din şcoală, devin mai relaxaţi, mai receptivi şi
îmbrăţişează cu mai mult entuziasm noutăţile, într-un cadru psiho-afectiv confortabil. Copiii au
posibilitatea de a frecventa, la libera alegere, cercurile (disciplinele) care îi reprezintă în funcţie de
aptitudini, dorinţă, îndemânare sau îi ajută să se descopere pe ei înşişi. Clubul Copiilor contribuie, prin
oferta educaţională, la dezvoltarea pasiunilor cultural-artistice, sportive şi tehnico- ştiinţifice.
Doresc să vă mărturisesc mulțumirea mea că sunt colegă cu un colectiv de cadre didactice de o
valoare profesională și umană de excepție. Dragilor mei colegi, pe această cale, vreau să le mulțumesc
pentru dăruirea lor, pentru profesionalismul de care dau dovadă an de an și le urez să fie sănătoși,
puternici și răbdători pentru ca împreună să ducem acești copii pe o treaptă mai sus, pe o treaptă a
performanțelor.
Sunt onorată să fiu directorul acestei instituţii şi am luat-o ca pe o provocare, Clubul Copiilor fiind
o instituţie nonformală, venind în sprijinul activităţilor de la şcoli. Îmi doresc să promovăm un
învăţământ deschis, flexibil care să asigure nu numai accesul nediscriminatoriu la toate cercurile din
instituţie în perspectiva formării abilităţilor şi competenţelor pentru realizarea succesului personal şi
profesional în contextul social actual şi să asigure calitatea învăţământului, astfel încât să se ajungă la
standardele de performanţă ale ţărilor din Uniunea Europeană.
În Clubul Copiilor Măcin se desfăşoară o serie de proiecte judeţene, regionale. Cel care mi-a
rămas la suflet şi de care mă ocup personal este Festivalul interjudeţean de datini şi obiceiuri NORD –
DOBROGENE „Pe Luceaua Dunării”. Secțiunile festivalului sunt: Colinde tradiționale locale; Tradiții
și obiceiuri de iarnă; Cântece de Crăciun; Desene - Obiceiuri şi tradiţii.
Sărbătorile religioase sunt un prilej de bucurie şi de împăcare sufletească în rândul românilor.
Românii au fost dintotdeauna păstrători de tradiţii şi obiceiuri strămoşeşti. Punctul de pornire în
desfăşurarea proiectului l-a constituit curiozitatea copiilor de a afla cât mai multe despre colindele,
obiceiurile şi tradiţiile de Crăciun din Dobrogea.
Copiii iubesc sărbătorile creştine, îşi îmbunătăţesc cunoştinţele prin aflarea mai multor poveşti,
legende despre trecutul neamului nostru. Totodată, le plac şi mai mult sărbătorile creştineşti nu pentru
latura lor religioasă, ci pentru latura laică – colindul, venirea lui Moş Nicolae, Moş Crăciun şi, de aceea,
cu ajutorul părinţilor vom încerca să sădim în sufletele lor iubire pentru Dumnezeu şi semeni.
Implicarea copiilor în derularea acestui proiect va conduce la conştientizarea faptului că
sărbătorile şi tradiţiile trebuie păstrate şi transmise mai departe.

77
 DEZVOLTAREA ABILITĂŢILOR EMOŢIONALE ŞI SOCIALE PRIN
ACTIVITĂŢILE EXTRACURRICULARE
Prof. înv. primar Conţ Melania
Liceul Teoretic „Ana Ipătescu” Gherla
Județul Cluj

Ca expresie a modernizării procesului de învăţământ, didactica contemporană promovează

concepte şi atitudini educaţionale noi, o flexibilizare curriculară menită să promoveze creativitatea
cadrelor didactice şi să permită oferte educaţionale cât mai variate.
Formele de organizare a procesului de învăţământ reprezintă modalităţile specifice de proiectare
şi de realizare a activităţilor instructiv-educative desfăşurate de agenţii educaţionali. Conceptul de formă
de organizare a procesului de învăţământ reflectă conţinuturile angajate şi condiţionează valorificarea
acestora conform finalităţilor didactice urmărite.
Şcoala, oricât de bine ar fi organizată, oricât de bogat ar fi conţinutul cunoştinţelor pe care le
comunicăm elevului, nu poate da satisfacţie setei de investigare şi cutezanţă creatoare, trăsături specifice
copiilor.
Ei au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală, să le împlinească setea lor de
cunoaştere, să le ofere prilejul de a se emoţiona puternic, de a fi în stare să iscodească singuri pentru a-
şi forma convingeri durabile.
Procesul educaţional din şcoală presupune şi forme de muncă didactică complementară
activităţilor obligatorii. Acestea sunt activităţi desfăşurate în afara activităţilor obligatorii sau activităţi
desfăşurate în afara scolii. Acestea sunt activităţile extracurriculare şi se desfăşoară sub îndrumarea
atentă a cadrelor didactice.
Activităţile extraşcolare, în general, au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferă cele mai
eficiente modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din grădiniţă, deoarece sunt factorii educativi
cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora. Ele contribuie la adâncirea şi completarea
procesului de învăţământ, la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor, la organizarea raţională şi
plăcută a timpului lor liber prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de activităţile din cadrul
lecţiilor. Având un caracter atractiv, elevii participă într-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu
însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi.
Activităţile extracurriculare pot îmbrăca variate forme: spectacole cultural-artistice, excursii,
vizite, cercuri pe discipline sau cercuri literare, întreceri sportive, concursuri, proiecte educative,
parteneriate, serbări, activităţi de colectare a deşeurilor şi a maculaturii etc.
Emoţiile şi bucuriile comune trăite cu prilejul organizării unor astfel de activităţi contribuie la
închegarea colectivului, la întărirea relaţiilor de prietenie între copii, la legarea unor noi relaţii de
prietenie în cadrul parteneriatelor organizate cu alte unităţi şcolare, ceea ce le demonstrează valoarea
educativă. Parteneriatele educative au ca obiective dezvoltarea spiritului competitivităţii în rândul
elevilor, conştientizarea apartenenţei la grup, consolidarea deprinderilor de comportare civilizată,
implicarea elevilor în activităţile realizate împreună, stimularea gândirii creative, a iniţiativei,
conştientizarea afectivităţii de grup ca suport al prieteniei.
Concursurile pe diferite teme sunt, de asemenea, momente deosebit de atractive pentru cei mici.
Acestea dau posibilitatea copiilor să demonstreze practic ce au învăţat la şcoală, acasă, ce au văzut în
vizite, să deseneze diferite aspecte, să demonteze jucării sau să construiască jucării.
Excursiile, drumeţiile şi chiar plimbările în cel mai apropiat parc constituie minunate prilejuri
pentru exerciţii de contemplare a frumosului natural: copaci falnici, flori gingaşe, perfecţiunea cu care

78
este alcătuită corola unei păpădii, petala catifelata a unui toporaş sau planarea lina a aripilor măiestrit
colorate ale unui fluture, un apus de soare etc. vor îmbogăţi conţinutul percepţiilor copiilor, constituind
un izvor pentru creaţiile lor.
Cultivarea creativităţii copiilor se constituie astfel ca un mijloc de pregătire a acestora pentru
viaţă, ca un mijloc care să-i permită o contribuţie proprie la progresul social. A. Duvlea în lucrarea „Creaţi
şcolii active condiţiile dezvoltării ei integrale” spune: „În concepţia şcolii noi, progresul şcolar nu se mai
măsoară după mulţimea cunoştinţelor seci, înmagazinate, ci după aptitudinile de aplicare a lor, la
trebuinţele vieţii, după dispoziţiile ce ele le creează în vederea pregătirii lor pentru viaţă, după atitudinile
ce ei înţeleg să le ia în diferite situaţii ale lor, manifestate în plasticitatea funcţiilor gândirii şi în raportarea
dreaptă a elementelor cu care lucrează, pentru înlăturarea greutăţilor ce le pot sta în cale.”
În concluzie, putem afirma că activităţile extracurriculare au oferit un cadru optim de formare a
personalităţii copiilor, valorificându-le aptitudinile şi încurajându-le creativitatea şi competenţa. De
asemenea, au stimulat comunicarea şi relaţionarea copiilor, precum şi responsabilizarea acestora,
generând relaţii de prietenie. Copilul este astfel participant activ la viaţa socială, capabil să se integreze
mai uşor în societate.

STAREA DE BINE A ELEVULUI LA ȘCOALĂ

Prof. Coșan Rodica
Școala Gimnazială ,,D. D. Pătrășcanu” Tomești
Județul Iași

Educația este o profesie de suflet. Cercetările psihopedagogice descriu de aproximativ treizeci de

ani încoace rolul relației profesor-elev, nu numai asupra procesului de predare-învățare, dar și asupra
sănătății și bunăstării profesorilor și elevilor. Copiii își petrec o bună parte din timp la școală, prin urmare,
aceasta trebuie să fie un loc plăcut pentru starea lor de bine, cu toate aspectele sociale, fizice și
emoționale. Starea de bine a elevilor le influențează capacitatea de a-și atinge întregul potențial școlar.
Starea de bine a cadrelor didactice și a elevilor se află într-o strânsă legătură și se completează
reciproc. Cadrele didactice cu o atitudine pozitivă, empatică, care emană căldură, care stabilesc conexiuni
cu elevii, care pun accent pe dezvoltarea emoțională a acestora, au, cu siguranță, elevi fericiți. Iar elevii
fericiți, mulțumiți și încrezători transmit acest lucru și profesorilor.
Recunoaștem un mediul școlar benefic pentru bunăstarea socială, emoțională și capacitatea de
învățare atunci când:
x toți elevii sunt valorizați și respectați;
x este încurajată stima de sine;
x sunt promovate relațiile bazate pe respect, egalitate și corectitudine;
x efortul este recunoscut și apreciat;
x conflictele se rezolvă într-o manieră pozitivă și constructivă;
x este încurajată creativitatea;
x este promovată și recunoscută inițiativa;
x sunt promovate valorile sociale, morale și civice.
Ca inițiatori de activități educative trebuie să stimulăm, să dezvoltăm și să încurajăm elevii. Avem
în fața noastra patru perechi de ochi și urechi, minți și suflete, îndreptate cu încredere spre noi. Avem
rolul de a modela aceste minți, să le formăm și să le aranjăm gândirea. Pentru ca acestea să fie posibile,
avem nevoie de răbdare, dăruire, inteligență, știință, dar și de o stare de bine. De aceea este important să
creăm un climat pozitiv în timpul lecțiilor. Trebuie să utilizăm acele tehnici de învățare prin cooperare
prin intermediul cărora elevii sunt încurajați să lucreze în grupuri sau echipe.

79
 Crearea unei atmosfere de bucurie, fericire, în clasă la fiecare oră de curs, dar și în pauzele dintre
ore, o atmosferă prietenoasă zi de zi, duc la starea de bine a elevului la școală. Această fericire este
simțită la școală și când ei dau răspunsuri bune la lecții, când primesc aprecieri pentru ele, stârnind uneori
invidia colegilor și crescându-le stima de sine, când nivelul lor de trai este același cu al colegilor și nu se
simt inferiori, când sunt primiți și apreciați în colectivitate.
Ca învățătoare, m-a preocupat întotdeauna starea de bine a elevilor mei. Îmi doream să-i văd că
vin cu drag la școală și că sunt dornici să participe activ la lecții. Perfecționarea profesională permanentă
și dorința de a-mi îmbunătăți rezultatul actului didactic, m-a impulsionat să experimentez mereu lucruri
noi la clasă, păstrând ceea ce este eficient și căutând soluții alternative pentru problemele apărute. Am
aplicat lucrurile pe care le voi prezenta mai jos și pot spune că am format cu ajutorul lor niște elevi
încrezători în forțele proprii, creativi și implicați în sarcinile de învățare provocatoare. Am ales
implicarea elevilor în activități atractive și creative.
O sursă de generare a stării de bine sunt activitățile din cadrul parteneriatelor interșcolare,
parteneriate ale căror activități reprezintă o adevărată plăcere. Câteva exemple ar fi: ,,Citește după cei 7
ani de-acasă”, Surprize de Crăciun, ProLectura, Concursuri de creație plastică, Concursuri Eco. Școala
Altfel și Săptămâna Verde au fost presărate cu activități creative, excursii, vizite. Au fost săptămâni
pline de activități minunate, săptămâni cu multe zâmbete. Diplomele și distincțiile obținute la
olimpiadele și concursurile școlare sporesc întotdeauna bucuria.Activitățile cu calculatorul reprezintă o
formă nouă de instruire și de desfășurare a activităților cu copiii, ducând la realizarea unei stări de bine
pe tot parcursul actului didactic. Activitățile în aer liber sunt preferate de către elevi. Activități sub formă
de joc înseamnă bucurie.
Starea de bine a profesorului este în strânsă legătură cu starea de bine a elevului. Cele două nu se
pot dezvolta separat, ci se influențează reciproc. Dacă creștem copii fericiți, acest lucru nu poate decât
să ne facă și pe noi fericiți.

Bibliografie
x Dragoș Hutuleac, Promovarea stării de bine în școală, 2018 accesat la 15.05.2020 la
https://www.grin.com/document/435177
x https://www.edumi.ro/wp-content/uploads/2022/01/Starea-de-bine.pdf

80
 SĂRBĂTORI CU MOŞ CRĂCIUN LA CLASA PREGĂTITOARE
-exemple de bune practici-

Prof. înv. primar Crăciun Simona Diana

Şcoala Gimnazială „Ion Băncilă” Brăila
Județul Brăila

Experienţa de cadru didactic la clasa pregătitoare este plăcută însă şi foarte solicitantă. În
septembrie 2020 preluam o nouă generaṭie de ,,bobocei'' de clasa pregătitoare. Am început anul cu
emoṭiile unui nou început, dar şi cu emoţii de incertitudine, deoarece eram în pandemie. La final de an
deja intrasem în online. Deoarece se apropiau sărbătorile de iarnă, am gândit pentru elevii mei o serie de
activităṭi care să fie atractive, distractive şi normal, să le putem desfăşura în format online.
Activităṭile din cadrul proiectului ,,Sărbători cu Moş Crăciun’’ le-am desfăşurat pe parcursul unei
săptămâni, folosind diferite aplicaṭii şi platforme precum: Zoom, Youtube, Jigsawplanet, Wordwall, Pait
etc.
Sărbătorile de iarnă reprezintă prilej de bucurie pentru toți, dar mai ales pentru copii, care
aşteaptă cu nerăbdare momentul colindelor, a împodobirii bradului, a confecṭionării decoraṭiunilor de
Crăciun şi, nu în ultimul rând, momentul sosirii Moșului. Astfel, elevii au desfăşurat o serie de activităṭi
cu tematică de Crăciun: au recitat poezii specifice Crăciunului și a Anului Nou, au interpretat colinde, au
confecţionat globuri, au scris cuvinte-REN, RUDOLF, au realizat diferite colaje, felicitări, picturi, desene
cu tematica specifică sărbătorilor de iarnă.
Ȋn cadrul orelor de Matematică şi explorarea mediului elevii au observat cum arată un brad, cum
se formează zăpada („Furtună de zăpadă în borcan”- experiment au format grupe de globuri roșii,
galbene, albastre, verzi apoi au numărat elementele fiecărei grupe și au asociat cifra cu numărul
corespunzător de obiecte, pentru a descoperi unde sunt mai multe, mai puține sau tot atâtea globuleţe.
Orele de Comunicare ȋn limba română au fost la fel de captivante. Cu ajutorul mascotei Rudolf
am citit textul ,, La joaca cu renii moșului” apoi elevii au descoperit litera R și r de tipar în reviste, ziare
și cărți apoi au trasat cu un bețisor în griș sau făină litera nou învățată. Deasemenea, elevii au fost
provocaţi să scrie cuvinte care încep cu litera R sau care conțin litera r: REN, BRAD, RUDOLF,
CRĂCIUN, NORD etc, folosind tabla digitală Jamboard.
O altă activitate s-a numit ,,Surprizele Moșului darnic și bun”. Copiii au audiat povestirea
,,Povestea lui Moș Crăciun”, apoi, cu ajutorul aplicaţiei Wordwall, au descoperit surprizele prezentate
ȋn povestire.
Ȋn cadrul orelor de Arte vizuale și abilităţi practice, cu ajutorul aplicaţiei Paint, elevii au reușit
să realizeze un brad ȋmpodobit, globuri colorate, felicitări de Crăciun și Anul Nou iar ȋn cadrul orelor de
Muzică și mișare am cântat colinde folosind platforma Youtube.
Pentru a destinde atmosfera, la finalul fiecărei zile le-am pregătit elevilor diferite activităţi: jocuri
precum ,,Mima’’ ( elevii trebuiau să mimeze diverse acțiuni legate de sărbătorile de iarnă iar ceilalṭi
participanți să ghicească acțiunile), jocul interactiv ,,Surprizele Moșului” folosind platforma Wordwall,
ghicitori hazlii (puzzle-uri interactive).
Proiectul s-a ȋncheiat prin realizarea unei reviste a clasei, ce a cuprins poze de la activităţi,
descrierea activităţilor realizate, printscreen-uri cu materialele realizate pe diferite aplicaţii, platforme și
câteva ,,gânduri’’ din partea elevilor ȋn prag de sărbători.

81
 DASCĂLUL, DE PROFESIE ROMÂN

Prof. Croitoru Cristina Lenuța

Palatul Copiilor Constanța

„De învăţat înveţi multe şi de la toţi. Dar profesor nu e decât cel care te învaţă să înveţi”.
(Constantin Noica)
Dascăl de profesie român poate fi numit acela care știe a învăța să învețe, de a le menține
curiozitatea elevilor ce contribuie la formarea unei personalităţi autonome şi creative, la formarea unor
copii sănătoşi, eficienţi, activi, cooperanţi, copii care să se adapteze uşor la activitatea şcolară şi la orice
situaţie în viaţă, acela care promovează respectul reciproc şi cooperarea în colaborare activă cu părinţii,
acela care asigură un climat de muncă pozitiv, armonios, bazat pe toleranţă şi demnitate.
În opinia mea, dascălul este acela care ştie cum să le capteze elevilor atenţia şi să le-o menţină pe
tot parcursul lecţiilor, să formuleze cu claritate competenţele urmărite în cadrul fiecărei activităţi
didactice, să reactualizeze cunoştinţele anterioare necesare învăţării, să predea accesibil şi convingător
noile cunoştinţe, să creeze situaţii de învăţare adecvate, să dirijeze învăţarea şi să obţină feed back, ori
de câte ori este nevoie, să evalueze prin metode variate.
Sunt un profesor care predă educație nonformală la Palatul Copiilor Constanța. De cele mai multe
ori, mi se solicită flexibilitate și entuziasm, adaptabilitate în adoptarea stilurilor de conducere a activității,
în funcție de nevoile și cerințele elevului. Cu această ocazie, am realizat că sunt capabilă de multe lucruri
din poziţia de dascăl român dedicat meseriei, că sunt o resursă importantă pentru elevi, că pot face mult
mai multe dacă există colaborare și cooperare în meserie dar și aplecare către interesele copiilor.
Activitățile nonformale pe care le desfăsor cu ajutorul mijloacelor reprezentative menite să atragă elevii
se realizează într-un cadru relaxat, calm si plăcut. Am ales să predau în sistemul nonformal datorită unor
principii pedagogice, dar și a activităților total diferite față de cele din sistemul formal. Acestea sunt
atractive, concepute după interese, după aptitudini și după aspirații.
A fi un profesor bun la Palatul Copiilor Constanța se rezumă la o serie de calităţi pe care trebuie
să le deţii: creativitate și empatie, simțul umorului, pasiune și dăruire profesională, o bună comunicare,
o atitudine pozitivă și un talent oratoric.
Concret, școala, prin rolul său, trebuie să ofere motivație pentru învățare, astfel încât elevii să fie
dispuși să depună eforturi pentru a-și însuși cât mai multe lucruri noi, de care apoi vor avea nevoie în
activitatea socială, profesională sau personală, pe tot parcursul vieții.
În concluzie, sunt de părere că avem foarte multă energie și putere de a merge pe drumul educaţiei
moderne, onoare de a modela caractere, comportamente sau chiar vieţi. Orice călătorie începe cu primul
pas. Să facem noi primul pas către elevi, către părinţi, către comunitate şi vom avea o călătorie cu foarte
mulţi prieteni, dar și oameni de nădejde.

Eu sunt profesor!
Așa am dăruit lumii: florari, brutari, medici, pictori, scriitori, actori, aviatori...
Așa am adus oamenilor: frumusețe, bogăție, speranță, iubire, llibertate, educație...
( Aurelia Panait)

82
 ROLUL ȘI PERSONALITATEA DASCĂLULUI

Prof. înv. preșcolar Cucuiet Mariana

Grădinița cu Program Normal Chintelnic
Județul Bistrița-Năsăud

În contextul lumii europene contemporane, în care se produc schimbări majore cu rapiditate, ca

urmare a întregii societăți umane, se impune, printre altele, să se adapteze noilor cerințe toate
componentele vieții umane, printre care și regândirea rolului cadrului didactic în desfășurarea procesului
educativ.
Dascălul, prin natura profesiei sale, construiește legături cu elevii săi, cu părinții acestora, cu
colegii, de la educatoarele din grădinițe, cât și cu profesorii de la diverse specialități care predau la clase,
cu superiorii ierarhici, cu diverși colaboratori, și nu numai. Totuși, nivelul de influență nu este același
pentru fiecare. Influența nu vine instantaneu, ci se dezvoltă treptat. Impactul modelării ar putea constitui
o primă treaptă. Scopul influenței dascălilor nu este manipularea, ci participarea și devenirea. Elevul nu
este obiect al educației, ci subiect al propriei sale formări, fiind partenerul autentic al dascălului său. O
persoană care educă este cel care oferă dragostea fără de care nu poate exista nici o legătură, nici viitor,
nici colaborare pozitivă, deoarece fiecare elev simte nevoia de a fi prețuit și iubit. Învățătorul
demonstrează iubirea sa prin fiecare cuvânt , gest, prin grija ce le-o poartă mereu, tratându-i ca
personalități unice. Le dă sentimentul siguranței, recunoscând meritele elevilor de câte ori are ocazia. El
trebuie să manifeste o atitudine pozitivă față de conduita elevilor creativi, deoarece se știe faptul că
aceștia se desfășoară spontan, având de fiecare dată manifestări inedite, răspunsuri originale, creând
impresia unui nonconformism.
Tot dascălilor le revine sarcina de a depista elevi cu potențial creativ superior și de a-i stimula
permanent spre autoperfecționare, chiar orientându-i spre forme instițuționalizate de pregătire și
perfecționare a potențialului lor creator.
În educație, un rol important îl are și empatia, capacitatea de a te transpune în gândurile și
sentimentele celuilalt. Când există empatie între dascăl și elevii săi, procesul de învățământ se desfășoară
fără blocaje și cu rezultate superioare. Este necesar să știe să insufle elevilor un mod de gândire pozitiv,
optimist și să se poarte cu fiecare elev de parcă ar fi pentru el cea mai importantă persoană din lume.
Dascălul este cel cu ajutorul căruia elevul își pune bazele traseului devenirii sale umane pe durata întregii
sale vieții.
Chiar dacă universul educației a fost invadat de lipsa de echilibru, sistemul de învățământ nu
trebuie să devină unul în care elevul trebuie să fie tocilar, și nu deștept.
Un dascăl bun este acea persoană care dovedește în egală măsură umanism și dragoste față de
copii, spirit de obiectivitate, dreptate, principialitate, cinste, curaj, corectitudine, răbdare, optimism,
modestie, fermitate, stăpânire de sine. La acestea se adaugă toate calitățile aptitudinale (empatie, bun
organizator, tact pedagogic, măiestrie pedagogică).
Un dascăl care dovedește măiestrie pedagogică este mai mult decât un reputat profesionist, este
artistul desăvârșit în meseria lui. El este cel care are conștiința responsabilității și a misiunii sale, care
înseamnă să arzi ca o lumânare pentru a-i lumina pe alții, adică să te dăruiești în totalitate, în mod
dezinteresat.

83
 IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE
Prof. Curcan Alina – Mihaela
Școala Gimnazială Ziduri
Județul Buzău

În contextul actual, când copilul preferă să stea retras, închis într-o lume a sa, activitățile
extrașcolare reprezintă o oportunitate de a socializa, de a-l scoate din această lume și a-l expune la
realitatea din care el însuși face parte. Această expunere se poate realiza prin intermediul activităților
extrașcolare, activități în care elevul trebuie să aibă un rol important și să fie solicitat în mod direct în
vederea realizării activității. Voluntariatul este o necesitate a vremurilor noastre de aceea în fiecare an
am încercat să implic elevii în diverse acte de caritate. Fie că au fost vizite la diverse centre de copii, fie
că cei care ne deschideau porțile erau bătrânii de la Centrul pentru Persoane Vârstnice „Alecu Bagdad”
din Râmnicu Sărat, am încercat, după puteri, să aducem un zâmbet sincer pe buzele celor mai puțin
fericiți. În luna octombrie am desfășurat activitatea de voluntariat „Să nu ne uităm bunicii!”. Activitatea
a fost realizată în parteneriat cu Centrul pentru Persoane Vârstnice „Alecu Bagdad”. Copiii au reușit prin
cântecele lor să–i facă pe cei de acolo să-și amintească de copilăria lor și să ne povestească chiar
întâmplări de pe vremea lor. Din propria inițiativă, elevii au confecționat felicitări pe care le-au oferit
bunicilor alături de cântece populare, pregătindu-le de asemenea o surpriză pentru a le mai îndulci zilele.
La finalul activității, elevii au vrut să afle mai multe despre acești bătrâni, fiind foarte impresionați de
cele văzute și exprimându-și dorința de a reveni. Prin derularea de astfel de acțiuni, copilul intră în contact
cu realitatea zilelor noastre, o realitate care nu este întotdeauna plăcută, dar care are propriul rol în
formarea și dezvoltarea omului de mâine. Acesta reprezintă unul dintre multele motive pentru care
activitățile extrașcolare au un rol foarte important solicitându-l pe elev din anumite puncte de vedere pe
care programa școlară nu le poate cuprinde.
Activităţile extrașcolare contribuie la completarea procesului de învăţare, garantând succesul
şcolar. Pedagogul american Bruner considera că „oricărui copil, la orice stadiu de dezvoltare i se poate
preda cu succes, într-o formă intelectuală adecvată, orice temă”, dacă se folosesc metode și procedee
adecvate stadiului respectiv de dezvoltare, dacă materia este prezentată „într-o formă mai simplă, astfel
încât copilul să poată progresa cu mai multă ușurință și mai temeinic spre o deplină stăpânire a
cunoștințelor”. Astfel, un punct forte al activităților extrașcolare este acela că antrenează copiii în
activități cât mai variate și bogate cu o structură aparte, diferită de clasica metodă de predare-învățare. O
activitate desfășurată într-un mediu extrașcolar permite de asemenea și dezvoltarea unor aptitudini
speciale şi facilitarea integrării în mediul şcolar. Activitățile extrașcolare sunt de o mare diversitate și se
pot organiza și desfășura într-o mare varietate de moduri. Putem vorbi de exemplu de scenete, activități
de voluntariat, excursii, drumeții, vizionări de filme, piese de teatru sau spectacole de magie etc. Prin
participarea la astfel de evenimente, îi ajutăm pe copii să își dezvolte abilitățile de comunicare și
socializare, de observație, de dezvoltare a culturii, memoriei și imaginației. Indiferent de activitățile
extrașcolare pe care elevul le desfășoară, fie care dintre acestea îl va ajuta pe elev să își facă prieteni noi,
să aibă mai multă încredere în el și să își dezvolte noi hobby-uri. În plus, oamenii de știință au explicat
că participarea la astfel de activități reduce riscul apariției depresiei și a consumului de alcool și droguri.
De asemenea, copiii vor fi mai motivați să reușească în tot ceea ce și-au propus și vor reuși să obțină note
mari la școală, deoarece își vor dezvolta capacitățile de învățare, cultură generală, memorie, simț critic
etc. Chiar și eșecul în aceste activități îi va învăța pe copii câteva lecții valoroase, cum ar fi că pentru
obținerea succesului este nevoie de mai multă muncă, perseverență, dar și de pasiune.

84
 Ca o ultimă idee, subliniem și importanța dascălului, el însăși trebuie să fie creativ pentru că
numai așa poate să aducă în atenția elevilor săi tipuri de activităţi extrașcolare care să le stârnească
interesul, curiozitatea, imaginația și dorința de a participa necondiționat la desfășurarea acestora. De
exemplu, excursiile și taberele şcolare contribuie la îmbogățirea cunoștințelor copiilor despre frumusețile
țării, la educarea dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă și cultură.

PROIECT EDUCAȚIONAL „SĂPTĂMÂNA EMINESCU”

Prof. Damian Margareta
Colegiul Național Pedagogic „Regina Maria” Deva
Județul Hunedoara

Acest proiect s-a născut din dorința ca, în calitate de consilier educativ la vremea aceea, să
marcăm la nivel de unitate școlară ziua de 15 ianuarie pe întreg parcursul unei săptămâni de cursuri în
care, fiecare coleg să integreze în activitatea didactică numele și creațiile poetului nostru național.
Activitățile propuse s-au desfășurat la nivel gimnazial, însă pot fi desigur adaptate și la nivel liceal în
funcție de capacitățile și specificul claselor. Prin proiectul educațional ”Săptămâna Eminescu” s-a dorit
o mai mare apropiere a tinerei generații față de cultură, față de literatură, față de scriitorul care și-a iubit
și cântat limba și țara și pentru a le reaminti elevilor cine a fost cel care a lăsat moștenire poporului
român o impresionantă operă literară. Activitățile desfășurate au contribuit în mod unitar la educarea
copiilor în spiritul respectului față de valorile neamului, față de acest scriitor nepereche al literaturii
române.
Scopul proiectului a constat în marcarea momentului prin activități dedicate zilei de 15 Ianuarie,
promovarea creației marelui poet Mihai Eminescu, stimularea creativității și cultivarea sensibilității
artistice a elevilor implicați, precum și dezvoltarea competenței – cheie de sensibilizare și exprimare
culturală.
Redau în cele ce urmează obiectivele pe care echipa de proiect și le-a propus în momentul
demarării acestui proiect:
™ dezvoltarea sentimentelor de dragoste si prețuire pentru valorile naționale;
™ dezvoltarea limbajului si in special a expresivității acestuia prin crearea/ recitarea de poezii,
respectiv interpretarea unor cântece;
™ cultivarea creativității prin vers și culoare;
™ sensibilizarea și dezvoltarea sentimentelor de dragoste, respect și admirație față de cel mai mare
poet al neamului;
™ eliberarea barierelor de comunicare și interrelaționare;
™ atragerea efectivă și afectivă a elevilor în organizarea unor activități cu caracter extracurricular.
Coordonatorii proiectului au fost directorii unității de învățământ și coordonatorul programe și
proiecte educative la nivel gimnazial. Grupul țintă a fost format din toți elevii claselor gimnaziale.
Proiectul s-a desfășurat în luna ianuarie, anterior și ulterior datei de 15 Ianuarie, și a cuprins activități
variate, la care au contribuit colegi din diverse arii curriculare. Titlurile activităților au fost sugestive
pentru fiecare dintre acestea: Eminescu, forever young and restless (responsabil fiind cadrul didactic
care predă limba engleză), Eminescu prin vers și culoare (activitate coordonată de profesorul de educație
plastică), Eminescu prin cântec (activitate coordonată de profesorul care are specializarea educație
muzicală), Eminescu en puzzle français (responsabil – profesorul de limba franceză). Chiar și catedra de
matematică s-a implicat, derulând activitatea Pitagora vs. Eminescu, în care elevii au fost împărțiți în
două grupe: „Discipolii lui Pitagora” și „Învățăceii lui Eminescu”. Fiecare echipă, cu argumente bine

85
documentate, arată contribuția adusă de Pitagora științei și de Eminescu literaturii. „Discipolii lui
Pitagora” demonstrează atracția lui pentru filozofie și artă, iar „Învățăceii lui Eminescu” dovedesc, prin
versuri, priceperea și interesul acestuia pentru matematică și științe. Concluzia dezbaterilor: Fără
Pitagora, geometria nu ar avea soluții, fără Eminescu poezia ar fi mai săracă. Datorită lui Pitagora,
geometria pare poezie, datorită lui Eminescu, poezia ne duce în sfere înalte!
Proiectul s-a finalizat cu activitatea denumită Eminescu pur și simplu...! Elevii au participat la un
moment de sensibilizare culturală, în care au făcut cunoștință cu geniul poetului Mihai Eminescu. Elevii
au cântat și au recitat Eminescu, apoi au fost provocați să scrie poezii despre Eminescu. Dacă el a fost
un mare poet, de ce nu am scrie o poezie despre el?

MANAGERUL CLASEI

Prof. David Elena Eugenia

Liceul Teoretic „Traian Vuia” Făget
Județul Timiş

Îmi aduc aminte şi acum de o doamnă profesoară, care mi-a predat în clasele de liceu. Venea la
oră, punea catalogul pe catedră, apoi se uita la noi fără să zică un sunet. După câteva secunde de aşteptare,
rupea tăcerea: „Hai să vedem cine va răspunde..., cine va lua o notă demnă... sau va lua un 3.”
Vă daţi seama că toţi stăteam smirnă în bănci şi speram să aleagă pe oricine altcineva decât pe
noi. Şi atunci, foarte tacticoasă, lua catalogul şi îl deschidea la întâmplare, se uita la nume, iar, mai apoi,
îşi rotea privirea prin clasă şi numea pe cineva. Inima tuturor ne bătea cu putere, iar liniştea devenea atât
de apăsătoare, încât şi deznădejdea ne cuprindea cu totul. Dacă se întâmpla să fie numele tău ales, în timp
ce te ridicai din bancă şi te îndreptai spre tablă, treceai prin atât de multe stări: frustrare, furie, supărare,
teamă, nelinişte şi resemnare.
Vă daţi seama că doamna profesoară făcea toate aceste lucruri în mod intenţionat, fiecare gest,
fiecare cuvânt fiind exersat de atâtea ori, în atât de mulţi ani, la atât de multe ore, pe atât de mulţi elevi.
Din păcate, în secolul trecut, o asemenea metodă de management al clasei s-a găsit în arsenalul
multor cadre didactice. Şi când te gândeşti că în tolbă se mai găseau şi apostrofările în faţa clasei, precum
şi pedepsele, cât mai creative. Toţuşi, noi aveam respect şi atunci când greşeam, încercam să remediem
problema. Astăzi, oare ce s-ar întâmpla?
În vremurile contemporane ne dorim să credem că lucrurile s-au schimbat mult mai bine, dascălii
fiind cei care înţeleg foarte bine că sarcina lor este să-şi sprijine elevii în evoluţie, să-i ajute să
dobândească abilităţi şi să le dezvolte acele principii de viaţă pentru a deveni stâlpi în familie şi societate.
Ţinând cont de aceste motive, ne punem întrebarea: Ce ne dorim cu adevărat? Vrem ca elevii
noştri să aibă simţul răspunderii, ne dorim să ştie să discearnă între bine şi rău, să aibă capacitatea de a
lua decizii şi să devină oameni de încredere?
Atunci, trebuie să ţinem cont de următorul lucru: Orice faci şi orice spui... contează!
Metodele pe care le folosim în predare, felul în care vorbim cu elevii în timpul pauzelor, modul
în care ne comportăm în diferite situaţii şi, evident, modul în care reacţionăm la comportamentele lor
problematice, fac parte din fişa postului de manager al clasei. Totuşi, nu trebuie să ne purtăm ca de la
egal la egal cu elevii, trebuie să existe o oarecare diferenţă, aşa mai bine zis un respect reciproc şi, totuşi,
trebuie să dăm dovadă de exigenţă.
În calitate de cadre didactice, suntem figura centrală în educaţia elevilor. Noi suntem cei care
planifică, organizează şi conducem activitatea de predare, suntem cei care alegem obiectivele şi tot noi

86
suntem cei care le ducem la bun sfârşit. Pe lângă toate acestea mai avem de rezolvat şi situaţii conflictuale
în clasă, mai trebuie să fim şi buni consilieri.
Tocmai din acest motiv putem spune că dascălul, pe lângă faptul că este un manager educaţional,
mai este şi manager de proces, precum şi manager de resurse umane. După cum observăm, avem mai
multe roluri de manager, toate fiind îndeplinite de un singur om, de dascăl.
Dacă ar fi să ne gândim la funcţiile managementului pe care un cadru didactic le îndeplineşte,
vom vedea că ele se aplică aproape la fel ca la orice formă de management. Aşa cum oservăm, dascălul
este un manager, în adevăratul sens al cuvântului:
x Stabileşte obiectivele educaţionale, unele fiind de grup, altele individuale;
x Planifică procesul educaţional, organizează resursele şi acivităţile de predare;
x Antrenează elevii la clasă şi coordonează sesiunile educaţionale;
x Evaluează activitatea.
Ar mai fi ceva, şi anume funcţia de control, şi de aici începe marea problemă. Sunt foarte mulţi
dascăli care fac tot posibilul să desfăşoare actul de predare prin autoritate şi displină draconică, chiar
exagerată.
La mijlocul secolului trecut, doi psihologi au efectuat un studiu (Jacob S. Koumin şi Paul V.
Gump) despre efectele adverse ale disciplinei impuse cu forţa în clasă. Ei au descoperit că, în cazul în
care un elev perturba lecţia, iar cadrul didactic apela la metode de disciplinare ale acestuia, elevul se
liniştea, în schimb alţi elevi începeau să manifeste exact acelaşi comportament cu al colegului lor. Acest
efect a fost denumit de cei doi cercetători: „efectul de val”.
Ceea ce a fost descoperit în urmă cu 70 de ani, este, din păcate, de actualitate şi în momentul
prezent. Atunci când îţi propui să-ţi controlezi elevii prin frică, prin metode punitive sau prin disciplină
strictă, poţi avea parte de unele efecte neaşteptate din partea lor.
Din acest motiv, merită să luăm în considerare câteva metode şi tehnici cu ajutorul cărora putem
dezvolta o relaţie de încredere între noi şi elevii noştri, care ne pot ajuta să administrăm eficient situaţiile
problematice din clasă, reuşind astfel să construim un mediu prielnic pentru învăţare.
Mulţi dascăli au observat din proprie experienţă, timp de zeci de ani de carieră, că atunci când
faci tot posibilul să ai o relaţie pozitivă cu elevii tăi, aceştia vor avea încredere în tine, vor fi mai deschişi,
mai cooperanţi şi mult mai implicaţi în timpul orelor. Cu alte cuvinte, elevii te vor aprecia la fel de mult
cum îl apreciau pe domnul Trandafir.

MODELE DE BUNĂ PRACTICĂ ÎN COLABORAREA

ŞCOALĂ-FAMILIE-COMUNITATE

Prof. Dehelean Mariana Crina

Colegiul Tehnic „Alesandru Papiu Ilarian” Zalău
Județul Sălaj

Şcoala este una dintre instituţiile esenţiale ale societăţii ale cărei rezultate influenţează atât evoluţia
beneficiarilor ei direcţi, cât şi pe cea a comunităţilor - beneficiarii indirecţi. Pe fondul schimbărilor pe
care le traversează societatea românească, în încercarea de căutare şi cristalizare a identităţii, şcoala are
un rol primordial în refacerea identităţii sociale şi valorizarea potenţialului uman, în concordanţă cu
direcţiile europene prioritare de acţiune în domeniul educaţiei:
¾ identificarea factorilor implicaţi în domeniul educaţional şi stabilirea rolului şi a
responsabilităţilor fiecărui factor;

87
 ¾ susţinerea parteneriatelor cu toţi factorii sociali interesaţi de dezvoltarea educaţiei;
¾ stabilirea setului de valori care să orienteze evoluţia societăţii şi a educaţiei sale.
Şcoala şi Comunitatea. Şcoala este o instituţie care oferă servicii educaţionale, transmite cunoştinţe,
dezvoltă abilităţi, formează competenţe, norme, valori recunoscute şi acceptate social. Ea funcţionează
într-o comunitate alcătuită din mai mulţi factori de educaţie, care au la rândul lor o ofertă educaţională:
familia, autorităţile, organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale, poliţie, biserică.
Comunitatea este definită în „Dicţionarul Explicativ al limbii române” ca un grup de oameni cu
interese, credinţe sau norme de viaţă comune, totalitatea locuitorilor unei localităţi, ai unei ţări, totalitatea
celor care trăiesc în acelaşi loc şi au aceleaşi obiceiuri, aceleaşi norme de viaţă etc. În România putem
vorbi despre câteva tipuri de comunităţi:
¾ comunităţi locale în mediul rural;
¾ indivizii stabilesc relaţii interpersonale frecvente, se cunosc, îşi sancţionează abaterile de la
normele comunităţii;
¾ comunităţi locale în mediul urban din oraşele mici;
¾ spiritul comunitar este prezent, majoritatea oamenilor se cunosc, controlul comportamentelor
funcţionează, dar nu este aşa de sever ca în mediul rural;
¾ comunităţile din marile oraşe - nu putem vorbi de comunităţi locale, există comunităţi diverse
(comunităţi academice, comunităţi ale persoanelor cu o anumită orientare socială etc.), normele
sociale sunt complexe, iar valorile tradiţionale încep să se piardă.
Parteneriatul Şcoală-Comunitate. Din punct de vedere juridic, parteneriatul se defineşte ca o
înţelegere legală în care partenerii definesc împreună scopul general al parteneriatului şi presupune
colaborarea strânsă şi combinarea avantajelor specifice pentru ambii parteneneri. Din punctul de vedere
al beneficiilor pe care le aduce, parteneriatul poate fi definit ca o modalitate eficientă în realizarea
reformei managementului, prin schimbarea modului în care sunt abordate problemele publice, astfel încât
soluţionarea lor să devină fezabilă prin parteneriat. Parteneriatul poate fi o soluţie pentru alocarea şi
folosirea resurselor locale, la nivel comunitar, pentru atragerea altor resurse, în vederea rezolvării
problemelor comunităţii. Ideea de parteneriat între şcoală şi comunitate trebuie să se bazeze pe principiul
complementarităţii serviciilor oferite de către organizaţiile care activează în comunitate. Construirea
parteneriatului este un proces deliberat ce implică adoptarea unui management bazat pe colaborare,
comunicare şi acceptarea diversităţii, responsabilizarea partenerilor şi implicarea reciprocă. Principiile
care stau la baza parteneriatului Şcoală - Comunitate sunt stipulate în Legea Educaţiei Naţionale (art. 3):
¾ Principiul echităţii- în baza căruia accesul la învăţare se realizează fără discriminare;
¾ Principiul calităţii- în baza căruia activităţile de învăţare se raportează la standarde de referinţă şi
la bune practici;
¾ Principiul relevanţei- în baza căruia educaţia răspunde nevoilor de dezvoltare personale şi social-
economice,
¾ Principiul eficienţei- în baza căruia se urmăreşte obţinerea de rezultate educaţionale maxime prin
gestionarea resurselor existente;
¾ Principiul descentralizării- în baza căruia deciziile principale se iau de către actorii implicaţi
direct în proces;
¾ Principiul răspunderii publice- în baza căruia unităţile de învăţământ răspund public de rezultatele
lor;
¾ Principiul transparenţei- concretizat în asigurarea vizibilităţii totale a deciziei şi a rezultatelor, -
Principiul asigurării egalităţii de şanse;
¾ Principiul incluziunii sociale;
¾ Principiul centrării educaţiei pe beneficiarii acesteia;
¾ Principiul participării şi responsabilităţii părinţilor;

88
 ¾ Principiul fundamentării deciziilor pe dialog şi consultare;
¾ Principiul respectării dreptului la opinie al beneficiarilor direcţi ai sistemului de educaţie.
Necesitatea parteneriatului Şcoală-Comunitate. Ideea de a folosi şcoala în beneficiul
comunităţii a apărut în anii '90, în S.U.A., când s-a cristalizat convingerea că şcolile pot servi
comunităţilor, prin furnizarea de servicii după orele de curs: culturale, sportive, recreative, - socializare,
de pregătire a forţei de muncă etc. După anii '90, în Europa şcolile şi-au diversificat activităţile oferite
comunităţii, derulând: cursuri IT, concerte, conferinţe, cluburi pentru pensionari etc. În contextul în care
resursele acordate educaţiei nu sunt suficiente, parteneriatul şcoală-comunitate poate fi o modalitate prin
care se realizează o mai bună gestionare a resurselor locale, de atragere a resurselor către şcoală şi de
valorificare a resurselor şcolii în beneficiul comunităţii. Şcolile sunt organizaţii puternic ancorate în
comunitate, care prin statutul lor, prin competenţele resurselor umane implicate în sistemul educaţional
pot deveni promotorul parteneriatului comunitar. În relaţia de parteneriat pot interveni şi blocaje,
datorate: raportării la valori diferite; lipsei unei politici a şcolii în ceea ce priveşte relaţia cu comunitatea;
lipsei educaţiei civice; neidentificării avantajelor şi a finalităţilor; rezistenţei cadrelor didactice la
colaborarea cu agenţii comunitari, în condţiile efectuării unor activităţi neremunerate.
În consecinţă, se impune adaptarea şcolii la nevoile comunităţii, prin: adoptarea unui
management participativ, care să implice şcoala în proiectele comunităţii şi să conştientizeze agenţii
comunitari asupra rolului pe care îl au în educaţia viitorilor cetăţeni; schimbarea mentalităţii angajaţilor
şcolii; adaptarea curriculară la nevoile comunităţii locale; îmbunătăţirea ofertei de activităţi
extracurriculare; implicarea reprezentanţilor comunităţii în procesul de dezvoltare instituţională a şcolii;
includerea în obiectivele şcolii a dezvoltării spiritului comunitar.
Şcoala şi familia. Familia reprezintă principalul factor al parteneriatului şcoală-comunitate
locală. Pe de o parte, familia este un factor de educaţie informală, pe de altă parte, aceasta are obligaţii
şi drepturi care decurg din statutul de elevi ai copiilor ei în sistemul formal de educaţie.
Funcţii ale familiei. Majoritatea specialiştilor enumeră ca funcţii ale familiei următoarele: funcţia
economică; funcţia de socializare; funcţia educativă; funcţia de solidaritate.
Fenomene sociale care influenţează evoluţia familiei şi parteneriatul şcoală-familie:
x Natalitatea este importantă pentru viaţa şcolii pentru că influenţează fluxurile de elevi care intră
în şcoală, numărul acestora condiţionând resursele;
x Divorţialitatea – divorţul părinţilor este o experienţă traumatizantă în cele mai multe dintre cazuri
pentru copii, iar efectele acestuia se resimt şi în performanţele şcolare, în comportamentul şi
atitudinea copiilor;
x Migraţia forţei de muncă este un fenomen social care a luat amploare în România mai ales în
ultimii 10 ani. Considerăm că parteneriatul dintre şcoală şi comunitate este absolut necesar în cazul
copiilor ai căror părinţi au migrat la muncă în străinătate. Eforturile sunt de ambele părţi, şcoala
ar trebui să-şi diversifice oferta prin extinderea serviciilor de asistenţă psihologică la nivelul
întregii ţări, cadrele didactice ar trebui mai mult informate şi motivate salarial pentru a se implica
în activităţi specifice de asistenţă socială. Implicarea familiei în viaţa şcolii este condiţionată de
gradul de interes al familiei faţă de şcoală. Acesta este crescut dacă familiile au copii care
frecventează şcoala. Cu cât şcoala reprezintă o valoare a familiei, cu atât gradul de implicare al
familiei este mai mare. Se constată că acei copii care sunt sprijiniţi de părinţi, care au în familie
atitudini pro-şcoală adecvate, obţin performanţe şcolare ridicate şi au un grad de aspiraţie ridicat
faţă de nivelul de şcolarizare pe care doresc să-l ajungă.
Obstacole în relaţia şcoală-familie. Dificultăţile în relaţia dintre reprezentanţii şcolii şi familii
pot rezulta din ideile divergente privind: responsabilitatea statului şi a familiei privind educaţia copiilor-
libertatea de alegere a şcolii de către părinţi; impactul mediului familial asupra rezultatelor şcolare ale

89
copilului; randamentul pedagogic şi datoria parentală; participarea părinţilor la gestionarea şi procesul
decizional; lipsa pregătirii privind relaţia şcoală-familie.
Concluzii
Şcoala, alături de alte instituţii care funcţionează în comunitate, este direct influenţată de nivelul
de dezvoltare comunitară. Dezvoltarea comunitară urmăreşte astfel promovarea „binelui comun”,
încurajează sentimentul de apartenenţă al individului la aceasta şi-l face responsabil de dezvoltarea ei.
Din această perspectivă, dezvoltarea comunitară poate fi definită ca un proces social prin care indivizii
dintr-o comunitate se adaptează tot mai bine la aspectele specifice ale unei lumi în permanentă schimbare.
În esenţă, dezvoltarea comunitară vizează: crearea unei comunităţi puternice, active, unite, capabile să-
şi identifice şi să-şi rezolve problemele fără intervenţia unor factori din afara ei; cooperarea locuitorilor
în rezolvarea unor probleme care le afectează existenţa; - oamenii îşi asumă responsabilităţi pentru
destinul comunităţii în care trăiesc, sunt mândri de comunitatea lor; comunitatea este solidară cu membrii
ei, mai ales cu cei aflaţi în dificultate; dezvoltarea economică şi tehnologică a comunităţii, percepţia
şcolii în comunitate;
O şcoală dezvoltată într-o comunitate este motorul dezvoltării comunitare. Şcoala trebuie să fie
deschisă la nevoile comunităţii, să identifice acele domenii în care poate dezvolta parteneriate
comunitare: alternative de petrecere a timpului liber pentru copii şi tineri, activităţi de educaţie rutieră,
educaţie pentru sănătate, ajutorarea vârstnicilor, a familiilor sărace etc. O şcoală dezvoltată este aceea
care răspunde unei game cât mai largi de nevoi ale beneficiarilor săi, este deschisă la parteneriate, cu
oameni pregătiţi şi motivaţi.
Bibliografie:
x Allport, G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, Bucureşti: EDP, 1981;
x Andrei, P., Filosofia valorii. Opere sociologice, Bucureşti: Ed. Academiei, 1973;
x Calaraș C., Goncear E. Dirigintele-manager în actului educativ, Chișinău: CEP USM, 2009;
x Enăchescu C., Tratat de psihologie morală, Iaşi: Polirom, 2008.

MESERIA DE DASCĂL
Prof. Demian Elena Petronela
Grădinița cu Program Prelungit Orlat
Județul Sibiu

,,Eu sunt copilul. Tu ții în mâinile tale destinul meu. Tu determini, în cea mai mare măsură,
dacă voi reuși sau voi eșua în viață! Dă-mi, te rog, acele lucruri care să mă îndrepte spre fericire. Educă-
mă, te rog, ca să pot fi o binecuvântare pentru lume.” (Child’s Appeal)
A fi dascăl este o profesie de suflet, este o artă ce dăltuiește viitorul prin truda prezentului, este o
călătorie în lumea dorințelor plină de aventuri palpitante. Sunt profesor pentru învățământul preșcolar la
o grădiniță din mediul rural, o dăscăliță, o mamă tânără și iubitoare a tuturor ,,elevilor” mei. Blândețea,
răbdarea și dragostea cu care o mamă se apleacă spre copiii ei sunt sentimente fără de care o educatoare
nu se poate apropia de micuții ,,elevi”, nu-i va putea înțelege, nu se va putea face iubită.
A fi educator este fără îndoială, meseria cea mai importantă și nobilă a omenirii, pentru că are
acces direct la sufletul copiilor, iar eforturile depuse de educatori depinde întreaga evoluție umană.
Meseria de dascăl este cea mai grea, dar și cea mai frumoasă în același timp. Această meserie este
minunată deoarece dascălul primește în brațele sale un om pur, copilul, iar acesta trebuie să-i insufle cele
mai importante deprinderi și valori. Un dascăl trebuie să aibă darul de a răspândi lumină în mintea celor
din jur și să fie călăuzit spre drumul succesului de măiestrie pedagogică și de vocație. Principala calitate

90
a unei educatoare este vocația pedagogică. Vocația pedagogică, înseamnă înainte de toate ,,arta de a te
pune la dispoziția copiilor, de a empatiza cu ei, de a înțelege universul”.
Am ales această carieră didactică, simțindu-mă chemată pentru aceasta. Iubesc copiii și ador să
lucrez cu ei. E important să o faci cu suflet și pasiune și asta te va face fericit și împlinit. Educatoarea
trebuie să iubească profund și sincer copiii, să fie apropiată de ei, să poarte grija fiecarui copil și să dea
dovadă de multă răbdare. Dragostea față de copii este una din trăsăturile esențiale ale unui bun pedagog.
Dacă iubești copiii și te simți autorealizat atunci când îi ajuți să se dezvolte, dacă îți prețuiești propria
muncă și pe tine, dacă aspiri la perfecționare didactică și măiestrie în relația cu copiii, dacă ești satisfăcut
de propria activitate, atunci nu vei fi doar fericit, ci vei fi dascălul viitorului, de care societatea are nevoie.
Pentru a reuși să oferim copiilor o bună educație, trebuie să știm cum să construim o relație
pozitivă, cum să comunicăm eficient, oferindu-i libertate, dar în același timp punând anumite limite și
oferindu-le întotdeauna un bun exemplu de urmat. A fi educatoare este un risc asumat, deoarece
pregătirea pentru a preda, pentru a-i învăța pe alții cum să învețe este o operă niciodată încheiată și care
implică multă răbdare, multe momente de incertitudine, de descurajare și multe ore de studiu. Totuși, la
capătul acestui drum te pot aștepta multe bucurii și satisfacții. Să lucrezi cu cei mici este o provocare de
care ai parte zi de zi. Un dascăl priceput călătorește, zi de zi, într-o lume fermecată împreună cu copiii,
iar în această călătorie îi călăuzește în a descoperi, a experimenta, a cunoaște lumea sub toate aspectele
ei, le satisface setea și nevoia de joc, îi ajută să socializeze și să se dezvolte armonios din toate punctele
de vedere. Dascălul trebuie să aibă mereu puterea de a zâmbi, chiar dacă este trist, să fie mereu empatic,
să dea dovadă mereu de perseverență, putere de muncă și o ambiție infinită. De multe ori, a fi educatoare
înseamnă să prezinți copiilor o lume mai bună, să le zâmbești, chiar dacă nu ai o stare tocmai bună în
ziua respectivă. A fi educatoare înseamnă să îți recunoști greșelile în fața preșcolarilor, să râzi și să plângi
cu ei, să știi să te apropri de ei, să îi cerți și să îi împaci la fel de ușor.
Reușita activității în grădiniță depinde de educatoate, de personalitatea ei ce însumează: dragostea
pentru copii, aptitudinea de a ști cum să-și apropie copiii, să-i trateze imparțial, să fie naturală, să aibă
încredere în forțele proprii, să dețină cunoștințe pedagogice însușite temeinic.
Cea mai mare răsplată pentru ,,doamna educatoare” este atunci când copiii au zâmbetul pe buze,
sunt bine dispuși, sunt încântați de ceea ce au realizat în ziua respectivă și se reîntorc cu drag la grădiniță.
Acest lucru înseamnă că le-am oferit cunoștintele, ocaziile de dezvoltare și dragostea la care fiecare dintre
ei au dreptul.
În ciuda tuturor impedimentelor și a greutăților de care ne lovim zi de zi, în opinia mea, meseria
de dascăl este cea mai frumoasă meserie care nu se aseamănă cu nici o alta. Este o meserie complexă și
nobilă, dificilă, dar și plăcută, umilă și mândră și este foarte important să o faci cu suflet, pasiune și asta
te va face împlinit. Pe lângă faptul că te dezvolți ca om, satisfacția pe care o simți când pui o cărămidă
la temelia educației câtorva generații de copii este unică.

91
 FENOMENOLOGIA EXISTENȚEI DASCĂLULUI

Prof. Diaconu Daniela Elena

Grădinița Nr. 44 București

Vocabula „dascăl” incumbă accesul la „a fi” canalizat, dirijat și orientat către noi orizonturi de
cogniție pe paliere diferite.
Fie că ne referim la preșcolari sau ciclul gimnazial, avem în vizor o manifestare superlativă, ce
semnalează relevanță în mod contiguu, zilnic, fără discontinuități, așa încât să asistăm la perpetuarea
semnificativă a sferei preocupaționale.
Procesul acesta de a educa, pentru mine, personal m-a impactat destul de mult, așa încât pot decela
și aprecia, cu judecățile de valoare verosimile, că a fi dascăl revine drept o aspirație, o evoluție
(paradoxală uneori) a ta prin ei, copiii cu toate contextualizările care parvin.
Nu mă acordez cu acele „șabloane” ghidate, acele tipare ce nu țin finalmente de realitatea
neconfecționată. Ele derivă și sunt angrenajul și apanajul unor individualități „vii”, de aceea relocarea ta
ca adult în sfera lor de acceptare și comprehensiune este peremptorie.
Este un punct de vedere personal și rezonant cu mine ca fire ascensională și nu inerțială.
Atrasă de „fenomenologia” de dascăl în România, sunt departe de rechizitoriul lacunar de a cărui
prezență te lovești.
Dincolo de acest aspect, profesiunea aceasta există ca niște acte firești ce țin de cotidian, de
contingent și totul capătă o anumită gravitate solemnă.
Prin însuși subiectul muncii tale, ești potențial transformator într-un scop nobil, prin excelență.
Departe de a fi facil, orice proces în sferă umană te dezvoltă perspectival, te absoarbe și te
formatează pentru a-ți contura inavuabil utilitatea ta și valorificarea întregului potențial cu acea fervență
constantă. E acel trebuie... de a nu fi epuizabil, masificat sau ireductibil, căci tu ești cel care rămâne în
fiecare din adultul viitor.
Când facem referire la preșcolari, se realizează subliminal o "adicție" dascăl-copil, prin prisma
educatoarei, în sens constructiv, acel „atașament” bun, care te duce la emoție prin ludicul verbal, deci, te
conectează la copil.
E un fel de conivență pe care educatoarea, în calitate de dascăl, o practică, la modul ditirambic
pentru perpetuarea unei concordii percepută diacronic în plan profesional.
De aceea, dascălul are o misiune de căutare, de căutător fecund al valorilor ancestrale ce au pălit
în contemporaneitate, creditând noi sensuri, cu ardoare nestăvilită de a face lumină în jur.

ROLUL ȘCOLII ȘI AL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI

Prof. înv. primar Diaconu Dumitra
Școala Gimnazială Rotunda
Județul Olt

Educația, sub toate formele ei, trebuie să găsească soluții prin care omul să se adapteze rapid și
eficient la societatea viitorului. Ea este cea care desăvârșește ființa umană și pe care copilul o primește
în familie, în școală și de la comunitate.
Educația nu înseamnă numai pregătire școlară, ea este eficientă atunci când plasează copilul în
centrul ei, ca parte activă și motivată la propria ei devenire. Activitatea educativă ce se realizează în
școală nu poate fi separată, izolată de alte influențe educative ce se exercită asupra copilului.

92
 Aspirațiile, rezultatele și sprijinul social și familial constituie trei aspecte ale unei interacțiuni
dinamice între copilul individual și cercul său imediat. Studiile, dar și realitatea însăși, confirmă tot mai
mult importanța familiei ca nucleu al vieții sociale, în dezvoltarea individuală și integrarea sa socială.
Școala reprezintă principalul izvor de cultură și factor de civilizație, având drept obiectiv
fundamental pregătirea multilaterală a cadrelor didactice necesare tuturor domeniilor de activitate, în
corelare deplină cu nevoile producției de bunuri materiale și spirituale, formarea și educarea omului nou,
perfecționarea continuă a pregătirii profesionale, științifice și tehnice.
Cadrelor didactice le revine datoria să contribuie permanent la formarea pentru muncă și viață a
tinerilor. Ele au datoria să acționeze cu zestrea de valori asupra configurației tânărului, pregătindu-l
spiritual de dăruire, abnegație, răspundere. A fi dascăl, din punctul meu de vedere, este cea mai nobilă
meserie din lume, cea mai apreciată și mai răsplătită. Profesorul este un modelator de oameni, de minți
și de suflet.
Rolul dascălului este acela de a modela și a transforma viața unui copil într-un model. Tactul
pedagogic, priceperea și dragostea de copii ne vor ajuta să facem aceste transformări deschide noi
drumuri, modelează suflete, seamănă înțelepciune și dragoste. Sistemul de învățământ se confrunta cu o
serie de probleme, programe școlare exagerat de încărcate și inadaptate la noile realități ale societății,
problema dotărilor tehnice, lipsa manualelor școlare, utilizarea metodelor învechite în procesul
educațional. Pe lângă acestea se poate adăuga și slaba implicare a părinților în viața școlii și în educația
copiilor.
Noi, dascălii, luptăm în fiecare zi, tot mai mult, pentru a schimba mentalitatea părinților, precum
și atitudinea și comportamentul multor elevi. Unitatea de acțiune a școlii și a familiei este o cerință de
bază pentru buna educare a copiilor. Între sarcinile pe care le pune școala în fața copiilor și cele pe care
le pune familia trebuie să existe consecvență și unitate. Rolul conducător în educarea elevilor îl are școala,
iar familia trebuie să sprijine permanent activitatea educativă a școlii.
Toți părinții care se respectă și își respectă copiii trebuie să apeleze la colaborarea cu școala, să
caute să cunoască tot mai bine atmosfera muncii din școală și să încerce să o prelungească în familie.
Momentul cheie a începerii acțiunii comune școală- familie este venirea copilului în clasa întâi. Prima zi
de școală a elevului de clasa întâi constituie un moment deosebit de important pentru viitoarele relații
între învățător și părinți, prin crearea unei atmosfere de bună dispoziție, prin aranjarea deosebită a clasei,
prin modul cum își poate atrage simpatia părinților și a copiilor. El trebuie să cunoască bine mediul
familial educativ al elevului pentru că, în deplină unitate cu părinții, să îi îndrume cu răbdare și siguranță
pașii micului elev. Este foarte important ca învățătorul, să fie prietenul părinților, să-și iubească elevii și
să le dirijeze pașii spre cunoaștere cu dibăcie și pricepere.
Colaborarea mea cu familia s-a concretizat într-un program comun de activități ale școlii cu
aceasta. Am inclus lectoratele cu părinții, ședințe, consultații, vizite la domiciliul elevului, serbări școlare
și am inițiat proiect. Prin întâlnirile cu părinții, prin dialogurile profesor-părinte se urmărește precizarea
modului de supraveghere a copilului, urmărirea metodelor de învățare, verificarea frecvenței la ore.
Părinții pot susține învățarea acasă prin implicarea în școlile în care studiază copiii lor, încurajându-i pe
aceștia să participe la lecții, susținându-le interesul pentru toate disciplinele și lărgindu-și propriile
abilități parentale.
Am urmărit să-i atrag pe părinți în jurul școlii și să devină colaboratori activi ai dascălului, să
cunoască scopul și sarcinile, metodele educative, să devină conștienți de răspunderea pe care o au în fața
societății. Am folosit o varietate de forme și metode precum ședințele cu părinții, lectoratele cu părinții,
consultațiile și convorbirile în grup sau individuale, fișele psiho-pedagogice ale elevilor.
În cadrul ședințelor cu părinții, m-am străduit să leg munca educativă a acestora de sarcinile
activității instructiv-educative din școală. De asemenea, m-am ocupat de organizarea muncii în familie,

93
de alcătuirea și respectarea regimului zilnic, de atragerea părinților în supravegherea timpului liber al
elevilor. În acest sens, am dezbătut în cadrul unui lectorat tema Un regim de viață rațional.
În convorbirile cu părinții este foarte important tonul folosit de profesor. Nu am fost niciodată un
acuzator al elevilor pentru a nu declanșa în părinți reacția de apărător al acestora, fapt care face imposibilă
colaborarea cu familia. Am căutat ca părinții să vadă că le întind o mână prietenească pentru ca prin
eforturi comune copilul lor să ajungă în rândul celor mai buni.
Deci, ca primi educatori ai copiilor lor, familiile trebuie să elaboreze un program zilnic pentru
teme, să fie disponibili să le răspundă la întrebări și să discute cu ei despre ceea ce și-au însușit, să citească
împreună, să păstreze legătura cu școala, să-i laude pe copii și să le aprecieze efortul, să-i încurajeze să
persevereze. Ei joacă un rol dominant în influențarea încrederii și motivației copilului de a deveni un
individ de succes.
A fi dascăl în Romania este o provocare și o dovadă de curaj ce are la bază vocația cadrelor
didactice pentru această profesie, multă muncă și dăruire.

EDUCAȚIA, O CALITATE DE ACTUALITATE!

Prof. Diaconu Raluca-Daniela
Scoala Gimnazială Nr. 11 Piatra Neamț
Județul Neamț

Această problemă de asigurare şi menţinere a calitǎţii activităților educaţionale este una deosebit
de importantǎ cu un impact imediat, dar şi pe termen îndelungat asupra beneficiarilor direcţi - elevii, cât
şi asupra beneficiarilor indirecţi - comunitatea, societatea etc.
Calitatea şi dobândirea educație nu se întâmplǎ pur și simplu, nu este opţionalǎ, ci este o cerinţǎ
care se impune ca o necesitate a timpului pe care îl trǎim din cel puţin patru motive. Unul este moral
deoarece elevii sunt cei cǎrora trebuie sǎ li se asigure o educaţie care sǎ fie foarte bună. Unul contextual
unde instituțiile școlare reprezintă interacţiunea dinamicǎ şi continuǎ cu societatea şi comunitatea cǎrora
le aparţin. Unul îl reprezintă supravieţuirea data de societatea de azi care este una concurenţialǎ. Ultimul
motiv este subliniat de responsabilitatea şcolilor care sunt supuse în mod constant aprecierii şi evaluǎrii
celor pe care îi serveşte precum: elevii, pǎrinţii, comunitate și societate.
Instiția școlară însumează acel bun al comunitǎţii şi va trebui sǎ dea explicații pentru ceea ce
realizează, motiv sublim care impune existenţa unor strategii interne de asigurare şi menţinere a calitǎţii
a cuvântul cheie ,,educația”. Şcoala noastră, româneascǎ, trebuie sǎ depășească normele stricte ale ideii
de transfer de cunoştinte cǎtre elevi, idée care încǎ mai stǎ ca temei de bazǎ a tot ceea ce şcoala face sau
trebuie sǎ facǎ. Ea trebuie sǎ fie locul unde elevii primesc informaţii, dar accentul sǎ nu cadǎ pe
dimensiunea informativǎ, ci din ce în ce mai mult pe cee ace se cultivă în țările străine, mai exact, să se
focalizeze pe formare, integrare și relaţionare.
Valorile instituţionale şi viziunea fiecărei școli sunt esențiale deoarece ele dau direcţie şi sens
instituţiei, asigurǎ consecvenţa în acţiune, motiveazǎ şi promoveazǎ angajaţii, pun bazele culturii şcolii.
Conceptul de calitate a fost asociat cu un anume nivel sau grad de excelenţǎ, valoare sau merit, prin
urmare, cu valorile explicite şi implicite ale culturii unei comunitǎţi sau unei naţiuni. Un concept propriu
al calitǎţii ar trebui sǎ se fundamenteze pe cultură, tradiţiіle şi valorile naţionale.
Calitatea educaţiei poate fi văzută ca un ansamblu de caracteristici ale unui program de studiu şi
ale furnizorului acestuia prin care sunt îndeplinite aşteptǎrile beneficiarilor, precum şi standardele de
calitate. Beneficiarii şi clienţii educaţiei de calitate ca elevii, pǎrinţii și societatea ar fi de dorit sǎ fie
întrebați în permanență cu privier la satisfacţia lor faţǎ de serviciile educaţionale de care beneficiazǎ.
Calitatea în educaţie este asiguratǎ prin câteva procese ca: planificarea şi realizarea efectivǎ a
rezultatelor aşteptate ale învǎţǎrii, monitorizarea rezultatelor, evaluarea internǎ a rezultatelor, evaluarea

94
externǎ a rezultatelor şi prin îmbunǎtǎţirea în permanență a rezultatelor în educaţie. Aceasta depinde și
de valorile sociale în care funcţioneazǎ sistemul nostru. Totodată, ea se realizeazǎ pe un anume subiect,
pentru un anume beneficiar, dupǎ anumite interese. Ceea ce doresc să subliniez este faptul că încǎ persistǎ
discrepanţe între nivelul de pregǎtire al elevilor din şcolile rurale şi cei din şcolile urbane, între elevii
majoritari şi cei aparţinând grupurilor minoritare defavorizate.
Aceste dezacorduri privind performanţa pot fi puse şi pe seama unor distribuţii inechitabile şi
ineficiente a resurselor ceea ce duce la o mare variaţie în ceea ce priveşte calitatea educaţiei oferite.
Imbunǎtǎţirea managementului resurselor umane în învǎtǎmânt printr-o planificare strategicǎ şi oferirea
de stimulente pentru performanţǎ poate contribui semnificativ la îmbunǎtǎţirea rezultatelor în educaţie.
Sunt necesare eforturi suplimentare ale tuturor profesorilor implicaţi în procesul educativ pentru sporirea
calității, accesibilitatea, relevanei și eficienţei în educație.
Sensul educaţiei este dat şi de comunicare, cu alte cuvinte, calitatea ei este redatǎ de aspectul
actului de comunicare. Existǎ o multitudine de factori care pot constitui bariere de comunicare. Toate
aceste bariere trebuie depǎşite printr-o educație a comunicǎrii care presupune: favorizarea
autocunoaşterii prin resursele de comunicare, familiarizarea cu toate formele procesului de comunicare,
descoperirea resurselor de comunicare ale celorlalţi, activarea aptitudinilor de comunicare, descoperirea
disponibilitǎţilor personale latente, folosirea optimǎ a multiplelor canale de emitere şi receptare didacticǎ,
valorizarea comunicǎrii integrale.
Trebuie înlocuitǎ gramatica actuală care primovează învǎţarea mecanică, cu o gramaticǎ a
comunicǎrii în care sǎ fie pus accentul pe context, pe rolul elementelor nonverbale, pe organizarea
complexǎ a comunicǎrii.
Așadar, calitatea educației de astăzi necesită o continuă formare și dezvoltare, calitate la care se
lucrează din greu în contextual actual în care instituția școlară și profesorii nu mai sunt respectați ca
odinioară.

PROFESORUL – LUMINA DIN SUFLETUL COPIILOR

Prof. Dimitriu Maria-Mădălina
Colegiul Național de Artă „George Apostu“ Bacău
Județul Bacău

Apreciat sau nu, iubit sau hulit, profesionist sau mai puțin dedicat, dornic de a le lumina și altora
calea sau de a-i lăsa să meargă prin propria lumină plăpândă, dascălul român este în genere omul bun la
toate, menit să știe și să facă câte puțin din fiecare pentru a supraviețui în noianul de responsabilități de
care este copleșit.
Hârtii, dosare, grupuri, colaborări... toate construiesc profilul omului de la catedră, mereu la
datorie, pregătit oricând să dea și altora din puținul său.
Meseria de dascăl este copleșitoare prin prisma faptului că acesta din urmă este asediat de la cel
mai înalt nivel de tot soiul de responsabilități, directive, legi și ordonanțe apărute ca din joben,
interpretabile și neînțelese de unii, nedrepte și neatribuite corect pentru alții.
A fi dascăl presupune riscuri și asumări, convingeri și implicări, multe ore de pregătire (de nimeni
știute). Toate acestea împletite cu dragostea și pasiunea de meserie te conduc din această zonă de
disconfort și neliniște către porțile împlinirii, satisfacției și bucuriei.
Autoadresarea nu este altceva decât reacția noastră la stres influiențată de modul nostru de
gândire. Tocami de aceea consider că este mai benefic și împlinitor să vorbești cu drag despre ceea ce îți
umple viața zi de zi, să porți în gânduri și suflet fiecare moment petrecut în fața copilului ca fiind ceva

95
unic, ceva ce nu poate face oricine, ceva ce te poartă în zbor pe aripile cunoașterii și ale devenirii
personale și profesionale.
Să fii privit prin ochii unui copil e ca și cum cel mic ar privi cu fascinație un munte, dornic de
a-l explora și de a atinge cele mai înalte culmi.
Profesorul-munte, creatorul de idei, cel ce rămâne de neuitat în amintirea copiilor săi, cel ce este
căutat și iubit, cel ce formează ființe umane care vor schimba lumea și cu a cărui învățăminte va scrie
matrițe și va lăsa urme adânci în conștientul și subconștientul copiilor săi.
Profesorul – educatorul pe viață, cu o ofertă bogată de idei, cel care înflăcărează cu focul
inteligenței și care formează gândire critică, greu de manipulat și controlat sau șantajat, absolut necesară
societății noastre.
Profesorul – cel care întinde mâna și celor disprețuiți și timizi și le arată capacitatea lor interioară
și îi ajută să își transforme durerea ca stimulent pentru evoluție. El este muntele nesecat de resurse, plin
de mistere și secrete care se dăruiește și se revarsă ca o cascadă curgătoare în inimile și mintea copiilor.
Este minunat ca fiecare din noi, dascălii de la catedră, să fim cei care ademenim spre cunoaștere
ochișorii, mintea și întreaga făptură a celor mici, să fim tiparul celui care face totul din plăcere, cu
credința că putem schimba viitorul și soarta țării prin drumul pe care îl pavăm pentru pașii mici și siguri
ai elevilor noștri.

PROIECT EDUCAȚIONAL LUMEA SE SCHIMBĂ. NOI?

Învățător Doagă Tudorița

Școala Gimnazială Nr. 3 Slobozia
Județul Ialomița

Globalizarea este un aspect care nu poate fi neglijat în societatea de astăzi, care tinde să evolueze
într-un unic sistem social. În acest sens, educaţia globală urmăreşte să definească procesele, beneficiile,
dar şi riscurile globalizării. Educația globală (care cuprinde educația pentru dezvoltare, educația privind
drepturile omului, educația interculturală, educația pentru pace și soluționarea conflictelor), se
fundamentează pe înțelegerea problemelor fundamentale ale cetățeniei globale: conștientizarea trăirii
într-o lume globalizată și a rolului nostru ca cetățeni ai acestei lumi; atitudini de respect pentru diversitate
și abilități de comunicare interculturală; înțelegerea cauzelor și a efectelor problemelor majore care
afectează lumea; oportunități de a concepe și a lua măsuri pentru a face lumea un loc mai echitabil și
durabil.
Problemele de baza ale cetățeniei globale: respect pentru diversitate și abilități de comunicare
interculturală; capacitatea de a întreprinde acțiuni care să facă lumea echitabilă și durabilă;
responsabilitate pentru acțiunile proprii.
Prin urmare, activitățile propuse urmăresc punerea elevilor în situații de viață concrete și diferite,
pentru a înțelege cât mai bine tot ceea ce presupune ideea de schimbare în scopul identificării resurselor
necesare pentru a susține și acoperi nevoile fiecăruia.
Săptămâna Educației Globale a avut loc în intervalul 13 – 17 noiembrie 2023. Tema activității se
concentrează asupra stilului de viață durabil și se referă direct la Obiectivele de dezvoltare durabilă a
Națiunilor Unite (SDG), care vizează eliminarea sărăciei, reducerea inegalităților și combaterea
amenințării cu schimbările climatice. Această săptămână este un apel pentru a ne regândi obiceiurile și
mijloacele de trai, cheltuim și consumăm, dar găsim și noi modalități de educație și socializare. Prin
preluarea deșeurilor, poluării, emisiilor și utilizării resurselor naturale, stilul de viață durabil este esential
pentru protejarea mediului. Această temă cere reflectarea asupra activităților noastre zilnice, aspirațiilor
viitoare și impactului pe care îl putem avea asupra influențării schimbării.

96
 Săptămâna Educației Globale încurajează elevii și cadrele didactice, dar și diverse grupuri de
tineri să exploreze activități educaționale pentru cetățenie globală. Este o ocazie pentru a aborda
probleme legate de diversitate și inegalitate la nivel local cât și la nivel global, cu o înțelegere a
problemelor de bază ale cetățeniei globale și responsabilității: conștientizarea trăirii într-o lume
globalizată și a rolului nostru ca cetățeni ai acestei lumi; atitudini de respect pentru diversitate și abilitățile
de comunicare interculturală; capacitatea de a lua măsuri pentru a transforma lumea într-un loc
echitabil și durabil; responsabilitatea pentru propriile noastre acțiuni.
Am implicat elevii mei în activități variate prin care am marcat Săptămâna Educației Globale:
prezentarea unui istoric al acestui eveniment; dezbatere cu tema Ce vreau să schimb în această lume?;
Expoziții de desene, afișe, colaje, creații literare, fotografii etc.

MODALITĂŢI DE EVALUARE ÎN ALTERNATIVA STEP by STEP

Prof. Domășnean Alina
Colegiul Național „Traian Lalescu” Reșița

Programul Step by Step a apărut ca un răspuns la marile schimbări ce se petrec în societate. Step
by Step este un model ce încurajează elevii să devină cetăţeni activi şi să aprecieze valorile inerente unui
model de viaţă democratic.
A face din şcoală un loc unde copilul să se simtă „ca acasă” nu este un lucru lipsit de importanţă,
mai ales că el este la îndemâna oricui. Cum?
Prin programul Step by step care, spre deosebire de învăţământul tradiţional are o altă
metodologie, alt mod de abordare a copilului şi are ca piatră de temelie „educaţia centrată pe copil".
Programul pune în valoare respectul reciproc, responsabilitatea faţă de cei din jur, onestitatea, civismul
şi seriozitatea. Întreaga experienţă acumulată de copil până la intrarea în şcoală este valorificată şi
îmbogăţită de clasa orientată spre nevoile copilului, care este organizată în mod logic, pe centre de
activitate, iar materialele cu care sunt dotate centrele sunt prezentate treptat şi metodic.
Alternativa Step by Step respectă întru totul programa de învăţământ, un lucru foarte important
pentru că aceşti copii, la finele ciclului primar se pot integra fără nici un fel de probleme în învăţământul
gimnazial şi posedă un bagaj de cunoştinţe pe care l-au asimilat prin descoperire şi interacţiune cu mediul.
Pe parcursul unei zile, mediul de desfăşurare al activităţilor este prietenos, permite comunicarea
între copii, permite o relaţie mai apropiată între cadru didactic şi elev. Fiecărui elev i se acordă aceeaşi
importanţă, iar el îşi învaţă drepturile. Este un sistem prin excelenţă democratic.
În ceea ce priveşte evaluarea achiziţiilor dobândite în procesul de predare—învăţare, alternativa
"Step by Step" presupune un sistem individualizat, deci fiecare elev este comparat cu el însuşi şi nu cu
ceilalţi. Individualizarea este facilitată şi de organizarea învăţării pe centre de activitate (citire, scriere,
matematică, arte, ştiinţe, construcţii). Acestea sunt zone delimitate ale clasei, dotate cu material specific
unei activităţi în care un număr mic de elevi se confruntă individual, în perechi sau în grup cu sarcini
adecvate nivelului lor de dezvoltare.
Învăţătorii trebuie să observe cum îşi îndeplinesc copiii sarcinile în situaţii obişnuite, unde au
numeroase ocazii de a-şi demonstra cunoştinţele şi aptitudinile, decât să detecteze ce nu ştiu şi nu pot
face. Perspectivele asupra evaluării trebuie corelate cu gradul de dezvoltare a copilului, pentru a
furniza o imagine mai cuprinzătoare asupra capacităţilor şi realizărilor sale.
Programul Step by Step pentru învăţământul primar promovează o viziune asupra evaluării care
încorporează tehnici variate ce permit cadrelor didactice să prezinte progresul copiilor, într-o manieră
semnificativă. Prin observarea copiilor în timp ce citesc, scriu, interacţionează cu alţii, ori sunt implicaţi
în diferite activităţi, învăţătorul adună informaţii despre fiecare elev în parte. Întâmplările consemnate,
întrevederile învăţător-elev, autoevaluarea elevului sunt procedee şi tehnici aflate în sprijinul

97
învăţătorilor, pentru a-şi evalua elevii mai precis şi pentru a fi mai eficienţi în comunicare. Scopul
principal al evaluării în sistemul Step by Step este să urmărească progresul copilului şi să stabilească
exact la ce nivel de dezvoltare se află fiecare elev în parte, să permită elevilor să se autoevalueze.
Setul de evaluare a elevului cuprinde mostre ce ilustrează eforturile, progresele şi realizările sale
în timp, acestea fiind selectate şi discutate împreună cu elevii astfel încât să-şi dea seama de progresele
făcute. Implicarea părinţilor în procesul evaluării rezultatelor copilului pe o anumită perioadă de timp
se realizează prin modalităţi variate. Ei pot avea o imagine clară în momentul în care li se oferă mostre
concrete ale muncii elevului, arătând dezvoltarea acestuia. Părinţii primesc săptămânal fişe individuale
ale elevilor, portofolii, caiete care pot fi însoţite de o scrisoare în care se explică natura muncii efectuate
de copil şi rostul setului de lucrări. Pentru a asigura succesul modelului Step by Step pentru învăţământul
primar, e obligatorie folosirea următoarelor metode de evaluare deoarece numai prin observarea şi
documentarea continuă a cadrelor didactice se poate obţine o evaluare continuă şi corectă asupra
fiecărui copil. Iată câteva modalităţi de evaluare a elevilor care învaţă în alternativa Step byStep:
Observare / Documentare
Această formă de evaluare se va face încă din primele zile de şcoală ale clasei I. Învăţătorii adună
informaţii valide şi credibile, în timpul activităţilor zilnice de la clasă. Această informaţie alimentează
judecăţile făcute asupra copiilor şi a metodelor de instruire potrivite. În special, la munca pe centre
învăţătorul observă, discută şi apoi evaluează.
Centrul de activitate
La centrele de activitate elevii sunt evaluaţi în mod curent, astfel copiii observând singuri modul
în care au progresat. Învăţătoarea împreună cu grupul de elevi discută felul în care au rezolvat sarcina,
apoi urmează evaluarea individuală. Învăţătorul corectează munca individuală împreună cu fiecare copil.
Expunerea lucrărilor
Lucrările sunt expuse în clasă şi toţi copiii pot să examineze cum au lucrat şi să comenteze.
Împreună cu învăţătorul se evaluează munca lor, care se prezintă şi celor ce intră în clasă.
Portofoliul / mapa
Fiecare elev are un portofoliu în care sunt strânse lucrările cu data când au fost efectuate pentru
a se observa progresul în timp. Poate să conţină lucrări ilustrând o singură materie sau mai multe. Tot
ceea ce este în portofoliu reprezintă munca elevului şi reprezintă un document unde se poate observa
progresul. Acesta poate să cuprindă: lucrări finale, teste, lucrări realizate de elevi în timpul lor liber şi
orice alte aspecte considerate importante de către învăţător.
Teste scrise
Rezultatele testelor trebuiesc folosite pentru a evalua progresul fiecărui copil, nu pentru a
compara copiii între ei. Un standard fix permite evaluarea elevului în raport cu un anumit nivel de
performanţă, nu prin compararea lui cu un alt copil.
Autoevaluarea elevului
În clasele orientate spre necesităţile copilului autoevaluarea e un aspect important. Pentru a
stimula tendinţa spre autoevaluare elevii sunt încurajaţi de învăţător să-şi stabilească propriile obiective,
sunt lăsaţi să mediteze la ceea ce au învăţat, li se pun diferite întrebări a căror răspunsuri vor fi
consemnate într-un jurnal.(ex. Care din aptitudinile mele s-au îmbunătăţit anul trecut ? La ce mă pricep
mai bine? Ce aptitudini îmi pot perfecţiona?). Astfel copiii devin conştienţi de realizările lor şi ştiu ce
aşteaptă de la ei învăţătorii şi părinţii.
Fişă de autoevaluare
Mi-a plăcut proiectul meu?
Am lucrat cât am putut de bine?
Am avut nevoie de ajutor?
Pot face mai mult în acest domeniu?

98
 Am să împărtăşesc colegilor rezultatele obţinute?
Caietul de evaluare
În sistemul Step by Step caietul de evaluare este un document şcolar unde sunt precizate conţinuturile
abordate şi care înlocuieşte catalogul. Acesta este individual şi inventariază competenţele care trebuie
achiziţionate de către elevi pe parcursul unei clase, iar la rubrica „Observaţii şi comentarii” se descrie
atunci când este cazul specificul individual al nivelului de achiziţie, nefolosindu-se calificative.
Copiii, deşi au un program zilnic de 8 ore, vin cu drag la şcoală, nu manifestă oboseală, sunt
comunicativi, colaborează, se ajută reciproc. Ei pot să înveţe aproape orice dacă sunt puşi în situaţii să
se joace, să încerce să atingă, să audă, să simtă şi să vadă informaţia. Plăcerea copiilor de face ceva nou
şi de a descoperi şi învăţa mai mult este răsplata de suflet a dascălului.

Bibliografie
x M. Bocos – Instruire interactivă, Editura Presa Universitară Clujeană, 2002
x Kate Burke Walsh – Predarea orientată după necesitățile copilului, Editura C.E.D.P. Step by Step,
1999

STAREA DE BINE A PROFESORILOR ÎN ȘCOLI

Prof. Dorcu Valentina
Școala Gimnazială Râșca
Județul Suceava

„Starea de bine” este o asociere de cuvinte pe care o întâlnim, mai nou, pe toate canalele de
comunicare. Vorbim de starea de bine ca un trend în viața de zi cu zi și multe demersuri le facem în
această direcție, pentru a obține o stare reală de bine. Evident că se vorbea de această stare și înainte,
numai că nu cu aceeași intensitate și implicare. Acum căutăm cauza lipsei stării de bine și găsim soluții
reale pentru a o câștiga și de ce nu, pentru a o menține.
În educație, în ultimii ani, starea de bine sau wellbeing (dacă vrem să căutăm mai multe informații
în mediul online internațional) a devenit o componentă importantă cel puțin în viziunea celor responsabili
de calitatea educației și a vieții beneficiarilor educației.
S-a înțeles, cel puțin teoretic, și s-a văzut și faptic că nu e de ajuns să mergem la clasă și să predăm
dacă suntem dascăli, ci contează și impactul pe care îl avem asupra celor în fața cărora ne aflăm, devenind
responsabili de starea de bine și de implicarea lor. Dacă vom da un simplu search pe Google și scriem
„starea de bine în școli” vom găsi articole care vizează în marea majoritate, elevii. Din păcate, foarte
puține, vizează cadrul didactic și starea de bine a acestuia.
Am descoperit cu bucurie că există un chestionar din 2018 al Facultății de Psihologie și Științele
Educației din cadrul Universității din București, care vizează starea de bine la școală a cadrului didactic.
În rest, un proiect EPALE despre educația adulților inițiat de Universitatea de Vest din Timișoara în 2013
– WELLNESS – Abilități pentru o stare de bine autentică. Dacă în chestionarul prezentat de F.P.S.E.
(http://www.surveygizmo.com/s3/4169563/Chestionar-Wellbeing) cadrul didactic e chestionat în
legătură cu calitatea vieții profesionale și personale, proiectul EPALE al UVT vine cu statistici în care
nivelul stării de bine a dascălului este amenințat de înaltul nivel al stresului din jurul meseriei și de factori
ce au legătură cu organizarea muncii (indisciplina elevilor, relațiile la locul de muncă și volumul de lucru
excesiv), nevoile majore sesizate fiind copingul eficient cu stresul și dezvoltarea abilităților de a gestiona
emoțiile negative.
Anul trecut, în septembrie, participam la o conferință internațională despre educația incluzivă la
Simeria Veche, iar Michael Mednick, un binecunoscut psihopedagog britanic pentru copiii cu nevoi
speciale multiple și nu numai, povestea de „learnt helplessness” (trad. „neputință dobândită”) și se referea

99
la acești copii care își cunoșteau situația fizică. Și fără să vreau, m-am gândit la mine ca dascăl și mă
regăseam în aceeași stare, de neputință dobândită și cu gândul clar „știu că nu am ce face – asta e situația
educației în România și punct”.
Și tot același Michael Mednick zicea „Visează! Crede! Împlinește!” și atunci lucrurile au început
să ia o altă direcție… Atâta timp cât avem un vis și credem în el, găsim și instrumentele, căile șI oamenii
pentru a-l duce la împlinire.
În mai, anul acesta, la Timișoara, asistam la conferința lui Ferre Laevers și vorbea atât de simplu
și frumos despre starea de bine și implicarea elevilor în procesul de învățare și sublinia importanța
cadrului didactic. Ferre Laevers este directorul Centrului de Educație Experimentală din Leuven, Belgia,
centru responsabil pentru sistemul de măsurare al stării de bine și al implicării elevilor. Am înțeles după
cum Ferre însuși zicea că noi, dascălii, „nu suntem doar un adult sau un cadru didactic, ci suntem parte
din procesul de explorare al elevilor noștri” ceea ce nu ne mai poate lăsa în starea de neputință, ci ne
responsabilizează să ne mobilizăm în a fi modelele de care au nevoie elevii noștri.
Când am hotărât să scriu acest articol, și după ce am scris toate rândurile acestea, am discutat și
cu apropiați din branșă, de la firul ierbii, dascăli pasionați de educație și foarte realiști care, la întrebarea
mea directă: „Totuși,există stare de bine pentru dascăli în școlile românești?”, mi-au răspuns, fără
ezitare: „Poate numai în sistemul finlandez!”.
Și atunci am căutat de ce le e bine dascălilor finlandezi (există o mulțime de articole online
referitoare la acest subiect) și am aflat că aceștia nu au un curriculum impus, au libertate în a-și alege
metodele de predare și sunt direct responsabili de progresul elevilor lor. Nu există grade în învățământul
finlandez și nici inspectorate (au fost desființate în anii '90). Dascălii finlandezi au același respect și
prestigiu ca doctorii și avocații. Programele de formare continuă sunt subvenționate de stat. Dascălul
petrece efectiv doar patru ore în sala de clasă, deși poate ajunge la 20 – 24 de ore de activitate pe
săptămână. Sistemul educațional finlandez încurajează cadrele didactice să se formeze continuu, astfel 2
ore pe săptămână sunt orientate în această direcție. Sistemul educațional finlandez se bazează pe
încredere și echitate.
Și atunci, revenim la ce spunea prof. dr. Florian Colceag că dacă noi, profesorii, suntem tratați
cum trebuie și dacă suntem apreciați, iese din noi și talentul care a fost ascuns și pe care nu l-am pus
niciodată în valoare.
Atunci, consider că e timpul ca noi înșine să ne îngrijim de această stare de bine, să fim conștienți
de valoarea pe care o avem în fața elevilor noștri, să găsim instrumente ce ne vor ajuta să gestionăm
nivelul de stres în mod eficient, să ne extindem creativitatea, să ne îmbunătățim abilitățile de comunicare,
să ne creștem conștiința de sine ce se referă la valori, nevoi, corp, emoții, gânduri și modele de
comportament.
Să înțelegem că „schimbarea în educație [fie că suntem dascăli sau elevi] are un singur nume:
„dragoste”, așa cum ne spune Anca Tîrcă, specialist în educație, într-un articol din România Liberă.
Și dacă e un subiect care vă preocupă, puteți afla lucruri noi de la specialiști internaționali în
educație, participând la conferința „Starea de bine în școli: o societate mai sănătoasă și fericită”.

Bibliografie:
x https://ec.europa.eu/epale/ro/blog/abilitati-pentru-o-stare-de-bine-autentica-wellness
x https://ec.europa.eu/epale/ro/resource-centre/content/raport-asupra-analizei-transnationale-
starii-de-bine
x https://rodawell.fpse.unibuc.ro/modelul-rodawell/starea-de-bine/#tab-id-4
x http://sipcs.ro/cui-ii-pasa-de-starea-de-bine-a-profesorilor/
x http://www.surveygizmo.com/s3/4169563/Chestionar-Wellbeing

100
 EDUCAȚIA, DIN PERSPECTIVA VALORILOR NAȚIONALE
Prof. înv. primar Dragotă Mirela
Școala Gimnazială Nr.1 Concești
Județul Botoșani

Limba unui popor este întâiul mare poem, mărturisea, în una dintre cugetările sale, Lucian Blaga.
Și, într-adevăr, limba este un poem, tocmai pentru că, prin el, se închină un imn istoriei poporului cu tot
ce simte și gândește, cu tot ce realizează el. Alături de tradiții și obiceiuri, limba a conferit poporului
român durabilitate.
Ceea ce ne face diferiţi unul faţă de celălalt, pe noi, oamenii, este sistemul de valori în care
credem. Acesta ne defineşte ca indivizi şi ca grupuri. Cu un sistem de valori ieşim din familie, cu un
sistem de valori ieşim din şcoală, un sistem de valori promovăm în rândul persoanelor cu care venim în
contact şi a acelora pe care le educăm, ca dascăli. Cum putem forma un sistem de valori dezirabil la elevii
noştri şi care să fie acesta, este frământarea care ne urmăreşte şi pe care o urmăm în parcursul nostru
social, familial, profesional şi care stă la baza activităţii noastre didactice. În timp, acestea au dus la
cristalizarea unor trăsături caracteristice poporului român, demne de a fi cunoscute şi asimilate de elevi,
ca replică la criza actuală de valori: bucuria de a munci, preţuirea muncii, înţelepciunea, isteţimea,
inteligenţa, duhul, intuiţia, preţuirea învăţăturii, vrednicia, simţul etic-pătrunzător, cinstea, demnitatea,
sinceritatea, modestia, sobrietatea, stăpânirea de sine, spiritul întrajutorării, al solidarităţii, patriotismul,
simţul umorului.Trăim un prezent istoric în care părinţii îşi dedică puţin timp pentru educarea copiilor,
motiv pentru care considerăm că se impune ca rolul esenţial în acest proces să fie preluat de şcoală, de
cadrele didactice. Astfel, privind educaţia din perspectiva valorilor naţionale, avem convingerea că îi
putem învăţa pe elevi: să preţuiască omul, cultura, munca, virtuţile morale şi creştine; să acceadă la
fascinanta lume a culturii populare materiale şi spirituale; să găsească similitudini între practici din viaţa
şcolii şi practici din viaţa satului; să lege prezentul de trecut şi de viitor; să ştie de unde vin şi încotro se
îndreaptă; să cunoască şi să iubească munca de cercetare pedagogică;
Obiceiurile calendaristice şi cele legate de viaţa de familie sunt o componentă perenă a culturii
noastre tradiţionale. Din punctul de vedere al dascălului, pregătirea acestor activităţi didactice necesită o
investiţie mare de timp, un volum mare de cunoştinţe, punerea în lucru a tuturor operaţiilor superioare
ale gândirii, exersarea, la cele mai înalte cote, a măiestriei didactice, dar sintezele interdisciplinare au
avantajul că pot oferi elevilor o privire de ansamblu, o viziune globală a conţinutului tradiţiilor (din
punctul de vedere valoric şi faptic), precum şi o viziune globală a atitudinilor care derivă din ele. Motivul
pentru care ele nu pot rămâne o constantă strategică a activităţii învăţătorului este acela că nu pot fi
organizate decât periodic: la sfârşit de capitol, la sfârşit de an şcolar, în anumite momente ale anului când
tradiţia activează unele obiceiuri populare.
Activitate extrașcolară: „Gânduri pentru mama”
Elevii clasei a II-a au interpretat sceneta ,,Șase pui și-o biată mamă”, au recitat poezii dedicate
mamei, bunicii, primăverii, florilor etc. De asemenea, au realizezat compoziţii aplicative şi decorative
reprezentând: mărţişoare, felicitări, tablouri dedicate zilelor de 1 și 8 Martie.
Prin modul cum vom organiza, desfăşura şi realiza întreaga paletă de activităţi, vom reuşi să
dezvăluim copiilor frumuseţea vieţii de şcolar și satisfacţia împlinirilor în diferite domenii. Desigur, am
lăsat loc spontaneităţii şi actului liber, am valorificat fiecare moment, am ţinut şi vom ţine seama în
continuare de faptul că „fiecare învaţă de la fiecare” şi că schimbul de idei sau sentimente antrenează
întreaga personalitate a elevilor.

101
 PROVOCĂRILE PROFESORULUI DE AZI
Prof. Edu Liliana
Școala Gimnazială ,,Aron-Vodă”
Județul Iași

A fi dascăl nu este doar o profesie, ci implică un talent, un har divin dat de la Dumnezeu. Este ca
un înger păzitor ce călăuzește copilul pe calea tainică ce duce spre împărăția Cunoșterii.
Pedagogul e un talentat regizor ce știe să monteze scenariul lecției astfel, ca fiecare să-i insufle
micuțului bucurie, optimism, încredere, satisfacție. Îl putem vedea ca pe o enciclopedie vie, ce știe câte-
n lună și în stele. Este un formator de oameni, care înaripează vise și care înalță peste farmecul copilăriei
tot mai sus, tot mai departe în căutarea tainelor nebănuite.
A fi dascăl în ziua de astăzi este însă o adevărată provocare. Este cel care trebuie să convingă
elevii că ei sunt foarte capabili, să le demonstreze că pot avea performanțe doar atunci când se lucrează
și în afara clasei.
Noi, învățătorii, suntem supuși zilnic la o presiune din ce în ce mai mare, pe care o simțim din
plin. Ea vine nu doar din partea părinților, cât și din partea ritmului de viață alert pe care îl avem. Deseori
simțim trăiri emoționale negative, stări de instabilitate emoțională, sentimente de enxietate, nesiguranță
etc. Faptul că suntem responsabili pentru fiecare elev, schimbările frecvente ale standardelor
educaționale, necesitatea implementării educației incluzive, muncile casnice și grija permanentă pentru
membrii familiei, constituie o sursă importantă de stres. Așadar, profesorul din ziua de astăzi e stresat.
Nu doar că trebuie să își facă treaba la catedră, dar are și multe alte activități de raportat. Dar un adevărat
dascăl pune mai presus decât orice elevul.
În lumea de astăzi este vital să ai energie, optimism, bucurie de viață, să faci lucrurile cu plăcere
în toate ariile din viață. Doar așa putem transmite celorlalți fericirea și dorința de a schimba ceva. Un
profesor bun trebuie să acorde atenție compatibilităților dezvoltate la nivel de clasă și să lucreze cu elevii
în scopul construirii spiritului de echipă, sprijinindu-i pe cei timizi în a ieși din anonimat.
Se știe că dascălul este un model ce favorizează imitarea de către copii a atitudinilor, a opiniilor,
de aceea este necesar ca acesta să își analizeze reflexiv propria activitate, să vegheze asupra propriei
formări. În centrul educației nu se mai plasează disciplinele, ci pregătirea elevului pentru viață,
competențele ce îl vor ajuta pe elev să aibă o viziune cotidiană, pentru a vedea realitatea nemijlocită, a
înțelege lumea. Școala contemporană este în favoarea unui învățământ de calitate, orientat pe formarea
unor competențe la elevi, ceea ce reprezintă un factor eficient de dezvoltare și integrare a personalității
în comunitate. Competențele nu se formează numai la o lecție sau doar în cadrul disciplinelor școlare, ci
pe parcursul diverselor activități extrașcolare, prin exersarea capacităților de gândire.
Una dintre problemele cu care se confruntă învățătorul este sporirea interesului elevilor față de
școală. Alături de conținutul materiei instructive un rol important îl au strategiile didactice. Dorința
elevului de a afla ceva nou se poate menține pe parcursul școlarității. Acest interes îl putem susține și
dezvolta noi, profesorii, atât în cadrul orelor , cât și a activităților extrașcolare.
Profesorul nu este doar proprietarul disciplinei, ci al vieții elevilor. El ar trebui să fie: un sfătuitor
- îi motivează să își prezinte propriul punct de vedere; un animator care inițiază metode și care le explică
elevilor, pregătind materialele didactice; un participant la învățare - care nu are impresia că e perfect și
care învață toată viața.
Fiind o fire activă, optimistă și deschisă spre schimbare, recunosc că întotdeauna mi-a plăcut
concurența; dacă depui efort și pui pasiune în ceea ce faci, atunci ai și rezultat.
În concluzie, a fi pedagog este o mare responsabilitate, deoarece aceasta implică o muncă ce
necesită multă pasiune și dăruire de sine. Doar atunci când știi să înfrunți eșecurile poți trăi bucuria
succesului, considerându-le un generator de energie și un stimulent pentru autoinstruire.

102
 COLABORAREA GRĂDINIȚĂ-FAMILIE
Prof. Ene Carmen-Monica
Grădinița Nr. 35 București

În literatura de specialitate termenul de colaborare semnifică cooperare, conlucrare, realizarea

unor acțiuni în comun. Realizarea acestor activități în comun presupune o participare activă Colaborarea
în educație este utilizată în prezent cu termenul de parteneriat educațional. Parteneriatul reprezintă acea
formă de sprijinire, asistență și unificare a influențelor educative exercitate asupra copilului. Calitatea în
educație poate fi asigurată de de o bună colaborare între părinți și cadrele didactice. Dimensiunile acestei
relații de colaborare grădiniță familie sunt asigurate cu ajutorul unei bune colaborări. (Chirică, G. 2020,
p.150)
Conform cercetătorilor, socializarea este un proces prin care individul reușește să își însușească
și să interiorizeze anumite norme, valori sociale, modele de comportament, atitudini și evaluări. Acesta
devine astfel membru al societății. O socializare deficitară sau cu lipsuri conduce cel mai ades la un
comportament negativ exprimat prin delincvență, devianță comportamentală sau infracțiune. Normele de
încadrare socială determină anumite reguli de comportament generalizate ce prezintă anumite
caracteristici în ceea ce privește conținutul lor, claritatea lor, constanța sau toleranța lor.
Cunoaștem cu toții că familia reprezintă primul univers afectiv și social al copilului. Modelul
familial precum și toate situațiile trăite în familie duc la conturarea personalității copiilor ,iar atitudinea
părinților poate avea consecințe de durată pentru personalitatea celor mici. Deoarece familia reprezintă
reprezintă un grup social în care membrii au anumite legături și relații pot afirma că aceasta reprezintă
prima instituție socială cu rol fundamental în dezvoltarea sentimentului de apartenență socială la copil.
Observăm că tot mai des în societatea actuală relațiile interfamiliale se bazează pe respect, egalitate,
toleranță dar și un climat familial în care sunt promovate valențe educative superioare.Activitatea
educativă din familie trebuie să urmărească adaptarea și raționalizarea exigențelor la posibilitățile de
înțelegere ale copiilor.
Astfel acțiunea părintelui trebuie realizată cu responsabilitate, cu seriozitate, exigență dar și
afecțiune pentru a reuși să ofere sprijin copilului în formarea personalității dar și în procesul de însușire
al unui comportament pozitiv. Grădinița are menirea de a asigura părintelui suportul de specialitate, de a
îl informa asupra etapelor de evoluție a copilului, îi sprijină pe cei care întâmpină greutăți în educarea
corectă a copiilor devenind astfel o punte de legătură cu familia. În sprijinul părinților care doresc
informații în ceea ce privește educarea copilului la vârsta preșcolară la nivelul unităților de învățământ
preșcolar se organizează ședințe cu părinții, ore de consilierea părinților pe teme de interes, discuții libere,
dar și activități în care părinții pot participa și se pot implica activ.
Pentru asigurarea unei educații de calitate grădinița și familia colaborează foarte strâns și se
impune astfel o comunicare continuă între cadrele didactice și părinți pentru a descoperi dificultățile
întâmpinate sau pentru a avea acces la date importante despre progresul copilului. Această comunicare
deschisă poate avea efecte benefice pe termen lung în favoarea copilului.
Grădinița reprezintă primul mediu educativ în cadrul căreia se dezvoltă socializarea de tip
organizațional pe care copilul o cunoaște. Grădinița oferă copilului o multitudine de programe educative
ce permite egalitatea de șanse dar și integrarea socială și școlară acelui mic. În grădiniță sunt create
premisele favorabile realizării continuității învățământului. Tot în grădiniță se stabilește gradul de
dezvoltare a copilului sub toate formele: igienă și sănătate, integritate senzorială, dar și dezvoltare fizică
și armonioasă. Grădinița poate oferi informații clare dacă copilul este apt pentru școală din toate punctele
de vedere: fizic, afectiv-emoțional sau cognitiv. ( *** creeaza.com)

103
 Pentru realizarea unei integrări sociale de succes familia trebuie să aibă o bună colaborare cu
grădinița, aceasta din urmă având menirea de a spori calitatea procesului de formare a copilului. Un
proces educațional este unul de succes dacă pe lângă faptul că grădinița asigură copilului condițiile
necesare de educație, respectă drepturile acestuia și are o colaborare permanentă cu acesta și familia
acestuia. Această colaborare trebuie să vizeze integrarea optimă a copilului în societate. Educatorul prin
abilitățile sale organizatorice trebuie să formarea integrală a personalității copilului, iar colaborarea
trebuie să fie una firească și sistematică care să promoveze atât valori unice ale zonei dar și valori comune
cu cele ale familiilor din care fac parte copii.
Obiectivul primordial al instituției de învățământ trebuie să fie acela de a-i face pe părinți să
devină coparticipanți la întregul proces educațional. O colaborare eficientă poate fi realizată în funcție
de interes și abilitățile organizatorice, de competența de a realiza parteneriate în scopul de a instrui noile
generații în vederea integrării sociale.
Cadrul didactic trebuie să fie conștient de rolul său de îndrumător al copiilor și părinților trebuie
să-și proiecteze activitatea în baza mai multor reguli după ce cunoaște foarte bine copilul și familia
acestuia în baza unei colaborări deschise și în același timp eficiente și necesare integrării cu succes a
copilului în viața școlară. Astfel unitățile de învățământ au nevoie de susținere în procesul de colaborare
pentru a evita caracterul episodic al desfășurării parteneriatelor.(Chirică, G. 2020, p.152)
Conform dicționarului online, consilierea reprezintă „acțiunea de a consilia (a sfătui) și rezultatul
ei”.(***dexonline.ro).Ca proces, consilierea este denumită ca o alternativă de găsire a unor metode de
sprijinire și identificare a obiectivelor, dar și de furnizare a informațiilor referitoare la educabili.
Consilierul devine astfel un sfătuitor, un sfetnic.
Consilierea psihopedagogică parentală reprezintă un demers specific educațional în care
consilierul are ca sarcină principală instruirea și sprijinirea părinților în rezolvarea unor probleme
apărute, astfel consilierul devine acea persoană care ajută părintele să găsească soluția cea mai eficientă.
Activitatea de consiliere ajută și sprijină golurile apărute între generații precum și diferențele de
mentalitate apărute. ( Carabet, N. ,2018, pag.33 )
Este foarte important să știm care sunt tipurile de familii care au nevoie de consiliere, să știm
care este specificul consilierii la preșcolari, dar probabil cel mai important este să știm care sunt
competențele și calitățile pe care trebuie să le dețină un profesor consilier. Un alt criteriu important în
stabilirea unui punct de plecare în activitatea de consiliere îl reprezintă cunoașterea familiei, dacă sunt
mai multe generații în aceeași locuință. Se consideră că în acest fel pot învăța unii de la ceilalți. Este bine
ca într-o familie ( adulți și copii) fiecare să își cunoască rolul și statutul. Știm cu toții că rolul pe care-l
avem îl exprimăm prin comportament, de aceea fiecare rol are specific un anumit comportament. Astfel
părinții trebuie să conștientizeze că felul în care se comportă poate influența comportamentul copilului,
mai ales că cei mici acționează deseori prin imitație. Copiii mai mici trebuie să înțeleagă să asculte de
părinți, de frații mai mari. Pentru a avea autoritate în fața copilului, părintele trebuie să și-o câștige prin
dragoste, răbdare, exemple demne de comunicare, relaționare etc. ( Carabet, N. ,2018, pag.34 ).
Indiferent de tipul familiei aceasta are nevoie de sprijin, de orientare și îndrumare atunci când
vine vorba de creșterea și educarea copiilor. Dacă ne uităm la perioada actuală și la rapiditatea
schimbărilor apărute observăm că este necesară o intervenție în vederea armonizării și echilibrării
relațiilor intrafamiliale. Cercetările spun că formarea și dezvoltarea personalității umane are loc pe tot
parcursul vieții și este un proces destul de complex care necesită activități specifice atât în domeniul
educației cât și al consilierii educaționale. Familia ca fundament al societății observăm că este din ce în
ce mai vulnerabilă în societatea de astăzi din toate punctele de vedere. Astfel consilierea psihopedagogică
își propune exercitarea unui demers educațional formativ care să aibă în vedere valorificarea capacităților
și disponibilităților individuale ale părinților cu scopul de a consolida anumite competențe și deprinderi
care să permită adaptarea permanentă la solicitările actuale în ceea ce privește relația cu copii.

104
 Odată ce părinții nu își îndeplinesc funcțiile familiale, nu-și respectă responsabilitățile și
obligațiile pe care le au și adoptă un stil de comunicare și relaționare greșit cu copilul va întâmpina
dificultăți în gestionarea conflictelor apărute. Conform studiilor consilierea psihopedagogică îmbină
două dimensiuni și anume una psihologică și alte pedagogică. Consilierea urmărește astfel abilitatea unei
persoane de schimbare a funcționării optime prin realizări evolutive ce conduc la dezvoltarea
personalității umane.( Ceban, V. 2019, pag.139-140).
La vârsta preșcolară, părinții sunt preocupați pe lângă sănătatea fizică, psihică și socială ( - a
felului cum se adaptează la noile condiții din grupă) și de procesul de dezvoltare armonioasă a copiilor,
de succesul intelectual, de felul în care se pregătesc pentru școală dar și de alte probleme cum ar fi:
violența în cadrul grupului din care face parte, educația axiologică etc. De aici rezultă o serie de probleme
pe care părinții le întâmpină și care necesită ajutor specializat, consiliere. Acceptarea copilului așa cum
este el indiferent de problemele pe care le întâmpină, aprecierea acestuia fără a face comparații,
înțelegerea specificului psihosocial al copilului reprezintă fundamentul activităților de consiliere ce
urmează a fi desfășurate cu familiile preșcolarilor.
Consilierul își va îndrepta atenția către familie ca punct central de plecare, către valorile familiei,
către activitățile familiei și modul de viață al acesteia. În perioada preșcolară copilul crește și se dezvoltă
galopant, iar familia trebuie să țină pasul cu aceste schimbări și să îl sprijine pe tot acest parcurs. De
aceea părinții trebuie să fie sprijiniți și ajutați în educarea corectă a copilului, în luarea deciziilor cu
privire la viitorul copilului astfel încât să aibă în vedere sănătatea copilului, educația și dezvoltarea lui. (
Carabet, N., 2018, pag. 36-38). Studiile citate anterior ne confirmă că activitatea de consiliere este una
destul de complexă ce necesită o multitudine de competențe și calități pe care trebuie să le dețină
profesorul consilier. În grădinița de copii de cele mai multe ori activitatea de consiliere este realizată de
către cadrul didactic de la grupă. În acest scop, pentru a fi un consilier bun cadrul didactic trebuie să își
dezvolte sau să își formeze diverse competențe ce se dovedesc a fi utile în activitatea de consiliere.
Printre acestea amintesc următoarele competențe: de proiectare planificare a activității, TIC,
psihosociale, manageriale, de evaluare, de relaționare, antreprenoriale etc.
Pot afirma că în grădinița de copii se realizează un fel de consiliere preventivă, actorii principali
fiind cadrul didactic de la grupă cu rol de consilier și familiile preșcolarilor. Astfel activitatea de
consiliere în grădiniță se realizează pe orice teme interesante pentru părinți. Aceste activități de consiliere
desfășurate în cadrul grădiniței sunt individuale, cadrul didactic oferind răspunsuri, sfaturi la întrebări
adresate de către părinții dau pot recomanda o anumită literatură de specialitate sau un cadru specializat.
Pe lângă cadrul didactic de la grupă cu rol în realizarea acestui tip de consiliere preventivă, există și
consilierul școlar care realizează o consiliere a situațiilor de criză apărute în familie sau consiliere
remedială atunci când constatăm anumite comportamente inadecvate.
În concluzie, consilierea familiei este un proces ce nu poate fi evitat, deoarece este un proces
important și necesar în sprijinirea familiilor de preșcolari. În grădinița de copii există specialiști care se
ocupă de această activitate de consiliere realizată pe teme diverse individual, în grupuri mici sau chiar
frontal, atunci când sunt prezentate teme de interes pentru părinți. Familia trebuie sprijinită prin diverse
activități de formare cu scopul de a consolida relațiile cu copiii, cu părinții celorlalți copii din cadrul
grupei sau pentru a se cunoaște pe ei înșiși și pentru a-și forma anumite deprinderi de educare corectă a
copiilor.

Bibliografie
x Carabet, N. (2018). Consilierea educațională a familiilor cu preșcolari. Revistă de știinţe socioumane,
38(1), (pp.33-42).
x Carabet, N. (2018). Valenţele formative ale parteneriatelor educaţionale. În Curriculumul şcolar (pp.
345-350).

105
 ROMÂNIA SUFLETULUI MEU

Prof. înv. preșcolar Epure Elena Cristina

Grădiniță cu Program Prelungit „Dumbrava Minunată” Craiova
Județul Dolj

România sufletului meu... Ea este foarte frumoasă. De acee,a am decis să scriu despre ea și să
împărtășesc ceea ce m-a fascinat de mult despre țara noastră, indiferent de problemele actuale cu care se
confruntă. Am avut ocazia să o vizitez în copilărie și o fac și astăzi. Sunt locuri care îmi sunt dragi
sufletului și în care revin ori de câte ori îmi lipsesc și sunt locuri pe care până acum nu am putut să le
vizitez și despre care am citit sau am văzut doar fotografii.
Acum câteva luni un cunoscut a încercat să mă convingă că nu mai avem o țară bogată în resurse.
Cu toate acestea, România nu este o țară săracă, este plină de bogății și multe dintre ele sunt ascunse.
Uneori îmi e dor de mare și alteori de munți. Nu este vorba neapărat de decizii, ci mai degrabă de vorba
„cu cât ai mai multe pasiuni și dorințe, cu atât ai mai multe căi către fericire”.
Sunt născută şi crescută pe aceste meleaguri reprezentate de câmpiile verzi pline de grâne, de
munţii semeţi acoperiţi de păduri dese şi de dealurile bogate în rod. Râuri repezi cu apă cristalină scaldă
aceste plaiuri şi poartă pe valurile lor povestea acestor pământuri. Apoi povestea este şoptită Dunării,
care duce mai departe taina acestui popor şi o împărtăşeşte Mării Negre, sora bună a acestei ţări, numită
România. Aceasta este ţara mea, aici s- a format naţiunea mea. Dar mai presus de orice asta este patria
mea, România. Patria mea înseamnă mai mult decât cadrul pitoresc şi binecuvântat în care s- a născut
poporul român, mai mult decât râul, ramul, codru şi marea. Înseamnă locul în care au trăit şi au crescut
părinţii mei, dar şi părinţii bunicilor mei.
Pe lângă dragostea pe care le-o port părinţilor mei, o dragoste specială le-o port şi bunicilor mei.
Ca orice român care îşi iubeşte patria, am ca bunici nume ilustre ale acestor pământuri: Mihai Viteazu,
Ştefan cel Mare, Mihai Eminescu, George Enescu, Constantin Brâncuşi şi mulţi, mulţi alţii. Fără ei,
cuvântul patrie ar fi gol de conţinut. Fără sacrificiul lor pe altarul istoriei, al culturii şi al ştiinţelor,
România ar fi doar o etichetă agăţată de un anumit contur pe harta lumii. Frumuseţea gândurilor despre
patria mea România sunt doar vorbe dacă respectul şi iubirea faţă de ea nu sunt dovedite. Iar dovada se
aduce nu prin vorbe, ci prin fapte. Iar dacă este cazul prin sacrificiu, aşa cum au făcut întemeietorii şi
strămoşii României.
În viaţa de zi cu zi, iubirea faţă de ţară se traduce printr-o muncă cinstită, prin îndeplinirea
îndatoririlor cetăţeneşti, prin respectul faţă de semeni, indiferent de naţionalitate sau etnicitatea lor. Să
iubeşti libertatea ta şi a celorlalţi, să lupţi pentru dreptatea ta şi a celorlalţi este datoria oricărui om care-
şi iubeşte patria. Toate acestea sunt acţiuni prin care bunăstarea locuitorilor acestor ţinuturi creşte, devin
mai bogaţi, iar patria progresează spre un viitor pozitiv. Dar patrie nu înseamnă doar privirea îndreptată
spre trecut şi prezent. Patrie înseamnă şi viitor, viitorul acestor locuri, precum şi al locuitorilor acestor
pământuri copiii şi nepoţii noştri. Faţă de ei trebuie să nutrim aceleaşi sentimente ca şi faţă de strămoşii
noştri. Trebuie să ne asigurăm că le lăsăm o Românie curată, nepoluată, o ţară echilibrată social şi
profitable, precum şi un mediu înconjurător propice unei vieţi liniştite şi sănătoase.
În opinia mea, un bun român care-şi iubeşte patria, România, respectă şi se îngrijeşte să pună în
practică testamentul lăsat nouă de către marele nostru domnitor, Ştefan cel Mare, deoarece aceste
pământuri n-au fost ale strămoșilor mei, n-au fost ale noastre, ci ale urmaşilor urmaşilor noştri...

106
 TEMELE LA CLASELE PRIMARE. REPUDIERE PSIHO-EDUCATIVĂ SAU
DEZVOLTARE EDUCAȚIONALĂ?

Prof. înv. primar Epure Mădalina-Maria

Școala Gimnazială Nr. 7 Reșița
Județul Caraș-Severin

La nivelul claselor primare, copiii se află într-o etapă crucială a dezvoltării lor. În această
perioadă, educatorii, părinții și profesorii joacă un rol esențial în direcționarea dezvoltării copiilor. O
întrebare importantă care se pune este dacă temele date la școală au un impact mai degrabă negativ asupra
dezvoltării psiho-educative a copiilor sau dacă acestea contribuie la dezvoltarea lor educațională. Această
compunere va explora ambele perspective.
În timp ce școala este locul în care copiii învață informații și abilități esențiale, trebuie să fim
conștienți de faptul că prea multe teme pot avea un impact negativ asupra sănătății psiho-educative a
copiilor. Prea mult stres legat de teme poate duce la anxietate, stres și chiar depresie la vârste fragede.
Copiii pot resimți presiunea de a performa în mod constant la școală, ceea ce poate duce la epuizare și
scăderea motivației pentru învățare.
Un alt aspect negativ este că temele pot crea un mediu competitiv excesiv. Copiii care nu reușesc
să ducă la bun sfârșit temele sau care obțin note scăzute se pot simți stigmatizați sau inferiori. Acest lucru
poate avea un impact durabil asupra stimei de sine și a încrederii în sine.
Pe de altă parte, temele la școală pot să aibă un rol important în dezvoltarea educațională a
copiilor. Acestea oferă oportunitatea de a exersa ceea ce au învățat în clasă și de a dezvolta abilități de
studiu și disciplină. Prin teme, copiii învață să-și gestioneze timpul și să fie organizați, abilități esențiale
în viața de zi cu zi și în carieră.
Temele pot, de asemenea, să îi ajute pe elevi să-și aprofundeze cunoștințele și să-și dezvolte
gândirea critică și analitică. Acestea oferă o oportunitate de a aplica ceea ce au învățat în contexte
practice, ceea ce le consolidează înțelegerea materiei.
Este esențial să găsim un echilibru între aceste două perspective. Prea multe teme nu sunt
benefice, dar nici eliminarea completă a lor nu ar fi o soluție optimă.
Un pas important ar fi să se acorde mai multă atenție calității temelor în loc de cantitate. Acestea
ar trebui să fie bine gândite, legate de materialul didactic și să aibă un scop educativ clar. Profesorii și
părinții ar trebui să colaboreze pentru a asigura că nivelul de stres al copiilor este gestionabil și că aceștia
beneficiază de sprijinul necesar pentru a face față cerințelor școlare.
Așadar, tema temelor la clasele primare este complexă. Acestea pot avea atât efecte negative
asupra dezvoltării psiho-educative a copiilor, cât și efecte pozitive asupra dezvoltării lor educaționale.
Cu o abordare echilibrată și atentă, putem asigura că temele contribuie la dezvoltarea completă a copiilor,
fără a-i afecta negativ.
1. Impactul stresului asupra copiilor:
x Statisticile privind creșterea cazurilor de anxietate și depresie în rândul copiilor datorită
presiunii școlare.
x Studii de caz și cercetări care evidențiază cum stresul excesiv poate avea un impact
negativ asupra sănătății psiho-educative a copiilor.
2. Rolul jocului și al timpului liber:
x Argumentarea importanței jocului și a timpului liber pentru dezvoltarea creativității și a
abilităților sociale.

107
 x Exemple concrete despre cum suprasolicitarea cu teme poate diminua oportunitățile de
joc și relaxare.
3. Beneficiile temelor de calitate:
x Argumente care susțin că temele pot contribui la consolidarea cunoștințelor și dezvoltarea
abilităților de studiu.
x Exemple de moduri în care temele pot fi concepute pentru a stimula gândirea critică și
analitică.
4. Echilibrul între școală și viața de familie:
x Discuții despre cum părinții și profesorii pot colabora pentru a stabili un echilibru între
cerințele școlare și timpul liber.
x Exemple de strategii pentru reducerea stresului legat de teme și a creșterii calității timpului
petrecut în familie.
În lumina discuției ample privind temele la clasele primare și impactul lor asupra dezvoltării
copiilor, este evident că trebuie să găsim un echilibru între beneficiile educaționale și riscurile psiho-
educative asociate. Presiunea excesivă, stresul și lipsa timpului pentru joc și relaxare nu pot fi neglijate,
iar studiile arată că acestea pot avea un impact negativ asupra copiilor. Totuși, temele de calitate,
concepute pentru a consolida cunoștințele și dezvolta abilități de studiu, pot juca un rol constructiv în
educația copiilor.

ÎNTÂLNIRILE INDIVIDUALE CU PĂRINȚII, MIJLOC EFICIENT DE

COLABORARE ȘCOALĂ-FAMILIE
Prof. înv. primar Fichioș Monica
Școala Gimnazială Nr. 1 Oituz
Județul Bacău

Calitatea parcursului școlar la elevii din ciclul primar, precum și dezvoltarea lor armonioasă
depind într-o mare măsură de implicarea părinților în pregătirea elevilor. Prin puterea sa formativă, prin
competențele pe care le deține profesorul, școala, ca principal agent educațional la nivelul societății,
poate activa mecanisme de persuasiune și motivare a părinților, cu scopul de a construi relații funcționale
de colaborare cu familiile elevilor. De-a lungul timpului, practica educațională a demonstrat că relațiile
constructive școală-familie îi ajută pe elevi să depășească dificultățile de învățare, să îmbunătățească
performanțele școlare, să își gestioneze eficient anumite probleme emoționale sau de comportament.
Interacțiunea profesorului cu părinții elevilor are ca scop crearea unui spațiu educațional unic. Activitățile
părinților și ale profesorilor în interesul copilului au succes doar dacă devin aliați. Datorită acestei
interacțiuni, profesorul cunoaște mai bine copilul, se apropie de înțelegerea caracteristicilor sale
individuale, dezvoltă abordarea corectă a dezvoltării abilităților, formând linii directoare de viață și
corectând manifestările negative din conduita elevului.
Una dintre formele frecvent întâlnite și utilizate pentru construirea, consolidarea și dezvoltarea
parteneriatului școală-familie este reprezentată de întâlnirile individuale sau consultațiile cu părinții.
Gradul de reușită al acestor întâlniri crește dacă abordările strategice sunt personalizate, adaptate unei
situații specifice. Dintre caracteristicile esențiale ale acestui tip de întâlnire/colaborare putem aminti
promovarea unei comunicări reciproce, clare, sincere, constructive și constante pe axa părinte-profesor,
luând în considerare implicarea fiecărei părți în actul de comunicare. Cu cât comunicarea este mai
autentică, cu atât șansele ca părinții să-și asume rolul de parteneri educaționali sunt mai mari.
Încrederea reciprocă este, de asemenea, una dintre condițiile unei colaborări eficiente.
Fundamentul solid al credibilității umane și profesionale permite profesorului abordări eficiente,
echilibrate, atunci când apar situații delicate, problematice care trebuie discutate. Un cadru didactic

108
comunicativ și o școală deschisă vin în întâmpinarea nevoilor și problemelor cu care se confruntă
familiile. Strategia în cadrul întâlnirilor de consiliere cu părinții este bazată pe stabilirea acordurilor între
profesor și părinte; acest tip de abordare poate avea succes dacă profesorul practică o ascultare activă și
interactivă, o comunicare asertivă, empatică. Atunci când profesorul este receptiv, acordă atenție,
manifestă înțelegere și respect pentru opiniile părinților, chiar dacă sunt diferite de ale lui, părinții se simt
mult mai conectați cu misiunea școlii, manifestă flexibilitate în momentele de stabilire a unor acorduri
cu profesorul. Odată identificate așteptările comune, se formulează obiective concrete și se caută strategii
și căi de acțiune colaborativă care să susțină activitatea elevului și bunul mers al demersului educativ.
Contextul întâlnirilor individuale cu părinții este o ocazie valoroasă, ofertantă în oportunități de
motivare a acestora pentru a activa constant și responsabil în procesul de educare și formare pe care îl
parcurg copiii. În timpul întâlnirilor cu părinții, este indicată evitarea unui discurs în exclusivitate
informativ (despre rezultatele școlare, probleme de comportament) și (re)orientarea acestuia spre dialog,
opinii, păreri împărtășite, oferirea unor repere în ceea ce privește sprijinul educațional, social, moral pe
care poate să îl ofere profesorul/dirigintele, cu momente evidente de apreciere a efortului personal. În
cadrul acestor întâlniri se pot aborda și subiecte legate de stilul parental pe care îl adoptă părintele și care
își pune amprenta asupra devenirii viitoare a copilului. Aceste subiecte delicate, chiar și gestionarea unor
situații conflictuale nu trebuie evitate, chiar dacă necesită strategii pe care profesorul trebuie să le
stăpânească bine. Prin astfel de abordări, profesorul transmite ideea că este interesat nu numai de
responsabilitățile școlare, ci și de experiențele personale care îl pot afecta pe copil; se creează astfel
premisele unei conversații pe tema dorită.
Planificarea întâlnirilor cu părinții cuprinde nu numai coordonatele legate de data și ora
întâlnirilor, ci și punctele esențiale pe care le urmărește discuția. Prioritizarea subiectelor, a problemelor
care vor fi abordate va face ca intervențiile să aibă coerență și să fie evitate posibilele omisiuni provocate
de factori emoționali, reacții ale părinților etc.
Măiestria unui dascăl competent constă și în construirea unei relații autentice de colaborare cu
fiecare dintre părinții de la clasa la care predă. Parteneriatul școală-familie, indiferent de forma pe care o
îmbracă, este încheiat cu scopul de a atinge obiective educaționale comune, prin derularea de activități
complementare și convergente, care să asigure starea de bine a copilului și un nivel calitativ înalt al vieții
școlare. Integrarea parteneriatelor școală-familie în proiectele curriculare ale școlilor, precum și în
strategiile acestora, a modificat semnificativ statutul parteneriatelor. Ele nu mai sunt activități cu caracter
opțional, care să împovăreze cadrul didactic, ci activități integrate în mod firesc, natural, în strategiile
educaționale. Colaborarea devine eficientă atunci când capătă semnificațiile unor valențe formative în
ceea ce privește abilitățile și competențele școlare, abilitățile parentale, serviciile școlii, suportul
educațional oferit familiilor, calitatea mediului curricular din școli.

METODE INOVATIVE DE EVALUARE

Prof. Filipoiu Mădălina-Ramona
Grădinița cu Program Normal Nr.1 Vălenii de Munte
Județul Prahova
MOTTO:
,,Acum acceptăm faptul că a învăța este un proces ce durează întreaga viață, un proces ce ne
menține în fața schimbării. Cea mai presantă obligație pe care noi o avem este să educăm oamenii cum
să învețe.” – Peter Drucker
În societatea de azi are loc un proces dinamic de schimbare, care obligă educația să țină pasul cu
evoluția tehnologiei și a societății. Astfel, învățământul are nevoie de transformări rapide și cu
aplicabilitate ridicată. Profesorul de azi apelează la o întreagă serie de instrumente pentru a ușura și
accelera asimilarea și aplicabilitatea informațiilor. Lumea de azi nu mai este a celor care doar dețin

109
informația, un bagaj vast de cunoștințe, ci a celor care știu să aplice aceste informații, să folosească
creativ și inovativ toate cunoștințele pe care le dețin.
Proiectarea unui demers didactic diferit de cel tradițional prin utilizarea unor metode moderne,
într-o abordare pluri și interdisciplinară, oferă posibilitatea valorificării experienței proprii fiecărui
profesor. Utilizarea metodelor inovative de evaluare are ca efect implicarea activă și creativă a copiilor,
prin stimularea gândirii divergente și exprimarea liberă a ideilor și cunoștințelor.
Școala viitorului trebuie să promoveze o educație de calitate și să fie axată pe valori în care copiii
să creadă și în care să se regăsească, și să îndeplinească două condiții fundamentale: să placă și să fie
eficientă. Lumea modernă pune accentul pe folosirea eficientă a cunoașterii și a inovației, și pe
stimularea creativității și a implicării active și voluntare. Copilul nu trebuie să se simtă controlat, ci
sprijinit în procesul de învățare-evaluare, să învețe de plăcere cu un minim de efort, să devină interesat,
atras de activitatea pe care o desfășoară.
Implementarea unor metode inovative presupune un cumul de calități și disponibilități din partea
cadrului didactic: receptivitate la nou, adaptarea stilului didactic, dorință de autoperfecționare,
creativitate, gândire reflexivă și modernă.
Noul curriculum oferă libertatea de a organiza cât mai creativ și personalizat actul didactic.
Fiecare cadru didactic își poate alege propriul demers, care să fie în concordanță cu stilul didactic, cu
obiectivele și conținuturile activităților.
De asemenea, are libertatea de a aplica la clasă metode inovative de evaluare care să țină seama
de particularitățile psihoindividuale ale fiecărui copil în parte.
Noul, necunoscutul, căutarea de idei prin metodele inovative și interactive conferă activității
„mister didactic”, se transformă într-o „aventură a cunoașterii” în care copilul este participant activ pentru
că el întâlnește probleme sau situații complexe pentru mintea lui, iar prin evaluare, prin analize, descoperă
răspunsurile la toate întrebările, rezolvă sarcini de învățare, se simte responsabil și mulțumit la finalul
activității.
Calea de învățare pe care o parcurg copiii este determinată de metoda folosită. Această ,,cale”
devine cel mai spectaculos exercițiu de interacțiune dintre mințile lor și conținuturile activităților și ne
motivează când observăm progrese de la o perioadă la alta.
Efortul copiilor trebuie să fie unul intelectual, de exersare a proceselor psihice și de cunoaștere,
de abordare a altor demersuri intelectuale, interdisciplinare, inovatoare, altele decât cele clasice. Prin
corelațiile elaborate interactiv copiii își asumă responsabilități, formulează și verifică soluții, elaborează
sinteze în activități de grup, individual sau în perechi.
Metodele inovative, activ-participative, solicită efortul personal de gândire, imaginație, memorie
și voință, dar și valorifică maximal potențialul de cunoaștere, acțiune și trăire al copilului. Efectele
formativ-educative ale învățării sunt în raport direct proporțional cu nivelul de angajare și participare
individuală și colectivă. Profesorul de azi trebuie să știe să modeleze tipul de personalitate necesar
societății cunoașterii, personalitate caracterizată prin noi dimensiuni: gândire critică, creativă, capacitate
de comunicare și cooperare, abilități de relaționare și lucru în echipă, atitudini pozitive și adaptabilitate,
responsabilitate și implicare.
Învățământul actual trebuie să permită inițiativa, spontaneitatea și creativitatea copiilor, dar în
același timp trebuie să dirijeze și să îndrume; rolul profesorului căpătând noi valențe, depășind optica
tradițională potrivit căreia el este doar un furnizor de informații. Profesorul însoțește și încadrează copilul
pe drumul spre cunoaștere.

Bibliografie
x Cerghit, I., „Metode de învățământ”, Editura Polirom, Iași, 2006
x Ionescu, M., Radu, I., „Didactica modernă”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001

110
 EDUCAȚIA EMOȚIONALĂ-O NOUĂ PARADIGMĂ
Institutor Flondor Ionela-Corina
Liceul Tehnologic Baia de Fier
Județul Gorj
Remarcabilă afirmația profesorului Ioan Neacșu: ,,…procesul de învățământ este prin excelență
emoționalitate” (Neacșu, I., 2010), precum și concluzia lui Malrein (1963), care susține faptul că școala
nu este doar un furnizor al cunoștințelor, ci locul unde copilul este pregătit pentru integrarea în societate
(formarea abilităților de viață).
Educația emoțională poate fi considerată un demers atât teoretic, dar mai cu seamă practic și
metodologic, eferindu-se la intervențiile educaționale (acțiuni și influențe) care pot avea loc în contexte
diferite: formal, nonformal și informal.Educația emoțională este, în fond, o invitație lansată profesorilor
de a accepta o nouă paradigmă, și anume aceea de a pregăti copilul pentru viața socială, apelând la
valorificarea laturii afective pentru a deveni propriul „specialist al vieții emoționale” (apud Neacșu, I.,
2010, p.177).
Explozia informațională a zilelor noastre a dus la reconsiderarea prioritaților din învățământul
românesc. Astfel, elevul, „materia primă” a procesului instructiv-educativ, nu mai poate fi abordat doar
cu un „acumulator” și ,,generator” de cunoștințe, el este o ființă care are propriile interese și trebuințe în
viață. Dezvoltarea emoțională a copiilor reprezintă un factor esențial pentru dezvoltarea capacității de
formare/învățare, în prima parte a vieții, dar și pentru succesul și fericirea care pot apărea la maturitate.
Înțelegerea și gestionarea corespunzătoare a emoțiilor se poate învăța/dezvolta în orice etapă a
vieții, dar realizarea acestui lucru în copilăria timpurie aduce avantaje foarte mari. Copilul este o persoană
unică, iar emoția este expresia vieții lui. Uneori reacțiile emoționale ale copiilor sunt foarte intense, iar
părinții sunt luați prin surprindere de intensitatea acestora, fapt care duce la apariția unor situații dificil
de controlat.
Prima „școală” în care are loc dezvoltarea emoțională a copilului este reprezentată de mediul
familial, unde copilul imită modelele parentale. Viața emoțională a copilului este influențată și de modul
în care părinții îl tratează, cu căldură sau indiferență, fie cu înțelegerea empatică sau cu o disciplinare
aspră. Părinții au un rol primordial în educația emoțională a copilului, deoarece ei reprezintă adevărate
modele.
Pentru o bună adaptare socială, copilul trebuie învățat să recunoască ceea ce simte pentru a putea
vorbi despre aceasta, să identifice emoțiile altora după expresiile exterioare (facial), să învețe cum să
facă diferențierea între emoția internă și expresia externă, pentru a răspunde corespunzător.
Înconjurat de dragostea necondiționată a părinților, copilul este ajutat să-și dezvolte „limbajele
iubirii” (Champball,R.2000/2001,pp 10-11), exprimate prin: gesturi tandre; încurajare verbală;
petrecerea timpului împreună; recompense materiale sau emoționale; alte servicii.
Influențele educative din mediul familial, grădiniță și apoi primii ani de școală reprezintă o bază
fundamentală a pregătirii copiilor pentru viață.
Ca dascăli, în calitate de modelatori și moderatori ai caracterului uman, avem datoria de a
participa activ în procesul dezvoltării emoționale a preșcolarilor, prin oferirea și implementarea unor
ocazii variate de antrenare și valorificare a competențelor emoționale.

Bibliografie:
x Chapman, G.& Champbell, R.(2001), „Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor”, București;
Editura Curtea Veche;
x Neacșu, I (2010),„Introducere în psihologia educației și a dezvoltării”, Iași: Editura Poli

111
 DASCĂLUL, DE PROFESIE ROMÂN

Prof. înv. primar Fulga Daniela – Ancuţa

Liceul Tehnologic „Dumitru Mangeron” Bacău
Județul Bacău

Immanuel Kant afirma că „Buna educaţie este tocmai izvorul din care iese tot binele din lume.”
Se știe că omul nu poate deveni om decât prin educaţie, iar menirea educaţiei este de a înălţa pe culmi
mai nobile de viaţă omul, comunitatea şi umanitatea, prin cultivarea valorilor spiritului.
Educaţia de astăzi este în centrul preocupării tuturor popoarelor. Ea nu trebuie să se rezume numai
la ceea ce ne oferă şcoala, ci trebuie să continue şi după absolvirea ei.
Copiii sunt raţiunea, inspiraţia şi frumuseţea vieţii părinţilor. Îi putem ajuta să devină oameni
mari care îşi doresc să fie, dacă le stimulăm şi le identificăm din timp potenţialul. Acest drum frumos,
deşi de multe ori anevoios, face parte din povestea noastră comună de viaţă. Putem să stimulăm
dezvoltarea creativităţii prin tot ceea ce facem zi de zi împreună cu copiii.
Educația și importanța educației joacă un rol esențial încă de la o vârstă foarte fragedă, deoarece
aceasta creează valori umane. Educația, ca valoare, promovează toleranța și înțelegerea dincolo de
diferențele politice, culturale și religioase, punând accent pe apărarea drepturilor omului și conservarea
mediului.
Educația ne privește pe toți. Familia, universitățile, companiile sunt contexte pentru a preda
principiile etice ale educației. Educația, ca proces, are un rol indispensabil în viața tuturor, pentru că
aceasta va forma individul și îl va ajuta să își croiască drumul în viață și să își dobândească obiectivele
vieții. Educația ne formează ca buni cetățeni în societate, ca buni membri ai unei familii sănătoase.
Educația copiilor este esențială pentru a-i instrui în aspecte importante, precum limbajul și
raționamentul logic. Fără îndoială, educația este extrem de importantă în viața oricărui copil și adult,
pentru a face față, într-o manieră sănătoasă, oricărei situații cu care ne confruntă viața.
Educația, în școală, se desfășoară cu materiale concepute pentru fiecare vârstă, stimulând zonele
motorii și cognitive necesare unei bune creșteri. Actul instruirii se realizează în contextul unei reţele
complexe de atitudini şi relaţii între dascăl-elevi, elevi-elevi, elev-clasa de elevi. Asemenea interacţiuni
determină un climat psiho-social în cadrul lecţiilor, care poate favoriza sau defavoriza optimizarea
predării şi învăţării. Ansamblul tuturor acestor manifestări relaţionale constituie fondul pe care se va
insera educaţia intelectuală şi morală a copilului.
Îndemnul adresat în urmă cu două secole de Jean Jacques Rousseau, „începeţi dar prin a vă
cunoaşte copiii”, se află şi astăzi la temelia educaţiei. De asemeni, pentru a fi iubit de elevi, profesorul
trebuie să posede anumite calităţi didactice:
• Capacitatea de a-şi expune clar şi convingător ideile;
• Uşurinţă în exprimare, limbaj adecvat;
• Concizia şi precizia formulărilor;
• Plasticitatea vocabularului;
• Intonaţia corectă şi plăcută;
• Tactul pedagogic necesar, prin: simţul măsurii în toate, talentul de a aprecia rapid şi corect
situaţia, priceperea de a prevedea reacţiile şi de a anticipa mintal rezultatul măsurilor luate.
Vince Lombard afirma că „Preţul succesului este munca grea, dedicarea la locul de muncă şi
determinarea că, dacă vom câştiga sau pierde, am dat tot ce e mai bun din noi.”

112
 POVESTEA ROMÂNIEI
Prof. Gavriș Angela
Școala Gimnazială Gherța Mică
Județul Satu Mare

Copilăria este nu numai vârsta primelor întrebări, ci și vârsta primelor răspunsuri. Sensibili și
maleabili în raporturile de viață, copiii trăiesc intens atracția spre fapte de vitejie și curaj ieșite din comun,
admirând persoanele care sunt capabile de acestea.
1 Decembrie, Ziua Națională a României, ne oferă un bun prilej de a le face cunoscute o mică
parte dintre acestea și de a-i determina pe copii să înțeleagă semnificația acestei zile importante din istoria
țării noastre. Prin povestiri istorice și activități interesante ne dorim să trezim copiilor sentimente de
mândrie și prețuire a istoriei neamului românesc, să le dăm prilejul să descopere valorile morale ale
poporului român: dragostea de țară, eroismul, vitejia, bunătatea.
Obiectivele unei asemenea activități sunt: cunoaşterea semnificaţiei acestei zile; tratarea zilei din
punct de vedere istoric, artistic, literar, contemporan; valorificarea potenţialului creativ al copiilor; să
redescopere şi să cultive sentimentul patriotic; să stimuleze interesul elevilor faţă de studiu şi lectură; să
dezvolte capacităţile cognitive, să stabilească analogii, corelări şi sistematizări între evenimentele
menţionate;
Folosind o gamă variată de resurse, activitatea i-a captat în totalitate pe copii. Astfel, materialele
utilizate au fost: harta româniei, globul pământesc, drapelul, stema României, planşe, cărţi, reviste de
specialitate, pliante cu imagini specifice temei, costume populare, obiecte vechi, cărţi cu poezii şi
povestiri, cartoane colorate, hârtie creponată, hârtie glasată, cariocă, creioane colorate, acuarele, pensule,
planşete, plastilină, PC, videoproiector.
Derularea ativității Povestea României a constituit pentru noi o experiență nouă și frumoasă.
Incursiunea făcută împreună prin istoria neamului românesc, modalitatea în care ea a fost concepută, i-a
motivat puternic pe copii.
Abordarea acestei teme ne-a oferit ocazia de a aduce o serie de îmbunătățiri actului didactic prin
acordarea unei mai mari libertăți de acțiune copiilor, stimularea creativității lor, menținerea interesului
față de tema propusă pentru o perioada mai mare de timp. Dorința lor în a găsi răspunsurile pe care le
căutam când am întocmit harta proiectului a rămas trează în permanență.
Activitățile au implicat rezolvarea de probleme, deprinderi de limbaj, artă, cunoștințe despre
mediul înconjurător și nu în ultimul rând abilități motrice, ceea ce a condus la realizarea obiectivelor și
comportamentelor propuse, a extins aria de utilizare a materialelor și a mediului educațional, dincolo de
sala de grupă, permițând copiilor înțelegerea și asimilarea logică a cunoștințelor și păstrarea lor pentru
un timp mai îndelungat în memorie.
Prin desfășurarea acestei activități am urmărit implicarea părinților și susținerea în mod real
pentru atingerea obiectivele propuse, atât ca furnizori de materiale, cât și în implicarea lor directă la
desfășurarea activităților; obținerea, prin discuții tematice cu aceștia, a unor date prețioase despre
interesele copiilor exprimate în familie, acestea putând fi fructificate la grădiniță prin activități care să le
ofere răspunsuri la ceea ce-i preocupa, la ceea ce-ar dori să știe.
Ori de câte ori avem ocazia să ne reamintim despre cele învățate, copiii au dovedit ca și-au însușit
temeinic acele noțiuni. Cuvinte cum ar fi: provincii, domnitori, dușmani, tătari, turci, unire, Moldova,
Transilvania, Țara Românească erau folosite cu ușurință de către aceștia, iar în jocurile lor s-au făcut
auzite numele domnitorilor despre care au învățat, Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare, Decebal sau Traian.

113
 POLITICI PRIVIND FORMAREA CADRELOR DIDACTICE

Prof. Gârtoi Ionuț

Casa Corpului Didactic Caraș-Severin

Una dintre componentele politicice educaționale este formarea cadrelor didactice. Aceasta
constituie o strategie, cu ajutorul căreia se poate asigura dezvoltarea calității învățământului din România.
Ne putem raporta la calitatea învățământului, precum și la nivelul satisfacerii cerințelor prevăzute de
părinți, în situația în care aceștia ar cunoaște potențialul intelectual al copiilor și gradul de dezvoltare
rapidă al societății prin mass- media.
Conceptul de formare continuă este definit ca fiind liniile pedagogice esenţiale pentru activitatea
de perfecţionare a cadrelor didactice. Acestea sunt conturate la nivelul sistemelor de învăţământ, prin
consolidarea reformelor deja existente şi reevaluarea priorităţilor într-o societate centrată pe tehnologii
avansate. Formarea continuă reprezintă răspunsurile la aceste evoluţii şi la problemele cadrelor didactice
de integrare într-un context mai larg al educaţiei permanente.
Calitatea în educație reprezintă diferențierea în funcție de nivelul formării, de înzestrarea
intelectuală a celor formați, precum și competențele cerute de piața muncii din zilele noastre. Sistemele
educative se caracterizează prin dinamism. Formarea cadrelor didactice devine o cale importantă pentru
a asigura reorientările necesare ale educației.
Formarea educațională presupune cele două dimensiuni ale sistemului de formare a cadrelor
didactice din România – formarea initială şi formarea continuă. Cadrul legislativ național a stabilit
etapele evoluției în cariera didactică, probele susținute pentru obinerea definitivării în învățământ şi a
gradelor didactice I şi II, dar şi modalitățile de organizare a formării continue a cadrelor didactice,
formele de certificare corespunzătoare.
Formarea inițială și continuă profesionalizează formatorul educațional, asfel încat domeniul să
răspundă nevoilor personale ale educaților și obiectivelor educației. Educatorul profesionalizat are
datoria de a promova schimbarea, de a asigura eficacitatea educației, de a ameliora calitatea, de a anticipa
schimbarea. Formarea continuă este o necesitate permanentă a cadrelor didactice indiferent de domeniul
profesional și de nivelul pregătirii fiecăruia.
Cuvintele-cheie prin care se exprimă conținutul formării sunt:
x ameliorarea calității sistemelor de educație prin: încurajarea inovației, punerea în acțiune a unor
priorități pedagogice și educaționale, dezvoltarea comportamentelor necesare managementului
relațiilor umane;
x ameliorarea interacțiunii dintre lumea educației și ansamblul societății prin: apropierea sistemelor
educativ și economic, adaptarea la schimbarea socială și culturală;
x dezvoltarea personală și profesională a cadrelor didactice prin: actualizarea competențelor de bază,
dobândire de noi cunoștințe etc.
Consider că formarea cadrelor didactice este o necesitate la nivelul întregii societăți, deoarece
avem nevoie de oameni instruiți și capabili să lucreze în acest domeniu. Aceasta este un domeniu în care
schimbările sunt tot în amploare, tocmai de aceea prin formare permanentă, cadrele didactice își
actualizează cunoștințele și ne îndreptăm cu pași repezi spre schimbare. Ei sunt deschiși spre nou, spre
inovație, astfel dobândesc competențele necesare de a lucra prin metode moderne cu persoanele din
mediul educațional (copiii).
Descentralizarea învățământului este o opţiune de politică educaţională. Aceasta este necesară
din perspectiva democratizării sistemului educațional şi a eficientizării administraţiei serviciilor publice.

114
O societate democratică presupune apropierea procesului decizional de locul de aplicare. Cetăţenii având
posibilitatea să participe la luarea deciziilor care îi afecteză în mod direct sau indirect.
Cercetătorii au prevăzut în teoriile moderne conducerea învăţământului care se orienteză pentru
adoptarea măsurilor de descentralizare şi a strategiilor participative. Numeroase ţări, printre care și țara
noastră, s-au confruntat cu impasul educativ, făcând apel la aceste strategii. Proiectele reformatoare au
implicat aplicarea unor modele de descentralizare nuanţate şi diversificate în funcţie de situaţia socială
şi educaţională specifică. În funcție de analiza măsurilor adoptate și prevederilor legale în cadrul
procesului de reformă ne indică faptul că, cel puţin formal, descentralizarea este soluţia aleasă. Aceasta
este o opţiune de politică educaţională care se înscrie în strategia naţională de descentralizare, o politică
intersectorială ce vizează şi celelalte componente ale socialului (politice, economice, culturale,
administrative).
În domeniul managerial al unei școli, descentralizarea deciziei implică dezvoltarea sistemului de
monitorizare, control, precum şi evaluarea. Este realizată din partea comunităţii locale, dar şi a
instituţiilor şi organizațiilor guvernamentale de specialitate. Pentru o instituție de învățământ,
descentralizarea presupune principalul factor de decizie, asigurând participarea şi consultarea tuturor
actorilor sociali implicați în perspectica dezvoltării durabile a comunităţii în care funcţionează, precum
și perspectiva globalizării educaţiei.
În concluzie, satisfacerea nevoilor pieței nu înseamnă că instituția își va neglija misiunea și
competențele sale distincte pentru a oferi doar programele educaționale care sunt la modă la un moment
dat. Mai degrabă, școlile vor căuta consumatori de educație care să fie interesați de oferta actuală și apoi vor
adapta această ofertă pentru a o face cât mai atractivă.

Bibliografie
x Dewey J., Democraţie şi educaţie, Editura Didactică şi Pegagogică, Bucureşti, 1972;
x Eurydice, Reţeaua de Informare despre educaţie în Comunitatea Europeană, Formarea continuă a
cadrelor didactice în Uniunea Europeană şi statele AELS/SEE, Editura Alternative, Bucureşti, 1997

CE EVALUĂM LA ORA DE RELIGIE?

Prof. Gârtoi Viorica
Colegiul Național „Diaconovici-Tietz” Reșița
Județul Caraș-Severin

Curriculum la religia creștină ortodoxă vizează atât cunoașterea adevărurilor de credință, cât și
formarea la elevi a unui sistem atitudinal, comportamental și a unei scări de valori concordante cu
credința creștină.
Evaluarea la religie reprezintă un teritoriu problematic, dat fiind faptul că formarea atitudinilor și
învățarea valorilor religioase este un demers complicat și de lungă durată, acestea fiind comportamente
greu exteriorizabile și cuantificabile. În acest context, apar două întrebări: Ce? Și Cum? Trebuie să
evaluăm la religie?
Rezultatele școlare evaluate la religie nu trebuie să fie doar cele care țin de achizițiile cognitive,
ci de capacitatea de utilizare a acestor informații, dar mai ales de achizițiile comportamentale și
atitudinale. Iată deci că rezultatele școlare reprezintă o realitate complexă, un produs cu multiple aspecte.
Pe baza considerațiilor din literatura de specialitate, putem clasifica rezultatele școlare în patru
categorii: 1. cunștințele acumulate; 2. capacitatea de aplicare/utilizare a cunoștițelor; 3. capacități

115
intelectuale; 4. trăsături de personalitate. În mod tradițional, procesele de predare-învățare-evaluare se
concep în lumina unor obiective în fruntea cărora se află asimilarea cunoștințelor. Este adevărat că
introducerea religiei ca disciplină școlară are și un scop instructiv, urmărind informarea elevilor cu un
set de cunoștințe specifice, cu caracter teologic, dogmatic, liturgic, de istoria și filozofia religiilor, toate
acestea întregind cultura generală a subiecților în formare. Consider însă că introducerea religiei în școală
are menirea fundamentală de a forma anumite trăsături de personalitate concretizate în atitudini,
comportamente, conduite, opinii. Altfel spus, educația religioasă trebuie să aibă și un caracter formativ,
de interiorizare și traducere în fapte de viață a normativelor religioase.
Evaluarea cunoștințelor acumulate are o direcție clară în demersul evaluativ, mijlocul principal
reprezentându-l testele docimologice, dar și examinările orale sau scrise (extemporal, lucrare la sfârșit
de capitol). Problema care rămâne se pare a fi evaluarea trăsăturilor de personalitate (atitudini,
comportamente, conduite, opinii).
Eu folosesc cu succes metodele alternative (portofoliul, proiectul, aplicabilitatea practică a
cunoștințelor), observația directă a comportamentului elevilor, convorbirea cu elevul, remarcarea
calităților personale, studiul de caz și autoevaluarea, metode ce îmi oferă o imagine de ansamblu a
cunoștințelor și deprinderilor asimilate de către elevi, dând acestora din urmă posibilitatea de a demonstra
ce știe să facă într-o situație concretă.
Din Sfânta Scriptură reiese faptul că un creștin este evaluat de Dumnezeu, de ceilalți oameni, dar
și de propria conștiință. Domnul nostru Iisus Hristos este Pedagogul Suprem și în toate predicile și
învățăturile Sale regăsim numeroase metode (atât de predare cât și de evaluare) pe care le întâlnim astăzi
în activitatea didactică. El îmbină de foarte multe ori evaluarea făcută de semeni cu autoevaluarea făcută
de propria conștiință, ambele având ca scop pregătirea oamenilor pentru evaluarea finală din fața lui
Dumnezeu.
Un exemplu în acest sens îl reprezintă Pilda samarineanului milostiv unde Mântuitorul folosește
evaluarea orală în discuția pe care o are cu învățătorul de Lege. Acesta este evaluat în mod direct de către
Iisus („Ce scrie în Lege? Cum citești? – Luca 10,26) dar, în același timp, este pus să analizeze și să
evalueze la rândul său, comportamentul celor trei trecători din pildă. („Care dintre acești trei ți se pare
că a fost aproapele celui căzut între tâlhari?” – Luca 10,36) În urma răspunsurilor date de învățătorul de
Lege, Domnul Iisus Hristos face o evaluare a acestora și apreciind corectitudinea lor, îl îndeamnă pe acel
învățător să meargă și să facă și el la fel (Luca 10,28 și Luca 10,37). Astfel, evaluarea dobândește un rol
determinant în motivarea învățătorului de Lege în a-și perfecționa viața spirituală.
Ținând cont de exemple date de Iisus Hristos, trebuie să avem mereu în vedere formarea elevilor
în spiritul acestor învățături și evaluarea lor permanentă, raportată la modul în care aceștia își îndeplinesc
datoriile pe care le au față de Dumnezeu, față de semeni, față de propria persoană și față de întreaga
creație. El are datoria morală de a le fi mereu alături, de a-i sprijini la greu, de a le oferi încredere în ei,
dar și de a-i mustra atunci când acțiunile lor sunt greșite.
În concluzie, evaluarea la religie este o etapă esențială a demersului didactic, având efecte asupra
activității de învățare a elevilor, favorizând dezvoltarea unui sistem comportamental și atitudinal în
concordanță cu învățăturile creștine.

116
 PROIECT DE PARTENERIAT EDUCAŢIONAL
„VIAȚA ARE PRIORITATE!”

Prof. ȋnv. preşcolar Geaucă Luciana-Maria

Grădinița cu Program Normal „Ion Creangă” Balş
Județul Olt

Parteneriatul educațional este o modalitate abordată în sprijinul dezvoltării societății prin prisma
educativă și presupune parțiciparea la o acțiune educațivă comună, interacțiuni construcțive acceptate de
către toți partenerii, comunicare eficientă între parțicipanți, acțiuni comune cu respectare rolului fiecărui
parțicipant, interrelaționare.
Circulaţia rutieră actuală este mult mai intensă decât în trecut, prin numărul de autovehicule
performante care a crescut şi prin viteza cu care acestea circulă. Acum, mai mult decât în anii trecuţi,
grădiniţa şi poliţia rutieră trebuie să formeze o echipă unită în a ajuta copiii cât mai de timpuriu să înveţe
şi să respecte regulile de circulaţie şi de securitate rutieră.
În urma derulării proiectului se urmărește ca preșcolarii: să cunoască noile reglementări apărute
în Codul Rutier, privind circulația pietonilor și să le aplice în drumul lor spre grădiniţă, spre casă sau în
timpul plimbărilor; să-și consolideze deprinderile de comportare civilizată pe drumurile publice şi să se
joace în locurile permise; să recunoscă semnele de circulație; să circule numai pe trotuare, iar, în lipsa
acestora, pe potecile laterale ale drumurilor publice; să traverseze strada numai la culoarea verde a
semaforului, prin locurile semnalizate cu indicatoare sau marcaje, iar, în lipsa acestora, pe la colţul străzii;
să se asigure înainte de a traversa strada, uitându-se în stânga şi în dreapta; să traverseze cu pas vioi, fără
să se oprească pe partea carosabilă; să nu traverseze prin faţa sau prin spatele mijloacelor de transport;
să nu se joace pe partea carosabilă a drumurilor publice.
În urma derulării proiectului se va îmbunătăţi relaţia de parteneriat grădiniţă-poliţie şi baza
materială a grădiniţei.
Povestirile pe teme de educaţie rutieră reprezintă o modalitate interactivă de ȋmbogăţire a
cunoştinţelor cu privire la respectarea regulilor de circulaţie rutieră. Poveştile precum „Povestea unei
mingi”, de Iuliu Raţiu, „Iepuraşul coconaş”, de Irimie Ştrăuţ, „De acasă la grădiniţă”, de Aghi Caraba,
„Greşeala Cuminţicăi”, de Vinciu Gafita au arătat ce consecinţe pot avea ȋncălcarea şi nerespectarea
regulilor de circulaţie. De asemenea, poeziile precum „Uită-te”, de Liliana Bumbac, „Hai, copii, în pas
vioi”, de Irimia Străuţ, „Obrăznicătura”, de St. Trimescu, „Cinci pitici şi-un motănel”, de St. Irimescu
pot constitui un suport didactic implementat cu succes ȋn cadrul orelor de educaţie rutieră. Pentru a fixa
noţiuni precum trecere de pietoni, marcaj pietonal, traversare, autovehicul, se pot utiliza cu succes
jocurile „Să cunoaştem regulile de circulaţie”, „Prietenii noştri – Poliţişti”, „Ce ştim despre stradă?”,
„Cum traversăm strada”.
Pentru fiecare dintre noi, copil sau adult, părinte sau dascăl, circulaţia rutieră reprezintă o parte
din viaţa noastră. Fie că mergem pe jos sau cu un mijloc de transport, respectarea regulilor de circulaţie
trebuie făcute cu responsabilitate, seriozitate şi atenţie pentru a contribui la creşterea siguranţei rutiere.
Învăţându-i pe micii pietoni să circule corect, îi vom putea ocroti de eventualele pericole şi ne vom putea
bucura de zâmbetul lor şi de fericirea familiei noastre.
Cunoaşterea regulilor de circulaţie în condiţiile traficului modern trebuie să se facă de la cea mai
fragedă vârstă. Ţinându-se seama de accesibilitatea fiecărei categorii de vârstă, prin forme şi mijloace
variate, sunt însuşite de preşcolari ,,elementarele”, dar complicatele norme de circulaţie.

117
 Este destul de dificil de realizat la vârsta preşcolară conştientizarea respectării cu stricteţe, de
către fiecare copil, a regulilor de circulaţie. De aceea, găsirea celor mai adecvate mijloace de relizare a
educaţiei rutiere reprezintă, de fapt, o sarcină profesională care trebuie îndeplinită de fiecare cadru
didactic.

Bibliografie
x Revista ,,Învăţământul preşcolar”-nr.1-2/2005; nr. 4/ 2007;
x Ghid orientativ ,,Planificarea activităţilor de educaţie rutieră din grădiniţă”, Editura Diana;
x ,,Cântăm, desenăm, învăţăm să circulăm”- Editura Didactică și Pedagogică, Bucureşti

DASCĂLUL, DE PROFESIE ROMÂN

Prof. înv. preșcolar German Norana-Monica
Grădinița cu Program Prelungit „Dumbrava Minunată” Hunedoara
Județul Hunedoara

Sunt un român de profesie dascăl, din anul 2014, și nu regret nici un minut. Am finalizat studii
de licență și master în domeniul științelor educației, în cadrul Universității „Aurel Vlaicu”, din Arad, iar,
spre rușinea mea, nu am fost nici pe departe un student model. Dar îi mulțumesc doamnei inspector că
mi-a dat o șansă, atunci când încă nu erau toate posturile ocupate. Din acel moment am început studiul
cu adevărat, iar viața mea a căpătat sens, totul s-a aliniat așa cum mi se tot repetase în școala liceală: că
trebuie să fie un om cu rost în societate.
Am ales această meserie pentru că îmi doream să fiu respectată, pentru că îmi plăcea ideea de a
fi „cineva” și de a-mi lăsa amprenta asupra lumii. Aveam un bagaj emoțional destul de încărcat în urma
copilăriei, iar eu îmi doream să ies în față, să mă afirm pozitiv. Nu mi-a ieșit întotdeauna cum am sperat,
dar așa e viața!
Revenind la misiunea mea, am fost atât de entuziasmată după primul an de învățământ, atâta
dorință de a evolua aveam, încât, la sfârșitul fiecărei luni, simțeam că nu îmi merit salariul, că nu am
făcut mare lucru să-l merit, de fapt eu învățam. Mă străduiam să fiu din ce în ce mai bună la grupă, copiii
să mă îndrăgească și să îi aștept cu brațele deschise îmbrățișându-mă, activitățile să fie frumoase, plăcute
și să am un feedback pozitiv din partea tuturor: copii, părinți, colege, director.
Cu timpul, am muncit tot mai mult, am înțeles tot mai multe și mi-am dat seama că sistemul de
învățământ, în care mi-am dorit să ajung, nu este chiar așa cum am crezut. Părerea părinților conta din ce
în ce mai mult în actul educațional, copiii nu mai erau atât de interesați să mă „măscăricesc” eu la ei, își
doreau mai multă tehnologie, respectul societății pe care eu mi-l imaginam aproape dispăruse și banii,
parcă, nu mai ajungeau, de unde simțeam că nu îi merit.
Cu toate acestea, rămân în picioare și merg mai departe, din dragoste pentru educație și pentru ce
îmi oferă această meserie: drăgălășenia copiilor, activitățile mereu altele, care mă provoacă tot timpul,
materialele frumoase cu care pot lucra (chiar dacă sunt achiziționate din banii puțini ai mei, dar și ai
părinților), stabilitatea pe care mi-o oferă acest job și pentru cele șaizeci și două de zile de concediu de
odihnă pe an.
Aud mereu despre profesori talentați, dedicați, care doar ei ar merita să rămână în sistem, doar
așa ar exista o îmbunătățire a educației în țara noastră. Din păcate nu mă simt talentată, simt doar că
trebuie să muncesc ca să ajung departe, ca să ajung respectată, așa cum mi-am dorit mereu, și o fac cu
plăcere. După ani de muncă în mai multe domenii, mi-am dat seama că nu poți avea succes, nu poți fi de
succes, dacă nu muncești. Nu le știu pe toate, nici pe departe, dar știu că am evoluat foarte mult, nu în
comparație cu alții, ci în comparație cu mine, cea de acum 9 ani.

118
 VOCAȚIA FIINȚEI DE LA CATEDRĂ

Prof. Gheju Maria Claudia

Grădiniţa cu Program Normal Remetea Luncă
Județul Timiș

Cariera nu înseamnă nimic, dacă nu este parte a unei vocații. Când carierele se rup de vocație este
semn de mare primejdie pentru o societate. Vocația are în ea o putere teandrică: puterea omului de a
răspunde chemării lui Dumnezeu adresată fiecăruia dintre noi prin darurile pe care Dumnezeu le sădește
în fiecare ființă.
Cel mai frumos lucru pe care îl poți primi în decursul unei zile în cadrul unei activități este:
„-Doamna, pot să îți dau un pupic?” sau „-Doamna, te iubesc!”, cuvinte spuse de către copii, din tot
sufletul lor și le cițești în privire emoția, bucuria, sinceritatea cu care o spun. Eu, educatoarea, trebuie să
fiu în fiecare zi cu zâmbetul pe buze, bucuroasă, să vadă în mine un spijin, un ajutor, să fie acel cineva
de care au ei nevoie, atunci când sunt lăsați în grădiniță, să se simtă ca acasă, să râdă.
Cele mai importante lucruri pe care i le poți oferi unui copil de 3-4 ani sunt îmbrățișările din tot
sufletul, încurajările permanente și pupicurile, că doar ești MAMI 2.
În accepțiunea psihologilor și a pedagogilor, cadrul didactic de la catedră trebuie să fie prietenul
tău pentru ca învățarea să fie făcută din plăcere, fără a se simți constrânși, forțați și să nu intervină
monotonia.O serie de factori educaționali contribuie la formarea tinerei generații, dar punctul forte îl are
profesorul – prima dată este EDUCATOAREA, apoi ÎNVĂȚĂTOAREA și DIRIGINTA. În societatea
actuală, au început să crescă exigențele față de activitatea și conduita oamenilor în toate împrejurările, în
societate și în profesie. În educatie, atitudinea și conduita profesorului în sistemul educativ trebuie să se
ridice la cota cea mai înaltă.
Părinții au început să se intereseze din ce în ce mai mult de omul de la catedră, cine este cel care
îl va întâmpina zi de zi pe copil la grădiniță/școală? Oare se va comporta frumos cu el? Îi va înțelege
nevoile lui? Este deschis la comunicare, atât cu copilul, cât și cu părintele?
Acestea sunt doar câteva dintre întrebările la care trebuie să răspundem în fiecare zi atunci când
suntem la catedră și îndrumăm copiii. Faptele vorbesc, copiii sunt cartea noastră de vizită. Un copil fericit
la grădiniță va fi un copil câștigat.
Educatoarea este prima persoană din cadrul sistemului de învățământ care ajută la dezvoltarea
personalității copilului. Ea este baza piramidei de creștere și dezvoltare a micului om. De aceea
educatoarea trebuie să fie permanent instruită, calificată, să aducă inovație în procesul instructiv educativ,
să fie capabilă să se integreze prin activități sociale, de ecologizare etc., contribuind astfel la progresul
societății și pentru a fi un exemplu pentru preșcolarii din grupă.
Având rolul de îndrumător, acesta contribuie la pregătirea omului pentru viață, activitate și creatie
independentă. Profesorul are 2 roluri în școală, pe care le desfășoară zi de zi: activitatea școlară și
activitatea extrașcolară.
Pentru a-și îndeplini rolul, educatorul/învățătorul trebuie să fie permanent în mijlocul
preșcolarilor/elevilor, să constituie pentru fiecare dintre ei o personalitate dinamică, entuziasmată. În
viziunea lui J. H. Pestalozzi, educația trebuie să ajute natura umana să se dezvolte respectând
particularitățile individuale. Rolul educației este de a stimula impulsul de afirmare, adică de a activa
dezvoltarea, de a face ca „ochiul să vrea să vadă, urechea să vrea să audă, piciorul să vrea să meargă, iar
mâna să apuce... La fel inima vrea să creadă și să iubească, spiritul vrea să gândească”.

119
 Educatorul/învățătorul este cel care trebuie să descopere metode și procedeele eficace în formarea
fiecărui copil în parte. Calitatea educației oferite de unitatea de învățământ depinde de prestația
pedagogică a cadrelor didactice, de atitudinea lor față de schimbare, de calitatea metodelor interactive și
procedeelor didactice practicate. Munca în educație înseamnă acumulare de tensiune, presiune,
concentrare, stres, responsabilitate pentru o clasă de 25 de preșcolari/elevi, dar și pentru fiecare elev în
parte, reponsabilitate în fiecare ora, în fiecare pauză, la fiecare activitate extrascolară. Tactul pedagogic
solicită inteligență, ingeniozitate și afectivitate în sensul de a acționa adecvat, suplu și creator în vederea
reușitei depline a actului educațional.
Educatorul/învățătorul nu uită niciodată că trebuie să zâmbească. Dacă zâmbește, zâmbetul se va
întoarce aproape mereu. Zâmbetul si râsul întaresc sistemul imunitar, apăra de boli, inspiră idei, atrag
prietenii și înfrumusețeaza viața. Am învățat în 14 ani de activitate la catedră că, DACĂ AI CARTE, AI
ȘI PARTE. Ceea ce facem pentru alții și pentru lumea întreagă ramâne și este nemuritor! Rămâneți
implicați!

Bibliografie:
x Cretu, T. – „Psihologia copilului”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2005 1
x Cucos, C. – „Pedagogie”, Editura Polirom, Iasi, 2000
x Faber, A. ; Maylish, Elaine – „Comunicarea eficientă cu copiii, acasă și la școală”, Editura
,,Curtea Veche”, Bucuresti, 2002

DASCĂL DE ROMÂNIA

Prof. înv. preșcolar Gheorghe Gabriela

Grădinița cu Program Normal Valea Dulce
Județul Prahova

Dascăl – ce cuvânt mare și cu încărcătură emoțională! Oare ce înseamnă să fii DASCĂL? Când
mă gândesc la dascăl, gândul îmi fuge la învățătorul de la țară, acel învățător care de-a lungul timpului a
reprezentat unul din stâlpii comunității locale, model și sursă de inspirație pentru generații întregi.
Noțiunea de dascăl nu mai este atât de mult folosită cum era odată și din păcate nici ideea de model social
și de pildă motivațională care însoțea această noțiune nu mai este atât de des întâlnită.
A fi dascăl în România actuală e mereu o provocare, un sport extrem… în termeni tehnici. Cu
toate acestea am întâlnit în viață oameni cu adevărat dedicați școlii și elevilor, am întâlnit dascăli care
fac educație din dragoste pentru elevi și cu multă pasiune. Astfel de oameni sunt sufletul școlii românești.
Sufletul școlii este și rămâne „dascălul”, acest arhitect care pregătește cu talent și pasiune planul
viitoarei personalități, acest sculptor care dăltuiește cu măiestrie și migălește profilul viitorului
cetățean.
Ce operă minunată este munca acestui ziditor de suflete, care se străduiește să realizeze
dintr-un puiet plăpând, un pom falnic și roditor!
În opinia mea, profesia de dascăl este cea mai nobilă profesie din lume, ea modelează destine si
deschide drumuri, dă sens existenței firave a micului școlar dezorientat si lipsit de speranță la vârstă
fragedă când pășește în școala, la vârsta critică si sensibilă a pubertății si adolescenței. Un profesor
carismatic dă sens unei existente fragile de copil, din acest motiv profesiunea de profesor este nobilă.
Îmi amintesc cu bucurie în suflet de întâiul meu învățător, un dascăl cu vise mărețe, un dascăl
care a construit permanent învățăminte cu sens pentru fiecare dintre noi, elevii săi. Pentru mine a fost și

120
este un model, o sursă de inspirație pentru a-mi alege această carieră, deloc ușoară, dar plină de satisfacții.
Așa că am ales să devin educatoare. Am ales profesia de educatoare avându-l mereu în minte pe omul
care m-a trimis în lumea magică a cărților, pe omul care mi-a redat zâmbetul pe buze de atât de multe
ori încât mi-am dorit să fac același lucru la rândul meu. Mi-am dorit să fiu dascălul care face ca totul să
fie posibil și pentru aceasta am încercat în permanență să devin cea mai bună versiune a mea. Am învățat
și am descoperit cât de important este să lăsăm spațiu de cunoaștere și de creare a unui cerc al siguranței
și încrederii.
Am învățat că, dincolo de sala de clasă, un profesor valoros se implică în comunitate și încearcă
să interacționeze cu familiile elevilor, în mediul de acasă, pentru a-i cunoaște mai bine. Vizitele pe teren
sunt cele care reflectă realitatea de la firul ierbii, acolo unde copiii cresc, se dezvoltă și unde putem
interacționa cu actorii relevanți din jurul elevului. E nevoie să cunoaștem provocările pentru a putea reuși
să oferim educație incluzivă și egală pentru toți copiii.
Fiecare copil are farmecul, frumusețea și specificul său. Depinde de noi, adulții cum reușim să ne
conectăm cu fiecare dintre ei. Am învățat de la dascălul meu să acord atenție fiecărui copil, să descopăr
la fiecare ceea ce are mai bun și să îl ajut pe fiecare să-și descopere emoțiile și pasiunile pentru că am
descoperit că învățarea are loc între inimi și minți. Așa că e timpul în care să aducem cultura reușitei în
sala de clasă și să oferim spațiu de dezvoltare pentru fiecare copil.
Am ales să merg pe acest drum și, cred eu, pot contribui mai mult, într-un domeniu care se pliază
mai bine pe felul meu de a fi. Îmi doresc să îi fac pe ”copiii mei” sa vină cu drag la grădinița și să își
dorească să rămână cât mai mult, să asocieze grădinița și școala cu un loc magic. Și grădinița noastră a
devenit locul magic unde fiecare copil își descoperă pasiunile. Pentru clasa noastră, școala este o sală de
fitness unde venim să ne antrenăm cea mai importantă parte din corp: creierul. În sensul că, acest organ
funcționează ca un mușchi, cu cât îl antrenăm mai mult, cu atât devenim mai buni în ceea ce facem.
În concluzie, profesia de dascăl este cea mai nobilă profesie din lume, ea modelează destine și
deschide drumuri. Dar pentru a fi dascăl de succes trebuie sa fii profesionist, să iubești copiii și să ai tu
însuți standarde înalte. Așa cum se afirmă în diferite contexte, ca să poți face o schimbare trebuie să
pornești de la tine. Doar noi putem face din lumea care ne înconjoară, una realmente frumoasă.
Schimbarea o pot face eu, o poți face și tu, schimbarea o poate face fiecare din noi.
Mi-a plăcut tare mult pledoaria pentru „A FI” pe care părintele Necula a susținut-o în cadrul
uneia dintre conferințele SuperTeach: „A fi disponibil. A fi bun la suflet. A fi compătimitor. A fi
transparent. A fi autentic. A fi înțelept. A fi tu însuți. ”Așa că m-am gândit la cum aș putea să dezvolt
aceste valori în parcursul nostru de învățare la grădiniță, iar ideile și valorile care îmi călăuzesc
parcursul didactic au la bază și această pledoarie pentru „A FI”.
Succes, dragă DASCĂLE de România, succes acum și în anii ce vor urma; suflet, perseverență,
pasiune și multă muncă. Dublează ceea ce știi din cărți, cu o iubire imensă și cu o intuiție de mare finețe
pe care greu le găsești într-un cabinet de specialitate și succesul este garantat. Vei fi pe veci în mintea și
inima învățăceilor tăi!

121
 ZIUA NAȚIONALĂ, SĂRBĂTORITĂ CU COPIII

Prof. Gheorghieș Diana

Școala Gimnazială „George Coșbuc” Iași
Județul Iași

1 Decembrie, Ziua Natională a României, este sărbătorită așa cum se cuvine, de toți românii care
trăiesc și simt românește. Pentru copii, această zi înseamnă „Ziua Unirii” şi ziua în care au liber de la
şcoală și grădiniță. Dar ea este stabilită ca sărbătoare naţională în urma Adunării Generale de la Alba
Iulia din anul 1918. În acel an, sub conducerea Regelui Ferdinand I, românii de pretutindeni s-au unit
într-un singur stat. Mihai Viteazul, Alexandru Ioan Cuza, Ion I. C. Brătianu, Regele Ferdinand, Carol I,
toţi aceştia reprezintă figuri importante pe scena istorică a ţării noastre. Ziua de 1 decembrie 1918
marchează bilanţul luptei românilor pentru întregire statală, care vine să încununeze precedentele acţiuni
ale fraţilor din Basarabia (27 martie 1918) şi Bucovina (15-28 noiembrie 1918). Poporul român a
valorificat conjunctura internaţională creată în urma Primului Război Mondial şi a ştiut să se afirme în
contextul mişcării de eliberare a popoarelor şi al victoriei principiului naţionalităţilor în Europa.
Marea Unire, aniversată în ziua de 1 decembrie 1918, este cea mai importantă sărbătoare a
românilor de pretutindeni. În această zi, prin efortul oamenilor de rând, a politicienilor, precum şi a unei
conjuncturi internaţionale favorabile, Transilvania s-a unit cu patria mamă, România. Astfel, pentru
prima dată în istoria românilor provinciile istorice, Transilvania, Muntenia, Moldova, Banat, Crişana,
Bucovina, Basarabia, duceau la îndeplinirea visul atâtor înaintaşi ai spaţiului românesc, exprimat
metaforic prin: „Unirea în cuget şi simţiri”.
Prin înfăptuirea Unirii de la Alba Iulia, provinciile româneşti devin un tot unitar, Marea Românie
Unită, un vis şi un ideal implinit al conştiinţei şi al sufletului românesc. De ce ar trebui să iubim România?
În primul rând, are o geografie extraordinară, cuprinzând toate formele de relief, munţi falnici, câmpii
întinse, dealuri înalte şi podişuri mlădioase; clima este favorabilă, având patru anotimpuri distincte,
fiecare cu frumuseţea lui. Are oameni talentaţi şi pricepuţi în toate. Iubesc România pentru că aici
lucrurile încă se întâmplă cu naturaleţe, pentru că aici oamenii fac haz de necaz şi gluma se amestecă cu
amăraciunea. Pentru că este ţara în care m-am născut şi unde trăiesc oamenii cei mai dragi sufletului
meu- părinţii. În această ţară mi-au ieşit în cale oamenii buni, care au uriaşul sentiment de solidaritate
când natura loveşte, pentru că în vremuri grele nu uită unii de alţii. România este o parte din mine:
limba, umorul, puterea de a face haz de necaz o fac frumoasă! Atâta timp cât va rămâne o ţară vie, cu
oameni care pot gândi şi acţiona liber, locul meu este aici.
Noi, ca și cadre didactice, trebuie să le insuflăm copiilor, încă de la cele mai fragede vârste,
dragostea de neam și țară, ar trebui să fim mândri că suntem români, având o istorie aparte.
An de an, în cadrul activităților desfășurate cu copiii preșcolari, încerc să marchez cât mai frumos
această sărbătoare, discutând, pe înțelesul lor, despre istoria acestei mari zile, despre obiceiurile și
tradițiile poporului român, despre drapelul național și portul popular, sperând că în acest mod, le voi
transmite și lor dragostea și respectul pentru această țară minunată.

122
 FACTORII REUȘITEI ȘCOLARE
Prof. înv. primar Gheorghiță Daniela-Mădălina
Școala Gimnazială Berteștii de Jos
Județul Brăila

Succesul școlar se referă la formarea în acord cu cerințele programelor școlare, la elevi, a

cunoștințelor, priceperilor, capacitatilor, abilităților, deprinderilor, atitudinilor, trăsăturilor de voință și
de caracter, necesare integrării socio-profesionale.
În ceea ce privește reușita școlară, se definește prin formarea la elevi, în corcondanță cu cerințele
programelor școlare, a structurilor cognitive, operaționale, psihomotrice și afectiv-motivaționale.
Insuccesul începe odată cu rămânerea în urmă la învățătură, ceea ce poate să decurgă pe mai
departe la abandon sau repentenție, fapt ce-l face pe elev sa aibă anumite trăiri cu o anumită intensitate.
Succesul elevilor mei din clasa I, din mediul rural, începe încă de la primii pași în școală. Pentru
ca trecerea de la grădiniță la un alt nivel să nu fie bruscă, am pregătit, la începutul clasei pregătitoare,
sala de clasă pentru a avea un ambient cât mai familiar astfel încât, elevul de vârstă mică să se poată
adapta treptat la cerințele educaționale ale învățământului primar.
Am creat un loc de joacă cu jocuri și jucării, un loc pentru întâlnirea de dimineață, dar și un loc
destinat pentru relaxare – bibliotecă, pentru familiazarea copilului cu modele de cărți cât mai variate, pe
înțelesul lor. De altfel, i-am responsabilizat, încă de mici, de la strângerea jocurilor și jucăriilor, până la
ordonarea caietelor și cărților sau chiar curățenie în jurul lor.
Am folosit metode interactive, jocuri diferite, întâlniri cu părinții, activități cu aceștia, plimbări
în aer liber, activităție extrașcolare, vizită la teatre, la Grădina Zoologică, serbări școlare și numeroase
activități specifice școlarului mic.
Am fost plăcut surprinsă să văd că, deși veneau din medii sărace, din familii numeroase, în care
părinții munceau toată ziua prin sat pentru un bănuț, mulți dintre ei având acasă frați mai mici de care
trebuiau să aibă grijă, neavând posibilități materiale, ce să mai vorbim de acces la internet, aceștia nu și-
au pierdut interesul pentru școală. Motivația lor de a învăța fiind foarte puternică, ei realizau că singurul
mod de a-și depăși situația era acela de a învăța. Deși acasă nu aveau condiții potrivite pentru învățare,
veneau întotdeauna cu temele făcute și rareori lipseau de la școală.
Aceste lucruri m-au impresionat foarte tare și m-a apropiat foarte mult de copii. În afară de relația
profesor-elev, am vrut ca aceștia să vadă în mine și un prieten în care să aibă încredere și la care să poată
apela atunci când au o problemă.
Am realizat lecții interactive, plăcute pentru copii, le-am dat posibilitatea să vadă o lume frumoasă
la școală, diferită de cea de acasă. Am vrut ca acești copii să vină cu plăcere la școală, ceea ce se și
întâmplă, iar reușita școlară se observă și ne bucură pe toți deopotrivă.
În fiecare an, mi-am propus ca ambientul școlar sa fie la fel de familar pentru ei, specifice vârstei,
dar și disciplinelor studiate în anul parcurs. Am decorat întotdeauna sala de clasă la începutul anului
școlar diferit de anii anteriori, au primit surprize numeroase cu diferite ocazii, am realizat activități variate
pentru ca succesul copilului să fie garantat, încă de la primii pași în învățămantul primar.

123
 PROIECT CARITABIL CU CENTRUL DE VÂRSTNICI
Prof. Gomboş Diana Adela
Şcoala Gimnazială Culciu Mare
Județul Satu Mare

„Dacă nu poţi să faci pentru oameni un bine mare, străduieşte-te să faci măcar unul mic.”
Sfântul Ierarh Luca al Crimeei

Voluntariatul este activitatea de interes public desfăşurată din proprie iniţiativă de către orice
persoană fizică, în folosul altora, fără a primi o recompensă materială.
Astfel, o dimensiune importantă a valorii voluntariatului este cea educativă. Voluntariatul are
extraordinare valenţe educative, fiind o formă de învăţare prin acţiune practică, care poate genera
dobândirea de cunoştinţe şi abilităţi. Indiferent că vorbim de o învăţare inductivă, care porneşte de la
situaţii generale, fie că vorbim de o învăţare deductivă, care porneşte de la exemple particulare,
voluntariatul este o metodă potrivită de a învăţa. Nefiind un proces rigid, voluntariatul are farmecul
flexibilităţii şi al alegerii libere, ceea ce îl face atractiv, învăţarea fiind un efect al implicării, şi nu un
scop în sine al acesteia.
Al doilea element definitoriu al voluntariatului este comunicarea. Barierele ridicate de timiditate,
frica de vorbit în public, greutăţile întâmpinate în crearea unor legături de prietenie sunt spulberate. Sub
marea umbrelă a comunicării, socializarea joacă un al treilea rol important. Astfel voluntariatul crează
punţi între oameni şi comunităţi, ne oferă posibilitatea interacţiunii cu grupuri sociale diverse cu care nu
interacţionăm în mod curent în activităţile noastre obişnuite, contribuind la creşterea abilităţilor sociale,
prcatice şi a valorilor, precum solidaritatea, toleranţa, spritul civic.
La baza voluntariatului stă principiul responsabilităţii. Respectul faţă de tine şi faţă de ceilalţi îl
câştigi prin responsabilitatea cu care iei anumite decizii.
În urma încheierii contractelor de colaborare cu Căminul de bătrâni „Sfântul Ioan” Satu Mare, s-
a stabilit un program de acţiuni în funcţie de evenimente, de marcarea unor zile la nivel naţional. Toate
activităţile au fost un prilej de a valida valoarea pe care o au persoanele vârstinice în viaţa noastră. Prin
implicarea copiilor, a părinţilor, participarea directă la aceste acţiuni a încercat să dezvolte simţul
omeniei, datoriei. Iată câteva exemple de activităţi desfăşurate: „Dăruind, vei dobândi”, „Împreună
pentru un zâmbet”, „Crăciunul –sărbătoarea bucuriei”, „O floare-ţi dau măicuţa mea”.
Obiectivele generale ale activităţilor de voluntariat au fost: încurajarea implicării elevilor ca
voluntari în activităţile desfăşurate cu persoane aflate în dificultate, în scopul susţinerii procesului de
incluziune socială a acestora, dezvoltare educaţională personală.
Nelson Mandela spunea „O societate care nu îşi preţuieşte persoanele în vârstă îşi neagă rădăcinile
şi îşi periclitează viitorul”.

124
 CALITĂȚILE CADRULUI DIDACTIC ROMÂN
Profesor înv. preșcolar Grad Victoria Cameilia
Grădinița cu Program Prelungit „Prichindel” Jibou
Județul Sălaj

Calitățile unui bun profesor nu se referă doar la competența sa didactică, ci și la capacitățile

empatice și sociale. Astfel, a avea competențe de specialitate – în funcție de domeniul predat și
pedagogice este important, dar nu de ajuns pentru a fi într-adevăr un profesor apreciat de către elevii săi.
În primul rând, calitățile unui bun profesor implică a avea anumite abilități sociale, de a pătrunde
în viața interioară a grupului de elevi, abilități empatice, de a înțelege copiii și a putea privi lumea prin
ochii lor, și nu în ultimul rând, valori superioare, căci profesorul este un model pentru elevii săi (sau ar
trebui să fie). Astfel, printre calitățile unui bun profesor, cele mai importante sunt tactul și talentul
pedagogic, capacitatea de a forma mintea tinerilor, de a preda în mod creativ și de a nu se limita doar la
un monolog plictisitor. De multe ori, nu ceea ce spune un profesor este important, ci modul în care o
spune. Modul în care un profesor comunică cu elevii săi este esențial, iar dacă acesta găsește moduri
atractive de a prezenta informațiile și încearcă o interațiune adevărată cu elevii săi, rezultatele se vor
observa imediat.
Printre calitățile unui bun profesor, dragostea pentru copii este esențială. Un bun profesor are o
vocație interioară pentru comunicarea adecvată a informației, dar el trebuie și să iubească și să înțeleagă
copiii. Atitudinea profesorului față de copii pune amprenta asupra relațiilor în clasă, iar dacă acesta le
arată elevilor săi dragoste, respect și înțelegere, procesul didactic va fi mult simplificat.
Empatia este și ea foarte importantă când se vorbește despre calitățile unui bun profesor: acesta
trebuie să cunoască psihologia tinerilor, să știe cum funcționează mintea lor și în primul rând să poată să
îi înțeleagă pe copii. Empatia înseamnă intuiție, întelegere, a putea să pătrunzi în lumea interioară a
copilului sau a tânărului și a putea să privești lucrurile din perspectiva sa.
Printre calitățile unui bun profesor se află si competențele sociale: un profesor care știe să
comunice cu elevii săi trebuie să fie sociabil, dezinvolt, deschis, să aibă abilități de relaționare dezvoltate.
Un profesor introvertit și închis în sine nu va avea vreun rezultat și nu va impresiona prin nimic pe elevii
săi. Este important să poți stabili o relație adevărată, bazată pe comunicare deschisă, respect reciproc și
chiar atașament pentru a avea un efect vizibil asupra minților tinere. Alte calități ale unui bun
profesor: abilități organizatorice, capacitatea de a organiza materia predată în segmente ușor de corelat,
de a pregăti fiecare lecție astfel încât să fie mai accesibilă, dar și mai interesantă pentru elevii săi.
Legat de aceasta, calitățile unui bun profesor includ și tact, măiestrie pedagogică și talent oratoric.
În concluzie, un profesor model ar trebui astfel să își formeze un stil pedagogic democratic și nu
autoritar, să țină cont de nevoile elevului, nu numai de obligațiile lui, să aibă acea vocație pentru cariera
lui, vocație ce înseamnă atât motivație interioară, cât și dragoste pentru copii. Printre calitățile ideale ale
unui bun profesor se numără și talentul pedagogic, abilitățile sociale și empatice și capacitatea de a
relaționa nu doar cu clasa de elevi, ci și cu fiecare elev în parte.

Bibliografie
x Dumitriu, Gh., Dumitriu, C.: „Psihopedagogie”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2004
x Hussar, E., Leonte, R.: „Ghidul învăţătorului – manager al clasei de elevi”, Editura Casei
Corpului Didactic, Bacău, 2005

125
 VIAȚĂ DE PROFESOR, PRIN OCHI DE PROFESOR
Prof. Grădinariu Claudia Florentina
Școala Gimnazială Nr. 11 Botoșani
Județul Botoșani

Parcă ieri intram pentru prima dată în sala de clasă. O tânără timidă, ce se pierdea printre copii și
care avea un singur scop: ca elevii ei să devină oameni, oameni buni.
De atunci a trecut mult, dar scopul a rămas același. Zi de zi încerc să intru în clasă cu zâmbetul
pe buze și cu cea mai bună dispoziție, să fiu acolo pentru ei, să le cunosc nevoile, să îi sprijin, să ne
jucam, să exploram și să învățăm unii de la alții. Încerc să îmi fac timp pentru poveștile lor în pauze, să
simtă că sunt acolo și îmi pasă! Să aibă încredere, e esențial! Râdem la glume și muncim mult, ne luăm
la revedere până mâine! Să îi vezi aliniați, așteptând îmbrățișarea de la doamna, când ar putea să iasă
grăbiți din sală, e cea mai mare satisfacție pentru un profesor.
Cel mai greu lucru este să lași problemele lor la ușa de la intrarea casei tale, să nu le iei cu tine și
să îți afecteze și familia, că pe tine oricum te afectează. Să auzi „Eu nu am tată!”, „Eu nu am mamă!”
este cumplit! Să știi că nu poți ajuta doare, dar îți poți deschide brațele și inima! Poate ne regăsim, noi,
profesorii, în multe dintre istorioarele lor și trebuie să mascăm acea durere, să fim sprijin, să fim discreți,
să disimulăm, să avem grijă la emoții...
Ei ne învață cele mai frumoase lecții: lecția simplității, lecția bucuriei, lecția aprecierii sincere,
lecția umorului, lecția negocierii inocente, lecția bunătății. Noi suntem acolo, profesori pentru ei, iar ei
sunt, fără să știe, profesori magnifici pentru noi. Încercăm să le transmitem tot ce este mai bun și mai
frumos din noi, tot ce am învățat singuri din cărți sau ajutați de profesori în băncile școlilor, iar la finalul
zilei ne dăm seama că cea mai importantă lecție ne-o predau ei: elevii de azi, de mâine și din fiecare zi...
Ne privesc mereu ca pe niște modele, surse de inspirație și este o mare responsabilitate. Ne dăm
seama că ne observă, ne analizează și, constant, noi le transmitem informații.
Este minunat să îți vezi chipul prin ochii lor, prin desene și picturi! Ne dăm seama cât de mult
contează orice gest al nostru, orice postură, ținută, expresie nonverbală sau paraverbală.
Suntem mereu atât de grăbiți și uneori, neatenți la detalii. Cât de bine este că îi avem pe ei, ai
noștri elevi, să ne amintească, printr-un gest inocent, printr-o privire, că avem timp, avem timp de prețuit,
de trăit, de râs, de jucat, de învățat.
Ei au mereu timp. Copiii nu pierd timp cu lucruri mărunte, ei se îngrijesc să fie fericiți. Și nu le
trebuie mult: doar iubire!
Și cred că noi cunoaștem totul și sunt uimiți când le spunem : Mă documentez și mâine reluăm
discuția. Acum nu am un răspuns clar și nu aș vrea să greșesc. Și noi suntem oameni și avem nevoie de
înțelegere, și noi greșim, și noi învățăm. Și cât de mult contează să știi că este în regulă să cauți
răspunsuri, este în regulă să nu știi totul. Orice copil trebuie susținut, iubit, încurajat. Fiecare este bun la
ceva, trebuie doar să găsească acel lucru, să se perfecționeze și să fie fericit și mulțumit. Asta putem face
noi: să îi îndrumăm și să îi sprijinim necondiționat. Iar peste ani să întâlmin oameni, oameni buni și
fericiți.
Trăim emoții puternice de fiecare dată când îi revedem, vrem să știm că le este bine, micilor noștri
oameni mari! Ne bucurăm de prezent, de școală, de vacanțe. Ne bucurăm, oare, de vacanțe? De toată
vacanța?!
Le ducem dorul în vacanțe, îi așteptăm în prag, iar locul nostru este la catedră, cât timp vom simți,
zi de zi, aceste emoții.

126
 PROMOVAREA CALITĂȚII EDUCAȚIEI PRIN INTERMEDIUL
PROIECTELOR EDUCAȚIONALE

Prof. Gugiu Viorica

Grădinița Nr. 35 București

O şcoală responsabilă trebuie să respecte o serie de condiţii şi criterii. În primul rând, ea e

răspunzătoare educaţional şi civic pentru ceea ce produce în şi pentru societate. În al doilea rând, o astfel
de şcoală, dă seama de rezultatele produse, cu alte cuvinte este capabilă să-şi recunoască, să-şi planifice
şi să-şi evalueze resursele în termeni de scopuri şi rezultate. Pentru a deveni responsabilă, ea trebuie să
respecte o serie de condiţii şi criterii, să-şi revizuiască scopurile, atitudinile, să-şi evalueze periodic
rezultatele.
Unul dintre proiectele la care am participat alături de preșcolarii de la grupă și care a avut un
impact deosebit în rândul acestora a fost „Ecogrădinița”. În inițierea acesuia am pornit de la un citat de
Eugen Pora: „A întelege natura înseamnă a întelege viitorul, dar a face ceva pentru salvarea naturii atât
de ameninţată azi, înseamnă a contribui la fericirea omenirii", fiind convinsă că una din cele mai grave
şi dificile probleme care preocupă omenirea este problema degradării mediului înconjurător. Pământul
nu aparţine omului ci omul aparţine pământului. Atitudinea faţă de natură este o problemă de educaţie,
de cultură. Păstrarea nealterată a naturii este necesară ca şi menţinerea curăţeniei în propria locuinţă. O
stradă,
dă, un
u parc, o pădure din apropierea oraşului în care locuim, sunt elemente ale mediului nostru de
viaţă.
ă. Natura este pentru om avutul său cel mai de preţ. Ocrotirea naturii în ţara noastră se bucură de o
veche tradiţie manifestată în primul rând prin dragostea faţă de frumuseţile naturii ce şi-a găsit ecoul în
minunatele legende, basme şi proverbe, în poeziile populare şi culte. Civilizaţia umană are de multe ori
urmări nebănuite asupra mediului natural, determinând dispariţia unor peisaje, mărturii geografice, plante
sau chiar animale.
Natura a atras dintotdeauna copiii, iar noi, cadrele didactice avem menirea să le îndrumăm primii
paşi în universul ecologiei. Prin diferite activităţi atractive putem trezi interesul şi curiozitatea
preşcolarilor pentru natură, determinându-i să iubească natura, s-o protejeze, să devină prietenii ei, să
creeze o atitudine pozitivă faţă de problematica mediului înconjurător. Astfel se formează un
comportament ecologic şi responsabilitatea faţă de mediul încojurător.
Scopul proiecului a fost educarea copilului în spiritul responsabilităţii faţă de natură şi viaţă,
pentru păstrarea echilibrului natural al planetei, iar ca obiective cadru:
x Dobândirea cunoştintelor, abilităţilor şi atitudinilor pe care fiecare copil trebuie să le
stăpânească referitor la protejarea mediului înconjurător;
x Conştientizarea diversităţii şi importanţei problemelor ecologice, ca şi a diversităţii
comportamentelor umane care afectează mediul;
x Dezvoltarea respectului faţă de mediu şi a responsabilităţii – ca elemente definitorii pentru
stilul individual de viaţă;
x Conştientizarea rolului fiecărui om în realizarea unei lumi mai bune şi a unui mediu mai
sănătos;
x Necesitatea ca fiecare persoană să-şi asume responsabilitatea nu numai pentru propriile fapte
ci şi pentru starea întregii planete;
x Cunoaşterea relaţiilor existente între un mediu sănătos şi propria noastră sănătate.
Obiectivele operaţionale au fost:
¾ Pentru copii:
x Să aplice norme de comportare specifice asigurării sănătăţii şi protecţiei omului şi naturii;

127
 x Să manifeste disponibilitatea în a participa la acţiuni de îngrijire si protejare a mediului,
aplicând cunoştinţele dobândite;
x Să aprecieze în situaţii concrete corectitudinea unor comportamente şi atitudini în raport cu
normele prestabilite şi cunoscute de protejare a mediului înconjurător;
x Să folosească informaţiile transmise prin intermediul activităţilor de cunoaştere a mediului în
elaborarea de generalizări şi judecăţi de valoare;
¾ Pentru cadrele didatice:
x Să construiască un mediu educaţional care să motiveze copilul în procesul de protejare a
naturii;
x Să conştientizeze copiii de importanţa protejării mediului înconjurător;
x Să îndrume copiii în realizarea de lucrări prin folosirea de materiale reciclabile;
x Să implice părinţii copiilor de la grupă în desfăşurarea unor activităţi împreună cu copiii
având ca tema protejarea naturii.
¾ Pentru părinţi şi comunitate:
x Să manifeste sensibilitate faţă de problemele mediului;
x Să manifeste dorinţa de a colabora în cadrul unor activităţi de protecţie a mediului;
Contextul în care s-a desfășurat proiectul l-a constituit necesitatea formării la preşcolari încă de
timpuriu a atitudinilor şi aptitudinilor necesare protejării mediului înconjurător, încurajarea atât a copiilor
cât şi a părinţilor acestora să ducă o viată sănatoasă, în armonie cu natura. În urma desfășurării acestui
proiect am pus bazele formării la preșcolari a unor atitudini de îngrijire, de păstrare a curăţeniei mediului
înconjurător şi de evitare a risipei, de folosire a diverselor materiale din natură în mod raţional, de
realizare a unor lucrări folosind materiale reciclabile, de îngrijire a animalelor şi a plantelor, de
participare directă la acţiuni de curaţire a spatiului verde, colectarea deşeurilor, au fost realizate desene,
modelaje şi picturi inspirate de activităţi de protejare a mediului încojurător.

NE MAI PLACE SĂ ÎNVĂȚĂM?

Prof. Gyuretta Gabriela
Școala Gimnazială ,,Mihai Peia” Reșița
Județul Caraș-Severin

Cu siguranță, da! Și când afirmăm acest lucru, ne referim la învățarea unei limbi străine. E
valabil atât pentru elevii din clasele primare, care învață cu mare plăcere prin cântec și joc, dar și pentru
cei din clasele gimnaziale. Dorința de cunoaștere, setea de nou, curiozitatea îi determină pe cei mari să
participe activ la culegerea de informații, prelucrarea și prezentarea lor cât mai original. Jocul este
activitatea de bază în copilărie, cu finalități și dimensiuni formative. Jocul poate fi ușor transformat în
metodă de învățare. Învățarea prin joc se referă la acumularea de cunoștințe, la formarea de priceperi și
deprinderi prin intermediul jocului. Dacă este jucat involuntar, finalitățile nu vor întârzia să apară. Elevii
sunt provocați să compare, să clasifice și să analizeze; în același timp își dezvoltă imaginația și
creativitatea, își formează anumite deprinderi de grup.
De asemenea, învățarea prin cântec face activitățile nu doar mai plăcute, ci și mai eficiente și
de durată. Muzica este o cale de influențare a modului în care copiii se percep pe ei înșiși. Muzica este
un mijloc de a ajuta copiii să se relaxeze și să asimileze cu ușurință informațiile. Cântatul cu elevii
permite dascălului să fie văzut și în alt rol: acela de prieten și suporter. Cântecele ajută, și ele, la
îmbogățirea vocabularuilui. Elevii își însușesc cuvinte noi, pe care apoi reușesc să le folosească în mod
adecvat. Cântecele trebuie să fie interesante, relevante și să asigure o bază pentru învățarea ulterioară.

128
Apar întrebări de genul: ,,Dacă e prea mult pentru copil? Dacă nu va face față la limba română?” Întrebări
poate justificate, doar că e dovedit faptul că învățarea timpurie a unei limbi străine îl ajută pe copil să
devină un adult complet. Unui copil îi este întotdeauna mult mai ușor să învețe ceva nou decât unui adult.
Limbile străine ne deschid orizonturi noi și ne dezvoltă diverse abilități. Învățarea lor aduce doar
avantaje: fie ne sunt de folos când călătorim, fie că ne facem prieteni care provin din culturi diferite sau,
pur și simplu, ne aprofundăm cunoștințele. O limbă străină îți oferă o nouă viziune asupra lumii. Elevul
observă un alt mod de gândire, cu tradiții și obiceiuri diferite, lucru care îl pregătește pentru viața de
adult.
Copilul are capacitatea de a asimila informații fără efort deosebit la vârsta școlară mică, atunci
când învățarea unei limbi străine pare un joc. Astfel, se dezvoltă abilități de comunicare prin învățare
activă: cântece, jocuri, mișcare, povești. La acestea se adaugă teme atractive, pragmatice și de interes,
prezentate într-o manieră cât mai plăcută. Conținuturile alese cu grijă de dascăl au rolul de a trezi interesul
și plăcerea copiilor de a învăța cu drag. Pentru ca o activitate să fie eficientă, e nevoie de alegerea unui
matreial didactic variat, de exerciții de pronunție și intonație, de sarcini de lucru motivante și
diversificate.
În cazul elevilor din clasele gimnaziale se observă interesul și plăcerea față de cultura și
civilizația altor țări. Importantă în această situație e organizarea de activități pe grupe pentru a stimula
interacțiunea. Astfel, elementele specifice unei limbi straine devin funcționale fără mare efort. La fel ca
și în cazul celor mici, importante sunt temele motivante de lucru și folosirea metodelor și mijloacelor de
învățământ diversificate. Efectuarea de ,,călătorii” virtuale în țări străine, realizarea de portofolii, care să
cuprindă performanțele individuale, toate acestea sunt apreciate de elevi și realizate cu drag.

PROFESOR ÎN ROMÂNIA - REFLECȚII DESPRE STAREA DE BINE ȘI

CULTIVAREA RESPONSABILITĂȚII
Prof. Herța Gabriela-Elena
Școala Gimnazială Romuli
Județul Bistrița-Năsăud

Voi începe cu câteva considerații generale care pot afecta starea de bine în școlile din România
și nu numai. Cercetările socio-educaționale din ultimii ani pun în evidență rolul determinant al
următoarelor aspecte: infrastructura școlară, programul educațional, resursele umane, sistemele de
suport, incluziunea socială, activitățile extracurriculare și implicarea părinților (mai multe informații
despre starea de bine a elevilor și profesorilor din școlile românești pot fi consultate pe site-ul Asociației
Europeane a Profesioniștilor în Educație EDUMI - Cojocea, Petcu, Milășan, 2021).
Starea clădirilor școlare, facilitățile și resursele disponibile pot afecta calitatea mediului de
învățare și starea de bine a elevilor și cadrelor didactice. În România rurală avem școli mari și mici, dar
nu întotdeauna prietenoase. Nici în urban situația nu pare a fi cu mult mai bună.
Relevanța și eficacitatea programului educațional pot influența nivelul de satisfacție și starea de
bine a elevilor. Și, totuși, oricât de bună ar fi programa școlară, dacă profesorii nu se împrietenesc cu ea,
nimic nu merge cum ar trebui și ne plângem, cu toții, că e încărcată, că e inadecvată, că e perimată sau
prea mult dusă în viitor. Oricâte programe educaționale am iniția, dacă nu le implementăm cu seriozitate
și nu le apreciem eficiența cu suficient scepticism, nu vom reuși să producem acea masă critică necesară
unei educații de calitate.
Prezența unor cadre didactice motivate și bine pregătite poate contribui la o atmosferă școlară
pozitivă și la starea de bine a elevilor. În România zilelor noastre, singura motivație de nezdruncinat mai

129
poate fi vocația și iubirea de oameni. Cât despre buna pregătire a profesorului, cred că nu e suficient să
ai diplome, gradații de merit și o titularizare avantajoasă. Dacă nu comunici cu sociologi, antropologi,
artiști și reprezentanți ai mediului de afaceri, dacă nu te oprești să observi periferia și satul românesc (atât
cât a mai rămas din el), te îndepărtezi de realitate și obosești pe un drum fără folos, care duce spre nicăieri.
Dacă tu, ca profesor, nu realizezi că trebuie să te adaptezi permanentelor schimbări din social, dacă nu ai
dorința să încerci o cunoaștere de ansamblu, te vei rătăci, vei obosi și vei pierde, pentru că generațiile
actuale vin repede spre noi și ei, copiii, elevii noștri, nu se vor simți datori să ne asculte dacă nu avem
ceva serios și captivant de spus.
Există servicii și resurse disponibile pentru a oferi suport elevilor cu nevoi speciale sau care
întâmpină dificultăți în procesul de învățare. Promovarea unui mediu școlar incluziv și respectuos poate
avea un impact pozitiv asupra stării de bine a tuturor elevilor. După o experiență de câteva veri cu ateliere
la care au participat mulți copii speciali, cu cerințe educaționale speciale, după câteva participări la Gala
Voluntariatului SNAC și o vizită la groapa de gunoi a Clujului, la Pata-Rât, am realizat că, în sfârșit mi-
e bine în pielea mea de profesor, că pot să fac mai mult, și vreau să fiu mereu mai bună decât în ziua ce-
a trecut deja. Contactul cu realitatea dură te trece prin toate stările posibile, apoi te luminează și te
mobilizează să intri în competiție cu tine-însuți, să ai mereu un zâmbet pentru cei care au nevoie și să nu
te sperii de cei care sunt altfel. Cu diversitatea nu te lupți, o cercetezi, te străduiești să o înțelegi și o
accepți. Abia atunci treci dincolo de integrare și experimentezi incluziunea.
Oferta de activități extracurriculare și evenimente sociale poate contribui la dezvoltarea unei
comunități școlare coezive și la starea de bine a elevilor. Aș pleda pentru întoarcerea la natură, pentru o
cetățenie de mediu. Exercițiul civic și activitățile în natură sunt cele mai sigure căi de asigurare a stării
de bine și a succesului. Natura ne oferă, în egală măsură, terapie și învățare profundă.
Relația și colaborarea dintre școală și părinți pot influența și îmbunătăți starea de bine a elevilor.
Părinții care au avut experiențe neplăcute în trecutul lor școlar trebuie înțeleși și provocați la rezolvarea
problemelor care-i fac reticenți, sceptici, vocali sau impulsiv-violenți față de instituția școlară și în special
față de profesori. Conflictul este acceptat doar în măsura în care generează progres. Părinții nu vor
coopera dacă provocăm orgoliile și noi, profesorii, nu vom avea câștig de cauză dacă vom încerca
insistent să ne revendicăm poziția pe care ne-o dorim sau o considerăm adecvată. Stima noastră de sine,
dacă e corect alimentată, ne va ajuta să facem față tuturor provocărilor. Nimic nu e ușor când e vorba de
a reuși, dar merită efortul!
Rezumând cele mai sus menționate, starea de bine presupune responsabilitate, implicare, toleranță
și perseverență din partea tuturor celor implicați în actul educațional, în interesul educabililor. Un
profesor care reușește să experimenteze starea de bine în școală va contribui din plin și la cultivarea
responsabilității în rândul elevilor, atitudine esențială pentru dezvoltarea lor personală și academică.
Această abilitate îi pregătește pentru viața de adult și îi ajută să se implice activ în procesul de învățare.
Starea de bine și responsabilizarea se condiționează reciproc.

Bibliografie
x Cojocea, M., Petcu, I., Milășan, A. (2021). Teachers and children well-being: resources, impact
and practical ideas / Starea de bine a profesorilor și elevilor: resurse, impact și idei practice.
Bucureșți, Asociaţia Europeană a Profesioniştilor din Educaţie EDUMI - Edumi.ro

130
 IMPORTANŢA FOLCLORULUI ÎN EDUCAŢIA PREŞCOLARILOR
Prof. înv. preșcolar Hurjui Vironica Domnica
Școala Gimnazială ,,Samson Bodnărescu” Gălănești
Grădinița cu Progrm Normal Hurjuieni
Județul Suceava

În cadrul procesului complex şi îndelungat de formare a personalităţii copilului, cunoaşterea

activitaţilor şi manifestărilor folclorice au o importanţă deosebită datorită conţinutului de idei şi
sentimente, a faptelor care oglindesc trecutul bogat şi plin de speranţă al poporului nostru.
Aceste creaţii ale folclorului nostru trezesc în sufletul şi în mintea copiilor dragostea pentru
folclor şi tradiţii dar şi respectul pentru cei ce le-au creat, înaintaşii noştri.
De asemenea, ele formează la copii dragostea şi preţuirea pentru folclorul autentic, mai ales în
condiţiile în care acesta tinde a fi uitat şi chiar înlocuit cu producţii noi fără substanţă sau valoare artistică.
Experienţa dobândită până acum în realizarea activităţilor desfășurate cu copiii preşcolari, atestă
în modul cel mai convingător că valorile estetice şi etice cuprinse în activitățile folclorice constituie o
sursă inepuizabilă pentru formarea umanistă şi morală a copiilor.
În acelaşi timp, folclorul, precum bine se ştie, reflectă o anumită viziune despre lume şi viaţă,
exprimă noianul de idei şi sentimente, convingeri pe care poporul român le-a trăit şi pentru a căror
înfăptuire a luptat de-a lungul istoriei.
La vârsta preşcolară sunt greu de înţeles evenimentele petrecute de Crăciun, Bobotează, Paşte.
Noi, educatoarele încercăm să transmitem din generație în generație, portul, graiul, obiceiurile şi datinile
așa cum le-am moştenit de la străbuni.
O ocazie eficientă de valorificare a tradiţiilor populare şi a obiceiurilor româneşti o constituie
serbările. Valorificând frumusețea tradițiilor și obiceiurilor populare în cadrul serbărilor cu preșcolarii
reușim să înfrumusețăm viața copiilor, îi ajutăm să cunoască tradițiile românești și rolul important pe
care-l au în viața oamenilor din cele mai vechi timpuri, modul cum aceste tradiții au dăinuit peste timp.
Cu acest prilej introducem copiii într-o lume frumoasă a cântecului, dansului, poeziei, poveștilor,
glumelor, proverbelor, zicătorilor și strigăturilor a unor evenimente tradiționale - Crăciunul, Paștele, Moș
Nicolae, etc.. Textele cântecelor si poeziilor, a colindelor, plugușorului, sorcovei, transmit urările de bine
în legătură cu unele îndeletniciri străvechi ale românilor: uratul, semănatul, păstoritul. Cu aceste ocazii
copiii își îmbogățesc vocabularul cu expresii populare, proverbe, zicători, strigături, pătrund în tainele
limbii materne și în comorile înțelepciunii populare.
Folosind proverbele și zicătorile am putut educa la copii calități morale ca: cinstea, răbdarea,
modestia, dragostea de muncă, de oameni și de țară, bunătatea, curajul, respectul față de cei mari, acestea
fiind finalizate prin concursuri ca: „Doi prieteni adevărați” sau „Spune totdeauna adevărul", „Intre
adevăr și minciună". În lectura basmelor și poveștilor am folosit proverbe ca: „Până nu pățești nu te
cumințești” ‚ „Vorba dulce mult aduce” ‚ „Capul face capul trage”, iar în cadrul lecturilor după imagini
am folosit proverbe ca: „Prietenul la nevoie se cunoaște" iar în jocurile libere am folosit proverbe
ca „Leneșul mai mult aleargă și scumpul mai mult păgubește" sau ,,Spune-mi cu cine te împrietenești,
ca să-ți spun cine ești”.
Costumele populare, cămașa şi catrinţa, brâiele şi opincile, camaşa şi iţarii sunt primenite și
pregătite pentru spectacolul mult aşteptat.Atmosfera de sărbatoare din sala de festivităţi prin ornarea şi
decorarea cu elemente specifice sărbătorilor constituie un alt prilej de bucurie pentru copii, ei

131
descoperind tradiţiile şi obiceiurile practicate în timpul sărbătorilor de iarnă, simt şi preţuiesc frumuseţea
obiceiurilor şi traditiilor de Crăciun.
Pentru cea mai așteptată sarbătoare din decembrie, Craciunul, românii au apelat în egală masură
la tradiție, știind să accepte și obiceiuri mai recente. Întâmpinată cu bucurie, Nașterea Mântuitorului
aduce cu ea și o sumă de practici foarte vechi prin care se celebra Echinocțiul de Iarnă, momentul în care
natura da speranțe că va renaște.
Obiceiul colindatului a înglobat în el nu numai cântec și gest ritual, ci și numeroase mesaje și
simboluri ale unei străvechi spiritualități românești. El s-a păstrat asociindu-se cu celebrarea marelui
eveniment creștin care este Nașterea Domnului Iisus Hristos. In ajunul Craciunului, pe înserat, în toate
satele din țară, începe colindatul. Copiii cu steaua vestesc Nașterea Domnului și sunt primiți cu bucurie
de gazdele care îi răsplătesc cu mere, nuci și colaci.
Pentru cel mai important moment, trecerea în noul an, pregătirile se reiau. În saptamâna dintre
Crăciun și Anul Nou, în toate satele cetele de flăcăi se pregătesc pentru "urat", sistem complex de datini
și obiceiuri. Pe înserat, în ajunul anului sunt așteptați să apară „Ursul”, „Capra”, „Căiuții”, „Malanca”,
„Jienii”, „Mascații” etc.
În atmosfera spirituală a Crăciunului, interpretarea unor dansuri populare dă posibilitatea de a
cunoaşte sufletul ţăranului român, frumuseţea portului şi cântecului popular.
Dansurile populare prin frumuseţea costumelor, a melodiilor sunt îndrăgite de copii şi interpretate
cu multă pasiune aproape la toate serbările.
Cântecele populare întâlnite la toate serbările antrenează, tonifică şi energizează gândirea,
memoria, atenţia, imaginaţia, creativitatea, spiritul de disciplină, prietenia. Daca jocul şi cântecul nu este
trăit, nu poate pune în rezonanţă corzile sufleteşti ale fiinţei umane.
Datorită forţei inegalabile de penetraţie artistică a patrimoniului folcloric, copilului, de pe
acum, i se „luminează mintea” şi i se „încălzeşte” inima, participând afectiv la năzuinţele şi aspiraţiile
strămoşilor noştri.
Prin această comuniune “cu” şi adeziune “la” ceea ce a făurit “ geniul” creaţiei populare, copiii
învaţă să înţeleagă trecutul nostru istoric şi să-l apropie de prezent, prin aceea că încep “să descifreze’’
faptul istoric în dinamica sa, pe temeiul viu al existenţei populare româneşti: ce am fost, ce suntem, ce
vom fi în viitorul mai mult sau mai puţin apropiat.
Un alt pas în promovarea tradițiilor locale a fost să amenajam în grădiniță un „ colț folcloric”
împreună cu preșcolarii. Aceștia s-au alăturat efortului nostru și i-au rugat și pe părinți sau bunici să le
procure obiecte. Astfel am reușit să dotăm „ colțul folcloric”cu un costum popular foarte vechi, cu
costume populare în miniatură, cu vase din pământ specifice zonei noastre. Unele dintre aceste obiecte
le-am pus la îndemâna copiilor, care le-au folosit in jocurile lor de creație, iar o parte din ele i-au inspirat
pe aceștia în realizarea unor lucrări artistico-plastice, străduindu-se sa redea modelele decorative pe care
le-au văzut.
Activitățile extracuriculare la rândul lor au un rol important în încercarea noastră de a le cultiva
copiilor sentimente pozitive fata de bogățiile și frumusețile satului în care se dezvolta și mai ales se
formează ca individ, păstrător de tradiții și obiceiuri. Pentru a face cunoscute copiilor creațiile de arta, pe
care locuitorii zonei noastre le-au realizat in decursul istoriei am fost cu copiii la Muzeul Satului de la
Căminul Cultural. La început am admirat costumele populare specifice zonei cuprinzând în alcătuirea lor
informații despre trecutul istoric. Am atras atenția copiilor la vechimea acestor costume, apoi am denumit
fiecare piesa in parte. În continuare le-am spus ca în urma cu foarte mulți ani fiecare om avea mai multe
costume populare, deoarece îmbrăcămintea era diferita de cea de azi. Erau costume de sărbătoare, pe care
le îmbrăcau la biserica și la joc. Hainele de sărbătoare erau cu mai multe modele. Croiala, alcătuirea,
cromatica pieselor de port ilustrează gustul, concepția despre frumos a comunității. Toate aceste lucruri
le-am explicat copiilor pe înțelesul lor. Ceea ce i-a impresionat foarte mult a fost atunci, când au auzit,

132
că și copiii purtau zilnic costume populare nu numai la serbare. Tot la muzeu am admirat diferite unelte
si obiecte de uz casnic: războiul de țesut, oale de lut, melița, căni de lut. Tot la muzeu au admirat uneltele
si armele strămoșilor noștri. Am constatat cu bucurie că unii copii au descifrat inițialele inscripționate
pe unelte, locul unde au fost găsite, anul descoperirii. Le-am spus copiilor că în zilele următoare vom
confecționa și noi din plastilină unele obiecte pe care le-au văzut la muzeu.
Cultivarea dragostei și respectului pentru valorile spirituale românești, familiarizarea copiilor cu
diferite obiceiuri și datini din țară, afirmarea talentelor si evaluarea rezultatelor prin spectacole si
concursuri muzicale sunt obiective pe care noi educatoarele ni le propunem sa le realizam in activitățile
din grădiniță. Romania fiind o tara cu o bogata tradiție folclorica contribuie la formarea personalității
copiilor de la cea mai fragedă vârsta. Prin folclor, copiii pot sa cunoască și să prețuiască mai mult lupta
poporului pentru libertate sociala și națională, frumusețea limbii și a țării sale, sentimentele si năzuințele
celor de ieri și de azi.
Folosirea folclorului şi artei populare în procesul instructiv-educativ din grădiniţa de copii,
contribuie la îmbogăţirea şi extinderea orizontului cultural artistic al copiilor, la educarea sentimentelor
de dragoste şi admiraţie, de mândrie şi de respect faţă de comorile creaţiilor populare, la formarea
personalităţii copilului preşcolar.
O educatoare pasionată de munca sa, dar şi de folclor, trebuie şi poate desfășura activităţi
obligatorii, activităţi alese si activitati extracurriculare, prin care săpromoveze folclorul autentic,
demonstrând astfel, în mod practic că şi prin folclor pot fi realizate scopurile şi sarcinile educării şi
formării copilului preşcolar.
„Nimic nu-i mai frumos, mai nobil, decât meseria de educator, de grădinar de suflete umane, de
călăuză a celor mai curate și mai pline de energie mlădie” (D. Almas). Să-i învățăm pe copii să prețuiască
și să respecte obiceiurile și tradițiile în care s-au nascut, să-i învățăm să iubească meleagurile natale,
portul românesc și pe români. Să le sădim în suflet aceste elemente definitorii ale identitatii neamului
românesc fără de care nu am mai putea ști de unde venim și cine suntem de fapt noi românii pe acest
pământ. Să-i ajutăm pe copii să înțeleagă imensitatea tezaurului nostru folcloric în care arta populară
românească este o minunată oglindă în care se reflectă cu cea mai mare intensitate frumusețea României,
istoria și mai ales sufletul neamului.

Bibliografie
x Andrei, Mariana, 2005, „Introducere în literatura pentru copii”, Editura Paralela 45, Piteşti
x Mitu, Florica; Antonovici, Ştefania, 2005, „Metodica activităţilor de educaţie a limbajului în
învăţământul preşcolar”, Humanitas Educaţional, Bucureşti
x Revista „Învățământul preșcolar” 1-2 2000

SUNT MÂNDRĂ DE PROFESIA MEA

Prof. înv. preșcolar Iacob Iuliana
Grădinița cu Program Prelungit „Prichindel” Jibou
Județul Sălaj

Frumusețea și plăcerea pe care le-am simțit în meseria mea înseamnă implicare emoțională,
comunicare continuă, cunoștințe noi, creativitate, naturalețe și iubire, consecvență și încredere oferite
copiilor. Acestea sunt ingredientele succesului. Mă regăsesc total în ceea ce fac și, deși este greu și uneori
obositor, nu mă văd făcând altceva. Educatoarele ajung să fie adevărate modele pentru cei mici, însă și
ele, la rândul lor, au ca și reper profesional pe propriile educatoare. Am visat de mică să fiu educatoare.

133
De ce? Am avut o educatoare creativă care era întotdeauna cu zâmbetul pe buze. Ea mi-a arătat că nu
există tristețe, întotdeauna avea un praf magic pe care îl scotea din mânecă și orice durere, orice supărare
dispărea. Ador ceea ce fac, nu aș putea practica o altă meserie. Nu mi-a fost ușor să mă adaptez sistemului
în care am ales să lucrez, dar merită! Merită, pentru că în fiecare dimineață mă așteaptă ochișorii mari
care mă strigă ,,doamna”. Mă regăsesc în meseria pe care o practic! Meseria de educator este cea mai
frumoasă profesie, care nu seamănă cu nici o alta. Principala calitate a unei educatoare este vocația
pedagogică, exprimată în ,,a te simți chemat, ales pentru această sarcină și apt pentru a o îndeplini”.
Din prisma dascălului român în România modernă, învăţământul parcă nu vrea să se despartă de
trecut pe de o parte, când ne gândim la metode didactice, iar pe de altă parte adaugă foarte multe statistici,
situaţii, adrese, anexe care nu au existat în trecut, deşi atunci nu exista nici calculator, internet, email,
baze de date.
Bun sau rău, iubit sau hulit, profesionist sau mai puţin pregătit, cu înclinație către meserie sau
lipsit de tact pedagogic, dascălul român este bugetar, dar mai ales, un birocrat. Un curs principal, la
facultate, ar trebui să fie despre întocmirea de documente, îndosariere, arhivare. De la an la an, cadrul
didactic se transformă din dascăl în manager, administrator, funcţionar. „Scopul educaţiei ar trebui să fie
pregătirea unor oameni care să acţioneze şi să gândească independent şi care, în acelaşi timp, să vadă în
slujirea comunităţii realizarea supremă a vieţii lor.” – Albert Einstein
Dorim să implementăm programe europene, dorim să aplicăm la clasă metode noi, inovatoare,
metode atractive, practice, dar nu suntem sprijiniţi informaţional, financiar. Fără resurse materiale şi cu
sincope în ceea ce priveşte transmiterea corectă şi totală, cursivă, continuă a informaţiilor, a cunoştinţelor
noi, ne tot poticnim.
Cum putem face un experiment, o lecţie demonstrativă, dacă nu avem nimic, doar noi şi dorinţa
de a preda, doar copiii din faţa noastră şi dorinţa acestora de a învăţa? Cumpărăm materiale din salariul
nostru, cu sprijinul părinţilor şi cam atât. Desfăşurăm multe activităţi în calitate de voluntar, pentru că
nu există remuneraţie corectă. Noi nu contăm pentru nimeni, copiii ţării nu sunt importanţi pentru viitorul
nostru? Când lucrăm cu copiii este o altă lume, oferim tot ceea ce avem mai bun, ne străduim să fim
informaţi şi activi pentru ei, să le cizelăm frumos viitorul. În afara orei de curs ne aşteaptă grijile,
problemele, birocraţie, opoziţia superiorilor. Fără resurse pentru materialul didactic necesar în
desfăşurarea activităţilor instructiv-educative, foarte multe documente de întocmit, dosare de făcut. Ne
sufocă creativitatea, ne anesteziază partea ludică, ne oboseşte fizic şi intelectual. Tot ceea facem facem
cu plăcere, cu dăruire pentru educaţie, pentru învăţământ, cu iubire pentru copiii care se oferă nouă
inocenţi, naivi, încrezători. Căutăm mereu în noi energia, scânteia de a merge mai departe, de a fi mai
buni, mai informaţi, mai dedicaţi pentru a nu uita calea pe care am pornit.
Am realizat că pot face foarte multe lucruri din poziţia de dascăl român dedicat meseriei sale, că
eu, tu, el, ea, noi suntem o resursă importantă pentru copii, că pot face mult mai multe dacă există credinţă
în ceea ce facem, în meserie, aplecare către interesele copiilor.
Fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în jur! Ne dorim cu tărie să avem energie pentru această
menire deosebită, să avem puterea de a merge pe drumul educaţiei moderne, să avem onoarea de a
modela caractere, comportamente, vieţi. Aprinde în tine flacăra pasiunii pentru educaţie, pentru copii,
luminează-le acestor omuleţi calea pentru a rămâne în sufletul lor ca o atingere caldă şi fină, pentru a fii
în amintirea lor steaua de pe cerul vieţii. Porneşte motoraşul din tine şi în jur vei observa că roiesc copii
fericiţi pentru atenţia ce le-o acorzi, fiindcă sunt importanţi, fiindcă reprezintă viitorul, iar munca, efortul
depus îşi au rostul, merită, valorează. Dascălul român reprezintă o resursă naţională. Este greu, este
frumos, este solicitant, dar nu este imposibil! Alege tu, dascăl român, cum vrei să rămâi în amintirea
copiilor tăi!

134
 DASCĂLUL ŞI ETERNITATEA
Bibliotecar prof. Ilieş Ioana
Liceul Tehnologic „Constantin Brâncuşi” Dej
Județul Cluj
Într-o seară, aflându-mă la teatru, după sfârşitul primului act m-am ridicat şi am început să privesc
lumea din sală. Un prieten care stătea lângă mine mi-a spus că mă aflam exact în faţa profesorului X,
care stătea într-o lojă. Am aţintit ochii asupra lui şi iată ce mi s-a înfăţişat…
Profesorul era slab, palid, dar avea totuşi privirea vulturului, vie, puternică, ce nu se sperie de
înălţimi, iar voinţa şi energia încă i se puteau observa pe întregu-i chip. Deşi era în mijlocul mulţimii,
părea singur, însoţit doar de o nesfârşită întristare, veşnic gânditor, precum o adevărată statuie a cugetării.
Deşi gândurile şi pasiunile care trecură asupra-i au lăsat urme, curajul nu-i pierise. Dar, fixându-l bine,
presimţeam ce-i pregătea viitorul.
Fruntea imensă, mai mult lungă decât lată, releva aspiraţii către un ideal, către dorinţele spirituale
şi mai puţină pornire spre desfătările simţurilor. Aripa melancoliei umbrea sufletu-i frumos ca un crin.
Sala gemea de lume, de femei prin loje, care simţindu-se frumoase şi admirate, cu păr de eben
încadrând chipuri divine, cu braţe de nimfă… şi, cu toate astea, dascălul poet nu le hărăzi nici o privire.
Poate că se afla într-un moment de deziluzie desăvârşită, sub influenţa unor dureri morale adânci, care-l
făceau nepăsător la frumuseţile exterioare.
În niciun antract nu s-a ridicat din fotoliu, mulţumindu-se să aibă înaintea ochilor cortina, atunci
când actorii nu jucau.
Niciodată nu i-a privit înfumurat pe semenii săi, nu i-a privit din înălţimi ca pe o turmă inferioară,
nu şi-a pierdut vremea la baluri sau mese sau provocând prin discursuri pompoase aplauze. Se mulţumea
să trăiască o viaţă retrasă, simplă, în mijlocul cărţilor, cu câţiva prieteni, aparent sinceri.
Mi-l amintesc în perioada tinereţii, înconjurat de iluzii, în zile de bogate şi nepieitoare momente
în care şi-a pus amprenta pe sufletul şi destinul atâtor generaţii de elevi şi studenţi.
Acum părea că viitorul se încheie pentru el. Deplinătatea sănătăţii sale fugise, iar trupul îi părea
apăsat sub povara vieţii. Dar, sub aceste semne ale oboselii, în liniile frunţii, în lumina ochilor, se simţea
împăcat cu Dumnezeu. Împăcat şi împlinit!
Condeiul lui uşor, penelul lui delicat, cu tonuri blânde şi discrete, romantismul lui dulce şi plin
de o taină străveche… toate erau potrivite să dea chipuri plutind între ceea ce se întoarce din mormântul
realităţii şi ceea ce se înalţă din gândul creator al profesorului.
Avea puţin şi din talentul de cronicar, acela de a prinde lucrurile ce se strecoară sub unghiul cel
mai interesant şi de a spune despre ele aşa, încât oricine să se poată lumina, să le vadă mai adevărat, mai
întreg şi mai frumos.
Prin lumea noastră legată de pământ cu multe fire, el a trecut doar, fără să dispreţuiască deloc
lucrurile lumeşti, căci el era un entuziast al vieţii prin tot ceea ce are ea mai frumos, până în clipa când
însuşi a spart paharul golit al vieţii, fără nicio părere de rău.
Profesorul muri sărac, în colţul întunecos al unui spital, fără zgomot, neînconjurat de nimeni.
Murise demult, încă de când era în viaţă…
Într-adevăr, profesorul muri fără zgomot, căci n-avea emisari care să-i răspândească publicului
operele, n-avea oameni devotaţi care să trâmbiţeze la fiecare răspântie versurile lui… Poate doar timpul,
care consacră adevăratele valori va arăta pentru veşnicie şi valoarea profesorului.
Atâta timp cât vor pluti pe valurile acestei furtunoase lumi suflete simţitoare, cuvintele
profesorului nu vor pieri deoarece vor răspândi un parfum de învăţătură sfântă, vor împrospăta curajul în
inimi, vor înălţa caracterele şovăinde şi vor străluci perpetuum radioase!
Totuşi, lumea îl va uita repede.

135
 Epilog
Mă înclin înaintea mormântului profesorului X. A fost un om genial, a dispus de cunoştinţe
neobişnuite în toate domeniile, putând oricând uimi cu erudiţia sa.
În viaţă, în simţire, în scris, în gând, rămâne, mai ales ceea ce ai dat altora, ce ai lăsat de la tine,
ce ai jertfit chiar! Şi astfel primeşti pentru eternitate iubirea oamenilor… Poţi rămâne pentru mult timp
un stâlp de lumină caldă, în jurul căruia creşte şi înfloreşte viaţa. Altfel, bineînţeles, poţi să rămâi oricât
de mare, dar ca şi statuia de sare a soţiei lui Loth, rece şi amară, în mijlocul pustiului veşnic.
Suntem mulţi cei pe care nu-l vom uita şi nimic nu ne va opri admiraţia şi dragostea faţă de această
strălucită minte omenescă ce a scindat printer noi.
În creştinescul „Dumnezeu să-l ierte!”, rostit în pragul mormântului ce cupride uriaşa frunte, dar
şi lumina ochilor pătrunzători, se va auzi mereu numele unui om adevărat, un om între, dar… mai ales,
printre oameni: numele profesorului!

UN DASCĂL ROMÂN
Prof. Iliescu Claudia Venera
Grădinița cu Program Prelungit. Nr. 21 Drobeta Turnu Severin
Județul Mehedinți

Profesia de dascăl reprezintă o piatră de temelie în construcția unei societăți educate și progresive.
În cadrul contextului românesc, un dascăl nu este doar un simplu transmițător de cunoștințe, ci un mentor,
un ghid și un promotor al valorilor culturale și etice. Prin natura sa, un dascăl român devine un exemplu
de înțelepciune, devotament și pasiune pentru educație. Acest eseu își propune să exploreze
caracteristicile și rolurile unui dascăl român, subliniind importanța sa în modelarea viitorului societății
românești.
Un dascăl român se distinge prin multitudinea de roluri pe care le îmbracă în cadrul societății. În
primul rând, el este un educător dedicat, căruia îi pasă profund de dezvoltarea intelectuală și morală a
elevilor săi. Prin intermediul metodelor inovatoare de predare și a capacității de a se conecta emoțional
cu elevii, dascălul reușește să inspire și să încurajeze aspirațiile acestora către cunoaștere și excelență.
Astfel, el devine nu doar un simplu predicator al cunoașterii, ci un arhitect al încrederii și al motivației
în rândul tinerilor.Pe lângă rolul său fundamental ca educator, dascălul român este și un model etic și
moral pentru elevi. Prin integritatea sa și prin conduită exemplară, el influențează formarea caracterului
și a valorilor elevilor săi. Prin promovarea respectului, al empatiei și al responsabilității, dascălul
contribuie la dezvoltarea unei societăți bazate pe principii solide și pe o conștiință civică puternică.
Astfel, el devine un pilon esențial în construirea unei societăți etice și responsabile.
Un alt aspect crucial al unui dascăl român îl reprezintă promovarea valorilor culturale și istorice
românești. Prin predarea limbii române, a literaturii și a istoriei naționale, dascălul contribuie la
conservarea și perpetuarea identității culturale a poporului român. El îi învață pe elevi să prețuiască
moștenirea culturală și să se conecteze cu rădăcinile lor istorice. Astfel, dascălul devine un paznic al
patrimoniului cultural și un susținător al identității naționale, contribuind la întărirea sentimentului de
apartenență și de mândrie națională.
Totuși, să nu uităm că un dascăl român se confruntă și cu provocări considerabile. Resursele
limitate, birocrația excesivă și sistemul de învățământ în continuă schimbare reprezintă doar câteva dintre
obstacolele cu care se confruntă zilnic. Cu toate acestea, dascălul român rămâne demn, perseverent și
dedicat misiunii sale de a îndruma și de a educa generațiile viitoare.
În final, un dascăl român este un simbol al educației și culturii, un pilon fundamental al societății
românești.

136
 Prin devotamentul său, el influențează nu doar procesul de învățare, ci și dezvoltarea morală și
culturală a elevilor săi. Prin pasiunea sa pentru educație și prin sacrificiile pe care le face, el contribuie
la formarea unui viitor luminos pentru România, un viitor bazat pe cunoaștere, valori etice și respect
pentru cultura și tradițiile naționale. Astfel, un dascăl român rămâne un eroi discreți, dar esențiali, ai
societății noastre contemporane.

EDUCAREA PENTRU VIAȚĂ PRIN LECTURĂ

Prof. Ionel Eugenia-Maria
Liceul Tehnologic Halînga
Județul Mehedinți
Carte frumoasă cinste cui te-a scris
Încet gândită, gingaş cumpănită;
Eşti ca o floare, anume înflorită
Mâinilor mele, care te-au deschis.
(Tudor Arghezi)
„Cartea reflectă ca o oglindă lungul şir de secole ale vieţii omenirii, istoria luptei sale pentru
existenţă, pentru un viitor mai luminos, suferinţele, bucuriile, înfrângerile şi biruinţele sale toate. Iubiţi
cartea,îingrijiţi-o şi cititi mai mult! Cartea ne este prieten credincios, de nădejde!” menţiona, plastic şi
convingător, G. F. Morozov, în lucrarea sa ,,Cărţi prietene”, arătând importanţa cărţii pentru cititor. În
încercarea de a ,,defini” cartea şi lectura ei, cele mai izbutite din punct de vedere metaforic, par cuvintele
marelui cronicar Miron Costin: ,,…că nu iaste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toata viaţa omului
zabava decât cetitul cărţilor.”
De-a lungul timpului, am căutat mereu răspuns la întrebările care mă frământă ca dascăl, ca
deschizător de drumuri spre cunoaştere, întrebări precum ar fi: ,,Insist oare de ajuns în a folosi metode
adecvate încât elevii să-şi însuşească corect limba română?”; ,,Reuşesc să sădesc în sufletul elevilor
dragostea pentru citit?” Prin lectură micii şcolari devin vrăjiţi, purtaţi pe tărâmul cunoaşterii. Datoria mea
ca dascal este să îndrum paşii ,,tinerelor mladiţe” pe acest drum nou, plin de neprevăzut, să le fac
cunoscute muzicalitatea, farmecul deosebit al limbii române prin intermediul lecturii. În afara lecturii nu
poate fi concepută azi o cultură sistematică a individului şi implicit a societăţii. Fiecare literat, gânditor
al vremurilor trecute şi de azi, defineşte şi arată cu multă prisosinţă influența pe care o exercită asupra
educării omului, lectura. Dintre numeroasele funcţii pe care le îndeplineşte lectura, cea mai înaltă menire
o are cea instructiv - educativă. Drumul lecturii porneşte pe întreg procesul de învăţământ, de la cel
preşcolar la cel post-universitar; altfel spus, ,,n-are sfârşit”. Toate cărţile bune ne învaţă câte ceva pe
planul ştiinţei, tehnicii, artelor, moralei, comportamentului, etc. Cine consideră că după ce a încheiat
procesul de învăţământ în şcoală, încheie totodată şi contactul cu lectura, acela a renunţat la ambiţia
progresului.
Lectura dirijată sistematic şi progresiv în familie, şcoală şi bibliotecă a tuturor cititorilor trebuie
să se facă cu mulă grijă de cei chemaţi să popularizeze şi să dirijeze lectura pentru vârstele potrivite. E
necesar a fi luate unele măsuri organizatorice care să aibă în vedere, în funcţie de condiţii, aportul familiei
alături de şcoala, de a supraveghea şi îndruma lectura elevilor. Elevii vor fi orientaţi spre bibliotecile
şcolii, sau îndrumaţi să folosească bibliotecile pe care le au acasă. În momentul în care trebuie să se
treacă la trierea cărţilor în: recomandabile şi nerecomandabile copiilor; în cărţi dăunătoare prin conţinutul
lor, dar şi contraindicate din cauza inaccesibilităţii la o anumită vârstă, e nevoie de sprijinul celor maturi.
Controlul poate fi preventiv (informativ) şi documentar. Controlul preventiv asigură continuu informarea
dascălului sau a familiei: dacă elevul citeşte numai ce este indicat la varsta lui şi dacă citeşte cu folos.
Controlul documentar dă posibilitatea pedagogului să cunoască ce citesc anumiţi elevi, ce rezultate are
lectura asupra educaţiei acestora.

137
 Ca profesor, am constatat că lectura îi oferă celui ce o parcurge, pe lângă satisfacţiile pe care le
aduce orice fapt de lectură, prilejuri unice de reflexie şi de trăiri spirituale. Ea îndeamnă la introspecţie,
contribuind substanţial la formarea şi modelarea personalităţii şi comportamentului cititorului. La vârsta
şcolară, lectura are un rol hotărâtor în îmbogăţirea limbajului. Marea varietate a creaţiilor artistice
aparţinând unor genuri şi specii literare diferite, evidenţiează receptivitatea copiilor faţă de frumos,
dorinţa lor de cunoaştere. Dintre creaţiile în proza, basmele şi poveştile au rămas de-a lungul vremii,
operele cele mai îndrăgite de copii. Valoarea lor instructiv-educativă este deosebită, ele aducând o
preţioasă contribuţie la dezvoltarea proceselor de cunoaştere, a proceselor afective, la formarea
trăsăturilor de voinţă şi caracter, la formarea personalităţii copiilor. Lecturile care exprimă înţelepciunea,
năzuinţele, necazurile, bucuriile poporului, lupta cu forţele naturii, relaţiile dintre oameni, îi ajută pe elevi
să înţeleagă compexitatea aspectelor vieţii. Prin lecturile care exprimă conflicte între cele doua forţe, ale
binelui şi răului, micii cititori işi formează reprezentări şi noţiuni despre dreptate, cinste, curaj, vitejie,
hotărâre, perseverenţă, hărnicie. Elevii vor alege prin aceste lecturi partea dreptăţii, adevărului, binelui
şi vor detesta nedreptatea, lăcomia, îngâmfarea, minciuna, răutatea. Poveştile lecturate au anumite
trăsături specifice, apropiate de realitatea vieţii de toate zilele. Aceste lecturi cu valoare educativă
contribuie la formarea unei atitudini de combatere a unor manifestări negative din comportamentul
oamenilor. Analiza atentă a structurii legendelor şi a personajelor supradimensionate îi ajută pe elevi să
descifreze mesajul estetic, fondul real al operei, concizia, simplitatea şi expresivitatea limbii şi stilului,
le dezvoltă capacităţi intelectuale şi verbale, trăsături de voinţă şi caracter.
În încheiere, dacă şcoala are ca finalitate instruirea şi educarea copilului pentru a deveni un om
bine educat şi format, aceasta se realizeaza prin cultivarea gustului pentru lectura. Elevul trebuie
permanent îndrumat spre lectură.
Bibliografie
x OPREA, Crenguţa- Lăcrămioara, Strategii didactice interactive: repere teoretice şi practice,
Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 2007.
x EFTENIE, Nicolae, 2008, Introducere în metodica studierii limbii şi literaturii române. Ediţia a
IV-a, revăzută şi adăugită, Piteşti: Editura Paralela 45.

ARTA DE A FI UN BUN PROFESOR

Prof. Ionel Gabriel Adrian
Școala Gimnazială „Alice Voinescu” Drobeta Turnu-Severin
Județul Mehedinți

Calitățile unui bun profesor nu se referă doar la competența sa didactică, ci și la capacitățile

empatice și sociale. Astfel, a avea competențe de specialitate și pedagogice este important, dar nu de
ajuns pentru a fi într-adevăr un profesor apreciat de către elevii săi. În primul rând, calitățile unui bun
profesor implică a avea anumite abilități sociale de a pătrunde în viața interioară a grupului de elevi,
abilități empatice, de a înțelege copiii și a putea privi lumea prin ochii lor, și nu în ultimul rând, valori
superioare, căci profesorul este un model pentru elevii săi (sau ar trebui să fie). Pare imposibil? Un
asemenea profesor perfect este mai rar, din păcate, și aceasta deoarece este nevoie ca persoana care se
hotărăște să devină profesor să ia această decizie în baza unei vocații interioare, a unui ideal de a forma
mințile tinere. În schimb, de multe ori se ia decizia pentru o carieră în învățământ din rațiuni pur
practice – inexistența unui alt loc de muncă mai bun, statutul social apreciat etc.
Astfel, printre calitățile unui bun profesor, cele mai importante sunt tactul si talentul pedagogic,
capacitatea de a forma mintea tinerilor, de a preda în mod creativ și de a nu se limita doar la un monolog
plictisitor. De multe ori, nu ceea ce spune un profesor este important, ci modul în care o spune. Predarea
unei lecții printr-un lung monolog (cum, din păcate, încă se întâmplă de cele mai multe ori) nu stârnește

138
 interesul elevilor, mai mult, îi deranjează pe aceștia, căci se simt complet ignorați în această
interacțiune într-un singur sens. Modul în care un profesor comunică cu elevii săi este esențial, iar dacă
acesta găsește moduri atractive de a prezenta informațiile și încearcă o interacțiune adevărată cu elevii
săi, rezultatele se vor observa imediat. Dragostea pentru copii este esențială, un bun profesor are o
vocație interioară pentru comunicarea adecvată a informației, dar el trebuie și să iubească și să
înțeleagă copiii. Atitudinea profesorului față de copii pune amprenta asupra relațiilor în clasă, iar dacă
acesta le arată elevilor săi dragoste, respect și înțelegere, procesul didactic va fi mult simplificat.
Empatia este și ea foarte importantă când se vorbește despre calitățile unui bun profesor: acesta trebuie
să cunoască psihologia tinerilor, să știe cum funcționează mintea lor și în primul rând să poată să îi
înțeleagă pe copii. Empatia înseamnă intuiție, înțelegere, a putea să pătrunzi în lumea interioară a
copilului sau a tânărului și a putea să privești lucrurile (și) din perspectiva sa. Înseamnă și a putea să
îți cunoști cât se poate de bine fiecare elev și să preconizezi care dintre ei va manifesta anumite
dificultăți în anumite situații.
Printre calitățile unui bun profesor se află și competențele sociale: un profesor care știe să
comunice cu elevii săi trebuie sa fie sociabil, dezinvolt, deschis, să aibă abilități de relaționare
dezvoltate. Este important să poți stabili o relație adevărată, bazată pe comunicare deschisă, respect
reciproc si chiar atașament pentru a avea un efect vizibil asupra minților tinere. Relația profesor-elev
nu trebuie să rămână închistată în modelul autoritar. Gândiți-vă la profesorul vostru preferat: nu era
oare acela care știa cum să vorbească cu elevii, care era capabil să facă și glume, de bun-gust, desigur,
care impunea respect nu prin teamă și pedepse, ci tocmai prin respectul pe care îl acorda el însuși
elevilor? Acest gen de profesor se face iubit și influențează impresionant de mult pe copii, astfel încât,
chiar dacă predă o materie în general respinsă de către cei mici, aceștia vor ajunge să o placă prin
asocierea acesteia cu profesorul!
Alte calități ale unui bun profesor: abilități organizatorice, capacitatea de a organiza materia
predată în segmente ușor de corelat, de a pregăti fiecare lecție, astfel încât să fie mai accesibilă, dar și
mai interesantă pentru elevii săi. Și, mai mult, capacitatea de a ține fiecare lecție într-o manieră
interactivă, care să implice elevii și să le ceară opinia. Dacă elevul este integrat în predare, dacă i se
cere părerea și se ține cont de aceasta, el va deveni incontestabil mai atent la informațiile oferite. Legat
de aceasta, calitățile unui bun profesor includ si tact, măiestrie pedagogică si talent oratoric.
În concluzie, un profesor model ar trebui astfel să își formeze un stil pedagogic democratic și nu
autoritar, să țină cont de nevoile elevului, nu numai de obligațiile lui, să aibă acea vocație pentru cariera
lui, vocație ce înseamnă atât motivație interioară, cât și dragoste pentru copii. Printre calitățile ideale
ale unui bun profesor se numără și talentul pedagogic, abilitățile sociale și empatice și capacitatea de
a relaționa nu doar cu clasa de elevi, ci și cu fiecare elev în parte. Ca profesor bun, indiferent de
funcția/responsabilitatea pe care o avem în școală, trebuie să ne lăsăm călăuziți de cuvintele lui
Marvin I. Ashton, care ne dau un imbold în nobila carieră pe care am îmbrățișat-o, în speranța
că vom fi adevărați „modelatori de suflete”: „Fii cineva care educă și construiește, fii cineva
care este îngăduitor și are o inimă mare, ... cineva care caută ce-i mai frumos în oameni și
care-i lasă mai buni decât i-a găsit.” Aceste cuvinte spun totul despre ce înseamnă să fii un
ADEVĂRAT DASCĂL, UN ADEVĂRAT PROFESOR.

Bibliografie
x Cucoş, C.,(1996), Pedagogie, Polirom , Iași
x Zlate, M., (2007), Tratat de psihologie organizațional-managerială(vol.2)
x Mitrofan , I., (2003), Cursa de obstacole a dezvoltării umane, Editura Collegium, Polirom,
Iași

139
 PERSONALITATEA EDUCATOAREI

Prof. înv. preșcolar Iova Ramona Petronela

Grădinița cu Program Normal Rusca-Montană
Județul Caraş-Severin

Educatoarea, prin vocaţia ei faţă de profesiune, prin măiestrie pedagogică, sugerează copiilor
„iluzia deplinei libertăţi”. E vorba de o libertate înţeleasă, cum spunea, la vremea sa, marele gânditor J.
J. Rousseau: „Nu e supunere mai perfectă decât aceea care păstrează aparenţa libertăţii”. Apoi, pentru a
fi şi mai explicit, adaugă: „Copilul nu trebuie să facă decât ceea ce vrea, dar el nu trebuie să voiască decât
ceea ce voieşti tu să facă, nu trebuie să facă un pas fără ca tu să-l fi prevăzut, nu trebuie să deschidă gura
fără să ştii ce va spune”.
Profesiunea de educatoare trebuie însuşită în mod sistematic. În acelaşi timp, ea este şi o artă,
deoarece cere din partea educatoarei să modeleze cel mai fin şi mai complex „material”: sufletul
copilului.
Treptat, profesiunea de educatoare poate atinge un nivel superior reflectat în măiestria
pedagogică. Aplicarea creatoare a cunoştinţelor pedagogice, în funcţie de specificul grupei de copii şi al
fiecărui copil în parte, este o condiţie indispensabilă a activităţii educative.
Călăuzindu-se după acest principiu, educatoarea poate acţiona subtil, din umbră, activităţile alese
de copii, îi poate determina să aleagă o anumită temă de joc, să prefere anumiţi parteneri, să elaboreze
mental planul activităţii, să confere un anumit conţinut, în funcţie de experienţa de care dispun, şi să
trăiască intens frumuseţea acţiunilor de joc.
Reuşita întregii activităţi din grădiniţă este condiţionată, în mare parte, de ceea ce trebuie să fie
personalitatea educatoarei. Cel puţin la fel de importantă ca şi învăţătorul, educatoarea semnifică, dincolo
de familie, cel mai puternic model pentru copil. Ceea ce trebuie să înmănuncheze personalitatea
educatoarei se poate sintetiza astfel:
x o mare dragoste faţă de copii şi problemele acestora împletită cu o mare putere de discernământ
a tuturor situaţiilor care să-i permită cunoaşterea şi tratarea fiecăruia pe potriva putinţelor
personale;
x capacitate de apropiere şi tratare imparţială a copiilor;
x încredere în forţele proprii, în posibilitatea devenirii, chiar şi a recuperării fiecărui copil;
x fermitate, consecvenţă, energie, dăruire în tot ceea ce întreprinde;
x cinste, modestie, capacitate de stăpânire şi autostăpânire, deschidere faţă de oameni;
x posibilitatea de a insufla putere, curaj şi încredere copiilor.
x o pregătire psihopedagogică desăvârşită grafată pe un bogat fond de cultură generală;
x disponibilităţi pentru cercetare, pentru însuşirea noului şi autoperfecţionare, pentru a evita
pericolul rutinei în muncă;
x priceperi şi deprinderi de împletire a teoriei pedagogice cu practica fiecărui moment din activitate,
ridicată până la nivelul de măiestire pedagogică;
x spontaneitate şi capacităţi de creaţie;
x calm şi răbdare în muca cu copiii şi părinţii acestora, colegii de breaslă;
x ţinută vestimentară îngrijită şi decentă ;
x cunoaşterea Curriculumului pentru educaţie timpurie şi a legislaţiei şcolare, în general .
Relaţia instructiv-educativă se constituie încă din primele zile de frecventare a grădiniţei, în
contextul unei reţele complexe şi dinamice de atitudini şi relaţii reciproce între educatoare şi copii, între
copil şi grupa de copii, precum şi între copiii aceleaşi grupe.

140
 Atmosfera generală care predomină în colectivul unei grupe de preşcolari condiţionează
proiectarea situaţiilor de instruire, modul de organizare şi conducere a activităţii acelei grupe, adaptarea
copiilor şi comportamentele acestora, optimizarea strategiilor didactice, rezultatele învăţării, formarea,
în acelaşi timp, a unor însuşiri morale şi a unor trăsături de voinţă şi caracter. Educatoarea trebuie să
stimuleze şi să întreţină activismul copiilor, să creeze condiţii ca ei să se comporte într-un anume fel, să
descopere, să realizeze sarcini de cunoaştere, să se orienteze către specificul intereselor şi capacităţilor
copiilor, să fie atentă la realizările şi creaţiile acestora, motivându-i, încurajându-i mereu, sprijinindu-i şi
ajutându-i.
Relaţiile corecte între educatoare şi copii dau acestora din urmă un sentiment de siguranţă, de
ocrotire în cadrul mediului în care aceştia îşi desfăşoară activitatea (grupa de copii, grădiniţa),
influenţându-le corespunzător evoluţia. Educatoarea trebuie să-şi iubească profesiunea, pe copii şi să
înţeleagă copilul.

DOR DE ȚARĂ, ÎN SFÂRȘIT ACASĂ!

Prof. Ispas Mihaela
Colegiul ,,Nicolae Titulescu” Brașov
Județul Brașov

Indiscutabil, în momentul în care am hotărât, din motive personale, să încetez activitatea la

catedra din România, de la Școala Generală ,,Banu Băleanu” din localitatea Bolintin Deal, județul
Giurgiu, ca profesor titular pe catedra de Limba și literatura română a acestei unități școlare și să plec pe
meleaguri mediteraneene, tocmai în Madrid, am hotărât să mă reîntorc ACASĂ cât mai repede cu putință.
Sentimente de nostalgie m-au cuprins și, fără să exagerez vreun moment, citind titlul Simpozionului
național ,,Dascălul, de profesie român”, m-au podidit lacrimile inimii, pentru că numai noi, eu și cu ea,
știm câte lacrimi am ascuns toți cei 15 ani petrecuți departe de ACASĂ, petrecuți departe de ceea ce îmi
aducea stabilitate, încredere în mine, motivație și stare de bine… Am hotărât că acum e o ocazie potrivită
să expun un crâmpei din poveste.
15 ani petrecuți, ce-i drept, tot la catedră, însă o altfel de catedră de cum eram obișnuită; cu noi
provocări pe care, datorită faptului că m-am născut să fiu dascăl, le-am trecut întotdeauna cu bine. Din
anul 2012 până în iunie 2023 am fost colaborator al Institutului Limbii române din București, care, prin
acordul Ministerului Educației Naționale, organizează pentru copiii români din diaspora cursuri de
Limbă, cultură și civilizație românească. Un proiect provocator, măreț, cu răsunet inetrnațional, în care
am avut onoarea să lucrez toată această perioadă cu sute de copii români, născuți în Spania, ai căror
părinți au decis să nu-și uite rădăcinile și să transmită și copiilor lor limba, cultura și civilizația
românească, implicându-se activ în toate activitățile propuse, care nu au fost puține. Meseria de ,,dascăl,
de profesie român” mi-am exercitat-o cu profesionalism și acolo, departe…Și spun asta cu mândrie!
„Dascălul, de profesie român”, fără doar și poate cea mai nobilă meserie pe care am onoarea să o
profesez... Decisă să mă reîntorc, m-am reîntors; iulie 2023 - o lună încărcată emoțional, pe care nu o voi
uita niciodată! M-am reacomodat treptat, treptat în sistem; sistem șubred, spun voci, sistem cu neajunsuri,
cu piedici și multă ,,hârțogăraie”. Pentru mine, aici este îmi este identitatea! Aici sunt eu! Și fără a scrie
multe cuvinte, vă las o frântură dintr-o lacrimă a sufletului pe care am șters-o de pe obrazul îmbujorat
atunci când am recitat următoarea poezie cu ocazia anului centenar, pe o scenă din Coslada, Madrid,
Spania, cu gandul ACASĂ:

141
 Dor de țară….
de Ispas Mihaela

De Centenarul tău, frumoasă Românie,

Mi-e dor de-ai mei părinți rămași acasă
Mi-e dor de-ai mei bunici rămași sub glie....
Mi-e dor de ceapa și de mămăliga de pe masă....
Aș vrea să știu acum, când la o sută de ani de când se zice că-i unire,
De ce, o, mamă Românie, ai tăi copii muncesc prin țări străine?
De ce acum, când la o sută de ani de când se zice că-i unire
copii, nepoți și strănepoți îți poartă portul strămoșesc pe-afară.... și n-au habar....
că flutură drapelul, serbându-ți ziua la mii de km de hotar?
Eu știu, tu-mamă Românie, că-ți vrei copiii –ntorși acasă
Și parcă văd cum stai în poartă și lung privești pe ulița bătrână
Dacă chiar azi vreunul dintre noi va sta la masă
cu tine, azi, când la o sută, se spune să dăm mână, că-i unire...!
E Centenarul tău, frumoasă Românie
Și, consternată de mult dor, promit chiar azi, pe loc străin ,
Că nu voi mai cânta departe de hotar de ziua ta....
Dar pân-ajung, acum, aici, cu steag înfășurat de pieptul meu
Chiar azi, de ziua ta, urăre-ți fac și-ți spun atât:
Să ne trăiești mulți ani, o –mamă Românie-
De tu trăiești, a noastră casă părintească -învie
Și mulți plecați departe vor striga de dor că nu mai pot
departe de hotar să stea și, eu socot
că drag îți e acasă să ne vezi venind...pe toți, pe mari, pe mici, pe țâncii cât un cot.....
Aș vrea să-nchei acum, când la o sută de ani de când se zice că-i unirea,
1 Decembrie și Centenar cum azi se spune,
....în ceas aniversar cântăm, aici: ,,Deșteaptă-te, române!”

ROLUL EDUCATOAREI ÎN FACILITAREA ADAPTĂRII ȘI

INTEGRĂRII COPILULUI LA GRĂDINIȚĂ-
PARTICULARITĂȚI ALE RELAȚIEI EDUCATOARE-COPIL
Prof. Ivan Geanina
Grădinița cu Program Prelungit Nr. 30 Galați
Județul Galați

Încă din primele zile de frecvenţă ale copilului în grădiniţă, între educatoare şi copii se stabilesc
anumite relaţii emoţionale, introductive şi educative, ce pun amprenta asupra psihicului şi relaţiei copil-
educatoare. Experienţele efectuate de-a lungul timpului ne-au demonstrat că preşcolarii se formează aşa
cum sunt îndrumaţi de către educatoare, ea având un rol important în influenţarea psihicului,
comportamentului şi educaţiei copilului. Stabilirea unor relaţii corecte între educatoare şi copil „dau
acestora din urmă un sentiment de siguranţă, de ocrotire în cadrul mediului în care aceştia îşi desfăşoară
activitatea (grupa de copii, grădiniţa)”. (Barbu, Hristu, ș.a., p.90, 1994).

142
 Modalitatea prin care educatoarea ştie cum să lucreze cu copiii, aptitudinile de comunicare şi
afective pe care le deţine, cunoştinţele pe care le posedă în legătură cu aşteptările, necesităţile şi interesele
copiilor, pot influenţa într-un mod pozitiv/negativ educaţia copilului preşcolar. Educatoarea trebuie să
fie pregătită din punct de vedere profesional, să cunoască principiile pedagogice, să respecte
particularităţile de vârstă, psihologice şi individuale ale copiilor, să aibă cunoştinţe educative dobândite
temeinic şi cel mai important, să iubească ceea ce face si să iubească, copiii. Relaţiile evoluează pe
măsură ce se cunosc mai bine unii pe alţii (educatoarea pe copil, copilul pe educatoare, copiii între ei).
Competenţele pe care trebuie să le aibă cea care va continua activitatea de modelare a
personalităţii preşcolarului sunt sintetizate de către Magdalena Dumitrana :
- în primul rând cadrul didactic trebuie să fie o persoană căreia să-i placă, copiii;
- cadrul didactic trebuie să constituie un model de adult atât pentru copil (care caută instinctiv un
model pentru a-l imita), cât şi pentru părinţii acestuia;
- cadrul didactic trebuie să aibă o profundă cunoaştere teoretică şi practică a copilului și copilăriei,
folosind această ştiinţă pentru a promova dezvoltarea sănătoasă a copilului, pentru a îndruma
eforturile acestuia în direcţia propriei sale maturizări, pentru a crea o ambianţă favorabilă
susţinerii acestor eforturi;
- o altă calitate a educatoarei estea titudinea sa pozitivă faţă de familie: trebuie să vadă întotdeauna
copilul în contextual familiei, să cunoască situaţia familiei şi influenţele ei asupra copilului.
(Dumitrana, M., p. 117-121, 2000)
Consecinţele practice ale acestor calităţi pe care orice educatoare ar trebuisă le aibă, se înscriu
însă între două extreme: educatoarea severă, sau educatoarea blândă:
- educatoarea severă pleacă de la deviza: „Copilul trebuie să asculte, de aceea e copil.” Şi obţine,
într-adevăr, ascultare: copiii sunt nemişcaţi, dar personalitatea lor nu se manifestă. În schimb, se
manifestă din plin personalitatea educatoarei iar copiii sunt spectatori, dar nu atenţi, pentru că
educatoarea nspiră teamă şi teama nu atrage, prin însăşi natura ei.
- educatoarea blândă porneşte de la deviza: „Lasă-l, e doar un copil.”, astfel încât lasă copilulsă se
comporte aşa cum doreşte el. Pe măsură ce copilul creşte şi personalitatea lui se conturează din
ce în ce mai puternic, în aceeasi măsură slaba autoritatea educatoarei se va diminua până când
va devein neînsemnată. Copilul va face ce vrea, neascultarea şi nestapânirea de sine- devenite
trăsături de caracter, îl vor impinge spre greşeli tot mai mari. Calea de mijloc între cele două
extreme este cea mai bună soluţie: nici sufocarea personalităţii prin severitate dar nici slăbiciunea
nu vor permite copilului să se dezvolte armonios. (Moisin, A., p.20, 1995)
Educatoarea are sarcina de a cunoaşte în cel mai scurt timp de la intrarea copilului în grădiniţă,
mediul din care provin copiii (etnic, religios), anumite norme de comportament sau limbaj, pentru a putea
realiza o comunicare directă cu familia şi copilul. Mai mult, ea trebuie să cunoască care sunt aşteptările
părinţilor de la copil pentru a le putea adapta pe ale sale la acestea, sau cel puţin pentru a încercasă fie în
concordanţă, pe cât posibil, cu cerinţele lor.
Aşadar, reuşita activităţii din grădiniţă ţine de educatoare, de personalitatea ei, ce însumează:
dragostea acesteia faţă de copii, aptitudinea de a şti cum să-şi apropie copiii, să-i trateze imparţial, să fie
naturală, să aibă încredere în forţele proprii atunci când doreşte recuperarea unui copil cu probleme, să
deţină cunoştințe pedagogice însuşite temeinic, să fie un model al copilului şi părintelui prin
comportamentul, ținuta morală şi vestimentară.

143
 SĂ NE PĂSTRĂM TRADIȚIILE!
Prof. înv. primar și preșcolar Ivasciuc Daniela – Claudia
Școala Gimnazială „Dan Iordăchescu” Hlipiceni
Județul Botoșani

Păstrăm tradițiile populare, portul specific zonei în care trăim, cântecul si dansul popular, ale
căror origini se află in negura timpului si pe care suntem datori sa le lăsăm moștenire copiilor nostri prin
aparițiile cu elevii școlii noastre pe scenă, cu diverse ocazii.
Dansurile populare sunt sărbătoarea vieții și a spiritului nostru ca popor, ne exprimă felul de a fi,
bucuria, pofta de viață, veselia si vioiciunea noastră.
Conștienți fiind de acest fapt și îndrăgostiți de obiceiurile populare locale, am încercat să păstrăm
dansurile populare locale, cu atât mai mult cu cât ele sunt diferite de alte dansuri din zonele românești,
s-au particularizat, având o unicitate care le sporește frumusețea.
Astfel, deși începuturile au fost cu obstacole și poticniri, într-un final am reușit să înființăm la
nivel de școală o formație de dansuri populare locale pentru elevii noștri, copiii comunei. Inițiativa a fost
bine primită de părinți, care ne-au sprijinit de fiecare dată la procurarea costumelor populare, la
deplasările în vederea participării la unele concursuri ș.a. De la concursurile la care ne-am prezentat, nu
ne-am întors niciodată cu mâinile goale. Prestația noastră a fost, de fiecare dată, răsplătită după muncă,
cu premii, mențiuni sau chiar trofeu. Acest lucru ne încuraja să nu ne oprim, ci să mergem mai departe,
convinși că ceea ce facem este bine.
Participăm cu plăcere la serbări școlare, la sărbătoarea satului care se desfășoară anual pe șesul
comunei, am fost chiar și la un festival internațional la Iași de unde ne-am întors cu premiul I.
Învățământul actual își are baza pe corelarea cunoștințelor, a competențelor și atitudinilor, pe
colaborarea între profesor și elevi, mai ales pe activități în echipă – totul cu scopul dezvoltării gândirii
critice și creative la elevi, a dezvoltării competențelor de comunicare pentru a se descurca cu succes în
fața provocărilor actuale. Societatea contemporană se află într-un amplu proces de evoluție și dezvoltare,
dominată de tehnologie, care își lasă amprenta și asupra relațiilor interumane.
O activitate precum dansul popular, adus la îndemâna copiilor este un mod cum nu se poate mai
plăcut de petrecere a timpului liber. Bucuria părinților și a bunicilor la repetiții și serbări vine ca o
confirmare în plus pentru munca depusă.
Păstrarea dansului popular românesc este o necesitate și o bucurie în același timp.

EDUCAŢIA COPILULUI PREȘCOLAR ÎN SPIRITUL VALORILOR

NAŢIONALE
Prof. ȋnv. preșcolar Jercan Lavinia-Loredana
Grǎdinița cu Program Prelungit „Dumbrava Minunatǎ” Zalǎu
Județul Sǎlaj

Formarea conduitei şi conştiinţei morale constituie unul din cele mai complexe planuri în geneza
personalităţii: la primul nivel putem vorbi mai ales de acţiuni şi deprinderi morale, care abia prin
cristalizarea şi generalizarea lor se vor structura ca trăsături de ordin moral. Necesitatea de a începe
educația morală cât mai timpuriu este justificată și de faptul că la vârsta preșcolară se formeazâ cu cea
mai mare usurință automatismele ce stau la baza deprinderilor de comportare. Activitatea sistematică de
educație morală din grădiniță contribuie la formarea acestor deprinderi elementare de comportare, la
perfecționarea deprinderilor însușite și la trasformarea lor în obișnuinte. Vârsta preșcolară constituie

144
etapa în care copilul începe să înțeleagă realitatea înconjuratoare, începe să-și însușească părerile celor
din jurul lui, criteriile de apreciere a faptelor și, ca rezultat al procesului educativ, începe să devină
conștient de greșelile sale.
Varietatea metodelor și procedeelor utilizate în mod adecvat de către educatoare contribuie la
apropierea copilului de unele aspecte ale vieții, la dezvoltarea sentimentelor morale, la formarea unor
însușiri importante ale personalitatii.
Frumuseţea morală se impune şi este activă copilului prin însăşi natura ei; astfel ea este accesibilă
şi influentă pentru copil; de aceea, includerea bine gândită a ilustrărilor adecvate privind fapte ce definesc
măreţia frumuseţii morale a actelor patriotice, de comportare civică morală superioară – prin crearea unor
premise necesare recepţionării, înţelegerii lor adecvate, cât şi prin asigurarea unei atmosfere
corespunzătoare poate contribui la autentica educare în spiritul valorilor morale proprii poporului nostru.
În contact cu faptele de viaţă şi de muncă ale celor din jur, recepţionarea şi trăirea acestora ca şi
a evenimentelor din ambianţa socială, rezonanţa lor afectiv-motivaţională contribuie la geneza unor
importante elemente pentru însuşi modelul comportamental psihomoral al copilului – premise pentru
conduita sa moral-cetăţenească viitoare. Acesta este însuşi sensul formelor prime de realizare, de
împlinire a misiunilor proprii educaţiei moral-cetăţeneşti şi patriotice încă la vârstele de debut ale
dezvoltării umane.
Sunt deosebit de importante (în geneza sentimentelor moral-patriotice) modalităţile de realizare
a activităţilor cu acest conţinut educativ; ele trebuie să determine firesc trăirea – la înaltă tensiune afectiv-
morală, de vibrare emoţională puternică – în faţa ideilor şi faptelor ilustrative pentru legământul sacru cu
ţara şi pământul strămoşesc, cu regiunile natale şi cu istoria neamului nostru, cu eroii ei de altădată şi de
azi.
În acelaşi sens, o condiţie psihologică importantă este de a asigura acestor activităţi un cadru
sărbătoresc şi solemn adecvat, ineditul atmosferei (prin expresivitate, ritm, culoare şi muzică etc., prin
ţinuta lor şi a educatoarei etc.), astfel încât mesajul de ordin moral-patriotic al acestor acţiuni să determine
un ecou afectiv puternic pe măsura sensibilităţii şi sufletul copilului. Numai astfel eroismul poporului,
calităţile morale prezentate în contextul ilustrărilor unor fapte de vitejie şi curaj, de dăruire patriotică vor
insufla nu numai sentimentul de respect şi preţuire, de admiraţie şi dragoste, dar şi nevoia de acţiune în
spiritul acestor valori ale frumuseţii morale, ale muncii şi luptei pentru mai bine în serviciul omului şi al
colectivităţii umane; astfel se determină şi o dinamizare a tendinţei spre o anumită „ascensiune spirituală”
trăită de copil ca nevoie de a fi mare şi viteaz, harnic, vrednic, precum eroul îndrăgit – purtător al celor
mai caracteristice virtuţi ale poporului nostru.

ABC-UL ECOLOGIEI LA MICUL ȘCOLAR

Prof. înv. primar Jurca Eufemia

Școala Gimnazială ,,Marius Șandru” Reșița
Județul Caraș-Severin

Protecția mediului înconjurător a devenit un obiectiv major al lumii contemporane. Omenirea

caută mereu soluții pentru prevenirea poluării, pentru valorificarea responsabilă a resurselor și pentru
crearea unui mediu sustenabil. În acest sens, în unele țări educația pentru protecția mediului a devenit o
nouă dimensiune a curriculumului, cu scopul de a promova o atitudine responsabilă față de mediu și de
a conștientiza tânăra generație asupra pericolelor unei degradări accentuate a planetei.
În școala românească, noțiuni de protecția mediului apar integrate în aria curriculară Matematică
și științele naturii, încă de la clasele mici. Diverse activități extracurriculare sau proiecte educaționale

145
pot completa oferta educațională în acest sens, deoarece încă de la vârstă mică copiii trebuie să învețe și
să respecte ,,legile naturii”, să descifreze ABC-ul ecologiei. Copiii trebuie învățați de mici cum să
contribuie la ocrotirea naturii menținând curățenia și îngrijind frumusețile ei oriunde s-ar afla. Trebuie
învățați că protejând natura se protejează pe ei înșiși.
Educația ecologică poate începe din momentul în care copilul poate diferenția binele de rău. Prin
,,rău” copilul poate înțelege, printre altele, murdărie, gunoi, suferință. Află că unele lucruri se aruncă, iar
altele nu. Fiind în formare, poate dobândi cu ușurință deprinderi sănătoase și comportamente pozitive
față de mediu, pe care să le păstreze pe tot parcursul vieții.
Cei mici tind să dezvolte un atașament emoțional față de ceea ce le este familiar și față de care se
simt bine. Comportamente pozitive se pot forma prin repetarea unor acțiuni simple precum: oprirea apei
în timpul spălării dinților, oprirea luminii atunci când lumina naturală este suficientă sau pe timpul
pauzelor, prin colectarea selectivă a hârtiei și a plasticului, în vederea reciclării.
Numeroase activități desfășurate în aer liber, acțiuni de igienizare a unor spații de joacă, activități
practice în grădinița din fața școlii, plimbări în parc sau în pădure apropie copilul de natură. Cunoscând
natura și descifrând ,,tainele” ei, copilul va înțelege importanța acesteia pentru om, precum și necesitatea
de a trăi într-un mediu curat și sănătos, în prezent și în viitor.
Prin organizarea de activități ecologice la nivel de școală se urmărește realizarea unor obiective
majore precum:
- dezvoltarea interesului și curiozității față de natură prin activități ecologice;
- dezvoltarea unui comportament adecvat în natură, evaluând corespunzător urmările posibile ale
faptelor;
- înțelegerea conexiunilor din natură și a faptului că distrugerea acestora poate avea urmări negative
pentru om;
- formarea unei atitudini adecvate față de relațiile omului cu natura;
- formarea capacității de a simți și a înțelege factorii poluanți și efectele lor în natură;
- dezvoltarea unor abilități de predicție (Ce s-ar întâmpla dacă...?);
- dezvoltarea capacității de investigare a mediului înconjurător, în vederea formării conștiinței
ecologice a copilului, a capacității de valorificare și optimizare a experienței asimilate.
Scopul final al educației ecologice la școlarii mici este de a forma bazele unei gândiri și atitudini
centrate pe promovarea unui mediu natural propice vieții, de a le dezvolta spiritul de responsabilitate față
de natură. Prin participarea tuturor factorilor educaționali: școală, familie, comunitate, mass media, la
realizarea acestor intenții copilul înțelege mai bine efectele pe care le are un comportament
necorespunzător.
Grija față de natură și față de mediu se va revărsa în nuneroase alte comportamente ale copilului:
grija față de spațiul personal- cameră, bancă, ghiozdan, dulap. Un copil cu deprinderi ecologice sănătoase
va deveni un adult responsabil.

Bibliografie:
x Geamănă N. A., Dima M., Zanea D., (2008), Educația ecologică la vârsta preșcolară,
Supliment al Revistei Învățământ-Preșcolar, C.N.I.Corvin, București;
x http://reciclamimpreuna.ro/educatia-ecologica-parte-din-educatia-pentru-viata/

146
 MOMENTE DE NEUITAT
Prof. înv. primar Kokeny Iolanda Carmen
Liceul Tehnologic ,,Sfântu Nicolae” Deta
Județul Timiș

De mai bine de douăzeci de ani sunt profesor pentru învățământul primar. Pentru unii dintre noi, a
fi cu copiii mai mult de jumătate de zile dintr-un an reprezintă o adevărat provocare. Și aici intervine
vocația, plăcerea de a fi alături de copii. Eu, personal, am simțit, de când am fost un mic elev pe băncile
școlii, dorința de a face și eu ce făcea învățătoarea mea. Am realizat că pasiunea mea este de a deschide
drumul celor mici către viitor, de a fi o lumină pe parcursul lung al vieții. Școlarii din clasele primare
petrec cinci ani din viața lor alături de un învățător, cinci ani nu e tocmai puțin! Se creează niște legături
profunde cu majoritatea dintre ei, se pun bazele viitorilor elevi de generală. Rolul meu în cariera lor este
într-adevăr fundamental. De la a le pune stiloul în mână, de a descifra împreună literele alfabetului și
până la a rezolva probleme complicate de matematică sau de a scrie compuneri complexe pornind doar
de la un cuvânt, eu sunt acolo, sunt lângă ei. La fel se întâmplă și când descoperă diverse taine ale istoriei
sau ale geografiei care le creează noi sinapse și îi ajută să descopere noi universuri. Dacă există momente
în care suntem concentrați împreună (îmi permit să scriu împreună pentru că atunci când sunt alături de
elevii mei suntem un adevărat colectiv), există și momente în care simțim bucuria jocului, uneori pe
ritmul muzicii la orele de Joc și mișcare, dar și în pauzele care întotdeauna durează prea puțin dacă îi
întrebăm pe copii.
Îmi amintesc (și nici nu o să o uit vreodată) de serbarea de Crăciun de anul trecut. Am început să
mă gândesc la idei de activități cu aproximativ o lună sau două înainte pentru a fi sigură că totul se va
desfășura ca la carte. Îmi doream să fie ceva original și în același timp voiam să rămână o amintire
memorabilă și pentru copii și pentru părinți. La fiecare serbare, fiecare părinte este cu un telefon sau un
aparat de fotografiat pregătit să imortalizeze momentul. Cu toate acestea, am sesizat că în momentul în
care un elev pășește sfios mai în față să recite o poezie sau să cânte, mama acestuia renunță la aparatul
care realizează oprirea timpului în loc și trăiește alături de fiica/fiul acesteia toate emoțiile resimțite de
elev. A fi singur în centrul atenției este o adevărată provocare pentru micuți, dar pentru a ajunge departe,
întotdeauna, trebuie să avem curajul să ne situăm în afara zonei de confort. Îmi place mereu să-mi ajut
elevii să-și depășească mereu limitele și să înfrunte toate obstacolele care apar. Orice experiență pe care
o acumulează, nu contează unde, la școală, acasă, la o serbare ieșind în fața publicului reprezentat de
părinți, își pune amprenta asupra vieții acestuia și a doua oară când o va face, o va face cu o altă atitudine.
Zi de zi apar diverse situații care ne obligă să facem mai mult sau să realizăm ce nu ne-am dori exact în
acel moment, dar trebuie să ținem cont că niciun marinar nu a dobândit experiență navigând doar pe un
lac (au fost valurile mării ce l-au făcut curajos). Acum ar trebui să revin la serbare. Mi-a venit ideea de a
face două dansuri, am căutat neîncetat timp de aproximativ două săptămâni melodiile potrivite care să
aibă și versurile adecvate, nu a fost tocmai cel mai ușor de găsit ceva care să îndeplinească toate
condițiile, dar am reușit în cele din urmă. Vă dați seama că odată găsit materialul, acesta trebuie învățat
pe de rost, și nu doar cuvintele melodioase ale cântecului, ci și coregrafia. Și dacă stăm să ne gândim că
un cântec are în medie o durată de trei minute, o coregrafie de trei minute înainte de a fi învățată poate
dura și trei săptămâni. Într-un final, am învățat coregrafia. Asta înseamnă că urmează multe zile de
practică cu cei mici. Este necesar să precizez înainte că elevii mei dragi s-au îndrăgostit imediat de cele
două melodii alese și fericirea li se putea citi pe chipuri când le-am dat vestea că vom învăța și 2 dansuri.
Inocența lor, receptivitatea, dorința de cunoaștere s-au făcut repede observate, iar coregrafiile au fost
învățate, iar pașii de dans sincronizați într-un timp mai scurt decât m-am așteptat. Niciodată nu este bine
să subestimăm o echipă unită care cunoaște colaborarea, sprijinul și toleranța!

147
 Ziua cea mare a venit, era înainte de Crăciun, spiritul de sărbătoarea se simțea în aer, în fiecare
magazin unde mirosul de portocale și mandarine anima atmosfera, dar nu în ultimul rând, în fiecare oraș
care își expunea decorurile care mai de care cu mândrie. Bineînțeles că și sala de clasă și-a pus veșmintele
de sărbătoare, la fel ca și Crăciunițele cele mici care aveau hăinuțe noi roșii și băieții îmbrăcați elegant
la cămașă albă. Au început să se strângă și părinții unul câte unul sub ochii sclipitori și plini de emoție ai
copiilor. Toți avem nevoie de apreciere pentru munca depusă, iar această apreciere este și mai râvnită
atunci când vine din partea unui membru al familiei, faptul că știm că e al nostru și ne admiră, ne oferă
mai multă încredere. Acest lucru am putut să îl remarc la serbare când vedeam că fiecare elev își caută
subtil cu privirea pe ,,al lui”, fie că e mama, tata, o bunică, un bunic, un frate, el știe că e al lui, că eu
pentru el acolo. După ce adulții au ocupat locurile cuvenite, copiii au început să strălucească ca stelele
pe cer. Melodiile alese au reușit să îi pună în valoare, iar ei au reușit să pună în valoare decorul interior
și să încânte cu adevărat privirile apropiaților. Menționez că cele două dansuri s-au desfășurat impecabil,
nici măcar o neatenție nu au avut, munca depusă s-a putut observa de către toți cei prezenți. Am trăit și
eu emoția alături de ei, am cântat împreună cu toți cei prezenți în sală versurile refrenurilor. Am stat cu
sufletul la gură în momentul în care venea rândul câte unui elev să recite singur o poezie, dar aceștia au
fost exact la locul potrivit în momentul potrivit, iar micile erori nu și-au făcut apariția. Crăciunul este o
sărbătoarea care atinge inimile tuturor, iar amintirea de la serbarea trecută alături de micuții mei și-a pus
amprenta pe tot parcursul vieții.

PERFORMANȚA IN EDUCAȚIE

Prof. înv. primar Lămășanu Livia

Școala Gimnazială Râșca
Județul Suceava

În contextul actual, al schimbărilor rapide, al competiţiei acerbe şi accelerate care ne influenţează

viaţa, ne dinamizează mediul, ne impune noi determinări, ne provoacă la o regândire a sistemelor şi a
structurilor economice şi sociale, dintre identitatea naţională şi globalizare, se fac eforturi de adaptare a
societăţii la exigenţele lumii de mâine. Trăim într-o lume bazată pe competiţie şi eficenţă, a cărei forţă
se reflectă în cunoaştere.
În cadrul competiţiei globale, Uniunea Europeană şi a propus ca scop cardinal crearea unei
societăţii bazate pe cunoaştere. Un element fundamental îl constituie creativitatea. Astăzi mai mult decât
oricând, creativitatea reprezintă o condiţie fundamentală a calităţii educaţiei, una dintre premisele
esenţiale ale performanţei.
Creativitatea este acea caracteristică a gândirii care foloseşte inventiv experienţa şi cunoştinţele
acumulate, oferind soluţii şi idei originale. Ea face posibilă crearea de produse reale sau pur mintale,
constituind un progres în planul social. Componenta principală a creativităţii o constituie imaginaţia, dar
creaţia de valoare reală mai presupune şi o motivaţie, dorinţa de a realiza ceva nou, ceva deosebit. Şi cum
noutatea, azi, nu se obţine cu uşurinţă, o altă componentă este voinţa , perseverenţa în a face numeroase
încercări şi verificări.
Gândirea creatoare este deosebit de complexă şi are la bază o serie de factori care-i permit
combinările, transformările, implicările, relaţiile, identificările sau evaluările. Pe lângă coeficientul de
inteligenţă, un rol important în creativitate, îl au: ereditatea, capacităţile intelectuale, aptitudinile,
caracterul, mediul socio-cultural, efortul susţinut de pregătire şi investigaţie. Cultivarea gândirii
inovatoare a devenit o sarcină importantă a şcolilor contemporane. Stimularea creativităţii tinerilor se
poate realiza printr-o susţinută şi elevată pregătire teoretică şi practică; dinamizarea iniţiativei şi muncii
independente, a spiritului critic ştiinţific; dinamizarea activităţii de documentare şi experimentare

148
independentă; receptivitatea faţă de nou; pasiune pentru ştiinţă în concordanţă cu aptitudinile fiecăruia.
Deosebit de importantă este atitudinea profesorului, relaţia sa cu elevii. Aceasta implică schimbări
importante, atât în mentalitatea profesorilor, cât şi ceea ce priveşte metodele de educare şi instruire. În
primul rând, trebuie schimbat climatul, pentru a elimina blocajele culturale şi emotive, puternice în şcoala
din trecut. Se cer relaţii distinse, democratice, între elevi şi profesori, ceea ce nu înseamnă a coborî
statutul social a celor din urmă, apoi, modul de predare trebuie să solicite participarea, iniţiativa elevilor
– e vorba de acele metode active, din păcate prea puţin utilizate în şcoala românească.
Creativitatea este motorul inovării şi factorul cheie al dezvoltării personale, ocupaţionale,
antreprenoriale şi sociale şi al bunăstării tuturor indivizilor în societate. (Logo-ul Anului European 2009)
Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene au adoptat, în decembrie 2008, decizia ca
anul 2009 să fie desemnat anul creativităţii şi inovaţiei, pornind de la premisa că Europa „trebuie să-şi
consolideze capacitatea de creativitate şi inovare din motive sociale şi economice pentru a răspunde în
mod eficent la dezvoltarea soietăţii şi economice pentru a răspunde în mod eficient la dezvoltarea
societăţii bazată pe cunoaştere: capacitatea inovatoare este strâns legată de creativitatea ca însuşire
personală şi pentru a fi valorificată la maximum, trebuie difuzată pe scară largă în rândul populaţiei”.
Obiectivul specific este de a sublinia, printre altele, următorii factori care pot contribui la
promovarea creativităţii si capacităţii de inovare:
(a) Crearea unui mediu favorabil inovării şi adaptabilităţii într-o lume aflată în continuă schimbare;
trebuie luate în considerare toate formele de inovare, inclusiv pe plan social şi antreprenorial;
(b) Evidenţierea deschiderii spre diversitate culturală drept mijloc de încurajare a comunicării
interculturale şi promovarea unei mai strânse legături între arte, precum şcolile şi universităţile;
(c) Stimularea sensibilităţii estetice, dezvoltării emoţionale, gândirii creative şiintuiţiei la toţi copii la
vârsta cea mai frageda, inclusiv în învăţământulpreşcolar;
(d) Sensibilizarea în privinţa importanţei creativităţii, a inovării şi a spiritului antrepreonorial pentru
dezvoltarea personală, precum şi pentru creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă, precum şi
încurajarea unei mentalităţi antreprenoriale, în special în rândul tinerilor, prin cooperarea cu mediul de
afaceri;
(e) Promovarea educării în domeniile matematic, ştiinţific şi tehnologic a aptitudinilor de bază şi avansate
favorabile inovării tehnologice;
(f) Încurajarea deschiderii de către schimbare, creativitate şi rezolvarea problemelor în competenţe
favorabile inovării, care se pot aplica unei varietăţi de contexte profesionale şi sociale;
(g) Lărgirea accesului la o serie de forme creative de exprimare atât prin intermediul învăţământului
formal cât şi prin activităţii neformale şi informale pentru tineret;
(h) Sensibilizarea publicului, atât în interiorul, cât şi în exteriorul pieţei muncii, în ceea ce priveşte
importanţa creativităţii, a cunoaşteriişi a flexibilităţii într-o epocă a schimbărilor tehnologice şi a
integrării globale rapide pentru o viaţă prosperă şi satisfacătoare precum şi oferirea mijloacelor care să
permită cetăţenilor să-şi îmbunătăţească oportunităţile de angajare în toate domeniile în care creativitatea
şi capacitatea de inovare joacă un rol important;
Promovarea designului drept activitate creativă care contribuie în mod semnificativ la inovarea
precum şi la dobândirea de aptitudini de gestionare a inovării şi a designului, inclusiv a noţiunii de bază
în materie de protecţie a proprietăţii intelecuale;
(j) Dezvoltarea creativităţii şi a capacităţii inovatoare în organizaţiile private şi publice prin formare şi
încurajarea acestora de a utiliza mai bine potenţialul creativ atât al angajaţilor, cât şi al clienţilor. [...][3]
Măsurile care trebuie luate pentru a se atinge obiectivele stabilite mai sus includ următoarele
activităţi realizate, naţional, regional sau local, legate de obiectivele Anului European:
(a) Conferinţe, evenimente şi initiative de promovare a dezbaterii şi de sensibilizare în privinţa
importanţei creativităţii de inovare;

149
(b) Campanii de informare si promovare pentru a difuza mesajele-cheie;
(c) Identificarea de exemple de bune practici şi difuzarea de informaţii privind promovarea creativităţii
de inovare;
(d) Relizarea de sondaje şi studii la nivel comunitar sau naţional.
În concluzie, ca premise ale performanţelor în învăţământ, creativitatea şi capacitatea de inovare
au un rol important, iar obiectivele pe care şcoala contemporană ar trebui să le aibă în vedere, pot fi
următoarele:
- Să sprijine toate formele de creativitate printre care cea artistică, în cadrul programelor şcolare
aferente ciclurilor de învăţământ preşcolar, primar, gimnazial şi vocaţional;
- Să creeze un context care să permită tinerilor să dobândească competenţe de exprimare a propriei
personalităţi, necesare de-a lungul vieţii;
- Să promoveze diveritatea culturală ca sursă a creativităţii şi inovatiei;
- Să încurajeze utilizarea TIC ca modalitate de exprimare creativă a propriei personalităţi;
- Să contribuie la formarea unui spirit antreprenorial mai pregnant;
- Să sensibilizeze linia publică cu privire la perceperea inovaţiei drept modalitate de promovare a
dezvoltării durabile;
- Să aducă în atenţia publicului strategiile regionale şi locale bazate pe creativitate şi inovaţie.
Excelenţa şi competenţele esenţiale, în special cele legate de antreprenoriat, creativitate şi
tehnicile de învăţare sunt dezvoltate în toate sistemele şi la toate nivelurile de educaţie şi de formare.
Atât şcolile cât şi învăţământul şi formarea profesională deţin o contribuţie majoră la facilitarea
procesului de inovare. Învăţământul şi formarea profesională de înaltă calitate, de exemplu, pot contribui
la favorizarea inovării la locul de muncă. Se pot face multe pentru educarea spiritului creativ în şcoală,
apare necesitatea modificării modului de gândire şi a stilului de lucru în clasă, cristalizat în secole de
învăţământ tradiţional, prea puţin preocupat de această latură a personalităţii elevului, care capătă în
zilele noastre o valoare din ce în ce mai însemnată.

Bibliografie
x Ana Avramescu, ”Creativitatea şi cultivarea ei în şcoală”
x http://eur-lex.europa.eu/ro/dossier
x www.create2009.europa.eu
x http://www.tribunainvatamantului.ro
x http://www.scribd.com/doc/8020792/Imaginatia-Si-Creativitatea
x http://www.traditionalnet.ro

150
 EXPERIENȚA MEA CA ȘI PROFESOR PREȘCOLAR
Prof. înv. preșcolar Lazăr Alina Maria
Liceul Tehnologic „Johanes Lebel” Tălmaciu, Grădinița cu Program Prelungit Nr.1
Județul Sibiu

Profesor neexperimentat (Prima zi)

Ca fiecare dintre noi, mi-am început dimineața cu toată încrederea din lume că voi avea o zi
minunată și de neuitat alături de copii, emoționată, desigur, de ceea ce urma să se întâmple În această
zi am stat în fața copiilor neștiind ce sa fac sau ce să spun, în ciuda faptului că studiasem foarte bine
planificarea cu activitățile și scopurile pe care plănuisem să le desfășor. Aveam grupa mică, 27 de
preșcolari cu vârste cuprinse între 3 și 4 ani. Parcă văd și acum copiii care mă priveau cu nervozitate
pentru că în fața lor se află o necunoscută și ei sunt fără mama lor.
Evident că nimic din ceea ce mi-am planificat și mi-am propus să fac cu copiii nu a ieșit cum mă
așteptam. Scopul meu principal din acea primă zi a devenit calmarea strigătelor, prinsul băiețelului care
încerca să fugă din grupă pentru a-și găsi mama și speranța că vreuna din colegele mele mai
experimentate îmi vor deschide ușa și vor veni în ajutor. Exact așa s-a și întâmplat. Una din colegele
mele cu treizeci de ani de experiență a venit și i-a ajutat pe cei mai mici, care aveau nevoie de mai multă
atenție și a început să facă tot felul de activități atrăgătoare, pentru ca ceilalți să aibă parte de o experiență
plăcută în prima zi de grădiniță. Priveam în jur, cu lacrimi în ochi și nu știam dacă să plâng sau să râd.
Încetul cu încetul și pe măsură ce zilele treceau, învățam, în ritm de melc, dar învățam, tehnici, jocuri și
cântece care să mă ajute să controlez situația perioadei de adaptare.
Până la urmă am ieșit învingătoare. Toți cei care îndrăzniți să predați, trebuie să fiți dispuși să nu
încetați niciodată să învățați! Noi asta trebuie să facem, creștem împreună cu copiii și de cele mai multe
ori, ei sunt cei care ne învață mai mult decât cărțile. Cine nu-și aduce aminte de primul sărut primit de
la un copil, sau de primul „te iubesc, doamna”, sau de o anecdotă din grupă? Eu, de exemplu, îmi amintesc
de David, diagnosticat cu ADHD, care era un copil tandru și iubitor și cu o imaginație extraordinară, care
ne „provoca” să fugim să nu ne înghită podeaua, sau să nu fim prinși în pânzele păianjenilor uriași.
Fiecare zi cu el era o aventură. Astfel, am descoperit că fiecare zi alături de ei, mă introduce într-o o
lume nouă, plină de surprize. Totuși, poate ar fi bine ca, la început, să fi îndrumat de un cadru
experimentat, care să te sprijine, pentru ca începutul să fie mai reconfortant.
Aș vrea să recomand câteva activități si/sau sfaturi care m-au ajutat personal în acele prime zile
când nu știi dacă să râzi sau să plângi împreună cu copiii. Modelaj cu plastilină, construcții diferite din
cuburi, vânătoarea de dulciuri, dansează cu baloane colorate, imitați sunetul animalului pe care vi-l arăt
și cele mai distractive sunt jocurile muzicale.
Oricum, una peste alta, mă simt satisfăcută și orgolioasă de a fi ales această meserie, pentru că,
în afară de faptul că împart cunoștințele cu copiii, împart și sentimente și emoții cu ei. Ies obosită și
epuizată la sfârșitul zilei, dar mulțumită pentru că i-am văzut pe ei zâmbitori și veseli. Acești copii îmi
provoacă speranță, o stare de bine și mă fac mândră de a fi numită doamna educatoare.
Noi, educatoarele, suntem primele care formăm minți deschise, libere și trebuie să dezvoltăm în
copii spiritul critic. Suntem cele care le întărim autoestima și autonomia copiilor, pentru ca ei să devină
siguri pe ei să-și asume responsabilități, de aceea trebuie să dăm dovadă de siguranță și să fim modele
demne de urmat. Toate acestea sunt posibile având un climat colegial favorabil, bazat pe respect reciproc
și toleranță, o comunicare deschisă cu celelalte educatoare și nu în ultimul rând, să nu ne fie jenă să
întrebăm și să cerem ajutor când simțim nevoia. Orice idee și orice sfat este bine venit, mai ales la început
de drum.
Să avem speranța că, puțin câte puțin, modelând bine fiecare copilaș, contribuim fiecare, astfel,
ca viitorul țării noastre să fie mai bun.

151
 DASCĂLUL – „LUMÂNAREA CARE SE CONSUMĂ PENTRU A LUMINA
CALEA PENTRU ALŢII"
Prof. Lozneanu Violeta
Grădinița cu Program Prelungit Nr. 5 Brașov
Județul Brașov

Cea mai puternică provocare a venit odată cu Pandemia și activitatea online la grădiniță.
Închiderea școlilor ridică o mare problemă: procesul de învățământ nu se poate opri odată cu suspendarea
cursurilor. Atât părinții cât și preșcolarii sunt puși în situația de a găsi alte modalități de conectare socială
și de continuare a activităților sociale, ludice, profesionale și de petrecere a timpului liber; în sensul
acesta, în foarte scurt timp utilizarea tehnologiilor a luat o amploare deosebit de mare. Datorită faptului
că situația aceasta a evoluat așa de brusc, societatea a fost pusă în fața unei mari provocări cu care nu s-
a mai întâlnit până în acum. Din această cauză copiii ( cei mai mulți dintre ei) au petrecut mai mult timp
cu familia, copilul fiind parte activă la activitățile cotidiene ale părinților; au interacționat mai mult
părinte-copil. Familia și-a (re)-luat rolul de educator al copilului. Epidemia ne modifică, încetul cu
încetul, mentalitățile, prioritățile, viziunea asupra lumii și asupra a ceea ce este important pentru noi.
Criza va lua sfârșit mai devreme sau mai târziu dar școala, familia, educația sunt cele care pot construi o
societate puternică, menită să facă față crizelor și provocărilor viitorului. ( preluat din Lucrare metodico-
științifică pentru obținerea gradului didactic I –„Relația părinte – preșcolar în activitatea online și
activitatea față în față”, autor Lozneanu Violeta, 2023, Coord. prof. univ. dr. Năstasă Laura)
Cu toate acestea am reușit să ținem aproape părinții și copiii, să îi încurajăm în a face activități
casnice împreună, a-i responsabiliza pe copii mai mult. Dacă la început am fost mai derutați pe parcurs
ne-am descurcat tot mai bine și am realizat lucruri frumoase împreună.
O altă provocare a fost în primii ani de activitate când am primit post la o grădiniță dintr-un orășel
în care era o mare comunitate de rromi. Dacă la început veneau cam 5-8 copii la grădiniță deși înscriși
erau peste 20 de preșcolari, pe parcursul primei luni de activitate a început să crească numărul copiilor
prezenți. Atunci am înțeles cât este de important pentru copii ca atunci să ducă acasă ceea ce a lucrat la
grădiniță ( nu păstrat în portofoliu până la sfârșitul anului școlar. Apoi am aflat că ceilalți copii neprezenți
văzându-i pe copiii care se întorceau de la grădiniță cu operele de artă realizate au dorit să facă și ei, să
aibă și ei. O provocare a fost să îi învăț să țină creionul în mână ( unii dintre ei îl țineau ca pe o țigară, să
învețe să folosească șervețelul de hârtie și multe alte lucruri elementare de igienă personală. Serbările au
fost un succes deoarece erau copii din familii de lăutari și am avut cântăreți la acordeon și saxofon.(Un
copil mi-a spus că mama vrea să merg la cerșit –în perioada sărbătorilor – dar mie îmi place să „viu” la
grădiniță.
O ultimă provocare cu care mă confrunt de anul trecut este integrarea și cooperarea cu copii
ucrainieni. Dacă părinții mai știu câteva cuvinte in limba Engleză copiii știu doar limba lor și atât. Un
ajutor este google translate vocal dar ceea ce funcționează cu adevărat când vreau să transmit eu un mesaj
– deocamdată- copierea prin imitare. Ce fac ceilalți face și copilul ucrainean. Confruntarea mare este
când dorește copilul ucrainean să spună ceva și google translate nu prinde mesajul și eu cu atât mai puțin.
Dar copiii vin bucuroși la grădiniță, își manifestă dragostea față de mine prin bilețele, îmbrățișări, etc
ceea ce mă încurajează că am găsit acest canal foarte bun de comunicare emoțională.
Profesia de dascăl este o chemare, o simțire, o emoție, o trăire, o experiență deosebită dacă iubești
copiii, îi înțelegi, îi accepți și prețuiești așa cum sunt. În ultima vreme au început o serie de schimbări și
simplificări ale activității metodice dar pe de altă pare ne confruntăm cu tot mai multe situații diferite pe
care trebuie să le gestionăm, monitorizăm, explicăm ( prin rapoarte, situații, etc) ceea ce înseamnă că
volumul de muncă în partea scriptică nu s-a redus. Uneori trebuie să găsim calea de mijloc... să facem
mai întâi ce trebuie făcut – lucrul cu copiii – dar și celelalte activități -metodice să nu le lăsăm nefăcute!

152
 ǤDASCĂLUL, DE PROFESIE ROMÂN

Prof. Ludoșan Rozalia

Școala Gimnazială Fărău
Județul Alba

Toate meseriile sunt frumoase și necesită o pregătire dar meseria de dascăl pentru mine este cea
mai frumoasă meserie .În toate profesiile trebuie curaj ,devotament ,implicare, răbdare, dar în profesia
de dascăl parcă toate acestea sunt cuprinse într-un singur cuvânt ,,dăruire ”.
A învăța pe cei de lângă tine tainele cititului, scrisului, socotitului și multe altele reprezintă calea
spre cunoaștere, deschiderea spre noi orizonturi și realizări. Aceste taine și deprinderi le-am primit și eu
de la dascălii mei care și-au pus amprenta asupra formării mele și datorită cărora am ajuns să deprind
această frumoasă carieră didactică de educatoare timp de un deceniu și de învățătoare timp de
doisprezece ani.
La început am lucrat în satul Fericet, satul natal al celui mai mare erou din țara moților Nicola
Vasile Ursu, numit,, Horea”, după horile pe care le horea cu atâta drag din creierul munților Apuseni
comuna Horea județul Alba iar mai apoi am plecat în zonele de lângă Aiud la Școala Specială Sâncrai,
Școala Primară Gâmbaș, Școala Primară Băgău, apoi la Școala Primară Șpălnaca din comuna Hopârta
și acum sunt la Școala Gimnazială Fărău din comuna Fărău .
A fost un parcurs destul de lung in cariera mea după cum reiese din prezentarea de mai sus fiind
un dascăl ,,călător” în adevăratul sens al cuvântului, dar toată această călătorie m-a ajutat și a contribuit
la formarea mea didactică. Am ales zona Aiud - fiindcă în acea perioadă urmam cursurile pentru
specializarea Asistent Medical Generalist, iar după terminarea acestei specializări am plecat în comuna
Fărău, pe postul de asistentă medicală, și, în același timp, și educatoare la grădinița din satul Heria.
După doi ani m-am transferat în Fărău, până în anul 2017, când m-am transferat pe catedra de
învățătoare, unde mă aflu și în prezent. Am profesat timp de două decenii și mai bine în două domenii,
dascăl și asistentă medicală, unde am fost și sunt înconjurată de copii de toate vârstele, dar și de adulți
care au avut nevoie de sprijinul meu.
Această profesie mă face să simt fericirea din jurul meu, deoarece copiii sunt veșnic veseli, plini
de energie și dorințe, curioși și dornici pentru a descoperi și a cunoaște, dar pentru toate acestea au
nevoie de un îndrumător care să le călăuzească pașii spre a descoperi aceste dorințe. Școala reprezintă o
altă formă de familie, în care elevii îsi formează deprinderile de bază, leagă prietenii și de aici rămân cu
cele mai frumoase amintiri, iar dascălul, pentru ei, reprezintă și ține locul de o a doua „mamă”. Nouă
ne spun bucuriile și dorințele, supărările și nemulțumirile care apar în decursul orelor pe care le petrecem
împreună și trebuie să găsim o soluție și o rezolvare pentru toate acestea.
Cu multă răbdare și muncă, le transmitem toate informațiile de care au nevoie, iar rezultatele lor
bune obținute la diferite concursuri școlare ne sunt răsplata muncii noastre. Există și elevi care necesită
un ajutor mai mare, pentru a putea realiza toate cerințele școlare și parcă la reușitele acestora satisfacțiile
sunt și mai mari, deoarece îți vezi munca răsplătită nu numai prin premii, ci și prin faptul că într-adevăr
munca ta de dascăl și-a atins scopul pentru toți cei care aveau atât de multă nevoie de tine.
Mă simt mândră de profesia mea și foarte mulțumită, fiindcă în decursul acestor ani am fost un
exemplu pentru elevii mei, unii dintre ei chiar au urmat această profesie și acum au ajuns să fie și ei
dascăli.
Dacă, în trecut, cei mai de seamă oameni dintr-un sat erau dascălul, preotul și doctorul, înseamnă
că am reușit și eu să fac din elevii mei ,,oameni de seamă”, care să ducă mai departe această profesie,
iar, la rândul lor, să fie un exemplu pentru cei cărora s-au dedicat .

153
 Prin râsul unui copil se înseninează ziua, după cum spunea marele scriitor Ion Creangă în
scrierile sale pe care le folosim foarte mult la clasă, atunci noi, dascălii, ar trebui să fim veșnic veseli,
fiindcă avem parte de nenumărate râsete în jurul nostru, zilnic.
Consider că, dacă vrei să rămâi veșnic vesel, tânăr în sufletul tău, trebuie să urmezi această
carieră didactică de ,,dascăl călător” și consider că mă găsesc în acest titlu. Un călător nu numai că
umblă dintr-un loc în altul, dar are ocazia să descopere frumusețile locurilor prin care călătorește,
obiceiurile și tradițiile acestora.

O SĂPTĂMÂNĂ DE VIS CU RIKI-PRIKI

Prof. Lungu Daniela
Grădinița cu Program Prelungit ,,Riki-Priki” Reșița
Județul Caraș-Severin

Activitatea într-o grădiniță presupune deschidere pentru joc, pentru nou, pentru comunicare
continuă cu toți partenerii implicați: părinți, societate civilă, administrație.
Unul dintre proiectele care m-au făcut să simt că sunt un ,,bun dascăl” este acest proiect în care
am avut mulțumirea sufletească de a vedea bucuria copiilor în momentul în care părinții au desfășurat
activități alături de ei.
Parteneri în cadrul proiectului au fost Brutăria Euroclas Reșița, Pangram Reșița, Croitoria Ienea,
Brd Reșița, Yuhuu Land Srl, Asociația De Părinți A Grădiniței ,,Riki- Priki” Reșița
Proiectul educațional ,,O SĂPTĂMÂNĂ DE VIS CU RIKI-PRIKI” este un proiect care s-a
desfășurat în cadrul programului național ,,Să știi mai multe, să fii mai bun”. Grădiniţa Riki-Priki cu
Program Prelungit Reşiţa desfășoară acest proiect în colaborare cu Direcția Județean pentru sport și
Tineret Caraș-Severin, brutăria Euroclas Reșița, Pangram Reșița, croitoria Ienea, BRD Reșița, Yuhuu
Land SRL, Asociația de părinți a grădiniței Riki Priki Reșița. Acesta aduce o săptămână dedicată
activităților deosebite, o școala altfel, în vederea prevenirii abandonului școlar, pentru dezvoltarea
preșcolarilor și încurajarea schimbului de experiență între unități.
Activitățile se adresează în egală măsură tuturor partenerilor implicați în procesul de învățământ
şi au în vedere încurajarea şi dezvoltarea capacităților artistice ale copiilor, de colaborare şi cooperare,
descoperirea aptitudinilor individuale, a talentelor muzicale, sportive, oferind experiențe educative, în
egală măsură, copiilor, cadrelor didactice, părinților, dar şi posibilitatea de a învăța în același timp cu
aceștia.
În cadrul acestui proiect s-au desfășurat numeroase activități cu impact asupra copiilor, cum ar fi:
Educatoare pentru o zi în cadrul căreia părinții au desfășurat la grupele de preșcolari activități,
ateliere, jocuri sportive, didactice, vor spune povești. Beneficiarii fiind preșcolarii, iar ca modalități de
monitorizare şi evaluare s-a utilizat agenda de lucru.
În cadrul activității Bucătarii Riki Priki, fiecare grupă de preșcolari va organiza un atelier -
bucătărie. Unii vor pregăti pizza, plăcinte, alții deserturi cu ajutorul părinților și al bucătăreselor. Ca și
modalități de monitorizare şi evaluare s-au folosit fotografiile, fișele de evaluare,
Activitatea Sport, siguranță și artă a urmărit desfășurarea de către copii a unor concursuri
sportive, rutiere și ateliere de creație alături de educatoare și voluntarii invitați. De asemenea, au vizionat
o piesa de teatru cu păpuși pentru copii, alături de actorii de la Teatrul Timișoara, beneficiari fiind
preșcolarii. La sfârșitul activității, preșcolarii au primit diplome .
În cadrul activității Vizităm să aflăm preșcolarii au mers în vizită la firmele unde lucrează părinții
sau în alte firme la care am fost invitați. Grupele mici de preșcolari au primit vizita părinților în grădiniță,

154
pentru a le prezenta meseria pe care o practică. Modalitățile de monitorizare şi evaluare au fost
fotografiile și chestionarele.
Ultima activitate desfășurată este Carnaval la Riki-Priki. În cadrul acesteia, preșcolarii au venit
costumați la grădiniță unde s-a organizat un ,,Mare Bal”, în cadrul căruia fiecare și-a prezentat costumul-
personajul ales. S-a realizat o paradă a costumelor și premierea acestora. Acest proiect a urmărit
îmbunătățirea competențelor sociale, nivelul cooperării, nivelul comunicării verbale şi nonverbale,
nivelul creativității prin: realizarea schimbului de experiență între cadrele didactice și parteneri în
vederea creșterii calității actului educațional; flexibilitatea strategiilor de predare-învățare prin implicarea
în activități de tratare diferențiată a preșcolarilor; stimularea şi dezvoltarea stimei de sine, a comunicării
interpersonale şi a relaționării; consolidarea relațiilor cu persoane din medii diferite pentru a preveni
abandonul școlar
Printre obiectivele specifice ale proiectului pot enumera: implicarea directă a părinților în
activitățile de predare învățare ale copiilor, cunoașterea unor elemente locale şi județene, inițierea unor
metode, activități inovative în cadrul acțiunilor de proiect, stimularea expresivității şi creativității,
dezvoltarea comportamentelor de cooperare, prosociale, proactive. Tot în cadrul acestui proiect am mai
urmărit: adaptarea comportamentului propriu la cerințele grupului şi a normelor sociale prestabilite,
îmbogățirea cunoștințelor despre natură, evenimente şi locații din orașul natal şi împrejurimi, cunoașterea
şi respectarea normelor de comportare în societate.
Rezultatele așteptate ca urmare a implementării proiectului au fost: educație informală şi
nonformală care să amelioreze comportamentul de adaptare școlară și prevenirea abandonului școlar;
crearea unei motivații optime pentru relaționare, cooperare; implicarea familiei, comunității în activitățile
școlare şi extrașcolare; dobândire a deprinderilor de viaţă independentă şi autonomie personală.
Datorită impactului pe care l-a avut, m-am gândit pe viitor la posibilitatea de dezvoltare a
proiectului prin atragerea de noi parteneri, utilizarea materialelor realizate şi a deprinderilor formate în
alte alte proiecte ale partenerilor, derularea proiectului la nivelul unui număr mai mare de unități școlare.

UN DASCĂL ÎN ȚARA SA
Prof. Lupu Mirela Denisa
Grădinița cu Program Prelungit Nr. 21 Drobeta Turnu-Severin
Județul Mehedinți

Profesia de dascăl, adică aceea de a fi învățător sau profesor, reprezintă una dintre cele mai nobile
și influente cariere din societatea românească. Dascălul este în primul rând un educator, un ghid, și un
model pentru tinerii pe care îi învață. Această profesie, datorită importanței sale, trebuie să fie abordată
cu seriozitate și respect. Acest referat explorează dimensiunile și impactul acestei profesii în România,
subliniind calitățile și responsabilitățile unui dascăl dedicat. Profesia de dascăl are o istorie îndelungată
în România. De-a lungul secolelor, învățătorii și profesorii au avut un rol semnificativ în transmiterea
cunoștințelor și valorilor societății românești. În secolele trecute, învățământul era în mare parte
confesional și îndrumat de biserici, dar odată cu modernizarea și reformele din secolul al XIX-lea, școlile
publice au început să se dezvolte și să ofere educație laică. Profesorul este un agent cheie în formarea
societății și a generațiilor viitoare. Acesta are mai multe roluri:
- Educatorul: Profesorul este responsabil de transmiterea de cunoștințe, competențe și valori elevilor
săi. El îi îndrumă pe aceștia în procesul de învățare și dezvoltare personală.
- Modelul: Profesorul servește drept model pentru comportamentul și etica elevilor săi. Prin modul
său de a acționa și de a interacționa, profesorul influențează valorile și conduita tinerilor.

155
 - Consilierul: Profesorul poate juca un rol de consilier, ajutând elevii să depășească dificultățile
personale sau academice. Acesta oferă sfaturi și îndrumare.
- Inovatorul: Profesorii sunt cei care pot introduce noi metode și tehnologii în procesul de învățare,
adaptându-l la cerințele societății moderne.
Un dascăl dedicat are anumite calități esențiale. Devotamentul: Profesorul trebuie să fie pasionat
de profesia sa și dedicat misiunii de a educa. Această pasiune se transmite elevilor și îi inspiră.
Cunoașterea și Competența: Un dascăl eficient are o cunoaștere profundă în domeniul său de predare și
este capabil să explice și să dezvolte subiectele în mod clar și accesibil pentru elevi. Profesorii au un rol
important în promovarea culturii și a identității naționale. Ei pot introduce elevii în literatura, istoria și
valorile românești. Prin predarea limbii române și promovarea tradițiilor, profesorii pot contribui la
consolidarea identității naționale. Profesia de dascăl vine cu provocări, cum ar fi volumul mare de muncă,
resurse limitate și cerințe de adaptare constantă. Cu toate acestea, este și o carieră gratifiantă. Prin
intermediul noilor tehnologii, profesorii pot dezvolta metode de predare mai eficiente și pot accesa
resurse suplimentare. Profesia de dascăl în România are o istorie bogată și un rol vital în dezvoltarea
societății. Un dascăl dedicat nu doar predă, ci și educă, modelează viitorul societății românești și
contribuie la perpetuarea culturii și a identității naționale. Prin cultivarea calităților esențiale, profesorii
pot face o diferență semnificativă în viețile elevilor și în societate în ansamblu. Profesia de dascăl, fiind
una românească, reprezintă o sursă de mândrie și o șansă de a contribui la viitorul țării.

DEZVOLTAREA COMPETENȚELOR CHEIE PRIN PRISMA DISCIPLINEI

MATEMATICĂ
Prof. Mailat Alexandra-Corina
Școala Gimnazială Nr. 7 Reșița
Județul Caraș-Severin

La prima vedere, competențele cheie par a fi greu de aplicat la clasă, mai ales într-un sistem în
care sunt predate discipline școlare clasice de către profesori formați monodisciplinar. DAR, în spiritul
Recomandării europene, disciplinele tradiţionale pot deveni instrumentele de lucru, bază de operare
pentru formarea competenţelor cheie. Astfel, ca profesor îmi pot pune întrebări de tipul: cum pot eu în
cadrul disciplinei mele – matematica– să contribui la dezvoltarea fiecărei competențe cheie? Aș putea
facilita învățare dincolo de manual, dincolo de exemplul standard, dincolo de taxonomie, către
instrumentalizarea disciplinei mele, astfel încât să fie funcțională pentru nevoile elevului acasă, la școală,
la un viitor loc de muncă, în timpul liber?
Ca profesor, format monodisciplinar,aș putea să transfer „predarea disciplinei” într-un set de
contexte, concepte și metodologii care îl spijină pe elev să-și formeze competențele cheie. Trebuie doar
să pun întrebarea: de ce fac ceea ce fac la clasă? Si apoi să încerc să răspund folosind ca țintă a învățării
chiar competențele cheie: pentru a dezvolta competența de comunicare astfel: …., competența digitală
astfel …., antreprenoriatul astfel… și așa mai departe. Prin urmare, ca profesor format monodisciplinar
învăț să fac progresiv deschideri transdisciplinare inspirate de setul competențelor cheie.
Pentru dezvoltarea competențelor cheie prin prisma disciplinei matematică m-am gândit la
următorul demers didactic pentru o unitate de învățare – Rapoarte și proporții, clasa a VI-a. Din prisma
comunicării în limba maternă în cadrul demersului didactic solicit elevilor ca enunțurile problemelor și
exercițiilor să fie citite cu voce tare și cu respectarea semnelor de punctuație, după care vor exprima oral
care sunt etapele de rezolvare a sarcinilor de lucru.
După introducerea noilor noțiuni, le solicit să caute informații despre noile noțiuni în limbile
străine pe care le studiază în școală. Voi căuta probleme practice de matematică în care să aplice noțiunile

156
învățate. De asemenea voi identifica și probleme practice de fizică, chimie, geografie în care să aplice
algoritmi sau relații matematice în care apar rapoarte.
Voi recomanda elevilor să folosească manualele digitale disponibile în manualele noi. Prin
includerea TIC în lecții, voi folosi unele softuri matematice. De asemenea creez un grup pe rețele de
socializare prin care se pot transmite informații. Apoi prezint elevilor noțiunile pe care trebuie să le
parcurgem, și le voi recomanda platforme matematice, unde prin intermediul unor filmulețe vor învăța
în ritmul lor acele noțiuni, după care, în sala de clasă discutăm și lămurim aspectele neclare. Propun
proiecte pe grupe, astfel încât fiecare membru al grupului are de realizat câte o sarcină. Voi urmări
colaborarea elevilor în cadrul grupului.Se poate folosi și grupul de pe rețeau de socializare. Propun
rezolvarea problemelor în mai multe moduri.
De asemenea, voi insista să elaboreze ei probleme în care să aplice noțiunile învățate, sau să
caute ei probleme cu anumite grade de dificulate în funcție de particularitățile fiecărui elev.La final vor
realiza portofolii care să includă referate despre aplicabilitatea unor noțiuni matematice în viața
cotidiană, referate despre matematicieni celebrii și descoperirile lor .

EDUCAȚIA ÎN ROMÂNIA: PROVOCĂRI, OPORTUNITĂȚI ȘI IMPACTUL

CADRELOR DIDACTICE
Prof. Mandache Mihaela
Școala Gimnazială Nr. 1 Avrămeni
Județul Botoșani

În societatea noastră în continuă schimbare, rolul cadrelor didactice depășește cu mult transmisia
de cunoștințe. Acestea devin, de asemenea, modele, ghizi și susținători ai dezvoltării integrale a elevilor.
În acest context, este esențial să examinăm impactul activității didactice asupra copiilor și familiilor în
România contemporană.
Cadrele didactice se confruntă adesea cu situații speciale în sala de clasă, unde trebuie să răspundă
la nevoile diverse ale elevilor. Diversitatea învățământului poate implica gestionarea elevilor cu nevoi
speciale, încurajarea incluziunii și adaptarea metodelor de predare la diferite stiluri de învățare. Aceste
provocări pot fi resimțite diferit în mediul rural și urban, în funcție de resursele disponibile și de contextul
socio-economic.
Un cadru didactic modern în România poate fi într-o continuă căutare a echilibrului între cerințele
instituționale și aspirațiile personale. Aspecte precum volumul mare de documente de planificare,
evaluarea constantă și cerințele administrative pot genera presiune asupra dascălului. Este esențial să se
evalueze gradul de mulțumire al unui cadru didactic față de munca sa și să se identifice posibilele surse
de nemulțumire pentru a îmbunătăți calitatea procesului educațional.
Impactul asupra copiilor și familiilor este un domeniu complex și adesea subestimat. Activitatea
didactică nu se oprește la predare; ea influențează dezvoltarea socio-emoțională, valorile și atitudinile
copiilor. În plus, conexiunea dintre școală și familie este esențială pentru succesul elevului. Cadrele
didactice joacă un rol crucial în facilitarea acestei colaborări și în sprijinirea părinților în rolul lor
educativ.
Educația în România se confruntă cu provocări precum accesul inegal la resurse, infrastructură
școlară variată și diferențe semnificative în calitatea învățământului între mediile rural și urban. Aceste
disparități pot influența modul în care activitatea didactică afectează copiii și familiile.
Un aspect esențial este adaptarea la schimbările tehnologice. Cum ar fi integrarea tehnologiei în
procesul de învățare și adaptarea la nevoile unei generații digitale. Cadrele didactice pot resimți presiunea
de a se actualiza constant și de a furniza o educație relevantă și captivantă.

157
 Un alt aspect esențial este legat de necesitatea de a promova o abordare holistă în educație, care
să țină cont de dezvoltarea fizică, mentală și emoțională a elevilor. Cadrele didactice trebuie să fie
conștiente de impactul pe care îl au asupra stării de bine a copiilor și să fie pregătite să ofere sprijin
emoțional și să promoveze sănătatea mentală în cadrul procesului educațional.
De asemenea, într-o societate aflată în schimbare accelerată, este crucial să se abordeze noțiunea
de competențe relevante pentru secolul XXI. Cadrele didactice trebuie să pregătească elevii nu doar cu
cunoștințe academice, ci și cu abilități practice, gândire critică, rezolvare de probleme și abilități de
comunicare. Acest aspect este vital atât pentru succesul individual al elevilor, cât și pentru contribuția
lor la dezvoltarea societății.
În ceea ce privește legătura dintre școală și familie, implicarea activă a părinților în educația
copiilor reprezintă un factor determinant. Cadrele didactice trebuie să încurajeze comunicarea deschisă
și să creeze parteneriate eficiente cu familiile pentru a sprijini procesul educațional în afara școlii. Această
colaborare poate contribui la creșterea nivelului de încredere și înțelegere între părinți și cadrele
didactice.
În același timp, este important să se abordeze aspectele legate de inegalitățile din sistemul
educațional românesc. Resursele inegale între școli pot afecta calitatea educației și pot amplifica
discrepanțele sociale. Politici educaționale care promovează echitatea în accesul la resurse și oportunități
ar putea contribui semnificativ la îmbunătățirea situației.
Un alt aspect de luat în considerare este adaptabilitatea și capacitatea de învățare continuă a
cadrelor didactice. Într-un mediu în schimbare rapid, profesorii trebuie să fie dispuși să își dezvolte
constant abilitățile și să se adapteze la noile cerințe ale educației.
În concluzie, impactul activității didactice în România contemporană este vast și complex. De la
gestionarea diversității în sala de clasă la satisfacția profesională a cadrelor didactice și influența asupra
copiilor și familiilor, fiecare aspect este crucial pentru construirea unei societăți educate și echitabile.
Este nevoie de un efort colectiv pentru a înțelege și îmbunătăți aceste dinamici, pentru a asigura un viitor
prosper pentru educația din țara noastră.

RITMURI ȘI CULORI ÎN SALA DE CLASĂ: EDUCAȚIA CA OPORTUNITATE

ȘI PROVOCARE

Prof. Marian Lavinia-Mariana

Grădinița cu Program Prelungit „Dumbrava Minunată” Zalău
Județul Sălaj
În fiecare zi, în sala de grupă, simt că fac parte dintr-o călătorie extraordinară. Ca educatoare în
România de azi, experiențele mele sunt pline de culori și emoții variate, dar și de provocări complexe.
În această călătorie fascinantă, în mijlocul sălii de grupă, fiecare zi aduce cu sine o nouă aventură.
Este un loc în care fiecare copil aduce cu el o poveste unică, iar misiunea mea este să creez un mediu
propice în care aceste povești să prindă viață și să se transforme în cărți deschise spre cunoaștere și
creștere.
Ceea ce mă motivează în fiecare dimineață este capacitatea de a face diferența în viețile micuților.
Experimentând diverse tehnici de predare, de la metodele tradiționale la abordări mai inovatoare și
nonformale, încerc să le dezvolt gândirea critică și creativă, să le stimulez curiozitatea și să le cultiv
pasiunea pentru învățare. Sunt momente în care simt o bucurie imensă în timp ce văd cum fiecare copil
descoperă lumea în propria sa manieră. Uneori, mă surprind lucrând până târziu, pregătind activități
nonformale pentru a captiva atenția micuților, să le deschidă arii noi de interes. Încerc mereu să integrez

158
metode și tehnici inovatoare în cadrul educației tradiționale pentru a menține curiozitatea lor vie și pentru
a-i pregăti pentru provocările viitorului.
Dar, în același timp, recunosc că sistemul educațional din România aduce cu sine greutăți și
frustrări. Modificările frecvente din Legea Educației creează uneori confuzie și necesită adaptare
constantă. Deși există eforturi de îmbunătățire a sistemului, uneori simt că nu sunt suficient de susținută
pentru a implementa schimbările într-un mod eficient și fără probleme. Totuși, mă străduiesc să găsesc
soluții creative pentru a gestiona aceste obstacole și pentru a menține calitatea educației pe care o ofer
copiilor.
Impactul activității mele în sala de grupă nu se limitează doar la cunoștințe și informații
academice. Observ că fiecare copil se dezvoltă nu doar intelectual, ci și emoțional și social. Văd cum își
descoperă pasiunile și talentele, cum își construiesc încrederea în sine și își dezvoltă abilitățile de
colaborare și comunicare. Acest lucru mă umple de satisfacție și mă motivează să merg mai departe, să
îi ajut să devină adulți conștienți și siguri pe ei.
Observ că ei nu doar învață, ci și își descoperă pasiunile, învață să coopereze și să comunice
eficient, construiesc relații sănătoase și își dezvoltă încrederea în propriile abilități. Sunt momente magice
când un copil descoperă plăcerea de a citi sau când un altul învață să fie empatic și să își exprime emoțiile
în mod constructiv. Există momente când munca învățătorului devine copleșitoare, când simt presiunea
de a răspunde atât cerințelor curriculumului, cât și nevoilor individuale ale fiecărui copil. Însă, când văd
zâmbetele lor sau când primesc mulțumiri din partea părinților pentru progresele copiilor, toate aceste
momente de încercare devin insignifiante.
În ceea ce privește familia, interacțiunea cu părinții este esențială pentru succesul elevilor. Încerc
mereu să mențin o relație deschisă și colaborativă cu aceștia, să îi implic în educația copiilor și să le ofer
suportul necesar pentru a-i ajuta să se dezvolte armonios atât la școală, cât și acasă.
În concluzie, munca mea ca educatoare este mai mult decât un simplu job. Este o responsabilitate
și o oportunitate extraordinară de a modela viitorul prin formarea și îndrumarea copiilor. Chiar și în
mijlocul provocărilor și schimbărilor, fiecare zi aduce cu sine bucurii și satisfacții care mă încurajează să
continui să construiesc o lume mai bună pentru viitoarea generație. Este un privilegiu să fiu martor și să
contribui la creșterea și dezvoltarea acestor minunați tineri care vor defini societatea de mâine.

DRAGOSTE INSUFLATĂ DE GENERAȚII

Prof. Marin Roxana Constanța
Grădinița Școlii Mexic București

Dragostea, iubirea, aprecierea, devotamentul pot fi virtuți, valori cu care te naști sau care îți pot
fi insuflate de dragii noștri „șlefuitori de suflete”. Cu toții ne dorim să lăsăm în urma noastră un sfat bun,
idei minunate, experiențe grozave, oameni mulțumiți ca ne-au întâlnit, zâmbete, lacrimi de bucurie, ca
noile generații să aibă modele de urmat în viață, pentru a nu uita sa creeze o lume plina de iubire, respect,
răbdare și îngăduință. Din născare, dascălul este înzestrat de Dumnezeu cu o dragoste nemărginită si cu
o răbdare aparte, reușind să modeleze mintea, sufletul si personalitatea celor mici. În alegerea unei
meserii, de obicei o influență o pot avea persoanele cu care intri în contact, cele care au însemnat ceva
pentru tine în viață, cele care ți-au marcat într-un fel anume viața.
Iubesc meseria pe care o am, sunt educatoare de 18 ani, nu pot spune că uneori nu e obositor, că
materialele didactice uneori lipsesc cu desăvârșire din unitate, că părinții sunt dezinteresați de sfaturile
constructive pe care dorești să le oferi, sau pur și simplu sunt de multe ori absenți din viața celor mici
ignorându-i cu bună știință, dar compensează tot cu mulțumirea sufletească când văd evoluția celor mici,
când se citește în ochii lor bucuria, când îi auzi cum spun: „Doamna m-a învățat.” Cum am ajuns să

159
practic și să descopăr că această meserie este pentru mine? Copil fiind am fost la grădiniță, unde m-am
atașat foarte repede de una din doamnele educatoare Ș. Aura, blândă, calmă, mereu cu inițiativă,
inventivă, știa cum să ne capteze atenția, ne învăța jocuri distractive, ne iubea pe toți, dar cel mai mult
pe mine (așa credeam eu atunci.... acum înțeleg că un cadru didactic îi iubește pe toți deopotrivă). Cât de
mult contează dăruirea unui om, implicarea și mai ales dragostea pentru meseria pe care o face. Îmi
amintesc, parcă ar fi fost ieri, cum doamna educatoare mă ținea în brațe pentru că dimineața despărțirea
de mama era mai grea; și mă jucam cu mărgelele doamnei educatoare sau îmi amintesc foarte limpede o
activitate matematica- în care doamna educatoare Ș. Aura ne-a pus să căutăm într-un săculeț o figura
geometrică, am fost lăudată că am băgat ambele mânuțe în săculeț pentru a găsi cât mai repede figura
geometrica.
În ultimul an de liceu m-am reîntâlnit cu doamna educatoare Ș. Aura m-a întrebat ce mi-aș dori
să fac pe viitor, nu știam... dar i-am spus că-mi plac copiii, atunci dumneaei m-a sfătuit să urmez cariera
de profesor și nu regret nici o clipă alegerea făcută. Deși casa mea s-a transformat ușor ușor într-un
cabinet metodic, pentru că de multe ori nu există spațiu suficient la servici pentru a depozita toate
materialele didactice pe care le creez, desene, coli de colorat, decupaje, material textil, lipici, sclipici
fetru, carton; nu aș putea renunța la ele pentru că am pus suflet în materialele pe care le-am confecționat
și cu siguranță îmi vor mai fi necesare și în viitor. Profesia de dascăl nu este ca alte meserii, lucrez în
weekend și noaptea la materialele didactice pentru a putea să creez, să inventez, să descopăr noi
modalități de a le capta atenția celor mici. Nu mică mi-a fost mirarea să observ că peste ani, foștii
preșcolari mă salutau pe stradă și mă întrebau dacă îmi mai amintesc de ei. Acum 4 ani o eleva din prima
generație, S. Narcisa, a venit la mine la grădiniță, era clasa a XII, am simțit că istoria se repetă și mi-am
amintit de întâlnirea mea cu fosta mea doamnă educatoare. Am sfătuit-o ce facultate poate urma pentru
a deveni cadru didactic. In iunie 2023 a terminat facultatea și i-am sugerat să meargă la examenul de
titularizare, deși a ezitat la început mă bucur foarte mult că mi-a urmat sfatul și a mers la examen, pentru
ca în luna august m-a sunat să-mi spună că a luat 9.80 la examen, mi-a mulțumit și am asigurat-o de tot
sprijinul meu în cariera de dascăl. Ce mulțumire mai mare poti avea când vezi că ai insuflat dragostea
pentru această profesie și elevilor tăi, când părinții te opresc pe stradă și îți mulțumesc pentru grija, atenția
și implicarea ta.
Știu, nu e ușor, dar este frumos. Apreciați dascălul din fața dumneavoastră, chiar dacă este mai
exigent, poate uneori își pierde cumpătul nu știți câtă dăruire, nopți nedormite, weekenduri în care și-a
sacrificat timpul personal pentru a putea realiza activități, lecții deosebite să le poată capta atenția
copiilor.

DEZVOLTARE COMPETENȚELOR SECOLULUI 21

Prof. Marleneanu Cerasela Iuliana
Liceul Tehnologic „Iorgu Varnav Liteanu” Liteni
Județul Suceava

Pentru mulți oameni viața din secolul 21 a devenit internațională, astfel încât sunt necesare noi
abilități multiculturale și interconectate pentru a avea succes în educație și la locul de muncă. În zilele
noastre, într-o lume în schimbare rapidă, școlile trebuie să pregătească elevii pentru slujbele viitoare și
să fie gata să se confrunte cu probleme despre care încă nu știm că vor apărea.
Competențele necesare pentru a concura în economia globală de astăzi sunt destul de diferite de
cele pe care s-au concentrat în mod tradițional sistemele de învățământ din secolele XIX și XX. Ceea ce
intenționăm să evaluăm este întotdeauna legat de ceea ce predăm, iar evaluarea competențelor din secolul
21 este o provocare pentru educatorii de astăzi.

160
 Modalitățile de a dezvolta competențele secolului 21 sunt diverse, de la lecții cross-curriculare
bazate pe proiecte până la activități extracurriculare, fiecare prezentând provocări diferite pentru cei care
doresc să evalueze aceste competențe ale secolului 21.
Modelul Bridge21 pentru predarea și învățarea
in secolul XXI este susținut de un constructivist social
(Vygotsky, 1978). Aceasta favorizează învățarea
inductivă, prin care se așteaptă ca elevii să-și
construiască cunoștințele împreună, descoperind sau
deducând principii din propria lor experiență și prin
experimente. În acest scenariu, profesorul funcționează
mai mult ca facilitator care antrenează, solicită și ajută
studenții.
Abordarea încurajează furnizarea conținutului
materiei studiate prin intermediul proiectelor conduse
de studenți. Aceasta implică studenții într-un proces de
cercetare, analiză și sinteză. Ei sunt încurajați să-și
asume responsabilitatea pentru descoperirea
cunoștințelor de care au nevoie pentru a dezvolta o
soluție sau un artefact adecvat, într-un mediu bine structurat. Activitățile Bridge21 au o natură cross-
curriculară, care încurajează dezvoltarea înțelegerii conceptuale a subiectului cercetat prin plasarea
acestuia într-un context care este atractiv pentru participanți.
Modelul Bridge21 pentru comunicare durabilă
Modelul de activitate poate fi adaptat pentru a ajuta la inițierea și implementarea unei activități de
comunicare online (ACO) în rândul elevilor din diferite locații geografice. Următoarele câteva pagini
demonstrează un exemplu despre modul în care acest lucru poate fi utilizat în acest scop.

Pasul 1 Conectați-vă cu un profesor vorbitor nativ al unei țări. Puteți folosi o persoană
deja cunoscută sau vă puteți contacta la nivel european, accesând platforma
www.etwinning.net.

Pasul 2 Stabiliți de comun acord o dată și o oră pentru comunicarea on-line (ACO),
între elevi, (o clasă). Fiecare școală va avea un număr similar de echipe de elevi
care să se potrivească.

Lista de verificare a Organizării ‫ݲ‬

Clasă / spațiu cu acces la Internet sau PC-uri conectate.
Mese și scaune aranjate pentru echipe
Un dispozitiv (laptop, tabletă, calculator) pentru fiecare echipă cu aplicații
software instalate. De exemplu : Skype, Google Hangouts.
• Dacă folosiți dispozitive mobile, elevii se pot separa în echipe care ocupă
spații individuale mai mici în cadrul școlilor cu acces la Internet.
• Un telefon inteligent este un dispozitiv capabil, dar cu cât este mai mare
ecranul, cu atât este mai bună experiența participanților
Un cont de conectare la aplicațiile
software pe echipă.

161
 Pasul 3 Se formează echipele.
• Elevii rămân în echipele lor pe întreaga durată a activității.
• Fiecare echipă este alocată unei echipe la distanță.
• Fiecare echipă își alege un lider.
• Membrii echipei pot primi roluri.Vezi Anexa 1
Pasul 4 Echipele completează activitățile de team building și de
spargere a gheții (activități de brainstorming).

Pasul 5 Elevilor li se atribuie o sarcină de lucru / o problemă: creați un

videoclip de 2 minute despre ceea ce ați aflat despre țară, despre
elevi, etc. (poate fi chiar un ghid de călătorie!)
Pasul 6 Fiecare echipă colaborează pentru a cerceta țara și cultura
elevilor cu care se vor fi conectați.
Pasul 7 Echipele fac o listă cu lucrurile pe care le consideră interesante
și lucrurile despre care ar dori să afle mai multe.
Pasul 8 Fiecare echipă creează întrebări de conținut în limba maternă și
în limba străin pentru ACO. (O oră de curs)
Pasul 9 Echipele discută și planifică: de ex. cine va pune intreăari, va
înregistra răspunsuri / video, etc.
Pasul 10 Echipele se conectează la aplicațiile software-ul și începe
comunicarea între echipe.

Pasul 11 Echipele mențin dialogul activ și înregistrează răspunsurile la

întrebările pregătite pentru utilizarea lor ulterioară ca și conținut
video. Sesiunea de ACO se încheie
Pasul 12 Echipele folosesc conținutul din sesiunile ACO pentru a-și crea
videoclipurile.
Pasul 13 Elevii prezintă videoclipurile pe care le-au creat împreună cu
colegii lor de clasă.
Pasul 14 Profesorii schimbă videoclipurile și le împărtășesc cu clasele lor.
Pasul 15 Elevii reflectă în echipe și / sau individual la experiența,
proiectul și participarea lor.
Pasul 16 Profesorii pot stabili asupra unor întâlniri de ACO suplimentare
în cursul anului școlar, inclusiv posibile activități tematice.

Bibliografie
x Byrne, J. R., Fisher, L., & Tangney, B. (2015, October). Empowering teachers to teach CS—
Exploring a social constructivist approach for CS CPD, using the Bridge21 model. In Frontiers
in Education Conference (FIE), 2015 IEEE (pp. 1-9). IEEE.
x Byrne, J.R., Kearney, S. & Sullivan, K. (2018). Technology-Mediated Collaborative Learning:
The Bridge21 Activity Model in Theory and Practice. In L. Daniela (Ed.), Didactics of Smart
Pedagogy: Smart Pedagogy for Technology Enhanced Learning. Switzerland: Springer
International Publishing.
Referințe și resurse suplimentare
x Teaching for a Sustainable Tomorrow ( Erasmus+ Project)jute profesorii să creeze și să planifice
lecțiile Bridge21

162
 COLABORAREA ȘCOALĂ – FAMILIE
Prof. înv. primar Maxim Ruxandra Gina
Școala Gimnazială „Vasile Pârvan” Bârlad
Județul Vaslui

Școala are un rol important în colaborarea cu părinții copiilor, pentru a asigura educația acestora,
deoarece educația permanentă presupune o învățare pe tot parcursul vieții. Colaborarea între toți factorii
educaționali, în primul rând între școală şi familie este o necesitate actuală. Școala nu-şi poate realiza pe
deplin sarcinile, dacă nu cunoaște familia şi condițiile de muncă ale copiilor. Legătura școlii cu familia
este esențială pentru a cunoaște nenumărate aspecte privitoare la comportamentul copiilor, situația la
învățătură, disciplină; dialogul cu familia este un element indispensabil pentru reușita școlară. Pentru o
bună reușită în educația copiilor, familia trebuie să devină un bun colaborator al școlii, să creeze condițiile
necesare activității de învățare permanentă, precum şi controlul îndeplinirii programului zilnic.
Comunicarea școală-familie trebuie să fie eficientă și presupune o unitate în acțiuni și cerințe,
având același țel: binele copilului.
Școala trebuie să găsească formele optime prin care cei implicați în acest proces de educare să
poată să gestioneze resursele umane, să aibă cunoștințe de psihologie și pedagogie, să se poată adapta
rapid la managementul schimbărilor din societatea actuală.
În relația școală – familie trebuie să existe relații de respect, de acceptare reciprocă. Relațiile
dintre școală, elevi și familiile acestora trebuie să fie bazate pe contact și colaborare, preschimb de
informații. Pentru atingerea unui nivel de calitate ridicat în eficientizarea relației școală-elev-familie, este
necesar de abordat un stil empatic de comunicare între părți, trebuie transpus în psihologia mentală a
elevului astfel încât să se producă o apropiere între părți.
Rolul profesorului nu se reduce doar la munca de la catedră, ci presupune o activitate mult mai
complexă, de îndrumare şi conducere în relația dintre elevi şi familia acestora; această activitate de
strânsă colaborare fiind o obligație de ordin profesional şi moral în același timp. Cunoașterea elevilor
este una din principalele îndatoriri ale cadrelor didactice. Să nu uităm că a instrui este mai ușor decât să
educi, tocmai în acest sens este nevoie de colaborare între școală și familie. Din ce în ce mai mulți
profesori sunt convinși de faptul că implicarea părinților în educație trebuie să aibă loc atât la școală, cât
și acasă.
Cu părere de rău, trebuie să afirmăm că în ultimul timp se constată o depărtare a familiei de
școală, o scădere a interesului părinților față de rezultatele școlare. Părinții sunt îngrijorați de viitorul
copiilor lor, dar în acilași timp nu mai au răbdare să le acorde atenție. Acest lucru este un semnal de
alarmă şi cred că se impune o reconsiderare a relației școală- familie. Putem realiza o mai buna
comunicare astfel:
x comunicați părinților misiunea, valorile, politicile școlii. Pentru a încuraja implicarea părinților,
școlile au nevoie să comunice frecvent și clar cu părinții și să le ceară părerile în deciziile care-i
privesc pe copiii lor (de exemplu, disciplinele opționale sau regulamentul școlii, codul
vestimentar).
x solicitați părinților să vă comunice: nevoile lor de informații (despre școală, clasă, profesori,
comportamentul copilului lor, progrese obținute de copil etc); date despre copil: cum se comportă
acasă, relațiile cu alți copii, cum învață acasă, regulile de disciplină pe care le respectă și cele pe
care nu le respectă; temerile pe care ei le au în legătură cu școala;
x practicați politica ușilor deschise. Invitați părinții la activități variate, nu doar la „ședințele cu
părinții”. Vor înțelege mai ușor obiectivele și practicile dumneavoastră. Explicați-le părinților

163
 cum și când pot veni la școală să vă întâlnească; vorbiți-le despre modul cum faceți anunțurile
pentru părinți și despre regulile clasei.
x elaborați calendarul activităților școlare ale elevilor, dar și un calendar cu activități la care pot
participa părinții, implicarea lor sa fie activă.
x creați un mediu confortabil în timpul întâlnirilor cu părinții, astfel încât aceștia să se simtă liberi
să își exprime opiniile, să vă adreseze întrebări, să facă recomandări și să împărtășească
informații.
x folosiți periodic un chestionar privind interesele părinților, de exemplu pentru subiectele
următoarei întâlniri. Astfel, puteți planifica împreună următoarea întâlnire.
x asigurați părinții de respectul și încrederea acordate; esențială este și asigurarea confidențialității.
x vă este util să rețineți faptul că orice părinte dorește ce este mai bun pentru copilul lor. Părinții
sunt cei mai puternici apărători ai copilului, fiind fundamental pentru rolul de părinte.
Informați-l despre drepturile părinților!
În concluzie, dascălul este cel ce armonizează interesele școlii cu satisfacția, bucuriile elevilor
realizate; suntem cu toții conștienți că obiectivele educaționale nu pot fi realizate decât prin eforturile
tuturor factorilor, în special a celor educativi: părinți şi profesori, în acest caz.

Bibliografie
x Stoian, M., Abecedarul părinţilor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972;
x Şerbănescu, D., Exemplu în educaţia copiilor, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1967;
https://ro.wikipedia.org/wiki/Comunicare
x Băran-Pescaru, Adina, Parteneriat în educaţie, Editura Aramis, București, 2004

PROIECT EDUCAȚIONAL
„SĂRBĂTORILE LA ROMÂNI – VOIE BUNĂ, FANTEZIE ȘI CULOARE”
Prof. Mazilu Simona,
Grădinița Nr. 35 București, Sector 5

Datorită faptului că pe teritoriul țării noastre întâlnim o multitudine de tradiții și obiceiuri

destinate diferitelor sărbători, ce produc bucurie și emoții plăcute atât pentru copii cât și pentru adulți,
unitatea noastră și-a propus familiarizarea preșcolarilor cu acestea în vederea transmiterii lor din
generație în generație. În fiecare ediție a proiectului educațional „Sărbătorile la români – voie bună,
fantezie și culoare”, inițiat de către unitatea noastră, ne-am propus aducerea în prim plan a unei sărbători,
a unor tradiții ale poporului nostru, astfel: Sărbătoarea Internațională a Iei/Sărbătoarea Sânzienelor.
Piesa principală a costumului popular românesc este ia, o cămașă tradițională românească de
sărbătoare, confecționată din pânză albă, bumbac, in sau borangic și împodobită cu broderii la mâneci și
la gât, sărbătoarea „cămășii cu altiță”, cum mai este denumită ia, a fost inițiată în anul 2013 și a devenit
recunoscută în întreaga lume. Ziua de 24 iunie corespunde cu Sărbătoarea Sânzienelor, în tradiția noastră
populară sânzienele fiind îmbrăcate în ii.
În cadrul proiectului educațional proiectului „Sărbătorile la români – voie bună, fantezie și
culoare” , în cea de-a treia ediție a acestuia, s-a desfășurat concursul „În strai de sărbătoare”, care a avut
pe două secțiuni:

164
 x Secțiunea I, destinată preșcolarilor, a presupus realizarea unor lucrări care să reprezinte „mesaje”
cu ocazia sărbătoririi Zilei Internaționale a Iei/Sărbătoarea Sânzienelor prin intermediul unor
tehnici diverse de educație plastică și abilități practice sub îndrumarea cadrelor didactice.
x Secțiunea a II-a, destinată cadrelor didactice, a presupus realizarea unor lucrări specifice Zilei
Internaționale a Iei/Sărbătoarea Sânzienelor prin intermediul unor tehnici diverse de educație
plastică și abilități practice și/sau a unui material referitor la exemple de bune practici (în format
Video/ PowePoint/PDF-la alegere).
În creațiile artistice-plastice și practice ale celor mici am regăsit toate emoțiile, sentimentele și
trăirile lor legate de Ziua Internațională a Iei/Sărbătoarea Sânzienelor cu tot ce implică acestea.
Cea de-a patra ediție a proiectului a s-a desfășurat sub forma unui concurs municipal de abilități
practice și plastice, intitulat „Din dragoste pentru mama” și și-a propus:
x Afirmarea şi punerea în valoare a personalității creatoare a copilului preșcolar și a cadrelor
didactice;
x Dezvoltarea şi stimularea imaginației preșcolarilor precum și a cadrelor didactice prin crearea
unor lucrări originale şi expresive.
Proiectul a avut efectul scontat de fiecare dată, toți participanții manifestând entuziasm în
realizarea lucrărilor atât în ceea ce îi privește pe preșcolari, cât și în ceea ce le privește pe cadrele
didactice.
Prin intermediul proiectului, copiii preșcolari și părinții acestora au fost atrași în organizarea de
activități extracurriculare de consolidare a comportamentelor prosociale și de oferire a unor modele
pozitive pentru comunitate prin păstrarea și continuarea tradițiilor și obiceiurilor poporului român
Proiectul educațional „Sărbătorile la români – voie bună, fantezie și culoare” s-a desfășurat până
la a patra ediție la nivelul municipiului București, iar începând cu ediția a cincea, fiind inclus în CAER.
De-a lungul timpului au fost evidențiate sărbători precum Paștele, 1 Martie, 8 Martie.
Proiectele educaționale vizează întărirea relațiilor dintre părinți, preșcolari, cadre didactice şi
comunitate, creșterea gradului de implicare a tuturor factorilor educaționali. Activitatea în parteneriat
are nenumărate avantaje, deoarece creează relații de colaborare, clarifică diverse probleme educative,
oferă un nou cadru în dezvoltarea personalității preșcolarului. Inițierea diferitelor proiecte educaționale
sunt benefice atât pentru preșcolari, cât şi pentru toți factorii implicați: unitate școlară, familie,
comunitate.
În contextul societății contemporane, caracterizate prin criza de timp și prin explozia
informațională și tehnică, computerul și, implicit, internetul, au devenit fenomene globale a căror
înțelegere încă ne depășește. Apreciem, desigur, efectele pozitive, conectivitatea, rapiditatea găsirii
răspunsurilor, dar mai greu ne dăm seama de potențialul lor nociv. Copiii pot deveni foarte ușor
prizonierii unui dialog virtual, joc sau aplicație, devin dependenți de net, renunță la a mai socializa în
mod direct, la jocuri sportive, se însingurează, iar dezvoltarea personalității lor va avea serios de suferit.
În plus, se deschid porți de vulnerabilitate fără precedent, de care adulții nu au știut niciodată și nu le
percep prea ușor pentru că nu au crescut cu așa ceva. Iată de ce, din ce în ce mai mult, se afirmă că școala
și specialiștii săi au un rol esențial în formarea și pregătirea tinerilor pentru viață și în același timp să îi
ajute pe copii să nu își uite rădăcinile.
Ne dorim continuarea acestui proiect educațional și în anii școlari următori pentru ca și generațiile
viitoare de preșcolari să își cunoască tradițiile și obiceiurile strămoșești.

165
 DASCĂLUL, DE PROFESIE ROMÂN
Prof. Melencu Elena-Denisa
Liceul Tehnologic Baia de Fier
Județul Gorj

A fi dascăl este o artă. Adevărații dascăli sunt cei care reușesc să te facă să-i iubești pe ei , dar şi
materia predată de ei. Profesorul are o misiune grea, dar şi frumoasă: formarea unor personalități
autonome care să se poată integra în societate, cu capacități de gândire critică şi creativă, cu un profil
moral demn de urmat şi cu o înaltă profesionalitate.
Un profesor dedicat trebuie să-şi implice elevii activ în procesul de învățare, la nivele de
dificultate accesibile. Includerea în procesul de învățare a feed-back-ului, sporirea aplicațiilor practice, a
exercițiilor şi diversificarea problemelor supuse rezolvării vor stimula inteligența elevului şi înțelegerea
cunoștințelor noi. Profesorul trebuie să știe că elevii se tratează egal, fără discriminare sau părtinire a
unora, că trebuie încurajați permanent şi stimulaţi când se remarcă cu ceva pozitiv. Când eşti la catedră
nu dai doar niște informații, ci trebuie să ai capacitatea să formezi caractere, să încurajezi persoana din
faţa ta să-şi urmeze visul indiferent de temeri, să păşească în viaţă cu încredere în el însuşi şi cu zâmbetul
pe buze.
Dascălul de profesie român se transformă într-un model pentru cei care-i îndrumă, creionând
profilul unei persoane calde şi sensibile. Acesta este mai mult decât un exemplu în materie de
comportament, personalitate şi prezenţă estetică. Însă cum se poate atinge acest obiectiv, dacă profesorul
nu este acelaşi pe parcursul întregului proces educativ? Acest element s-a transformat într-o problemă
foarte serioasă care a acaparat sistemul de învăţământ românesc. Continuitatea unui pedagog în rândul
colectivului de copiii, constituie baza unui proces educaţional eficient. Instituţia preşcolară este
indispensabilă, iar integrarea şi încrederea elevului în mediul social, depinde de cadrul didactic. Acest
prim efort de adaptare la viaţa socială va avea un mai mare succes atunci când se consolidează relaţia
între elev şi profesor. Trebuie înţeles faptul că fiecare elev va depăşi orizontul restrâns al familiei şi va
avea nevoie de o persoană care să-l îndrume pe termen lung.
Fiecare educator, învăţător şi profesor din întregul sistem de învăţământ, trebuie să fie atât un bun
specialist în domeniu, cât şi un bun educator. Numai îmbinând aceste două calităţi, cadrele didactice îşi
vor îndeplini în bune condiţii sarcina de înaltă responsabilitate şi onoare în formarea tinerei generaţii. A
reveni mereu asupra rolului şi funcţiilor profesorului, înseamnă a încorpora noile achiziţii ale cercetării
pedagogice şi a preciza domeniile şi direcţiile de competenţă ale acestuia. Rolul profesorului rămâne
mereu în prim plan în opera de formare a personalităţii elevilor. Cu toate că a sporit şi influenţa altor
factori în procesul educaţiei, profesorul îşi păstrează numeroase prerogative în acest domeniu, el fiind
principalul modelator al personalităţii elevilor, începând de la imprimarea unei conduite externe, până la
formularea aspiraţiilor şi idealurilor lor de viaţă.
Pregătirea şi specializarea profesorului în activitatea didactică şi educativă îl îndreptăţeşte să
devină proiectantul, organizatorul şi conducătorul principal al operei de formare a personalităţii elevilor.
Profesorul, fiind cel care cunoaşte modelul de personalitate ce trebuie format într-o etapă dată,
care înţelege mecanismul complicat al construirii personalităţii, care stăpâneşte tehnologia activităţii
educaţionale, care posedă aptitudinile necesare conducerii unui colectiv şi priceperea organizării vieţii
acestuia, este firesc să fie principalul specialist şi participant la opera educativă. Aceste calităţi îl
îndreptăţesc pe profesor să fie conducătorul procesului educativ. Profesorul trebuie să-şi proiecteze
activitatea în toate detaliile (obiective, resurse, tehnologie, evaluare, decizie) stabilind precis ceea ce vrea
să realizeze. Proiectarea muncii didactice şi educative pe o perioadă mai apropiată sau mai îndelungată,
presupune utilizarea unei tehnici pretenţioase, sprijinită pe datele cercetării ştiinţifice. Pentru a fi un

166
manager eficient al educaţiei prin predarea – învăţarea disciplinei sale, profesorul trebuie să aibă o
concepţie largă asupra educaţiei şi instruirii, abordării interdisciplinare, o înţelegere clară a funcţiei
manageriale şi a rolurilor derivate, a punerilor în aplicare pentru variatele situaţii educaţionale. Profesorul
manager poate deveni astfel profesionist în educaţie, conducerea ei fiind o atribuţie intrinsecă, o condiţie
fundamentală. Astfel se diferenţiază de alte domenii unde profesiunea de manager este complementară
pentru un specialist.
Profesorul este creator în sensul adaptării tehnologiei de lucru la specificul fiecărui colectiv şi al
fiecărui elev, în sensul anticipării, inventării şi proiectării de noi modele, obiective, tipologii sau
prototipuri de metode, caractere, structuri. Contribuţia lui la perfecţionarea învăţământului şi al educaţiei
trebuie să fie continuă, consistentă şi înnoitoare. Creativitatea profesorului se manifestă în toate
domeniile învăţământului şi educaţiei, cuprinde şi activitatea extraşcolară. A construi lecţii interesante,
a organiza activităţi formative variate, atractive, multiple şi complexe, a iniţia pe elevi în ,,tainele”
specialităţii şi a-i ajuta să-şi programeze activitatea, înseamnă a fi creatorul unui sistem de muncă
pasionant, captivant, atrăgător. Implicarea profesorului în activitatea de cercetare pedagogică urmăreşte
să valorifice potenţialul creator al unui detaşament atât de numeros şi să accelereze ritmul progresului în
învăţământ.
Așadar, dascălul de profesie român îşi afirmă cu adevărat funcţia de consilier, fiind un permanent
îndrumător al dezvoltării acestora, mulţi elevi se recunosc ca fiind opera profesorului lor, atât în ceea ce
priveşte profesiunea aleasă, cât şi în ceea ce priveşte caracterul şi atitudinea lor în faţa vieţii.

Bibliografie
x Albulescu, Ion; Albulescu, Mirela, Predarea şi învăţarea disciplinelor socio-umane. Elemente
de didactică aplicată, Iaşi, Polirom, 2000
x Ezechil, Liliana, Prelegeri de didactică generală, Editura Paralela 45, 2003
x Negreţ-Dobridor, Ion; Pânişoară, Ion-Ovidiu, Ştiinţa învăţării: de la teorie la practică, Iaşi,
Polirom, 2005

DASCĂLUL DE PROFESIE ROMÂN

Prof. Merticariu Andreea
Grădinița cu Program Prelungit Făget
Județul Timiș

Dascălul, de profesie român este unul dintre pilonii fundamentali ai sistemului educațional din
România. Rolul său este de a instrui și de a ghida elevii în procesul de învățare, dar și de a le dezvolta
abilitățile și competențele necesare pentru a deveni cetățeni responsabili și pregătiți pentru viață.
Un aspect esențial al dascălului român este pasiunea pentru educare și dorința de a contribui la
formarea viitoarelor generații. Dascălul este un model de profesionalism și dedicare, implicându-se activ
în activitățile didactice și în îndrumarea elevilor. El este capabil să transmită cunoștințe complexe într-
un mod accesibil și să stimuleze interesul și curiozitatea elevilor pentru învățare.
Dascălul de profesie român este, de asemenea, un promotor al valorilor și al culturii românești.
El contribuie la formarea identității naționale și la transmiterea tradițiilor și obiceiurilor specifice. Prin
intermediul lecțiilor și al activităților educaționale, dascălul român își propune să dezvolte în elevi
respectul pentru cultura și istoria țării lor, cultivându-le sentimentul de apartenență și responsabilitate
față de comunitatea în care trăiesc.
Dascălul român se concentrează nu doar pe aspectele academice, ci și pe formarea caracterului
și a competențelor socio-emoționale ale elevilor. El își propune să le dezvolte abilitățile de comunicare,
colaborare și gândire critică, pregătindu-i pentru provocările și oportunitățile vieții de zi cu zi. Prin

167
intermediul metodelor de predare inovatoare și a activităților extracurriculare, dascălul român încearcă
să stimuleze creativitatea și imaginația elevilor, să îi încurajeze să își descopere talentele și să își dezvolte
potențialul.
Un alt aspect esențial al dascălului român este abilitatea de a se adapta la nevoile individuale ale
elevilor. Prin identificarea stilului de învățare al fiecărui elev și prin crearea unor strategii personalizate,
dascălul român asigură o înțelegere profundă a conținutului predat și o maximă eficiență în procesul de
învățare.
De asemenea, dascălul român este un susținător al dezvoltării continue și a învățării pe tot
parcursul vieții. El își perfecționează constant abilitățile și cunoștințele, pentru a fi în pas cu noile tendințe
și tehnologii din domeniul educației. Astfel, dascălul român devine un exemplu de profesionalism și
dedicare pentru elevii săi.
Dascălul român este un personaj esențial în sistemul de învățământ din România. Prin pasiunea,
educația și dedicarea sa, el contribuie la formarea unei societăți mai bune și la dezvoltarea viitoarelor
generații. Rolul dascălului român nu se rezumă doar la transmiterea cunoștințelor, ci implică și modelarea
caracterului și formarea competențelor necesare pentru succesul în viață
Dascălul de profesie român este conștient de responsabilitatea sa în formarea viitorului
societății. El își asumă rolul de ghid și mentor pentru elevi, oferindu-le sprijin și îndrumare în alegerea
carierei și în dezvoltarea planurilor de viitor. Dascălul român este o sursă de inspirație și încredere pentru
elevi, încurajându-i să își urmeze visele și să își depășească limitele.
Impactul activității didactice asupra copilului și a familiei este un subiect de mare importanță în
domeniul educației. Înțelegerea modului în care această activitate afectează dezvoltarea copilului și
relațiile din cadrul familiei poate ajuta la identificarea aspectelor pozitive și la abordarea celor negative
într-un mod adecvat. În plus, este esențial să analizăm și modul în care copilul și familia percep
modificările din Legea Educației.
Activitatea didactică are un impact semnificativ asupra copilului. Prin intermediul educației,
copilul dobândește nu doar cunoștințe, ci și valori, abilități și comportamente. Relația sa cu profesorii și
colegii poate influența felul în care se dezvoltă din punct de vedere emoțional și social și poate contribui
la formarea stimei de sine, a abilităților de comunicare și colaborare sau a rezilienței. Prin urmare,
calitatea activității didactice este crucială pentru dezvoltarea copilului în multiple aspecte.
De asemenea, activitatea didactică poate afecta, în mod indirect, și relațiile dintre copil și familia
sa. Prin intermediul temelor și a proiectelor, copilul poate avea nevoie de sprijin din partea familiei în
procesul de învățare și realizare a sarcinilor școlare. Implicarea și suportul parental joacă un rol important
în succesul școlar al copilului, dar poate impune și o presiune suplimentară asupra familiei. Programul
încărcat și nevoia de a se implica în activități școlare pot cauza stres și tensiuni în cadrul familiei.
Modificările din Legea Educației pot influența direct atât copiii, cât și familiile. O modificare
relevantă în lege poate fi rezolvarea problemei resurselor insuficiente în sistemul de învățământ, prin
alocarea mai mare de fonduri pentru educație. Aceasta ar putea duce la îmbunătățiri în infrastructura
școlilor, dotarea cu materiale și resurse didactice, oferind copiilor un mediu optim pentru învățare.
Impactul pozitiv al acestor modificări poate fi observat atât în dezvoltarea copilului, cât și în diminuarea
stresului familial legat de lipsa resurselor.
Pe de altă parte, modificările din Legea Educației pot aduce și controverse. De exemplu,
schimbările în sistemul de evaluare sau în programa școlară pot avea un impact asupra modului în care
copiii învață și sunt evaluați. Aceste modificări pot fi percepute diferit de către copii și familiile lor, în
funcție de așteptările și valorile lor. Unele familii pot susține și să încurajeze schimbările, în timp ce
altele pot fi reticente sau pot crede că acestea nu sunt în beneficiul copiilor lor. Este important să se
realizeze consultări și dialog între toate părțile implicate pentru a asigura o implementare cât mai eficientă
și echilibrată a modificărilor.

168
 Impactul activității didactice asupra copilului și a familiei este semnificativ și complex.
Rezultatele pozitive ale unei activități didactice de calitate pot fi observate în dezvoltarea copilului,
relațiile sociale și auto-percepția sa. Cu toate acestea, activitatea didactică poate aduce și provocări pentru
familia copilului, iar modificările din Legea Educației pot genera reacții diferite în funcție de
perspectivele individuale. Este esențial să se acorde atenție acestor aspecte și să se încurajeze
comunicarea și colaborarea între profesori, familii și comunitate pentru a asigura o educație de calitate
și înțelegere reciprocă.
În concluzie, dascălul de profesie român joacă un rol esențial în sistemul educațional din
România. Prin pasiunea, dedicarea și profesionalismul său, el contribuie la formarea viitorului societății,
dezvoltând în elevi cunoștințe, abilități și valori esențiale. Dascălul român este un model de învățare și
inspirație, pregătindu-i pe elevi pentru a deveni cetățeni responsabili și activi în comunitatea în care
trăiesc.

REFLECȚII ȘI PROVOCĂRI ÎN DRUMUL EDUCAȚIONAL:

EXPERIENȚA UNUI DASCĂL DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR
Prof. înv. primar Mînzicu Simona Valentina
Liceul Teoretic ,,Șerban Vodă” Slănic
Județul Prahova

Într-o lume în continuă schimbare, profesia de dascăl devine un labirint fascinant de descoperiri
și provocări, o călătorie învăluită în misterul formării minților și inimilor tinere, în care fiecare zi
reprezintă o pagină nouă a unei cărți nesfârșite a cunoașterii și dezvoltării personale. „Educația este
puterea de a schimba lumea”, afirmă cu înțelepciune Nelson Mandela, iar această adevărata deviză devine
farul care îmi luminează drumul în învățământul primar. Alegând să mă dedic, nu doar transmiterii de
cunoștințe, ci și formării individuale, simt că îmbrățișez rolul de călăuză într-un proces complex de
modelare a caracterelor și gândirii critice a tinerilor.
Motivația mea profundă ca dascăl nu se rezumă la prelarea unor lecții, ci la furnizarea unor
instrumente esențiale pentru ca acești tineri să nu doar supraviețuiască, ci să prospere într-o lume în
continuă evoluție. În fiecare dimineață, mă trezesc cu aceeași pasiune și dăruire, simțindu-mă ca un
călător al timpului care influențează nu doar prezentul, ci și viitorul, ca un arhitect al destinelor în
formare. Această vocație sfântă se întemeiază pe credința fermă că educația nu este doar un proces de
transmitere a cunoștințelor, ci și un mijloc divin de a forma cetățeni conștienți, empatici și responsabili.
În esență, sunt un călător al sufletelor, îndrumându-i pe cei mici în călătoria lor către autodescoperire și
înțelegere profundă a lumii din jur.
Într-o eră caracterizată de schimbare accelerată, rolul educației devine mai mult decât o simplă
misiune didactică; devine un far strălucitor în întunericul incertitudinilor contemporane. Societatea
noastră, pusă în fața provocărilor complexe ale vremurilor moderne, găsește în educație o ancoră
esențială și un ghid luminos pentru noua generație ce se ridică în fața viitorului. Fiecare elev, cu propria
sa complexitate cognitivă, se aseamănă cu o comoară îngropată, așteptând să fie descoperită și să-i fie
exploatate potențialele. Educația devine astfel coloana vertebrală a dezvoltării umane, oferind nu doar
un depozit de cunoștințe, ci și instrumentele necesare pentru a naviga în această mare tumultoasă de
provocări și oportunități.
Complexitatea cognitivă a fiecărui elev accentuează necesitatea diversității în metodele și
abordările pedagogice. În fiecare clasă, fiecare copil este un univers aparte, aducând cu el un set unic de
aptitudini, nevoi și stiluri de învățare. Prin urmare, este imperativ să adoptăm o abordare individualizată,
să recunoaștem diversitatea ca o sursă de bogăție, și să promovăm o învățare adaptativă, flexibilă în fața
schimbărilor. Prin înțelegerea acestei diversități și a profunzimii sale, putem crea medii de învățare care

169
nu numai să răspundă nevoilor diferite ale elevilor, dar să îi pregătească și să-i inspire pentru provocările
și oportunitățile lumii contemporane, construind astfel temelia pentru un viitor în care luminile educației
strălucesc în toate direcțiile.
„Viitorul este educație”. Amintindu-ne mereu de această deviză, am orientat învățarea către
implicarea activă a elevilor în procesul de învățare și dezvoltare. Am transformat sălile de clasă în spații
vibrante de creativitate și gândire critică, organizând ateliere interactive care au pus accent pe dezvoltarea
abilităților necesare pentru a naviga într-o lume în continuă schimbare. Elevii noștri nu au fost doar
subiecți pasivi ai procesului educațional; au fost protagoniștii propriei lor învățări. În cadrul proiectului,
am promovat exprimarea liberă a ideilor, explorarea subiectelor din diverse perspective și colaborarea în
proiecte educaționale captivante. Am văzut cum imaginația lor s-a îmbinat cu gândirea critică,
transformându-i în cetățeni pregătiți să facă față provocărilor viitorului
Această experiență nu a fost doar o privire asupra provocărilor, ci și o demonstrație a soluțiilor
practice și inovatoare pe care le putem implementa în domeniul educațional. Am explorat cum
schimbările legislative pot deveni parte integrantă a unui cadru educațional eficient și am oferit elevilor
și familiilor instrumente valoroase pentru a se adapta și a prospera într-un mediu educațional în continuă
schimbare. Astfel, am transformat provocările în oportunități și am construit un viitor educațional mai
luminos pentru toți cei implicați.
În concluzie, călătoria mea în domeniul educației primare este o pledoarie pentru angajamentul
profund față de evoluție și adaptare constantă la provocările actuale. Proiectul „Educație pentru Viitor"
nu este doar un exemplu de complexitate didactică, ci și o ilustrare vibrantă a potențialului transformator
al unei abordări centrate pe elev. Într-un peisaj educațional în continuă schimbare, este esențial să
recunoaștem că educația nu este doar un proces teoretic, ci o călătorie complexă în care fiecare elev aduce
cu sine unicitatea sa. Complexitatea cognitivă a fiecărui copil impune nu doar adaptabilitate din partea
cadrelor didactice, ci și o abordare personalizată și echitabilă. Așa cum am demonstrat prin proiectul
menționat, implicarea comunității și promovarea unei învățări interactive sunt elementele-cheie ale unei
educații moderne și eficiente.

PROMOVAREA SĂNĂTĂȚII PRIN MIȘCARE ÎN CADRUL PROIECTELOR

EDUCAȚIONALE ÎN GRĂDINIȚĂ
Prof. Mîrzan Manuela
Grădinița cu Program Prelungit „Pinocchio” Fălticeni
Județul Suceava

Sportul are un rol extrem de important în viața copiilor întrucât îi îmbunătățește sănătatea, fizicul
cât și psihicul. Este bine cunoscut faptul că sportul consolidează scheletul, fortifică inima, ajută copilul
să-și coordoneze mișcările corpului și previne riscul obezității. În zilele noastre tot mai mulți copii își
petrec timpul în fața televizoarelor sau a calculatoarelor, lucruri care în timp pot avea efecte negative
asupra acestuia. Practicile sportive sau jocul în aer liber reprezintă o alternativă mult mai sănătoasă cât
și mai distractivă pentru acesta. Participarea la diferite activități sportive contribuie la dezvoltarea unor
abilități sociale de exemplu interacționarea cu alți copii de aceeași vârstă, cât și cu persoane mai în vârstă
cum ar fi antrenorii cluburilor sportive. Copiii învață abilități de comunicare, leadership, team building,
calități care îl vor ajuta la școală, în viitoarea carieră precum și în relațiile cu alte persoane.
Un alt beneficiu care contribuie la dezvoltarea copiilor îl constituie creșterea încrederii de sine.
Deoarece participă la diferite activități sportive acesta primește laude din partea părinților, antrenorilor
și poate chiar și din partea coechipierilor. Toate aceste laude duc la un nivel de încredere de sine crescut,
copilul reușind astfel să își gestioneze emoțiile și să se bazeze pe abilitățile sale. De asemenea, critica

170
constructivă reprezintă și ea o parte esențială în procesul de dezvoltare întrucât cel mic învață să accepte
critici și să le folosească în favoarea lui.
În acest context, în grădinițe și școli se desfășoară tot mai multe proiecte educaționale de stimulare
a interesului copiilor pentru sport. În grădinița noastră se promovează mereu interesul pentru mișcare și,
astfel, anual se desfășoară un proiect educațional care are finalități în acest scop. Vă prezint în cele ce
urmează Proiectul educațional „Sănătate prin mișcare”, pe care îl coordonez în acest an școlar și care
face parte din programul național de stimulare a interesului pentru sport la preșcolari „Kalokagathia”.
Potrivit idealului educațional, dezvoltarea fizică și psihică armonioasă constituie o componentă
indispensabilă a personalității copilului. Educația fizică contribuie la dezvoltarea funcțională a sistemului
nervos, asigurând condiții favorabile pentru activități de natură intelectuală. De asemenea, ea are un rol
important în formarea și educarea constituției și conduitei morale, în formarea unor trăsături pozitive de
voință și caracter.
Omul zilelor noastre are nevoie de multă mișcare. În învățământul preșcolar, interesul copiilor
pentru mișcare, exercițiu fizic și joc este foarte crescut. Jocul satisface în cel mai înalt grad nevoia de
activitate a copilului, generată de dorințe, trebuințe și tendințe specifice. Între mijloacele aflate foarte
aproape de noi sunt: plimbările în aer liber, jocurile de mişcare, urcatul scărilor (evitând liftul), plimbatul
copiilor. Fiecare pas pe care-l faceţi pe acest drum va avea ca efect creşterea calităţii sănătăţii
dumneavoastră şi o lovitură în plus dată industriei mondiale de medicamente.
Prin activitățile din acest proiect sperăm să-i apropiem cu respect pe preşcolari şi elevii
participanţi de lumea sportului și de cei care ne învață să facem sport corect, să le formăm o atitudine
pozitivă faţă de mișcare și sport în aer liber și în interior, regulat, respectând aspecte privind igiena
mișcării. Proiectul are drept scop stimularea interesului pentru sport şi mişcare, ca modalitate de
menţinere a stării de sănătate şi de influenţare a unei evoluţii corecte şi armonioase a organismului, iar
ca obiective: trezirea interesului pentru sport la copiii preșcolari; formarea unei atitudini de grijă, respect
și considerație față de sport și importanța acestuia în viața omului; dezvoltarea armonioasă a copiilor;
stimularea proceselor de creștere a organismului.
Proiectul educațional cuprinde activități de stimulare a interesului pentru sport, perceperea
modului în care mișcarea îmbunătățește calitatea vieții, identificarea unor modalități de îmbogățire a
bazei materiale sportive a unității. Activitățile din proiect se desfășoară lunar și sunt diverse: Minte
sănătoasă în corp sănătos- Lansarea oficială a proiectului ; Urme pe zăpadă- Jocuri, exerciţii pentru
călirea organismului -concurs sportiv; Corp frumos și sănătos- Întâlnire cu un cadru medical; Scoate–ți
prietenul din joc!- Concurs sportiv între grupele mari; Micii sportivi- Activitate în parteneriat cu
Grădinița cu Program Prelungit. „Licurici”- jocuri sportive; Competiția piticilor - Competiţie sportivă
între grupe; Minte sănătoasă în corp sănătos-Jocuri sportive; Sportul înseamnă sănătate—Evaluarea și
diseminarea rezultatelor.
În urma implementării proiectului, așteptăm rezultate precum: stimularea interesului pentru sport
la copiii preșcolari; îmbogățirea bazei materiale pentru activități sportive din grupeș/ grădiniță;
conştientizarea de către părinţi a importanţei dezvoltării interesului pentru sport la copii de la vârste
fragede; motivarea copiilor şi părinţilor cu privire la desfăşurarea unor activităţi de stimulare a interesului
pentru mișcare și sport.
Bibliografie
x MEN . 2019. Curriculum pentru educație timpurie, aprobat prin OMEN 4694/2019;
x Ezechil, L., Păiş, L .2001. Laborator preşcolar-ghid metodic, Ed.Integral, Bucureşti;
x Breben, S.şi colaboratorii .2002. Metode interactive de grup-ghid metodic, Ed. Arves, Bucureşti;
x Barcan- Ticalic, E. 1979. 1001 de jocuri pentru copii. Ed. Sport-Turism, Bucureşti.

171
 ACTIVITĂŢILE EXTRACURRICULARE ŞI EXTRAŞCOLARE -
BUCURIA TUTUROR COPIILOR!
Prof. înv. primar Moisi Mirela
Şcoala Profesională ,,Petri Mor” Nuşfalău
Județul Sălaj

Pornind de la ideea că toți copiii au aceleaşi trebuinţe de bază în ce privește creşterea şi

dezvoltarea, şcoala trebuie să satisfacă în mod egal trebuințe precum cele de apreciere şi întărire pozitivă,
de încredere în sine, de responsabilitate şi independenţă, de securitate etc., indiferent de religie, gen,
mediu din care provine sau dacă are vreo dizabilitate sau nu.
Astfel că în conceperea activităţilor extraşcolare am ţinut seama de posibilitatea tuturor copiilor
din clasă de a participa le ele. Amintesc doar câteva din principiile mele în stabilirea acestor activităţi
extraşcolare:
¾ Iubesc toți copiii în mod egal, indiferent dacă au vreo dizabilitate sau nu!
¾ Desfășor activități extrașcolare pe placul tuturor copiilor din clasa mea, inclusiv a
copiilor cu CES.
¾ Caut să fiu prietena tuturor copilașilor din clasa mea, astfel aflu lucruri de preț
necesare pentru adaptarea activităților pe centre de interes.
¾ Doresc să caut cele mai eficiente modalități educative pentru valorificarea
întregului potențial al fiecărui copil în parte, inclusiv a celor cu CES.
¾ Promit să-i fac pe copii să se respecte reciproc, indiferent de etnie, religie, gen sau
mediu din care provine!
¾ Încurajez toți copiii să-și spună punctul de vedere sau părerea privind subiectul
abordat!
¾ Tratez toți copiii în mod egal, fiecare fiind unic și special!
¾ Prin toate activitățile școlare și extrașcolare încerc să le dezvolt tuturor copiilor
încrederea în forțele proprii, respectul de sine și pentru ceilalți din jur.
¾ Caut să cultiv copiilor, inclusiv celor cu CES dragostea pentru frumos, estetic prin
activități extrașcolare diverse.
¾ Toți copiii la care predau, inclusiv cei cu CES, ocupă un locusor în sufletul meu,
ei deduc.
Aceste activităţi întregesc activitatea educativă a şcolii, aducând un surplus informaţional elevilor
şi completând condiţiile concrete ale educaţiei acestora. Astfel, experienţa de învăţare nonformală şi
informală întregeşte, completează şi lărgeşte experienţa de învăţare formală a tuturor copiilor care
desfăşoară astfel de activităţi. Întotdeauna când stabilesc activităţile extracurriculare, ţin seama de toţi
copiii din clasă. Acest lucru presupune o bună cunoaştere a copiilor- probleme de sănătate, centrele lor
de interes, visele lor.
În cadrul activității practice tradiționale din cadrul cercului de cusături tradiționale, sub genericul
„Iubim să coasem în cruce”, am încercat să transmit copiilor dragostea pentru obiceiurile si valorile
străbune. Obiectivele urmărite fiind plăcerea copiilor de a lucra în grup, de a sta de vorba cu bunicuțele
depănând istorioare, formarea abilităţilor de a coase, dezvoltarea gustului pentru estetic, cultivarea
altruismului.
Cercul e destinat tuturor copiilor inclusiv copiilor cu CES. Cei care au nevoie de sprijin îl primesc
cu mare drag, atât din partea colegilor, cât şi din partea noastră a adulţilor implicaţi. Sunt bineveniţi toţi
copiii (fete şi băieţi) cu vârste cuprinse între 6-10 ani, care iubesc cusutul, sau la început i-a adus doar
curiozitatea, plăcerea de a coase au descoperit-o pe parcurs. Au participat si copii cu CES care aveau
probleme locomotorii, de vorbire, probleme usoare de auz si chiar şi copii cu ADHD.

172
 Cercul de cusături tradiţionale l-am implementat la nivel local, locul de desfăşurare a activităţilor
din cadrul cercului era la Centrul de Documentare şi Informare Turistică din localitate. În timpul anului
şcolar ne întâlneam o dată pe săptămână, iar în vacanţa de vară alegeam o săptămână.
Competențe transversale urmărite au fost creativitate și inovație, gândire critică și rezolvarea
problemelor, comunicare și colaborare.
Prin acestă activitate au fost atinse nevoia de securitate, nevoia de dragoste şi apartenenţă, nevoia
de afirmare, nevoia de libertate de decizie, nevoia de amuzament.
Aici integrez, după parerea mea, mai multe deprinderi sociale-cusutul, discuţiile cu bunicile,
mămicile celorlalţi copii, vânzarea produselor, negocierea preţurilor.
Noi evaluăm această activitate prin produsele finite obţinute. Aceste produse au participat la o
expoziţie cu vânzare într-un scop caritabil.

DASCĂLUL MODEL
Prof. Moldovan Sanda Ramona
Grădinița cu Program Prelungit „Dumbrava Minunată” Zalău
Județul Sălaj

Printre acești ghizi intelectuali, se evidențiază unii în mod special, devenind veritabile legende în
universul învățării. Ei sunt "dascălii de renume", personalități ce transcend acte de predare și devin
mentori, modele și sursă de inspirație pentru generații întregi.
Acești dascăli de marcă nu sunt doar transmițători de cunoștințe, ci și forțe catalizatoare ce
transformă lumea prin puterea educației. Prin pasiunea lor inepuizabilă pentru a îndrumă și a forma minți
tinere, ei devin arhitecții destinului nostru intelectual și moral Secretul lor stă poate în abilitatea de a
transcende rigiditatea curriculumului și de a transforma orice materie într-o poveste fascinantă,
captivantă pentru elevi. Ei nu doar predau, ci și inspiră, încurajează și îndrumă, aducând în sălile de clasă
nu doar informații, ci și înțelegere și pasiune pentru învățare.
Dascălii de renume nu sunt ușor de uitat. Amintirea lor rămâne adânc înrădăcinată în conștiințele
noastre, marcând nu doar cunoștințele pe care le-am acumulat, ci și modul în care nu raportăm la lume
și la noi înșine. Sunt faruri ale înțelepciunii ce nu îndrumă doar în perioada școlară, ci și în întreaga
viață. Astfel, acești dascăli de renume devin veritabile legende, reprezentând nu doar instituția educației,
ci și standardul excelenței, devotamentului și impactului pozitiv în viețile noastre. În universul
educațional, dascălii de renume sunt ca niște călăuze luminoase, care le datorăm mult înțelepciunea și
încrederea în propria noastră putere de învățare. Sunt acei profesori care nu transmit doar informații, ci
transformă modul complet în care înțelegem și aplicăm acele cunoștințe.
Ceea ce îi face atât de remarcabili este capacitatea lor de a comunica și a se conecta cu elevii într-
un mod profund. Ei inspiră, încurajează și creează o atmosferă în care învățarea devine o călătorie
pasionantă și nu doar o sarcină didactică. Acești dascăli devin adesea modele de urmat pentru că nu doar
fac datoria de a preda materiile școlare, ci investesc în dezvoltarea personală a elevilor lor. Sunt empatici,
găsesc metode inovatoare de predare și reușesc să scoată la suprafață potențialul principal într-un mod
unic și memorabil. Impactul lor nu se oprește la sfârșitul anului școlar sau la absolvirea cursurilor. Mulți
dintre acești profesori devin mentorii pe termen lung, oferind îndrumare și susținere chiar și după ce
elevii părăsesc școala.
Dascălii model nu sunt doar niște figuri din trecutul educației noastre, ci sunt amprente vii,
continuă în cunoașterea și înțelepciunea pe care le-au imprimat în ființele noastre. Sunt arhitecții esențiali
ai fundamentului nostru educațional și moral, lăsând sau moștenire imensă ce continuă să strălucească în
noi. Dascălii de renume sunt adevărate pietre prețioase în universul educației, iar contribuția lor depășește
cu multă simplă transmitere a cunoștințelor. Acești profesori devin adesea povești vii ale pasiunii pentru

173
învățare și adevărați transformatori ai vieților elevilor lor. Un aspect remarcabil al acestor dascăli este
capacitatea lor de a înțelege și a se adapta la nevoile individuale ale elevilor. Nu tratează educația ca pe
o abordare generică, ci personalizează experiența de învățare pentru fiecare elev în parte, încurajându-i
să-și descopere talentele și să-și depășească limitele. Prin încurajare și susținere constantă, acești
profesori devin adesea o sursă de inspirație și un reper pentru viitorul elevilor lor. Își depun eforturi
pentru a încuraja gândirea critică, creativitatea și rezolvarea problemelor, oferind nu doar cunoștințe
academice, ci și instrumentele necesare pentru a naviga în lumea reală.
Impactul acestor dascăli transcende granițele claselor în care predau. Ele rămân amintiri durabile
în inimile și mințile elevilor, modelând în mod profund modul în care aceștia clădesc lumea și trăiesc
viețile.
Astfel, dascălii de renume sunt adevărați eroi ai educației, influențând nu doar cunoștințele, ci și
caracterele și viziunile viitoare ale generațiilor de elevi. Sunt adesea cei care se îngrijesc prin scânteia
pasiunii pentru învățare și care contribuie semnificativ la formarea unor adulți responsabili și dedicați.

DASCĂLUL- SPERANȚA ȚĂRII

Prof. Moroiu Cerasela-Ioana
Școala Gimnazială Nr. 3 Slobozia
Județul Ialomița

Pornesc la drum în scrierea prezentei lucrări apelând la Dicționarul explicativ al limbii române
de unde am extras definiția cuvântului dascăl, cuvânt de origine sârbo-bulgaro-greacă și care în trecut
desemna un învățător de la țară, rar un savant învățat, un om de știință sau un cântăreț la biserică. Deci,
dascălul era un învățător, un profesor sau un cadru didactic, un om cu pregătire intelectuală care îndruma
copiii pentru aș găsi calea și drumul în viață și pentru a deveni viitori cetățeni responsabili și implicați în
viața socială. Îmi place să cred că nu s-a schimbat nimic și că definiția are astăzi același sens pe care îl
avea în vremurile de odinioară când Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Marin Preda, Mihail Sadoveanu,
Cezar Petrescu erau îndrumați în viață de mari dascăli precum Aron Pumnul, Dl. Trandafir, Niță
Teodorescu, Nicolae Apostol, dascălul Clăiță și nu îl pot uita nici pe Bădița Vasile al lui Ion Creangă.
Cred cu tărie că deși vremurile și generațiile s-au schimbat există cadre didactice implicate trup și suflet
în tot ceea ce fac atât în cadrul școlii cât și în afara ei. Observ aceste lucruri zi de zi la colegii mei care
muncesc și se zbat ca fiecare copil să reușească să își însușească cunoștințele și deprinderile necesare
pentru reușita în viață. Chiar dacă de cele mai multe ori familia, cea care ar trebui să fie permanent alături
de elevi și dascăli mai uită din responsabilitățile pe care le are și nu arată în ultima vreme deloc respect
și apreciere pentru cadrele didactice, la fel ca o mare parte din societate, aceștia nu renunță la luptă, sunt
aproape de elevi și se străduiesc ca pe lângă conținuturile stufoase ale programelor școlare aflate în
vigoare să desfășoare o multitudine de activități prin care și din care elevii să aibă ce învăța și să asimileze
multe cunoștințe folositoare pe care să le poată aplica mai departe atunci când situația o va impune.
În cadrul școlii noastre învățătorii sunt alături de elevi și întreprind o mulțime de acțiuni frumoase,
benefice elevilor și celorlalți membrii ai comunității locale. În fiecare toamnă are loc o zi de colectare a
fructelor și legumelor care sunt apoi împărțite familiilor cu posibilități materiale modeste. În perioada
sărbătorilor de iarnă se fac strângeri de jucării, hăinuțe și rechizite pentru copiii mai puțin norocoși. În
cadrul acestor proiecte elevii învață să aprecieze mai mult ceea ce au, ce este generozitatea și iubirea
aproapelui. În fiecare an școlar o săptămână o dedicam activităților anti-bullying implicând elevii în
activități diverse atrăgându-i spre implicare, colaborare și conștientizare a ceea ce înseamnă violența de
toate tipurile și ce consecințe grave poate avea asupra calității vieții. Activitățile legate de protejarea
mediului înconjurător, cele în colaborare cu Poliția, Agenția Națională Antidrog, cu muzeele din

174
localitate și biblioteca îi apropie pe elevi de școală, de bine și de frumos și îi ajută să își formeze un bagaj
de valori necesar pe parcursul întregii vieți.
Văzând în jurul meu toate aceste demersuri ale cadrelor didactice și auzind ceea ce fac ceilalți
colegi atât de la școlile din oraș cât și cei din mediul rural, mă face să sper că lucrurile merg spre un drum
bun, atât cât poate el să fie într-o societate care se pare că nu mai vrea să pună preț pe valori și educație.
Atâta timp cât dascălii nu vor renunța la luptă, viitorul țării mai are o urmă de speranță. Cred cu
tărie că munca depusă zi de zi de colegii mei, dascălii acestei țări, va aduce mari beneficii țării noastre.
Dascălii au sacrificat întotdeauna totul pentru copiilor lor, micii învățăcei și au luptat contribuind bob cu
bob pentru a face un munte, așa cum afirma un alt cadru didactic acum ceva timp școlarilor săi.
Deci, bob cu bob, reușim să clădim muntele de cunoștințe și să readucem speranța în învățământul
românesc atât de hulit în ultima vreme.

DASCĂLUL – VOCAȚIE ȘI DĂRUIRE

Prof. Munteanu Elena
Colegiul National „Mircea Eliade” Reșița
Județul Caraș-Severin

Se spune că profesia nu ţi-o alegi, ci te alege ea pe tine. Desigur, ceea ce visezi în copilărie poate
să te determine să apuci pe un anumit drum, însă viața îți arată de fiecare dată drumul. Așa s-a întâmplat
și cu noi. A fost o muncă asiduă, pe băncile unor scoli de prestigiu, care ne-a dezvoltat competențele
necesare meseriei alese. Nu de la început am dorit să devenim profesoare, însă ne-au plăcut mereu copiii,
naivitatea și curiozitatea lor inocentă, dorința lor permanentă de cunoaștere. Așa am fost cu toții la
început. Unii au păstrat această dorință, însă alții și-au pierdut-o...
Drumul nu a fost ușor, ci presărat cu provocări de tot felul, însă dragostea față de meserie ne-a
ajutat să învingem toate obstacolele şi să ne începem cariera de dascăl cu succes. Toată lumea este de
acord că școala în perioada comunismului a fost grea şi dură. Confirmăm pe deplin acest lucru, fiind în
liceu la Revoluția din 1989, deci trecând prin școala primară şi gimnazială până atunci, însă considerăm
că tocmai această rigoare şi disciplină ne-a format ca adulți responsabili. Personal, nu avem reproșuri de
niciun fel la adresa dascălilor noștri, care au fost – căci mulți nu mai sunt printre noi, şi sunt profesioniști
în adevăratul sens al cuvântului. Deși la vârsta senectuții, când doar nepoții mai alină din suferințele de
tot felul, aceștia şi-au păstrat o ținută morală ireproșabilă şi astăzi, ceea ce cam lipsește la tânăra generație
de azi. Deși lipseau calculatorul, imprimanta, videoproiectorul, tableta, telefonul şi Internetul, școala s-a
desfășurat în bune condiții şi am reușit să facem performanță, ajungând până la etapele naționale ale
olimpiadelor de istorie sau de limba engleză. Adulți fiind, am realizat că modul în care un dascăl reușește,
cu mijloace minimale, să te motiveze în studiul unei materii, este esențial pentru succesul acelui copil.
Astăzi avem tehnologia la picioarele noastre, însă slaba dotare a școlilor românești împiedică
folosirea acestora la capacitatea dorită. Există şcoli în secolul 21 care nu au apă curentă, grupuri sanitare
adecvate, cum să mai cerem acces la internet sau laboratoare fonice pentru studiul limbilor străine?
Personal, consider că datoria fiecărui dascăl este să asigure toate aceste condiții, chiar şi prin mijloace
proprii, fiind necesar, ce-i drept, un efort financiar considerabil, ceea ce nu este tocmai pe placul tuturor.
Făcând parte din corpul metodiștilor ISJ Caraș-Severin, am avut ocazia să cunoaștem realitățile din
școlile caraş-severinene, şi de multe ori am rămas surprinse, în mod plăcut, de dăruirea şi hărnicia
cadrelor didactice care, cu resurse proprii, au dotat școlile respective cu cele necesare desfășurării
activității didactice în condiții optime. Astăzi, nu mai putem concepe școala în termenii de altădată, cu
cordeluță, număr matricol pe umăr, cu uniforma obligatorie şi hainele de șoim şi de pionier. Acum avem
libertatea de a alege ce purtăm la școală, zeci de auxiliare la alegere, proiecte europene şi platforme

175
online internaționale. Totul se desfășoară în mediul virtual şi explozia de informații generează un boom
de activități, proiecte şi evenimente conexe.
Consider că există o mare diferență între a fi PROFESOR și a fi DASCĂL, mai ales aici, în țara
noastră. Profesor este cel care a urmat cursurile unei instituții de învățământ superior și este pregătit din
punct de vedere psihopedagogic să urmeze o carieră în sistemul de învățământ, însă a fi Dascăl presupune
mult mai mult, o dăruire și o chemare pentru această meserie, o dorință de a ajuta copiii să se formeze
atât ca profesioniști cât și ca OAMENI. Căutăm mereu metode și mijloace de a ne îmbogăți bagajul de
cunoștințe, profesional vorbind, însă uităm că e la fel de important să ne dezvoltăm emoțional pentru a fi
capabili să îi dezvoltăm și pe cei pe care-i educăm. Personal, am avut parte de-a lungul carierei mele
didactice până astăzi de oameni care m-au ajutat să mă dezvolt în acest sens, de adevărați MENTORI,
colegi de breaslă, cu mult mai multă experiență la catedră, care ne-au format pe toate aceste planuri, lucru
ce consider ca lipsește în zilele noastre, când hârtiile, nu cunoștințele sunt importante și au valoare. Nu
zilele petrecute studiind și interacționând cu colegii în locuri pline de inspirație, ci hârtia aducătoare de
credite e cea care dictează ierarhia în momentul de față. Consider că instituțiile de învățământ superior
ar trebui sa pregătească mai temeinic viitorii DASCĂLI, și nu să trimită doar PROFESORI cu o diplomă
în mână. Intr-o lume agitată, în plin avânt tehnologic, nu mai există momente de relaxare constructive,
de team-building adevărat pentru profesia noastră. Însă noi, cei din generația care a mai prins încă mulți
ani din regimul comunist, mai avem încă dorința de a schimba aceste lucruri și de a insista ca profesorii
să își desăvârșească formarea profesională pentru a fi adevărate modele pentru tânăra generație, pe toate
planurile. Consider, de asemenea, că fiecare profesor, dascăl, dacă vreți, are datoria morală, în primul
rând, de a cugeta la felul propriu, original, în care își poate aduce contribuția la creșterea prestigiului
acestei meserii grele, dar deosebit de frumoasă, cea de DASCĂL.
Lumea în care trăim este într-o continuă schimbare, ne transformăm și evoluăm, fiecare în direcția
aleasă dar, mai presus de toate, observăm această schimbare la elevii noștri, care devin din ce în ce mai
„digitali”, obligându-ne pe noi, dascălii, să devenim și noi, pentru a ține pasul cu ei. Este o adevărată
provocare, mai ales pentru generațiile care nu au studiat Tehnologia Informației în școală și au fost
obligate să se „actualizeze”, ca și sistemele de operare care devin din ce în ce mai des depășite și trebuie
modificate. Societatea impune pasul și această grabă de a face față nu este întotdeauna și benefică, din
punctul meu de vedere. Profesorul are, la rândul lui, nevoie de stabilitate, de predictibilitate, de o
siguranță, ori modul rapid în care evoluează societatea îl împing să se aventureze în necunoscut, mai mult
sau mai puțin pregătit să-i facă față cu succes.
În concluzie, deși drumul e greu, obstacolele la tot pasul, dragostea pentru meseria aleasă și, mai
presus de toate, iubirea față de copii, mă ajută să merg mai departe, să am încredere că „totul va fi bine”.
Căci, nu-i așa, unde dragoste nu e, nimic nu e!

PORTRETUL CADRULUI DIDACTIC

Prof. Nicolae Elena
Școala Gimnazială „Ion Basgan”– Grădinița cu Program Prelungit Nr.8 Focșani
Județul Vrancea

Cadrul didactic are o importanță deosebită care asigură formarea și pregătirea personalității
tinerelor generații și pregătirea lor profesională în cadrul instituțiilor de învățământ, strâns legate de viață,
de activitatea socio-profesională, morală și cetățenească.
Necesitatea de a transforma meseria de dascăl în profesia de cadru didactic, a fost impusă de
faptul că la nivelul fiecărui stat și în particular a statului român, educația reprezintă o prioritate națională,
care are ca obiectiv principal elaborarea unei politici educaționale, în baza căreia este făcută pregătirea
pentru viață, la orice vârstă, a ființelor omenești. Activitatea educațională este complexă, adaptată,

176
orientată, dinamică și flexibilă, pentru a stimula idealul fiecărei ființe umane, exprimat prin ,,a fi și a
deveni”, concis: realizează pregătirea omului ca element activ al vieții sociale.
Educația modernă are ca scop dezvoltarea conștientă a potențialului biopsihic al omului și
formarea unui tip de personalitate solicitat de condițiile prezente și de perspectivă ale societății.
Activitatea didactică a profesorului modern, depășește evidențierea unor calități personale ale
acestuia, apreciate prin termenii vocație, talent, măiestrie, prin faptul că presupune însușirea unui sistem
complex de cunoștințe teoretice, formarea unor deprinderi, abilități, competențe, calități și asumarea unor
roluri, într-o manieră riguroasă.
Personalitatea reprezintă un termen foarte complex, studiat în psihologie, care exprimă
,,organizarea dinamică în cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determină comportamentul
său caracteristic”.
Psihologul Gordon Allport a considerat faptul că personalitatea nu este un conglomerat de
trăsături, ci o structură complexă și organizată alcătuită pe lângă trăsături comune și de dispoziții
personale.
Principala calitate a cadrului model, din punct de vedere structural, a fost considerată
compatibilitatea dintre ,,vocația pedagogică” și ,,a te simți chemat, ales pentru această sarcină și apt
pentru a o îndeplini”. Vocația pedagogică presupune: ,,iubire pedagogică”, certitudinea valorilor social-
culturale, conștiința responsabilității față de copii, față de țară și față de umanitate, în general.
De-a lungul carierei didactice, profesorii nu pot fi caracterizați de către un anumit stil educațional,
deoarece aceste stiluri nu există în stare pură, ci doar combinate și nici nu sunt unele mai avantajoase sau
mai eficiente decât altele. Totuși, afirmă faptul că în activitățile educaționale, cel mai potrivit stil este cel
care asigură eficiența învățării, stimulând interesul elevilor pentru studiu, generându-le și satisfacția
reușitei în învățare. Recomandarea specialiștilor constă în aplicarea stilului democratic, pe durată de timp
mai mare, fiind favorabil dezvoltării libere și autonome a elevilor și aplicarea stilului autoritar, când
trebuie realizate sarcini în mod rapid.
Personalitatea cadrelor didactice, moderne, se formează, în mod conștient, prin impunerea ,,ca
exigență o permanentă deschidere față de orice este nou”, în dezvoltarea carierei lor, prin procese de
lungă durată, care încep cu includerea fiecăruia într-un program de formare inițială și se continuă pe
parcursul evoluției profesionale și chiar al întregii vieți.
Profesiunea didactică este asociată cu câteva categorii fundamentale de roluri, acceptate de
majoritatea sistemelor de formare a profesorilor: proiectare, managementul și organizarea activităților de
învățare, consiliere psiho-educațională, managementul clasei de elevi, comunicare cu elevii, părinții și
colegii, dezvoltare profesională de-a lungul vieții, participare la perfecționarea procesului educațional și
a inovațiilor din școală, oferirea de servicii educaționale pentru comunitate etc.
Personalitatea profesorului în condițiile învățământului actual presupune și o serie întreagă de
calități, determinate de specificul și complexitatea muncii pe care o desfășoară. Profesorul își asumă deci
o multitudine de roluri, a căror exercitare este dependentă de personalitatea lui. În școală, profesorul este
conducătorul activității didactice care se desfășoară în vederea realizării obiectivelor prevăzute în
documentele școlare.
Nu în ultimul rând, profesorul este chemat să se implice în luarea deciziilor de politică
educațională la diferite niveluri, precum și în procesul complex, dificil de inserție profesională și socială
corespunzătoare noilor condiții. O seamă de roluri noi derivă și din implicațiile educației permanente
asupra programelor școlare. Acestea tind să se integreze atât în plan orizontal, cât și pe verticală, să fie
centrate pe valori, atitudini și motivație, să cultive independența, propria responsabilitate, flexibilitatea,
facilitând dezvoltarea oamenilor.

177
 PLEDOARIE PENTRU MESERIA DE ÎNVĂŢĂTOR
Prof. înv. preșcolar Nicula Ionela Florentina
Grădinița cu Program Prelungit „Voinicelul” Slobozia
Județul Ialomița

Cadrul didactic este principalul factor al educației şi instruirii tinerilor. Având rolul de
îndrumător, acesta contribuie la pregătirea omului pentru activitate şi creație independentă. În
învățământul contemporan, învățătorul are un rol din ce în ce mai important, este fundamentul formării
personalității umane. Personalitatea sa reprezintă factorul decisiv pentru reușita elevilor, filtrul care
imprimă direcții şi finalități nuanțate întregului demers educativ.
Ceea ce face să crească importanța rolului şi personalității învățătorului în școală şi în societate
sunt cele două tipuri fundamentale de activități pe care el le desfășoară zi de zi: activitatea şcolară şi
activitatea extrașcolară. În școală, dascălul este conducătorul activităţii didactice ce se desfăşoară în
vederea realizării obiectivelor prevăzute în documentele şcolare. El este cel care imprimă un sens şi o
finalitate educativă tuturor premiselor şi condiţiilor, obiective şi subiective, participante şi implicate în
procesul de învăţământ. Privite în sine, informaţiile cuprinse în programele şi manualele şcolare
constituie doar premise latente din punct de vedere al formării personalităţii umane, ele capătă, însă,
valenţe educative ca urmare a prelucrării şi transmiterii lor de către învăţător.
Tot aşa se întâmplă şi cu mijloacele de învăţământ. Oricât de performante ar fi ele, numai
utilizarea lor de către învăţător prin integrarea lor într-o situaţie de învăţare le asigură valenţele educative
scontate. Sunt un ajutor pentru cadrul didactic, dar el rămâne cel care conferă acestor mijloace un sens
pedagogic prin modul cum le foloseşte şi prin rezultatele la care ajunge. Relaţia pedagogică rămâne,
oricât s-ar tehniciza, o relaţie umană.
Învăţătorul, prin personalitatea sa, amplifică valenţele educative ale tuturor cunoştinţelor
transmise. Rolul conducător al dascălului în activitatea didactică rămâne una din coordonatele de bază
ale misiunii sale. Pentru a-şi îndeplini rolul, învăţătorul trebuie să fie permanent în mijlocul elevilor, să
constituie pentru fiecare dintre ei o personalitate dinamică, entuziasmată. În viziunea lui J. H. Pestalozzi
educaţia trebuie să ajute natura umană să se dezvolte respectând particularităţile individuale. Rolul
educaţiei este de a stimula impulsul de afirmare, adică de a activa dezvoltarea, de a face ca „ochiul să
vrea să vadă, urechea să vrea să audă, piciorul să vrea să meargă, iar mâna să apuce… La fel inima
vrea să creadă şi să iubească, spiritul vrea să gândească”. Învăţătorul este cel care descoperă metode şi
procedee eficace în formarea fiecărui copil în parte. Calitatea educaţiei oferite de unitatea de învăţământ
depinde de prestaţia peedagogică a cadrelor didactice, de atitudinea lor faţă de schimbare, de calitatea
metodelor interactive şi procedeelor didactice practicate. În condițiile actuale, educația de calitate rămâne
în totalitate pe seama cadrelor didactice.
Învăţăm mereu şi niciodată nu vom şti tot! Talentul de dascăl ne permite să le insuflăm copiilor
dorinţa de a şti, curajul de a spune ce gândesc, puterea de a gândi drept, de a nu judeca pe nimeni şi
puterea de a schimba în bine lumea din jurul lor. Talentul de a fi dascăl ne ajută să gestionăm situaţiile
critice, să îndrumăm cu dăruire copiii către excelenţă sau copiii cu nevoi speciale. Latura umană
subiectivă şi fragilă trebuie cunoscută şi stăpânită.
Munca în educaţie înseamnă acumulare de tensiune, presiune, concentrare, stres, înseamnă
responsabilitate pentru o clasă întreagă de elevi dar şi pentru fiecare elev în parte, reponsabilitate în
fiecare oră, în fiecare pauză, la fiecare activitate extraşcolară. Impactul factorului uman, cu toate
consecinţele ce decurg din aceasta, nu este deloc neglijabil în această profesie. Suntem oameni, avem
suflet şi facem această meserie din pasiune, din dorinţa de a lăsa moştenire urmaşilor dragostea de carte,
corectitudinea, seriozitatea, dorinţa de a fi mai bun, de a reuşi. Învăţătorul este cel care contribuie la
educaţia pentru o viaţă de calitate a unui individ şi a colectivităţii. Promovează încrederea, respectul

178
reciproc, gândirea pozitivă, adoptă idei şi atitudini democratice. Probează calităţi umane, profesionale şi
etice. Recunoaşte şi pune în valoare aspectele pozitive şi rezultatele elevilor, îi sprijină în eforturile lor
şi le insuflă încredere în forţele proprii. Tot el le dezvoltă elevilor capacitatea de a fi autonomi, de a
deveni subiecţi ai propriei dezvoltări prin: implicare în propria formare; sprijinire în folosirea unor surse
şi mijloace diverse de informare; crearea abilităţilor de a lua decizii; responsabilizare şi motivare;
dezvoltarea capacităţii de a rezolva probleme; încurajarea spiritului de iniţiativă şi a creativităţii;
facilitarea colaborării şi comunicării între elevi.
În activitatea extraşcolară se şlefuieşte formarea personalităţii elevului. Acţiunile de acest fel scot
la iveală sufletul copilului, iniţiază prietenii, descoperă pasiuni, îndrumă interese. Învăţătorul este cel
care alege felul activităţii, locul de desfăşurare, formează echipe şi sugerează teme de cercetare. Prin
astfel de activităţi elevii vor învăţa să aprecieze frumosul, să iubească şi să protejeze natura, să participe
la concursuri judeţene sau naţionale, să scrie poezie sau proză, să recite, să fie actori, să cânte şi să
danseze. Orice copil este special dacă i se crează condiţii să arate de ce este special! În activităţile
extraşcolare îşi urmează dorinţele şi aspiraţiile personale datorită încrederii inspirate şi curajului insuflat
de învăţător. Orice activitate coborâtă din minte în sufletul copilului are o frumuseţe aparte! Învaţă să fie
curios, să descopere, să aprecieze, să aleagă, să fie creativ, să pună în valoare ceea ce are. Valenţele
informaţionale şi corelative ale activităţilor extraşcolare sunt multiple. Ele devin eficiente dacă au
constanţă şi atractivitate. Definitorie este dorinţa cadrului didactic de a pune în valoare calităţile elevilor
săi în orice moment, în orice loc, cu orice ocazie.
Vocaţia de dascăl
În nicio altă profesie nu este mai oportună cerinţa ca osmoza dintre carieră şi vocaţie să fie cât
mai aproape de perfecţiune. Devine un imperativ al şcolii de a angaja nu doar învăţători, ci învăţători de
vocaţie. Nu doar munca coştiincioasă şi sistematică, mobilizarea voinţei şi sentimentelor, ingeniozitatea,
creativitatea, calitatea gândirii, erudiţia şi pregătirea ştiinţifică constituie cheia succesului în activitatea
pedagogului, ci vocaţia lui pentru ceea ce face. Înţeleg prin vocaţie convergenţa tuturor eforturilor
învăţătorului spre anumite manifestări, în direcţia cărora simte că se realizează pe sine şi are sentimentul
propriei libertăţi, propriei afirmări, iar forma sub care vocaţia se manifestă constituie îndeletnicirea
constantă a pedagogului de vocaţie. Ceea ce face învăţătorul este să construiască o bază solidă pentru
construcţia ce va dura toată viaţa pentru fiecare individ în parte. Formarea individului presupune nu
numai însuşirea unor cunoştinţe, ci şi învăţarea acestuia să înveţe de-a lungul vieţii, să gândească liber şi
critic.
Învăţătorul nu uită niciodată că trebuie să zâmbească, să lase la uşa clasei toate problemele
personale şi să fie mentor şi prieten pentru elevii săi. Dacă zâmbeşte, zâmbetul se va întoarce aproape
mereu. Zâmbetul şi râsul întăresc sistemul imunitar, apără de boli, inspiră idei, atrag prietenii şi
înfrumuseţează viaţa. Am învăţat în ani de activitate la catedră generaţii după generaţii că unde e mintea,
acolo e şi comoara. Ceea ce facem pentru noi înşine moare odată cu noi. Ceea ce facem pentru alţii şi
pentru lumea întreagă rămâne şi este nemuritor! Rămâneţi implicati! Modelaţi personalităţi şi suflete,
îndrumaţi copiii pe drumul cel bun al vieţii şi veţi rămâne nemuritori! A trăi în lume fără a deveni
conştient de sensul ei este ca şi când rătăceşti într-o bibliotecă fără a atinge nicio carte!
Călătorie plăcută prin viaţa de învăţător, aţi făcut cea mai bună alegere! Şi nu uitaţi să zâmbiţi!

Bibliografie
x Chapman, G. (2008). Cele cinci limbaje ale iubirii, Editura Curtea Veche, Bucureşti
x Creţu, T. (2005). Psihologia copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
x Cucoş, C. (2000). Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi
x Ezechil, Liliana (2002). Comunicarea educaţională în context şcolar, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti

179
IMPACTUL ACTIVITĂȚII DIDACTICE ASUPRA DEZVOLTĂRII ELEVULUI
Prof. Noghi Nicoleta
Școala Gimnazială Agăș
Județul Bacău

Activitatea didactică reprezintă un element esențial în procesul de învățare și formare a elevilor.

Rolul fundamental al cadrelor didactice este de a facilita dezvoltarea cognitivă, emoțională și socială a
acestora, având un impact semnificativ asupra formării lor pe termen lung. Acest referat explorează
modul în care activitatea didactică influențează elevii și contribuie la evoluția lor în cadrul sistemului
educațional.
1) Dezvoltarea cognitivă. Activitatea didactică are un impact direct asupra dezvoltării cognitive a
elevilor. Prin intermediul lecțiilor, prelegerilor și activităților practice, elevii își dezvoltă abilități
cognitive, cum ar fi gândirea critică, rezolvarea problemelor și analiza informațiilor. Profesorii,
prin structurarea conținutului și facilitarea învățării, pot influența modul în care elevii înțeleg și
aplică cunoștințele. Așadar, prin abordări inovatoare și adaptabilitate, cadrele didactice pot crea
un mediu educațional care să sprijine explorarea, înțelegerea și dezvoltarea abilităților cognitive
ale beneficiarilor direcți ai educației.
2) Motivarea și angajarea elevilor în timpul lecțiilor sunt aspecte esențiale pentru un învățământ
eficient. Calitatea activităților didactice influențează nivelul de motivare și angajare al elevilor.
O abordare interactivă, conectarea materialului la interesele și experiențele elevilor, aplicarea
conținutului la situații reale, utilizarea resurselor variate, crearea unui mediu pozitiv de învățare,
folosirea tehnologiei, colaborarea și implicarea activă a elevilor și oferirea unui context relevant
pentru învățare sunt doar câteva dintre strategiile ce pot fi folosite în decursul actului pedagogic.
Profesorii devin, astfel, factori-cheie în stimularea curiozității și dorinței de a învăța a elevilor.
3) Dezvoltarea abilităților sociale. Prin intermediul activităților didactice, elevii au oportunitatea de
a interacționa cu colegii și profesorii, dezvoltând astfel abilități sociale esențiale. Colaborarea în
grupuri, proiectele comune și discuțiile în clasă contribuie la formarea abilităților de comunicare,
colaborare și rezolvare a conflictelor. De asemenea, învățarea empatiei și dezvoltarea încrederii
în sine sporesc dezvoltarea acestui proces continuu.
4) Formarea caracterului și valorilor. Activitatea didactică nu se limitează doar la transmiterea de
cunoștințe, ci are și un impact asupra formării caracterului și a sistemului de valori al elevilor.
Profesorii devin modele de comportament și etică pentru elevi, influențându-i în mod direct prin
exemplul lor și prin promovarea unor valori fundamentale. Formarea caracterului și a valorilor
este un proces pe termen lung și necesită eforturi colaborative între familie, școală și comunitate.
Prin crearea unui mediu care promovează aceste aspecte, putem contribui la dezvoltarea unor
adulți responsabili și etici.
5) Autoevaluarea și dezvoltarea personală. Activitatea didactică include, deopotrivă, procesul de
evaluare și feedback, oferind elevilor oportunitatea de a-și evalua propriile performanțe și de a-și
dezvolta capacitățile. Acest proces contribuie la înțelegerea și acceptarea greșelilor, promovând,
în același timp, atitudinea pozitivă față de învățare și creșterea personală. Autoevaluarea și
dezvoltarea personală sunt aspecte esențiale în parcursul educațional al elevilor. Acestea
contribuie la formarea unei imagini conștiente și realiste despre propriile abilități, încurajează
asumarea responsabilității pentru învățare și facilitează dezvoltarea continuă.

180
 Concluzii
Impactul activității didactice asupra elevului este complex și cu multe fațete, influențând
dezvoltarea lor în multiple domenii. Profesorii reprezintă cheia succesului în procesul de învățare, având
capacitatea de a modela nu doar cunoștințe, ci și atitudini, comportamente și competențe. O abordare
didactică inovatoare și adaptată nevoilor elevilor poate contribui semnificativ la formarea unei generații
educate, motivate și pregătite pentru provocările viitorului. Impactul procesului instructiv-educativ poate
varia în funcție de calitatea sistemului educațional, metodele de predare, resursele disponibile și alți
factori. Un proces bine structurat și echilibrat are potențialul de a modela individul și de a contribui la
dezvoltarea unei societăți prospere și informate.

DASCĂLUL, DE PROFESIE ROMÂN

Prof. Oargă Daniela
Grădinița cu Program Prelungit Nr.1 Sânnicolau Mare
JudețulTimiș

Profesia de dascăl, înțeleasă ca acea vocație dedicată formării tinerei generații, ocupă un loc de
cinste în cultura și tradiția românească. Dascălul nu este doar un transmițător de cunoștințe, ci și un ghid
și un model de inspirație pentru elevi. În România, profesorii nu doar predau materii, ci contribuie la
conturarea identității și a viitorului societății prin influența lor asupra elevilor.
Un aspect esențial al profesiei de dascăl în România este legat de responsabilitatea de a transmite
nu doar cunoștințe academice, ci și valorile culturale și morale ale societății românești. Dascălul devine
astfel un păstrător al tradițiilor și un model pentru tinerii săi, contribuind la formarea unei generații
conectate la rădăcinile culturale și la valorile naționale.
De asemenea, dascălul român este adesea și un mentor, ghidând elevii în descoperirea și dezvoltarea
propriilor talente și pasiuni. Prin înțelegere și încurajare, dascălul oferă sprijin în procesul complex al
autocunoașterii, contribuind astfel la formarea unei identități solide și la pregătirea elevilor pentru viitor.
Profesorii români joacă, de asemenea, un rol semnificativ în promovarea spiritului critic și a
gândirii independente. Într-o societate în care schimbarea și inovația sunt tot mai importante, dascălul
devine călăuzitorul elevilor în explorarea ideilor noi și în dezvoltarea capacității de a analiza și de a
înțelege lumea din jur.
Un alt aspect distinctiv al profesiei de dascăl în România este legat de relația specială construită
cu elevii. Dascălul devine uneori o figură parentală suplimentară, oferind nu doar îndrumare academică,
ci și sprijin emoțional și sfaturi în momentele dificile. Această conexiune profundă între dascăl și elev
creează un mediu în care învățarea devine o experiență personală și afectivă. Cu toate acestea, profesia
de dascăl în România nu este lipsită de provocări. Sistemul educațional se confruntă cu schimbări
constante, iar dascălul trebuie să fie adaptabil și să învețe continuu pentru a rămâne relevant în fața noilor
provocări și cerințe.
Profesia de dascăl în România este mult mai mult decât un simplu loc de muncă. Este o misiune,
o responsabilitate nobilă de a contribui la formarea generațiilor viitoare și la construirea unei societăți
mai educate și mai înțelegătoare. Dascălul român este un ghid, un model și un promotor al valorilor
culturale și morale, și, prin influența sa, contribuie semnificativ la modelarea viitorului țării.
Profesia de dascăl în România nu este doar o alegere de carieră, ci o misiune complexă și nobilă
de a contribui la formarea unei societăți educate și empatică. Dascălul român este nu doar un transmițător
de cunoștințe, ci și un arhitect al viitorului, modelând mentalități și contribuind la dezvoltarea unei
societăți în care educația și empatia stau la baza relațiilor umane.
Unul dintre aspectele semnificative ale contribuției dascălului român la construirea unei societăți
educate constă în promovarea valorilor culturale și morale. Prin transmiterea tradițiilor și a istoriei

181
naționale, dascălul contribuie la formarea unei identități solide în rândul elevilor. Astfel, educația devine
o punte între trecut și viitor, iar elevii învață să-și respecte rădăcinile culturale într-o lume în continuă
schimbare.
Dascălul român joacă și rolul esențial de ghid și mentor în procesul de dezvoltare personală a
elevilor. Prin implicare și susținere, dascălul nu doar predă materii, ci contribuie la dezvoltarea abilităților
emoționale și sociale ale elevilor. Astfel, se formează cetățeni nu doar educați din punct de vedere
academic, ci și empatici, capabili să înțeleagă și să interacționeze armonios cu ceilalți membri ai
societății. Relația specială dintre dascăl și elev este o altă componentă importantă în construirea societății
educate și empatică. Dascălul devine adesea o figură de încredere, oferind un spațiu sigur în care elevii
pot să-și exprime ideile, temerile și aspirațiile. Această conexiune afectivă contribuie la creșterea
nivelului de încredere în sine și la dezvoltarea unei perspective pozitive asupra învățării și a vieții în
general.
Educația promovată de dascălul român nu se rezumă doar la sala de clasă, ci se extinde și în
comunitate. Prin proiecte educaționale și activități extracurriculare, dascălul devine un agent activ în
dezvoltarea societății locale. Implicarea în comunitate contribuie la formarea unei societăți în care
membrii săi sunt conectați, sprijinitori și conștienți de rolul lor în promovarea binelui comun.
Dascălul român este un constructor esențial al societății educate și empatică. Prin promovarea
valorilor culturale, dezvoltarea relațiilor afective și implicarea în comunitate, dascălul devine un agent
de schimb în formarea unei societăți în care educația și empatia sunt fundamentale. Contribuția sa
depășește limitele claselor școlare, ajungând să influențeze pozitiv viitorul întregii comunități și, implicit,
al societății românești.

A FI (SAU A NU FI) PROFESOR ÎN ROMÂNIA LA MOMENTUL

ACTUAL…
Prof. Omer Andreea
Şcoala Gimnazială Nr. 2 Ciocârlia de Sus
Județul Constanța
„A fi sau a nu fi?
Aceasta e-ntrebarea”

În mod cert, când măreţul Shakespeare a scris aceste rânduri nu se gândea la cât de folosită va fi
această frază sute de ani mai târziu în momentele mici ale vieţii: a fi sau a nu fi la timp la muncă, a fi
sau a nu fi nervos pentru că cel mic a mânjit covorul cel nou cu acuarele, a fi sau a nu fi la cumpărături
de Black Friday? Ca profesor, în schimb, mă întreb adesea dacă „a fi sau nu fi” profesor mai este o cale
de urmat în România!
În ziua de azi, copiii ştiu prea multe şi prea puţine în acelaşi timp. Cunoştinţele de TIC, din
păcate, nu ţin locul unui nod făcut la şireturi. Crearea unui cont pe Instagram nu acoperă lipsa diferenţierii
caietului de matematică de cel de comunicare. Învăţarea unor mişcări de dans pe TikTok nu ajută la
coordonarea braţ-picior-ochi în timpul unui exerciţiu motric. Învăţarea versurilor melodiilor… în vogă
nu semnifică şi memorarea facilă a patru versuri cu tematică şcolară.
Parentingul este, de asemenea, înţeles într-un mod eronat, iar asta este, de asemenea, un factor
care nu ajută la o bună calitate a actului educaţional. Înţelegerea sentimentelor copilului, dezvoltarea sa
emoţională şi crearea unei conexiuni părinte-copil trece uşor graniţa spre „Fac ce vreau EU! Doar EU
contez! Doar sentimentele MELE sunt valide! Dacă sunt certat sau contrazis voi fi traumatizat, deci
trebuie să nu mi se spună nimic negativ!” etc. Asta, din păcate, duce la egoism, egocentrism şi o
încăpăţânare ce nu permite copilului să conceapă a fi contrazis, a nu avea dreptate, a nu fi doar el în
centrul atenţiei. Într-o sală de clasă, nu minim 15 elevi, nu vei fi mereu primul, nu va fi întotdeauna

182
lucrarea ta la arte cea expusă, nu vei putea răspunde la fiecare oră, deoarece, ştim cu toţii, o lecţie are
mai multe etape, iar timpul nu ajunge pentru toţi. Asta duce foarte des la atitudini şi comentarii de tipul
„Doamna are ceva cu mine! Numai EU nu am fost numit. EU nu ies la tablă aşa des pe cât ridic mâna”.
Nu se mai înţelege, din păcate, că fiecare trebuie să aibă alocate nişte minute, fiecare trebuie îndrumat şi
ascultat, că dreptatea nu e mereu de partea noastră, că o observaţie făcută într-un mod civilizat nu
înseamnă a fi contra.
Societatea e uşor (ca să fiu optimistă) „bolnavă” în ziua de azi. Că e un necaz, că e o bucurie,
fiecare îşi „varsă” impresiile pe social media. Oamenii nu comunică întâi cu ei, ci între ei. Nu mai sunăm,
scriem. Nu vorbim, postăm. Am devenit muţi. Complet muţi. E ca şi cum Internetul ne-ar fi luat vocea.
Acum tastăm. Asta fac şi eu în momentul de faţă, ceea ce e puţin ironic având în vedere polologhia de
mai sus. Ce putem face? Cum să ieşim din această buclă? Cum să redevenim oameni, nu maşini?
Ce pot face eu, ca profesor? Cum pot îndruma un copil spre lectură, dacă i se pune telefonul în
mână de când învaţă să mânuiască obiecte? Cum îl pot atrage spre educaţie şi studii, dacă vede peste tot
fel şi fel de personaje ce-şi câştigă existenţa(şi chiar foarte bine) pe Internet, postând lucruri mai mult
sau mai puţin morale? Cum îl pot face să fie înţelept, generos şi altruist, când nu I se spune niciodată
NU? Cum pot să-mi desfăşor activitatea cu 5 copii cu CES în clasă, fără un profesor de sprijin? Cum pot
fi atentă la nevoile a 20 de indivizi, cu personalităţi şi caractere diferite, ce provin din medii familiale
mai mult sau mai puţin iubitoare li principiale? Cum pot să fac lecţiile atractive, pline de resurse colorate
şi diversificate, dacă aceste resurse le primesc de nicăieri? Cum, cum, cum?.........
De ce încă mai sunt aici? Numiţi-mă naivă, dar încă sper că pot schimba ceva. Sper să vină ziua
în care niciun copilaş nu va mai veni cu hăinuţele murdare la şcoală. Sper ca, într-o zi, fiecare părinte să
se implice activ în viaţa de elev a copilului său. Sper ca sistemul să fie plin doar de oameni care îşi doresc
o schimbare, o ţară mai bună, o lume mai bună! Vreau ca fiecare copil să aibă o şansă la un trai decent.
Vreau să nu mă mai tem pentru viitorul elevilor mei. Vreau să-i văd peste 20 de ani şi să-mi spună că
sunt tâmplari, doctori, ingineri, angajaţi la salubrizare, bucătare…orice, dar să-şi câştige cinstit pâinea.
Să fie oameni cumsecade, buni, generoşi, care să nu uite că omenia este cea care ne defineşte. Vreau să
nu uit cine sunt eu în timp ce încerc pe ei să-i fac să conştientizeze cine sunt. „Profesorul se topeşte
precum o lumânare pentru elevii săi” mi se pare, cu tot respectul, o frază ce duce spre martirism. Nu te
poţi autodistruge pentru a-i salva pe alţii. Nu acesta este modelul pe care noi ar trebui să-l adoptăm în
faţa elevilor noştri. Să-nflorim precum mugurii copacilor primăvara, în fiecare zi, pentru ei. Să fim noi
mai buni, mai înţelepţi, mai raţionali, să găsim o cale de a avea pace cu noi înşine şi cu cei din jur şi
astfel, cred eu, vom forma oameni aşa cum se cuvine.
A fi sau nu fi profesor? A fi, dar nu uita că EŞTI!

ȘCOALA ONLINE – ADEVĂR SAU PROVOCARE ?

Profesor consilier școlar Opincariu Florina
Colegiul Național „Ferdinand I”, CJRAE Bacău
Județul Bacău

În cele ce urmează vă voi prezenta gândurile, opiniile personale cu privire la mult discutatul
subiect ce ne-a schimbat stilul de viață – Școala online. Răspund acestei solicitări venite din partea unei
foste eleve care, în prezent, este colegă de cancelarie și profesoară la clasa băiatului meu cel mic. Nu va
fi o prezentare formală, ci una sinceră despre ce am trăit din 10 martie 2020.
Școala online a devenit o realitate indispensabilă din 10 martie 2020. Cu toții ne-am resetat
computerele mentale și am început ,,o nouă viață” . Consemnați la domiciliu, am răspuns la această
provocare reală prin a ne adapta. Adaptarea s-a făcut treptat, pentru unii ușor pentru alții mai greu in
funcție de motivație, abilități, resurse. În acest nou context al vieții cotidiene, în familia mea cele trei

183
calculatoare au fost puse în funcțiune, spatiul personal a fost împărțit între membrii familei, conexiunea
la internet a fost utilizată la maximum, factura la energie electrică conținea sume considerabile. Ce am
simțit, cum am reacționat? Am experimentat trăiri afective diverse de indignare, relaxare, bucurie,
frustrare, eliberare, satisfacție.
Eliberare am simțit pentru că am avut posibilitatea de a-mi organiza programul, de a-mi rezolva
sarcinile cât am putut de bine. Satisfacție și bucurie, când elevii erau activi, participau la activitățile
educative, iar mesajele mele erau înțelese și procesate eficient. Indignare și frustrare, când mă încurcam
printre meandrele internetului, de care eram dependentă, conexiunea se bloca, iar comunicarea nu se
realiza. Elevii se amuzau uneori pe seama aptitudinilor mele tehnice.
De un real ajutor a fost faptul că ambii copii personali sunt familiarizați cu aceste platforme. În
ceea ce privește atitudinea elevilor, aceasta este foarte diferită, de la clasa a V-a la a VII-a, de la a IX-a
la a XII-a. Depinde de vârstă, an de studiu, trăsături de personalitate. Pentru extrovertiți, școala online
a limitat posibilitătile de socializare, a ieși în pauză la țigară, dincolo de gardul școlii, a se întâlni cu cei
cunoscuți din școală și a discuta vrute și nevrute. Bucuria începerii anului școlar face tot. A durat trei
săptămâni după care am trecut cu toții iarăși în online. Introvertiții o duc bine în online. Au scăpat de
agitația din pauze a celor treizeci de colegi, a conflictelor izbucnite din orice motiv, a factorilor
perturbatori care apar atunci când împarți un spațiu mai mult sau mai puțin generos cu cei din clasă. În
confortul camerei personale pot să învețe, să-si scrie temele, să participe la ore având camera deschisă
sau nu.
Decizia le aparține dacă rămân în pijamale, dacă un părul zburlit, dacă știu pe unde au pus caietele,
dacă se implică sau rămân pasivi. Consecințele sunt bune sau mai puțin bune, de la caz caz. Dacă părinții
au un rol activ se vede și în atitudinea copilului care este pregătit, activ, viu.
Mijloacele de învățare și cunoaștere s-au schimbat și diversificat. Folosim platforme
educaționale, manuale digitale, videoclipuri, ppt-uri. Sunt voci care spun ca stimularea vizuală și
senzorială este mai ridicată acum iar scrisul mai mult încurcă decât ajută. Aș a o fi? Se vorbește mult
despre dezvoltare personală. Aceasta se realizeaza prin intermediul curiozității, procesării raționale a
informatiilor, afirmării în spațiul socio-online. Problema este că mulți elevi de ascund, nu vorbesc,
probabil ascultă ce spun colegii, profesorii. Afirmarea e la fel de importantă ca și învățarea, iar efectele
apar imediat: ai o stare de mulțumire. Te simți util, primești recompense verbale sau note bune, crește
încrederea in sine, curajul de a te face auzit.
Dezavantajele și efectele negative fac parte din scenariul online. Oboseală psihică, dureri de cap,
dioptrii crescute apar de la o săptămână la alta la cei care zilnic petrec multe ore în fața ecranelor.
Deocamdată, școala online ne ține conectați în acest proces complex al educației tinerilor. Bine ar fi ca
beneficiarii educației, respectiv elevii, să își folosească în favoarea lor drepturile și să-și asume
responsabilitățile și unde este necesar să fie verificați de părinți. Am constatat în mod real că partea cu
drepturile o cunosc destul de bine și susțin importanța acestora în contextul democratic în care trăim.
Responsabilitățile nu prea sunt pe placul unor elevi care le tot ascund in ungherele întunecate ale
subconștientului.
Dar exigențele sunt mari în raport cu adulții. Aceștia trebuie să fie binedispuși, empatici,
toleranți, răbdători chiar dacă mulți elevii refuză dialogul, implicarea, rezolvarea de sarcini. Personal,
consider că a educa nu este doar despre a informa. Este și despre a forma competențe, atitudini,
comportamente prosociale, de a juca un rol activ în viața comunității mai mici sau mai mari din care faci
parte. Din păcate, în ultimii ani s-a pus prea mult accentul pe ceea ce oamenii au, nu pe cum sunt, dar
timpul nu e pierdut și cred că, prin perseverență, putem restabili sistemul de valori în profilul psihomoral
al generației tinere.
An Nou cu sănătate și bucurii vă doresc!!

184
 PROIECTELE eTWINNING -PROVOCARE ÎN MESERIA DE DASCĂL

Prof. Oprea Elena

Școala Gimnazială Raciu
Județul Dâmbovița

În anul școlar 2022-2023, am fost parte integrantă din marea familie eTwinning. Proiectul ,,Our
schools, beautiful, sustainable, together” ne-a oferit ocazia de a lucra alături de cadre didactice și copii
de diferite vârste, din școli din Europa și Asia.
Proiectul s-a desfășurat pe o perioadă de 9 luni, din septembrie până în iunie, având ca scop
interacțiunea cu cadre didactice și elevi/ copii din diferite școli, cunoașterea obiceiurilor, tradițiilor,
personalităților, sărbătorilor, mâncărurilor din țările participante.
Obiectivele proiectului sunt:
- Participarea activă la acțiuni de promovare a tradițiilor și a obiceiurilor locale;
- Dezvoltarea capacității de comunicare și de asumare a responsabilității față de propria persoană;
- Dezvoltarea capacităţii elevilor de a proiecta şi desfăşura în echipă activităţi de promovare a istoriei
locale, naționale, de cunoaștere a unor personalități sau locuri importante din țări din Europa;
- Îmbunătăţirea şi armonizarea relaţiilor dintre şcoală şi comunitate;
- Dezvoltarea competențelor digitale utilizând noi aplicații în organizarea activităților față de
comunitate.
Toate activitățile au fost colaborative, provocându-ne să utilizăm aplicații noi, de care nu am mai
auzit până la momentul respectiv, am lucrat în echipe transnaționale, dându-ne ocazia să descoperim și
să preparăm limonadă cu mentă înghețată, după o rețetă tradițională din Iordania, să ne promovăm cu
mândrie portul popular, colindele tradiționale de Crăciun, prin intermediul unei întâlniri online, pe
platforma Zoom, cu prieteni din Polonia, am făcut schimb de felicitări cu echipa din Republica Moldova,
am căutat informații despre părintele pastelor italiene, fondatorul fabricii da Cecco, am aflat despre viața
și opera pictoriței poloneze Tamara de Lempicka.
Nu am uitat să sărbătorim anotimpurile, redând prin desen și surprinzând frumusețea, bogăția și
cromatica acestora în fotografii. Toate lucrările copiilor și fotografiile au fost expuse în Padlet sau
Wakelet, pentru a fi admirate de toți membrii proiectului.
Pentru a desfășura activități interesante în cadrul cărora elevii să participe activ și cu mult
entuziasm, este nevoie de un mediu ambiant armonios, plăcut, oferit de școala în care învățăm.
Activitățile desfășurate nu se puteau organiza atât de bine fără sprijinul părinților, care mi-au fost
alături de fiecare dată. Au fost înștiințați, încă de la începutul anului, despre acest proiect, despre
activitățile ce urmează a fi desfășurate, toate acestea fiind prezentate la ședințele cu părinții.
Datorită faptului că învățam într-o societate democratică, unde fiecare părere contează, elevii mei
au votat logo-ul proiectului, au completat chestionarele de început ale proiectului scriind ce așteptări au
pe toată perioada desfășurării acestuia, dar și chestionarul de încheiere, evaluând obiectiv munca depusă.
Efortul depus a fost răsplătit pe măsură, primind diplome pentru activitatea Codeweek din
octombrie, dar și pentru implicarea noastră în actiunile colaborative, am primit certificatul național de
calitate, care atestă faptul că am lucrat cu multă implicare și sârguință, pentru a ne ridica la nivelul
partenerilor noștri. Așteptăm cu nerăbdare recunoașterea muncii noastre la nivel european.
Sunt mândră că am o echipă minunată, un echipaj cu care pot naviga pe ape necunoscute,
avântându-ne pe valuri uriașe, acostând pe noi insule ce urmează a fi explorate, urmând, de fiecare dată,
lumina călăuzitoare a farului.

185
 SUNT DASCĂL ROMÂN
Prof. ȋnv. preşcolar Oprea Marinela
Grădiniţa „Muguri de Anin” Aninoasa
Județul Dâmbovița

Cadrele didactice din România se află într-o permanentă schimbare, care produce nesiguranţă,
teamă, dar şi o nouă provocare. Ne vedem puşi în faţa faptului de a ne adapta noilor realităţi din sistemul
de învăţământ, care nu este unul uşor. Facem planificări pentru activităţile de la clasă, facem planificări
pentru întâlnirile cu părinţii, participăm la cursuri de formare, câteodată de plăcere sau curiozitate, dar
de cele mai multe ori pentru a aduna diplome, adeverinţe, certificate la dosarul personal. Sunt foarte
multe documente la care trebuie să lucrăm şi facem tot posibilul să reuşim.
Viaţa la catedră este activă permanent cu bune şi rele, cu momente de fericire, dar şi de teamă, cu
gânduri de a face totul bine, dar şi incertitudini cu care ne confruntăm. Punem suflet în ceea ce facem,
credem în forţele şi puterile noastre, creem legături între noi şi copiii de la clasă (grupă), între noi şi
părinţii copiilor pentru că vrem să existe cooperare, înţelegere, sprijin din partea tuturor. Dorim un climat
educational liniştit şi relaxant, în care să ne desfăşurăm activităţile de zi cu zi. Dorim o bază materială
satisfăcătoare care să ne ajute în progresul nostru la catedră. Ce fericiţi sunt copiii de la grădiniţă când
au parte de surprizele zilei în momentul de captare a atenţie! (un urs de plus, un invitat special, o carte
nouă). Zâmbetul şi bucuria lor, îmbrăţişările şi vorbele dulci mă fac să vin şi să plec de la grădiniţă în
fiecare zi cu dorinţa de a-i revedea. Sunt suflete frumoase, inocente care nu ştiu decât să ofere bucurie,
să se joace, să ceară afecţiune şi atenţie.
Viata de dascăl se împarte cu viaţa de familie. Lumea spune că trebuie să ne facem datoria la
catedră, dar să nu uităm niciodată de familia de acasă, să lăsăm timp pentru ea, să nu ne copleşească
mediul educaiţional, munca ce trebuie depusă zilnic în vederea justificării prezenţei noastre la catedră.
Există o îmbinare a celor două, mai ales la cadrele din învăţământul preşcolar când au în grijă copii mici
ce vin direct din familie.
De multe ori, sau în momentele cele mai importante ale carierei de dascăl primim ajutor din partea
membrilor familiei: şoţul face panouri, copilul cel mic decupează şi lipeşte anumite materiale, copilul cel
mare, care se pricepe la tehnologie realizează link-uri, etc. Toate acestea pentru simplul fapt că suntem
înţeleşi şi susţinuţi de către aceştia.
A doua familie este cea de la grădiniţă. Fiecare părinte este primul responsabil în educarea
copiilor. Ei cresc în familie, apoi vin la grădiniţă, respectiv la şcoală. Familia este cea care îi dă aripi,
apoi noi cadrele didactice îl ajutăm să crească şi să zboare. Este un zbor de susţinere, de sprijin, de
înţelegere. Copilul are nevoie de o atmosferă familială echilibrată, ȋn care să se simtă ȋn siguranţă, iar
acest lucru nu poate fi posibil decât dacă părinţii sunt atenţi la nevoile copilului, dau dovadă de ȋnţelegere,
sunt calmi şi afectuoşi, se ocupă de educaţia lui, se interesează de evoluţia sa, participă la evenimente
din viaţa copilului.
Aşadar să spunem părinţilor de azi să nu uite că: „Un exemplu e mai mult decât o regulă. Este
ȋnvăţătură prin faptă. Este o lecţie fără cuvinte, care explică adeseori mai bine decât o poate face limba.”
(S. Smiles)
Dar fără colaborarea dintre noi şi părinţi nu se poate păstra o linie continuă şi sigură pentru un
copil ce va deveni adult la rândul său. Un adult puternic, capabil de reuşită în viaţă, dea fi la rândul său
părinte. Se pare că această relaţie este tot mai slabă în ultima perioadă, cadrul didactic îşi pierde din
respect şi apreciere, duce o luptă pentru a-şi menţine punctul de vedere, de a fi ascultat şi de a avea
siguranţa de a lucra cu o echipă. Dar totul este foarte vulnerabil, într-o societate grăbită, nesigură, cu
multe schimbări. Vremurile prin care trecem ne aduc dezamăgiri care ne fac să credem că generaţiile de
copii sunt foarte sensibile; greu îi mai facem să înţeleagă că trebuie să fie capabili de muncă, de capacitate

186
intelectuală, de a face faţă vieţii cu tot ce ne oferă ea. Se caută metode de a motiva copiii să vină cu drag
în mediul educaţional, se fac eforturi de comunicare şi înţelegere a faptului că un cadru didactic este un
„aliat, partener” în acest proces şi are nevoie de sprijin pentru împlinirea principalului scop din cariera
sa şi anume acela de a face copiii să reuşească la învăţătură. Copiii sunt de mici foarte iubitori, se ataşează
de cadrele didactice în mare parte destul de rapid, încep să capete încredere, chiar dacă suntem persoane
străine, înţeleg că se pot baza pe noi, din moment ce părinţii îi aduc la grădiniţă, apoi devenim “prieteni”
putem comunica altfel, mult mai deschis.
În grădiniţă, copiii pătrund ȋn lumea cunoşterii, printr-o „călătorie” pe care ar trebui să o
ȋntreprindă zilnic. Ştim cu toţii că suntem diferiţi. Şi totuşi câteva lucruri importante ne fac să fim
asemenea: toţi avem nevoie de dragoste, de siguranţă, de acceptare, şi mai ales copiii caută sprijin ȋn
adulţi şi au nevoie de acesta pe măsură ce ȋşi dezvoltă ȋncrederea ȋn sine şi ȋşi dobândesc propria
independenţă. Părinţii trebuie să ne ofere libertatea de a ne ocupa de micuţii
Relaţia cadre didactice-părinţi trebuie să fie una de determinare şi susţinere reciprocă, de
implicare şi sprijin adecvat, de o susţinere directă şi sinceră.

RELAȚIA EDUCATOR-ELEV
Prof. Osăceanu Neluța Valentina
Școala Gimnazială Drăcșenei
Județul Teleorman

Sub ochii noştri, zeci şi sute de cadre didactice transmit experienţa societăţii, învaţă tânăra
generaţie, fără să cunoască, neapărat, întreaga diversitate a teoriilor învăţării, acumulând, ei înşişi, o
uriaşă experienţă care îşi aşteaptă, deasemenea, valorificarea, în genul în care managementul a făcut-o în
cazul experienţei de conducere empirică a industriei.
Ideea unei concepţii implicite asupra învăţării în experienţa cadrelor didactice pare, la prima
vedere, temerară şi neaşteptată. Căci, dacă putem întelege azi uşor faptul că psihologia, cibernetica,
matematica, etc., se dezvoltă independent de pedagogie şi deci au şanse serioase de a ajunge la informaţii
inedited despre fenomenul învăţării, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre practica didactică. Aceasta
este cunoscută în pedagogie, analizată şi verificată. Marii pedagogi au cunoscut foarte bine practica
şcolară, în multe cazuri fiind ei inşişi mari practicieni. Teoriile elaborate de ei nu au ţinut seama, într-o
mare măsură, tocmai de practică. Nici pedagogia actuală nu procedează altfel. Ea are legături organice
cu şcoala, îndrumându-i activitatea şi îmbogăţindu-se la rândul ei, tocmai în contact cu ea, ceea ce apare
nou în practica didactică, poate fi prelucrat, teoretizat şi valorificat în didactica teoretica. Dacă schimbăm
unghiul de vedere şi privim practica didactică ca pe o aplicare variată, în condiţiile teoriei didactice,
lucrurile nu se schimbă.
Întrucât clasa este un grup educaţional care funcţionează şi este organizat în vederea realizării şi
desfăşurării procesului instructiv-educativ, având deci scopuri de ordin formativ, interacţiunea
membrilor se realizează distinct la două niveluri:
- interacţiunea profesor–elev;
- interacţiunea elev–elev.
Ele se deosebesc atât ca sens, cât şi prin mijloacele prin care se realizează, fiecare având o serie
de caracteristici în planul funcţional concret.
În primul caz, interacţiunea are un caracter strict determinat, oarecum prestabilit, aceasta în
funcţie şi de statutele şi rolurile diferite pe care le au cei doi parteneri ce intră în relaţie (dubla poziţie pe
care o are educatorul: adult şi conducător, şi elevul care este de regulă receptor la influenţa instructiv-
educativă şi subordonat profesorului, a cărui influenţă explicită poate afecta profund sau superficial
comportamentul elevului).

187
 În realitate, există situaţii în care profesorul, fie că se exclude singur din grupul total prin
atitudinea şi comportamentul său, fie se apropie prea mult de elevi, integrându-se atât de mult în grupul
educaţional, încât devine aproape un egal al lor. Relaţia profesor-elev poate fi privită din mai multe
puncte de vedere:
a) strict didactică (este prezentă în cadrul procesului de predare-ascultare);
b) metodico-pedagogică (alegerea, organizarea şi ierarhizarea procedeelor şi metodelor de predare);
c) psihologică (cei doi parteneri sunt priviţi ca nişte ansambluri de stări, procese şi însuşiri psihice
proprii fiecăruia dintre ei).
În cadrul relaţiei profesor-elev, principalul mijloc de realizare a acestei interacţiuni îl reprezintă
comunicarea verbală. Un rol foarte important în cadrul relaţiei profesor-elev îl are crearea condiţiilor
optime ca această relaţie să se transforme într-un dialog autentic, care presupune:
a) cooperarea, care se manifestă prin schimbul de mesaje informaţionale şi prin convergenţa
activităţilor desfăşurate de fiecare din cei doi parteneri;
b) lărgirea sferelor atributelor pe care le impun, faţă de status-ul profesorului şi elevului, condiţiile
psihopedagogice ale învăţării (profesorul devine din emiţător de mesaje, organizator al activităţii de
învăţare, iar elevul dobândeşte o mai mare independenţă în activitatea de învăţare prin existenţa unor
atitudini active, a unei motivaţii superioare şi prin colaborarea cu profesorul şi colegii săi).
Prin intermediul grupului educaţional, profesorul trebuie să ofere prilejuri de cunoaştere reciprocă
spre a evita eşecurile relaţionale, tensiunile şi conflictele, să urmărească şi să influenţeze pozitiv evoluţia
structurilor relaţionale. Structurarea corespunzătoare a „percepţiei de sine” şi a „percepţiei de grup” are
o influenţă însemnată asupra relaţiilor dintre elevi şi asupra menţinerii unei stări optime a grupului
educaţional (ca structură şi mai ales ca acţiune). Raportul profesor-elev permite constituirea unor roluri
active, dinamice, deoarece profesorul se raportează în primul rând la elevi. Prin comportamentul său
efectiv, profesorul poate confirma sau infirma aşteptările celorlalţi faţă de el, confirmarea conducând la
o echilibrare a rolurilor, iar infirmarea generând un conflict de rol.
Astfel, pentru o optimizare a sistemului educaţional, se impune mai întâi o optimizare a reţelei de
roluri (care alcătuiesc sistemul educaţional). Investirea cu roluri în cadrul grupului este în strânsă relaţie
cu „resursele personale” ale membrilor. Fiecare elev, dar şi profesorul, reprezintă un ansamblu de resurse
cognitive, afective şi acţionale pe care grupul trebuie să le utilizeze şi să le dezvolte cât mai bine.
Principalele resurse pe care le reprezintă un elev sunt: cunoştinţele şi experienţa sa anterioară
precum şi nivelul dezvoltării sale intelectuale; imaginea despre grup şi membrii acestuia, ceea ce
determină conduitele, atitudinile şi motivaţiile sale; sociabilitatea elevului, capacitatea de a relaţiona cu
alţii. Rolurile de profesor şi de elev sunt descrise ca nişte modele socialmente acceptate şi validate, motiv
pentru care ele pot fi percepute fie ca o proiecţie de sine, fie ca un ansamblu de coerciţii, ele putând fi
însă modelate în funcţie de „resursele” fiecăruia.
Relaţiile interpersonale stabilite între profesor şi elevi sunt foarte importante din punct de vedere
psihosocial, având o puternică încărcătură afectivă ce faciliteză apariţia acelui climat psihosocial care
poate amplifica sau diminua colaborarea dintre cei doi parteneri. Prin umanizarea şi personalizarea
interacţiunii educaţionale profesorul „devine acea persoană care creează condiţiile ca elevul să se
comporte într-un anumit fel, să-şi pună probleme şi sarcini de cunoaştere, stimulează şi întreţine
activismul investigator al elevului”.
Bibliografie
x A. Stoica , Creativitatea elevilor – posibilităţi de cunoaştere şi educare, EDP, Bucureşti
1983
x E. Stan, E., Managementul clasei, București: Editura Aramis, 2006
x ***, Curriculum Naţional – Programe şcolare pentru învăţământul primar, Bucureşti,
1998

188
 PROIECT EDUCAȚIONAL INTERNAȚIONAL
COPILĂRIA-MUZICĂ, JOC ȘI CULOARE

Prof. Pahonțu Gheorghița

Grădinița cu Program Prelungit Nr.15 Târgoviște
Județul Dâmbovița

„Copilăria este inima tuturor vârstelor.”– Lucian Blaga

Copilăria este cea mai frumoasă perioadă din viața fiecăruia, reprezentând vârsta inocenței și a
candorii. Jocul și joaca sunt elemente caracteristice copilăriei, ele ii dau farmec, reprezentând o
modalitate prin care copiii pot descoperi lumea înconjurătoare și totodată minunatele lucruri pe care
copilăria le poate oferi.
Proiectul de faţă oferă o astfel de ocazie, de întâlnire a tuturor: copii, părinţi, dascăli, într-o lume
inocentă, hazlie, plină de neastâmpăr şi energie, muzică,joc și culoare: COPILĂRIA.
Derularea proiectului educațional, vine să suplimenteze activitățile desfășurate în grădinițe,
completând și fixând conținutul specific al acestora, contribuind la dezvoltarea psihomotricității,
dezvoltarea personală și emoțională a elevilor cât și la promovarea produselor muncii lor.Scopurile
proiectului sunt desfăşurarea unor activităţi menite să sărbătorească copiii şi afirmarea lor prin
limbajul universal al artei: muzică, dans, creaţie plastică și realizarea unei atmosfere de sărbătoare
pentru copii.
Obiectivele urmărite sunt: interpretarea corectă şi expresivă a momentelor artistice, vizitarea
grădiniţelor implicate în proiect, realizarea unui schimb de materiale şi mijloace de învăţământ, cu
valoare de suport metodico-ştiinţific, pentru cadrele didactice din învăţământul preuniversitar, inițierea
unei relații de parteneriat între preșcolarii și cadrele didactice în vederea cunoașterii culturii materiale și
spirituale a unităților implicate în proiect și stimularea curiozităţii copiilor în spiritul noului, favorabil
activităţii multiculturale şi multietnice.
Resursele materiale folosite pentru derularea proiectului sunt spațiile de învăţământ din cele 4
unități de învățământ implicate în proiect, laptop, videoproiector, ecran proiecţie, materiale consumabile,
flip-chart, markere, costume, echipamente audio, CD-uri, și aparat foto.
Mediatizarea proiectului se va reliza în Consiliul Profesoral şi în ședințele cu părinții, în cadrul
comisiei de curriculum, cercuri pedagogice, simpozioane și cu ajutorul presei scrise şi audiovizuale, iar
tehnicile de monitorizare vor fi înregistrările video și publicarea în revista grădinițelor a acţiunilor
desfăşurate de copiii îndrumaţi de educatoarele din instituțiile participante în acest parteneriat(imagini ,
impresii , mesaje , programe artistice).
Feedback-ul pozitiv din partea copiilor și părinților, evidenţierea, popularizarea rezultatelor
obţinute, realizarea unui schimb de experienţă pozitiv şi a unei colaborări între factorii implicaţi în
concretizarea parteneriatului vor f rezultatele așteptate.
Evaluarea proiectului se va realiza prin amenajarea expoziţiei la Biblioteca Judeţeană „Ion
Heliade Rădulescu” Târgoviște pentru diseminarea rezultatelor activităţilor prin manifestarea şi
exprimarea verbală a sentimentelor pozitive în cadrul activităţilor desfăşurate şi în alte situaţii de viaţă
în relaţia cu colegii şi cu adulţii, participarea a 100 părinţi şi 50 factori educaționali în organizarea de
expoziţii, spectacole cuprinse în calendarul acţiunilor si amenajarea şi menţinerea unui spaţiu de
desfăşurare a acţiunilor în fiecare grădiniţă, cu respectarea normelor sanitare impuse de pandemie, curat,
securizat prin responsabilizarea factorilor educaţionali implicaţi.
Vom disemina rezultatele prin expoziţii, programe artistice, articole în presă și publicarea
parteneriatului.

189
 PROIECT EDUCAȚIONAL
ZÂMBETE PE CHIPURILE COPIILOR
Prof. Pahonțu Ilenuța Andreea
Grădinița cu Program Prelungit Nr.15 Târgoviște
Județul Dâmbovița
„Dacă am putea vedea lumea prin ochii copiilor, am vedea lucruri magice în tot ce ne
înconjoară.”
Copilăria este perioada minunată în care visele pot deveni realitate. Printr-o simplă magie putem
călători în lumea poveştilor, putem întâlni prinţi sau prinţese, animale fabuloase… și toate acestea prin
ochii copiilor.
O lume mai bună pentru copii este o lume în care toţi copiii se vor putea bucura de anii copilăriei-
un timp al jocului şi al învăţării, când ei sunt iubiţi, respectaţi şi alintaţi, când drepturile le sunt promovate
şi protejate fără nici un fel de discriminare, când siguranţa şi bunăstarea lor sunt considerate primordiale.
Proiectul de faţă oferă o astfel de ocazie, de întâlnire a tuturor: copii, părinţi, dascăli, într-o lume
de basm în care jocul ne aduce bucurie pe chip și fiecare se simte respectat de ceilalți.
Derularea proiectului educațional, vine să completeze activitățile desfășurate în grădinițe, fixând
conținutul specific al acestora, contribuind la dezvoltarea comunicării și relaționării, dezvoltarea
personală și emoțională a copiilor cât și la promovarea respectului față de cei din jur. Scopurile
proiectului sunt: dezvoltarea armonioasă a preșcolarilor prin intermediul jocului într-un mediu sigur care
să promoveze respectul și diversitatea și promovarea comunicării și relaționării în grădiniță în vederea
creării unei atmosfere relaxante.
Urmărim ca obiective stimularea participării la acţiuni variate, în contexte nonformale,
valorizarea abilităţilor sociale şi cultural-artistice ale preşcolarilor, formarea unei atitudini de
responsabilitate,de respect,de încredere în sine, desfăşurarea unor activităţi cu caracter experimental şi
demonstrativ și educarea capacităţii copiilor de a găsi soluţii corecte şi rapide în diverse situaţii.
Partenerii noștri sunt profesorii de la Palatul Copiilor Târgoviște și Consiliul Local.
Pentru o bună desfășurare a proiectului avem nevoie de spaţiile de învăţământ ale unităților de
învățământ implicate în proiect, laptop, videoproiector, ecran proiecţie, materiale consumabile, flip-
chart, coli, markere, costume, echipamente audio, CD-uri, aparat foto, aparat de filmat.
Mediatizarea proiectului se va face în Consiliul Profesoral şi în ședințele cu părinții, în cadrul
comisiei de curriculum, cercuri pedagogice, simpozioane și cu ajutorul presei scrise şi audiovizuale, iar
tehnicile de mediatizare vor fi înregistrările video și accesarea proiectului “Joc, respect și bucurie! “ pe
grupuri de socializare , prin care să prezentăm produsele realizate de copiii din grădiniță, după fiecare
activitate, de către fiecare partener.
Proiectul se va desfășura la Grădinița cu Program Prelungit Nr. 15 Târgoviște și la Palatul
Copiilor Târgoviște.
Prin feedback-ul pozitiv din partea copiilor și părinților, prin implicarea a cât mai multor factori
educativi în iniţierea diferitelor acţiuni în scopul cultivării și dezvoltării aptitudinilor artistice (muzică,
dans, pictură) și prin manifestarea şi exprimarea verbală a sentimentelor pozitive în cadrul activităţilor
desfăşurate şi în alte situaţii de viaţă în relaţia cu colegii şi cu adulţii se vor face prezente rezultatele
concursului.
Vom evalua proiectul prin susținerea unui spectacol muzical și prin participarea copiilor la
activități artistice, album foto.
Diseminarea rezultatelor va fi realizată prin expoziţii, programe artistice, articole în presă.

190
 DASCĂL ÎN ROMÂNIA
Prof. înv. preșcolar Păiș Carmen
Grădinița cu Program Normal Mehedința
Județul Prahova

De ce și-ar dori tinerii absolvenți să devină dascăli în România?

Este o profesie plină de provocări, care nu se încheie în momentul în care ai ieșit pe poarta școlii,
care îți fură din timpul petrecut împreună cu familia, care îți invadează casa, sufletul, viața.
Motivul cel mai puternic pentru a alege această profesie este dragostea pentru copii.
Nu poți să fii dascăl dacă nu pui suflet, dacă nu te duci la școală cu gândul că fiecare copil cu
care vei lucra trebuie să se simtă în siguranță, important, apreciat, „văzut”.
Pe lângă cunoștințele pe care fiecare profesor urmărește să le predea copiilor, este necesar să le
dăruiască acestora și o părticică din sufletul lui. Nu este ușor în condițiile în care, în zilele noastre, apar
din ce în ce mai multe provocări, mai ales în școlile din mediile vulnerabile.
Fiecare copil vine de acasă cu „bagajul” său, iar profesorul caută să descopere ce fel de bagaj
duce fiecare: părinți plecați la muncă în străinătate sau părinți agresivi, alcoolici, care nu pun preț pe
actul educațional, sărăcie, etc. Nu este ușor în condițiile în care unii copii nu știu sau nu vor să își deschidă
sufletul. Iar dascălul trebuie să descopere o cale de a ajunge la inima fiecărui copil și de a găsi cheia
potrivită pentru fiecare inimă. Profesorul nu este un salvator, dar el poate ajuta, pentru că el crede că
educația este singură unealtă care deschide minți, el poate face diferența pentru acești copii, arătând că
„se poate” .Îl poate ajuta pe copil să își înțeleagă mai bine problemele și să învețe căi de a le gestiona, îl
poate învăța că prin educație, muncă și perseverență, își poate schimba cursul vieții, îl poate ajuta să
înțeleagă că nu este singur și poate cere sprijin.
Profesorul este un modelator de suflete și nu își aparține în totalitate doar lui. El trebuie să
dăruiască timp, înțelegere, sprijin, atenție și copilului care a venit la școală doar pentru corn și lapte, și
celui căruia mama îi rupe caietele că să aprindă focul cu ele, și celui căruia i se pare că școala nu este atât
de importantă atâta timp cât știi să faci bani, și celui căruia nu i se acordă atenție acasă și vine la școală
ca să câștige acea atenție printr-un comportament perturbator, și celui care vine să învețe pentru că îi
place acest lucru și se străduiește, și copilului cu cerințe educaționale speciale declarat sau nedeclarat și
părintilor etc. Și toate acestea, în cele câteva ore în care trebuie să desfășoare întregul act educațional.
Așa că are nevoie de puțină magie, să fie un pic și vrăjitor și actor, să joace tot felul de roluri, să
se reinventeze permanent. Iar când ajunge acasă trebuie să corecteze lucrări, să confecționeze materiale
pentru a doua zi, să se gândească cum poate să îl ajute pe X, să răspundă la mesaje, să intre la cursuri….
Toate le face dascălul pentru că motivația lui este foarte puternică, pentru că pe el îl preocupă
grija pentru viitorul acelor copii pe care îi modelează și pentru care își dorește un viitor mai bun decât
prezentul.
Mi-am început și eu cariera didactica într-un sat adăpostit între dealuri, într-o grădiniță care avea
doar un mobilier sărac și covoare din iută, cu toaletă în curte, fără apă curentă, cu o sobă care scotea fum
și… copii minunați care țipau de bucurie când mă vedeau: „A venit domnișoara!”
Anii au trecut, condițiile au devenit mai bune, copiii au crescut, unii au terminat o facultate, alții
8-10 clase, dar toți își amintesc cu plăcere de vremea când le-am pus creionul în mână și i-am învățat
primii pași în viață fără mami și tati.
Și și-au adus, la rândul lor, copiii la grădiniță. Atunci erau alte lipsuri dar parcă lucrurile erau mai
simple și mai așezate, copiii creșteau alături de părinți și se jucau împreună pe ulițele satului. Acum
copiii lor sunt la fel de minunați dar, din păcate, mulți cresc cu dorul părinților plecați la muncă în
străinătate, jucându-se mai mult unul alături de altul și nu împreună, cu ochii lipiți ore în șir de ecranele
telefoanelor. Ulițele, asfaltate acum, mai răsună din când în când de glasurile lor, dar mult prea puțin.

191
Misiunea dascălului acum este și aceea de a-i învăța pe copii cum să se joace, cum să descopere lumea
din jur folosindu-și cele cinci simțuri, cum să se bucure de tot ceea ce îi înconjoară și să aleagă din
mulțimea de informații cu care sunt bombardați prin intermediul tehnologiei doar ceea ce le este cu
adevărat folositor.
Acum chiar are nevoie să fie un mare vrăjitor dar nu i-ar strica mai mult sprijin din partea tuturor
celor care pot face acest lucru: din partea comunității, a autorităților din partea întregii societăți care ar
trebui să înțeleagă mai bine cât de importantă și migăloasă este munca profesorului.
De ce și-ar dori un tânăr absolvent să aleagă meseria de dascăl?
Din toate aceste motive, și pentru că lui îi pasă și iubește copiii.
Da, să fii dascăl nu e pentru oricine, ci pentru cei plămădiți dintr-un aluat special, cu multă iubire,
dăruire, răbdare și grijă pentru copii.

ROLUL PROIECTELOR EDUCAȚIONALE ÎN FORMAREA ȘI

DEZVOLTAREA PERSONALITĂȚII ELEVILOR
Prof. Pantazescu Luciana
Liceul cu Program Sportiv Brăila
Județul Brăila

Școala modernă se bazează pe metode care sunt diferite de cele uzuale bazate pe expunere,
memorizare sau repetare. Elevii, în societatea actuală, au nevoie de metode care se bazează pe participare
interactivă, socială, pe experimentare de situații de observare a realității. De multe ori se pune problema
cum pot fi motivați elevii, cum să fie puși în situații în care să-și testeze cunoștințele într-un mod cât mai
efficient. Prin intermediul proiectelor, elevii au posibilitatea să pună în practică cunoștințele, să participe
la competiții, schimburi de experiențe, socializând și perfecționându-și competențele de comunicare.
Proiectarea şi implementarea unor activităţi extracurriculare, în şcoală, pe baza proiectelor şi
parteneriatelor dintre elevi, profesori şi membri ai comunităţii locale este o necesitate a activităţii
didactice.
În ceea ce privește experiența mea în implementarea activităților extracurriculare, am fost
coordonatorul unui proiect educational interdisciplinar, intitulat Poezia matematicii, iar ideea acestui
proiect are ca punct de plecare, pe de o parte, aspectele tangente ale celor două discipline: Limba și
literatura română și Matematica. Ambele discipline sunt rezultate ale gândirii, în care ideea de structurare
este fundamentală. Spre exemplu, înţelegerea unei poezii este asemănătoare cu rezolvarea unei probleme
din matematică, în reuşita înţelegerii mesajului unei poezii fiind nevoie de o structurare matematică a
ideilor. Scopul proiectului a fost de a promova competitivitatea și performanța, venind în întâmpinarea
elevilor cu aptitudini, înclinații și real interes pentru disciplinele Matematica și Limba și literatura
română. Ca obiective, s-a urmărit implicarea elevilor în activități motivaționale și de prevenire și
combatere a abandonului școlar și părăsire timpurie a școlii, dar și încurajarea și stimularea interesului
elevilor pentru disciplinele Limba română și Matematică.
Grupul țintă a fost reprezentat de elevii claselor V-VIII, iar durata proiectului a fost de un an
școlar. Resursele umane au fost profesorii de limba și literatura română și de matematică, dar și de alte
specialități, elevi, părinți, iar resursele materiale și financiare au constat în baza materială existentă în
şcoală (hârtie xerox, imprimantă, calculator, copiator, diferite materiale), finanțarea proiectului fiind
realizată din sume obținute din sponsorizări.
Proiectul educațional interdisciplinar Poezia matematicii a fost conceput pe două secțiuni, fără
taxă de participare. Secțiunea I a constat în realizarea unor creații literare, pornind de la criterii date:
participarea fiecărei școli cu maximum trei elevi, fiecare dintre aceștia trebuind să compună 1-3 poezii,

192
folosind în fiecare dintre ele, trei dintre următorii termeni matematici: sumă, produs, număr, cub,
diagonală, segment, coeficient, mulțime, cerc, ecuație, tema literară propusă fiind Copilăria. A doua
secțiune a fost reprezentată de susținerea unei probe scrise, ce a cuprins sarcini de lucru care au solicitat
abordarea conținuturilor specifice celor două discipline: limba română și matematica. Pentru proba scrisă
s-au respectat programele școlare, în vigoare. Fiecare disciplină a avut subiect separat, constituind, însă,
subiect unic: Limba română (50 puncte), Matematică (50 p). Nu se acordă punctaj din oficiu. De
asemenea, cerințele realizate pentru disciplina Limba româna au avut ca punct de pornire un text liric și
au urmărit nivelurile textului literar, niveluri care au condus spre comprehensiunea și interpretarea
acestuia: nivelul fonetico-prozodic, nivelul lexico-semantic, nivelul morfologic și nivelul sintactic. S-a
recomandat parcurgerea, ca lectură suplimentară, opere din literatura română (Mihai Eminescu, Vasile
Alecsandri, Magda Isanos, Tudor Arghezi, Ana Blandiana, Alexandru Macedonski) şi conținuturile
programei vizând elementele de limbă română (fonetică, vocabular, morfologie şi sintaxă), precum şi
elementele de teorie literară. Pentru disciplina matematică, au fost formulați 15 itemi care au urmărit
logica și perspicacitatea elevului. Ca bibliografie, au putut fi consultate lucrări de tipul „matematicii
distractive” (Cangurul matematic, Lumina Math etc.) și probleme de logică.
Așadar, prin proiecte educaționale, elevii învaţă să gândească critic, complex, îşi dezvoltă
gândirea multicauzală, experimentează abilităţi de rezolvare de probleme, de empatie, de toleranţă,
socializează, învăţând să fie mai apropiaţi, să lege noi prietenii, să-şi împărtăşească experienţe personale.
De asemenea, experiențele elevilor participanți sunt pozitive, legăturile de prietenie dintre participanți
sunt stabile, astfel încât nu mai este nevoie de motivare suplimentară pentru participarea la alte programe
asemănătoare, interne sau internaționale.

NECESITATEA FORMĂRII ȘI DEZVOLTĂRII COMPETENȚELOR DE

REZILIENȚĂ ÎN CARIERA DIDACTICĂ

Prof. Dr. Păunescu Iuliana

Colegiul Național Pedagogic „Regina Maria” Deva
Județul Hunedoara

În prezent, cadrul didactic din sistemul de învățământ din România este supus unor provocări
dintre cele mai variate. Pentru a putea rezista, un curs pentru formarea și dezvoltarea competențelor de
reziliență în cariera didactică ar fi de un real folos, atât pentru cei aflați la începutul carierei, cât și pentru
cei cu oarece vechime.
Reziliența reprezintă un proces complex care are ca rezultat adaptarea cu succes la dificultățile
întâmpinate de-a lungul vieții, mai concret, ca adaptare flexibilă la ceea ce se întâmplă unei persoane,
din punct de vedere emoțional, mintal, comportamental, aducând cu sine o creștere personală profundă.
Studiile de specialitate evidențiază faptul că reziliența se poate construi cu pași mici: gestionând
bine situațiile de stres minor, persoanele reușesc să treacă peste crizele critice cu ușurință, observându-
se o evoluție atât pe plan personal, cât și profesional.
Prin raportare la sistemul de educație în școală, rezilienţa educaţională constituie o necesitate
într-o societate în care elevii se confruntă cu o varietate de situaţii care le afectează dezvoltarea şcolară
şi profesională - de la factorii de risc individual până la cei de sistem. S-a observat că elevii care dețin
competențe de rezilienţă educaţională sunt cei care reuşesc să îşi menţină motivaţia de învăţare şi o
performanţă şcolară ridicată, chiar dacă sunt prezente condiţiile de risc care îi situează într-o poziţie de
vulnerabilitate şi eşec şcolar. Ei au capacitatea de a se readapta la o nouă normalitate după parcugerea
unor experiențe cu un puternic impact emoțional.

193
 Există o serie de factori care au o contribuție în ceea ce privește adaptarea la evenimentele
negative din etape și situații de viață, și anume:
x modul în care o persoană privește lumea și se raportează la aceasta
x disponibilitatea și calitatea resurselor pe care le are
x strategii proprii de gestionare emoțională și comportamentală
În aceeași manieră profesionistă, au fost evidențiate caracteristicile persoanelor reziliente:
x conștientizarea emoțiilor –înțeleg de ce simt ceea ce simt, se reglează emoțional mai bine și
reacționează pozitiv în fața unor emoții negative.
x perseverența – sunt determinate și orientate spre obiective, spre acțiune, spre atingerea
obiectivelor.
x au un locus de control intern – au o viziune realistă asupra vieții, sunt mai orientate spre soluții,
decât spre probleme, considerând a deține controlul propriei vieți.
x au simțul umorului dezvoltat – percep/ privesc orice situație de amenințare drept o oportunitate.
Foarte importante sunt reperele privind sprijinirea școlilor pentru a le spori reziliența și pentru
asigurarea continuității procesului educațional în situații de criză, pentru a oferi servicii de educație
calitative atât în cazul învățării în clasă, cât și la distanță, cu scopul consolidării unei comunități reziliente.
De actualitate sunt cele două modele pentru formarea competențelor de reziliență educațională la
elevi și profesori, respectiv Modelul Henderson & Milstein pentru dezvoltarea rezilienţei educaţionale
la elevi (2003), și Modelul formării competenţelor de rezilienţă la profesori (Elena Aquilar, 2018), vizând
activitățile specifice pentru formarea acestor competențe la principalii factori implicați în actul
educațional.
Prin strategii didactice flexibile de predare/ învățare/ evaluare abordate la clasă, se reflectă modul
în care un profesor își înțelege rolul în acest proces important, determinându-i stilul și direcția de
organizare (...) având o influență extraordinară asupra felului în care predă: propriile concepții îi vor
influența modul în care proiectează viitorul elevilor( Gary D. Fenstermacher, Jonas F. Soltis, Approaches
to teaching). Există mai multe strategii care pot ajuta la dezvoltarea rezilienței, cum ar fi construirea
rețelei de suport social, practicarea unei gândiri pozitive, menținerea unui stil de viață sănătos,
gestionarea stresului și dezvoltarea abilităților de rezolvare a problemelor. Analizarea profilului
comportamental al unui profesor cu deschidere spre educația pozitivă, conform Proiectului Character
Lab este utilă pentru starea de bine și puterea de reziliență a profesorilor, aplicând metode diferite(
Modelul PERMA, Mindfulness, Zapatul, Povestea educativă, Teatru forum, Arborele de probleme,
arborele de scop).
Formarea și dezvoltarea competențelor de reziliență sunt aspecte absolut necesare pentru cadrele
didactice, pentru a se adapta, de a se recupera și a-și depăși dificultățile sau traumele, în fața stresului,
presiunii sau adversității, care ne permite să ne reconstruim, implicând gestionarea emoțiilor, rezolvarea
problemelor și construirea relațiilor solide.

Bibliografie
x ISE (2018). Împotriva tuturor provocărilor. Un studiu exploratoriu privind reziliența școlară.
Analiza fenomenului de reziliență în școlile participante la Campania UNICEF Hai la școală!
Online: https://www.ise.ro/wp-content/uploads/2021/05/Impotriva-tuturor-provocarilor.pdf
Mitrofan, L.D. (2021). Rolul școlii în dezvoltarea rezilienței la elevi. Tribuna învățământului, 18-
19 (iunie-iulie 2021). Online: https://tribunainvatamantului.ro/rolul-scolii-in-dezvoltarea-
rezilientei-la-elevi/

194
 DASCĂLUL ROMÂN

Prof. Păușan Rodica Camelia

Școala Gimnazială Târnova
Județul Caraș-Severin

Secretul meseriei de dascăl este să iubești copiii, să îți placă să lucrezi cu ei, să te porți cu elevii
așa cum ai fi dorit tu să fi tratat când erai ca ei. Meseria de dascăl presupune deținerea unor valori umane,
cea mai importantă fiind conștiința responsabilității sociale că dascălul formează viitorul unei societăți.
O societatea în care se înțelege că adoptarea limitelor în educarea copilului este esențială va fi o societate
câștigată în viitor cu respect pentru familie, dascăli și oameni. Încurajez educația autentică pornind de la
valori precum curajul, integritatea și chiar patriotismul având drept scop final formarea societății viitoare.
Într-un asemenea context intervine dascălul care stimulează copilul în era tehnologiei prin arta
predării, folosind sistematic metode, procedee și mijloace moderne și tradiționale pentru a obține
beneficii în plan cognitiv, afectiv-motivațional, atitudinal, social și practic-aplicativ.
În procesul de învățământ este necesar să asigurăm acțiunea factorilor care stimulează atenția
involuntară dar în același timp să creăm condițiile care contribuie la dezvoltarea atenției voluntare.
Valențele formativ-educative ale metodelor interactive ca practici de succes atât în învățare cât și
în evaluare sunt multiple, stimulează implicarea elevilor în mod activ la rezolvarea sarcinilor și îi fac mai
conștienți de responsabilitatea ce o oferă posibilitatea aplicării în practică a cunoștințelor, a exersării
priceperilor și deprinderilor în diferite contexte, asigură o mai bună înțelegere a cunoștințelor noi și oferă
posibilitatea integrării lor în bagajul de cunoștințe deja existent, făcându-le astfel operaționale, dau
posibilitatea formării unei imagini de ansamblu asupra activității elevului pe o perioadă mai mare de timp
și privit sub mai multe aspecte evaluarea se integrează în procesul de predare -învățare toate cele trei
componente îmbracă un aspect interactiv, valorificând și stimulând potențialul creativ și originalitatea
elevului deoarece sarcinile merg până la individualizare, elevul nu mai este tentat de a învăța doar pentru
notă, reduc stresul, monotonia, stimulează elevul, oferind posibilitatea îmbunătățirii activității.
La formarea întregii personalități a copilului, jocul, filmulețul-educativ, mijloacele și materialele
audiovizuale prin caracterul lor viu, plin de mișcare și noutate captează, prin ele însele, atenția și
contribuie admirabil cu mare eficiență. În activitățile de predare am avut în vedere folosirea în activitatea
didactică a strategiilor moderne pentru crearea unor situații de învățare bazate pe autonomie intelectuală
și acțională, stimularea imaginației, gândirii, dezvoltarea și educarea atenției.
În cadrul activităților desfășurate am intenționat:
¾ să nu fiu o simplă „transmițătoare de informații”, ci o bună organizatoare a unor activități variate
de învățare pentru toți copiii în funcție de nivelul și ritmul propriu de dezvoltare al fiecărui copil;
¾ să îi determin pe elevi să aibă încredere în ei, facilitând învățarea și stimulând munca în echipă;
¾ să le stimulez eforturile intelectuale și să le educ atenția;
¾ să le dezvolt interesul și sensibilitatea la conținuturile prezentate;
¾ să stimulez interesul, colaborarea și motivația pentru aplicarea cunoștințelor;
¾ să adaptez metodele de predare-învățare-evaluare în funcție de fiecare conținut pentru fiecare
formă de organizare și profilul psihologic al fiecărui copil.
Activitățile în care s-au folosit strategii didactice moderne au fost mai dinamice, plăcute,
stimulatoare și au antrenat toți copiii. Metodele au constituit o provocare atât pentru mine, cadru didactic,
cât și pentru copii care nu au avut timp de alte preocupări ci li s-a părut că ora a trecut repede.

195
 Am constatat în primul rând plăcerea și interesul cu care elevii au primit acest tip de activități,
cum se ajutau încurajându-se, îsi exprimau gândurile liber, chiar și cei timizi s-au implicat și au fost
încurajați de grup.
Utilizarea metodelor active a determinat o mai bună colaborare între copii, au devenit mai
toleranți și prietenoși.
Rezultatele obținute la evaluări și aprecierile pozitive i-a motivat dinamizând și stimulând efortul
de învățare și concentrare la activități. Efortul pe care l-a făcut fiecare copil pentru rezolvarea sarcinilor
a presupus o mobilizare a proceselor psihice de cunoaștere, volitive și motivațional-afective, gândirea,
memoria, imaginația, limbajul, motivația și atenția.
În demersul didactic am contribuit la optimizarea învățării, la educarea calităților atenției cu
impact direct asupra performanțelor fiecărui copil în funcție de particularitățile de vârstă.
Evident, caracterul plăcut, atractiv al fiecărui moment al activităților depinde în cea mai mare
măsură de personalitatea și priceperea cadrului didactic, care dozează cu inventivitate conținutul și-l
toarnă în forme cât mai atractive pentru copii.

ÎNVĂȚAREA ONLINE - PROVOCAREA PROFESORULUI ROMÂN

Prof. înv. primar Paveloni Daniela Rocsana
Liceul Teoretic ,,Traian Vuia” Făget
Județul Timiș

Procesul de învăţare defineşte oamenii la orice vârstă. Existenţa umană în sine este condiţionată
de învăţare-pentru a supravieţui suntem nevoiţi să învăţăm, să cunoaştem mediul, să ne cunoaştem
apropiaţii și forma cea mai profundă de autodepășire. Cea mai nouă tendinţă în învăţământ, cunoscută şi
apreciată ca cea mai eficientă şi de dorit de până acum, este învăţământul electronic. Cunoscut ca
„e-learning”, conceptul de învăţământ electronic (sau virtual) este reprezentat de interacţiunea dintre
procesul de predare – învăţare si tehnologii.
,,E-learning” este, în acest moment, mai mult decât un concept, este parte din învăţământul actual,
tinzând să devină tot mai căutat prin economia de timp pe care o implică. Dezvoltarea profesională şi
învăţarea în modelul tradițional devin deja istorie. Nu există experţi în clase, lucrurile se mişcă rapid, iar
profesorii şi elevii trebuie să facă echipă pentru crearea unui mediu de învățare prin utilizarea
tehnologiilor moderne. Astăzi, cel mai bun și cel mai important canal de distribuție este cel online.
Mediul online sprijină abilitățile secolului XXI precum colaborarea, comunicarea și creativitatea. În
întreaga lume, universitățile, colegiile şi şcolile trebuie să îşi pregătească profesorii pentru schimbare. Pe
măsură ce cultura societăţii noastre se schimbă ca răspuns la inovațiile tehnologice, instituțiile și
profesorii trebuie să se adapteze. Astăzi, putem vorbi despre o învățare combinată care îmbină
oportunitățile de învățare față în față cu oportunitățile de învățare online. Strategia de combinare a
învățării online cu instruirea școlară faţă în faţă este utilă pentru a adapta diversele stiluri de învățare ale
cursanţilor şi pentru a permite fiecărui cursant să studieze în ritmul propriu.
Resursele online permit revoluționarea sistemului educațional, nu numai pentru că sunt
convenabile și accesibile, ci pentru că permit ca întregul proces de predare și învățare să devină mai
interesant și adaptat elevului digital. Astfel, se realizează o personalizare a învățării. Astăzi, elevii şi
profesorii beneficiază de resurse online gratuite și resurse online plătite. Fiecare elev preferă resurse
diferite în funcție de subiectele de interes și de stilul de învățare. Profesorii şi elevii doresc instrumente
de bună calitate care să fie gratuite.
E-learning câştigă teren în fiecare zi prin punerea în aplicare a noilor tehnologii în formare.
Posibilitatea de a ne conecta prin intermediul unui site web pentru a dobândi cunoştinţe noi de la oameni
care sunt uneori, la sute de kilometri distanţă şi a învăţa aproape complet aspectul acestor conţinuturi în

196
timp real, permite dobândirea de noi cunoştinţe fără stresul de zi cu zi. O platformă e-learning este un set
integrat de servicii interactive online, care oferă profesorilor, elevilor, părințiilor și altor persoane
implicate în educație, informații, instrumente și resurse pentru a sprijini și a spori livrarea și
managementul educațional.
Având la bază tehnologiile e-Learning (multimedia), platformele eLearning au o serie de
avantaje, precum:
• accesul la cunoștințe, în orice moment și din orice locație;
• centrare pe elev/participant;
• elevii pot colabora și învăța împreună;
• favorizează creativitatea și descoperirea de noi interpretări;
• permite accesul la noile competențe cerute de viața modernă;
• profesorul se poate adresa unui număr mult mai mare de elevi decât în învățământul
tradițional;
• materialele pot fi personalizate;
• interacțiunea cu profesorul este liberă, fără constrângeri;
• elevul poate învăța în ritmul lui propriu;
• elevul poate beneficia de feedback rapid și permanent;
• învățământul electronic este mai puțin stresant decât cel tradițional;
• permite interacțiune sincronă și asincronă între profesor și elevi;
Dintre dezavantajele create de instruirea online amintim:
• pregătirea unui curs online este mai costisitoare decât pregătirea unui curs tradițional;
• lipsa unor resurse tehnologice performante și a unor conexiuni optime la rețea, de joasă
performanță în ceea ce privește sunetul, imaginile și anumite grafice;
• apar unele probleme legate de contactul face-to-face, esențial de multe ori pentru
socializare;
• nu orice curs poate fi livrat prin intermediul platformelor eLearning;
• necesitatea experienței elevilor în domeniul calculatoarelor;
• elevii trebuie să fie extrem de motivați pentru a participa la cursurile online.
Observând numărul mult mai mare de avantaje decât al dezavantajelor, putem spune că utilizarea
platformelor eLearning este o oportunitate oferită celor care doresc să obțină o formare continuă. Ea nu
exclude educația clasică, în care sunt utilizate obiecte reale ca sursă de informare ci îi adaugă resursele
virtuale. Este indicată o îmbinare între metodele clasice de învățare și evaluare și a celor eLearning pentru
a obține performanțe în ceea ce privește dezvoltarea competențelor elevilor.

ARTA DE A FI EDUCATOR
Prof. Petrescu Adelina
Școala Gimnazială „George Gârda” Mănăștiur
Județul Timiș

Copilul – această floare a vieții, acest foc a cărui căldură mângâie este curiozitatea care caută să
știe totul, temelia pe care se clădește omul. După Maria Montessori, el este „ființa divină, dar
neînțeleasă”, iar pentru Antoine de Saint-Exupery, copilul este „aidoma albinei care adună nectarul
pentru a face miere”. Este „ca o oglindă care te amețește puțin sau ca o fereastră”. El „nu este decât cel
ce te ia de mână pentru a te face să înțelegi”.
La grădiniță, sufletul pereche al copilului este educatoarea. Ea este „grădinarul de suflete” ori
acea „stea” ce-ți călăuzește mersul înspre autodepășire. Educatoarea este aceea care modelează materialul

197
cel mai de preț – copilul, dorind ca din fiecare să realizeze o ființă înzestrată cu cele mai frumoase
trăsături și cu calitățile morale cele mai înalte. Ștefan Bârsănescu îl definește astfel: „Este locul unde
arde și se purifică lumea… harul care se pogoară asupra lumii și îi deschide porțile luminii”.
Munca educatoarei este complexă și cere o mare dăruire. Cea mai grea și mai gingașă sarcină a
unui stat este alegerea și pregătirea celor chemați să îndrume copilașii. Este un adevăr, ce altă profesie
poate să aducă mulțumirea, decât aceea de a vedea copilul cum se deschide și se dezvoltă sub ochii
educatoarei ca o floare. Această înflorire constituie desigur răsplata cea mai înaltă a ei..
Deși stăpânit de instinctul de explorare și curiozitate, de trebuința de varietate și noutate, de
dorința de a reuși, copilul e nesigur în formarea a ceea ce încă nu are, în cunoașterea a ceea ce e nou
pentru el, de aceea el cere și dorește aprobarea și sprijinul educatoarei. I-am încurajat pe copii să atingă
obiectul dorințelor lor, i-am apreciat în tot ce au făcut bine, i-am ascultat și i-am urmărit cu răbdare,
procurându-le zilnic plăcerea biruinței, bucurându-mă de succesele lor, întristându-mă pentru
neîmplinirile lor.
În decursul celor două decenii de activitate didactică am îndrumat preșcolari din diferite medii și
cu diferite particularități de muncă intelectuală. I-am apropiat de mine și am manifestat o mare încredere
în capacitatea lor de muncă. I-am iubit din tot sufletul. Am considerat o mare onoare să instruiesc și să
educ asemenea „comori”, cele mai frumoase daruri lăsate de Dumnezeu pe pământ.
Apropierea de copii este adevărata cheie a succesului școlar. Cunoscând copilul sub toate
aspectele, mediul în care trăiește, modul de viață familial, până la cele mai intime preocupări sau gânduri
ale lui, am putut să descopăr posibilitățile sale intelectuale și morale, trăsăturile de caracter, astfel încât
să le cultiv pe cele pozitive și să le îndepărtez pe cele negative.
Copilul este extrem de receptiv și sensibil, iar pentru a ajunge la sufletul lui e necesar să-i oferim
posibilitatea să se exprime, să-și deschidă poarta spre lumea lui interioară. Orice copil simte când este
privit cu încredere, cu dragoste și când nu, de aceea reacția lui față de cei „mari” este diferită. Știind că
are alături un prieten, un partener în dascălul său, copilul capătă putere de muncă, trece mai ușor peste
problemele pe care le are, poate, în familie.
M-am străduit întotdeauna să le deschid sufletele. Am avut o comunicare deosebită cu ei, iar ei
nu m-au dezamăgit, hrănindu-mi sufletul la fiecare lecție cu istețimea, puritatea și gingășia lor.
Ca educatoare i-am privit nu numai ca copii dornici de joacă, ci și în devenirea lor umană. Am
insistat în toate activitățile organizate să le cultiv sentimente de umanitate, prietenie, respect, dragoste de
adevăr și frumos, iubirea de neam și de țară. În organizarea activităților, am pornit de la universul de
viață al copilului, de la fapte și situații concrete cunoscute de copii sau prezentate de educator, totdeauna
însă fiind accesibile înțelegerii lor.
Dincolo de activitățile desfășurate în cadrul disciplinelor de la clasă , am antrenat copiii în
activități extracurriculare mult îndrăgite de ei: spectacole cultural-artistice (serbări şcolare), vizite,
drumeţii, concursuri, întreceri sportive, proiecte educaţionale, unde am descoperit adevărata valoare a
acestora, strălucirea sublimă din ochii lor, bunătatea, inocența, înțelepciunea.
Toate acestea le-am făcut cu pasiune și dragoste, lăsând o parte a sufletului meu pentru totdeauna
în școala unde funcționez și în sufletele preșcolarilor mei.

Bibliografie
x Cucoş, Constantin (2006). Pedagogie (ediţia a II-a revăzută şi adăugită), Editura Polirom, Iaşi;
x Joiţa, Elena (coord.) (2003). Pedagogie şi elemente de psihologie şcolară, Editura Arves,
Craiova;
x Cosmovici, Andrei şi Iacob, Luminiţa (coord.), 1999. Psihologie şcolară. (cap. Dimensiuni
psihosociale ale activităţii profesorului, autori Neculau, Adrian şi Boncu, Ştefan): Iaşi, Editura
Polirom.

198
 ŞCOALA ŞI FAMILIA – PARTENERI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI
Prof. înv. primar Petriceanu Lenuţa
Şcoala Gimnazială Râşca
Județul Suceava

Şcoala reprezintă principala instituţie de educare a tinerei generaţii, dar alături de aceasta, un rol
foarte important îl are familia, care reprezintă primul mediu educaţional şi, totodată, acel mediu fără de
care acţiunea şcolii nu ar avea succes.
Lumea se află în permanentă schimbare, părinţii şi cadrele didactice se străduiesc împreună să
încurajeze sistemele de îmbunătăţire a educaţiei, pentru a-i ajuta pe copii să se dezvolte. Deoarece părinţii
din societatea modernă sunt nevoiţi să lucreze înafara familiei şi, în ultimii ani, înafara graniţelor ţării,
timpul petrecut împreună cu copiii lor este tot mai limitat. Se observă o lipsă a comunicării între şcoli şi
familiile copiilor, dar , în acelaşi timp, părinţii îşi doresc foarte mult ca cei mici să reuşească şi vor să
apeleze la ajutorul şcolii, pentru a-şi atinge scopul. Astfel, şcolile trebuie să răspundă nevoilor părinţilor
şi să le ofere acestora sprijinul pentru ca ei să se poată implica în educarea copiilor.
Familiile trimit copiii la şcoală, acolo unde speră ca ei să dobândească instrumentele necesare
pentru a reuşi în viaţă. Şcolile preiau copiii şi-i trimit înapoi în familiile lor, acolo unde presupun că le
va fi furnizat sprijinul de care aceştia au nevoie pentru a creşte şi a învăţa.
Fiecare instituţie educaţională are un grup formal de legătură şcoală-familie, fie că este comitetul
de părinţi, consiliul părinţilor pe şcoală, asociaţia părinţilor, dar toţi lucrează pentru a crea o punte de
legătură între familie şi sistemul de învăţământ.
Relaţiile de parteneriat între familie şi şcoală reprezintă convingerea că cele două instituţii
comunică şi colaborează, iar cei care vor avea de câştigat vor fi numai copiii. Cercetările confirmă faptul
că, atunci când părinţii sunt parteneri alături de şcoală în educaţia copiilor lor, rezultatele elevilor la
învăţătură sunt mai bune, frecvenţa la şcoală este mai bună, rata abandonului şcolar este mai redusă.
Cadrele didactice împreună cu părinţii ar trebui:
- să aibă păreri bune şi să-i laude adesea pe copii;
- să stabilească obiceiuri bune de învăţare. Să-i ajute pe copii să îşi planifice activităţile şi să le
dezvolte interesul în diverse domenii;
- să se angajeze în discuţii unii cu alţii, fie personal, fie la telefon, pentru că, dacă apare o situaţie
dificilă, le va fi mai uşor s-o discute, dacă anterior au stabilit o relaţie bună;
- să discute personal, la telefon sau să trimită note scrise, când există probleme sau când apar
aspecte bune;
- să se aibă în vedere şi stabilirea de întâlniri în locuri convenabile ambelor părţi, dacă nu este
posibil să se vadă în şcoală;
- fiecare să elaboreze o listă de întrebări şi să o prezinte;
- nu trebuie să se uite că părinţii şi cadrul didactic au cea mai mare influenţă asupra tinerilor.
Atributele părinţilor care susţin parteneriatele includ: căldura, sensibilitatea, grija, abilitatea de a
asculta, consecvenţa, imaginea de sine pozitivă, spiritul eficient, competenţa personală, deprinderile
interpersonale eficiente, armonia familială, succesul în colaborări anterioare şi deschiderea faţă de ideile
altora. Părinţii care au o încredere în sine mai mare, au atitudini pozitive, atât în familie, cât şi în
implicarea de tip şcolar.
Atributele educatorilor, care par a influenţa pozitiv relaţiile cu copiii şi părinţii ar fi: deschiderea,
căldura, sensibilitatea, flexibilitatea, încrederea şi accesibilitatea. Din punctul de vedere al părinţilor,
caracteristicile dezirabile ale educatorilor ar fi: încrederea, căldura, apropierea, imaginea de sine pozitivă,
conducerea eficientă a clasei, centrarea pe copil, disciplina pozitivă, educaţia şi abilităţile de predare

199
eficientă, la care cercetătorii au adăugat: autoinstruire permanentă, angajare în dezvoltarea profesională
şi competenţă personală.
Dacă şi părinţii şi educatorii îndeplinesc aceste condiţii, ei pot crea parteneriate viabile,
angajându-se în activităţi comune de învăţare, sprijinindu-se unii pe alţii în îndeplinirea rolurilor cerute.
Într-un parteneriat sunt esenţiale anumite elemente: evaluările de nevoi, prezentarea scopurilor,
acordarea de priorităţi unor activităţi, dezvoltarea de strategii, planuri de implementare şi instrumente de
evaluare. Succesul în parteneriate este influenţat de gradul în care strategiile sunt relaţionate cu nevoile
şi interesele părinţilor. Vizitele la domiciliu, conferinţele, sistemele de telecomunicaţii, implicarea în
clasă, participarea în luarea de decizii, programele de educaţie a părinţilor şi a adulţilor, activităţile de
învăţare acasă.
Reţeaua familie-şcoală constituie una din multiplele strategii care i-au angajat efectiv pe părinţi
şi educatori în dezvoltarea de roluri de colaborare.
Implicarea timpurie în educaţie a familiilor este întărită prin procesul de parteneriat. Eforturile
reale de colaborare sunt realizate de educatori şi părinţi dintr-o perspectivă centrată pe familie. O parte
semnificativă a acestui efort o constituie dezvoltarea unui curriculum, care să promoveze un proces de
învăţare împărtăşit de toţi: copii, părinţi, învăţători. Conţinutul ar trebui să se centreze pe elemente cum
ar fi: imagine de sine, socializare, înţelegeri multiculturale, relaţii pozitive şi empatice, disciplină
adecvată şi strategii de rezolvare de probleme în mod creativ.
Ritmul vieţii moderne este în schimbare. Perioada unei educaţii identice pentru toţi s-a încheiat.
Cadrele didactice trebuie să admită că parteneriatele şcoală-familie se integrează în procesul de învăţare,
determinând succesul acestora. Ei sunt liantul care menţine colaborarea.
Pentru a ajuta cât mai mulţi elevi să rămână în şcoală şi să atingă standardele impuse, şcoala
trebuie să ofere o gamă extinsă de experienţe de învăţare, din care copiii să le aleagă pe cele care au sens,
din punctul lor de vedere.
În concluzie, școlile trebuie să planifice și să implementeze programe de parteneriat, pentru a
amplifica implicarea părinților. Scopul educației este de a forma un om cu o gândire liberă, creativ și
sociabil. Un proverb spune: „O vorbă bună rostită la timp înviorează sufletul copilului, precum și ploaia
bună, căzută la timp potrivit, înviorează câmpul“.

Bibliografie
x Băran-Pescariu, Adina (2004) – Parteneriat în educaţie, Bucureşti, Editura Aramis;
x Florea, Nicoleta-Adriana; Surlea, Cosmina-Florentina (2000) – Şcoala şi consilierea părinţilor,
Bucureşti, Editura Arves.

RELAȚIA PROFESOR-ELEVI

Prof. înv. primar Petrovici Luminița

Școala Gimnazială ,,Vasile Pârvan” Bârlad
Județul Vaslui
Activitatea profesională a unui cadru didactic nu se rezumă în cadrul școlii, ea continuă și în afara
ei. Educația formală din școală este completată de educația nonformală și informală în cadrul activităților
extrașcolare sau cultural-educative. Corolarul conținutului social al acestei profesii constă în participarea
la evenimentele și frământările social-culturale ale timpului în care trăiește și ale poporului său.
Profesorul apare ca pedagog social, animat de grija pentru ridicarea gradului de cultură al națiunii sale.
Cele două laturi ale activității sale, școlară și extrașcolară, se întregesc și se completează reciproc,
imprimând acestei profesiuni un rol important în progresul general al patriei în care trăiește și activează.

200
 Profesorul este cel care stimulează și orientează curiozitatea naturală și interesul spontan al
elevilor pentru descoperire, îndrumă și încurajează experimentarea și cercetarea, culegerea și organizarea
datelor, integrarea cunoștințelor, studiul aplicabilității lor, totodată lăsând elevilor independență în
activitate, libertate de exprimare a faptului real sau de analiză critică a unui text, operativitate și rapiditate
în reacții și deplina responsabilitate pentru ceea ce întreprind. Atunci când este cazul, profesorul poate
interveni cu explicații, lămuriri, exemple facile, răspunde la întrebările elevilor, îi îndrumă în toate
aspectele activității lor, sensibil, fără a știrbi din gradul de autonomie sau semiautonomie al elevilor.
Din punct de vedere tradiționalist, rolul profesorului este de a păstra cunoștințele și a le transmite
generațiilor tinere, străbătând astfel spațiul spiritual dintre generații. Drumul astfel parcurs, este o cale
bătătorită, prăfuită de vreme, folosind metode și mijloace clasice. Privit de pe pozițiile orientării actuale,
rolul profesorului este în opoziție cu cel tradiționalist: profesorul este un agent social dinamic, participant
activ și responsabil nu numai la viața școlii ci și la cea a comunității sociale din care face parte,
contribuind prin munca sa la toate prefacerile care au loc în ea.
Conducerea învățării elevilor implică și asigurarea unui climat favorabil acestui proces. Mediul
fizic ambiant, climatul afectiv stimulator, încrederea în capacitățile elevilor, implicarea lor în activitatea
de învățare, dar și în luarea deciziilor privind viața clasei și asumarea de roluri, educarea respectului
pentru celălalt si pentru reguli, utilizarea întăririlor pozitive si recunoașterea reușitelor sunt tot atâtea
modalități de exercitare a conducerii eficiente.
Păstrarea permanentă a contactului vizual între profesor și elevi, proximitatea spațială,
accesibilitatea la mijloacele materiale utilizate sunt și acestea condiții ale unei bune organizării a
activității de învățare a elevilor.
Profesorul rămâne în fruntea ierarhiei organizaționale a clasei. Supunerea elevilor față de profesor
este permanență. Profesorul nu trebuie să transforme conducerea în abuz de putere, să nu dea comenzi și
să nu ia decizii arbitrare, ci trebuie să stimuleze participarea activă și conștientă a elevilor la rezolvarea
sarcinilor prin acțiuni comune.
Relațiile profesor-elevi se constituie într-o rețea de interdependențe. Relațiile informațional-
cognitive și relațiile afective sunt subordonate relației de conducere-influențare. Atât relația
informațional-cognitivă cât și cea afectivă se stabilesc cu scopul de a-i influența pe elevi: pentru însușirea
de cunoștințe, pentru determinarea unor stări afective favorabile recepționării mesajului emis de profesor,
pentru determinarea unor modificări de comportament sau stabilizarea unor trăsături de caracter.
Profesorul declanșează și întreține interesul elevilor și dorința lor de a învăța și de a răspunde printr-un
comportament adecvat cerințelor lui.
Elevii desfășoară o serie de activități comune: învață, merg în cluburi, participă la activități
artistice, de petrecere a timpului liber. Activitățile comune favorizează formarea unor sentimente de grup
(colegialitate, solidaritate, prietenie, simpatie) si spiritul comunitar (de dragoste, respect, mândrie,
apărarea grupului). În clasă se formează și se dezvoltă colegialitatea, manifestată prin loialitate față de
colegi, întrajutorare și solidaritate, ca sentiment de atașament față de colegi, de datoria față de grup în
apărarea intereselor acestuia. Solidaritatea elevilor se manifestă și în respectarea normelor prescrise și a
celor de grup.

Bibliografie
x Cerghit I., A fi educator, Editura Didactică si Pedagogică, București, 1978;
x Cristea M., Sistemul educațional și personalitatea, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1994;
x Cristea S., Pedagogie generală. Managementul educaţiei, Editura Didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 1996

201
 PLEDOARIE PENTRU MESERIA DE DASCĂL
Prof. Petrovici Silvia
Școala Gimnazială Dorobanțu
Județul Tulcea

Oricine a auzit de meseria de dascăl, de profesor. Toată lumea ştie care este rolul profesorului în
societatea contemporană, nu-i aşa? Ba chiar cei care nu au nicio tangenţă cu această profesiune, dar au
copii la şcoală sau ascultă prea multe ştiri, s-ar părea că sunt cei mai informaţi. Ce face un profesor în
viziunea acestora? Merge la şcoală pentru 4-5 ore, dictează din carte şi dă teste, ba mai are şi pretenţii de
măriri de salariu sau are diverse plângeri. Oare chiar aşa să fie? Noi, dascălii, cei care suntem în câmpul
muncii, ştim că nu e deloc aşa, că această afirmaţie e foarte departe de adevăr, deşi, ce-i drept ,sunt şi
profesori de acest gen. Dar câţi dintre „critici” se gândesc şi la efortul intelectual pe care îl depune un
profesor la clasă, la câte caiete sau teste are de corectat, la câte pregătiri trebuie să facă pentru examene
naţionale, concursuri, performanţe? Cred că doar noi, cei ce ne aflăm zilnic în faţa ochilor plini de
curiozitate sau interes ai elevilor noştri, suntem conştienţi că avem o profesie (aceea de a transmite
cunoştinţe noi în aşa fel încât să fie asimilate în mod temeinic şi prelucrate ulterior), dar şi o misiune
(formăm OAMENI).
Cadrul didactic este principalul factor al educaţiei şi instruirii tinerilor. Având rolul de
îndrumător, acesta contribuie la pregătirea omului pentru activitate şi creaţie independentă. În
învăţământul contemporan, învăţătorul are un rol din ce în ce mai important, este fundamentul formării
personalităţii umane. Personalitatea sa reprezintă factorul decisiv pentru reuşita elevilor, filtrul care
imprimă direcţii şi finalităţi nuanţate întregului demers educativ.
Sunt dascăl şi îmi pare rău că nu mai putem avea acea satisfacţie pe care părinţii, elevii şi
comunitatea ne-au oferit-o odinioară. Am şi acum imaginea dascălilor care m-au format în viaţă şi care
m-au pregătit pentru meserie, tot respectul şi toată mulţumirea o datorez lor. Totul este schimbat, elevii
neascultători şi, cu mai puţin respect, părinţi care nu-ţi oferă sprijin în actul educaţional, precum şi alţi
„factori” care nu te susţin și nu susțin școala.
Deşi dorinţa de a deveni dascăl este puternică la început, lipsa motivaţiei duce la pierderea
satisfacţiei pentru profesie. Trist dar adevărat, deşi destule instituţii pregătesc tineri pentru această
carieră, mulţi pleacă mai departe tocmai pentru acest motiv.
Fiind mentor, văd practicanţi lipsiţi de interes dar care urmează cursuri pentru a deveni dascăl,
deseori îi întreb de ce au ales meseria, nu ştiu să răspundă. Primul cuvânt ar fi „iubim copiii” sau dorim
să-i învăţăm lucruri minunate pe cei mici, care stau cu guriţele căscate ca doamna să le spună ceva nou
şi interesant.
Cea mai mare satisfacţie profesională cred că o au educatoarele: cei mici spun „cum spune
doamna, aşa trebuie”; iată că la acest nivel cineva te respectă şi te apreciază – preşcolarul tău.
Ce mulţumire mai mare poţi să ai atunci când ştii că ai pus şi tu „o cană de apă la rădăcina unei
flori” care va deveni o persoană cu care te poţi mândri. Imaginea dascălului, cu tot ce înseamnă
profesionalism și dăruire, se întipărește cu precizie și rezonanță în ochii, mintea și inimile copiilor, iar de
acolo inspiră și se transformă într-o sevă hrănitoare pe tot parcursul vieții.
Să fim deci acei formatori și raportori constanți ai educației, culturii, conștiinței umane pentru
fiecare copil în parte și pentru umanitate.
Învăţăm mereu şi niciodată nu vom şti tot! Talentul de dascăl ne permite să le insuflăm copiilor
dorinţa de a şti, curajul de a spune ce gândesc, puterea de a gândi drept, de a nu judeca pe nimeni şi
puterea de a schimba în bine lumea din jurul lor. Talentul de a fi dascăl ne ajută să gestionăm situaţiile

202
critice, să îndrumăm cu dăruire copiii către excelenţă sau copiii cu nevoi speciale. Latura umană
subiectivă şi fragilă trebuie cunoscută şi stăpânită.
Munca în educaţie înseamnă acumulare de tensiune, presiune, concentrare, stres, înseamnă
responsabilitate pentru o clasă întreagă de elevi dar şi pentru fiecare elev în parte, reponsabilitate în
fiecare oră, în fiecare pauză, la fiecare activitate extraşcolară. Impactul factorului uman, cu toate
consecinţele ce decurg din aceasta, nu este deloc neglijabil în această profesie. Suntem oameni, avem
suflet şi facem această meserie din pasiune, din dorinţa de a lăsa moştenire urmaşilor dragostea de carte,
corectitudinea, seriozitatea, dorinţa de a fi mai bun, de a reuşi. Învăţătorul este cel care contribuie la
educaţia pentru o viaţă de calitate a unui individ şi a colectivităţii. Promovează încrederea, respectul
reciproc, gândirea pozitivă, adoptă idei şi atitudini democratice. Probează calităţi umane, profesionale şi
etice. Recunoaşte şi pune în valoare aspectele pozitive şi rezultatele elevilor, îi sprijină în eforturile lor
şi le insuflă încredere în forţele proprii.
În activitatea extraşcolară se şlefuieşte formarea personalităţii elevului. Acţiunile de acest fel scot
la iveală sufletul copilului, iniţiază prietenii, descoperă pasiuni, îndrumă interese. Învăţătorul este cel
care alege felul activităţii, locul de desfăşurare, formează echipe şi sugerează teme de cercetare. Prin
astfel de activităţi elevii vor învăţa să aprecieze frumosul, să iubească şi să protejeze natura, să participe
la concursuri judeţene sau naţionale, să scrie poezie sau proză, să recite, să fie actori, să cânte şi să
danseze. Orice copil este special dacă i se crează condiţii să arate de ce este special! În activităţile
extraşcolare îşi urmează dorinţele şi aspiraţiile personale datorită încrederii inspirate şi curajului insuflat
de învăţător. Orice activitate coborâtă din minte în sufletul copilului are o frumuseţe aparte! Învaţă să fie
curios, să descopere, să aprecieze, să aleagă, să fie creativ, să pună în valoare ceea ce are. Valenţele
informaţionale şi corelative ale activităţilor extraşcolare sunt multiple. Ele devin eficiente dacă au
constanţă şi atractivitate. Definitorie este dorinţa cadrului didactic de a pune în valoare calităţile elevilor
săi în orice moment, în orice loc, cu orice ocazie.
În nicio altă profesie nu este mai oportună cerinţa ca osmoza dintre carieră şi vocaţie să fie cât
mai aproape de perfecţiune. Devine un imperativ al şcolii de a angaja nu doar învăţători, ci învăţători de
vocaţie. Nu doar munca coştiincioasă şi sistematică, mobilizarea voinţei şi sentimentelor, ingeniozitatea,
creativitatea, calitatea gândirii, erudiţia şi pregătirea ştiinţifică constituie cheia succesului în activitatea
pedagogului, ci vocaţia lui pentru ceea ce face. Înţeleg prin vocaţie convergenţa tuturor eforturilor
învăţătorului spre anumite manifestări, în direcţia cărora simte că se realizează pe sine şi are sentimentul
propriei libertăţi, propriei afirmări, iar forma sub care vocaţia se manifestă constituie îndeletnicirea
constantă a pedagogului de vocaţie. Ceea ce face învăţătorul este să construiască o bază solidă pentru
construcţia ce va dura toată viaţa pentru fiecare individ în parte. Formarea individului presupune nu
numai însuşirea unor cunoştinţe, ci şi învăţarea acestuia să înveţe de-a lungul vieţii, să gândească liber şi
critic.
Învăţătorul nu uită niciodată că trebuie să zâmbească, să lase la uşa clasei toate problemele
personale şi să fie mentor şi prieten pentru elevii săi. Dacă zâmbeşte, zâmbetul se va întoarce aproape
mereu. Zâmbetul şi râsul întăresc sistemul imunitar, apără de boli, inspiră idei, atrag prietenii şi
înfrumuseţează viaţa. Am învăţat în ani de activitate la catedră generaţii după generaţii că unde e mintea,
acolo e şi comoara. Ceea ce facem pentru noi înşine moare odată cu noi. Ceea ce facem pentru alţii şi
pentru lumea întreagă rămâne şi este nemuritor! Rămâneţi implicati! Modelaţi personalităţi şi suflete,
îndrumaţi copiii pe drumul cel bun al vieţii şi veţi rămâne nemuritori! A trăi în lume fără a deveni
conştient de sensul ei este ca şi când rătăceşti într-o bibliotecă fără a atinge nicio carte!
Călătorie plăcută prin viaţa de dascăl, aţi făcut cea mai bună alegere! Şi nu uitaţi să zâmbiţi!

203
 ȘCOALA ROMÂNEASCĂ ÎN CONTEXT ACTUAL

Prof. Pisău Mădălina

Școala Gimnazială „Nicolae Titulescu”
Județul Buzău

Umanitatea vede în educaţie, ca practică socială curentă şi permanentă, un „instrument

indispensabil pentru a atinge idealurile păcii, libertăţii şi dreptăţii sociale”. Dincolo de aceasta, educaţia
este o expresie a afecţiunii noastre faţă de copii şi tineri, şi o încercare de a-i pregăti pentru a-şi ocupa
locurile cuvenite în sistemul educativ, în familie şi în comunitatea locală şi naţională. Se impune astfel,
ca educaţia să aibă o atitudine înţeleaptă faţă de schimbările şi mutaţiile profunde, complexe şi
interdependente ce caracterizează societatea contemporană. Mult timp inerţială, tradiţionalistă şi
conservatoare, educaţia îşi asumă astăzi responsabilitatea de a trasa hărţile unei lumi în continuă mişcare,
şi de a pune la dispoziţia oamenilor instrumente de orientare cu ajutorul cărora aceştia să-şi găsească
propriul drum. Ca urmare a acestei asumări, au apărut în sfera educaţiei teorii şi practici educaţionale
care reflectă schimbările de paradigmă existenţială şi societală ale omului postmodern. În încercarea de
a depăşi limitele sistemului tradiţional de educaţie şi a veni în întâmpinarea unor stări de fapt: societatea
europeană pluriculturală, cultura planetară, dar şi „disculturalismul” social, şcoala vine cu un „suflu”
nou: interculturalismul.
Interculturalismul este un nou mod de abordare a realităţii sociale ce presupune aşezarea
pluralismului cultural în cadrele unei filosofii umaniste, ce vizează toate domeniile vieţii. Şcolii îi revine
rolul de a reflecta în curriculă caracteristicile postmodernităţii şi ale globalizării, de a educa formatorii şi
formabilii pentru a descoperi şi a înţelege unitatea existenţială a omenirii pe această planetă. După
monismul şi etnocentrismul şcolii din perioada anterioară, educaţia interculturală reprezintă o adevărată
„dinamitare” a curriculei, impunând o reconsiderare, o reinterpretare şi o reformulare a scopurilor,
conţinuturilor, strategiilor şi sistemelor sale de evaluare. Interculturalitatea aduce cu sine o nouă matrice
a comunicării, ce presupune o deschidere de la comunicarea interpersonală şi socială spre comunicarea
interculturală. Aceasta din urmă, presupune capacitatea de a negocia semnificaţiile culturale şi sistemul
de valori, cultivarea unei atitudini tolerante, de deschidere şi permisivitate la diversitate. Iar dacă a învăţa
să te exprimi înseamnă a învăţa să gândeşti, atunci comunicarea în perspectivă interculturală înseamnă a
renunţa la monologul cultural în favoarea dialogului cultural polifonic, şi a-ţi reprezenta alteritatea pe
principiul „toţi diferiţi, toţi egali”.
Școala trebuie să-şi propună ca scop asigurarea coerenţei existenţiale şi a identităţii individului în
condiţii de eficienţă socială şi interculturală. Educaţia interculturală presupune, pe de-o parte asigurarea
unei comunicări autentice cu sine şi a lua cunoştinţă cu propria identitate culturală, iar pe de altă parte
comunicarea cu un alter, individ sau grup, care permite construcţia activă a identităţii de cetăţean al
Europei şi al lumii.
Formarea competenţei de a intra în raport eficient cu alteritatea, fără disoluţia propriei identităţi,
presupune întărirea spiritului critic şi cultivarea reflexivităţii faţă de experienţa cotidiană, prin angajare
conştientă în procesul definirii de sine prin întâlnirea cu altul, implică diminuarea incertitudinii şi a
anxietăţii legate de alteritate şi construcţia unei noi scheme perspective a celuilalt, ce se cere
experimentată la clasă. Eludarea etnocentrismului şi deschiderea spre pluralismul cultural impune o
decentrare a teoriilor educaţiei şi ale comunicării, de pe emiţător pe receptor.
Disponibilitatea de a negocia sensurile este şi ea strict necesară pentru optimizarea comunicării
interculturale. Dialogul prin „universaliile culturale” presupune educarea pentru disponibilitate de
cooperare, presupune renunţarea la strategiile egocentrice, logocentrice şi etnocentrice ce distrug
multiplicitatea culturală prin asimilarea celuilalt în propriul eu. Pentru ca indivizii să surprindă nuanţat

204
dinamica actului de comunicare interculturală, şcoala trebuie să faciliteze exerciţiul comunicării prin
cultivarea proactivă a interacceptării prin intercunoaştere şi respectare în fapt a individualităţii fiecărui
elev. Dacă şcoala nu va face proba faptului că trăieşte şi aplică ceea ce propagă, nu se va bucura de
credibilitate. Toleranţa la diversitate nu se poate învăţa decât într-o şcoală în care discursul liberal şi
atitudinea liberală faţă de elev sunt convergente, în sensul încrederii în celălalt, al acceptării
necondiţionate a acestuia. Adevărata provocare este poate aceea, de a oferi experienţe de comunicare
optimizatoare, care să permită ieşirea din sine şi deschiderea spre celălalt, ceea ce poate implica uneori
lupta cu propriile prejudecăţi şi stereotipuri şi reconsiderarea acestora. Aceste experienţe relevante ce
permit autoanaliza şi autoresponsabilizarea pentru ceea ce sunt şi ceea ce gândesc îşi pierd din
semnificaţie dacă şcoala nu facilitează formarea şi exersarea competenţelor de participare şi influenţare
a vieţii comunitare.

PORTRET DE DASCĂL
Prof. înv. primar Pleșcan Melania
Școala Gimnazială ,,Aron-Vodă” Aroneanu
Județul Iași

A fi dascăl înseamnă a fi un poet al iubirii. Doresc să aduc un mic elogiu tuturor cadrelor
didactice. Acei oameni minunați, care îndrumă primii pași spre universul cunoașterii, al științei, care
ajută în alegerea unei cariere, cu răbdare, profesionalism, dăruire și pasiune. Acei oameni minunați și
deosebiți se numesc DASCĂLI. Calitățile dascălului sunt:
D - Dăruire A - Afecțiune S – Succes C – Cunoaștere A – Atenție L – Loialitate
Cuvintele sunt prea puține pentru a exprima ceea ce pot realiza aceste ființe minunate pentru
copii, pentru viitorul fiecăruia dintre ei. Când vorbim despre dascăli, discutăm de EDUCAȚIE, care
trebuie să fie cea mai importantă premisă de la care trebuie să pornească orice societate. Dascălul nu este
doar un bun transmițător de informații, el este și un moderator, negociator, confident, consilier și multe
alte roluri importante, atât la nivelul clasei, cât și în exteriorul ei. Toate aceste calități reprezintă certe
motive pentru care consider profesorii ca fiind unii din factorii utili în dezvoltarea și formarea unui
persoane. Din păcate, în epoca modernă, noțiunile de ,,cadru didactic” și ,,școală” și-au cam pierdut din
însemnătate. Acest lucru derivă din mai multe cauze: în zilele noastre, unii oameni nu mai valorizează
instituțiile de învățământ, așa cum se întâmpla în trecut; educația nu mai este considerată ca un rol esențial
în formarea unei persoane; exemplele din mass-media și, nu numai, relevă faptul că unii dintre noi au
ajuns să aibă o stabilitate financiară, fără a fi necesare studiile, eliminând astfel conceptul că școala este
pilonul formării, dezvoltării unui individ. Trebuie să fie întreprinse anumite măsuri, întrucât: Fără
DASCĂLI, nu există EDUCAȚIE!
Fără EDUCAȚIE, nu există VIITOR!
Educația trebuie să fie privită ca un ,,tablou” în care cadrele didactice creionează cu grijă talentele,
speranțele, aptitudinile copiilor, obținând cea mai frumoasă operă de artă sustenabilă, VIITORUL
ELEVILOR! Să nu lăsăm ca portretul dascălului să se piardă în neant, să nu-i lăsăm chipul invizibil!
„Diferența dintre profesorii de calitate și cei mediocri este în principal legată de atitudinile și
așteptările pe care le au atunci când planifică temele-cheie care urmează să fie predate – adică ce au de
predat și la ce nivel de dificultate, respectiv cum evaluează progresul și efectele predării lor.”
Profesorul, persoana care îndrumă, educă, formează comportamente dezirabile, poartă cu sine un
capital de imagine. Profesorul prezintă credibilitate în fața educabililor, autoritate și repect. Înainte de
Noul Curriculum, când procesul de învățământ era centrat pe conținuturi și nu pe competențe, profesorul
repezenta imaginea livratorului de conținuturi. Acum, când întregul sistem este centrat pe elev, când

205
teoria se îmbină cu practica, ceea ce știe elevul, dar nu știe să realizeze , nu mai este important. În
contextual actual, în care învățarea produce efecte vizibile, este durabilă, profesorul trebuie să fie vizibil,
să fie validat într-un climat armonic.
Trezirea interesului elevilor, stimularea motivaţiei acestora este un rezultat al conducerii
procesului instructiv. Se are în vedere şi dozarea dificultăţilor în procesul învăţării, conform cu situaţia
concretă şi individualitatea fiecărui elev. Deci, a organiza învăţarea înseamnă a găsi metodele cele mai
adecvate, a construi secvenţe instructive bazate pe logica obiectivă a disciplinei, a trezi interesele elevilor
şi a stimula performanţele, a crea o atmosferă prielnică studiului, a doza dificultăţile pentru a putea
dezvolta strategii de rezolvare a problemelor (Geissher, 1981).
În şcoală, profesorul îndeplineşte următoarele funcţii: a) organizator al procesului de învăţământ;
b) educator; c) partener al educaţiei; d) membru al corpului profesoral.
El trebuie să-și îndeplinească funcțiile cu multă dăruire și pricepere pentru a avea o carieră de
succes și pentru a se face plăcut de elevi.

Bibliografie
x Hattie, John, Învățarea vizibilă. Ghid pentru profesori, Editura Trei, București, 2014;
x http://en.wikipedia.org/wiki/Visible_Learning

SUNT ROMÂN ÎN ROMÂNIA!

Prof. Podhora Maria

Grădinița cu Program Prelungit Nr. 1 Aleșd
Județul Bihor
Cine are o limbă, are o credință.
Cine are o credință, are o biserică.
Cine are o biserică, are o țară .,,
Grigore Vieru
Când vine vorba de dragostea de țară, părerile sunt împărțite în rândul românilor. Unii se declară
nemulțumiți de aspectele economice, sociale și așa mai departe, iar alții decid să ignore aceste lucruri și
să se concentreze pe ceea ce este frumos în România. Mie îmi place să mă gândesc mereu la partea
luminoasă a lucrurilor și din orice situație să văd numai partea plină a paharului.
Într-adevar, România are minusurile ei și sunt atâtea care ar putea fi rezolvate, însă mai benefic
decât să ne plângem, de ce n-am putea să ne mândrim cu ceea ce este deja? Printre filele cărților de istorie
prăfuite care pomenesc de vitejia strămoșilor noștri, printre pădurile înverzite prin care ursul se plimbă
în voie, printre canalele Dunării, în mijlocului unui plac de nuferi, printre munții înalți ce par s-atingă
cerul, printre casele colorate ce amintesc de vremuri demult apuse, printre gospodinele de la sat care
frământă de zor aluatul de cozonaci, printre pereții mănăstirilor pictate cu măestrie, printre serpentinele
interminabile care ascund după fiecare curbă un alt peisaj de poveste – acolo simțim noi că e casa noastră,
acolo-i România și tot acolo găsim motivele pentru care să fim mândri că suntem români.
Astfel, putem spune că România are cel mai mare potențial în materie de turism rural din Europa
de Est și n-o spunem noi, ci miile de turiști care vin din toate colțurile continentului să descopere satele
autentice din Transilvania. Destinații precum Viscri, Saschiz și Biertan sunt printre favoritele turiștilor
englezi, nemți și francezi. Aceste locuri sunt într-atât de speciale, încât însuși Prințul Charles și-a
cumpărat câteva proprietăți aici și le vizitează ori de câte ori are ocazia.
Apoi ne amintim de Delta Dunării care a fascinat si fascinează încontinuare deopotrivă turiștii
români și străini. Adăpostind un impresionant număr de specii de păsări, Delta Dunării este locul potrivit

206
în care poți să admiri spectaculoasele zburătoare în mediul lor natural. Poate nu are România suficienți
kilometrii de autostradă dar are însă câteva drumuri spectaculoase care ne-au făcut cunoscuți peste tot în
lume. Printre acestea se numără deja cunoscutul Transfăgărășan si o destinație mai nouă – Transalpina.
Ambele surprind prin spectacolul oferit de numărul de curbe, gradul de înclinație al șoselei și peisajele
superbe ce pot fi admirate în timpul drumului. Ne mai putem aminti că România a avut primul oraș
iluminat electric în anul 1884. Timișoara, căci despre el este vorba, este primul oraș din Europa ale cărui
străzi erau iluminate electric încă de la sfârșitul anului 1884. Pe lângă faptul că a reprezentat o premieră
europeană, această iluminare a contribuit la creșterea popularității orașului în rândul străinilor. Tot aici
se găsește Muzeul Consumatorului Comunist, singurul muzeu de acest tip din întreaga Europă de Est.
Pentru nostalgici sau curioși, ușile muzeului sunt deschise larg în fiecare zi. Nu putem uita Bucureștiul,
acolo unde tronează cea mai mare clădire administrativă din Europa. Palatul Parlamentului este totodată
si cea mai grea clădire din lume, cântărind aproximativ 4098500000 de kilograme. Clădirea, care a
reprezentat cea mai mare mândrie a fostului conducător comunist, poate fi vizitată și în interior în anumite
intervale orare.
România mai are și cel mai neobișnuit cimitir din Europa - Cimitirul Vesel. Grație talentului și
dedicării unui artist local, în Maramureș a răsărit un cimitir neobișnuit care este astăzi una dintre cele
mai mari atracții turistice din zonă precum și statuia lui Decebal, una dintre cele mai mari statui din lume,
statuie aflată pe cursul Dunării, în apropiere de orașul Orșova.
Iată doar câteva motive să fii mândru de faptul că ești român, să lași la o parte lucrurile mai puțin
plăcute și să gândești că un viitor mai bun nu poți să ți-l faci decât în țara ta și copiii noștri să
conștientizeze că a fi mândru de naționalitatea ta este, până la urmă, o datorie a fiecăruia dintre noi.

DASCĂL ÎN ROMÂNIA

Prof. Pomoja Ileana

Şcoala Gimnazială Nr. 7 Reșița
Județul Caraș-Severin

Definiţia pare simplă şi pe înţelesul tuturor. Cel care a exprimat-o este şi mai celebru. Dar dincolo
de exprimarea unei filozofii pedagogice se ascunde un întreg univers. În diferite contexte oamenii se mai
întreabă cine este dascălul, cum este el în viaţa de zi cu zi, ce simte uneori şi în general sau ce îl motivează
pentru a intra zilnic pe uşa clasei şi a şlefui caractere, personalităţi, elevi atât de diferiţi din toate punctele
de vedere. Răspunsul, pentru un dascăl, este simplu, sincer şi poate tocmai de aceea este aproape
neverosimil pentru cei care astăzi nu mai dau un ban pe noţiuni precum „Vocaţie”, „Har”, „Valoare”.
Pentru el, Dascălul, Omul care îşi caută de multe ori şi un al doilea loc de muncă pentru a putea asigura
o existenţă decentă propriei familii, este important fiecare pui de om ce îi intră nu numai pe uşa clasei,
ci şi pe cea a sufletului.
Adevăratul Dascăl nu este un lucrător la normă, nu este un statistician aranjator de cifre şi nici o
maşinărie robotizată ce repetă la nesfârşit gesturi și cuvinte. El, doar Dascălul, este şi Motorul, şi Doctorul
şi Părintele. Dascălul este cel care întotdeauna ştie să rezolve pozitiv orice solicitare a copilului, cel care
„vede” imediat teama de necunoscut din ochii copilului, cel care asigură permanent şi miraculos în jurul
său siguranţă şi căldură căminului părintesc. Tot el este cel care înlătură cu duioşie lacrima şcolarului,
mai mic sau mai mare, este cel care modelează cu tact, ca într-un moale lut respectul faţă de propria-i
persoană, faţă de cei din jur, faţă de muncă şi de şcoală. Este cel care permanent insuflă încredere în
oameni, încredere în forţele proprii, în propria persoană.
Dascălul este ca nimeni altul şi în acelaşi timp Descoperitorul, Şlefuitorul, Magicianul, Maestrul.
El nu se mulţumeşte doar să-şi facă „treaba” ca un angajat, ci insuflă curaj, dă aripi, creează înălţimile

207
de pe care şi spre care să i se înalţe creaţia pe care o urmăreşte ani de-a rândul, de ale cărei isprăvi îşi
aduce aminte cu plăcere şi deşi a pus în ea tot sufletul său, deşi i-a preluat nevoile, supărările, parte din
neajunsuri şi maladii, deşi şi-a pierdut de multe ori glasul încercând să o modeleze, nu aşteaptă nimic în
schimb.
Opera Educatorului, elevul, asemeni unui artist trebuie sa dăinuie şi peste ani, contribuind la bunul
mers al societăţii româneşti, şi de ce nu, al omenirii. Omenirea admiră, între zecile de probleme
existenţiale, atâţia mari creatori şi descoperitori, inovatori şi aceeaşi lume uită cu atât de mare uşurinţă
cine a pus bazele piedestalului, cine a clădit, cine sunt truditorii neobosiţi şi neobservaţi din învăţământul
românesc. Când ne mai gândim la dascălii noştri? Extrem de rar! Le mulţumim şi lor pentru o reuşită în
viaţă? Aproape niciodată! Şi ce mult ne-ar mângâia un simplu mulţumesc. Îţi mulţumesc, Omule-Dascăl,
pentru când ne-ai introdus în lumea tuturor ştiinţelor şi artelor, pentru că te-ai jucat cu noi, alături de noi,
ai glumit sau te-ai întristat odată cu noi. Am făcut excursii minunate şi am descoperit împreună o întreagă
lume. Tu eşti cel care ai făcut pentru noi lucruri pe care doar un părinte le-ar fi putut face, lucruri mărunte,
zi de zi, care de foarte multe ori nici măcar nu se văd şi pe care doar cu sufletul le poţi contabiliza.
Dacă am realiza o lista cu ceea ce face un dascăl pentru copiii săi, căci aceştia sunt mai mult decât
elevii săi, sunt copiii săi, nu ne-ar ajunge o viaţă de om! Poate unii ar spune că aceasta ne este meseria,
alţii ar adăuga că ne îndeplinim doar fişa postului, că oricum stăm în şcoală câteva ore pe zi sau că avem
cel mai lung concediu pe care îl poate avea un salariat. Privind superficial şi în totală necunoştinţă de
cauză, situaţia poate fi percepută şi în acest mod. Dar câţi ştiu cât consum nervos acumulăm, câtă
oboseală psihică adunăm?
Copiii – elevii - vin fiecare în colectiv cu personalitatea lor, cu informaţiile formale şi nonformale
acumulate iar dascălul este cel care, folosind toată puterea, experienţa sau altruismul său se străduieşte
să-i formeze ca viitori oameni, cu un comportament frumos, cu o conştiinţă cât mai curată sau cu o
pregătire profesională utilă. Dar în această nesfârşită zbatere a dascălului contează şi lutul pe care-l
modelezi. În general, în România lucrurile stau cam aşa: dacă elevul are rezultate slabe de vină este
profesorul, dacă elevul are rezultate frumoase la concursuri şi olimpiade meritul este în totalitate al
elevului.
Este păcat şi faptul că societatea zilelor noastre perpetuează ideea că dascălul este un bugetar
neproductiv, pe care îl poţi trage cu uşurinţă la răspundere pentru orice aşa-zisă vină, un bugetar ocupat
tare mult cu hârtii (este adevărat că numărul hârtiilor a crescut exponenţial) şi a cărui muncă la clasă, a
cărui dăruire, pare să conteze mai puţin decât “actele” şi procesele verbale de care trebuie să se acopere.
Îi putem întreba pe cei ce se cred atotştiutori în domeniul educaţiei şi pedagogiei, câte ore au petrecut
doar supraveghind o clasă sau de câte ori s-au lovit de problemele reale ale învăţământului românesc?
Este mare păcat ca trăim într-o societate în care părinţii se lasă antrenaţi în jocul banilor şi lasă tot mai
mult în seama şcolii şi rolul de părinte pe lângă cel de educator.
Dascălul a preluat tot mai mult şi acest rol, a făcut-o cu tact, fără dojană, cu dragoste suplinind cu
succes parte din atribuţiile părintelui. Este însă conştient că pentru elevul său, părintele de acasă este
indispensabil şi de aceea îl introduce în viaţa şcolii, îl provoacă să îl accepte drept partener. Răspunsul
nu întârzie să apară, însă, de cele mai multe ori, acesta implică un grad şi mai mare de implicare din
partea profesorului. Dascălul modern este însă acela din a cărui fişă putem citi enorm de multă dăruire şi
obligaţii de părinte, consilier sau medic de suflete.
Pentru toate acestea şi pentru multe altele nespuse şi nescrise, ce dulce ar suna în sufletul meu o
şoaptă, în şoaptă: Îţi mulţumesc, Omule Dascăl pentru tot ceea ce faci, pentru tot ceea ce oferi, pentru că
exişti!

208
 PERSONALITATEA CREATOARE A DASCĂLULUI

Prof. Popa Eleonora

Școala Gimnazială Crușeț
Județul Gorj

Creativitatea este o rezultantă a întregii personalităţi. La elaborarea portretului robot al

personalităţii creatoare concură: analiza datelor biografice, testele de creativitate şi analiza factorială.
Dintre factorii de personalitate cei mai importanţi care îşi pun amprenta asupra creativităţii sunt:
inteligenţa, aptitudinile speciale şi motivaţia.
Inteligenţa. Realizarea unei performanţe creatoare presupune un minim de inteligenţă - diferit de
la un domeniu la altul - care nu poate fi nicidecum sub medie. Relaţia dintre inteligenţă şi creativitate
este liniară până la un punct critic - situat deasupra nivelului mediu - dincolo de care un coeficient de
inteligență mai ridicat nu garantează o creştere concomitentă a creativităţii. Intervin alţi factori:
motivaţia, condiţiile de mediu etc.
Cel puţin încă două aspecte mai trebuie menţionate atunci când luăm în considerare relaţia dintre
inteligenţă şi creativitate. Întâi inteligenţa nu e omogenă, ci există mai multe tipuri de inteligenţă:
inteligenţa spaţială; inteligenţa simbolică; inteligenţa semantică; inteligenţa socială.
Creativitatea - în speţă, cea ştiinţifică - corelează diferit cu aceste tipuri de inteligenţă. De pildă,
arhitecţii creativi - ca grup - realizează performanţe superioare la testele de inteligenţă spaţială, dar obţin
cote modeste la testele de inteligenţă verbală (simbolică). În al doilea rând ultimele cercetări ale lui Piaget
- continuate de descendenţa piagetiană - au relevat faptul că inteligenţa este relativă la un domeniu de
preocupări sau de interes.
Prin urmare corelaţia dintre inteligenţă şi creativitate trebuie analizată relativ la un domeniu de
cunoştinţe adică trebuie analizată corelaţia dintre creativitatea specifică şi inteligenţa specifică, nu dintre
creativitatea specifică şi inteligenţă în general (factorul g).
Aptitudinile speciale. Corelaţia dintre aptitudinile speciale şi creativitate este diferită în funcţie
de forma creativităţii vizate. În ceea ce priveşte creativitatea ştiinţifică, cele mai relevante aptitudini
speciale sunt: aptitudinea matematică, aptitudinea tehnică, aptitudinea pentru programare. Valorificarea
aptitudinilor speciale în procesul de creaţie este mediată de climatul creativ. Un climat favorabil le poate
stimula, în timp ce unul nefavorabil le inhibă.
Supradotarea este o creativitate potenţială, care însă nu se actualizează întotdeauna. Acest lucru
e cu atât mai valabil pentru creativitatea ştiinţifică (contemporană) care presupune cunoştinţe şi
deprinderi a căror achiziţie necesită ani de studiu îndelungat. Într-o cercetare asupra creativităţii,
Beveridge a arătat că numai 20% din cei 40 de matematicieni creativi investigaţi şi numai 30% din cei
30 de fizicieni au dovedit interese şi aptitudini pentru disciplinele respective pe toată durata şcolarizării.
La cei mai mulţi aceste aptitudini s-au manifestat abia în clasele de liceu.
Pentru valorificarea potenţialităţilor creative ale copiilor supradotaţi, aceştia urmează
în unele ţări programe şcolare speciale care au ca scop: a) accelerarea (parcurgerea mai rapidă a
programei şcolare obişnuite b) gruparea (formarea unor grupe şcolare omogene, de supradotaţi);c)
îmbogăţirea (dobândirea de cunoştinţe suplimentare, relaţii cu cercetători valoroşi etc.).
Motivaţia. Efortul creator, perseverenţa deosebită a cercetătorilor creativi se sprijină pe o
puternică motivaţie intrinsecă. Munca îndârjită pare să fie caracteristică generală a artiştilor şi oamenilor
de ştiinţă creativi. „Creativitatea atât la cercetători, cît şi la artişti, nu vine de la nici o inspiraţie care ar
invada brusc o minte inertă sau o mână inertă, ci de la munca unei persoane tenace”. Într-un bilanţ al
cercetărilor experimentale referitoare la relaţia dintre motivaţia intrinsecă şi creativitate, G. R. de Grace
(1981), arată că principalele motivaţii ce favorizează creaţia sunt: 1) nevoia de autoexpresie (nevoia de

209
a excela); 2) căutarea senzaţiilor tari; 3) nevoia de ordonare a situaţiilor complexe, incerte; 4)tendinţa de
a-ţi asuma riscuri; 5) curiozitatea; 6)acceptarea sacrificiului.
Personalitatea ştiinţifică creativă are o mare capacitate de a suporta lipsa de soluţie, o puternică
priză de conştiinţă asupra vieţii interne, încredere în sine, aderenţa la valori teoretice (ex.: adevărul) şi
estetice (ex.:frumosul, eleganţa discursului etc.); este liberă de convenţii şi constrângeri. Chiar atunci
când dă dovadă de anumite tulburări psihice (îndeosebi psihopatice sau nevrotice) creatorul are puternice
mecanisme de a face faţă acestor tulburări, de a le converti în folosul propriei sale creaţii.
Imaginea integrală a personalităţii creatoare rămâne un obiectiv al cercetărilor psihologice
viitoare, ca şi perfecţionarea instrumentelor pentru identificarea ei.

Bibliografie
x Atkinson, R & colab. (2002). Introducere în psihologie, Editura Tehnică, Bucureşti
x Miclea, M. (1999), Psihologie cognitivă. Modele teoretico-experimentale, Editura Polirom
x Opre, A. (2003), Introducere în teoriile personalităţii, Editura ASCR, Cluj Napoca

A FI DASCĂL
Prof. Popa Ioana Marilena
Școala Gimnaziala „Nicolae Titulescu” Caracal
Județul Olt

„Educaţia este cea mai puternică armă pe care voi o puteţi folosi pentru a schimba lumea.” –
Nelson Mandela
În contextul schimbărilor rapide ce au loc în societatea noastră, dascălul român, fie că trăieşte în
marile ori micile centre urbane, fie în cele mai mici cătune ale ţării, este nevoit să-şi adapteze prestaţia
didactică la noul spirit al veacului şi să-şi stabilească cele mai potrivite strategii de acţiune, privind spre
viitor.
Dascălul este cel care modeleaza suflete, semănând înțelepciune și dragoste, risipindu-se în
fiecare dintre elevii săi, pentru ca mai târziu să se regaseasca în rezultatele și zâmbetele celor pe care i-a
îndrumat.
Lucrând cu copiii, pătrundem într-o altă lume, ne străduim să oferim ce avem mai bun, să fim
informați și activi. Copiii pășesc temători spre școală, alături de părinți și privesc la dascăl cu ochii
mari, în care se oglindește toată uimirea lumii. Harul dascălului prinde viață în cuvinte, sfaturi, se coboară
spre capetele micuțe învăluite în aura copilăriei. Spre dascăl se îndreaptă dragostea copiilor, dar și a celor
încărunțiți, amintirea lui însoțind apoi mereu pe fiecare în drumurile vieții. Și ce mândru și satisfăcut se
simte dascălul când îi știe pe toți realizați! Atunci îl cuprinde nostalgia constatând că, de la o generație
la alta, elevii lui au crescut, iar el, o dată cu trecerea anilor, a îmbătrânit deja, dar n-a trăit în zadar pe
lumea aceasta.
Personalitatea unui dascăl poate influența viitorul unui copil, de aceea este foarte important pentru
profesor să fie atent cum se comportă față de colectivul pe care îl îndrumă. Un prim argument în
susținerea acestui punct de vedere este dat de faptul că dascălul reprezintă pentru elevi un posibil model
de urmat în viață. Personalitatea dascălului este repede observată și preluată de elevi. Un profesor care
își predă materia cu organizare, calm și într-un mod vesel, prietenos, va atrage atenția și seriozitatea
elevilor, chiar și dorința ca ei să devină ca el, să preia anumite trăsături. În acest fel, profesorul le poate
influența viitorul elevilor și ei își pot dori să urmeze meseria de profesor sau cea din sfera materiei
predate.

210
 Profesorul ideal este empatic, adaptabil, creativ (pedagogic), cu abilități de comunicare, integru,
cu competențe digitale, dornic să învețe continuu, incluziv, respectă pe fiecare, curios, dăruit profesiei,
cu respect față de profesie, autentic, responsabil, colaborativ, iubește copiii, centrat pe nevoile elevilor și
etic. Școala trebuie transformată dintr-un loc în care sunt învățate lecții, într-un loc în care se construiesc
OAMENI.
Luminand calea omuleților ce roiesc zile și zile în preajma noastră, ne bucurăm de îmbrățișările
sincere și curate și de acele „Doamna, te iubesc!”.
Mă regăsesc total în ceea ce fac și, deși este greu și uneori obositor, nu mă văd făcând altceva!
Ofer și primesc zilnic afecțiune și încredere! Și știu că am un loc în sufletele lor așa cum și ei au un loc
în sufletul meu!

Bibliografie
x Nicola, Ioan, Tratat de pedagogie, Editura Didactică și Pedagogică, Bucureşti,2003
x Păcurari, Otilia, Târcă, Anca, Sarivan, Ligia, Strategii didactice inovative, Centrul Educaţia
2000+, Bucureşti, 2003

ASPECTE METODOLOGICE PRIVIND PREZENTAREA EVENIMENTELOR

ISTORICE LA NIVELUL CICLULUI PRIMAR
Prof. înv. primar Popa Ionela
Școala Gimnazială „I. Gh. Duca” Râmnicu Vâlcea
Județul Vâlcea

,,După priveliștea lumii, după minunile naturii, nimic nu este mai interesant, mai măreț, mai
vrednic de luarea noastră aminte decât Istoria. Istoria trebuie să fie, și a fost totdeauna, cartea de
căpetenie a popoarelor, și a fiecărui om îndeosebi.”
Mihail Kogălniceanu, ,,Scrieri alese”
Istoria este ,,marea carte ” a omenirii, fiindcă prezentul pe care îl trăiesc popoarele lumii, în strânsă
relație sau interdependență este rezultatul direct al progreselor și regreselor trecutului. Istoria este o știință
a adevărului înfăptuit. Avem obligația să-i învățăm pe copii adevărul, adevărata istorie a poporului
român.
Actualitatea cu dimensiunea ei cotidiană, cu problematica și imperativele ei, nu se poate înțelege
fără o viziune clară a antecedentelor ce au generat-o sau au influențat-o.
Motivul pentru care mi-am propus să scriu acest articol este preocuparea mea permanentă de a-i
face pe elevi să iubească istoria, de a-i învăța să învețe, să-și iubească țara, să fie buni români.
Mi-am propus realizarea unei lucrări cu caracter metodologic în care să prezint modalități de
integrare a materialului imagistic și beletristic în prezentarea evenimentelor istorice la nivelul ciclului
primar. Abordarea temelor de factură istorică și culturală până la nivelul clasei a III-a, anterior
introducerii disciplinei Istorie, la clasa a IV-a, se dovedește , nu de puține ori, un demers dificil,
prin situarea într-un timp îndepărtat a evenimentelor, ceea ce le face inaccesibile observației directe, dar
și prin natura abstractă a termenilor vehiculați. Micii şcolari reconstruiesc cu greu în imaginație realități
trecute, sesizează cu dificultate sensul unor concepte ca ”țară”, ”oraș”, ”capitală” sau ”unire”, chiar dacă
unele sunt actuale.
Pornind de la aceste considerente, voi prezenta, pe scurt, derularea proiectului educaţional „1
Decembrie, Ziua Naţională a României”, la clasa a a III-a. Am început prin a prezenta copiilor

211
semnificaţia zilei de 1 Decembrie 1918, când la Alba Iulia a avut loc Marea Adunare ce a votat unirea
Transilvaniei cu România, și a consfințit ceea ce acum numim România Mare.
Preferinţa pentru proiectul şcolar ca formă de desfăşurare a activităţii este justificată, din punctul
meu de vedere, de faptul că valenţele educative ale proiectelor sunt mult mai ample şi pot fi mult mai
bune decât o simplă temă. In proiectele scolare, elevul se află în centrul procesului de învăţare, el fiind
provocat să descopere, experimenteze, să prelucreze şi să facă conexiuni între informaţii. Am putea spune
chiar ca este un actor cu mai multe roluri.
Comunicarea şi cooperarea sunt elemente cheie în proiectul şcolar, elevul fiind nevoit sa
colaboreze cu ceilalti pentru atingerea obiectivelor. Aceasta îi conferă elevului apartenenţa la grup,
sentimentul că munca lui contează şi este apreciată şi îi dezvoltă abilităţile de comunicare.
Pentru a atinge aceste obiective, proiectul a fost structurat pe următoarele etape:
1. O prezentare PowerPoint, folosind materiale adecvate vârstei care să-i familiarizeze cu tema;
elevii au fost informaţi că datele din materialul prezentat se vor regăsi în fişele de lucru pe care
le vor primi la sfârşitul activităţii;
2. Ateliere de lucru la care copiii, organizaţi pe trei grupe de lucru au fost puşi în situaţia de a realiza
hărţi şi ecusoane.
3. Organizarea unui concurs tematic la care elevii şi-au manifestat spiritul de competiţie
În încheierea activității, cei mici și-au dat mâinile și au jucat „hora frăției”, ca românii de
odinioară şi au primit diplome de „Buni românaşi”.
În concluzie, prin aceste activităţi elevii învață să-și iubească țara și poporul, portul românesc, să
iubească eroii neamului, care și-au dat viața pentru țară. Elevii trebuie făcuți să simtă că străbunii cu
faptele lor au pregătit terenul pentru desfășurarea istoriei noastre și că noi suntem răspunzători pentru
felul cum se va desfășura istoria urmașilor noștri.
Istoria trezește și cultivă sentimente, creează acele stări raționale și afective de care are nevoie
orice ființă umană pentru a putea trăi și a se manifesta în direcția cerințelor logice ale progresului, în
conformitate cu interesele fundamentale ale omenirii.
Folosirea materialului imagistic și beletristic are o importanță majoră datorită ponderii pe care
aceste materiale o au în dezvoltarea și dirijarea sensibilității copilului. Mijloacele audio-vizuale reușesc
să sensibilizeze și să capteze atenția elevilor, să declanșeze impresii puternice, stări și trăiri afective.
Dincolo de valențele instructive, mijloacele audio-vizuale manifestă și o funcție educativă explicită,
costând în prezentarea unor modele de conduită și comportare umană, cultivarea răspunderii pentru actele
personale, influențarea atitudinilor, convingerilor, intereselor.

Bibliografie
x M.E.C., Învăţarea activă, ghid pentru formatori şi cadre didactice, Bucureşti, 2001
x Dumitru, Al., Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă, Timişoara, Editura de Vest, 2000

212
 PRIN CETĂȚILE ROMÂNIEI

Prof. Popa Jeni Marilena

Colegiul Economic „Virgil Madgearu” Galați
Județul Galați

În august 2022 a fost efectuată excursia de cercetare pentru modulul interdisciplinar cu titlul
„Gastronomia românească”, la care au participat elevii clasei a XI-a C, direct implicați în proiectul
bilingv. Excursia şi-a propus să cerceteze anumite zone geografice din punct de vedere al gastronomiei
româneşti şi a influenţelor altor popoare în bucătăria noastră. Am aflat anumite lucruri specifice
Moldovei şi am continuat cu Transilvania, unde am avut degustări delicioase de dulceţuri şi sirop de casă
în Saschiz, un prânz copios şi gustos în Făgăraş şi zacuscă, dulceaţă la Moara Ohaba. În tot acest periplu
gastronomic de gusturi rafinate, delicioase, sofisticate, noi şi vechi, am putut vizita şi unele cetăţi
româneşti. Fiind profesoară de istorie consider că excursia a avut şi o tentă istorică prin vizitarea unor
obiective, iar acest lucru a fost posibil pentru că România este plină de cetăţi din diferite perioade de
timp.
Primul obiectiv istoric din excursia noastră a fost Cetatea Neamţ, ctitorită de Petru I în secolul
XIV şi fortificată de Ştefan cel Mare, dar distrusă mai târziu, în secolul XVIII. Elevii au fost plăcut
impresionaţi de aerul istoric din zonă şi am putut selecta următoarea lor părere: „Cetatea Neamț m-a
impresionat prin faptul că restaurările făcute au respectat caracterul istoric al cetăţii şi nu au acoperit ceea
ce era vechi, dar au făcut în aşa fel încât să se poată vizita cetatea fără niciun impediment. De asemenea,
m-a impresionat poziţia geografică şi figurile din ceară din interior care arătau exact ce şi cum se întâmpla
acolo”. (Radu)
Mergând pe traseul excursiei noastre, următorul popas istoric a fost renumita şi de acum celebra
Cetate a Sighişoarei, un loc plăcut şi plin de evenimente istorice. Este un loc viu, aglomerat şi plin de
turişti români şi străini care ascultă cu interes informaţiile oferite de ghizii cetăţii. Cetatea are un farmec
aparte, chiar dacă timpul a trecut peste ea, fiind ridicată de saşi, în secolul XII, cu o istorie bogată, pentru
că aici îşi petrece primii ani de viaţă viitorul domnitor Vlad Ţepeş. Copiii participanţi au fost
impresionaţi de clădirile vechi, de străduţele mici şi înguste, de piatra cubică şi de întreaga cetate,
susţinând grandoarea cetăţii: „Cetatea Sighişoara m-a impresionat prin faptul că nu este un muzeu total,
ci este încă populată fapt care dă o notă vibrantă, deosebită cetății” (Andrei); „Cetatea Sighișoara are un
monument istoric recunoscut în lume şi anume „Turnul cu ceas” (Mihaela).
Am mers mai departe şi am ajuns în zona Făgăraş, unde peisajul, casele sunt minunate, dar ceea
ce mi-a adus un sentiment plăcut şi grandios a fost Cetatea Făgăraş, care stă în spatele unor sălcii
curgătoare, ce parcă îşi doresc să ascundă suferinţele deţinuţilor politici din perioada comunistă, care au
stat în detenţie în această cetate-închisoare. Această cetate a fost zidită în secolul XIV, având rolul de
apărare a Transilvaniei, apoi a fost cucerită de Mihai Viteazul, în 1599, pentru ca, în perioada 1948-1960,
să fie folosită ca închisoare politică, iar astăzi să fie considerat al doilea castel din lume, datorită
frumuseţii şi grandorii, copiii având comentarii plăcute: „Cetatea Făgăraş a fost de departe cea care m-a
impresionat cel mai mult, atât datorită istoriei sale tumultoase, cu evenimentele de după instaurarea
comunismului care au făcut ca aceasta să fie lăsată în paragină, cât şi datorită faptului că în cetate se aflau
camere întregi care, datorită lipsei fondurilor şi a informaţiilor spre a fi restaurate sunt închise publicului.
M-a impresionat neplăcut istoria cetăţii din această perioadă, datorită faptului că interiorul fusese
„renovat”, spre a servi ca închisoare şi astfel, foarte multe elemente originale s-au pierdut, ele
nemaiputând fi niciodată recuperate” (Matei); „Cetatea Făgăraș este poziționată strategic undeva la
jumătatea drumului comercial între Sibiu şi Braşov şi a fost considerată cel mai mare domeniu feudal din
Transilvania” (Alexandra).

213
 A fost o activitate reuşită, cu zile încărcate, cu trasee lungi şi obositoare, dar la sfârşit toţi s-au
arătat încântaţi de lucrurile văzute, de informaţiile preluate şi dornici oricând de a relua experienţa. Am
aflat că totul a fost la superlativ, iar elevii şi-au expus concluziile: „ Cetățile vizitate sunt de o valoare
istorică incomensurabilă, fiind un bun memento al glorioasei noastre istorii naționale” (Răzvan); „M-a
impresionat povestea fiecărei cetăţi în parte, iar peisajul de la Cetatea Neamţ nu s-a lăsat mai prejos,
acesta lăsându-mi o urmă de amintiri feerice” (Ioana).

BICENTENAR TUDOR VLADIMIRESCU

Prof. Popescu Cristina-Monica
Școala Gimnazială Godinești
Județul Gorj

Într-un sfert de secol de activitate didactică, am inițiat și desfășurat numeroase proiecte

educaționale, pe teme foarte diverse. Prezint, mai jos, unul dintre proiectele mele de suflet cu impact
major atât în viața școlarilor mei, mici cât și în viața comunității, un proiect interșcolar (Școala
Gimnazială Godinești și Școala Gimnazială Padeș) desfășurat recent, în urmă cu doi ani. Desfășurarea
proiectului s-a realizat cu acordul tuturor instituțiilor implicate: ISJ Gorj, CCD Gorj, Muzeul Județean
de Istorie „Alexandru Ștefulescu” și cele două școli participante. Prezentarea cuprinde descrierea sumară
a proiectului, datorită limitelor de redactare.
Proiectul a avut argumentație solidă. Cele mai semnificative valori morale care se pot forma la
vârsta micii școlarități sunt: patriotismul, libertatea, onestitatea, cinstea, modestia. În contextul în care
societatea este într-o continuă transformare, iar manifestările culturale au loc timid și rar, este important
să le readucem în suflet elevilor, sentimentul patriotic, al identității naționale și mândria de a fi român.
Tudor Vladimirescu nu are niciun muzeu dedicat, cele mai multe având săli amenajate special
pentru a marca evenimentul al cărui erou este Tudor Vladimirescu. Locurile din județul Gorj legate de
personalitatea și activitatea sa sunt:
9 Vladimir: Casa Memorială și statuia lui Tudor Vladimirescu;
9 Târgu Jiu: (unde se află statuia Casa Moangă, unde a poposit înainte de a pleca spre
București cu pandurii; lângă este și o statuie a lui Tudor Vladimirescu);
9 Mănăstirea Tismana: aici a fost concepută Proclamația de la Padeș;
9 Padeș, pe „Câmpia Soarelui”: mausoleul Domnului Tudor;
9 Glogova: Cula Glogovenilor, care aparținea fam. Glogoveanu, ale cărei moșii le
administra T. Vladimirescu în zona Cloșani din nordul Mehedințiului istoric;
9 Tânțăreni: aici s-au pus bazele organizatorice ale armatei lui Tudor;
9 Săcelu, Crasna, Novaci, Baia de Fier și Polovragi: localități de pe „Drumul pandurului”.
Deși data de 18 ianuarie este considerată de mulți istorici drept începutul Revoluției de la 1821,
pe tot parcursul anului 2021 se organizează evenimente culturale dedicate Bicentenarului Tudor
Vladimirescu. Domnitorul Tudor Vladimirescu a fost protagonistul mișcării de eliberare a Țării
Românești de sub domniile fanariote. Deși înăbușită în sânge și soldată cu uciderea liderului ei, revoluția
de acum două secole a fost unul dintre evenimentele care au marcat începutul procesului de redeșteptare
națională, pregătind reformele sociale și politice care au culminat la 1859 cu Unirea Principatelor
Române. Nu putem aștepta încă 100 de ani, pentru a marca și a omagia la nivelul unităților noastre de
învățământ, figura legendară a domnitorului „fără coroană”, Tudor Vladimirescu.
Scopul proiectului l-a constituit dezvoltarea sentimentului patriotic, al iubirii de țară, prin
realizarea unor schimburi de experiență între elevi, dar și între cadre didactice, iar obiectivele acestuia
au fost:

214
 9 Cultivarea atitudinii respectuoase față de trecutul istoric al patriei, poporul său, obiceiurile și
tradițiile sale;
9 Conștientizarea datoriei în fața patriei, susținând onoarea și demnitatea, libertatea și independența
(apărarea patriei);
9 Dezvoltarea sentimentului estetic prin realizarea unor lucrări artistico-plastice care să ilustreze
figura domnitorului ”fără coroană”, Tudor Vladimirescu;
9 Formarea unor competențe de comunicare orală, prin prezentarea și recitarea unor versuri care să
marcheze și să ilustreze adevărul istoric, legat de evenimentele anului 1821;
9 Colaborarea între cadre didactice în vederea realizării unui demers educativ, în vederea formării
conștiinței și conduitei patriotice la elevi.
Aceste obiective s-au realizat prin trei activități principale: Vizită la Muzeul Județean de Istorie
„Alexandru Ștefulescu” din Târgu-Jiu și în Parcul Tudor Vladimirescu (4-8 octombrie 2021); Medalion
literar artistic „Bicentenar Tudor Vladimirescu”, (11-15 octombrie 2021), în sălile de clasă și Moment
poetic Imaginea lui Tudor Vladimirescu reflectată în versurile lui G. Coșbuc, V. Alecsandri; recitare de
versuri, (18-22 octombrie 2021), la Mausoleul Domnului Tudor, din Câmpia Soarelui de la Padeș.
Activitățile proiectului au avut rezultate deosebite, în sensul că elevii celor două școli au participat
cu mare interes și entuziasm, dovedind astfel conștientizarea datoriei fiecărui român față de țara sa,
prețuirea valorilor sale și transmiterea acestora din generație în generație.

PROFESORUL DE IERI - PROFESORUL DE AZI

Prof. Postelnicu Ana- Codruța

Centrul Școlar Pentru Educație Incluzivă „Sfântul Vasile” Craiova
Județul Dolj

Un profesor este un arhitect al învățării, realizând o muncă invizibilă și una vizibilă. Cea invizibilă
se referă la relații și se bazează pe emoții. Cea vizibilă se referă la desfășurarea lecțiilor propriu-zise și
la realizarea obiectivelor. Extremele, limitele, revolta, uimirea sunt interesante și provocatoare, purtând
pe drumul învățării, profesorul și elevul deopotrivă. A găsi punctele pe care să construiești fie un colectiv
nou, fie o lecție sau mai multe, care împreună alcătuiesc învățarea, este un demers care îi unește pe elevi.
Doresc să încep prin a-mi prezenta părerea despre meseria pe care o practic cu mare drag, și
anume: a fi profesor este o vocație și această stare de fapt se simte. Dragostea de a forma caractere,
înclinația spre lucrul cu copiii, dinamismul, creativitatea, empatia sunt calități esențiale unei meserii atât
de delicate.
Educația se aseamănă unei construcții clădite pe patru piloni importanți: să știi, să faci, să te faci
înțeles, să te descoperi ție și celorlalți… Este motivul pentru care, profesorul trebuie să devină un liant
în formarea elevului, un suport pentru dezvoltarea autonomiei şi pentru formarea în spiritul
responsabilității şi culturii civice. El trebuie să încerce și să reușească să creeze elevului, cadrul unei
manifestări proprii, pentru a-şi putea forma puncte de vedere personale, experiențe şi trăiri din care poate
învăța lucruri noi şi utile pentru viitor.
În învățământul tradițional, profesorul, al cărui atuu era, în primul rând, autoritatea, era doar
transmițătorul de informații. El domina elevul, din toate punctele de vedere, acesta neputând să conteste
nimic. Elevul ,,prelua”, atât cât putea și cum putea, informațiile ,,oferite” de către profesor. Acesta,
transmitea tuturor elevilor, aceleași informații, fără a ține cont de particularitățile acestora, iar solicitările
erau aceleași… cine putea asimila și ține ritmul, era privilegiat…cine, nu…

215
 În prezent, în educația modernă, cadrul didactic are un dublu rol: acela de manager şi cel de
formator al procesului instructiv-educativ, cu ponderea fiind egală. Pe de altă parte, elevul este, în același
timp, obiect şi subiect al acestui proces.
Profesorul nu mai este un simplu transmițător de cunoștințe, ci, el are marele rol de a facilita
înțelegerea și însușirea acestora de către elevii săi. În relația cu elevii, pe baza dialogului, a cooperării și
colaborării, el va şti să transforme procesul educativ, astfel încât să faciliteze elevului, accesul la
înțelegerea noțiunilor predate, fapt ce va conduce la atingerea obiectivelor stabilite de către toți elevii
săi.
Profesorul modern trebuie să țină pasul cu actuala situație, tehnologia fiind tot mai pretențioasă
și trebuie să se ghideze pentru crearea unor spații pentru derularea activității didactice, poate transforma
comunitatea școlară prin orele interactive într-un act educațional autentic care promovează dobândirea
abilităților practice.
Un profesor modern în mileniul III trebuie să dispună de: promovarea spiritului științific,
respectiv a structurii discipline pe care o predă (a modulelor în cazul profesorilor de discipline tehnice);
virtuți civico-democratice; capacitatea de a dialoga și de a informa obiectiv, de a comunica cu ușurință;
capacitatea de a inventa noi modalități de utilizare a acestor tehnici;
Ce se întâmplă azi? Ne-am schimbat? Sau trebuie să ne schimbăm?
Făcând această paralelă între epoci, pot spune, ca dascăl deși tânăr, nu m-am putut acomoda cu
noul sistem și poate nu atât cu noul stil didactic care se vrea din partea tinerilor noștri elevi, cât cu
atitudinea tot mai delăsătoare și pasivă a acestora față de ceea ce înseamnă școala.
Poate că alți colegi de-ai mei au reușit „schimbarea”, eu, nu. Nu caut scuze din partea nimănui,
dar cred că nici sistemul nu este pregătit schimbării pe care tinerii o cer. Era tablei și a cretei a apus, era
tabletei și a videoproiectoarelor trebuie să înflorească în fiecare școală din țară. Suntem mulți, suntem
puțini care susținem acest aspect, dar eu vreau, totuși să accentuez ideea că un elev din era tablei și a
cretei este mult mai pregătit ca un elev al zilelor noastre.
Deși trăim într-o lume care se schimbă de la o secundă la alta, pentru mine dăscălia rămâne una
dintre cele mai frumoase meserii. Prin ea trăiesc cele mai frumoase clipe ale vieții mele didactice.
Receptivitatea elevului, felul în care te urmărește cu ochii, faptul că tot ce-i spui îl impresionează şi
reprezintă pentru el adevărul incontestabil, faptul că urmează cu consecvenţă ce-i ceri – prin tot ce faci
eşti pentru el un model.
Motto-ul meu este: ,,Nu spune niciodată NU SE POATE, ci începe cu SĂ VEDEM”- Nicolae Iorga

ACTIVITĂȚI OUTDOOR PE MALUL DUNĂRII

Prof. înv. preșcolar Rada Olivia
Liceul Teoretic ,,Gh. Vasilichi” Cetate
Județul Dolj

„Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor
fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci, să-i învăţăm să se adapteze.” (Maria
Montessori – „Descoperirea copilului”)
Kurt Hahn, fondatorul primei școli de Educație Experimentală Outdoor, considera că societatea
modernă suferă de mai multe boli: declinul condiției fizice, al spiritului de antreprenoriat, al imaginației,
creativității si abilităților practice, al autodisciplinării și al compasiunii interumane. După părerea sa,”
principala sarcină a educației este să asigure supraviețuirea următoarelor calități: o curiozitate inovatoare,
o voință invincibilă, tenacitate în atingerea țelului, lepădare de sine și deasupra tuturor: compasiune!”

216
 De asemenea, una dintre scrisorile metodice pentru educatoare promovează trei concepte integrate
şi multidimensionale, prezente în legislația şi/sau în documentele de politică publică ale majorității statelor lumii,
respectiv:
De curând a crescut interesul cadrelor didactice pentru programe educaționale alternative în
educația nonformală, cum ar fi: educația outdor sau educația în aer liber, învățarea prin aventură sau
activități extrașcolare cu caracter interdisciplinar. Programele de educație outdoor se desfășoară în natură
sau în spații neconvenționale, în afara sălii de clasă, având caracter nonformal. Educația outdoor este cea
care începe dincolo de ușa clasei și se consumă în drumeții, excursii, incursiuni în lumea reală (pădure,
cartier, parc, centru cultural, comercial, industrial etc.) și care este conexată la conținuturile școlare, fiind
un mediu de explorare, de aplicare, de punere la probă sau experimentare a unor cunoștințe stipulate prin
programă. Această ipostază a formării a luat un avânt deosebit, dispunând și de o consistentă literatură
în domeniu, ca și de o practică pe măsură, în țări precum Suedia, Danemarca, Norvegia, Finlanda. Se
evidențiază un mod de învățare experiential „Înveți cu creierul, mâinile și inima!”. Eficiența educației
experiențiale poate fi ilustrată printr-un proverb chinezesc: Ce aud-uit, ce văd-îmi amintesc, ce fac-
înțeleg. Este un lucru îmbucurător, întrucât educația Outdoor oferă oportunitatea acumulării de
cunoștințe, exersării deprinderilor fizice și formării unor comportamente.
Mediul preșcolar oferă posibilitatea realizării în bune condiții a educației outdoor. Ţinând seama
de faptul că bucuria de a învăța determină o stare de bine a copilului, educatoarele trebuie să ofere
multiple ocazii pentru a trezi în preşcolar plăcerea de a învăța şi de a se simţi bine în climatul educaţional
creat. Activităţile de tip outdoor reprezintă oportunităţi atât pentru producerea unei stări emoţionale ce
favorizează învăţarea, cât şi o modalitate de a forma, consolida sau exersa deprinderi şi cunoştinţe pe
domeniile experienţiale cuprinse în Curriculum-ul pentru învăţământ preşcolar. Mediul înconjurător
devine șantier de aplicare a cunoștințelor sau arenă de descoperire a noi probleme a căror rezolvare se
poate face fie la fața locului, fie în perimetrul sălii de clasă.
Chiar dacă instituția preșcolară nu poate răspunde solicitărilor copiilor de a pleca măcar o dată pe
săptămână în mijlocul naturii, pentru a desfăşura activităţi de educaţie outdoor, iesirea în natură trebuie
să devină un obiectiv prioritar pentru educatoare, mai ales atunci când are posibilitatea valorificării unor
resuse naturale, precum malul Dunării. Timpul petrecut de copii pe malul Dunării, în orice anotimp sau
in natura învecinată, oferă oportunităţi pentru o educaţie outdoor, ce stimulează preşcolarii, favorizând
calitatea educaţiei acestora.
În cele ce urmează voi purcede la o incursiune în domeniile experienţiale cuprinse în Curriculum-
ul preşcolar,spre a prezenta câteva sugestii de conţinuturi care valorifică educaţia outdoor.
La domeniul Limbă şi comunicare, educatoarea poate alege să desfăşoare un joc didactic ,la care
copiii pot utiliza elemente naturale pentru desfăşurare. Cu siguranţă că, natura, prin coloritul şi varietatea
elementelor va stimula învăţarea şi va crea un climat educaţional relaxant.
Memorarea unor versuri se poate realiza într-un mediu natural, cu elemente corespondente
versurilor, imitând acţiuni, care facilitează procesul de memorare.
Dezvoltarea capacităţii de a înţelege şi utiliza numerele şi cifrele poate fi realizata ,utilizând
mediul natural cu elementele lui drept cadru educaţional plăcut şi relaxant de exersare a deprinderii de a
număra, stimulând starea de bine a copilului.
Natura reprezintă un material didactic recreativ și stimulativ şi pentru activitățile de cunoașterea
mediului. Pădurea, malul unei ape, reprezintă câteva oportunităţi pentru organizarea eficientă şi relaxantă
a observărilor. Dar, dacă deplasarea în aceste zone nu e posibilă o curte spaţioasă poate oferi prilejul
observării unor mici insecte, precum furnicile sau descoperirii transformărilor din natură în diferite
anotimpuri. Fotografierea unei plante (de preferat un copac) de-a lungul anului, apoi adunarea acestor
imagini într-o prezentare de tip slide show e o metodă minunată de a observa schimbarea adusă de

217
anotimpuri. O plimbare cu bicicleta şi observarea elementelor caracteristice este mai motivantă şi mai
atractivă decât o activitate de observare pe bază de imagini ,în sala de grupă.
Activităţile plastice, muzicale şi practice pot fi organizate în aer liber. Creta colorată pot fi
utilizată în aer liber pentru realizarea desenelor individuale sau colective. Nelimitarea spaţiului de lucru
inspiră şi reduce plictiseala din sala de grupă. Totodată, natura îi poate inspira pe micuţi în a crea diverse
tablouri, colaje cu materiale din natură, decoraţiuni.
Activităţile educative, materializate în vizite, excursii, drumeţii reprezintă o formă de cunoaştere
şi de educare mai interesantă şi mai captivantă decât o povestire sau lecturare de imagini. Asta şi pentru
că, de cele mai multe ori i se prezintă copilului o lume nouă, plină de mister.
Nu trebuie uitate jocurile de mișcare și activitățile sportive în aer liber. Chiar dacă unele grădinițe
din mediul urban sunt vitregite de spațiul necesar organizării unor astfel de acțiuni,o deplasare pe o pajiște
oferă prilejul organizării unor întreceri sportive, a unor jocuri de orientare în spațiu, aidoma cercetașilor
sau a unor meciuri de baschet, volei sau fotbal.
Exemplele prezentate demonstrează că educaţia outdoor poate reprezenta o modalitate de
implementare a curriculumului preşcolar. Numai că, specificul acestor activităţi, care creează un mediu
relaxant, liber, fără constrângerile pe care le impun „cei patru pereţi ai unei săli de clasă”, contribuie în
mare măsură la producerea stării de bine a copilului. De obicei, ca activităţi cu caracter nonformal,
activităţile outdoor trebuie realizate doar în conformitate cu dorinţele copilului, la iniţiativa lui, axându-
se pe spontaneitate şi creativitate. De aceea, nu trebuie realizat un demers didactic rigid şi închistat în
şabloane metodologice. Sub aspect nonformal, activităţile de tip outdoor contribuie, în principal, la a
produce copilului o stare de bine, decât să îndeplinească cu stricteţe prevederile Curriculumului. Dar,
realizate ca şi activităţi complementare celor informale, aceste activităţi au un rol determinant în
dezvoltarea psihică a copilului.
Variante de activități outdoor sunt nenumărate, influențate fiind de creativitatea și ingeniozitatea
educatoarelor. Introducerea acestora în mediul preșcolar este benefică datorită multiplelor avantaje: oferă
posibilitatea contactului cu natura; reprezintă un climat motivațional copiilor cu dificultăți de învățare;
formează abilități de colaborare, comunicare, învățare activă; educă adaptabilitatea, flexibilitatea,
inițiativa, autonomia, asumarea responsabilității.
Închei prin a stabili locul şi rolul educaţiei de tip outdoor în sistemul de învăţământ, aşa cum îl
vede pedagogul Constantin Cucoş: „Educația din școală rămâne sărăcită dacă nu este complementată de
ceea ce se poate adăuga dinafara perimetrului ei; Educația de tip outdoor nu eclipsează educația din sala
de clasă, ci îi imprimă o altă demnitate și consistență. Este o formă de stimulare și „împlinire” a ei, prin
extensiuni, aplicații, prefațări de noi căutări. O școală inovativă va prelua și integra, în modul ei specific,
astfel de situații, le va face aliat, sursă de revigorare, de întărire, de extensiune a ariei ei de acțiune. Și
asta, pentru binele școlii și al celor care intră în ea, deopotrivă!”

Bibliografie
x Manual de educație outdoor-www.slideshare.net
x Baze teoretice ale Educației Outdoor –http:outdoorlife.ro
x Curriculum pentru învăţământ preşcolar
x Scrisoarea metodică a educatoarelor pentru anul şcolar 2023-2024

218
 DASCĂLUL, DE PROFESIE ROMÂN

Prof. înv. preșcolar Radu Rodica

Grădinița cu Program Normal Podenii Noi
Județul Prahova

DASCĂLUL.
Ce nume potrivit pentru o îndatorire atât de sfântă!
Dacă vom privi cu bunăvoință și atenție vom constata că, oricare dintre noi, ascundem în ființele
noastre bucățele din ființa dascălilor noștri.
A fi dascăl, după părerea mea, ar trebui să fie cea mai nobilă meserie din lume, cea mai apreciată
și cea mai răsplătită. Profesorul este modelatorul de oameni, de minte și de suflet. Este omul care își pune
în slujba societății, a elevilor și a părinților vocația, cunoștințele, răbdarea și nu în ultimul rând sufletul.
Orice meserie contribuie la bunul mers al societății, dar, parcă (nu că sunt eu profesor), cea de
dascăl – omul care luminează cu migală și multă dragoste mintea copiilor, le modelează personalitatea,
îi învață să devină buni, drepți, cinstiți, fiind la rândul lui un exemplu în aceste privințe – se distinge între
toate.
Din păcate, în ziua de azi, această profesie este din ce în ce mai puțin valorizată de către societate,
iar exemplele negative promovate în media se răsfrâng asupra majorității cadrelor didactice. Educația
este din ce în ce mai puțin mediatizată prin bune practici, rezultatele obținute de către elevi la competiții
naționale și internaționale, inovații. Se promovează fenomenele negative, incultura, violența în rândul
elevilor, profesorilor, sau neajunsurile din sistemul de învățământ.
Deseori năpăstuiți de soartă, cu salarii modice, supuși mizeriilor mărunte sau mai mari ale vieții
cotidiene, noi, oamenii de la catedră, categorisiți multă vreme drept „neproductivi”, nu ne-am abandonat
misiunea nobilă, nu ne-am schimbat profesia. Am ales să slujim școala, să aprindem în mințile și sufletele
copiilor torța cunoașterii și a adevărului. Tot ceea ce facem la clasă facem cu plăcere, cu dăruire pentru
educație, pentru învățământ, cu iubire pentru copiii care se oferă nouă inocenți, naivi, încrezători. Căutăm
mereu în noi energia, scânteia de a merge mai departe, de a fi mai buni, mai informați mai dedicați pentru
a nu uita calea pe care am pornit. Suntem săraci și, totodată, neînchipuit de bogați. Suntem de multe ori
triști, dar nespus de fericiți. Fericiți de reușitele actualilor și foștilor elevi și îmbogățiți de recunoștința
exprimată simplu și profund: „Mulțumesc, domnule profesor! Fără dumneavoastră n-aș fi fost ceea ce
sunt!”.
Atunci, când peste ani ne întâlnim cu foștii elevi pe stradă sau în alte circumstanțe, când îi vedem
împliniți și realizați, abia atunci putem spune că eforturile noastre a avut ecou, iar misiunea noastră s-a
încheiat pentru a trece la altă generație.
A fi dascăl în România este o provocare și o dovadă de curaj ce are la bază vocația cadrelor
didactice pentru această meserie, multă muncă și dăruire.
În contextul schimbărilor rapide ce au loc în societatea noastră, dascălul român, fie că trăiește la
oraș, fie în cele mai mici cătune ale țării, este nevoit să-și adecveze prestația didactică la noul spirit al
veacului și să-și stabilească cele mai potrivite strategii de acțiune, privind spre viitor.
Dascălul este ființa nevoită să progreseze mereu. El nu doar se integrează în timpul său, ci îl
depășește, deoarece el este cel chemat să pregătească școlarii de astăzi ca indivizi care își vor trăi
maturitatea în lumea de mâine.
Dascălul este acela care caută, găsește și nu se mulțumește cu atât. El deschide noi drumuri,
modelează suflete, seamănă înțelepciune și dragoste, risipindu-se în fiecare dintre elevii săi, pentru ca
apoi să se recunoască în reușitele și zâmbetele lor.

219
 Bucuria reușitei dascălului va fi mereu vie. Secretul ei este simplu: armonia dascăl-elev,
tui mare de energie,
cheltuială e, de
d răbdare, dragoste multă față de elevi, capacitatea de a transmite esențialul
cttu pe care-l predă și puterea de a stimula și disciplina elevii.
obiectului lev
ic, pricepere și dragoste față de copii
Fără tact pedagogic, cop nu
nu va reuși niciodată
dat să schimbe tristețea
inoova
în zâmbete și neștiința în inovație.
p nți ț spirituali ai elevilor, sunt simbolul
ți
Dascălii, acești părinți im înțelepciunii, dăr
dăruirii și tenacității. Ei
ele i pentru
sunt cei care călăuzesc elevii p noa
a dezleagă tainele cunoașterii, ând și pedepsind, iubind
lăudând, certând
d
de
și muștruluind cu blândețe, mângâind și împăcând, ori de câte ori este cazul, învățând fără osteneală,
tru
șlefuind suflete și construind caractere, pregătindu-i astfel pentru o viață frumoasă.
Am realizat că pot face foarte multe lucruri din poziția de dascăl român dedicat meseriei sale, că
eu, tu, el, ea, noi suntem o resursă importantă pentru elevi, că putem face mult mai multe ulte dacă există
credință în ceea ce facem, în meserie, dacă există aplecare către interesele copiilor.
Ne dorim cu tărie să avem energie pentru această menire deosebită, să avem puterea ere de a merge
pe drumul educației moderne, să avem onoarea de a modela caractere, comportamente, vieți. Orice
călătorie începe cu primul pas. Să facem noi primul pas către elevi, către părinți, către comunitate și vom
avea o călătorie cu foarte mulți prieteni, oameni de nădejde.
Numai prin sacrificiu personal, dragoste de oameni, dăruire și implicare vom putea schimba
lumea în care trăim, viitorul nostru, al elevilor și al copiilor noștri.
Noi suntem schimbarea, iar viitorul depinde de noi.
„Preţul succesului este munca grea, dedicarea la locul de muncă şi determinarea că dacă vom
câştiga sau pierde, am dat tot ce e mai bun din noi.” Vince Lombardi

DASCĂLUL MEU, PRIETENUL MEU

Prof. Raduca Magdalena
Grădinița Novaci
Județul Gorj

Profesorul din toate timpurile, și de azi, a fost și este responsabil de remodelarea personalității
umane, de ceea ce filozoful Constantin Noica numea devenirea întruființă a omului. Acesta trebuie să
fie expert la disciplina de specialitate, profesionalismul incluzând și abilitatea de a funcționa ca parte a
unei clase de elevi, fapt prin care se pot dobândi noi experiențe ce îmbogățesc activitatea de predare.
Factorul determinant al succesului într-un demers didactic, fie tradițional sau modern, rămâne a fi
profesorul, ghid competent, inteligent, imaginativ, sensibil, amabil, cu gust elevat, oferind lecției
dimensiunea estetică.
Activitatea dascăl-elev poate fi asimilată transmiterii intergeneraţionale a înţelepciunii, a
patrimoniului intangibil de atitudini, abilităţi şi tehnici de a-i învăţa pe ceilalţi, de a-i forma. În viaţa
fiecăruia, la un moment dat, au existat – nu ca parte a unui program formal de mentorat, numeroase
persoane-mentor care ne-au marcat profund evoluţia profesională şi devenirea personală, persoane care
ne-au oferit cu generozitate consiliere şi sprijin de-a lungul primilor ani de carieră.
Unii autori (Popescu, M. A. et.all, 2014) au conturat şapte abilităţi / strategii ale
mentorabilului pentru a beneficia de o relaţie de mentorat eficientă şi benefică pentru cariera sa. Este
extrem de important să poţi convinge un mentor să investească în tine timp, speranţe şi încredere. Cei
care conştientizează importanţa unei relaţii eficiente de mentorat ar trebui să aibă în vedere modalităţile
de abordare a mentorului pe baza a ceea ce consideră ei că i-ar putea atrage pe aceştia să-i sprijine şi să
le ofere consiliere, îndrumare şi ajutor. Cunoaşterea, respectarea şi aplicarea consecventă a prevederilor

220
codului etic în toate aspectele activităţii, respectarea deontologiei profesionale şi a confidenţialităţii este
de asemenea esenţială pentru asigurarea succesului unei relaţii.
Onestitatea este elementul de bază în consolidarea unei relaţii de mentorat eficiente.
Din punctul meu de vedere, consider că portretul ideal al unui profesor bun este următorul:
Profesorul trebuie să fie o persoană morală, să fie un model moral pentru elevi, să fie corect, onest,
integru, precis în aprecierea elevilor, să fie un model în comportament atât pentru elevi cât și pentru
părinți și colegi, să fie un adevărat lider în comunitate, un bun exemplu pentru toți cei din jurul său.

DASCĂLUL, DE PROFESIE ROMÂN

Înv. Răşchitor Constanţa
Şcoala Gimnazială „Costache Negri” Negri
Județul Bacău

Educația este cultivarea înțeleaptă, plină de speranță și respectuoasă a învățării și schimbării

întreprinse în convingerea că toți ar trebui să avem șansa de a participa la viață.
Când vorbesc despre educație, oamenii o confundă adesea cu școlarizarea. Mulți se gândesc la
locuri precum școlile sau colegiile atunci când văd sau aud cuvântul. S-ar putea să se uite și la anumite
locuri de muncă, cum ar fi profesor sau tutor.
„Educația trebuie să fie un obiect al supravegherii publice, iar nu particulare”, afirma Aristotel.
Educația în adevăratul sens îl ajută pe individ să fie matur și liber, să înflorească foarte mult în
dragoste și bunătate. Asta ar trebui să ne intereseze și nu să modelăm copilul după un model idealist. Cea
mai înaltă funcție a educației este de a aduce o persoană integrată, capabilă să se ocupe de viața în
ansamblu.
„Educația există pe întreg parcursul vieții și nu are o destinație finală” afirma John Dewey.
În relaţia şcoală-famile-comunitate trebuie să existe relaţii de respect, de acceptare reciprocă, de
simpatie şi admiraţie reciprocă, nu de suspiciune, nedumerire sau iritare şi provocare.
Relaţiile dintre şcoală, elevi, familiile acestora şi comunitate trebuie să fie bazate pe înţelegere şi
colaborare, pe transmitere de informaţii şi prezentare a unor stări de lucruri, de influenţe pozitive asupra
comportamentelor elevilor, pe trăiri afective şi emoţionale reciproce în diferite forme de manifestare.
Pentru atingerea unui nivel de calitate ridicat în eficientizarea relaţiei şcoală-elev-familie-comunitate,
este necesar un management performant al calităţii educaţiei în fiecare unitate şcolară.
Principalii factori care ajută copilul în desăvârşirea propriei educaţii sunt şcoala şi familia. Pentru
o bună colaborare între aceşti doi factori este nevoie de multă comunicare din partea lor. Familia trebuie
să înţeleagă că un copil nu este un televizor, o jucărie care poate fi reparată atunci când se strică. Copilul
are un suflet care trebuie dezvoltat din toate punctele de vedere, astfel încât să fie capabil să răzbată în
viaţă. Fiecare membru al familiei trebuie să devină sensibil la nevoile şi sentimentele copiilor pe care îi
au.
Părinţii trebuie să petreacă mai mult timp cu copiii, să le acorde mai multă atenţie, să-i laude cât
mai des, să-i recompenseze, dar să le stabilească şi limite, să-i sancţioneze atunci când au greşit cu ceva.
Comunicarea dintre părinte şi copil trebuie să fie bună şi permanentă.

221
 BUNELE MANIERE

Prof. înv. preșcolar Răţoi Cristina

Școala Gimnazială Nr. 1 Stăuceni - Grădinița Nr. 1 Stăuceni
Județul Botoșani

Se afirmă din ce în ce mai des că în vremurile pe care le trăim au început să altereze tot mai mult
valorile tradiționale. În astfel de condiţii, mai merită să ne preocupăm de bunele maniere? Răspunsul e
unul singur: bună creştere nu este şi nu va deveni niciodată inutilă, pentru că ea îl face pe om să se
respecte în primul rând pe sine ca apoi să-i poată respecta pe cei din jur.
Alterarea comportamentului îşi află rădăcinile în etapa copilăriei. O tot mai mare libertate a
copiilor, lipsa de supraveghere intenţionată şi conştientă din partea părinţilor, par să fie cauzele cele mai
frecvente generatoare ale comportamentului nedorit la copil. Copilul vine la grădiniţă cu un mic „bagaj”
de reguli de comportare civilizată. Acest „bagaj” se îmbogățește astfel încât copilul învață să aibă un
comportament natural și agreabil, adică o purtare civilizată respectând niște reguli care s-au impus și
modificat de-a lungul timpului.
A te comporta civilizat este o „artă” în care convențiile/ legile trebuie respectate. Toate aceste
convenții au un numitor comun: a nu-l deranja pe semenul tău, ci a-l face să se simtă bine în preajma ta.
Nerespectarea acestora este sancționată de fiecare copil/ adult înzestrat cu o minimă doză de bun-simț.
Pornind de la aceste consideraţii şi de la faptul că educaţia unui copil nu se limitează doar la a-l
învăţa să scrie, să citească şi să calculeze, ci şi la învăţarea felului în care trebuie să se comporte cu
ceilalţi, în activităţile de la grupă, permanent introduc în planificarea săptămânala, activităţi în cadrul
domeniului Limba şi comunicare sau Om şi societate(ex. Iepuraşul Ruba pe tărâmul lui...Te rog frumos
şi Mulţumesc-lect educatoarei), jocuri (Trenuleţul politicos sau Aşa da/aşa nu), activităţi opţionale ,
proiecte educaţionale care să pună bazele unui comportament adecvat, adică a bunelor maniere – acestea
fiind cheia către succesul social.
La nivelul grupei mari, în anul şcolar 2022-2023 am desfăşurat un proiect educaţional cu titlul
SALUT, eu sunt piticul TE ROG!
În cadrul proiectului structurat pe o durată de 3 luni, am parcurs următoarele conţinuturi:
1. Cei șapte ani de acasă - salutul, politeţea, cuvinte fermecate: „Vă rog / mulțumesc / eu cu ce vă
pot fi de folos?”
2. Comportarea civilizată acasă, la grădiniță, între prieteni
x Acasă - convorbirea cu părinții, bunicii, verișorii; igiena îmbrăcămintei, a locuinței; servirea
mesei; copilul alintat;
x La grădiniță - comportarea preşcolarului la sosire şi plecare; comportarea preşcolarului în timpul
programului; regulamentul grupei;
x Grupul de joacă - reguli în cadrul jocului;
3. Reguli de comportare civilizată în societate: la magazin, în piață, la cinematograf, la teatru etc.
4. Comunicare orală în situaţii concrete
5. Comportarea în situaţii speciale: la biserică, în vizită la o persoană bolnavă etc.
Copiii trebuie să fie năzdrăvani, îndrăzneți, dar bunul-simț să nu-i părăsească niciodată.

222
 LIMITE, OPORTUNITĂȚI ȘI PROVOCĂRI ÎN EVALUAREA
CUNOȘTINȚELOR ȘI ATITUDINILOR RELIGIOASE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL
LICEAL
Prof. Românu Ioan Bogdan
Școala Gimnazială Nr. 2 Bocșa
Județul Caraș-Severin

Evaluarea cunoștințelor și atitudinilor religioase în învățământul liceal reprezintă o temă de mare

relevanță în societatea noastră modernă, caracterizată de diversitate culturală și religioasă. Într-o lume
tot mai interconectată, în care libertatea religioasă și respectul pentru diversitatea culturală devin
fundamentale, învățământul liceal se confru ntă cu provocări și oportunități semnificative în ceea ce
privește evaluarea acestor aspecte. Această evaluare nu se referă doar la dobândirea de cunoștințe, ci și
la înțelegerea și aprecierea diferitelor credințe și atitudini religioase, contribuind astfel la formarea unei
generații mai tolerante și mai deschise către diversitate.
Într-o societate plină de diversitate religioasă și culturală, evaluarea cunoștințelor și atitudinilor
religioase în învățământul liceal devine mai presantă și mai complexă ca niciodată. Acest eseu propune
să ofere o perspectivă comprehensivă asupra acestui subiect, evidențiind importanța promovării
respectului și a înțelegerii într-un mediu școlar diversificat din punct de vedere religios, subliniind în
același timp atenția cu care trebuie tratate subiectele legate de religie în educație.
™ Limite în evaluarea cunoștințelor și atitudinilor religioase
1. Subiectivitatea evaluării
Evaluarea cunoștințelor și atitudinilor religioase se confruntă adesea cu subiectivitate. Profesorii
și evaluatorii pot fi influențați de propriile credințe religioase sau de cultura lor, ceea ce poate duce la o
evaluare neechitabilă. Aceasta ridică întrebări cu privire la obiectivitate și corectitudinea evaluării.
2. Dificultatea măsurării atitudinilor religioase
Atitudinile religioase sunt subiective și dificil de cuantificat. Elevii pot avea atitudini complexe
și variate față de religie, iar evaluarea acestora nu este la fel de obiectivă ca evaluarea cunoștințelor. Cum
măsurăm cât de deschis sau tolerant este un elev la ideile religioase ale altora?
3. Confortul și deschiderea elevilor
Evaluarea cunoștințelor și atitudinilor religioase necesită un mediu în care elevii să se simtă
confortabil să își exprime convingerile religioase și atitudinile. Anumite subiecte sau întrebări pot crea
disconfort sau pot fi percepute ca intruzive pentru unii elevi.
4. Potențiale tensiuni religioase
Într-un mediu școlar divers din punct de vedere religios, evaluarea poate crea tensiuni între
diferite grupuri religioase. Subiecte considerate sensibile sau controverse legate de religie pot ridica
tensiuni sau conflicte între elevi sau chiar între elevi și cadrele didactice.
™ Oportunități în evaluarea cunoștințelor și atitudinilor religioase
1. Promovarea înțelegerii interculturale
Evaluarea cunoștințelor și atitudinilor religioase poate promova înțelegerea interculturală și
respectul pentru diversitatea religioasă și culturală. Elevii pot învăța să aprecieze și să înțeleagă
diferențele religioase într-un context educațional, ceea ce contribuie la un climat mai tolerant.
2. Dezvoltarea abilităților critice
Evaluarea oferă o oportunitate excelentă pentru dezvoltarea abilităților critice și analitice ale
elevilor în ceea ce privește religia. Aceste abilități pot fi utile nu doar în învățare, ci și în viața de zi cu
zi, ajutând elevii să analizeze și să înțeleagă mai profund aspecte legate de religie.
3. Construirea de cunoștințe solide

223
 Prin evaluarea cunoștințelor religioase, elevii pot dobândi cunoștințe solide despre religii,
credințe și practici religioase, ceea ce poate contribui la educația lor generală și la o înțelegere mai
profundă a lumii.
™ Provocări în evaluarea cunoștințelor și atitudinilor religioase
1. Sensibilitatea culturală
Evaluarea trebuie să țină cont de sensibilitatea culturală și religioasă. Profesorii și evaluatorii
trebuie să fie conștienți de diferențele culturale și religioase ale elevilor și să evite judecata negativă sau
discriminarea bazată pe religie.
2. Evitarea controverselor religioase
Este important să evităm polemicile sau controversele religioase în procesul de evaluare. Scopul
nu este să punem religiile în competiție sau să declanșăm dispute, ci să promovăm înțelegerea și respectul
pentru diferitele credințe și practici religioase.
3. Protejarea drepturilor elevilor
Evaluarea trebuie să protejeze drepturile elevilor de a avea propriile opinii și credințe religioase.
Elevii nu ar trebui să fie presați să își schimbe credințele sau să se simtă discriminați din cauza acestora.
În concluzie, evaluarea cunoștințelor și atitudinilor religioase în învățământul liceal este o
chestiune complexă care necesită o abordare atentă și echilibrată. Cu toate limitele și provocările sale,
evaluarea oferă oportunități importante pentru promovarea înțelegerii interculturale, dezvoltarea
abilităților critice și construirea de cunoștințe solide. Prin respectarea drepturilor elevilor, sensibilitatea
culturală și evitarea controversei religioase, evaluarea poate contribui la educarea unei generații de tineri
toleranți și respectuoși într-o lume diversificată din punct de vedere religios.

ACTIVITATEA DIDACTICĂ ÎN ZILELE NOASTRE

Prof. înv. primar Ruginosu Mirela
Școala Gimnazială ,,Prof. Vasile Gherasim” Țibucani
Județul Neamț

„Educaţia este cea mai puternică armă pe care voi o puteţi folosi pentru a schimba lumea.” –
Nelson Mandela
A fi dascăl este cu siguranță una dintre cele mai nobile meserii, un vis râvnit de mulți, încă de
mici. Să lucrezi cu ce este mai de preț, și anume, sufletul unui copil, să îi modelezi formarea, să crească
lângă tine precum un pui lângă mama sa, ce poate fi mai frumos?
Pentru mine această meserie a fost și este una foarte importantă și dragă sufletului meu, de mic
copil mă iscăleam pe fiecare caiet cu titlul de învățătoare, apoi numele complet. Cine spune că dorințele
nu se împlinesc se înșală. Dacă îți dorești ceva cu adevărat și muncești în acest sens cu siguranță
Dumnezeu va face un miracol în timp.
Chiar dacă anii pe care îi traversăm sunt tulburi, încărcați de nesiguranță, incertitudine, educația
este și trebuie să rămână prioritatea numărul unu pentru orice stat. Condițiile sunt așa cum știm fiecare,
însă cu devotament, tact pedagogic, răbdare și dedicare, credință pentru profesia aleasă, continuăm să
fim persoanele puternice așa cum am fost când am ales această meserie astfel încât, dragii noștri elevi să
găsească în noi sprijinul, exemplul, motivația, să aibă încredere ca în cei mai buni prieteni indiferent de
situație, că îi vom sfătui și ghida pe drumul vieții, știind că acesta este plin de neprevăzut.
Sunt profesor pentru învățământul primar la o școală din mediul rural, iar clasa este formată
dintr-un efectiv de 14 elevi, 7 români și 7 rromi. Am știut de la început că nu o să-mi fie ușor, mă voi
izbi de lipsuri, de neajunsuri, de probleme fel de fel, dar având încredere în mine și în potențialul meu
pot spune că am reușit să îi formez așa cum trebuie, să îi determin să vină la școală, fiindcă era o problemă
la început cu absenteismul. Statul din păcate nu alocă învățământului românesc locul cuvenit și vedem

224
asta de-a lungul istoriei cum lucrurile s-au degradat mult, de aceea problemele, lipsurile și absenteismul
sunt prezente zi de zi.
Ca învățătoare am încercat mereu să îmi fac meseria cum am putut mai bine, amenajând sala de
clasă în așa fel încât elevii să se simtă bine și în siguranță, să vină cu drag la școală, să fie activi la ore și
să considere școala un mediu atractiv, sigur și prietenos unde își petrec o parte din timpul lor. Mereu
le-am zis că, la școală suntem o familie, iar acasă avem cealaltă familie compusă din părinți, frați, surori,
bunici etc. Eu consider că am reușit în acest sens, i-am determinat să vină cu drag la școală, să avem o
relație bazată pe încredere, respect și prietenie. Cursurile se desfășoară în conformitate cu programa
pentru ciclul primar, folosesc metode activ-participative astfel încât toți elevi interacționează unii cu
alții, socializează, neavând timp să se plictisească.
Dacă toți ar conștientiza că educația este și trebuie să fie o prioritate, deoarece toate celelalte
derivă din aceasta, poate lucrurile ar intra pe un făgaș normal, iar carențele din sistem s-ar diminua mult.
Lipsa spațiilor amenajate corespunzător acestui frumos domeniu, lipsa materialelor didactice, situațiile
precare ale familiilor cu mulți copii care trăiesc doar din ajutor social, burse și alocații, fac ca dascălul
de profesie român să înoate în ape tulburi. Nu mai amintesc de faptul că de multe ori cumpără din propriul
salariu rechizite, chiar pachețel, ajutând astfel elevii să vină la școală și să nu ducă lipsă de nimic. Un
adevăr trist dar totodată este realitatea zilelor noastre. Dacă educația din țara noastră și-ar câștiga valoarea
pe care o are în alte state din lume, nivelul de trai și mentalitatea s-ar schimba în bine. Nu vreau ca să
închei într-o notă pesimistă de aceea, cred că această latură care este educația, în timp își va căpăta statutul
pe care îl merită cu prisosință. Un popor educat este greu de manipulat.
Cu siguranță, meseria dascălului de statut român este una frumoasă, chiar dacă neajunsurile,
lipsurile din sistem, inechitățile te întristează zi de zi, însă zâmbetul elevilor, puritatea de pe chip,
sinceritatea din sufletul lor, inocența caracteristică vârstei școlare te fac să uiți de toate, să aștepți o nouă
zi în care să le fii alături.

DASCĂLUL, DE PROFESIE ROMÂN

Prof. Rus Maricica Florina
Liceul Tehnologic „Florian Porcius” Rodna
Județul Bistrița-Năsăud

„Scopul educaţiei ar trebui să fie pregătirea unor oameni care să acţioneze şi să gândească
independent şi care, în acelaşi timp, să vadă în slujirea comunităţii realizarea supremă a vieţii lor.” –
Albert Einstein
Din punctul meu de vedere, România se află pe ultimele poziții atunci când vine vorba de
calitatea educației, principalele motive fiind: sistemul educațional care impune anumite regularități pe
care atât elevii, cât și cadrele didactice nu îl garează, salariile mic pentru cadrele didactice și lipsa de
respect din partea societății față de cariera didactică. Dascălul, prin natura profesiei sale, construiește
legături cu elevii săi, cu părinții acestora, cu colegii, de la educatoarele din grădinițe, cât și profesorii de
diverse specialități care predau la clase.
Scopul influenței dascălilor nu este manipularea, ci participarea și devenirea. Elevul nu este
obiect al educației, ci subiect al propriei sale formări, fiind partenerul autentic al dascălului său.
De mică mi-am dorit să ajung învățătoare, modelul meu fiind o învățătoare care a venit în vizită
la grădinița la care eram și care a ajuns să îmi fie învățătoare. Am ales cariera didactică din dragostea pe
care le-o port copiilor și cu dorința de a aduce schimbări în cursul vieții elevilor mei. În primul an de
învățământ mi-am dat seama că misiunea și rolul pe care îl are un cadru didactic sunt dificile și că acesta
va trebui să fie îndrumător, moderator, mediator, manager și evaluator. Din această perspectivă,

225
învățătorul își pune amprenta asupra transformării personalității fiecărui elev, dar și asupra propriului său
comportament.
De-a lungul timpului, lumea s-a schimbat și educația de asemenea. În cele mai multe cazuri școlile
sunt dotate, iar procesul instructiv-educativ se poate desfășura într-un climat armonios, profesorilor
fiindu-le ușor să transmită informații noi elevilor și să desfășoare activități educative.
O persoană care educă este cel care oferă dragostea fără de care nu poate exista nici o legătură,
nici viitor, nici colaborare pozitivă, deoarece fiecare elev simte nevoia de a fi prețuit și iubit. Învățătorul
demonstrează elevilor iubirea sa prin fiecare cuvânt, gest, prin grija ce le-o poartă mereu tratându-i ca
personalități unice. Le dă sentimentul siguranței recunoscând meritele elevilor de câte ori are ocazia. El
trebuie să manifeste o atitudine pozitivă față de conduita elevilor creativi, deoarece se știe faptul că
aceștia se desfășoară spontan, având de fiecare dată manifestări inedite, răspunsuri originale, creând
impresia unui nonconformism, după părerea mea această parte fiind uneori chiar aproape de imposibil.
Am avut ocazia de nenumărate ori să merg și să urmez această profesie în străinătate, dar dorința
de a contribui la schimbare nu m-a lăsat convinsă de satisfacția materială, nu aș putea spune că e doar
aceasta, dar trăim o realitate foarte tristă în care motivația de a deveni profesor lipsește cu desăvârșire în
cele mai multe cazuri. Odată cu trecerea timpului am realizat că pot face foarte multe lucruri din poziţia
de dascăl român dedicat meseriei sale, că eu, tu, el, ea, noi suntem o resursă importantă pentru elevi,
deoarece la școala unde lucrez profesorii au o influență deosebit de importantă în motivarea elevilor de
etnie romă și nu numai, pentru a frecventa școala și a-i încuraja să participe la cât mai multe activități
instructiv-educative pentru ca aceștia să-și formeze aptitutidini, atitudini, capacități de care se vor folosi
pe tot parcursul vieții și că pot face mult mai multe dacă există credinţă în ceea ce facem, în meserie,
aplecare către interesele copiilor.
În concluzie, noi, cadrele didactice am ales să rămânem în România și să luptăm zi de zi cu
provocarea de a fi profesori pentru a schimba mentalitatea părinților, precum și comportamentul și
atitudinea multor elevi care pornesc de acasă cu un bagaj gol. Cu multă răbdare, muncă și perseverență,
cadrele didactice reușesc să îl umple cu multe lucruri valoroase, benefice tuturor. Împreună, elevi, părinți,
profesori, societate, să nu uităm cât de importanți sunt dascălii!

DIN ZESTREA CRAȘOVENILOR

Prof. Sărățeanu Cristina Liliana
Colegiul Economic al Banatului Montan Reșița
Județul Caraș-Severin

În calitate de „dascăl, de profesie român”, susțin cu tărie că folclorul joacă un rol important în
viața noastră, a românilor, deoarece definește specificul nostru cultural și spiritual, dar, mai ales,
reprezintă identitatea noastră națională. În școala românească, instruirea şi educarea elevilor prin
intermediul valorilor naţionale şi posibilitatea optimă de realizare a curriculumului tradiţiilor populare,
pot fi realizate prin curriculum la decizia şcolii sau opţional la nivelul ariei curriculare limbă și
comunicare. Finalitatea educaţională generală o reprezintă înlesnirea contactului elevilor cu valorile
populare româneşti, asumarea şi interiorizarea acestor valori, un real ajutor oferit pentru formarea şi
informarea lor asupra tradiţiei populare româneşti.
Și cum Banatul este un spațiu geografic bogat în regiuni și subregiuni, însuși folclorul ajunge să
fie divizat în funcție de aceste spații, în sate și comune. În aceste spații rurale, unde și o multitudine de
etnii conviețuiesc, s-au conservat într-un mod impresionant obiceiuri, tradiții, datini, ritualuri și credințe,
relevante pentru culoarea locală și existența lor străveche.
În spiritul valorilor noastre strămoșești, întotdeauna, am avut simțirea și aplecarea de a le
împărtăși elevilor mei cunoștințe și practici aparținătoarea poporului român, cu precădere din zona

226
Banatului de munte, din care ne tragem și noi rădăcinile. Alături de noi, de câteva secole, își face simțită
prezența și etnia crașovenească, ce alcătuiește bazinul croat al Banatului de munte cu satele Carașova,
Nermed, Iabalcea, Lupac, Clocotici, Rafnic şi Vodnic.
Atestați istoric de prin secolul al XIV-lea, noi, crașovenii, că și eu m-am ivit din această ramură,
suntem o etnie păstrătoare de zestre culturală și spirituală, de multe secole. Cea mai de preț comoară a
crașovenilor o reprezintă tradițiile, obiceiurile și valorile spirituale, dar și limba lor străveche, puntea
dintre generațiile de vorbitori ai graiului. Considerată a fi un grai al letopisețelor limbii croate actuale,
de-a lungul vremurilor, crașoveneasca nu și-a pierdut din moștenirea transmisă de la străbuni, în ceea ce
privește forma, sensul, pronunția și accentul.
Că sunt mari iubitori și conservatori de frumos, o demomnstrează și costumul autentic
crașovenesc, acesta reprezentând cea mai de preț podoabă a acestui ,, neam”, fala craşoveanului. Încă
din cele mai vechi timpuri, craşoveanul şi craşoveanca şi-au purtat cu mândrie şi cinste costumul, acesta
fiind cusut şi împodobit diferit, în funcţie de vârstă, sex şi context (costum de casă, costum de sărbătoare,
costum de mire, de mireasă, de cavaler şi domnişoară de onoare etc). Dar, odată cu înnoirea vremurilor,
craşovenii s-au adaptat ,, cerințelor” şi, treptat, și-au lepădat obiceiul îmbrăcării zilnice a costumului
popular, însă continuă, totuși, să-l ,, etaleze” de câte ori au ocazia, în special, de sărbători, la nunți ori la
împărtășanii.
Costumul popular crașovenesc reprezintă o adevărată artă. Acesta surprinde prin unicitatea sa,
meșteșugul său fiind unul aparte, frumos și autentic. Cel mai bogat și surprinzător, se poate spune că îl
reprezintă costumul popular de mire, dar, mai ales, de mireasă. Întrega vestimentație populară
crașovenească a mirilor este cusută manual, ceea ce scoate în evidență îndeletnicirea artistică a femeii
crașovence, care, timp de multe secole, a lăsat o adevărată zestre culturală urmașilor etniei.
Costumul popular al miresei crașovence poate reprezenta un adevărat tablou de frumusețe
feminină crașovenească. Această creație este alcătuită din cunună (venaț), frumos împodobită cu multe
floricele din ceară și oglinjoare, care, în bătaia soarelui, dau adevărată strălucire acestei podoabe.
Interiorul acestei cununi este înfrumusețat de un coc înalt, împodobit cu o floare de mușcată roșie,
portocalie sau roz, simbolurile tinereții și ale dragostei. Cocul mai este îmbogățit și cu un fir de floare
alcătuită din multe frunzulițe verzi, ce, de asemenea, simbolizează tinerețea și trăinicia căsătoriei.
Această cunună este purtată pe cap de către mireasă doar în prima zi de nuntă, deoarece, a doua zi,
considerată fiind femeie măritată, mireasa va purta un fel de batic (kirban) strâns pe cap, țesut la război
și împodobit cu diferite ace cu gămălie mari și strălucitoare. Mireasa crașoveancă poartă o cămașă albă
(kușulia), din bumbac, peste care se revarsă o cusătură cu motive florale, precum bobocii fragezi de
trandafir, cusuți cu ață neagră și umpluți cu diferite culori mai deschise, ca movul, vișiniul, roșul etc. La
gât, gulerul cămășii, frumos cusut și brodat, este legat cu doi ciucuri (petlie) în culori de roz, albastru,
mov sau portocaliu, cromatica acestora simbolizând, de asemenea, frumusețea și dragostea, dar și
tinerețea miresei.
Pieptul miresei este bogat împodobit cu mărgele (ștenie) de toate culorile, dar și cu salbă,
alcătuită dintr-un șirag de galbeni, ceea ce simbolizează bogăția crașoveanului, dar, mai ales, starea
materială a miresei. Pe timp mai rece, mireasa poartă peste cămașă un pieptar (laiber), făurit din piele
de vițel sau de oaie, pricepuți la acest meșteșug fiind, mai ales, bărbații cojocari crașoveni. Pieptarul
miresei conține două buzunare, pe când al mirelui, conține patru buzunare.
Portul miresei impresionează și prin catrința (keța) din lână, țesută la război, în culori închise de
negru, acest obiect vestimentar fiind cusut pe margini cu fire argintii, pentru a da o notă aparte întregului
costum. Catrința este legată la brâu cu o cingătoare sau chiar două (kanițe), iar peste această catrință,
mireasa mai este legată și cu o maramă frumoasă de mătase, înflorată, marginile acesteia fiind împodobite
cu ciucuri în diverse culori tinerești.

227
 Partea de jos a costumului este alcătuită din poale (pole) albe, tot din bumbac, acestea fiind, ca și
cămașa, frumos apretate, spatele acestor poale fiind apretate în mod deosebit, în formă de armonică, așa
cum spune crașoveanca, această lucrătură obligând mireasa să pășească încet și să stea drept și mândră
în fața mirelui ei, dar și a celor prezenți la petrecerea de nuntă.
Mireasa de altădată se încălța în sandale negre ori pantofi negri din piele, cu toc, confecționați
de pantofarii crașoveni icusiți. În zilele noastre, mireasa crașoveancă, precum mireasa româncă, se încalță
cu sandale albe ori pantofi albi, albul reprezentând culorea purității.
Și costumul popular al mirelui crașovean reprezintă o adevărată artă, această podoabă
impresionând prin măiestria cu care este lucrat. Mirele poartă pe cap o pălărie( palaria), frumos gătită
cu flori de mușcată roșie, portocalie sau roz și multă verdeață, ceea ce ilustrează frumusețea și tinerețea
mirelui. În prima zi de nuntă, mirele se îmbracă în cămașă ( kușulia) lungă, albă, din bumbac, legată la
guler cu doi ciucuri (petlie), frumos colorați, ca și cei de la gulerul miresei.
Întotdeauna, cămașa mirelui este completată și de un pieptar ( laiber), acesta având confecționate
patru buzunare, în cele din partea de sus fiind aranjate câte o batistă în fiecare, dar și împodobite cu câte
o broșă strălucitoare, simbolul frumuseții și al avuției. De asemenea, în partea de jos a pieptarului sunt
cusute, în piele, inițialele numelui mirelui, ceea ce conferă identitate și unicitate acestui costum bărbătesc.
Acest costum popular al mirelui crașovean continuă, în partea de jos, cu pantaloni albi ( gace),
tot din bumbac, marginile acestora fiind frumos și aspectuos franjurate. Nu lipsesc nici pantofii negri din
piele, asortați cu întreg costumul popular al mirelui.
La nunta sa, în cea de-a doua zi, mirele nu va mai purta costumul său popular, ci, ca proaspăt
însurățel, va îmbrăca un costum clasic bărbătesc, negru, alb, crem, maro sau, în partea de sus, roșu, vișiniu
etc, ceea ce înseamnă că intră în rândul bărbaților ca un adevărat domn, demn de respectat. Doar mireasa,
chiar și a doua zi, va purta același costum popular femeiesc, ca în prima zi a nunții ei, în afara podoabei
de pe cap, care va fi diferită, așa cum a fost descris anterior.
Crașoveanul, de când e el, s-a mândrit cu ceea ce a moștenit de la străbuni, și nu doar cu mândrul
costum popular, dar și cu toate celelate bogății crașovenești, precum tradiția, obiceiul și limba, dar și cu
forma de salut cu care te întâmpină chiar de la intrarea în sat: Faljen Isus! ( Lăudat să fie Iisus!), U vjek
faljen! ( În veci să fie lăudat!), iar la plecare: S Bogom! (Cu Dumnezeu înainte!), așa de înalt și de curat,
pentru că „veșnicia s-a născut la sat”.

IMPLICAREA CADRULUI DIDACTIC ÎN EDUCAREA ELEVILOR

Prof. înv. primar Sascău Iuliana
Școala Gimnazială Cleja Școala Gimnazială Somușca – Structură
Județul Bacău
Profesorul îndeplineşte o profesiune de o deosebită importanţă, aceea care asigură formarea şi
pregătirea personalităţii tinerelor generaţii şi pregătirea lor profesională în cadrul instituţiilor de
învăţământ, strâns legate de viaţă, de activitatea socio-profesională, morală şi cetăţenească. În sens larg,
termenul de rol vizează normele generale ale contribuției pe care trebuie să o aducă un individ la o relație
comportamentală. În sens restrâns, se referă la regularitatea reală a comportamentului indivizilor aflați
în interacțiune.
Dar pe lângă activitatea didactică, profesorul desfăşoară şi o activitate extraşcolară sau cultural-
educativă. Corolarul conţinutului social al acestei profesiuni constă în participarea la evenimentele şi
frământările social-culturale ale timpului în care trăieşte şi ale poporului din care face parte. În această
ipostază, profesorul ne apare ca pedagog social, animat de grija pentru ridicarea gradului de cultură şi al
naţiunii sale.

228
 Desfăşurându-şi activitatea profesională în cadrul şcolii, dascălul nu încetează de a fi un educator
şi în afara ei, urmărind, bineînţeles, obiective specifice şi apelând la mijloace şi forme adecvate. Numai
în măsura în care profesorul îşi continuă misiunea şi în afara cadrului profesional pe care oferă şcoala
poate fi considerat un educator al poporului său. Cele două laturi ale activităţii sale, şcolară şi
extraşcolară, nu numai că se presupun, dar se şi întregesc şi se completează reciproc, imprimând acestei
profesiuni un rol sporit în progresul general al patriei noastre.
Profesorul este cel care orientează şi stimulează curiozitatea naturală şi interesul spontan al
elevilor pentru descoperire, cel care indrumă şi încurajează activitatea de organizare şi integrare a datelor
culese, a cunoştintelor reactualizate în vederea aplicării lor la solutionarea problemelor date, lăsându-le:
libertatea de examinare a faptului real ori de analiză critică a continutului unui text; independentă în
activitate; operativitate şi rapiditate în reacții (cognitive, afective, motrice); deplină responsabilitate
pentru ceea ce întreprind.
În funcție de necesități, de gradul de autonomie sau semiautonomie a învățării, el poate interveni,
din când în când, canalizând energiile partenerilor săi. Astfel, el este cel care oferă explicații, dă lămuriri,
răspunde la întrebări, îi ajută să utilizeze corect anumite materiale, instrumente sau utilaje, caută să-i
ajute să evite devierile inutile, incercarile fără obiect, eventualele erori şi pierderi de timp. Profesorul
este cel care, tinând seama de logica învățării, orientează ceea ce elevii au de făcut, devine ghid al
demersului lor euristic, canalizându-i în direcția obținerii rezultatelor așteptate, în loc de a 1e impune
într-o manieră directă, dinainte stabilită cu mai multă sau mai putină rigurozitate.
Asumându-și o multitudine de roluri, profesorul trebuie să conștientizeze că exercitarea lor
depinde de personalitatea pe care și-o modelează. În acest sens, un rol deosebit în exercitarea acestei
profesiuni îl au anumite componente ale personalității: cultura profesională, calitățile atitudinale și cele
aptitudinale. De fapt, pentru ca anumite cunoștințe să fie transmise de la o persoană la alta şi acceptate,
trebuie întotdeauna ca între ele să existe un schimb afectiv format din încredere şi dispoziţie receptivă
dintr-o parte şi din alta. Tipologizarea relaţiilor dintre profesori şi elevi se transcrie prin umătoarele
modalităţi de conducere: relaţii autoritariste; relaţii democratice; relaţii libere.
Rolul profesorului poate să fie analizat și din perspectiva relației profesor–elev. Având în vedere
valorile societății contemporane se impune o nouă abordare a relației profesor-elev: asumarea de către
profesor și elevi, a unei responsabilități morale comune în cadrul relației educationale, conducând la
angajarea afectivă și efectivă în procesul educațional; recunoașterea reciprocă a ,,dreptului de a fi altfel”
și valorizarea fiecărei ființe umane în parte; încrederea în posibilitățile fiecărei ființe umane de a
progresa; recunoașterea faptului că toți elevii și profesorii sunt parteneri sociali cu funcții
complementare, dar cu responsabilitate comună; considerarea școlii ca mediu de construcție culturală;
promovarea autenticității și sincerității - a fi tu însuti este mai important decât a avea dreptate.
Eucaţia se sprijină pe patru piloni importanţi: a învăţa să știi, a învăţa să faci, a învăţa să trăieşti
împreună cu alţii și a învăţa să fii. În funcţie de această optică, dar şi de implicaţiile globalizării asupra
indivizilor, ale problematicii lumii contemporane, educatorii din invăţământ urmează să îndeplinească
roluri noi. Un alt rol nou ar putea fi acela de meditator în procesul cunoașterii sau de consiliere, alături
de rolul tradiţional de transrniţător de informaţii, la care nu se renunţă, dar a cărui pondere este, vizibil,
în scădere, în cadrul invăţământului modern, centrat pe competenţe.
De asemenea, profesorul este astăzi un veritabil agent al schimbării, pregătindu-şi elevii în această
perspectivă care se constituie, tot mai mult, într-o dimensiune a omului contemporan. Nu în ultimul rând,
profesorul este chemat să se implice în luarea deciziilor de politică educatională la diferite niveluri,
precum si în procesul, complex dificil, de inserţie profesională şi socială, corespunzătoare noilor conditii.
O seamă de roluri noi derivă şi din implicaţiile educaţiei permanente asupra programelor şcolare.
Acestea tind să se integreze atât în plan orizontal, cât şi pe verticală, să fie centrate pe valori, atitudini şi

229
motivaţie, să cultive independenta, propria responstabilitate, flexibilitatea facilitând dezvoltarea
oamenilor.
Cu alte cuvinte, rămân „excelenţi", acei profesori care ştiu cum să le capteze elevilor atenţia şi să
le-o menţină pe tot parcursul lecţiilor, să formuleze cu claritate obiectivele fiecărei activităţi didactice,
să reactualizeze cunoştinţele anterioare necesare învăţării cum urmează, să predea accesibil şi
convingător noile cunoştinţe, să creeze situaţii de învăţare adecvate, să dirijeze învăţarea şi să obţină
feed-back, ori de câte ori este nevoie, să evalueze prin metode variate şi să extrapoleze.
Răspunsul la întrebarea „poate fi standardizată activitatea educatorilor din învățământ?" ar putea
fi acesta: da, dacă prin standarde înţelegem anumite etaloane la care raportăm pregătirea şi activitatea
educatorilor. Aceste etaloane, elaborate în funcţie de un ideal social şi educativ şi de o filosofie a
educaţiei explicit formulate, de cunoaşterea umană în general, ar urma să cuprindă un sistem de cerinte
fată de pregătirea ştiinţifică, psihologică, pedagogică, sociologică, managerială şi culturală a
educatorilor, pe diverse trepte ale sistemului naţional de învățământ (preşcolar, primar, secundar). Cu o
conditie însă ca cerintele să se refere la comportament şi să fie măsurabile, iar evaluarile să se facă de
profesioniști, pe criterii ştiinţifice, fiind excluse cele politice.
Chiar şi în aceste condiții, este evident că nu se poate standardiza întreaga activitate a
educatorilor. Mai întâi, pentru că educaţia este un fenomen complex vizează toate dimensiunile fiinţei
umane (fizică, intelectuală, morală) şi, în al doilea rând, pentru că elevii sunt foarte diferiţi unii faţă de
alţii. Se ştie că activitatea didactică este marcată de numeroase situaţii neprevăzute, care nu sunt avute în
vedere la elaborarea programelor de formare iniţială şi continuă a educatorilor. Din acest motiv,
educatorii, dincolo de pregătirea lor de bază şi de experienta trebuie să aibă şi o mare capacitate de a se
adapta la realităţile vieţii şcolare, fiind capabili să rezolve situaţii-problemă dintre cele mai diverse.
Tactul, răbdarea capacitatea de a comunica uşor cu cei din jur, de a soluţiona conflictele sunt caracteristici
cu care te naşti sau pe care le dobândeşti printr-un efort personal considerabil, pe parcursul carierei
didactice.
Explozia informaţională deosebită, ca urmare a progresului ştiinţific, tehnic, cultural, urmată de
schimbări continue, chiar de mutaţii în cadrul disciplinelor predate, în profesiuni, în activităţile sociale
utile, în condiţiile economice, necesită o preocupare şi o capacitate deosebită de a asigura o perfecţionare
continuă a pregătirii profesionale, de specialitate şi psihopedagogice, în primul rând, dar şi o
perfecţionare în planurile cultural, etic, juridic şi cetăţenesc, deoarece toate domeniile vieţii sociale sunt
în dezvoltare, atât sub aspect cantitativ, cât mai ales sub aspect calitativ.
Perfecţionarea profesională a profesorului este necesară, ca în toate profesiile, datorită
potenţialelor pierderi cognitive. Numai printr-o reactualizare şi perfecţionare sistematică şi constantă a
pregătirii profesionale la un nivel înalt de performanţă, printr-o formare continuă se poate evita ceea ce
se numeşte plafonare profesională, rutină, pregătire slabă sau mediocră. Perfecţionarea profesională se
realizează prin forme organizate care au un caracter formal sau informal: de exemplu prin cursuri de
perfecţionare de o anumită durată; cursuri postuniversitare, studii aprofundate, doctorate, sau activităţi
în comisii metodice şi ale diriginţilor, cercuri pedagogice, simpozioane, întâlniri pedagogice, reuniuni.
În acest context, restructurarea formării continue a cadrelor didactice constituie obiectivul
prioritar al asigurării calităţii învăţământului, şansa reformei învăţământului.
Bibliografie
x Crişan. Alexandru - coordonator, „Cinci exerciţii de politică educaţională în România”, Editura
Vanemonde, Bucureşti, 2008
x Cucoş C., „Pedagogie” Editura Polirom, Bucureşti, 2002
x Iosifescu Şerban, „Management educaţional pentru instituţiile de învăţământ”, Institutul de
Ştiinţe ale Educaţiei, Bucureşti, 2001

230
 PROIECT EDUCAȚIONAL „ROMÂNIA, ȚARA MEA”
Prof. Savin Florina Ioana
Școala Gimnazială „Elena Cuza” - Grădinița cu Program Normal Nr. 13 Piatra-Neamț
Județul Neamț

„ Într-o țară așa de frumoasă, cu un trecut așa de glorios, în mijlocul unui popor atât de deștept,
cum să nu fie o adevărată religie iubirea de patrie și cum să nu-ți ridici fruntea, ca falnicii strămoși de
odinioară, mândru că poți spune: Sunt român!” Alexandru Vlahuţă
Ziua Națională este o zi deosebită pentru toţi românii, mai ales pentru că ea are o semnificaţie
istorică deosebită. Unirea realizată în 1918 este una din cele mai mari realizări istorice ale poporului
nostru. Insuflarea dragostei pentru strămoşii noştri, pentru trecutul istoric al poporului nostru, pentru
realizările istorice şi culturale, precum şi pentru personalităţile pe care le-a dat acest popor de la
începuturile sale şi până azi, sunt doar câteva din subiectele pe care le abordăm cu ocazia acestui
eveniment.
Încă de la grădiniţă, copiii trebuie să afle despre istoria şi strămoşii noştri tot la fel cum este
obligatoriu ca să-şi cunoască familia: părinţii, fraţii, bunicii, rudele mai apropiate sau mai îndepărtate.
Ziua Naţională este un bun prilej de a aborda astfel de subiecte pe teme de istorie, ocazie cu care
insuflăm copiilor sentimente de dragoste şi respect pentru: limba română, ţara noastră, poporul român,
strămoşii noştri, pentru obiceiurile şi tradiţiile strămoşeşti, pentru istoria şi eroii noştri, mândria că sunt
descendenţii unor oameni curajoşi şi iubitori de neam şi ţară.
Cu această ocazie am desfășurat în grădinița noastră Proiectul Educațional „România, țara mea”
în cadrul căruia am organizat activități deosebite și variate cu preșcolarii. Am intonat imnul, am dansat
hora, am pictat, desenat și am recitat poezii respectând tematica. Locul de desfășurare a fost sala de
grupă, holurile grădiniței și curtea grădiniței. Proiectul a durat o săptămână și s-a desfășurat in perioada
27 Noiembrie-2 Decembrie 2022. Grupul țintă a fost format din cei 79 de preșcolari ai grădiniței. Ne-am
bucurat de implicarea părinților care, ca de fiecare dată au fost foarte receptivi la activitățile din grădiniță,
reprezentând un real ajutor.
Prin aceasă activitate extracurriculară s-au urmărit următoarele: Cunoaşterea unor elemente de
istorie, geografie, religie care definesc portretul spiritual al poporului român; stimilarea dorinţei de
cunoaştere a realizărilor strămoşilor noştri şi mândria faţă de trecutul istoric al acestor meleaguri şi
oameni; dezvoltarea creativității prin activitățile plastice.
Obiectivele de referință urmărite au vizat următoarele aspecte: să-şi îmbogăţească vocabularul
activ şi pasiv cu cuvintele noi întâlnite în textele studiate; să recepteze textul citit, înţelegând în mod
intuitiv caracteristicile expresive şi estetice ale acestuia; să (re)cunoască evenimentul istoric sărbătorit; să
manifeste afecţiune faţă de poporul nostru, limba română, strămoşii noştri; să utilizeze metode simple
metode şi unelte simple în realizarea activităţii practice propuse; să intoneze cântecele acompaniaţi de
invatatoare; să acompanieze ritmic cântecele; să se folosească de acţiunile motrice învăţate pentru a
răspunde la diferite ritmuri; să manifeste în timpul activităţilor atitudini de cooperare;
Resursele umane ale proiectului au fost educatoarele, părinţii și preșcolarii celor trei grupe iar
cele materiale - planşe cu imagini reprezentând unirea, planşe cu figuri istorice din zona noastră, steagul
Tricolor, Stema Ţării, Harta României, volume cu povestiri istorice, CD-uri cu filme istorice, CD-uri cu
muzică patriotică, CD-Player, culori, hârtie creponată.
Metodele, procedeele și tehnicile folosite au fost:explicația, conversaţia, expunerea,
problematizarea, Brainstormingul, povestirea, munca independentă, exerciţiul, jocul, demonstraţia.
Evaluarea proiectului s-a realizat prin prezentarea unui program artistic dedicat Zilei Naţionale a
României.

231
 Programul a cuprins mai multe activități care s-au desfășurat în sălile de grupă, pe holul grădiniței
sau în curtea grădiniței. Prima activitate s-a numit ,,Să ne cunoaştem istoria !” și a constat în lecturarea
unor povestiri cu conţinut istoric: ,,Moş Ion Roată şi Unirea”, „Moş Ion Roată şi Cuza Vodă”, după Ion
Creangă, ,,Trăiască România dodoloaţă!”, după Lucian Blaga. A doua activitate a constat în evocarea
evenimentului prin picturǎ, desen, colaje apoi realizarea unei expoziţii pe holurile grădiniței. A treia
activitate s-a numit ,, 3 culori cunosc pe lume”, activitate la care copiii au confecționat steaguri și
ecusoane apoi au realizat harta României prin tehnica amprentării. Altă activitate a fost ,,Mândria de a fi
român” și a constat în învățarea unor cântece şi poezii dedicate zilei de 1 Decembrie. A cincea activitate
s-a numit ,,România – ţară de flori” unde copiii au realizat prin diverse tehnici lucrări practice, colaje.
Cea mai plăcută activitate a fost de departe programul artistic închinat Zilei Naţionale unde copiii au
intonat cântece şi au recitat poezii. Proiectul s-a încheiat cu evenimentul organizat în cadrul școlii , ,,1
Decembrie- Sărbătoarea românilor”, o horă impresionantă în curtea școlii și lansarea baloanelor tricolore.
Noi, prin sărbătorirea Zilei Naționale a României am adus pe chipurile și în inimile celor mici
o adevărată bucurie. Niciodată nu ești prea mic că să afli lucruri interesante despre țara ta și ce înseamnă
să fii român. Activitățile noastre cu ocazia zilei de 1 Decembrie au fost expuse în sala de grupă, iar cei
mici s-au mândrit cu realizările lor. Intenționăm să continuăm acest proiect an de an deoarece are valente
formative mari iar copiii învață multe lucruri utile și importante pentru ei.

Bibliografie
x Curriculum pentru educație timpurie, București, 2019
x Didactic.ro

MĂIESTRIA DASCĂLULUI REFLECTATĂ ÎN PROIECTAREA DIDACTICĂ

Prof. înv. preșcolar Șeitoar Ioana Gabriela
Școala Gimnazială Nușeni
Județul Bistrița-Năsăud

,,Nimic nu-i mai frumos, mai nobil, decât meseria de educator, de grădinar de suflete umane, de
călăuză a celor mai curate și mai pline de energie, mlădițe.” (D. Almaș)
Educatorul este un om ca oricare altul, un om căruia îi place să sădească în sufletele micuților ce
trec pragul grădiniței dragostea de învățătură prin muncă susținută, prin dorința de a afla cât mai multe,
prin căldură, empatie, dragoste ,,de al doilea părinte”, căci adesea sunt ,,mama” la strigătul copilului
desprins din sânul familiei și adus într-un loc necunoscut.
În nicio altă profesie nu este mai oportună cerința ca interacțiunea dintre carieră și vocație să fie
cât mai aproape de perfecțiune, pentru că toate celelalte profesii depind de activitatea dascălului.
Să lucrezi cu cei mici este în egală măsură, o provocare de care ai parte în fiecare zi, o sursă de
energie dar și o responsabilitate imensă pe care trebuie să ți-o asumi. Ca educatoare te vei ocupa de
educația și de pregătirea copiilor de vârstă preșcolară, astfel încât ei să dobândească noțiunile de bază
despre lumea și societatea în care trăiesc, dar și să-și dezvolte limbajul, abilitățile cognitive, emoționale
și psihomotorii.
Un dascăl priceput călătorește, zi de zi, într-o lume fermecată împreună cu copiii, iar în această
călătorie îi călăuzește în a descoperi, a experimenta, a cunoaște lumea sub toate aspectele ei, le satisface
setea și nevoia de joc, îi ajută să socializeze și să se dezvolte armonios din toate punctele de vedere.
Dascălul trebuie mereu să aibă puterea de a zâmbi, chiar dacă este trist, să fie mereu empatic, să dea
mereu dovadă de perseverență, putere de muncă și o ambiție infinită. Cea mai bună răsplată pentru
,,doamna educatoare” este atunci când copiii au zâmbetul pe buze, sunt bine dispuși, sunt încântați de
ceea ce au realizat în ziua respectivă și se reîntorc cu drag la grădiniță.

232
 Dacă întrebăm copiii cum ar vrea să fie educatoarea lor, ei vor răspunde, desigur ,,frumoasă și
bună”. Chiar dacă nu seamănă cu ,,zâna bună”, ea îi poate fermeca printr-un zâmbet sau o privire
încărcată cu dragoste, prin calități deosebite, prin voce blândă și copiii o vor considera drept cea mai
frumoasă și cea mai bună educatoare.
Cadrul didactic trebuie să simtă o plăcere în lucrul cu copiii, pentru ca în clasă să existe
întotdeauna o detașare și o conexiune specifică. Acesta nu își asumă responsabilități doar în sala de curs,
ci și în afara ei, în timpul liber, deoarece școala impune o anumită formalitate, iar în afară să comunicarea
este mult mai diferită. De asemenea, elevii nu întâmpină probleme doar în cadrul școlii, astfel că trebuie
să existe permanent o conexiune, dincolo de barierele impuse de mediul formal.
Eficiența predării-învățării este strâns legată de măiestria cu care profesorul își desfășoară
activitatea la clasă. Aceasta se materializează în funcție de stilul său de predare, de modul prin care
comunică și relaționează cu elevii săi.
Proiectarea demersului didactic este o activitate desfășurată de cadrul didactic care este menită să
anticipeze etapele și modalitățile de organizare și de desfășurare concretă a procesului instructiv-
educativ. „Lecția este o unitate didactică fundamentală, o formă a procesului instructiv –educativ, prin
intermediul căreia o cantitate de informații este percepută și asimilată activ de către elevi, într-un timp
determinat, pe calea unei activități intenționate, sistematice, cu autoreglare, provocând în sfera biopsihică
a acestora o modificare în sensul formării dorite... lecția apare ca un program didactic, respectiv, un
sistem de cunoștințe, obiective operaționale, procedee de lucru în care să activizeze elevii” (Miron
Ionescu,1998).
Ca urmare, lecția este rezultanta asamblării mai multor componente și a relațiilor dintre acestea.
Componentele specifice oricărei lecții sunt:
x Resursele umane: cadru didactic și elevi
x Resursele materiale: mijloace de învățământ și spațiu de instruire
x Resurse temporale
x Resurse ideatice/informaționale(conținutul )
x Resurse procedurale (metode și proceduri didactice de predare- învățare-
evaluare)
Pentru realizarea unei proiectări didactice corecte, profesorul trebuie să răspundă la o serie de
întrebări, precum:
x Ce voi face?
a) Stabilirea locului activității este o etapă în care se stabilește titlul lecției, tipul lecției,
obiectivele de referință și dimensiuni ale dezvoltării corespunzătoare activității.
b) Stabilirea obiectivelor operaționale se va face în funcție de conținut și țin cont de finalitatea
pe termen mai scurt al instruirii.
Operaționalizarea obiectivelor reprezintă operația de transpunere a scopurilor procesului de
învățământ în obiective intermediare și a acestora în obiective concrete. Acest lucru se realizează prin
precizarea unor comportamente observabile și, dacă este posibil, măsurabile, cu ajutorul verbelor de
acțiune.
Realizarea obiectivelor educației depinde, în mare măsură, de calitățile și competențele
educatoarei, care, prin acțiunile, prin personalitatea sa, reprezintă un model pentru copil, un sprijin pentru
familie, un factor de cultură în comunitate. Educatoare îndeplinește o misiune importantă- aceea de a
asigura formarea și pregătirea copilului către viață.
x Cât voi face?
c) Selectarea și transpunerea didactică a conținuturilor se concretizează prin realizarea unui
prim crochiu al lecției:

233
 - selectarea conținuturilor științifice se face analizând resursele: grupa, nivelul de cunoștințe al
copiilor, abilitățile intelectuale și practice de care dispun aceștia, precum și resursele materiale de
care dispune profesorul;
- transpunerea didactică a conținuturilor care are ca etape necesare;
- structurarea logică a conținuturilor, care poate fi inductivă, deductivă sau prin analogie;
- esențializarea se referă la alegerea în această fază a conținuturilor esențiale;
- adecvarea conținutului se face relativ la obiectivele operaționale și invers;
x Cum voi face?
d) Elaborarea strategiei instruirii constă în elaborarea:
- metodelor și strategiilor didactice;
- stabilirea resurselor materiale;
- alegerea formelor de organizare a activităților didactice(frontală, individuală, pe grupe sau
combinată).
Strategia didactică reprezintă un sistem de metode, procedee, mijloace și forme de organizare a
activității didactice, combinate, dozate și integrate în structuri operaționale unitare, coerente menite să
asigure o însușire activă, creatoare a cunoștințelor și abilităților și să raționalizeze procesul instruirii.
Strategia didactică trebuie să fie adaptată la obiective și conținut.
x Cum voi ști dacă am realizat ceea ce mi-am propus?
e) Prefigurarea strategiilor de evaluare presupune:
- stabilirea metodelor, tehnicilor de evaluare a randamentului școlar și
- stabilirea momentelor în care se aplică evaluarea
Din perspectiva didacticii ne interesează în special evaluarea randamentului școlar al elevilor, a
raportului dintre performanța însușită de elevi și cea proiectată de cadrul didactic.
În esență evaluarea didactică reprezintă totalitatea activităților prin care se colectează,
organizează și interpretează datele obținute pe urma aplicării unor instrumente de măsurare, în scopul
emiterii unei judecăți de valoare, pe care se bazează o anumită decizie în plan educațional.Procesul de
evaluare didactică cuprinde trei etape principale:
1. Măsurarea rezultatelor școlare reprezintă operația de constatare a existenței, volumului
corectitudinii și gradului de stăpânire a unor cunoștințe prin aplicarea unor instrumente de
evaluare adecvate scopului urmărit (probe orale/scrise /practice, proiecte, portofolii);
2. Aprecierea rezultatelor școlare reprezintă procesul de acordare a punctajelor pe baza unor
criterii unitare (bareme de corectare și notare, descriptori de performanță);
3. Formularea concluziilor este un demers de factură explicativ- justificativă, având rolul de a
facilita înțelegerea, la nivelul copilului.
Informațiile altfel obținute vor fi valorificate în demersurile de reglare și optimizare a instruirii.
f) Stabilirea acțiunilor de autocontrol și autoevaluare constă în:
-stabilirea modalităților de autocontrol și autoevaluare ale prestației copiilor și
-stabilirea momentelor în care se aplică autoevaluarea
g) Stabilirea structurii procesuale a activității didactice vizează eșalonarea în timp a activității
didactice în scopul evitării erorilor, a riscurilor, a timpilor morți, a neîncadrării în timp, a evenimentelor
nedorite.
Elaborarea proiectelor de activitate nu trebuie privită ca o activitate formală, ci, în limitele unei
anumite rigori, ea trebuie să încurajeze creativitatea didactică a cadrului didactic. Proiectul de lecție este
un instrument de lucru operațional și un ghid pentru cadrul didactic care trebuie să aibă următoarele
caracteristici:
-să ofere o perspectivă globală și completă asupra activității propuse;
-să aibă un caracter realist;

234
 -să fie simplu și operațional;
-să fie flexibil;-să faciliteze realizarea obiectivelor operaționale.
Pentru a pune accentul pe o învățare centrată pe elev vorbim de caracteristici ale cadrului didactic
precum empatia, pentru a înțelege nevoile elevului, creativitatea, răbdarea, comunicarea activă,
încrederea. Acesta se mobilizează doar pentru a îndeplini nevoile elevului său, iar educația tuturor și
includerea în activități a tuturor este scopul principal al unui astfel de profesor. Un profesor cu inițiativă
înaltă se caracterizează prin sensibilitate la necesitățile individuale ale copiilor, prin abilitatea de a
diversifica și individualiza sarcinile de învățare și prin dorința de a valoriza pe deplin deprinderile și
abilitățile copiilor. Accentul cade pe valorizarea tuturor atât în grup cât și separat, deoarece există nevoi,
scopuri și abilități diferite în funcție de personalitatea fiecăruia. Tocmai din acest motiv este important
de menționat faptul că este nevoie de varietate și flexibilitate în metodologia de predare învățare pentru
ca profesorul să se poate adapta la necesitățile elevului.
Sunt copii care au nevoie de mai multă atenție, copiii cu cerințe educaționale speciale, copii ce
vin din medii defavorizate și au nevoie de o afectivitate crescută și de ajutor în adaptarea la clasă. Toți
aceștia trebuie ajutați să creeze un tot unitar, dar chiar și așa să se diferențieze. Pentru a putea realiza
această fuziune, cadrul didactic trebuie să pună accent și pe învățarea sa permanentă. El însuși are nevoie
să învețe continuu pentru a putea aduce în fața elevilor săi idei și tehnici noi, diferențiate. Orice copil are
dreptul la educație, astfel că trebuie să se realizeze o calitate înaltă a instruirii, punându-se la dispoziție
ajutor și un timp suficient în realizarea sarcinilor acolo unde este nevoie.
În mediul educațional, profesorul trebuie să pună accent pe principiul egalizării șanselor care
include posibilități egale acordate elevilor pentru a depunde efortul și a exersa ori de câte ori este nevoie,
un timp îndelungat și adaptarea la ritmul fiecăruia în parte.
Cadrul didactic reprezintă cheia fără de care generațiile actuale nu ar beneficia atât de o dezvoltare
cognitivă, cât și emoțională. Această meserie este formată din mai multe subsensuri, reprezintă un
complex de sarcini și obiective care au ca finalitate ajutarea copilului de a se integra în societate și
îndrumarea acestuia către direcții prin care se poate descoperi pe sine. A fi cadru didactic este cea mai
mare responsabilitate. Dacă un medic salvează vieți, un profesor salvează caractere. Un cadru didactic
sprijină, ajută, ceartă, îngăduie, iubește și trece prin aceleași stări cu elevii săi, pentru că este implicat
total în activitățile desfășurate în școală și nu numai. Oricare ar fi latura din care privim clasa de elevi,
rolul profesorului este proeminent, iar exercitarea corectă a acestui rol depinde de personalitatea lui și de
situațiile educative cu care se confruntă și pe care le are de rezolvat.
Comunicarea este un alt atuu, ca educator este important să comunici foarte bine cu cei mici, cu
familia acestora, pentru a lega o prietenie bazată pe respect reciproc ;să reușești să le captezi atenția,
interesul, să ai un spirit de observație dezvoltat, să te adaptezi cu ușurință orăcărei situații, fiind mereu
pregătit pentru a reacționa rapid chiar și în situațiile de criză (conflicte între copii), să dai dovadă de
fermitate în luarea deciziilor, în implementarea acestora astfel încât să păstrezi ordinea și disciplina în
cadrul grupei în care lucrezi.
Profesia de dascăl a fost și va rămâne una dintre cele mai importante și frumoase meserii ale vieții,
profesie ce implică o serie de responsabilități, roluri, calități, competențe. Aceste aspecte o deosebesc în
totalitate de alte profesii al căror “obiect” al muncii este omul, deoarece, prin procesul de învățare iau
naștere noi personalități și caractere de oameni care reprezintă „viitorul unei națiuni menite să evolueze”.

Bibliografie
x Ionescu, M., Bocoș, M., Tratat de didactică modernă, Editura Paralela 45, Pitești, 2009
x Preda,V., Educație pentru știință în grădiniță, Editura Compania, București, 2000

235
 UNII PROFESORI PREDAU, ALȚII EDUCĂ
Prof. Șerban Andreea Maria
Grădinița cu Program Prelungit Cozia, Râmnicu Vâlcea
Județul Vâlcea

A fi profesor... este oare o meserie ca oricare alta? Nu! Şi aceasta pentru că un profesor nu
lucrează cu lemn, tablă, materiale de construcţii, cânepă... El lucrează cu suflete! Tocmai de aceea nu-şi
poate permite rebuturi, resturi aruncate la gunoi şi nici timp pierdut. Căci timpul nu se mai întoarce
înapoi, iar sufletul aruncat la gunoi rămâne acolo, oricât te-ai strădui apoi să repari greşeala.
Mulţi cred că a fi profesor înseamnă doar a prezenta informaţiile în faţa elevilor sau a studenţilor,
a evalua nivelul acestora şi a-i ierarhiza prin note. Profesia de cadru didactic este însă mult mai profundă,
solicită calităţi speciale, care se pot forma şi dezvolta doar dacă persoana respectivă doreşte, cu adevărat,
să fie profesor. Aceasta pentru că a fi profesor înseamnă să te dedici celor pe care-i educi, să ai sentimente
pozitive faţă de ei, să le oferi respectul tău, să fii conştient că le influenţezi viaţa şi eşti răspunzător pentru
asta în faţa lor, a părinţilor, a societăţii. Un profesor adevărat nu se gândeşte numai la stăpânirea
disciplinei lui, ci, în primul rând, la felul în care studentul sau elevul foloseşte în mod independent ceea
ce profesorul l-a învăţat. Sunt multe persoane care vor să devină profesori doar dacă nu se descurcă într-
o variantă, profesoratul să fie una din alternative. Aceştia fac o mare greşeală. Cariera didactică nu este
o „manta de vreme rea“, o urmezi numai dacă îţi place, dacă ai vocaţie, nu doar atunci când viaţa te
refuză în alte locuri. Este adevărat că, în multe domenii de activitate, eşti răsplătit în mod egal cu efortul
depus. În educaţie nu este aşa; dai întotdeauna mai mult decât poţi obţine. Ai în faţă 20-30 de suflete sau
mai multe, de minţi, de perechi de ochi şi urechi, toate îndreptate cu încredere spre tine. Totuşi, oamenii
din păcate, se simt mult mai în siguranţă vizavi de certitudine şi nu faţă de cunoaştere.
Iată de ce, după ce ajungi profesor, nu te preocupi numai de predare, mai ai şi alte îndatoriri, în
special relaţiile cu elevii şi studenţii. Astfel, eşti preocupat să sădeşti în sufletele lor sentimente care
să-i motiveze să abordeze învăţarea cu mai multă deschidere. Unul din aceste sentimente este încrederea
în sine, fără de care elevul nu poate avea succese în învăţare. Acest sentiment pare să fie mai important
decât coeficientul de inteligenţă. Procesul de educaţie îl solicită pe elev/student şi, dacă nu are încredere
în forţele sale, se opreşte la fiecare greutate şi i se reproşează că „nu învaţă“, deşi cauzele sunt altele.
Specialiştii au demonstrat ca şcoala „produce“ învăţarea, dar „producţia“ ei nu se realizează ca în celelalte
domenii. Răspunderea es te cu mult mai mare pentru că lucram cu oamenii. În fabrică, o piesă turnată
greşit se retopeşte şi se toarnă din nou. În educaţie, un elev pierdut devine o problemă pentru societate,
de aceea toţi ochii sunt îndreptaţi spre sistemul educaţional şi cerinţele faţă de acest sistem sunt mai mari.
Societatea apreciază un profesor . bun dacă „ştie carte“.
Aceasta este o condiţie fără de care nu poţi fi considerat profesor, dar este important şi cum
exerciţi profesia didactică, în ce fel transmiţi ceea ce ştii, cât de mult antrenezi elevii în proces, cum îi
transformi din obiecte asupra cărora se exercită actul educaţional, în participanţi activi la propria formare
şi educare. Un bun profesor modelează mintea celor cu care lucrează. Îi formează, le aranjează gândirea,
îi învaţă cum, iar nu ce să gândească. Pentru aceasta profesorul are nevoie nu doar de răbdare, ştiinţă şi
inteligenţă, dar, mai ales, de dăruire. Tinerii lumii contemporane sunt pretenţioşi, poate mai pretenţioşi
decât generaţia noastră, pentru că, spre deosebire de noi, ei au la dispoziţie mai multe informaţii. Astfel
că, tinerii noştri nu au nevoie să li se ofere informaţii (căci le găsesc şi singuri pe Internet), ei au nevoie
de acei oameni care să descopere comorile ascunse în sufletele lor şi să le scoată la suprafaţă. Apoi să le
folosească pentru binele tuturor tinerilor şi al ţării lor. Cei care sunt hotărâţi să îmbrăţişeze cu sufletul şi
mintea această profesie sunt aşteptaţi cu braţele deschise, dar ei nu trebuie să uite că ceea ce au învăţat
în facultate este doar începutul.

236
 Profesia aceasta cere învăţare permanentă, având mereu în minte cuvintele lui Nicolae Iorga: „Un
secol de trăieşti, un secol învaţă, dar nu mereu în aceeaşi clasă“. A fi un dascăl bun înseamnă să nu uiţi
că ai fost cândva tânăr. Trebuie să ştii să treci diplomatic peste micile greşeli ale celor ce învaţă, să te
bucuri împreună cu ei de succesele lor, să-i încurajezi continuu, dându-le mereu aripi spre viitor. Trebuie
să ştii să aprinzi în sufletul fiecărui învăţăcel şi bucuria cunoaşterii, dar şi bucuria creaţiei!

TRĂISTUȚA CU POVEȘTI
Prof. Șerban Roxana Corina
Școala Gimnazială Nr.1 Băneasa
Județul Galați

Trăim într-un secol al vitezei, iar societatea noastră este într-o permanentă schimbare, imprimă o
avalanșă de influențe, multe din ele având un efect negativ asupra elevului.
Mi-am propus să aplic la clasă un opțional care să transpună poveștile în contexte reale de viață,
să valorifice experiența de viață a copiilor, să contribuie la asumarea unor atitudini corecte față de valorile
morale ale societății, fiecare copil poate intra în pielea unui personaj și astfel să prezinte povestea sa.
În ultimii ani, în educația copiilor și a tinerilor un loc important îl ocupă computerul și televiziunea.
Acestea sunt tot mai solicitate în detrimentul lecturii. Educația tinerei generații înseamnă mult mai mult
(cultură, tradiții, obiceiuri etc.). Consider că ar trebui să acordăm o mai mare atenție lecturii, să le formăm
elevilor noi deprinderi și aptitudini pentru lectură de la o vârstă fragedă. Într-o societate a cunoașterii care
se mișcă continuu, este necesar să le oferim elevilor noștri achiziții și să le formăm competențe în
concordanță cu timpul.
Acest opțional este o modalitate corectă de a dezvolta la copii deprinderi de comunicare, accentul
căzând pe o învățare socială, prin presupușii pași de a intra în pielea unui personaj și prin învățarea
progresivă a rolurilor, de a dezvolta achiziții lingvistice, de a stimula interesul pentru lectură,
îmbogățindu-și experiența de viață și capacitățile de comunicare.
Opționalul propus le oferă elevilor șansa de a-și cultiva capacitatea de audiere și receptare,
imaginația, fantezia, creativitatea, exprimarea corectă și nuanțată și vine în întâmpinarea cerințelor din
mai multe direcții: interesul elevilor, dorința părinților și nu în ultimul rând, asigurarea viitorului
societății cu o generație avansată din punct de vedere moral.
Acest opțional poate fi punctul de plecare spre înțelegerea și pătrunderea în universul mirific al
cuvântului. Literatura ca artă a cuvântului, îi poate oferi copilului un întreg univers de gândire și
sentimente, de aspirații și îndrăzneli. Vor învăța că binele învinge răul și că adevărul distruge minciuna.
Activitățile desfășurate în cadrul opționalului Trăistuța cu povești, propus și implementat pe
parcursul unui an școlar, au influențat în sens pozitiv rezultatele obținute de elevi, fiind un adevărat
exemplu de bune practice în demersul didactic la clasă. Am observat cu încântare o îmbunătățire a
comunicării acestora, vorbirea fiind corectă, fluentă, cursivă și expresivă. Propozițiile formulate conțin
mesaje clare și concise, într-o înlănțuire logică. De asemenea, pentru a se face pe deplin înțeleși, elevii
au utilizat în foarte mare măsură comunicarea nonverbală, aceasta fiindu-le necesară și în exprimarea
emoțiilor.
Poveștile abordate în cadrul opționalului i-au purtat pe copii în lumea unor personaje și situații
problemă. Prin joc și joacă, elevii s-au contopit cu personajele, au trăit imaginar în „pielea lor”, fiind purtați
pe meleaguri îndepărtate, descoperind noi orizonturi, dar întotdeauna o lume în care bunătatea și dreptatea
sunt răsplătite în timp ce răutatea și minciuna sunt pedepsite. Ei au învățat morala, omenia, bunătatea,
încrederea, toleranța, perseverența prin intermediul temelor de actualitate. Diferitele ipostaze în care s-au
transpus: judecător, avocat, inculpat, veveriță, albinuță, tigrul, peștișor, omidă i-a făcut pe copii să simtă că
sunt acceptați așa cum sunt ei. Activitatea desfășurată a devenit plăcută, într-o atmosferă de bucurie, iar

237
strategiile interactive diversificate i-a transformat în subiecți activi. A dezvoltat copiilor încrederea în forțele
proprii, sociabilitatea, spiritul de echipă.
Caracterul, diversitatea și rigurozitatea activităților propuse au constituit un mijloc activ de
îmbogățire a vocabularului, de dezvoltare a memoriei și a atenției, de trezire a interesului pentru lectură,
a bunei dispoziții, determinând o puternică participare afectivă a elevului, lărgind orizontul de
cunoaștere. Sarcinile fixate i-a menținut activi pe elevi, implicându-i cognitiv în lecturarea textelor,
exersând abilitatea de a cerceta, de a argumenta și contraargumenta.
Entuziasmul cu care copiii așteptau ora de lectură, prin întrebarea „Săptămâna aceasta ce poveste
învățăm?”, mi-a dovedit că metodele și strategiile alese au venit în sprijinul elevilor, atrăgându-i spre
minunata lume a poveștilor, dezvoltând competențe de comunicare, de adoptarea a unor soluții personale,
manifestând originalitate în exprimarea opiniilor.
Metodele folosite au fost Procesul literar, Șorțul povestitor, Metoda Pălăriilor gânditoare,
Explozia stelară, Ciorchinele, Diagrama Venn, Rețeaua de discuții etc. Procesul literar a fost apreciat
cel mai mult de către copii, mărturie fiind entuziasmul și rigurozitatea cu care s-au pregătit pentru punerea
în scenă a poveștilor, cât și răspunsurile date de aceștia în fișele de activitate.

INTEGRAREA COPIILOR CU CERINȚE EDUCAȚIONALE SPECIALE

ÎN GRĂDINIȚELE DIN ROMÂNIA
Prof. Sfetcu Adelina Petronela
Grădinița cu Program Normal Văliug
Județul Caraș-Severin

Includerea copiilor cu cerințe educaționale speciale în mediul grădiniței este un aspect esențial al
educației moderne. Cu toții avem dreptul la educație, indiferent de nevoile noastre speciale, iar grădinița
reprezintă prima treaptă importantă în parcursul educațional al fiecărui copil. Pentru a ne asigura că toți
copiii au o șansă echitabilă de a se dezvolta și a învăța, este crucial să dezvoltăm și să implementăm
metode și activități de includere.
Integrarea copiilor cu cerințe educaționale speciale (CES) în grădinițele din România este o
problemă complexă și actuală, care implică numeroase aspecte și dificultăți.
Definiție și tipuri de cerințe educaționale speciale (CES):
Cerințele educaționale speciale reprezintă nevoile educaționale specifice ale copiilor cu dizabilități sau
cu potențial de învățare diferit. Aceste cerințe pot include:
Dizabilități fizice: Copii cu probleme de mobilitate, cum ar fi cei care folosesc scaune cu rotile.
Dizabilități senzoriale: Copii cu deficiențe de vedere sau auz.
Dizabilități intelectuale: Copii cu întârzieri cognitive sau tulburări de dezvoltare.
Tulburări de spectru autist: Copii cu tulburări din spectrul autist.
Tulburări de comportament: Copii cu tulburări de comportament care pot afecta învățarea și relațiile cu
ceilalți.
În România, integrarea copiilor cu CES în învățământul preșcolar este susținută de Legea
Educației Naționale (Legea nr. 1/2011) și de Strategia Națională privind Educația Incluzivă. Aceste
documente oferă cadrul legal pentru asigurarea dreptului la învățare al tuturor copiilor, indiferent de
abilitățile lor.
Situatii dificile în integrarea copiilor cu CES:
Lipsa resurselor: Grădinițele se confruntă adesea cu resurse limitate, inclusiv personal insuficient
specializat pentru a lucra cu copiii cu CES. Această problemă poate duce la supra aglomerarea claselor
și la neglijarea nevoilor individuale ale copiilor.

238
Stigmatizarea și discriminarea: Copiii cu CES se pot confrunta cu stigmatizarea și discriminarea din
partea celorlalți copii. Această problemă poate afecta încrederea și bunăstarea lor emoțională.
Lipsa adaptării infrastructurii: Grădinițele pot să nu fie pregătite pentru a face față nevoilor de
accesibilitate ale copiilor cu dizabilități fizice. Acest lucru poate crea dificultăți în deplasarea și
participarea copiilor la activitățile grupei.
Probleme de comunicare: Copiii cu dizabilități de vorbire sau auz pot întâmpina dificultăți în
comunicarea cu cadrele didactice și cu ceilalți copii. Aceasta poate duce la izolare și frustrare.
Necesitatea adaptării programului: Copiii cu CES pot necesita un program de învățare adaptat la nevoile
lor specifice. Însă, în grădinițe cu resurse limitate, acest lucru poate fi dificil de realizat.
Tulburări de comportament: Copiii cu tulburări de comportament pot prezenta situații dificile în
gestionarea comportamentelor lor, afectând mediul de învățare al celorlalți copii.
Exemple de bune practici în integrarea copiilor cu CES:
Formare continuă a cadrelor didactice: Asigurarea unor programe de formare adecvate pentru cadrele
didactice pentru a le ajuta să înțeleagă mai bine nevoile copiilor cu CES și să dezvolte strategii eficiente
de predare și gestionare a claselor.
Asistenți personali: Asociațiile și organizațiile pot furniza asistenți personali pentru copiii cu CES, care
să îi sprijine în grădiniță și să îi ajute să se integreze mai bine.
Adaptarea infrastructurii: Investițiile în adaptarea infrastructurii grădinițelor pentru a face față nevoilor
de accesibilitate ale copiilor cu dizabilități sunt esențiale.
Colaborare cu părinții: Implicarea părinților în procesul de învățare și integrare a copiilor cu CES este
crucială. Comunicarea constantă și parteneriatul cu părinții pot duce la rezultate mai bune.
Grupuri mici de lucru: Organizarea de grupuri mai mici de lucru în care copiii cu CES pot beneficia de
atenția individuală a cadrelor didactice poate facilita învățarea și integrarea lor.
Concluzii:
Integrarea copiilor cu CES în grădinițele din România reprezintă o provocare complexă, care
necesită eforturi susținute din partea autorităților, cadrelor didactice, părinților și societății în general. Cu
toate dificultățile întâmpinate, integrarea eficientă a copiilor cu CES în mediul preșcolar aduce beneficii
semnificative pentru dezvoltarea lor personală și socială. Este esențial să se investească în resurse,
formare și conștientizare pentru a asigura că toți copiii au acces la o educație de calitate, indiferent de
cerințele lor educaționale.

TÂRGOVIȘTE – CETATEA DE SCAUN A VECHILOR VOIEVOZI

PROIECT EDUCAȚIONAL
Prof. înv. primar Simionescu Marinela
Liceul de Arte „Ionel Perlea” Slobozia
Județul Ialomița

Elevii claselor a IV-a din cadrul Liceului de Arte „Ionel Perlea” Slobozia au paticipat la excursia
organizată de cadrele didactice, cu tema „Târgoviște – cetatea de scaun a vechilor voievozi. Valori
culturale și spirituale”. Proiectul educațional a avut un caracter receptiv pentru studiul mănăstirilor,
monumentelor istorice şi culturale, a rezervaţiilor naturale din zona orașului Târgoviște, fiind vizate
obiectivele turistice: Târgoviște – Ansamblul Monumental „Curtea Domnească”, Grădina Zoologică,
Mănăstirea Dealu; Haimanale – Casa Memorială „I. L.Caragiale”.
Justificarea proiectului educațional a plecat de la faptul că interdisciplinaritatea este promovată
de învăţământul actual prin utilizarea informaţiilor din cadrul mai multor discipline, facilitând înţelegerea
acestora şi perceperea lor ca un întreg. Munca în echipă antrenează toţi elevii: pe cei curajoşi, stăpâni pe

239
cunoştinţele şi deprinderile lor, dar şi pe cei timizi, nesiguri, stârnindu-le interesul şi ajutându-i să
depăşească anumite bariere existente între ei şi restul clasei.
O activitate didactică bazată pe interdiciplinaritate şi munca în echipă este excursia. Conţinutul
didactic al excursiilor este mult mai flexibil şi mai variat decât al lecţiilor desfăşurate în sala de clasă,
elevii participând cu multă bucurie şi optimism la aceste acţiuni, lărgindu-şi în acest fel orizontul de
cunoştinţe prin contactul direct cu realitatea. Prin mijloacele atrăgătoare pe care le are la dispoziţie,
excursia înviorează activitatea şcolară, stimulează curiozitatea de a descoperi noi fenomene, formează o
atitudine ecologică pozitivă, prilejuieşte trăiri adânci ale unor sentimente patriotice.
Astfel, cu ajutorul excursiilor şcolare se dezvoltă spiritul de prietenie, de colectiv, de disciplină,
iniţiativă, precum şi deprinderi, proceduri gospodăreşti de la vârstă mică, toate acestea fiindu-le
folositoare în viaţă.
Proiectul educațional a avut ca scop cunoaşterea, înţelegerea şi aprecierea valorilor culturale,
istorice şi naturale ale țării, urmărind stimularea şi dezvoltarea pe multiple planuri a personalităţii
copilului, prin activităţi extracurriculare. Totodată, prin participarea elevilor la această activitate
extracurriculară, s-a urmărit formarea unor competențe generale precum: capacitatea de a reconstitui, de
a recapitula, de a aprofunda şi de a evalua monumentele istorice; de a le cultiva preţuirea şi dragostea de
frumos faţă de monumentele istorice şi culturale vizate, faţă de obiceiurile şi tradiţiile poporului nostru,
faţă de morala creştină românească şi faţă de natura patriei.
Proiectul educațional s-a desfășurat vizând anumite obiective operaționale cognitive: să identifice
principalele elemente fizico-geografice ale zonei; să observe principalele obiective istorice, economice,
culturale ale zonei; să valorifice intra şi interdiciplinar conţinutul informaţional dobândit; afectiv-
atitudinale: să manifeste interes pentru cunoaşterea frumuseţilor ţării noastre; să-şi reactualizeze lecturi
geografice, istorice şi literare despre elementele observate şi identificate; psiho-motorii: să contribuie la
dezvoltarea simţului de orientare geografică; să-şi dezvolte capacitatea de educaţie ecologică.
La sfârşitul proiectului educațional, elevii au fost capabili: să indice poziţia municipiului
Târgoviște, desprinzând conexiunile dintre mediul geografic şi om; să comunice, folosind diverse metode
şi mijloace de învăţământ, fondul general de cunoştinţe privind semnificaţiile, particularităţile şi
importanţa principalelor monumente istorice, de cultură, vizitate; să demonstreze capacitatea de a
înţelege, de a compara, de a distinge particularităţile şi elementele comune ale monumentelor istorice şi
culturale; să aprecieze morala creştină românească şi frumuseţile florei şi faunei acestei părţi a ţării; să
valorifice intra- şi interdisciplinar conţinutul informaţiilor istorice, etnografice, folclorice, geografice,
geologice, literare, religioase etc.; să motiveze de ce cunoaşterea şi ocrotirea monumentelor istorice,
religioase, folclorice, etnografice, ale mediului înconjurător reprezintă îndatoriri elementare ale fiecărui
locuitor al ţării.
Rezultatele scontate ale proiectului au fost atinse: cultivarea sentimentului de mândrie patriotică
prin declanşarea de emoţii, aprecieri asupra frumuseţilor fizice, economice, religioase ale teritoriului
patriei şi împletirea cu elemente de istorie a trecutului şi prezentului poporului român; formarea
deprinderilor de observare, de sesizare a aspectelor fizico-geografice, ecologice, de poluare a mediului
şi cultivare a unei educaţii ecologice; formarea deprinderii de comportare civilizată, corectă, de integrare
în structura unui grup turistic, de cooperare şi respect.
Evaluarea proiectului s-a realizat prin: completarea portofoliilor personale şi pe discipline;
compuneri, versuri, desene, album foto. Impactul proiectului asupra elevilor a fost cel scontat: realizarea
de colecţii, portofolii, albume, jurnale; dobândirea de noi cunoştinţe prin perceperea directă a obiectivelor
şi fenomenelor, realizând calea dialectică a cunoaşterii; conştientizarea valorii inestimabile a
frumuseţilor şi bogăţiilor naturale şi culturale ale orașului Târgoviște și împrejurimile acestuia;
aprecierea și prețuirea naturii, dar mai ales a eforturilor strămoșilor pentru păstrarea unității naționale .

240
 ACTIVITĂȚILE EXTRAȘCOLARE ÎN MEDIUL PREȘCOLAR

Prof. înv. preșcolar Sloată Dumitra-Daniela

Grădinița cu Program Prelungit Nr. 47 Brăila
Județul Brăila

Grădinița este ca o lume fermecată, plină de basm şi feerie, este lăcaşul unde se pun bazele
,,clădirii” fizice şi spirituale a ,,puiului de om”. Educatoarea, modelatoarea de suflete şi minţi, ştie, cu
mult tact şi răbdare, să-i treacă pragul acestui tărâm fermecat pentru a îmbrăca haina plină de vrajă şi
mister a basmului, a jocului, a cântecului şi a poeziei. Activitățile extrașcolare sunt foarte importante
pentru dezvoltarea armonioasă a copilului.
Activităţile extrașcolare reprezintă activităţi complementare activităţii de învăţare realizată în
cadrul activităților pe domenii experențiale. Ele urmăresc lărgirea şi adâncirea nivelului de cunoştinţe,
informaţii al copiilor, îi atrag spre folosirea timpului liber în mod util şi plăcut, îi apropie de viaţa socială,
culturală a comunităţii în care trăiesc, contribuie la formarea personalităţii în dezvoltare a preşcolarilor.
După părerea mea acestea se deosebesc de cele curriculare prin varietatea formelor şi a conţinutului,
prin durata lor, prin varietatea locaţiilor în care se desfăşoară, metodele folosite şi prin raporturile de
colaborare, de apropiere, de încredere şi de prietenie dintre copii, educatori, colaboratori.
Pentru a putea fi posibilă modernizarea şi perfecţionarea procesului instructiv-educativ, este
necesar să îmbinăm activităţile şcolare cu activităţile extraşcolare. În zilele noastre, eficienţa educaţiei
depinde de gradul în care se pregăteşte copilul pentru participarea la dezvoltarea de sine şi de măsura în
care reuşeşte să pună bazele formării personalităţii copiilor în acest cadru. În învăţământul preşcolar
avem misiunea de a-i forma pe copii sub aspect psihointelectual, fizic şi socio-afectiv, dar şi pentru o
mai bună integrare socială. Astfel, se impun activităţile extracurriculare, care nu sunt fixate în programă,
ci de copii, conform intereselor şi dorinţelor lor. De cele mai multe ori, conţinutul acestora poate fi o
continuare la un nivel mai înalt a ceea ce şi-au însuşit copiii în cadrul activităţilor didactice.
Educaţia extracurrriculară (realizată dincolo de procesul de învăţământ) îşi are rolul şi locul bine
stabilit în formarea personalităţii copiilor noştri. Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte
identificarea şi cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de viaţă
civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în diferite domenii. Începând de la cea mai
fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoştinţe punându-i in contact direct cu obiectele şi
fenomenele din natură. Trebuinţa de se juca, de a fi mereu în mişcare, este tocmai ceea ce ne permite să
împăcăm grădinița cu viaţa.
În multitudinea de activități extrașcolare se regăsesc vizitele la muzee, case memoriale, expoziţii
– organizate selectiv – constituie un mijloc de a intui şi preţui valorile culturale, folclorice şi istorice ale
poporului nostru. Ele oferă elevilor prilejul de a observa obiectele şi fenomenele în starea lor naturală,
procesul de producţie în desfăşurarea sa, operele de artă originale, relaţiile dintre oameni şi rezultatele
concrete ale muncii lor, stimulează activitatea de învăţare, întregesc şi desăvârşesc ceea ce copiii
acumulează în cadrul activităţilor.
Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau sportive, stimuleaza şi
orientează copiii spre unele domenii de activitate: muzică, sport, poezie, pictură. Excursiile contribuie
la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre frumuseţile ţării, la educarea dragostei, respectului pentru
frumosul din natură, artă, cultură. Prin excursii, copiii pot cunoaşte realizările oamenilor, locurile unde
s-au născut, au trăit şi au creat opere de artă.
În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, copiii pot reda cu mai multă creativitate şi
sensibilitate, imaginea realităţii, în cadrul activităţilor de desen şi modelaj, iar materialele pe care le culeg
sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de creaţie. La vârsta preşcolară, copiii sunt foarte receptivi

241
la tot ce li se arată sau li se spune în legatură cu mediul, fiind dispuşi să acţioneze în acest sens. Excursia
ajută la dezvoltarea intelectuală şi fizică a copilului. Ea este cea care îl reconfortează pe copil, îi
prilejuieşte însuşirea unei experienţe sociale importante, dar şi îmbogăţirea orizontului cultural ştiinţific.
Cu alte cuvinte complexitatea finalităților educaționale impune îmbinarea activităților școlare cu
cele extrașcolare. Astfel scopul activităților extrașcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale,
cultivarea interesului pentru acțiuni socio-culturale, facilitarea integrării în mediul școlar, valorificarea
talentelor personale și corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale. Prin aceste activități li se oferă
elevilor un alt mod de însușire a unor trăiri, valențe pozitive ale vieții, valori morale și nu numai.

ACTIVITATE MONTESSORI:
REALIZAREA FEȚELOR UMANE DIN MATERIALE DIVERSE
Prof. Smeu Izavela
Centrul Școlar de Educație Incluzivă „Sf. Vasile” Craiova
Județul Dolj

Această activitate este concepută pentru a face primii pași în educația Montessori, în mod jucăuș.
Este una dintre activitățile deconectate, iar modul în care este prezentată aici este în conformitate cu
principiile Montessori.
Ne dorim ca copiii să descopere acest instrument, mai ales să se joace cu personaje, costume, dar
și să descopere diferite moduri de a învăța și de a lucra la un proiect.
Obiectivul activității a fost introducerea activității pentru elevii de orice vârstă cu experiență
anterioară redusă sau fără experiență.
Materiale folosite: obiecte de zi cu zi.
Activități conexe: Marea poveste a tehnologiei
Ideea principală a acestei activități este de a realiza portrete semnificative prin aranjarea
obiectelor de zi cu zi în chipuri. Prin încorporarea obiectelor ca metafore, putem surprinde și comunica
caracteristici semnificative într-un mod ludic și vizual.
Puteți începe prin a-i ruga pe elevi să înceapă să își imagineze și să creeze fețe pe masă, folosind
materiale pe care le găsesc prin clasă sau pe care le-au adus de acasă.
Această activitate este o modalitate ideală de a aduce în clasă diferitele culturi ale copiilor. O
modalitate distractivă de a face acest lucru, și din moment ce creăm fețe, este să încercăm să creăm fețe
asemănătoare unor măști din diferite țări. Profesorul poate aduce în clasă măști din diferite culturi, sau le
poate cere copiilor să le cerceteze pe internet sau chiar să le ceară să aducă măști sau alte obiecte culturale
de acasă.
În grupuri, copiii pot începe să creeze modele care să semene cu măștile tradiționale, dar folosind
materiale de zi cu zi, sau pot lucra direct cu măști sau fotografii de măști și le pot modifica adăugând alte
obiecte deasupra.
Pentru materiale, lăsați-i pe copii să adune lucruri pe care în mod normal le-ar putea considera
gunoaie, cum ar fi jucării rupte și unelte vechi. Sau lăsați-i să iasă afară și să adune frunze și alte materiale
naturale. Odată ce au adunat o rezervă de obiecte cu care să exploreze și să creeze, pot începe să mute
lucrurile. Pot folosi mese sau o pot face pe podea.
Sugerați copiilor să schimbe proiectul între echipe. În acest fel, echipele sunt încurajate să
continue să lucreze la un proiect care a fost inițiat inițial de colegii lor. Acest lucru este interesant,
deoarece acest exercițiu îi încurajează să înțeleagă ce au făcut alți participanți și să urmărească o poveste
pe care a început-o altcineva.

242
 „Ceea ce este necesar este ca individul, încă din primii ani de viață, să fie pus în relație cu
umanitatea. [...] Copilul va avea o plăcere mai mare în toate materiile și le va învăța mai ușor, dacă va fi
determinat să realizeze cum au început să fie studiate aceste materii și cine le-a studiat." (Maria
Montessori, To Educate the Human Potential, p.17)

JOCUL ONLINE LA COPILUL DEFICIENT MINTAL

Prof. psihopedagogie specială Staicu Florina

Centrul Școlar de Educație Incluzivă Buzău
Județul Buzău
MOTTO
,,Copilul râde:
Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul
Tânărul cântă:
Jocul şi înţelepciunea mea e iubirea
Bătrânul tace:
Iubirea şi jocul meu e înţelepciunea mea”
Un loc binemeritat în obținerea succesului în activitatea instructiv educativă îl are jocul, prin
intermediul său copiii îşi îmbogăţesc experienţa cognitivă, îşi educă voinţa şi pe această bază formativă
îşi conturează profilul personalităţii.
Jocul este experiența cea mai valoroasă a copilăriei, deschide calea spre formarea și dezvoltarea
identității, forma cea mai practică de manifestare a copilului oferindu-i oportunități să pună în practică
posibilitățile sale reale. Copilul se joacă aproape tot timpul, este activitatea indispensabilă de a utiliza
timpul într-un mod plăcut hrănindu-i inteligența și dezvoltându-i personalitatea. Pentru copil nu există
diferenţe între a se juca şi a învăţa, el învaţă prin manevrarea obiectelor sau a ideilor pe care vrea să le
cunoască, treptat într-o manieră blândă îi construiește sentimentul de siguranță a forțelor proprii. Rolul
fundamental al jocului este de a dezvolta copilul atât în plan fizic cât şi psihic.
Creează unele conexiuni importante favorabile învăţării, prin joc copilul învaţă uşor fără să-şi dea
seama că are o sarcină de învăţat el continu să se joace. Pe lângă plăcere jocul permite să stimuleze
organele de simţ, corpului îi dă ocazia să parcurgă un număr mare de informaţii antrenându-i toate
simțurile și asociindu-le cu propriile trăiri. Prin joc învaţă să se concentreze, să-şi respecte rândul şi
partenerul de joacă, să-și construiască, perfectioneze continuu relațiile cu cei din jurul său. Ajută copilul
să se afirme îi educă sentimente,îi dezvoltă supleţea şi vigoarea, cunoaşte lucruri şi utilitatea obiectelor
din jur, îl învaţă să-şi perfecţioneze funcţiile cum ar fi mersul, echilibrul şi deprinderile manuale cât și
coordonările acestora. Creează utilităţi sociale prin stimularea tonusului muscular ,dezvoltă procesele şi
actvităţi psihice cum ar fi motricitatea, cunoaşterea, inventivitatea, creativitatea. Sunt forme specifice de
învăţare a comportamentelor sociale şi a modului de reacţie faţă de diverse aspecte ale lumii
înconjurătoare. Jocul este mecanismul de integrare a impresiilor ce acţionează asupra copiilor la diferite
vârste.
Activitățile educative școlare online reclamă noi modalități de proiectare și desfășurare sunt în
relație directă cu posibilitățile reale ale elevilor. Astfel încât să poată veni în întâmpinarea nevoilor
elevilor respectivi pe care le resimt în raport cu cerințele actului educațional. Acest proces presupune o
proiectare a actului educațional cât mai detaliată constând în pași mici adaptați posibilităților reale ale
copilului deficient mintal.

243
 O altă condiție este continuitatea activităților și trecerea la o altă activitate să se realizeze de la
simplu la complex progresiv. Astfel încât să se obțină minim progres creându-i copilului sentimentul
reușitei. Acest sentiment al reușitei devine punctul de plecare a mobilizării și implicării în actiunea
următoare. Devine propriul actor în procesul de învățare și dezvoltare.
Sistematizarea, coerența, rigoarea și accesibilizarea conținuturilor sunt elemente primordiale în
buna desfășurare a activității de învățare. Ce condiționează gradul de înțelegere, conștientizare,
participare, interiorizare și evolutie în planul cunoasterii din partea copilului deficient mintal.
Aceste condiții pot să fie îndeplinite cu ajutorul jocului și jocului didactic unde se realizează acea
ancoră între latura distractivă și cea de învățare.
Învățarea devine prin intermediului jocului mult mai plăcută, copilul deficient mintal devine mai
activ și implicat în rezolvarea sarcinii propuse.
Sarcina jocului este un motiv să meargă mai departe în procesul învățării, ea este asociată de o
imagine, un sunet, culoare ce devin mai atractive.
Dar la copilul deficient mintal sarcina trebuie să fie scurtă concretă, mesajul să conțină puține
cuvinte astfel încât să poată fi înțeles în totalitate.
Dacă mesajul are prea mulți distractori vizuali, sonori sau cromatici pot perturba capacitatea de
concentrare a copilului deficient mintal. Odată distrasă atenția mesajul nu mai este înțeles în totalitate și
poate fi fragmentat, ce duce la rezolvarea sarcinii eronată. Sunt situații când din mesajul transmis copilul
deficient mintal înțelege primul sau ultimul din acesta perturbând întregul mers al jocului.
Aceste neajunsuri, dificultăți întâmpinate de copilul deficient mintal, determină tulburări de
comportament, refuzul sau abandonul jocului.
Jocul trebuie dozat și integrat în activitățile educative astfel încât să îl motiveze pe copilul
deficient mintal să participe activ finalizând sarcina propusă oferindu-i acel feedback emoțional pozitiv.
Prin sentimentul reușitei copilul deficient mintal își consolidează încrederea în forțele proprii și
își dorește să mai repete experiența trăită.

Bibliografie
x Catalano H.,Albulescu I., 2018,Pedagogia jocului și a activităților ludice, București, Editura
Didactică și Pedagogică
x Catalano H.,Albulescu I., 2019,Didactica jocurilor, , Editura Didactică și Pedagogică
x Antohe, G., Barna, I., (2006, Pedagogia jocului, Editura Fundaţiei Universitare „Dunărea de jos”,
Galaţi.
x Seach D.,2011,Jocul interactiv pentru copii cu autism, Iași,Editura Fides
x Petrovici M.C.,2010, Niveluri ale înțelegerii, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică,
x Moțiu Socaciu O., 2010, Terapia prin joc la copilul cu ADHD,Iași, Editura Lumen

244
 MANAGEMENTUL ȘCOLAR
Înv. Stan Adela Georgeta
Școala Gimnazială „Prof. Univ. Dr. Gheorghe Beleiu” Poiana Vadului
Județul Alba

Formarea profesorului competent concertează dimensiuni variate: pregătirea de specialitate,

psihopedagogică, metodologică și practică. Pregătirea teoretică este continuă, iar pe durata carierei
aceasta este susținută de varietatea experiențelor și a confruntărilor școlare. Ca profesionist, educatorul
contemporan este definit prin trei tipuri de competențe:
x personale (responsabilitate, capacitate de a rezolva probleme, gândire critica și creativitate,
capacitatea de a iniția schimbări, empatie și toleranță);
x psihopedagogice și metodologice (cunoasterea psihologiei elevului, a dezvoltării personalității,
elaborarea experiențelor de învățare, comunicarea cu elevii, parinții și cu ceilalți factori ai
sistemului educațional, măsurarea progresului învățării etc.);
x cunostințe de specialitate aparținând ariei curriculare specifice pe care profesorul o traduce în
experiențe de învățare școlară.
Managementul sistemului și al instituțiilor de învățământ cuprinde: formularea clară a
finalităților, proiectarea rețelei institutionale, elaborarea conținuturilor invatării, asigurarea cadrului
legislativ-normativ, formarea inițială si pe parcurs a personalului de conducere si instruire, stabilirea unor
tehnici de evaluare care să permită reglarea pe parcurs a sistemului si procesului de invățământ si
optimizarea rezultatelor.
Planificarea și organizarea sistemului de învățământ cuprinde următoarele etape: definirea
obiectivelor generale, stabilirea strategiei de acțiune principală, implementarea acțiunilor concrete,
evaluarea rezultatelor, definitivarea deciziei. Planificarea educațională se realizează si la nivelul unității
de învățământ și la nivelul realizării concrete a procesului intructiv-educativ.
O a doua funcție specifică a managementului educațional este aceea de orientare metodologică a
procesului de invățământ care presupune atât acțiuni de informare, de evaluare, cât și de comunicare.
Această orientare metodologică a procesului de învățământ trebuie sa țină seama de caracterul planificat,
analitic, activ, permanent, global-integrator, adaptabil, simultan, deschis, in sistem de conexiune inversă.
Managementul poate fi definit ca arta de a face ca lucrurile să se realizeze în organizații prin
intermediul celorlalți, iar managerul este cel care procură, alocă și utilizează resurse fizice și umane
pentru a atinge scopuri. Trebuie să amintim câteva dintre noțiunile de bază ale domeniului, cum ar fi
funcții și domenii funcționale, roluri și calitåți manageriale. Funcțiile manageriale sunt clasele de
activități specifice unui subsistem organizațional destinate satisfacerii unei cerințe funcționale a
întregului sistem. Teoria managementului definește funcțiile manageriale pe douå dimensiuni esențiale:
„sarcină“ și „umană“. Dimensiunea „sarcină“ cuprinde funcțiile care satisfac cerințele funcționale
derivate din „rațiunea de a fi“ a organizației. Acestea sunt funcțiile clasice ale managementului:
proiectarea / planificarea, organizarea, conducerea operaționalå și controlul. Dimensiunea „umană“
cuprinde funcțiile care satisfac nevoile indivizilor și grupurilor care fac parte din organizația respectivă.
Acestea sunt: comunicare, motivare, participare (la nivelul individului), formarea și organizarea
grupurilor și echipelor, negocierea și rezolvarea conflictelor (la nivelul grupului).
Elementele definitorii ale managementului educațional pot fi sintetizate astfel:
x rezintă un complex de acțiuni concepute și desfășurate pentru a asigura funcționarea optimă, cu
eficiență maximă a sistemului educațional;
x pentru realizarea finalităților stabilite, utilizează cel mai eficient potențialul educaților,
educatorilor, ca și celelalte resurse;

245
 x structurează problematica educației, elementele procesului, factorii dupa criterii de eficacitate,
după particularitățile activității;
x complexitatea sa este dată de specificul dimensiunilor implicate ale problematicii educației
(psihologice, sociologice, etc.) de necesitatea cunoașterii interdisciplinare pentru concepere si
realizare;
x studiază conducerea educației, atât la nivel macropedagogic, cât și la nivel de acțiuni în cadrul
clasei;
x este un management participativ datorită naturii inerent umane a activitații educative, ca
finalizare, organizare, desfășurare, evaluare;
x ca disciplină, poate fi independent, pentru că are principii, conținut, metodologie, criterii adaptate
sau concepute specific, dincolo de determinarea interdisciplinară.
x poate fi considerat și disciplină fundamentală, pentru că apreciază condițiile teoretice și
metodologice generale, după care se pot elabora strategii, programe manageriale concrete;
x apelează la abordarea sistematică, ce determină ordonarea elementelor, a relațiilor, evidențează
problemele-cheie, poate aborda general și pe subsisteme activități cu deschidere și spre alte
sisteme;
x admite dinamismul în consolidarea bazelor sale teoretice și în construirea de modele strategice,
în găsirea de noi aplicații în domeniu;
x este integrativ, pentru că utilizează date, concepții, modele, metodologii din domenii conexe si
proprii, pe care le sintetizează specific;
x este prospectiv, pentru că anticipează strategii, metodologii, programe, proiecte, norme specifice,
din analiza direcțiilor de evoluție a sistemului educativ;
x este indicativ-instrumental, deoarece arată cum trebuie realizate obictivele, prin respectarea
principiilor, metodelor, criteriilor, resurselor;
x poate fi și metodologie a acțiunii, prin fundamentarea proiectelor de actiune concretă, de
organizare a sistemului pentru eficiență;
x este multifuncțional, prin descrierea, utilizarea, aplicarea mai multor roluri, atribuții, operații de
aplicare;
x sub aspect practic, poate fi semnul normativității, al operaționalității, al aplicativității pentru
rezolvarea situațiilor educaționale concrete, pentru depășirea empirismului și afirmarea
raționalității, creativității educatorului.
Rolurile managerului clasei
Organizarea și îndrumarea unei clase de elevi a devenit o activitate extrem de laborioasă și de
complexă care implică o multitudine de resurse individuale, de eforturi și actiuni din partea profesorului.
Cadrele didactice trebuie să se raporteze continuu la cel pe care îl educă, să stabilească relații de
colaborare cu părinții acestora și cu alți membrii ai comunității. Activitatea profesorilor vizează
individualității în formare, fapt ce impune o maximă responsabilitate. Managementul clasei de elevi a
fost definit ca un ”domeniu de cercetare in științele educației care studiază atât perspectivele teoretice de
abordare ale clasei de elevi, căt și structurile dimensional-practice, ale acesteia, in scopul facilitării
intervențiilor cadrelor didactice în situațiile educaționale concrete” (R. Iucu).
O atmosferă pozitivă în clasă este influențată de următoarele elemente: caracteristicile relațiilor
sociale din clasă; comportamentele elevilor în diferite situații școlare; tipul de autoritate exercitat; gradul
de încredere între cadrul didactic și elevi. În activitatea instructiv-educativă cu clasa de elevi, cadru
didactic desfășoară următoarele activități cu caracter managerial:
Planificare –planifică activitățile cu caracter instructiv educativ, determină sarcinile și
obiectivele pe variate niveluri, își structurează conținuturile esențiale, alcătuiește orarul clasei.

246
 Organizare –organizează activitățile clasei, fixează programul muncii instructiv-educative,
construiește și determină climatul și mediul pedagogic.
Comunicare –comunică informațiile științifice, stabilește canalele de comunicare.
Conducere –conduce activitatea desfășurată în clasă.
Coordonare –urmărește în permanență realizarea unei sincronizări între obiectivele individuale
și cele comune ale clasei.
Îndrumare –îndrumă elevii spre cunoaștere.
Motivare –motivează activitatea elevilor, utilizează aprecierile verbale și reacțiile nonverbale în
sprijinul consolidării comportamentelor pozitive.
Consiliere –consiliază elevii în activități școlare și extrașcolare.
Control –controlează elevii în scopul cunoașterii stadiului în care se află activitatea de realizare
a obiectivelor, precum și nivelurile de performanțe ale acestora. Controlul are un rol reglator.
Evaluare –evaluează măsura în care scopurile și obiectivele au fost atinse, prin instrumente de
evaluare sumativă, prin prelucrări statistice ale datelor obținute și prin elaborarea sintezei aprecierilor
finale.
Succesul activităților educaționale este asigurat de o cunoaștere și o aplicare adecvată a abilităților
profesorilor. Modul în care se comportă profesorul este esențial pentru atingerea obiectivelor activităților
de invățare. Pentru ca un profesor să servească drept model, este necesar ca acesta să fie plăcut și respectat
de elevii săi. Autoritatea cu care este investit profesorul prin rolul ce i-a fost atribuit e necesar să fie
dublată de un prestigiu ce trebuie câștigat.
O educație de calitate este nu numai aceea care asigură progresul în atingerea unor obiective
prestabilite ci și cea care își stabilește noi ținte și noi modalități de atingere a lor pe măsură ce societatea
se schimbă. Absența informației relevante, consistente și suficiente face imposibilă asigurarea calității.
Problemele transformării noianului de informații în cunoaștere utilă, prin utilizarea creativă a noilor
tehnologii dar și prin dezvoltarea capacităților umane în acest sens au determinat apariția unui nou
domeniu al managementului, managementul cunoașterii (knowledge management).
Evaluarea corectă a calității se poate face numai prin combinarea procedurilor de autoevaluare,
evaluare internă și evaluare externă deoarece rezultatele evaluării trebuie să fie asumate nu numai de
către evaluator (pentru îmbunătățirea operațiilor, pentru fundamentarea politicilor și strategiilor de
dezvoltare), ci și de către cel evaluat (pentru inițierea/continuarea/reorientarea procedurilor de dezvoltare
organizațională și personală). Este nevoie de criterii comune de evaluare și de valori împărtășite-deci de
o cultură comună a evaluării.
Un sistem fiabil de calitate se bazează în primul rând pe încredere. Trebuie să existe o încredere
reciprocă între actorii principali din sistemul românesc de educație (părinți-elevi-profesori-
administrație).
Am căutat ca fiecare elev să fie remarcat și valorizat ca persoană, ca individ și nu doar ca elev cu
drepturi și obligații în contextul școlii. Autocunoașterea se referă la procesul de explorare și structurare
a propriilor caracteristici în urma căruia rezultă imaginea de sine a persoanei. Imaginea de sine este
reperul esențial al autoreglării comportamentale și emoționale.

Bibliografie
x Manolescu, M., Bucur, C., Roșu, M., Molan, V., et al.(2012)- ”Organizarea interdisciplinară a
ofertelor de învățare pentru formarea competențelor cheie la școlarii mici” ICOS;
x Iosifescu, Ș., Rădulescu, E., Andrei, A. (2005) –”Management educațional”
x Cristea, S., (1996) ”Managementul organizațiilor școlare” EDP;
x Stan, N., (2010) ”Introducere în managementul educațional”;
x Stoica, M., (2002) ”Pedagogie și psihologie” Editura Gheorghe Alexandru;

247
 SUSȚINEREA SOCIO-EMOȚIONALĂ A ELEVILOR ÎN TIMPUL
ACTIVITĂȚILOR ON-LINE
Prof. înv. primar Stan Daniela
Școala Gimnazială ,,Eroilor” Lipănești
Județul Prahova

Școala a avut și are rolul și datoria de a-i pregăti pe copii să devină adulți înțelepți, responsabili
și empatici. Atât cadrele didactice, cât și părinții observă cu tristețe diferite fenomene în rândul elevilor,
precum lipsa motivației, anxietatea ridicată și chiar comportamentul agresiv.
Predarea la distanţă a fost o experienţă total diferită de predarea la clasă. Schimbarea rutinei
zilnice, sporirea nivelului de nesiguranţă, învăţarea la distanţă și distanţarea socială, au creeat numeroase
transformări în viaţa elevilor și a familiilor lor. I-a determinat atât pe adulţi, cât și pe tineri să se simtă
stresaţi, anxioși, temători și nesiguri.
În timp ce copiii trebuiau să participe la procesul educațional exclusiv online, aceștia
experimentau diverse dificultăți. În mediul digital, copiii erau atrași de o mulțime de stimuli vizuali și
auditivi, de informații foarte diverse. Raportându-ne la învățarea online, copiilor li se cerea să fie atenți
nu doar la conținutul materialelor predate, ci și la aspectele tehnice (de exemplu funcționarea audio-
video), fluxul concentrării fiind astfel afectat. Aveau nevoie de mai mult timp pentru a-și menține atentia
sau pentru a se concentra pe o sarcină specifică. Mulțimea sarcinilor și trecerea constantă de la o cerință
la alta făceau ca elevilor să le fie mai greu să se concentreze asupra unui singur lucru un timp mai
îndelungat. Aveau dificultati în prioritizarea sarcinilor, în structurarea lor (ex. pregătirea materialelor
pentru ore). Aveau dificultati în a analiza în profunzime materialele și sarcinile de lucru (ex. textele erau
citite superficial, în diagonala, ei mai mult le ,,scanau”).
În mediul on-line a crescut probabilitatea folosirii limbajului de tip telegrafic, elevii utilizând mai
frecvent răspunsurile simple. Vocabularul era mai restrâns, fiind utilizate frecvent aceleași cuvinte. Elevii
aveau nevoie de momente de pauză, lipsite de stimulare, în care să integreze informațiile recepționate,
iar expunerea constantă și îndelungată la mediul on-line contribuia la scăderea capacității lor de a asimila
noi informații.
Având în vedere aceste circumstanţe, a trebuit să luăm în calcul câteva recomandări generale
pentru a crea un mediu sigur de învăţare, iar noțiuni precum: cunoașterea de sine, conștientizarea socială,
abilităţile de relaţionare și luarea unor decizii responsabile au fost mai importante ca niciodată pentru
procesul de învăţare, ele având rolul de a ne ajuta să „navigăm” prin schimbare, nesiguranţă, stress.
Astfel, am încercat să conștientizăm întrebările elevilor, preocupările și temerile lor. Am înțeles
că era important sa îi încurajăm pe elevi să-și exprime emoțiile și alte sentimente puternice, susţinându-
și propriile păreri.
Era important sa ne conectăm cu ei și să aflăm ce gândesc și ce simt. Interesând-ne cu blândeţe
despre ce se petrecea în viaţa elevilor îi invitam să își împărtășească gândurile și sentimentele și să își
spună propriile povești. Unii elevi erau deschiși, alţii trebuiau să fie încurajaţi să vorbească. Îi încurajam
pe elevi să recunoască, să numească și să-și exprime gândurile și sentimentele pentru că astfel le poată
gestiona mai ușor.
Când nivelul de stres, anxietate, teamă și furie creștea, elevii trebuiau să știe că noi, profesorii din
viaţa lor eram prezenţi, disponibili și gata să le oferim informaţii exacte și sprijin atunci când aveau
nevoie. Am văzut că adoptarea unei atitudini iubitoare, non-judicative, interesate și calme avea un impact
pozitiv. Când ești un ascultător empatic, răbdător, prezent, grijuliu, curios, interesat cu adevărat, elevii
vor simţi că dorești să te implici și se vor simţi în siguranţă să se destăinuie.

248
 Din cauza presiunii acelor timpuri nesigure, era esenţial să transmitem nevoile și sentimentele
noastre cu mai multă grijă, astfel încât elevii să observe acest lucru. Era important ca elevii să simtă că
cineva înţelege ceea ce simt și experimentează și ei. Am învățat cu toții să ascultăm și să reflectăm.
Recunoscând gândurile și sentimentele elevilor, având reacţii similare le asiguram o stare de bine,
deoarece eram cu toţii în aceeași barcă.
Am înțeles cu toții că era responsabilitatea noastră, a profesorilor, să discutăm deschis despre
sentimente, să fim empatici, să stabilim legături și să îi sprijinim pe elevi pentru ca aceștia să poată
accepta mai ușor aceste schimbări, iar ei, elevii, să învețe să gestioneze factorii stresanţi, gândurile
negative și îngrijorările, acordând atenţie momentului prezent.

CUM AM DEVENIT UN PROFESOR MAI BUN

Prof. Stanciu Ștefania-Elena
Școala Gimnazială „George Emil Palade” Ploiești
Județul Prahova

Pe parcursul anilor au existat multe momente în care m-am îndoit de mine și eram hotărâtă să
renunț, convinsă fiind că toți se descurcă mult mai bine decât mine. Erau zile în care mi se părea că nimic
din ceea ce-mi propusesem nu funcționa. Din păcate, nimeni nu-mi spusese că aceste lucruri sunt firești
și că fac parte din traseul de inițiere al unui profesor. Atenția distributivă, capacitatea de a acorda un
feedback constructiv, evaluarea eficientă, comunicarea cu părinții și multe altele sunt lucruri care se
dobândesc prin muncă, de-a lungul timpului. Asta am aflat mult mai târziu. Din fericire, au existat colegi
care mi-au dat încredere în forțele proprii, susținându-mă și încurajându-mă, crezând în mine.
Am devenit un profesor mai bun atunci când: am încetat să nu mă mai compar cu colegii mei, pe
care îi credeam fără de greșeală în ceea ce fac; am învățat să îi ascult cu-adevărat pe elevi, aflându-le
astfel nevoile și validându-le emoțiile; am învățat să am răbdare mai întâi cu mine și apoi cu elevii
(rezultatele muncii se văd doar dacă ești dedicat și constant în ceea ce faci); am învățat să-mi asum riscuri,
încercând lucruri noi (doar în felul acesta am văzut ce funcționează și ce nu, la clasa mea); am stabilit cu
elevii reguli și limite clare, creând totodată și o relație apropiată, bazată pe respect reciproc și onestitate;
am schimbat periodic modul în care abordez anumite teme, încercând să am de fiecare dată un element
inedit, care să le stârnească elevilor curiozitatea; m-am documentat, citind literatură de specialitate din
domeniul educației și al psihologiei; am început să le creez elevilor „mici momente de glorie” -
sărbătorim fiecare reușită de-a lor etc.
Acestea sunt doar câteva din lucrurile pe care le-am învățat pe calea nu tocmai ușoară. Ar fi
minunat dacă în cancelarie ar exista o reală comunicare și nu doar formalism afișat. Sunt atâtea de învățat,
însă din diverse motive informația rămâne blocată: dacă spun că un elev îmi deranjează ora, oare acest
lucru nu mă face să par incompetentă în fața colegilor? dacă o voi întreba pe colega de matematică cum
se rezolvă algebric problema asta, nu cumva va crede că nu sunt în stare să predau matematica? ce va
gândi colegul despre mine, dacă îl voi ruga din nou să-mi explice cazurile substantivului?
O bună perioadă de timp m-am lovit de astfel de atitudini și am avut eu însămi astfel de
convingeri. Văzut din afară, microclimatul numit cancelarie pare locul unde se discută subiecte de interes
din sfera educației, se comentează ultimele decizii luate la nivel de minister. De fapt, lucrurile nu stau
tocmai așa. Din păcate... Iar educația va deveni una de calitate numai atunci când oamenii se vor schimba
și vor realiza că „împreună lucrurile se fac mai ușor”.
Comunicând ne vom face misiunea mai ușoară și vom ajunge la scopul comun și anume: o lume
mai tolerantă și mai primitoare.

249
 DASCĂLUL, DE PROFESIE ROMÂN. EDUCAȚIA GENERAȚIEI
MODERNE
Prof. Ștefan Georgiana
Grădinița cu Program Prelungit „Albinuța” Nr.1 Zărnești
Județul Brașov

Societatea în care trăim a evoluat mult. Timpul pare de neclintit în secolul XXI, în epoca vitezei,
a „generației moderne”... Trăim cufundați în dispozitive și gadgeturi de ultimă generație, copiii cresc și
ei și li se induce o realitate virtuală, li se „pune în mână” telefonul și „se educă singuri”. Totuși,
învățământul preșcolar nu prevede folosirea dispozitivelor de la o vârstă atât de fragedă, profesorii fiind
instruiți să folosească metode cât mai moderne, ancorate realității.
Cu toate acestea...noi generații, noi perspective... Noi perspective în cadrul învățării. Întrebarea
de pe buzele tuturor „Cum este mai util să învețe elevii?”. A preda presupune a avea un formator care să
dirijeze o acțiune care să conducă spre o învățare care să formeze cunoștințe, deprinderi, abilități. Datoria
cadrului didactic este de a oferi elevilor posibilitatea de a învăța prin descoperire, de a explora diversele
forme și subiecte, astfel încât educabilul să își extragă cele necesare și a găsi soluții în propria-i manieră.
Ca atare, educația din școli nu trebuie să se rezume sau să se oprească la transmiterea informațiilor de
către profesor, ci la explorarea și dobândirea de cunoștințe în manieră proprie, care să poată fi valorificate
în viața de zi cu zi.
Generația de astăzi este capabilă să-și găsească informația la tot pasul, aceasta fiind doar la un
click distanță de ei. De multe ori, noi ca și cadre didactice suntem în postura de „a ține pasul” cu noile
generații, cărora trebuie să le furnizăm informații cât mai actuale, transmise într-un mod cât mai atractiv.
Mai jos, am ales să prezint punctul meu de vedere legat de modificarea majoră resimțită în pragul
pandemiei de Covid – 19 care ne-a marcat viețile tuturor profesorilor!
Ultima experiență care și-a pus amprenta asupra mea a fost lansarea provocării de școală online,
care a venit în martie 2020, în momentul declanșării pandemiei de Covid – 19. Predarea sincronă aducea
cu sine o serie de măsuri, de implementări pe care trebuia să le respecte atât cadrul didactic, cât și elevul.
Pentru elevi „trecerea în online” era o idee grozavă, nu trebuiau să facă altceva decât să stea în fața unui
monitor și să asculte profesorul care predă. În schimb, pentru cadru didactic, ideea de online a adus cu
sine provocări precum: alegerea platformei de lucru, modul de organizare (sincron, asincron), prezentarea
materialelor, ș.a.
Pentru elevi, oportunitatea de a se afla în spatele unui ecran, i-a încurajat: cei timizi au avut curajul
de a se remarca, iar încrederea în sine s-a dovedit a avea un nivel mult mai crescut în mediul online.
Faptul că profesorii au putut fi în legătură permanentă cu părinții, a constituit un beneficiu, menținând
mereu o legătură atât între părinte – elev, cât și între părinte – profesor. Cu toate acestea, dezavantajele
sunt simțitoare în activitatea online. Faptul că din punct de vedere financiar, nu toți au posibilitatea
achiziționării unui dispozitiv electronic, aduce cu sine pierderea materiei și a legăturii directe cu școala.
Totodată, factori precum oboseala, stresul sau lipsa interacțiunii umane, au condus la producerea unui
dezechilibru între profesor – elev.
Conchid, prin a spune că acest învățământ online, este benefic în momentul în care elevul învață
singur, în particular, deoarece toate informațiile, lecțiile i sunt puse la dispoziție, iar acesta accesează
după bunul plac cele primite. Pentru părinți este benefic datorită faptului că sunt în permanență în legătură
cu profesorii și își pot menține o relație cu copiii, pot verifica lecțiile și pot oferi sfaturi mult mai ușor.
Perioada pandemică ne-a făcut pe noi, ca profesori să ne depășim limitele și să ne implicăm pe
cât posibil astfel încât educația să rămână în continuare acea cheie care poate deschide nenumărate uși!

250
PĂSTRAREA TRADIȚIILOR ȘI OBICEIURILOR LOCALE ȘI PROMOVAREA
ACESTORA DE CĂTRE COPII
Prof. Stoian Corina
Școala Gimnazială „Ștefan Luchian” Moinești
Județul Bacău

Zestrea unui popor este alcătuiă din valorile sale tradiționale și culturale: graiul, religia, portul,
tradițiile și obiceiurile. În contextul actual, într-o lume dominată de tehnologie și care tinde să se
uniformizeze, noi, ca indivizi, trebuie să fim preocupați în a ne păstra identitatea culturală, specificitatea
și valorile naționale. Pentru ca generațiile viitoare să cunoască rădăcinile poporului și evoluția sa istorică
de-a lungul vremii, dascălilor ne revine misiunea de a lăsa cât mai puțin posibil alterată zestrea amintită,
pentru a nu uita vreodată că am fost și suntem români. Valorile culturale ale României au fost păstrate
cu sfințenie de-a lungul secolelor, în special în nivel local, iar satele au fost cele care au reușit să conserve
tradițiile și elementele populare transmise, mediul urban preluându-le astfel din mediul rural.
Tradiţiile populare româneşti rămân zestrea nostră cea mai de preţ şi trebuie să facem tot ce ne
este cu putință pentru ca ele să se păstreze vii în mintea și sufletele copiilor şi a oamenilor. Patrimoniul
valoric naţional trebuie îmbogăţit şi transmis din generaţie în generaţie prin intermediul procesul
educaţional. Prin organizarea activităților extrașcolare și extracurriculare, dascălii au drept scopuri
renaşterea, valorizarea şi perpetuarea tradiţiilor de către copii, familiarizarea acestora cu valorile
naţionale materiale şi moral-spirituale; să le dezvolte spiritului civic și un comportament democratic; să
le trezească interesul pentru cunoaşterea istoriei locale.
În comunitatea moineșteană, copiii sunt promovați ca și valori, deoarece ei reprezintă generația
viitoare, a cărei sfântă datoria este de a păstra și transmite tradițiile și obiceiurile locale. În Moinești,
județul Bacău, se regǎseşte o comunitate în care valorile tradiționale au fost păstrate și sunt transmise din
generație în generație. Copiii, încă de la vârste fragede, sunt implicați și participă cu mult entuziasm în
activități legate de tradiții și obiceiuri locale, unde au prilejul să învețe dansurile populare locale, colinde,
cântece populare. Sărbătorile de iarnă constituie prilejul manifestǎri a numeroase obiceiuri locale, în care
copiii se regăsesc întru totul. În fiecare an, în Moinești, are loc între Crăciun și Anul Nou Festivalul
Obiceiurilor și tradițiilor, cu participarea a numeroase ansambluri din județul Bacău, care redau jocurile
specifice Moldovei (jocul Ursului, Capra, Jiienii etc.) cu o largǎ participare a comunității. De asemenea,
la începutul lunii septembrie au loc zilele orașului, în cadrul cǎrora se desfǎşoarǎ programe artistice și
Festivalul Moineșteanca; copiii poartă cu mândrie costumul popular cu prilejul acestor activități.
Școala Gimnazială „Ștefan Luchian” în care îmi desfășor activitatea este o școală a cărei trăsătură
specifică este implicarea activă în astfel de activități de promovare a specificului local, a tradițiilor și
obiceiurilor populare, alături și de alte instituții, prin multitudinea de activități școlare și extrașcolare pe
care le organizează, cât și prin intermediul proiectelor locale, județene și interjudețene tematice. La aceste
activități, atât școlare, cât și extrașcolare și extracurriculare copiii participă din proprie inițiativă și își
asumă singuri responsabilități. Dintre sărbătorile care oferă prilejul organizării unor astfel de activități
menționez sărbătorile de iarnă, Mărțișorul, Paștele. În comunitatea noastră se sărbătorește ziua Iei, au loc
șezători, iar toți cei implicați vin îmbrăcați în ie. Transferul de cunoştinţe prin intermediul activităţilor
şcolare şi extraşcolare, trebuie organizat astfel încât elementele de patrimoniul cultural să poată fi
valorificate atât de copii, cât şi de comunităţile locale .
Activităţile extraşcolare prezintă cel mai larg caracter interdisciplinar, pentru că oferă cele mai
eficiente şi oportune modalităţi de valorificare a tradiţiilor, obiceiurilor şi datinilor populare locale şi
naţionale. Prin întreaga sa activitate Școala Gimnazială „Ștefan Luchian” Moinești a oferit și oferă

251
numeroase ocazii în care elevii își pot dovedi talentul pe plan local, național și internațional și totodată
reușesc să contribuie la îmbogățirea vieții culturale a comunității.
Valorificând tradiţia folclorică cu copiii în cadrul numeroaselor activităţi şcolare şi extraşcolare,
reușim să realizăm un important act cultural şi educativ. Prin varietatea folclorului copiii pot cunoaște,
înțelege şi prețui mai mult trecutul și valorile spirituale ale poporului nostru, obiceiurile, sentimentele și
aspirațiile generaţiilor de ieri .
Simpozioanele care conțin și secţiuni axate pe teme de tradiţii și obiceiuri populare reprezintă
acţiuni educative de promovare a artei ca mijloc de păstrare a adevăratelor valori morale și culturale şi a
frumusetii relaţiilor interculturale și interumane.

PROIECT EDUCAȚIONAL „ECO-GRĂDINIȚA”

Prof. Stoica Carmen-Diana
Grădinița cu Program Prelungit Nr. 30 Galați
Județul Galați

Educația ecologică a copiilor, începând de la vârste fragede, este o necesitate stringentă, în

condițiile industrializării neraționale care produce dezechilibre în mediul înconjurător, în toate
componentele sale. Prin educația ecologică de la grădiniță, dorim să venim în întâmpinarea acestor
exigențe și copiii să conștientizeze că nu ocupă o situație privilegiată în natură, ci, ca orice ființă, depinde
de ea. Prin acest proiect la nivel de grupă se urmărește observarea naturii, a frumuseților ei, mai ales că
suntem în era vitezei și a tehnologiei, responsabilizarea față de mediul în care trăim, finalitatea fiind
formarea unui comportament adecvat prin derularea de acțiuni concrete de protecție a naturii și
conștientizarea interdependenței dintre calitatea mediului și calitatea vieții.
În luna octombrie, am realizat o vizită la Complexul Muzeal de Științe ale Naturii din Galați, cu
tema ,,Pe urmele toamne”. Prichindeii au observat mediul înconjurător curat și îngrijit așa cum ar trebui
să fie peste tot în jurul nostru, nu doar în grădini special amenajate. Au apreciat multitudinea speciilor de
arbori din „Zăvoi”, precum și flori, crizanteme multicolore, iazul din Grădina Japoneză unde au observat
o diversitate de pești și broaște țestoase. Chiar am surprins trilul unui scatiu și au fost tare încântați.
Astfel, au înțeles că natura înseamnă sănătate, energie, prietenie, relaționare, recreere, cunoaștere,
respect.
„Prietenii naturii se numesc ecologiști” a fost o activitate de plantare de crizanteme, în curtea
grădiniței. Preșcolarii au înțeles importanța plantelor pentru planetă și au atașat mesaje ecologice fiecărei
flori.
„Cei 3 R” activitatea s-a desfășurat în grădiniță, cu ajutorul părinților care au adus deșeuri pe care
împreună cu copiii le-am selectat pentru reciclare, le-am reutilizare în activitățile noastre educative și am
încercat să conștientizăm și reducerea prin oprirea apei, cand săpunim mânuțele.
„România, țara mea” o temă îndrăgită de preșcolari, deoarece au putut aduce fotografii din
vacanțe, de la munte sau de la mare, dar din țara noastră. Așadar, au descoperit frumusețile, fauna și
vegetația, de pe meleagurile noastre prin intermediul materialelor prezentate de colegi. Eu am prezentat
imagini cu un mediu poluat cu exemple negative. Am urmărit stimularea imaginației, dezvoltarea
vocabularului și perceperea efectelor dezastroase ale activității omului asupra mediului.
„Ecologiștii grupei mărșăluiesc!” a fost un marș al celor mici, îmbrăcați în verde, cu flayere,
pregătiți să transmită adulților de pe stradă, informații despre cum putem proteja mediul, cum putem să-
l îmbunătățim, astfel încât să fim sănătoși, și natura, și oamenii. O activitate de înțelegere că mediul este
tot ceea ce consumăm, de la aer până la alimentație, haine, obiecte de igienă personală, un mediu sănătos,
înseamnă viață.

252
 La sfârșitul anului școlar am organizat, împreună cu părinții, un picnic, „Un fluture, o floare, o
rază de soare” prin care s-a urmărit conștientizarea activităților în aer liber pentru sănătatea corpului, s-
au pus sub lupă insecte diverse și o paletă largă de plante. Am adunat păpădii, pentru a le folosi în scop
medicinal.
Activitățile ecologice, în natură au un impact pozitiv asupra copiilor și bineînțeles și asupra
adulților. Astfel, fiecare om de la mic la mare poate contribui la misiunea nobilă de a apăra și ocroti
mediul înconjurător.

SOCIALIZAREA PRIN ACTIVITĂȚI EXTRAȘCOLARE

Prof. înv. primar Stratulat Mihaela
Școala Gimnazială Nr.1 Băneasa
Județul Galați

Consider această temă ca fiind mereu actuală deoarece școala trebuie să pregătească elevii pentru
societate. Maniera prin care un copil se adaptează la școală constituie interfața dintre individ și societate,
fiind cel mai important indicator cu privire la viitoarea sa conduită socioprofesională de adult.
Prin intermediul activităților școlare și extrașcolare se urmărește implicarea activă și afectivă a
elevilor în organizarea și desfășurarea unor acțiuni atractive și antrenante care să îi ajute la integrarea în
grupul școlar și pe viitor în societate.
Voi enumera aici câteva proiecte prin care elevii clasei pe care o conduc și-au adus contribuția,
astfel au făcut să întărească structura colectivului, să-i unească, să-i facă să relaționeze, să creeze bună
dispoziție.
,,Mici actori pe scenă”
Pentru acest proiect elevii au intrat în pielea personajelor, au interpretat roluri, au realizat
vestimentația necesară, au trăit emoția punerii în scenă a mai multor piese: ,,Capra neastâmpărată”,
,,Parada Anotimpurilor”, ,,Croitorașul cel Viteaz”, ,,Balul personajelor din povești” .
Acest gen de activități au ajutat elevii să se împrietenească, să li se contureze perseverența, să li
se clădească și să li se perfecționeze voința.
,,Prietenul meu, jocul”
Ținând cont de nevoia de mișcare, am considerat că jocurile motrice desfășurate sub formă de
întrecere au o influență deosebită asupra stării afective a elevilor, declanșând emoții, sentimente și
pasiuni care concură de fapt la o manifestare a personalității lor. În jocurile motrice sunt implicate toate
procesele psihice de la cele elementare senzații percepții, reprezentări, la cele superioare-gândirea
memoria imaginația. Jocurile îl pregătesc pe elev pentru activitatea social.
Nevoia de mișcare a fost satisfăcută și prin intermediul excursiei: Muzeul de Istorie Galați,
Muzeul de artă vizuală, Grădina Botanică, Biblioteca „V. A. Urechia”, dar și cu prilejul unor excursii în
natură: Faleza Dunării, Grădina Zoologică din Gârboavele etc.
Mișcarea și jocul ne-a însoțit chiar și pe scenele mai multor evenimente: „Sărbătoarea Bujorului”,
„Sărbătoarea Teiului” , unde mica noastră echipă de dansuri populare a scos în evidență faptul că suntem
păstrătorii unor tradiții frumoase moștenite de la moși strămoși.
Mărțișorul și mesajul ecologic
În cadrul acestui proiect elevii au dezvoltat abilități precum: confecționarea de mărțișoare din
materiale reciclabile, activități de ecologizare a unor spații, selectarea unor materiale reciclabile,
reutilizarea acestora prin confecționarea unor lucruri simple (mărțișoare): respectul pentru natură,
respectul pentru muncă, transmiterea unor mesaje ecologice prin intermediul mărțișorului, mesaje de
tipul: „Păstrați apele curate”, „Iubiți plantele, ele ne dau oxigen!”, „Mergeți pe jos!”, „Mersul este

253
sănătos!”, „Nu incendiați pădurile!”, „Plantează un pom, ca să respiri!”, „Autoturismele poluează!”,
„Faceți curat după orice popas în natură!” etc.
Fructe și legume vesele - expoziție din fructe și legume cu mesajul ,,Mâncăm sănătos”- cu ocazia
săptămânii fructelor. Elevii au strâns fructe și chiar au realizat din acestea diverse asemănări haioase
(puișori, bufnițe, omizi) etc. în cadrul unei expoziții, la care au participat părinții și colegii din celelalte
clasele .
Mesaje pentru România - Proiect realizat cu ocazia Zilei Naționale a României. Printre
obiectivele urmărite: dezvoltarea dragostei față de țara și poporul nostru; transmiterea unor mesaje pentru
viitor.
Consider că între socializare și educație există numeroase puncte commune. Educația este un
proces amplu de formare a copilului, iar omul nu se poate dezvolta ca ființă superioară decât sub
influența mediului social. Putem spune că educația este socializarea metodică a tinerei generații, educația
fiind mijlocul prin care societatea își reînoiește treptat condițiile propriei sale existențe.
Socializarea elevilor, ca proces educativ, este un obiectiv important al școlii, iar pentru realizarea
lui este necesar ca micului elev să i se creeze ambianța necesară în care să-și formeze un comportament
adecvat din punct de vedere social.

IMPACTUL ACTIVITĂŢILOR NONFORMALE ÎN EVOLUŢIA

PROGRESULUI ŞCOLAR
Prof. înv. primar Talagai Filiz
Școala Gimnazială Nr.1 Valu lui Traian
Județul Constanta

Educația este ansamblul de acțiuni și de influențe menite să permită ființei umane să-și dezvolte
capacitățile fizice și intelectuale, dar și sentimentele și atitudinile morale și estetice, în scopul
responsabilizării și integrării sociale optime ca cetățean. Educaţia, sub toate aspectele ei, se constituie
într-o realitate dinamică a provocărilor culturale, sociale și cunoaște o multitudine de situații de învățare
care sunt realizate prin cele trei forme ale acesteia: Educaţia formală, Educaţia nonformală, Educaţia
informală.
Repere teoretice
Una dintre cele trei forme ale educației, cea nonformală, furnizează oportunități de învățare
variate și este mult mai mult centrată pe interesele și dorinţele celui care învață. Etimologic, termenul de
nonformal își are originea în latinescul nonformalis, preluat cu sensul în afara unor forme special/oficial
organizate pentru un anume gen de activitate.
Nonformal desemnează o realitate educațională mai putin formalizată dar întotdeauna cu efecte
normativ-educative. Implică activități și acțiuni pedagogice specifice, proiectate de cadre specializate,
aflate în raporturi de: a) complementaritate cu cele realizate riguros și ierarhic, la nivel de educație
formală; b) deschidere față de informațiile furnizate de educația informală, în termeni de influențe
spontane. Una dintre caracteristicile specifice educației nonformale se referă organizare, aceasta fiind:
flexibilă, adaptată/adaptabilă la resursele pedagogice existente și la opțiunile elevilor și ale comunității
educative locale și urmărește: aprofundarea, extinderea, aplicarea conținuturilor, experimentarea mai
multor metode și tehnici didactice bazate predominant pe cercetare și acțiune, evaluarea neformalizată
care încurajează stimularea psihologică a elevilor, asigurarea progresului colectiv și individual.
Planificarea neformalizată este o altă caracteristică specifică educației nonformale. Aceasta este
flexibilă, cu libertate de decizie și de experimentare; implică programe deschise spre aplicabilitate socială

254
și interdisciplinaritate, cu o arie tematică largă, tehnologică (socioprofesională), estetică (artistică),
psihofizică (sportivă), dar și moral-civică, politică, juridică, economică, religioasă etc.
Realizarea neformalizată, o altă caracteristică a educației nonformale, este flexibilă și bazată pe:
obiective generale; obiective specifice de educare a generațiilor pentru o existență sănătoasă în plan
moral-intelectual-tehnologic-estetic-psihofizic, deschidere largă spre mediul social, valorificată pozitiv,
informativ și metodologic, în perspectiva educației permanente și evaluare formativă, continuă, cu
funcție de reglare-autoreglare permanentă a activității. Merită a fi amintite și câteva avantaje ale
educaţiei nonformale în învățământul preșcolar care înglobează bifarea tuturor deprinderilor specifice
sistemului tradițional de învățământ, cu un aport suplimentar de abilități câștigate în condițiile unei
libertăți de exprimare maxime:
x este centrată pe procesul de învățare, nu pe cel de predare, solicitand în mod diferențiat copiii;
x dispune de un curriculum la alegere, flexibil și variat propunându-le copiilor activități diverse și
atractive, în funcție de interesele acestora, de aptitudinile speciale și de aspirațiile lor;
x asigură o rapidă actualizare a informațiilor din diferite domenii fiind interesată să mențină
interesul copiilor, punând accentul pe aplicabilitatea imediată a cunoștințelor și nu pe memorarea
lor.
Din sfera activităților nonformale prin care se pot identifica și cultiva, amintim: aptitudini, talente,
se stimulează și dezvoltă comportamentului creativ al copiilor, amintim: cercuri literare și artistice;
competiții și evenimente culturale; competiții sportive; serbări organizate cu diferite prilejuri; expoziții;
plimbări, excursii, drumeții sau tabere; ateliere practice (de pictură, cusături); vizite la muzee; proiecte
și parteneriate educaționale; organizarea unor jocuri potrivite fiecărui nivel de vârstă; vizionarea unor
spectacole de teatru; concursuri; activități de voluntariat desfășurate cu scopul ajutorării unor persoane
aflate la nevoie, în folosul comunității locale sau a protejării mediului înconjurător.
Concluzii
Activitățile nonformale contribuie la dezvoltarea abilităților de cunoaștere, a limbajului, a trăirilor
afective, a capacității de interrelaționare a copiilor, la dezvoltarea armonioasă a personalității lor.
Educația nonformală în şcoslă, prin activitățile desfășurate, oferă un câmp motivațional mai larg și mai
deschis procesului de formare-dezvoltare a personalității copiilor, având o capacitate rapidă de receptare
a tuturor influențelor pedagogice informale, aflate uneori într-o expansiune cantitativă greu controlabilă.
Activitățile nonformale sunt accesibile tuturor copiilor și sunt caracterizate de adaptabilitate fără a
impune restricții sau condiționări și oferă perspective și oportunități noi, unele completând chiar unele
lacune din activitatea formală. Vârsta şcolarităţii reprezintă vârsta la care este imperios necesară
stimularea potenţialului creativ al copilului, neevidenţiat sau neexprimat prin cunoaşterea şi stimularea
aptitudinilor, prin mobilizarea resurselor latente prin susţinerea manifestărilor sale, printr-o motivaţie
intrinsecă. De aceea, această perioadă trebuie fructificată din plin iar activităţile nonformale pot constitui
un mijloc eficient, alături de celelalte preocupări în care este implicat copilul de vârstă şcolară.

Bibliografie
x Albu, G., (2005). O psihologie a educației, Editura Institutul European, Iași
x Chiş, V., (2002). Provocările pedagogiei contemporane, Editura Presa Universitară Clujeană,
Cluj-Napoca
x Cristea S., (2016). Pedagogia/ Științele pedagogice/Științele educației, Editura Didactică
Publishing House, București
x Cristea S., (2017). Conținuturile și formele generale ale educației, Editura Didactică Publishing
House, București

255
 DASCĂLUL UNEI GENERAȚII ALPHA

Prof. Tamaș Marinela Florina

Grădinița cu Program Prelungit Nr. 14 Brașov
Județul Brașov

Principalul scop al educației este să creeze indivizi capabili de lucruri noi, nu de repetarea a ceea ce au
făcut alte generații. – Jean Piaget

A fi dascăl pentru o generație de copii născuți în anul 2020 este, într-adevăr, o mare provocare,
dar și o binecuvântare.
Caracteristicile generale ale acestei generații ne aduc în prim plan copii activi, conectați la
tehnologie, la tot ce însemnă device-uri, copii pentru care dimensiunea vizuală a informației joacă un rol
esențial atât în comunicare, cât și în învățare. Dată fiind conectarea digitală, încă de la naștere, cu
tehnologia, generația Alpha se definește prin următoarele caracteristici specifice: dorința de a îmbrățișa
profesii noi, de a pune accent pe abilitățile dobândite în detrimentul calificativelor, de a sparge limitele
dimensiunilor socio-emoționale prin traversarea granițelor geografice și demografice, dar și dorința de a
dobândi abilitățile necesare păstrării unui mediu înconjurător sigur pentru generațiile viitoare.
Iată-mă la început de an școlar cu o generație majoritar născută în plin lockdown pandemic,
străduindu-mă să mă conectez la nivel emoțional, relațional cu acești copii minunați. Prima concluzie la
care am ajuns în septembrie, după prima zi de grădiniță, desi pripit trasă, a fost aceea că acomodarea
copiilor cu spațiul grădiniței și cu personalul va dura mult mai mult fără activarea vreunui device care să
le inducă copiilor starea de confort emoțional. Am observat în următoarele zile că cei mici se linișteau
mai repede din plâns când auzeau la laptop melodiile pe care le ascultau foarte des acasă, ba chiar
ștergându-și ochișorii se mișcau în ritmul muzicii, fredonând deseori melodia și încercând să îngâne
câteva cuvinte din cântec. Mulți dintre ei la vederea laptopului au avut intenția de a apăsa pe taste într-
un mod firesc, înnăscut. Iată că după primele zile dintr-un septembrie călduros am găsit o primă
întrebuințare a ulilizării tehnologie în scop educativ, fiind conștientă că trăim într-o eră digitalizată și că
noi, dascălii trebuie să ne adaptăm din mers la schimbările survenite și la cerințele noilor generații.
Bineînțeles că diferența dintre generații o vedeam în preocupări zilnice ale preșcolarilor, eu
făcând parte din generația copiilor care utilizau cărțile pentru lectură și târziu în devenirea mea ca dascăl
am avut acces la calculator, informații digitalizate și internet. Marele psiholog Jean Piaget care avut o
deosebită contribuție în domeniul psihologiei dezvoltării puncta faptul că adulții nu trebuie să se
canalizeze în educația copiilor pe repetarea a ceea ce au făcut alte generații, ci trebuie să faciliteze situații
noi de învățare care să îi stimuleze pe copii să creeze lucruri noi. Pornind de la cuvintele lui Jean Piaget
și de la analizarea trăsăturilor caracteristice generației Alpha am gândit în activitatea mea didactică, la
grupă situații de învățare care să împletească armonios metodele tradiționale cu cele moderne, resurse
materiale palpabile cu resurse digitale calitative, activitățile ludice cu momente din zi când accesam un
joc educativ în format digital. Cerințele actuale ale societății și personalitățile puternice ale copiilor au
schimbat cu totul misiunea învățământului românesc, punându-se accent de timpuriu pe felul în care se
învață, pe înțelegerea mesajului transmis sau citit și mai puțin pe acumularea de cunoștințe prin memorare
mecanică.
În perioada pandemie, preconizând oarecum efectele acesteia asupra actului de învățare am
utilizat și creat resurse digitale pentru a ține legătura în permanență cu preșcolarii grupei și am deschis
un canal de YouTube cu povești și materiale digitale necesare temelor abordate pe parcursul unui an
școlar pe care le utilizez cu succes în activitatea educativă actuală împreună cu preșcolarii grupei mici.

256
O altă aplicație prin care am realizat resurse digitate pe care le utilizez cu preponderență în activitățile de
consolidare și evaluare cu ajutorul căreia captarea atenției copiilor se realizează mult mai ușor este
aplicația: Wordwall. De asemenea, organizarea de activități extrașcolare în perioada Școlii Altfel cu teme
ca: „Micul informatician”, „Cine răspunde câștigă!” au avut impact pozitiv la nivel de grupă.
Principala îngrijorare a părinților, dar și a cadrelor didactice legată de crearea dependenței la copii
de aparatele conectate la internet chiar de vârste fragede nu este pe deplin justificată pentru că în mâna
noastră, a adulților stă impunerea cu blândețe a unor limite între real și digital, între timpul petrecut în
fața jocului pe calculator și timpul petrecut în jocul cu prezență fizică, cu alte cuvinte, organizarea
programului unui copil stă în mâna adultului fără ca acesta să se simtă îngrădit.
Concluzionez, că nimic nu este mai dăunător în relația copil–educatoare decât o atitudine rigidă
din partea adultului în fața schimbărilor aduse de vremuri, de aceea consider că este timpul să „creștem”
odată cu ei.

ALEXANDRU IPSILANTI ȘI ÎNVĂȚĂMÂNTUL ROMÂNESC

Prof. Tănase Daniela
Colegiul Tehnic „Costin D. Nenițescu” Pitești
Județul Argeș

Restrâns teritorial și în conflict cu puterile creștine, Imperiul Otoman a urmărit să aibă un control
cât mai strâns asupra Tărilor Române. Pentru că elitele românești nu se mai bucurau de încredere, turcii
au hotarât să le înlocuiască cu domni fanarioți, de origine grecească , care funcționa de mai multe secole
în slujba Imperiului. În acest context, în secolul al XVIII-lea, sub impulsul transformărilor economice si
sociale, dobândirea unei culturi solide era în Țările Române o necesitate si se făceau eforturi serioase
pentru extinderea învățământului în rândul tuturor păturilor sociale. Învățământul, în ambele sale forme,
elementar si superior, s-a bucurat de sprijinul domniei. Acest efort era cu atât mai important cu cât în
sudul Dunării, în pasalâkurile otomane nu existau școli publice pentru creştini. Mulţi tineri din sudul
Dunării veneau si urmau cursurile şcolilor elementare sau ale Academiei domneşti existente la Bucureşti.
Dintre personalitatile princiare fanariote ce au populat veacul al XVIII -lea în Principate, o figură
cu totul remarcabilă se impune cu pregnanță: Alexandru Ipsilanti. Familia Ipsilanti își are originea în
provincia Trapezunt din Nordul Asiei Mici, mai precis în localitatea Zpsala, de unde, se pare, își trage și
numele. Membri ai familiei au ocupat funcții la curtea bizantină din Constantinopol. Dupa 1204, odată
cu ocuparea capitalei de către franci, Ipsilanti vor însoți pe Alexios Comnenul în Nordul Asiei Mici,
fondând împreună Imperiul de la Trapezunt. După ocuparea acestuia de către turci în 1665, familia se
instalează la Constantinopol, ocupandu-se cu comerțul, pentru ca, mai apoi, mulți membri ai familiei să
ocupe funcții publice în capitala otomană. Dintre aceștia, menționăm numele lui Triandafil Ipsilanti, și
al nepotului sau Hagi Ioan, negustori bogați cu proprietăți și corabii la Constantinopol. Printre fiii
acestuia din urma găsim pe un anume Constantin care, în 1737 ocupa funcția de hatman și pârcălab al
Sucevei. Unul dintre cei cinci copii al lui Constantin, Ioan, căsătorit cu Sdmaranda vor fi părinții
viitorului principe Alexandru Ipsilanti. Rămas orfan la vârsta de nouă ani, Alexandru va primi, prin grija
mamei sale, o educație deosebită, în sensul formării sale pentru a putea îmbrățișa o carieră în
administrația otomană. Cum cunoașterea limbilor occidentale constituia un atu indispensabil în lansarea
spre funcțiile de dragoman al Porții, Alexandru va excela în însușirea limbilor italiană și franceză,
arătându-se preocupat însă și de arabă și persană, greacă veche și literatură turcă. Totodata el își va
manifesta interesul pentru filozofie și științe, fiind receptiv la cele mai avansate teorii politice ale
timpului .

257
 Descris drept un „înţelept“, „bun gospodar“ şi „un om de mare cinste“, Alexandru Ipsilanti este
unul dintre puţinii fanarioţi lăudaţi în unanimitate de istorici. Separarea litigiilor civile de cele penale,
sporirea numărului instanţelor de judecată, introducerea salariilor pentru funcţionari şi reorganizarea
învăţământului sunt câteva dintre reformele apreciate ale domnitorului, privite ca paşi importanţi spre
modernitate.
Într-un cadru geopolitic complicat, cu o ţară devastată de războiului ruso-turc din 1768-1774, cu
numeroşi locuitori fugiţi din calea invadatorilor şi nedorit de boieri pe tronul Munteniei, Alexandru
Ipsilanti ajunge la cârma Ţării Româneşti în 1774 şi reuşeşte în cei aproape opt ani de domnie să
dovedească iscusinţă, deosebite calităţi administrative şi un caracter vizionar, influenţat de politica
reformatoare promovată de despoţii iluminaţi europeni. Asta îl face pe Alexandru Ipsilanti şi singurul
domn fanariot apreciat de Mihail Kogălniceanu, unul dintre promotorii paşoptismului ce condamna cu
fermitate, de-a lungul secolului următor, perioada fanariotă, descriindu-l ca „un om de mare cinste, având
toate virtuţile şi talentele necesare unui şef de stat“.
În ciuda celor trei domnii pe care Alexandru Ipsilanti le-a avut în Ţara Românească (1774-1782
şi 1796-1797) şi în Moldova (1786-1788), doar prima se remarcă prin realizări importante.
„Pravilniceasca Condică“ sau „Mica rânduială juridică“, considerată primul Cod civil din spaţiul
extracarpatic, este cea mai cunoscută iniţiativă a activităţii sale politice, reprezentând începutul unui
proiect mai amplu al domnitorului de reorganizare a Ţării Româneşti cu numeroare reforme în plan
juridic, cât şi administrativ, fiscal şi cultural.
Consecvent principiilor iluministe şi conştient de importanţa educaţiei pentru prosperitatea
principatului, reorganizarea învăţământului muntean este indiscutabil una dintre priorităţile lui
Alexandru Ipsilanti. Astfel, chiar din primul an al domniei sale, el porunceşte mitropolitului Grigorie al
II-lea să cerceteze şi să arate care este situaţia Academiei domneşti. Găsind şcoala superioară părăsită şi
numai cu doi dascăli şi câţiva elevi, acesta decide formarea unei epitropii de opt boieri care hotărăsc
ridicarea unui nou sediu al Academiei la Sf. Sava, dotat cu toate utilităţile necesare, care să permită
profesorilor şi elevilor, pe lângă buna desfăşurare a cursurilor, şi cazarea în incinta clădirii. Noua
Academie urmează să aibă nouă dascăli – doi de gramatică, doi de matematici (aritmetică, geometrie şi
astronomie şi istorie), unul de fizică, unul de teologie şi trei de limbile latină, franceză şi italiană.
Cursurile vor dura 15 ani, iar absolvenţii vor putea apoi să-şi aleagă o carieră în „partea bisericească sau
politicească“. Cât despre elevi, 75 dintre aceştia, aleşi din rândul boierilor scăpătaţi, negustorilor, sau
străinilor săraci, urmau să fie susţinuţi prin burse. Fondurile pentru plata profesorilor, hrana şi
îmbrăcămintea elevilor erau strânse din contribuţia de 10.000 de lei pe an a mănăstirilor şi a celor 3.500
de preoţi din Muntenia, care contribuiau fiecare cu câte 3 lei, jumătate pentru şcoli şi cealaltă jumătate
pentru cutia milei, pentru orfani şi văduve. Pe această cale, mănăstirile erau scutite de orice altă dare
către stat. Pe lângă Academia de la Sf. Sava, se mai înfiinţează o şcoală de preoţi la Mitropolie şi două
şcoli inferioare la Craiova şi la Buzău.

Bibliografie
x Dondorici, Gheorghe, Orfanu, Mihaela, „Sinteze si teste de Istorie”, Ed. Gimnasium
x Giurescu, C. Constantin, „Istoria românilo”r (vol. I-III), Ed. ALL, București, 2019
x adevarul.ro
x www.scrigroup.com
x www.e-antropolog.ro

258
 ÎNTRE DORINȚE ȘI REALITATE

Prof. Târchilă Alina

Școala Gimnazială Nr. 163 București

Pentru mine a fi profesor a fost visul copilăriei devenit realitate. Poate că nu realizam ce înseamnă
a fi profesor, copil fiind aveam doar fascinația oamenilor minunați din fața mea care reprezentau o
fântână nesecată de cunoștințe, înțelepciune. Acești oameni minunați mi-au clădit oră cu oră viitorul, un
viitor care mă determină și astăzi să le urmez pașii. Ulterior am descoperit că nu doar profesorul își
îndrumă elevii, dar și elevii își modelează profesorii. Elevii sunt cei care ne fac zilnic să vibram la unison
cu personalitățile lor atât de diferite, să ne adaptăm vremurilor pe care le traversăm, și să răspundem
pozitiv în fața oricărei modificări care ne apare în cale. Bucuria de a contribui la creșterea cuiva mi se
pare foarte important. Profesorul aduce cu șine în sala de clasă pasiunea pe care nu o are oricine din
naștere, și împărtășește bucăți din experiența lui către cei care îi cer ajutorul. Profesorul nu oferă doar
cunoștințe, el împărtășește valori morale care să servescă drept temelie adultului în devenire.
Dacă ne dorim cu adevărat și iubim ceea ce facem, vom reuși să facem față tuturor provocărilor
și de ce nu, să devenim profesori de succes, adevărați facilitatori ai învățării, dar și îndrumători și
mediatori între școală, părinți și elevi. Lumea s-a schimbat mult, copiii se schimbă de la o generație la
alta. Totul depinde de noi dacă ne asumăm această schimbare, odată cu lumea.
Pentru profesor, cunoaşterea şi stăpânirea artei de a coordona o clasă este esenţială, deoarece
cunoaşterea managementului ca pe un proces complex nu înseamnă dirijism. Activitatea de management
a clasei de elevi este un ansamblu de acţiuni de planificare, organizare, îndrumare, control, decizie cu
privire la acţiuni susceptibile de a asigura atingerea scopului fixat. Profesorului îi revine sarcina şi
răspunderea integrării sale în faţa colectivul de elevi pe care îl îndrumă și urmează să-l închege. Într-un
colectiv format, cadrul didactic diriginte trebuie să devină unul dintre membrii acestuia, și îndeplinește
funcţii chiar în interiorul grupului clasei.
Dintre calităţile, cunoştinţele şi aptitudinile pe care trebuie să le deţină un cadru didactic, sunt
relevante: inteligenţa, memoria, spiritul de observaţie, capacitatea de concentrare. În managementul
grupurilor de copii, predomină activităţile de predare-învăţare-evaluare, însă activitatea profesorului la
clasă cuprinde nu numai operaţii de predare şi de evaluare, ci presupune şi culegerea de informaţii despre
elevi și familiile acestora, despre modul cum aceştia înţeleg lecţiile, cum se pregătesc, despre relaţiile
dintre copii etc., de unde rezultă posibilitatea profesorului de a identifica mai multe modalități de
intervenţie şi de luare a deciziilor.
Cercetările demonstrează că incidenţa ridicată a problemelor disciplinare în clasă are un impact
semnificativ asupra eficienţei predării şi învăţării. Astfel, s-a demonstrat că profesorii care se confruntă
cu asemenea probleme nu pot planifica activităţi educaţionale adecvate. De asemenea, aceştia tind să
neglijeze varietatea metodelor de organizare a conţinutului, solicită foarte rar elevii în discutarea şi
evaluarea materialelor învăţate. În plus, întelegerea temelor studiate nu este monitorizată cu consecvenţă.
S-a demonstrat că deprinderile consecvente de management şi de organizare reduc numărul
problemelor disciplinare. Având în vedere aceste date, se poate afirma că managementul conţinuturilor
nu se referă la deprinderile de a preda o disciplină,ci mai degrabă la acele deprinderi aplicabile tuturor
disciplinelor şi activităţilor. Atunci când optează pentru un stil de management al clasei, cadrele didactice
ar trebui să folosească un stil asertiv de comunicare şi de comportament. În plus, ar trebui să
conştientizeze în ce măsură îşi doresc să îi integreze pe copii într-o anumită activitatede învăţare, în
deplină concordanţă cu regulamentele impuse clasei/ grupei şi şcolii. Problemele de disciplină pot fi
rezolvate fie individual, fie în grup.

259
 Pentru a fi acceptat, un profesor trebuie să obţină răspunsuri pozitive de la subiecții învățării,
asteptările întregii comunități fiind unele uriașe. Din partea profesorului se aşteaptă să menţină ordinea
atat pe durata orelor de curs, pe perioada pauzelor, cât și în cadrul activităților extrașcolare desfășurate.
Totodată menţinerea ordinii se dorește să nu se transforme într-un regim de disciplină prea aspră şi
represivă.

SĂ VREI SĂ FII DASCĂL

Prof . Teglaș Irina
Grădinița cu Program Prelungit „Prichindel” Jibou
Județul Sălaj

Scopul educaţiei ar trebui să fie pregătirea unor oameni care să acţioneze şi să gândească independent
şi care, în acelaşi timp, să vadă în slujirea comunităţii realizarea supremă a vieţii lor. – Albert Einstein
Calitățile unui bun profesor nu se rezumă doar la competența sa didactică și la pregătirea în
domeniul de specialitate, ci includ și capacitățile care țin de inteligența emoțională și socială – doar
împreună, acestea îl fac cu adevărat un profesor apreciat de către elevii săi.
Abilitățile sociale sunt acele abilități care ne ajută să interacționăm cu ceilalți. Unele dintre aceste
abilități sunt de bază, cum ar fi politețea–saluturile, a spune „te rog” și „mulțumesc”, stabilirea și
menținerea contactului vizual, manifestarea interesului față de celelalte persoane: a-i întreba cum a fost
ziua lor, cum se gândesc ca s-au descurcat la un test, zâmbitul atunci când vedem o persoană cunoscută
etc. Altele sunt mai complexe, cum ar fi competențele pe care le folosim pentru a negocia într-o situație
conflictuală. Unele persoane învață abilitățile sociale cu ușurință, în timp ce alții găsesc interacțiunea cu
ceilalți ca fiind foarte solicitantă și pot avea nevoie să lucreze la dezvoltarea abilităților lor sociale în
mod conștient.
Esențială este și stăpânirea limbii române. În utilizarea limbii române, scrise și vorbite, profesorul
trebuie să fie exemplar, indiferent de disciplina sa. El este atent la calitatea limbii în fața elevilor săi.
Indiferent dacă prezintă cunoștințe, oferă explicații sau dă sarcini de lucru, se exprimă în mod clar și
precis, ținând seama de nivelul elevilor săi. El poate descrie și explica clar și simplu, indiferent de
diversitatea interlocutorilor săi, în special părinților.
Printre abilitățile sociale pe care le consider importante pentru asigurarea reușitei pe plan
profesional, ar fi comunicarea. Aceasta este probabil cea mai elementară abilitate socială. Simțul
comunicării ne permite să discutăm cu colegii, să-i convingem pe alții să ne asculte ideile, să ne sporim
simpatia. Capacitatea de a ne pune în locul elevilor este fundamentală.
Empatia este o alta abilitate socială. Cu cât avem o personalitate mai complexă, cu atât avem mai
multă experiență, cu atât mai mult vom putea identifica experiențele elevilor noștri și atitudinile lor în
situații diverse. Abilitatea de a ne pune în locul altei persoane poate pur și simplu să însemne că îi
respectăm părerea și să îi spunem că îi înțelegem poziția, chiar dacă nu o împărtășim. Este important să
știm cum să ne menținem calmul și să rămânem răbdători cu elevii, fiind totodată fermi cu aceștia. Vor
aprecia că venim cu soluții concrete în situațiile în care sunt stresați sau furioși. Totodată, trebuie să avem
răbdare cu elevii care pricep mai greu, cărora e necesar să le explicăm de mai multe ori o regulă nouă
sau o sarcină pe care o au de îndeplinit. Pentru a avansa în cariera noastră, trebuie să avem încredere în
colegii noștri și la rândul nostru să câștigăm încrederea colegilor, elevilor și părinților.
A auzi nu înseamnă să asculți. Cei mai mulți oameni aud ce spune interlocutorul lor și încep să
formuleze mental răspunsul chiar înainte ca acesta să termine să-și exprime ideea. Cheia este să ascultăm
– pentru a satisface cu adevărat așteptările, întrebările, comentariile interlocutorului nostru, trebuie să

260
ascultăm mai întâi și să înțelegem conținutul precis al mesajului său. Elevii trebuie ascultați și înțeleși.
Se întâmplă de multe ori ca tristețea, violența fizică sau verbală, rezultatele slabe să fie cauzate de
problemele din familie. Ei trebuie ajutați să recapete încrederea, să fie ajutați pentru un bun parcurs
școlar.
Elevii știu când ne pasă de ei. Dacă nu suntem cu adevărat interesați de ceea ce spun, gândesc sau
simt elevii noștri prin a pune întrebările corecte și a asculta răspunsurile – interacțiunea noastră va avea
efectul opus celui așteptat.
Cooperarea în cadrul colectivului de cadre didactice din care facem parte, realizarea și implicarea
în proiecte educative, colaborarea cu elevii și părinții in proiecte școlare și extrașcolare sunt aspecte
foarte importante privind reușita în plan profesional. Capacitatea de a preda in mod creativ si de a nu ne
limita doar la un monolog plictisitor este esențială în această perioadă în care copiii sunt tot mai atrași de
Internet. De multe ori, nu ceea ce spune un profesor este important, ci modul în care o spune.
Predarea unei lecții printr-un lung monolog (cum, din păcate, încă se întâmplă de cele mai multe
ori) nu stârnește interesul elevilor, mai mult, îi deranjează pe aceștia, căci se plictisesc repede și nu mai
au acea răbdare de a lua doar notițe și de învăța pentru ora următoare, la disciplina respectivă, pentru ei
înșiși, pentru viață. Trebuie să realizăm scenarii didactice atractive, să folosim mijloace audio-video, să
folosim învățarea bazată pe experiment, pe situații reale cu care ei se vor confrunta. Modul în care un
profesor comunică cu elevii săi este esențial, iar dacă acesta găsește moduri atractive de a prezenta
informațiile și încearcă o interacțiune adevărată cu elevii săi, rezultatele se vor observa imediat.

PRIMA MEA EXPERIENȚĂ CA PROFESOR

Prof. Telcean-Mustoiuc Maria-Elena

Școala Gimnazială Romuli
Județul Bistrita-Nasaud

În timpul facultății nu am urmat modulul pedagogic, nu că aș fi fost pasionată de acest domeniu

de activitate. După absolvirea acesteia s-a ivit oportunitatea de a lucra în acest domeniu tocmai în
localitatea de domiciliu, oportunitate de care am și profitat urmând modulul pedagogic post-universitar.
Acum, pot spune cu certitudine, că sunt pasionată de acest domeniu educațional.
Îmi amintesc și acum emoțiile și pregătirile făcute pentru susținerea unei lecții. Ore de asistență,
planul lecției și bineînțeles învingerea și controlarea emoțiilor. Îmi imaginam mereu cum va fi, fiecare
pas era clar stabilit în mintea mea. Înainte de susținerea acestei ore, am asistat la experiența pe care au
avut-o doua dintre colegele mele. Materiile predate în primii ani de învățământ nu au fost deloc ușoare:
chimie și fizică.
În sfârșit, sosise ziua cea mare. Eram mândră că experiența mea începe la școala din satul meu.
Deodată, mă văzusem în spatele unei catedre și în fața a 20 de elevi. Primele 10 minute mi s-au părut
absolut firești (prezentarea mea, strigarea catalogului, anunțarea lecției și a planului acesteia), emoțiile
dispăruseră și eram din ce în ce mai încrezătoare. M-am simțit ca peștele în apă, mi-am amintit de toți
profesori de chimie din gimnaziu, liceu și facultate și am încercat să îi „copiez”. La finalul orei, o elevă
s-a ridicat în picioare și a exclamat „Ce materie frumoasă e chimia!”. După prima ora de predat chimie
la clasa VII-a, am simțit că profesia de dascăl e tocmai potrivită pentru mine, chiar dacă, inițial, am
studiat ingineria și mă gândeam sa profesez ca inginer.
Fiind o școală mică de la sat, cu elevi puțini, nefiind clase paralele, nu exista posibilitatea de
titularizare într-o singură instituție, asa că, datorită pasiunii pentru predat, am decis să urmez o a doua
specializare, cea de Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar, unde am avut posibilitatea să mă
titularizez din al doilea an de predare.

261
 În acest moment lucrez cu elevii de ciclul primar și este absolut minunat.
Ca și experientă, în perioada de predare online elevii din ciclul primar au simțit lipsa spațiului
fizic, a colegilor, a învățătorilor și a atmosferei din clasă, dar au învățat să fie mai răbdători, să respecte
când ceilalți vorbesc, să fie mai atenți, să lucreze mai mult individual în contextul unui program mai
flexibil și cu ore mai puține. După această perioadă, la școală, am folosit și instrumentele online, precum
clasa virtuală Google, quiz-urile și aplicațiile online.
Încă de când am intrat în carantină, la propunerea mea de a ne vedea în mediul online pentru a nu
rupe legătura frumoasă pe care o aveam, părinții au răspuns pozitiv. Am fost plăcut surprinsă și, deși nu
mi-a fost deloc ușor, pentru că volumul meu de muncă s-a dublat, am început să mă documentez, să
vizionez tot felul de tutoriale, să particip la webinarii, alături de alți colegi, pentru a face lucrurile să
funcționeze cât de bine posibil și în clasa online .
Această perioadă va avea un mare impact asupra elevilor și asupra viitorului învățământului, de
aceea și ei spun că pe viitor folosirea tehnologiei nu ar trebui îngrădită și limitată în școală, că ori de câte
ori din orice motiv un coleg va lipsi să poată participa online alături de colegi la orele din clasă. O altă
idee care m-a impresionat a fost să păstrăm regula de a realiza câte un video pentru orice lecție de predare,
astfel încât un elev să aibă posibilitatea să îl vizioneze ori de câte ori va avea nevoie, căci ei sunt diferiți
și noțiunile le asimilează în ritm diferit. Am învăţat că, atunci când vrem ceva cu adevărat, putem face.
Închei prin a spune că această experiență a contribuit asupra dezvoltării mele atât profesionale și
personale. Este o profesie absolut minunată, viața educațională a unui copil se află în mâinile tale, observi
dezvoltarea intelectuală și asimilarea cunoștințelor lui, iar una dintre cele mai importante calități consider
că este dăruirea profesorului în sala de clasă.

METODE INTERACTIVE DE GRUP FOLOSITE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL

PREŞCOLAR

Prof. înv. preșcolar Țintă Irina Liliana

Școala Gimnazială Iedera de Jos - Grădinița cu Program Normal Colibași
Județul Dâmbovița

Metodele interactive de grup sunt modalităţi moderne de stimulare a învăţării experenţiale,

de exersare a capacităţilor de analiză, de dezvoltare a creativităţii copiilor. Specific acestor metode
este faptul că ele promovează interacţiunea dintre preşcolari, schimbul de idei, de cunoştinţe, asigurând
un demers interactiv al actului de predare-învăţare-evaluare. Prin folosirea acestor metode, preşcolarii
depun un efort intelectual, de exersare a proceselor psihice, de abordare a altor demersuri
interdisciplinare prin studiul mediului concret şi prin corelaţiile elaborate interactiv, în care îşi
asumă responsabilităţi, formulează şi verifică soluţii. De asemenea, aceste metode activează toţi copiii
şi le dezvoltă comunicarea, creativitatea, independenţa în gândire şi acţiune, îi ajută să ia decizii corecte
şi să argumenteze deciziile luate. Aceste metode presupun respectarea particularităţilor de vârstă,
îmbinarea diferitelor forme de activitate, îmbinarea muncii individuale cu munca pe grupuri şi activitatea
frontală, evaluarea corectă a rezultatelor obţinute şi reconstituirea relaţiei educatoare-copil. Metodele de
învăţare activă implică copiii în procesul de învăţare în sensul formării lor ca participanţi activi la
procesul de educare, astfel fiind ajutaţi să înţeleagă lumea în care trăiesc şi să aplice în diferite situaţii
de învăţare ceea ce au învăţat. Aceste metode sunt folosite din ce în ce mai mult în practica educaţională
alături de cele tradiţionale ori în combinaţie cu acestea. În continuare voi prezenta câteva metode

262
moderne pe care le-am folosit în procesul instructiv educativ, în funcţie de obiectivele urmărite la fiecare
activitate.
1. Bula dublă - este o metoda de predare-învăţare, uşor de aplicat, care grupează asemănările şi
deosebirile dintre doua obiecte, fenomene, idei, concepte etc. Ea este reprezentată grafic din două cercuri
mari în care se aşează câte o imagine care denumeşte subiectul abordat. De cele două cercuri mari se
află relaţionate prin linii alte cercuri mici situate între cercurile mari în care se specifică asemănările iar
în cercurile exterioare se specifică caracteristicile fiecărui termen, particularităţile sau deosebirile.
2. Schimbă perechea este o altă metodă interactivă pe care am folosit-o în activităţile cu
preşcolarii. Această metodă are ca obiectiv stimularea comunicării şi rezolvarea de probleme prin lucru
în pereche. Metoda Schimbă perechea am folosit-o în activităţi de observare, activităţi de convorbire,
activităţi practice, etc..
3. Brainstormingul, în traducere directă „furtună în creier”, sau „asalt de idei” este o metodă pe
care am folosit-o pentru a ajuta copiii să emită cât mai multe idei pentru soluţionarea unor probleme,
fără a critica soluţiile găsite. Această metodă am utilizat-o frecvent în activităţile de dezvoltare a
limbajuluı pentru a da frâu liber imaginaţiei copiilor şi a le dezvolta capacităţile creatoare. Cu rezultate
bune am folosit brainstormingul în cadrul povestirilor create după un tablou sau un şir de ilustraţii, în
lecturile după imagini, convorbiri şi jocuri didactice.
4. Explozia stelară este o altă metodă pe care am folosit-o în procesul instructiv educativ. Este o
metodă de stimulare a creativităţii şi o modalitate de relaxare a copiilor. Ea se bazează pe formularea
de întrebări pentru rezolvarea de probleme. Am folosit această metodă cu bune rezultate în activităţile
de lecturi după imagini, convorbiri, memorizări, povestiri. Ca material didactic am folosit o stea mare,
cinci stele mici de culoare galbenă, cinci săgeţi roşii şi jetoane. Pe steluţa mare am aşezat o imagine
legată de tema abordată, iar pe cele cinci steluţe mici am scris câte o întrebare de tipul CE?, CINE ?,
UNDE? , DE CE?, CÂND?. Prin folosirea acestei metode, am urmărit dezvoltarea potenţialului creativ
al preşcolarilor, familiarizarea lor cu strategia elaborării de întrebări de tipul prezentat mai sus, exersarea
capacităţii acestora de a alcătui propoziţii interogative pe baza conţinutului unor imagini şi nu în ultimul
rând rezolvarea problemelor prin găsirea răspunsurilor la întrebările adresate.
5. Diagrama Venn este o metodă interactivă, de fixare, consolidare şi evaluare a cunoştinţelor.
Această metodă are o largă aplicabilitate şi am folosit-o cu succes în activităţile de observare, povestiri,
convorbiri, jocuri didactice etc. Diagrama Venn este formată din două cercuri care se suprapun parţial.
În spaţiul care intersectează cele două cercuri am aşezat, desenate sau scrise asemănările dintre două
obiecte, idei, concepte iar în cele două cercuri am aşezat aspectele specifice ale acestora. Pentru fixarea
şi evaluarea cunoştinţelor copiilor, am folosit aceasta metodă în activităţile de povestire, observare,
convorbire etc. Pe lângă metodele interactive prezentate mai sus, cu rezultate bune am mai folosit şi
alte metode cum sunt: metoda cubului, turul galeriei, ciorchinele, tehnica blazonului, pălăriuţele
gânditoare, studiu de caz, piramida etc.

Bibliografıe
x Breben Silvia, Ruiu Georgeta, Gongea Elena – „Activităţi bazate pe inteligenţe multiple”, Editura
Reprograph, Craiova, 2005
x Breben Silvia, Elena Goncea, Georgeta Ruiu, Mihaela Fulga – „Metode interactive de grup-ghid
metodic”, Editura Arves 2002.
x Bru Marc - „Metodele în pedagogie”, Bucureşti, 2007
x Miron Ionescu, Vasile Chiş- Strategii de predare-învăţare, București, 1992
x Pintilie M, Metode moderne de învăţare-evaluare, Cluj-Napoca, 2002.

263
 DASCĂLUL, DE PROFESIE ROMÂN
Prof. Todea Floare
Școala Gimnazială „Horea” Horea
Județul Alba

Una dintre meseriile nobile existente este meseria de „dascăl”, deoarece o astfel de meserie are
nevoie în primul rând de chemare, apoi de mult curaj și de multă răbdare și încredere.
În societatea românească tradițională dascălul era un stâlp al societății alături de medic și preot,
o persoană care putea oferi sfaturi și soluții la toata problemele .
Nicolae Iorga afirma că „este profesor orice om de la care poți să înveți ceva”.
Pornind de la această afirmație, consider că tocmai aceste repere au stat la baza devenirii mele
ca dascăl în anul 1993, atunci când am simțit acea chemare lăuntrică care-mi dădea imbolduri să prind
curaj și să am încredere în forțele mele, să încerc să devin un om de la care să poată învața și alții ceva.
Mi-am început cariera didactică ca și educatoare, într-un sat din creierul Munților Apuseni, și
anume Pătrușești, comuna Horea, comuna în care s-a născut cel mai mare erou al moților din toate
vremurile, Nicola Vasile Ursu, numit și Horea pentru doinele, horile pe care le cânta. Chiar dacă de
atunci au trecut trei decenii mi-a rămas vie imaginea primei zile din cariera mea didactică, zi care și-a
pus amprenta peste ani și ani, rămânând vie emoția unui nou început.
Poate că pentru mulți profesia de dascăl este o meserie oarecare, dar pentru mine această profesie
reprezintă cea mai frumoasă meserie, deoarece aici te simți mereu tânăr, mereu iubit și încurajat
permanent de inocența copiilor care, de cele mai multe, ori văd în dascălul lor tot ce-i înconjoară și-și
închipuie că această persoană le este cel mai mare sprijin, că, de fapt, acolo, la școală, ei își regăsesc o a
doua familie mult mai mare, unde rolul de mamă îi revine întru totul „dăscăliței”.
În acest sat mi-am desfășurat activitatea didactică vreme de două decenii, primii șase ani ca
educatoare la grădiniță, apoi ca învățătoare, timp de paisprezece ani. În toți acești ani mi-am desfășurat
activitatea în condiții de predare simultan, având patru clase I-IV, cu efective de aproximativ douăzeci
de elevi. Cu toate că munca la clase cu predare simultan a fost destul de grea, dorința de a reuși să poți
să-i faci pe toți să învețe de la tine câte ceva nu a scăzut în intensitate pe parcursul celor două decenii de
activitate în aceeași școală.
Singurul motiv pentru care m-am transferat la Școala Gimnazială Horea din centrul comunei, în
urmă cu doisprezece ani, a fost faptul că drumul pe care trebuia să-l parcurg zilnic până în satul Pătrușești
avea o lungime de 8 km dus-întors și trebuia parcurs doar pe jos, pe o potecă prin pădure, pe care nu
circulam decât eu, iar iarna era o adevărată provocare să circuli singură prin pădure, să-ți faci cărare prin
omăt foarte mare, iar viscolul să-ți anuleze tot efortul.
Nu de puține ori mă gândesc la una din experiențele mele de dascăl călător prin nămeți, când,
într-o dimineață de iarnă, mergând spre școală, o avalanșă de zăpadă a pornit la vale, iar singura mea
scăpare a fost un falnic molid pe care l-am îmbrățișat strâns și care m-a protejat de furia zăpezii pornită
năvalnic la vale.
Așa cum spuneam la început, meseria de dascăl presupune să ai mult curaj și încredere. La fel am
procedat și eu, nu m-am lăsat impresionată de această experiență și am continuat acea navetă vreme de
două decenii.
Cele mai mari satisfacții în această meserie le ai atunci când elevii tăi te fac să te simți mândră
de ei, când de multe ori participi cu ei la diferite concursuri, olimpiade și câștigă premii. Atunci simți cu
adevărat că ai reușit să înveți și pe alții din ceea ce aveai tu, că toată munca ta dă rezultate și că meseria
ta de dascăl și-a atins scopul.
Există însă și situații în care unii copilași reușesc mai greu să-și însușească achizițiile
fundamentale cititul, scrisul, socotitul, iar atunci când, după multă muncă și efort uriaș, reușesc, în sfârșit,

264
să știe să scrie și să citească, pentru mine acest lucru valorează la fel de mult ca și premiul I la o olimpiadă
județeană, națională. Nu se poate să nu te bucuri de performanțele elevilor tăi, să nu trăiești alături de ei
emoțiile lor, bucuriile, împlinirile sau unele mici eșecurile lor.
Cum aș putea să nu fiu mulțumită de munca pe care am depus-o în activitatea mea didactică
vreme de treizeci de ani, când văd în jurul meu oameni cumsecade, care atunci când au fost odată elevi
de ciclul primar au fost călăuziți pentru a deveni oameni chiar de mine. Pentru mine acestea sunt cele
mai mari satisfacții, faptul că amprenta lăsată de dascăl în cei patru, cinci ani de activitate didactică a dat
roade cu adevărat și că a meritat să mă dăruiesc întru totul acestei meserii.

E-SPACE–ECONOMIA CIRCULARĂ (EC)

Prof. Traian Alina-Ileana
Colegiul Tehnic „Costin D. Nenițescu” Pitești
Județul Argeș

Economia Circulară, ca ansamblu, este inspirată de lumea naturală, unde nu există conceptul de
deșeuri. În lumea naturală, totul reprezintă o resursă pentru următorul pas sau nivel în ciclul de
interdependență. Conform europarl.europa.eu, economia circulară este un model de producție și consum,
care implică folosirea în comun, închirierea, reutilizarea, repararea, renovarea și reciclarea materialelor
și produselor existente cât mai mult timp posibil, prelungind astfel ciclul de viață al produselor.
În prezent, am reușit cu succes să ridicăm calitatea vieții și standardele de viață, o dată cu revoluția
industrială. Pe de o parte, dezvoltarea rapidă a tehnologiei într-un timp foarte scurt ne-a făcut viața mai
ușoară, însă, pe de altă parte, a creat sisteme economice care depind foarte mult de folosirea energiei și
a altor resurse. Exploatarea acestor resurse pentru a răspunde cererilor tot mai mari, a dus la degradarea
mediului natural din care facem parte și de care depindem pentru a ne acoperi nevoile. Aceste provocări
de mediu au obligat oamenii să caute alternative care să asigure o dezvoltare durabilă. Economia
circulară, ca idee, este inspirată de natură, un design perfect care reînnoiește, reface și se dezvoltă singur,
fără conceptul de pierderi sau deșeuri.
Eco-SchoolsProject for Advancing Circular Economy (E-SPACE) – Proiectul EcoȘcoala pentru
Progresul Economiei Circulare – este un proiect pilot implementat pentru a pregăti generația tânără să
aibă cunoștințe despre economia circulară și abilități de gândire critică pentru a urma principiile
economiei circulare și cum să creeze noi modele economice care să reducă deșeurile și să ducă la modele
de producție și de consum sustenabile. Este parte a programului internațional de educație pentru mediu
Eco-Școala.
Proiectul internațional ESPACE Advanced Circular Economy din cadrul EcoȘcoala a fost o
oportunitate pentru elevii participanți să învețe despre principiile economiei circulare și cum pot fi
acestea aplicate în viața de zi cu zi, cum să identifice problemele de mediu, cum să elaboreze un plan de
acțiune care să aibă ca rezultat îmbunătățiri durabile și pe termen lung ale mediului.
În proiect au fost implicate 12 unități școlare, printre care și școala noastră. Proiectul s-a
desfășurat în perioada martie - noiembrie 2023 și a constat în 8 lecții despre ciclul de viață al produselor,
ce este EC, identificarea principiilor EC și cum se pot aplica în viața noastră, exemple concrete din lume
și din aproprierea noastră, beneficiile EC, sustenabilitate, deșeuri, biomimetism, impactul produselor
asupra mediului, amprenta de carbon. Lecțiile sunt în strânsă legătură cu cei 7 pași din EcoȘcoala,
implementarea acestora ducând la o schimbare activă în comportamentul elevilor și al celor din jur.
În prezent, lumea se bazează pe economia lineară, adică cumpărare-folosire-aruncare la gunoi. În
economia circulară, modelul implică repararea și reutilizarea obiectelor, apoi reciclarea acestora pentru
recuperarea materialelor, astfel ajungând la groapa de gunoi doar o mică parte din produse. Se extinde

265
ciclul de viață al produselor, materialele reciclabile devin resurse pentru noi produse, se reduce cantitatea
de materii prime extrase din natură pentru a a face produse de la zero, consumul de energie și emisiile de
carbon sunt mai mici, și deșeurile sunt reduse la minim. Așa cum au descoperit elevii din acest proiect,
după mai multe ateliere practice, completare de fișe de materiale și de ciclu de viață al unor obiecte, de
exemplu, banala periuță de dinți, care nu conține niciun material reciclabil în ea, nu trebuie să ajungă la
gunoi după ce nu mai este folosită. Poate deveni un obiect de curățare suprafețe înguste, tastaturi, rosturi
faianță și gresie, bijuterii, spațiul dintre elementele caloriferului, diverse pete sau chiar parte din opere
de artă, prelungind astfel ciclul lor de viață.
La finalul proiectului, s-a creat un produs care să respecte principiile EC și să nu presupună costuri
mari și resurse greu accesibile. Elevii au identificat una dintre marile probleme ale societății noastre:
crearea de milioane de tone de deșeuri textile an de an. Au ajuns la concluzia, după ce au discutat și au
căutat informații pe internet, că o soluție ar fi chiar aplicarea principiilor EC, foarte simplu: refuzul de a
mai cumpăra alt tricou, când mai au acasă încă 10 cam de același fel; donarea lui către rude sau alte
persoane când nu le mai place sau le rămân mici; repararea lor, prin coasere, aplicare de alte materiale,
broderie, capse, devenind astfel un produs „nou”; să le dea un alt scop – de ex., dacă nu mai luăm la
școală sau în oraș o pereche de pantaloni sau un hanorac, atunci le putem folosim pe acasă sau la țară,
sau prin curte; reciclarea lor, să le ducă la centre specializate, care le donează mai departe dacă sunt în
stare bună sau le predau unor fabrici de cârpe sau covoare, pentru a fi refolosite.
Au folosit materiale care se găsesc în orice gospodărie: ac, ață, panglici, elastic, foarfece,
capsator, capse, nasturi, ș.a. și au lucrat la recondiționarea și repararea unor articole de îmbrăcăminte și
accesorii. S-au distrat împreună, au împărtășit idei, unii au învățat să coasă și au obținut produsele finale:
haine și accesorii „noi” din lucruri vechi. Titlul acestei activități: Vechiul „nou” sau Noul „vechi”. Au
realizat un poster cu activitățile despre produsul final.
Activitatea lor a fost încununată cu obținerea unui loc II în competiția dintre cele 12 unități școlare
participante, diplome de participare la proiect, o cupă și o imprimantă. Elevii au fost foarte bucuroși că
au obținut și premiu, nu doar informații și cunoștințe despre economia circulară. Participarea la un proiect
extrașcolar le-a adus beneficii pe mai multe planuri și, în același timp, au legat noi prietenii, au petrecut
timp în afara rețelelor sociale și și-au îmbunătățit vocabularul și nivelul de folosire al limbii engleze,
deoarece proiectul s-a desfășurat în limba engleză.

DASCĂLUL, DE PROFESIE ROMÂN – EXEMPLE DE BUNE PRACTICI

Prof. Trif Anca-Luminița

Grădinița cu Program Prelungit „Prichindel” Jibou
Județul Sălaj

Dascălul are ocupația de a învăța și a educa copiii. Dascălul are obligația de a învăța copiii să
respecte regulile sociale și să se comporte corect.
Un exemplu de bună practică a unui dascăl român ar putea fi utilizarea metodelor moderne de
predare în clasă. Un astfel de dascăl ar putea folosi tehnologia educațional pentru a-i implica pe elevi în
procesul de învățare și pentru a le face lecțiile mai atractive și mai interactive. De exemplu, ar putea
utiliza tablete sau calculatoare în clasă pentru a accesa resurse online, pentru a realiza proiecte digitale
sau pentru a realiza activități practice în mediul virtual.
De asemenea, un bun dascăl român ar putea încuraja în mod constant elevii să-și îmbunătățească
abilitățile de comunicare și de lucru în echipă, deoarece acestea sunt foarte importante în viața de zi cu

266
zi și în carieră. Prin intermediul activităților de grup, dezbaterilor și prezentărilor în clasă, elevii vor
dezvolta încrederea în sine și abilitățile de a se exprima în mod coerent și concis.
Un alt exemplu de bună practică a unui dascăl român ar putea fi implementarea unui stil de
predare diferențiat, care să țină cont de nevoile și ritmul de învățare ale fiecărui elev. Acest dascăl ar
putea organiza activități individualizate, proiecte de cercetare, sarcini de lucru pe nivele diferite de
dificultate sau să ofere lecții suplimentare pentru elevii care au nevoie de sprijin suplimentar.
În concluzie, un bun dascăl român utilizează metode inovatoare de predare, încurajează
dezvoltarea abilităților de comunicare și lucru în echipă și implementează un stil de predare
individualizat, care să țină cont de nevoile fiecărui elev.
Un dascăl de profesie român este o persoană care a ales să devină profesor în România. Un dascăl
este responsabil de educarea și instruirea elevilor într-un anumit domeniu academic sau tehnologic. Rolul
său principal este de a preda lecții, de a dezvolta și de a implementa programe didactice, de a evalua
performanța studenților și de a identifica nevoile individuale de învățare. Dascălul român trebuie să aibă
o pregătire academică și pedagogică adecvată, precum și certificări specifice în domeniul în care predă.
De asemenea, el trebuie să dezvolte și să mențină o relație de încredere și respect cu elevii, părinții și
colegii săi.
Măiestria unui dascăl eficient constă, în fond, în construirea unei relații „eficiente” cu elevii săi.
Aceasta trebuie să se concretizeze în aspecte precum: tratarea diferențiată a copiilor, permițându-le
acestora să-și manifeste unicitatea, individualitatea, creativitatea; tratament egal, ceea ce înseamnă că nu
trebuie să împlinească nevoile unui copil în defavoarea altuia; crearea sentimentului de interdependență,
elevul manifestându-se liber, fără să se afle sub „lupa” ochiului vigilent al dascălului, pregătit doar pentru
sancționare; existența sentimentului reciproc de respect și de grijă a unuia față de celălalt; transparența
activității didactice și o relație elev-profesor bazată pe sinceritate.
Exemple de bune practici ale unui dascăl român pot include:
9 planificarea lecțiilor în avans și asigurarea unui program de învățare bine structurat pentru elevi;
9 folosirea metodelor și tehnicilor interactive de predare pentru a implica și motiva elevii în
procesul de învățare;
9 adaptarea conținutului și abordării în funcție de nevoile și interesele individuale ale elevilor
pentru a asigura o înțelegere mai profundă a materiei;
9 oferirea feedback-ului constant și constructiv elevilor pentru a-i ajuta să-și dezvolte competențele
și să-și corecteze greșelile;
9 promovarea cooperării și lucrului în echipă prin activități de grup și proiecte comune;
9 încurajarea autonomiei și a gândirii critice prin stimularea întrebărilor și discuțiilor în clasă;
9 asigurarea unui mediu de învățare sigur și respectuos, în care toți elevii se simt valorizați și
încurajați să-și exprime ideile și opiniile;
9 folosirea resurselor educaționale variate, cum ar fi tehnologia și materialele multimedia, pentru a
spori interesul și înțelegerea elevilor;
9 participarea activă la dezvoltarea continuă a propriei competențe profesionale prin participarea la
training-uri și seminarii;
9 colaborarea cu părinții și comunitatea locală pentru a asigura un mediu de învățare integrat și
coerent pentru elevi.

267
 DE LA EDUCAŢIA TRADIŢIONALĂ LA EDUCAŢIA MODERNĂ

Prof. Tufenescu Andreea Maria

Grădiniţa cu Program Prelungit Cozia
Județul Vâlcea

Realizarea unei comparații între educaţia tradiţională și educaţia modernă ar trebui să

constituie o prioritate pentru toate cadrele didactice din învățământul actual. Deși suntem în situația în
care unii dintre noi (cadre didactice cu vechime la catedră) am trecut prin diverse schimbări ale sistemului
de învățământ și alții (cadrele didactice debutante) pornesc de la modelul actual, fără a percepe cu
adevărat schimbarea, consider că, prin colaborare, putem reuși să împărtășim din experiență și să
evidențiem, în ochii debutanților, cum a fost învățământul și cum este. Poate pare greșit, dar nou nu
înseamnă neapărat mai bun, ci doar schimbă, amplifică, modernizează ceea ce era învățământul de
altădată. Consider că școala tradițională era un sistem clar și bine organizat, organizare pe care o căutăm
și acum, mai ales când citim rândurile scrise din noul Curriculum, care ni se par poate fără înțeles, sau
trebuie să insistăm în a le citi pentru a sustrage înțelesul.
Educaţia modernă oferă intensificarea învăţării pe toate planurile, deschide porți largi către
cunoaștere, mai ales cunoașterea reală - aici intră activitățile outdoor, online, extracurriculare,
parteneriate, etc.-, astfel că şcoala trebuie să fie în pas cu schimbarea şi să utilizeze metode noi,
interactive care să conducă la o învăţare modernă și eficientă, care cuprinde arii largi ale cunoașterii,
experimentării, învățării.
Dacă în învățământul tradițional se punea accent pe cunoștințe, pe acumulare de informații, pe o
învățare liniară, bine pusă la punct, în care profesorul se afla în centrul atenției, educația modernă situează
copilul în centru atenției, el trebuie să fie cel care își coordonează învățarea, i se respectă dorințele,
nevoile, idealurile. Profesorul modern abordează o multitudine de mijloace de învățare care să stimuleze
interesul copiilor, să-i atragă către școală, să le satisfacă nevoia de cunoaștere și învățare.
Deși jocul didactic a fost, este și va rămâne activitatea de bază a copilului preșcolar, educația
modernă vine cu un plus de metode interactive care stimulează și amplifică învățarea. De asemenea,
ultima tendință o reprezintă utilizarea resurselor educaționale deschise în educație, mijloacele multimedia
care, prin forma lor de organizare, atrag copiii către învățare.
Pandemia din anii trecuți ne-a modernizat destul de mult. A fost perioada când am învățat să
predăm online, să adaptăm activitățile didactice situațiilor din acea perioadă și, pot spune, pe cât a fost
de dificil și ciudat, pe atât a fost de util. Nu numai că am „modernizat” învățarea, dar ne-am și format,
atât noi, cât și copiii, deprinderi noi, care ne vor ajuta mai târziu negreșit. Am învățat că procesul educativ
nu se mai reduce la elementele tradiționale, ci a devenit o colaborare strânsă și semnificativă între
învățare clasică, online, parteneriat, explorarea mediului, cunoașterea căpătând astfel o sferă largă de
acțiune.
Înțelegem din această modernizare, pe lângă elementele mai sus menționate, că noi, cadrele
didactice, devenim mai creative, mai inovative, având libertatea să personalizăm mai mult actul didactic
și să ne pliem activitatea mai mult pe interesul copiilor și pe nevoia lor de dezvoltare personală decât pe
transmiterea unor cunoștințe de bază.

268
 DASCĂLUL ȘI MANAGERUL EMOŢIONAL

Prof. Tulvan Codruța-Flavia

Colegiul Național ,,Avram Iancu” Ștei
Județul Bihor

A scrie despre un dascăl de renume nu e o sarcină ușoară, fapt ce m-a determinat să citesc cu
interes zilele acestea un articol aparținând scriitorului nostru Andrei Pleșu despre profesorul bun. Cred
că viziunea asupra profesorului bun e oarecum subiectivă și controversată, însă cred că sunt câteva
trăsături prin care dascălul cu vocație se remarcă oricând și oriunde.
Când începi cariera didactică, inevitabil te întorci la modelele tale, iar, pentru mine, dascăl bun a
fost unul dintre profesorii care au slujit cu devotament școala noastră și care aici s-a împlinit profesional,
anume domnul profesor Mircea Matiuța. Acesta este un simbol pentru mine și de la dumnealui am păstrat
multe învățături. Prin ceea ce scriu reușesc a fi un mesager al tuturor colegilor mei și afirm că, pentru
noi, domnul profesor de istorie, directorul școlii noastre, a fost în primul rând cel care și-a iubit autentic
materia predată, iar acest lucru a fost captivant și decisiv în reușita de a ne pasiona de istorie, iar predarea
a realizat-o mereu cu rigoare temperată.
Ca elevi, am simțit că ne simpatizează sincer și a creat o legătură de comunicare bazată pe
încredere, sinceritate, seriozitate, cordialitate, apreciere și respect. Ne-a impresionat la dumnealui,
desigur vastele cunoștințe de specialitate, dar mai ales cunoștințele generale și predarea bazată pe
comunicare, libertatea de exprimare a opiniei, încercarea de a ne face să înțelegem cu adevărat un
fenomen, dezvoltarea judecăților proprii și a simțului critic. Toate acestea le-a făcut ajutându-se de simțul
umorului, cu autoritate însă, dar și cu empatie. Niciodată nu ne-a încurajat într-o atmosferă de gașcă și
cred cu toată convingerea că elevii nu rețin niciodată alte figuri didactice în afara celor care dincolo de
convenții sunt maeștri ideali prin plusul de informație adăugat, prin seducție, prin capacitatea de a
provoca, prin stârnirea în mod natural a admirației, fără niciun efort.
Întorcându-mă la Andrei Pleșu, aș vrea să evidențiez că sublinia faptul că un profesor bun e cel
care livrează suficientă materie umană pentru a fi admirat, iar un elev bun e cel care e capabil să admire.
Restul sunt anexe... .
Vreau să observ că un dascăl bun și recunoscut a fost profesorul meu de istorie, asemeni
modelului impus de poetul Octavian Goga: „Şi-n ochii tăi văd strălucind scânteia/ Din focul mare-al
dragostei de lege, /Ce prin potopul veacurilor negre Ne-a luminat cărările pribege.” (Dascălul).
Pentru a-l înțelege mai bine, zilele acestea am avut un dialog cu domnul profesor Mircea Matiuța.
L-am întrebat: „Care au fost începuturile? Spuneți-ne ceva despre omul, dascălul și profesorul, directorul
Mircea Matiuța”.
Așa a început depănarea unor momente importante. Am descoperit că am o vocaţie înnăscută
pentru a conduce, deoarece îmi moşteneam părintele, a cărui imagine m-a urmărit ani la rândul în toate
acţiunile întreprinse şi mai ales în hotărârile luate. Apoi, fără modestie, rolul meu în lumea satului a fost,
de asemenea, cel de lider, cum tot un reprezentant de seamă am fost pentru comunitatea din care am
provenit şi pentru breasla căreia îi aparţin. Deşi de acasă am pornit cu valori morale bine fondate şi
trainice, deşi aveam aptitudini de lider, eu am încercat în permanenţă să fiu un om al timpului prezent,
să întrevăd viitorul, să cunosc tot mai mult, neplăcându-mi a mă plafona. Şi asta cu un preţ… poate
momente importante pierdute din sânul familiei…de lângă copilul meu…dar am mizat pe acel ceva
EMOŢIONAL şi anume, că cei ce te iubesc te înţeleg, te sprijină în a te dezvolta, îţi respectă chemarea,
iar copiii ne urmează… Am spus că primul rol de manager a fost cel de consilier educativ, după care
s-au succedat alte funcţii pe care le-am îndeplinit concomitent cu cea de director de şcoală, având în

269
subordine toate şcolile din comuna Cărpinet, unde eram profesor din anul 1967. Mi-a plăcut acest rol,
deoarece trăiam în zona de care am fost şi sunt foarte ataşat, cu oamenii lângă care am copilărit, de la
care am deprins bune şi rele, dar mai ales faptul că omul trebuie luat aşa cum e el, să nu am aşteptări, să
văd la fiecare ceea ce are el bun, fără a fi prea aspru în a-i judeca, ci, mai degrabă, să pot folosi talentul
fiecăruia. Am avut şansa să mă nasc într-un sat izolat de lume, dar cu oameni harnici, inteligenţi, talentaţi
în diverse meserii, supravieţuitori unor condiţii vitrege, ambiţioşi şi încăpăţânaţi, creativi şi dornici de a
evolua. Eu reprezentam şcoala, noutatea, lumea din afară şi aveau încredere în mine, sper că nu i-am
dezamăgit, pentru că niciodată nu m-am dezrădăcinat, ba mai mult, am întărit legătura satului cu lumea
pentru că azi elevii mei, printre care şi fiica mea, sunt oameni de cinste ai Bihorului, ai ţării, iar unii au
trecut graniţele, unde şi-au făcut o viaţă mai bună.
Vreau să vă spun că primul lucru de care am fost conştient încă de pe atunci a fost faptul că nu se
poate face performanţă fără o pregătire temeinică, că nu poţi evolua fără o cultură temeinică, fără a-ţi
păstra valori şi principii ca bunătatea şi corectitudinea. Toate acestea izvorăsc din plăcerea pentru munca
pe care o prestezi, dar sunt învăţate şi de la oameni. Au rămas în mintea mea adânc impregnate momente
şi oameni care m-au impresionat, personalităţi puternice care au dovedit tărie de caracter şi înţelepciune.
Aşadar, la formarea mea ca manager a contribuit mai ales latura mea emoţională, însă acest lucru
s-a petrecut inconştient, datorită firii mele colerice, încăpăţânării şi orgoliului, trăsături de care nu mă
simt mândru întotdeauna.
Aşa cum am spus, pe lângă înzestrarea nativă cu talent de a conduce, am participat de-a lungul
timpului la cursuri de formare profesională şi managerială, fiind preocupat să cunosc îndeaproape tot ce
este legat de şcoală şi de sistemul de învăţământ la modul general. M-am înconjurat de un mediu didactic,
mai cu seamă universitar, aşa încât am fost mereu la curent cu noutăţile pe care le-am adus în Cărpinet
sau în Ştei.
Aş putea spune că eu, în rolul de manager am fost un rezolvator de probleme, care, deşi am condus
într-o perioadă de cenzură, mi-am impus punctul de vedere şi am adus beneficii, materiale, umane şi
intelectuale, şcolii. Aş putea spune că şcoala din Călugări, aşa cum este ea azi, este de fapt rod al efortului
meu de a întemeia un învăţământ rural sănătos, modern, o bază materială deosebită şi am fost sprijinit în
acest sens. Venind apoi la Ştei, preocuparea mea a fost aceeaşi, să las o urmă pe unde trec, să modernizez
material şcoala, să creez un corp didactic performant şi omogen, angrenându-mi colegii în cursuri de
perfecţionare şi în proiecte şcolare, ce au ridicat nivelul învăţământului şteian. Meritele mi-au fost
apreciate, nu încape discuţie, deoarece am primit diferite distincţii, printre care şi pe cea de directorul
anului în 2005.
Având în vedere că trebuie să subliniez latura emoţională a managerului, aş dori să fiu cât mai
critic şi reflexiv faţă de comportamentul meu de lider, dar, odată cu trecerea anilor, constat că la baza
activităţii mele didactice şi a celei de lider a stat pasiunea, că la baza deciziilor mele au stat adeseori stări
sufleteşti, care astăzi nu mi se par nepotrivite, pentru că sufletul vede cel mai bine. Munca mea a fost una
cu omul, de la copil la vârstnic, de la ministru la ţăranul de rând, pe fiecare trebuind să-l ascult şi să-l
pricep. Prima impresie adeseori s-a dovedit cea corectă, iar lucrul cu oamenii şi obţinerea de performanţe
este cea mai grea sarcină a managerului. Adeseori, trebuie să mărturisesc, m-am simţit în pielea părintelui
care are o familie numeroasă şi trebuie să fie o mână de fier pentru a o scoate la capăt. Niciun curs, niciun
formator nu m-a învăţat cum să fac asta, pentru că nimeni nu te învaţă cum să soluţionezi gravele
probleme interumane şi de conştiinţă. Şi am greşit. De multe ori. Am învăţat totodată şi am crezut în
oameni, am fost apropiat de subalternii mei, dar am stabilit şi reguli, am comunicat cu ei vizavi de orice
problemă şi i-am susţinut în momente de restrişte. Toate astea cred că ţin de latura mea emoţională.

270
 DASCĂLUL ROMÂN, APROAPE DE SUFLETUL COPIILOR

Prof. Țunea Roxana Dana

Colegiul Economic al Banatului Montan
Județul Caraș-Severin

A fi dascăl este o menire, nu o meserie, pentru că rolul lui este de a sădi în sufletul copiilor tot ce
e mai bun, mai frumos, mai luminos, mai intergru, pentru a-i forma personalitatea, pentru a le pregăti
zborul în viață. Profesorul are datoria de a le modela mintea, personalitatea, fondul sufletesc, prin
acumularea unor cunoștințe, prin formarea unor priceperi și deprinderi utile, prin trăirea unor experiențe
care să le dezvolte universul cognitiv și spiritual.
Pe lângă activitățile școlare la care elevul participă în timpul programului, un rol important îl
joacă activitățile desfășurate în afara școlii, menite să îmbrace caracterul elevilor cu cele mai scumpe
virtuți- bunătate, curaj, sinceritate, solidaritate, altruism.
Ca dascăl, am organizat numeroase acțiuni extrașcolare, care au urmărit cultivarea acestor calități
în inimile elevilor. Întorcând fila timpului, m-am oprit la câteva activități pe care nu le voi uita niciodată,
mulțumită impactului avut asupra elevilor, dar și asupra celorlalți participanți, beneficiari direcți ai
acestei acțiuni. Intitulată De la inimă, la inimă, activitatea școlară pornește de la Campania umanitară
inițiată de firma Pampers, 1 pachet= un vaccin, dedicată copiilor din Africa, ce provin din țările
defavorizate. Alături de Unicef, Pampers lupta împotriva tetanosului neonatal și pentru dreptul la viață
al bebelușilor din întreaga lume. La fiecare produs cu însemnele campaniei, Pampers dona către Unicef
banii necesari unui vaccin, pentru a salva viața unui micuț. Însuflețiți de dorința de a îi ajuta pe acești
copii, de a fi părtași la îmbunătățirea și la șansa de a avea o viață sănătoasă, elevii clasei a IX-a s-au
implicat cu tot dragul. Ei au popularizat campania în cadrul școlii noastre, în sânul familiei și în rândul
prietenilor, pentru a cumpăra cât mai multe produse de la firma Pampers. Acțiunea a avut și un scop
caritabil, pentru că tot ce s-a cumpărat a fost donat secției de pediatrie de la Spitalul Județean. De
asemenea, pentru a aduce un zâmbet pe chipurile celor mici, elevii au organizat o scenetă în sala de mese
a spitalului. În acest mod, elevii școlii noastre au învățat că într-un suflet mic poate sălășlui o inimă
generoasă, o inimă de aur. Ei nu au fost indiferenți la problemele copiilor din Africa, au luat atitudine și
prin implicarea lor au dovedit bunătate, altruism și generozitate.
O altă activitate interesantă a fost proiectul educativ ce a urmărit restaurarea căii ferate Oravița-
Anina, Semmeringul bănățean, încadrându-se în tipul educației pentru dezvoltarea spiritului civic.
Emisiunea Restaurare desfășurată pe canalul TVR1 avea ca obiectiv principal strângerea de fonduri
necesare pentru a restaura un monument cu valoare istorică. În cadrul ediției a II-a, calea ferată Oravița-
Anina a acumulat cel mai mare număr de voturi, ceea ce a calificat-o în marea finală din data de 1
Decembrie.
Proiectul școlar a vizat patru argumente. Argumentul local avea în vedere faptul că suntem un
liceu cu profil economic, având un rol major în formarea unor elevi capabili să promoveze un produs. Ca
argument local, calea ferată Oravița- Anina se află într-o zonă cu mare potential și valoare turistică,
peisajele pe care le întâlnește călătorul fiind rupte parcă dintr-un album de fotografii inedite, în care
Dumnezeu se dovedește a fi prietenul naturii. Argumentul national se remarcă prin sărbătorirea Zilei
Naționale a românilor, 1 Decembrie, un bun prilej de a demonstra că știm să apreciem valorile noastre
istorice. Închei prin prezentarea argumentului european, deoarece ca membri ai Uniunii Europene,
suntem datori să promovăm valorile culturale naționale.
Scopul proiectului a fost să promoveze monumentul istoric calea ferată Oravița-Anina, în vederea
obținerii celui mai mare număr de voturi la marea finală, pentru a câștiga banii necesari restaurării.

271
 Obiectivele au fost educarea elevilor în sprijinul respectului pentru valorile neamului, dezvoltarea
spiritului de echipă, stimularea curajului, asumarea responsabilității, întărirea capacității elevilor de a
relaționa cu semenii din diferite orașe.
Pentru promovarea monumentului istoric, s-au elaborat materiale ce ilustrează conținutul
activităților, precum note informative, pliante, afișe, poezii, prezentări powerpoint, postări pe site-ul
școlii. De asemenea, s-au realizat expoziții, s-au făcut vizite în școlile din oraș și din județ, respectiv la
Oravița și la Moldova-Nouă, s-au împărțit pliante.
Tot efortul depus de elevi sub îndrumarea cadrelor didactice a fost răsplătit prin clasarea
monumentului istoric pe locul al patrulea. În plus, alte aspecte pozitive au fost îmbunătățirea comunicării
profesor- elev și dezvoltarea relațiilor colegiale.
În concluzie, este foarte important ca prin activități extrașcolare atractive să le fie stimulată
creativitatea elevilor și să fie încurajați să se implice cu sufletul, pregătindu-i astfel pentru a face față
noilor provocări ale vieții, găsind soluții la diverse probleme cu care se pot confrunta pe viitor.

IMPORTANȚA PROIECTELOR EDUCAȚIONALE ÎN DEZVOLTAREA ȘI

FORMAREA ELEVILOR
Prof. Țura Ioana-Alexandrina
Grădinița cu Program Prelungit „Prichindel” Jibou
Județul Sălaj

Un parteneriat educațional se referă la colaborarea între diferite instituții educaționale sau

organizații în vederea îmbunătățirii calității educației și dezvoltării competențelor elevilor. Acest tip de
parteneriat poate fi între școli, între școli și alte organizații cum ar fi universități, companii sau organizații
non-guvernamentale.
Prin intermediul unui parteneriat educațional, instituțiile sau organizațiile implicate pot lucra
împreună pentru a implementa programe sau activități educaționale inovatoare, care să completeze și să
susțină procesul de învățare al elevilor. De asemenea, prin această colaborare se dezvoltă și se
promovează resursele educaționale comune, metodologiile de învățare și evaluare, precum și schimbul
de bune practici.
Introducere: Proiectele educaționale reprezintă o componentă esențială a procesului de învățare
și dezvoltare a elevilor. Acestea vizează dezvoltarea competențelor, formarea unor abilități specifice și
consolidarea cunoștințelor dobândite în cadrul materiilor școlare. Proiectele educaționale stimulează
implicarea activă a elevilor în procesul de învățare, îi motivează să își asume responsabilitatea pentru
propriul învățământ și îi ajută să dobândească competențe esențiale pentru o bună integrare în societate.
Prin intermediul acestor proiecte, elevii au oportunitatea de a-și înțelege mai bine materiile școlare, de a-
și dezvolta creativitatea și de a-și forma o gândire critică.
Dezvoltarea competențelor: Proiectele educaționale își propun să dezvolte competențele elevilor,
astfel încât aceștia să fie pregătiți pentru cerințele viitoare. Prin intermediul proiectelor, elevii își pot
dezvolta competențe precum: abilități de comunicare, gândire critică, rezolvarea de probleme,
colaborarea în echipă, luarea deciziilor și organizarea timpului. Aceste competențe sunt esențiale și pot
fi transferate în diverse situații de viață, contribuind la formarea unor indivizi responsabili și autonomi.
Formarea abilităților specifice: Proiectele educaționale oferă elevilor oportunitatea de a-și forma
abilități specifice necesare în activități viitoare. De exemplu, un proiect educațional în domeniul
tehnologiei poate ajuta elevii să își dezvolte abilități de programare și să înțeleagă mai bine conceptele
de IT. Un alt exemplu ar fi un proiect în domeniul artei, care îi poate ajuta pe elevi să își formeze abilități

272
de creație și să își dezvolte simțul estetic. Astfel, proiectele educaționale contribuie la personalizarea
învățării și la formarea unor competențe specifice fiecărui elev în parte.
Consolidarea cunoștințelor: Prin intermediul proiectelor educaționale, elevii au oportunitatea de
a-și consolida cunoștințele dobândite în cadrul materiilor școlare. Ei sunt implicați activ în procesul de
învățare, aplicând cunoștințele teoretice în situații practice. De exemplu, un proiect de cercetare în
domeniul istoriei poate ajuta elevii să-și consolideze cunoștințele despre un anumit eveniment sau
perioadă istorică. Prin intermediul proiectului, elevii își pot dezvolta capacitățile de analiză și sinteză, iar
cunoștințele vor fi mai bine reținute și înțelese.
Motivarea și implicarea activă a elevilor: Proiectele educaționale reprezintă o metodă prin care
elevii devin actori activi în procesul de învățare. Ei sunt implicați în toate etapele proiectului: de la
planificare și realizare, până la prezentarea rezultatelor. Astfel, elevii își asumă responsabilitatea pentru
propriul învățământ și își dezvoltă încrederea în propriile lor capacități. Prin intermediul proiectelor
educaționale, elevii sunt motivați să își depășească propriile limite și sunt încurajați să își exprime ideile
și opiniile.
Concluzie: Proiectele educaționale reprezintă un instrument valoros în dezvoltarea și formarea
elevilor. Ele contribuie la dezvoltarea competențelor, la formarea unor abilități specifice și la
consolidarea cunoștințelor dobândite în cadrul materiilor școlare. Prin intermediul acestor proiecte, elevii
devin actori activi în procesul de învățare, sunt motivați să își asume responsabilitatea pentru propriul
învățământ și își dezvoltă încrederea în propriile lor capacități. Proiectele educaționale sunt o modalitate
eficientă de a învăța și de a forma elevi autonomi și pregătiți pentru lumea reală.

UN CADRU DIDACTIC EFICIENT ŞI DE SUCCES

Prof. înv. primar Ungureanu Minodora

Liceul Teoretic „Callatis” Mangalia
Județul Constanţa

Competenţele profesorului au constituit dintodeauna şi rămân o problemă, deoarece, deşi există

sintagma „profesor ideal”, în realitate acesta nu există, din păcate. Competenţele necesare unui bun cadru
didactic, ancorat în realităţile mileniului III, sunt de ordin general şi se consideră că ele se referă la
anumite caracteristici ale educaţiei și ale sistemului de învăţământ preuniversitar actual. Competenţele
unui profesor diferă de nivelul său de experienţă, debutant sau expert şi de obiectul pe care-l predă.
Această meserie implică multă răbdare, dragoste pentru copii, responsabilitate, pregătire în mai
multe domenii, deoarece pe lângă materia pe care o predă acesta trebuie să aibă și cunoștințe de
pedagogie, și psihologie, și, pe lângă toate acestea, implică multă muncă, multe ore de studiu și uneori
moment de descurajare.
Și totuși, cu toate acestea, nu este suficient să fii doar un cadru didactic. Pentru a fi apreciat cu
adevărat, trebuie să fii un cadru didactic eficient și de succes. Trebuie să reprezinți un model pentru elevi,
să ai o relație frumoasă cu aceștia, să le împărtășești cu drag și cu răbdare din cunoștințele tale și să îi
îndrumi ori de câte ori au nevoie.
Un profesor eficient reușește să stimuleze și să mențină curiozitatea elevilor pentru lucruri noi, le
modelează comportamentele sociale și totodată le întărește încrederea în propriile forțe și îi ajută să își
găsească identitatea.
Pentru a fi un cadru didactic eficient și de succes, profesorul trebuie să îndeplinească anumite
standarde profesioanle. Acestea presupun să fie un bun cunoscător al disciplinei și a didacticii pe care o

273
predă, să cunoască elevul și să îl asiste la propria dezvoltare, să aibă o atitudine reflexivă și să se
perfecționeze continuu și să fie un promotor al unui sistem de valori.
Azi din ce în ce mai mult se vorbeşte despre învăţarea eficientă şi management educaţional
eficient. Cuvântul de bază fiind „eficienţă”. „A fi eficient” înseamnă a obţine rezultate pozitive, a
produce efectul pozitiv scontat. O predare eficientă înseamnă:
x A preda eficient ţine mai mult de pasiune decât de circumstanţe. Nu înseamnă numai a motiva
elevii să înveţe, ci şi a le arăta cum să înveţe într-un mod care să îi ajute pe viitor. Este vorba de
a împărtăşi pasiunea celor din jurul tău, cel mai important elevilor.
x A preda eficient ţine de a îi trata pe elevi ca pe nişte consumatori-consumatori de cunoştinţe.
Acest lucru constă şi în a încerca să rămâi întotdeauna printre cei mai buni din domeniul tău, să
citeşti diverse materiale. A fi profesor înseamnă a umple spaţiile ce există între teorie si practică.
x A preda eficient înseamnă a asculta, a pune întrebări, a răspunde la nelămuriri şi a-ţi aduce aminte
că fiecare elev şi clasă sunt diferite. Înseamnă a determina elevii să fie cei mai buni, înseamnă a
fi om şi profesionist în acelaşi timp.
x A preda eficient ţine de stil. Un profesor bun lucrează cu fiecare elev din clasă.
x A preda eficient înseamnă a încerca să dezvolţi şi să descoperi noi talente.
x A preda eficient înseamnă a fi un lider adevărat - de a face rost de resurse de orice fel. Ceea ce
e cel mai important e ca nicio idee să nu rămână la stadiu de proiect.
x A preda eficient se învaţă fiind dirijat de către un mentor, lucrând în echipă şi bineînţeles a avea
pasiune în ceea ce faci.
x A preda eficient înseamnă a-ţi plăcea ceea ce faci, a descoperi noi lucruri, a avea răsplata
sufletească. Răsplata cea mai mare sunt realizările elevilor şi zâmbetul de pe faţa lor. Nu pentru
că trebuie, ci pentru că îţi place.
Aceste lucruri menționate mai sus înseamnă a preda eficient - un profesor nu îşi imaginează a
face altceva.
Profesorul care stabilește o relație bună cu elevii săi, profesorul care știe să predea într-o manieră
modernă, atractivă pentru noua generație este un profesor eficient care va avea rezultate cu elevii săi.
Cadrului didactic îi revine sarcina de a-și utiliza creativitatea în îmbinarea mijloacelor tradiționale
cu cele inovative în cadrul lecției, în funcție de obiectivele sale pedagogice, de aceea un profesor bun
este și acel profesor care își înțelege bine elevii, nativii digitali, preocupările lor și menține un echilibru
între informațiile abstracte și cele concrete. Cunoaște cum să își implice elevii în procesul educațional,
aceștia nemaifiind spectatori la lecție, ci actori activi, elevii învățând prin explorare, implicare.

Bibliografie
x Dafinoiu I., Personalitatea. Metode de abordare clinică, Editura Polirom, Iasi, 2002
x Stoica M., Pedagogie școlară, Editura „Cartu Alexandru”, Craiova, 1995
x Thomas Gordon , Noel Burch, Profesorul eficient, Editura Trei, 2012

274
 ALĂTURI DE SULETUL COPIILOR
Prof. înv. preșcolar Vasilescu Delia Elena
Școala Gimnazială Domnească, Târgu Neamț, județul Neamț
„A educa cu inima” este o expresie care subliniază importanța abordării empatice, compasiunii și
înțelegerii în procesul de predare și învățare. Această filozofie se concentrează pe dezvoltarea nu doar a
capacităților academice ale copiilor, ci și a bunăstării lor emoționale și sociale. Profesorii care educă cu
inima încearcă să înțeleagă perspectivele, nevoile și sentimentele copiilor lor. Ei se transpun în locul
copiilor și încearcă să vadă lumea prin ochii acestora. Profesorii pot colabora cu părinții pentru a
împărtăși informații despre comportamentul și starea emoțională a copiilor, astfel încât toți factorii
implicați să lucreze împreună în interesul copiilor. Această empatie le permite să ofere suport
personalizat și să creeze un mediu de învățare mai plăcut. Da, profesorii joacă un rol crucial în consilierea
și oferirea de suport emoțional părinților și copiilor. În calitate de profesor sau educator, este posibil să
experimentezi o gamă variată de situații speciale și să trăiești experiențe personale unice. Această
responsabilitate poate avea un impact semnificativ asupra dezvoltării și bunăstării lor. Iată câteva moduri
în care profesorii pot oferi suport emoțional și consiliere:
Ascultarea activă este esențială! Profesorii pot să își arate interesul și să fie deschiși la ascultare
atunci când copii sau părinții doresc să vorbească despre problemele lor. Aceasta creează un spațiu sigur
în care cei mici sau cei mari se pot exprima și pot discuta despre grijile lor.
Oferirea de sfaturi și resurse este importantă! Profesorii pot oferi sfaturi practice și resurse pentru
a-i ajuta să facă față problemelor lor. Aceasta poate include îndrumarea către servicii de consiliere
școlară, cărți sau materiale educaționale relevante. Colaborarea cu alți profesioniști este un câștig. În
cazurile mai complexe sau în situații de criză, profesorii pot colabora de asemeni cu psihologi școlari sau
alți profesioniști specializați pentru a oferi suport copiilor sau părinților.
Dezvoltarea abilităților de reziliență este semnificativă! Profesorii pot ajuta părinții și copiii să
dezvolte abilități de gestionare a stresului, de reziliență și de adaptabilitate. Aceste abilități pot fi deosebit
de utile în fața provocărilor personale și academice. Încurajarea comunicării deschise este necesară!
Profesorii pot promova comunicarea deschisă și sinceră în clasă, astfel încât părinții și copiii să se simtă
confortabili, să împărtășească gândurile și sentimentele lor. Acest lucru poate contribui la reducerea
stigmatizării problemelor de sănătate mintală.
Monitorizarea comportamentului și a performanței academice aduce un plus de valoare.
Profesorii pot observa schimbările în comportamentul sau performanța academică a copiilor, care ar
putea indica dificultăți sau probleme personale. Identificarea timpurie a acestor semne poate permite
intervenția și sprijinul adecvat. Profesorii petrec mult timp cu copiii și ajung să-i cunoască personal.
Dezvoltă conexiuni și relații cu aceștia și ajung să-i vadă crescând și dezvoltându-se în calitate de
indivizi. Profesorii au adesea o responsabilitate morală profundă față de binele și fericirea copiilor. Ei
iau în serios rolul de model și ghid, dorind să ofere un exemplu pozitiv și să ajute la dezvoltarea morală
și etică a copiilor. Profesorii se simt mândri atunci când apar reușitele. Succesele copiilor, fie ele
academice sau personale, sunt adesea resimțite ca realizări personale ale profesorilor.
Rolul profesorului în viața copilului nu se limitează doar la transmiterea cunoștințelor, ci acoperă
o gamă largă de aspecte care influențează dezvoltarea copilului. Prin urmare, relația dintre profesor și
elev este una dintre cele mai importante relații din viața unui copil, cu potențialul de a influența
semnificativ parcursul său de dezvoltare și succesul în viitor. Profesorii pot să aibă încredere în
capacitățile copiilor și să stabilească obiective înalte pentru aceștia. Acest lucru poate inspira să depună
eforturi pentru a-și atinge acele obiective și să își depășească așteptările. Prin aceste metode, profesorii
pot deveni surse de inspirație pentru elevi, ajutându-i să își descopere pasiunile, să își dezvolte abilitățile
și să-și urmeze visele. O astfel de influență pozitivă poate avea un impact durabil asupra dezvoltării
personale și profesionale a copiilor.

275
 DASCĂLUL, DE PROFESIE ROMÂN
Prof. înv. preșcolar Verdeș Raluca- Dida
Grădinița cu Program Prelungit Nr. 21 Drobeta Turnu-Severin
Județul Mehedinți

Dascălul, centrala figură a sistemului de învățământ românesc, o parte esențială a educației și a

formării viitoare generații. Profesia de dascăl în România a evoluat semnificativ de-a lungul istoriei și a
jucat un rol crucial în dezvoltarea societăților și a culturii. În acest eseu, vom explora caracteristicile,
rolul și evoluția profesiei de dascăl în contextul românesc.
Profesia de dascăl în România are rădăcini adânci în istorii țări și este strâns legată de dezvoltarea
învățământului. Primele școli românești datează din secolul la XVI-lea, și primele personalități care au
îndeplinit rolul de dascăl au fost în general preoți sau călugări, deoarece biserica avea un rol important
în educația timpurie a populației. Aceste școli erau în primul rând școli parohiale, unde elevii învățau să
citească și să scrie în limba română.
O evoluție semnificativă a avut loc în secolul al XIX-lea, odată cu reformele lui Ion Heliade
Rădulescu și ale altor reformatori educaționali. În acest context, profesia de dascăl a fost recunoscută ca
fiind esențială pentru dezvoltarea societății românești. În această perioadă, s-au înființat școli publice, sa
dezvoltat un curriculum național și sa promovat învățământul în limba română.
Dascălul român a devenit un simbol al educației și al formării tinerelor generații. Rolul său este
de a ghida elevii în procesul de învățare, de a oferi cunoștințele și competențele necesare pentru a-și
construi un viitor mai bun. Dascălul nu este doar un predicator de informații, ci și un model de conductă
și un mentor pentru elevi. El îi îndrumă să gândească critic, să învețe să-și descopere potențialul și să se
dezvolte în mod integral.
Profesia de dascăl implică multe responsabilități și cerințe. Dascălul trebuie să fie bine pregătit
din punct de vedere academic și să se adapteze continuu la noi tendințe în educație. El trebuie să fie
empatic și să înțeleagă nevoile și potențialul principal elev. Comunicarea eficientă, motivarea și
inspirarea elevilor, precum și gestionarea clasei sunt abilități esențiale pentru succesul unui dascăl.
De-a lungul istoriei, profesia de dascăl în România a trecut prin schimbări și reforme, reflectând
evoluția societății și a sistemului educațional. Cu toate acestea, dascălul a rămas un pilon fundamental al
educației, contribuind la formarea caracterului și la dezvoltarea intelectuală a elevilor.
În concluzie, dascălul de profesie română este o figură cheie în societatea românească, având un
rol semnificativ în formarea viitoare generații. Evoluția sa de-a lungul istoriei reflectă importanța
educației în dezvoltarea țărilor. Profesia de dascăl impune o mare responsabilitate și necesită dedicare și
pregătire constantă pentru a răspunde nevoilor și provocărilor din învățământul românesc. Dascălul este
un model pentru elevi, un ghid în procesul de învățare și un promotor al valorilor culturale și educaționale
ale României.

276
 IMPORTANȚA EDUCAȚIEI LA VÂRSTELE TIMPURII

Prof. Vereș Crina-Eugenia

Grădinița cu Program Normal Nr. 2 Jibou
Județul Sălaj

Educația timpurie este prima treaptă de pregătire pentru educaţia din școală şi se adresează
copiilor de la naştere până la atingerea vârstei de la 6-7 ani.
Copilăria timpurie reprezintă cea mai importantă perioadă din viaţa unei persoane tocmai prin
consecinţele durabile pe care le are asupra dezvoltării ulterioare a acestuia.
Primii ani de viaţă ai oricărui copil au o importantă majoră pentru dezvoltarea ulterioară a
acestuia. În cadrul copilăriei timpurii se pun bazele relaţiilor de ataşament, se învaţă abilităţi şi modele
comportamentale iar dezvoltarea copilului se realizează pe multiple laturi, într-un ritm accelerat. Într-un
mod activşi rapid se produce dezvoltare asomatică, au loc achiziţii multiple în aria de dezvoltare psihică
şi fizică.
Copilul are nevoie de un mediu sănătos, de o alimentaţie adecvată şi de dragoste şi atenţie din
partea familei sale. Sunt condiţii necesare pentru o persoană sănătoasă mai târziu.Mediul în care copilul
se dezvoltă şi stimularea pe care o primeşte sunt hotărâtoare pentru fiecare în parte.
Stimularea copilului mic presupune stimularea acestuia să se mişte, să comunice, să folosească
tot mai mult mâinile şi să îşi dezvolte căile de pătrundere a informaţiilor spre creier: văzul, auzul, simţul
tactil şi mirosul.
Toţi ne dorimcopii dornici de a învăţa, care să ne umple de satisfacţie prin ceea ce ştiu,
princeeace pot să facă, prin felul în care se poartă şi gândesc. Niciodată nu vom putea şti totul despre
copil, dar cu cât ne vom apropia mai mult de el şi îl vom înţelege mai bine, cu atât vom învăţa mai multe
despre ceea ce ar trebui să facem pentru a-l ajuta să crească şi să se dezvolte armonios. Adulţii sunt
persoanele în care copiii au cea mai mare încredere şi care le decid modul în care are loc startul acestora
în viaţă.
Schimbările rapide care se petrec în zilele noastre peste tot în lume ne fac să înţelegem cât de
important este să alimentăm nevoia permanentă de informare şi învăţare a copiilor. De-a lungul întregii
lor vieţi indiferent unde trăiesc, copiii din ziua de azi vor trebui să facă faţă diverselor schimbări sociale,
politice, de mediu, ştiinţifice, tehnologice şi industriale.
Pentru a-i pregăti pe copii să fie receptivi şi să se informeze permanent în cadrul societăţilor
democratice, educația timpurie creează temelia atitudinilor, cunoştinţelor şi deprinderilor de care copiii
vor avea nevoie în rapida schimbare în timpurile viitoare şi se bazează pe credinţa că toţi copiii care sunt
implicaţi direct în procesul de învăţare se dezvoltă cel mai bine.
Copilul învaţă în relaţie cu adultul întrucât acesta îi ghidează dorinţele de cunoaştere
(curiozitatea), în această interacţiune adultul dă sens explorărilor şi experienţelor pe care copilul le
iniţiază, îi susţine şi consolidează încrederea în sine şi îi impulsionează învăţarea.
Din experienţa pe care am dobândit-o la grupă, consider că fiecare moment trăit de copil zilnic în
grădiniţă este o ocazie de a învăţa ceva (ritualul primirii zilnice, masa, jocul liber saU dirijat); toate
acestea îl pot pune pe copil în faţa unor situaţii noi, din toate îşi poate îmbogăţii bagajul de trăiri şi
cunoştinţe.
Activităţile de învăţare cu un scop bine definit sunt cele organizate care se pot desfăşura cu
grupuri mici de copii şi cu întreaga grupă.
În planificarea acestora educatoarea trebuie să respecte unele cerinţe ca:
1. Îşi va planifica activităţile pe teme, conţinut şi strategii, astfel încât grupele de activităţi să fie variate,
să alterneze jocul vioi şi solicitant cu altul liniştitor, cu odihna sau „contemplarea".

277
2. Va observa fiecare copil în timpul activităţilor şi se va adapta la reacţiile constatate.
3. Va asigura posibilitatea copilului de a alege, în cadrul fiecărei activităţi. Mijloacele de realizare,
materialele de lucru şi chiar tipul de activitate vor fi propuse copilului şi nu impuse. Copiii vor avea la
îndemână jucării şi materiale variate, netoxice, în număr cel puţin dublu faţă de cel al copiilor din grupă.
Ca o concluzie, putem afirma ca educaţia timpurie implică o nouă abordare în înţelegerea
copilului şi a nevoilor acestuia. Copilul este înzestrat cu toate structurile pentru a învăţa, adultul trebuie
numai să-1 pună în situaţii de învăţare, să-1 ghideze şi să-1 încurajeze în demersul lui de a cunoaşte
lumea şi nu în ultimul rând de a fi apoi capabil să ştie ce să schimbe în lume.

Bliografie
x Stativă Ecaterina, Anghelescu Carmen „Educaţia timpurie în România", Editura
Vanemonde, Bucureşti 2004
x Eleanor Stokes Szanton „Educaţia centrată pe copil 0-3 ani", Editura CERMI, Iaşi 1999
x Betty Squibb, Sally J. Deitz „Activităţi de învăţare pentru copiii foarte mici (de la naştere la 3
ani)", Editura VANEMONDE. Bucureşti 2005

ÎNCOTRO, DASCĂLE DE PROFESIE ROMÂN

Prof. Vesa Andreea
Colegiul Tehnic Reșița
Județul Caraș-Severin
Dacă aruncăm o privire în școlile țării noastre observăm că este evidentă tinderea sistemului de
învățământ românesc spre modernism (fie el european, fie el multinațional), iar dascălul la fiecare început
de an se prezintă timid și cu frică de necunoscut. Cu toate acestea, de remarcat este că dascălul nu renunță
a se baza pe cunoștințele sale teoretice și practice, dar și pe ale sale aptitudini.
Din păcate, din an în an dascălul este nevoit să capete deprinderile unei noi meserii sau poate
chiar o nouă meserie, cea de manager, de administrator sau poate chiar și de funcționar dar totuși să nu
uităm că dascălul în primul rând este bugetar și birocrat.
De recomandat este recunoașterea din partea conducerii țării noastre că învățământul și sănătatea
sunt cele două brațe care pregătesc viitorul. Așadar aceasta să încerce să atragă forță de muncă de calitate
și să o mențină.
Indiferent de modă și mai ales în timpurile prezente, scopul educației ar trebui să conste în
următoarele obiective de atins:
x pregătirea elevilor ca viitori oameni mari care vor acționa și gândi independent;
x aducerea la cunoștință elevilor că învățătura la fel ca și munca înnobilează omul și-l face folositor
societății;
x inspirarea elevului spre stimă și respect, ceea ce nu se va reuși prin distrugerea individualității și
scăderea stimei de sine;
x conștientizarea ca fiecare elev să fie schimbarea pe care o dorește să o vadă în lume deci începerea
schimbării de la fiecare persoană în sine;
x ștergerea din mintea elevului ,,las că merge și așa!’’;
x uitarea că ,,astăzi cine are carte, nu prea mai are parte’’;
x descoperirea microbului unei meserii și apoi conștientizarea că vei renunța cu greu la ea.
Și totuși să luăm aminte că:
„Educaţia este cea mai puternică armă pe care voi o puteţi folosi pentru a schimba lumea.” – Nelson
Mandela

278
 ,,Preţul succesului este munca grea, dedicarea la locul de muncă şi determinarea că dacă vom câștigă
sau pierde, am dat tot ce e mai bun din noi.”- Vince Lombardi
În concluzie:
„Când pierzi, ai grijă să nu pierzi și lecția” (Dalai Lama), dar lecția este predată de tine, dascăle!
Nu lăsăm deoparte nici dragostea dascălului pentru copii, care alături de pregătirea didactică
specială și fină ar putea fi principalele condiții ce trebuie îndeplinite de către un dascăl bun.
Este momentul să ne trezim și să nu mai refuzăm realitatea dură pe care o trăim: neavând nimic,
cum să facem ceva demonstrativ la o lecție în clasă? Suntem doar noi, dascălii și dorința noastră de a
preda… și atunci cum rămâne cu copiii din fața noastră și dorința lor de a învăța?
Refuzăm realitatea și învățământul românesc se degradează sigur și rapid… se degradează în mod
îngrijorător… dar îngrijorător pentru cine? Îngrijorător pentru noi, dascălii, pentru ei, elevii și pentru
ceilalți, familiile elevilor, dar să nu lăsăm la coadă societatea.
Și ceea ce ne rămâne nouă dascălilor este să nu uităm că: există sau putem crea o altă lume prin
lucrul cu copilul, străduindu-ne să fim mereu bine informați și activi, cizelându-le lor viitorul. Și se merită
pentru că elevii se oferă exact așa cum sunt ei: naivi, inocenți și entuziasmați.
Părerea mea este că toate profesiile sunt necesare și mai ales frumoase, dacă sunt făcute cu
dragoste, dăruire și, mai ales, cunoaștere ori pricepere. Amintirea unui dascăl bun ne însoțește toată viața
și poporul cel dintâi va fi cel cu cele mai bun școli. Dacă noi nu suntem azi acel popor, să nu pierdem
speranța că vom fi mâine. Sufletul școlii a fost, este și rămâne DASCĂLUL, acel om care pregătește
planul viitorului adult și în sfârșit este omul căruia îi datorăm, mult sau puțin câte ceva din succesul
omului în viață.
Personal am rămas cu următoarele amintiri prețioase referitoare la profesorii din timpul școlii și
cu următoarele „personalități” reținute pe viață:
x doamna educatoare și ale sale serbări;
x din ciclul gimnazial: profesoara de franceză și a sa poezie cu zilele săptămânii în limba franceză,
poezie reținută și astăzi, la cei 32 de ani ai mei;
x din ciclul liceal: profesorul de fizică care știa pe de rost și numărul paginii unde era scris exemplul
dat de el.
Succes, dascăle în țara ta, în anul 2023 și în anii ce vor urma!
Perseverență, suflet, interes, pasiune, multă muncă și speranță la nota 10!

STAREA DE BINE A ELEVILOR ÎN ȘCOALĂ

Prof. Vesa Rodica
Colegiul Tehnic Reșița
Județul Caraș-Severin

Starea de bine este strâns legată de învățare și motivație. Nimeni nu poate fi bun în ceea ce face
dacă nu e într-o stare bună. Contextele în care trăim pot stimula sau, dimpotrivă, deteriora starea de bine.
Este un lucru valabil și pentru locul în care un copil își petrece o foarte mare parte din timp: ȘCOALA.
Copiii își petrec o bună parte din timp la școală, prin urmare, aceasta trebuie să fie un loc esențial
pentru conturarea stării lor generale de bine, cu toate aspectele sociale, fizice și emoționale. Starea de
bine a elevilor le influențează capacitatea de a-și atinge întregul potențial școlar. Calitatea relațiilor pe
care le au copiii între ei, pe care le au cu adulții, precum și calitatea mediului de învățare, influențează
fundamental progresele lor școlare.

279
 A fost demonstrat faptul că mediul fizic, social și emoțional în care personalul și elevii petrec o
mare parte din fiecare zi, poate afecta sănătatea lor fizică, emoțională și mentală și starea de bine, precum
și rata abandonului școlar. Se apreciază că mediul școlar poate îmbunătăți bunăstarea socială, emoțională
și capacitatea de învățare când:
x este cald, prietenos și recompensează învățarea;
x promovează în special cooperarea și mai puțin competiția;
x oferă susținere și facilitează comunicarea deschisă;
x încurajează activitățile creative;
x încurajează dezvoltarea de proceduri și regulamente care interzic pedeapsa fizică și promovează
x interacțiunea non-violentă pe terenul de joacă, în clasă și între personalul școlii și elevi prevenind
în felul acesta pedeapsa fizică, agresivitatea, hârțuirea și violenta;
Copiii au o capacitate înnăscută de a învăța, dar această capacitate poate fi compromisă și, uneori,
distrusă. O școală prietenoasă recunoaște, încurajează și sprijină capacitățile în creștere ale copiilor care
învață. Școala trebuie să reprezinte un mediu prietenos și sigur de muncă și joacă. Rolul profesorului
include grija pentru bunăstarea psihică a elevilor.
Climatul școlar a fost identificat ca una dintre cele mai importante trăsături ale unei scoli. Când
atmosfera din școală este neprietenoasă, îngrijirea nu este atentă, lipsește încurajarea și recompensarea,
sănătatea mentală, atât a elevilor cât și a profesorilor poate fi afectată în mod advers. Impactul unei
atmosfere neprietenoase este în mod particular dăunător dacă persistă o perioadă mai lungă de timp.
Când elevii cooperează, încadrarea în învingători și învinși este mai puțin evidentă și prin urmare,
se evită umilirea consecutivă a celor considerați ratați. Prin această metodă pot beneficia în mare măsură
elevii cu dificultăți de învățare și cei din comunități dezavantajate. Atunci când elevii primesc în mod
constant mesajul că sunt ratați, dorința lor de a reuși se erodează. Când elevii cooperează în procesul de
învățare, implicarea în rezolvarea sarcinilor este mai mare, se reduc diversiunile și se utilizează o
proporție mai mare din timp pentru instruire. Copiii sunt capabili să se ajute între ei mult mai mult, cei
cu un nivel mai scăzut, cât și cei cu un nivel mai înalt al realizărilor beneficiind deopotrivă, munca
elevilor devenind mai atentă, aprofundată și bine prezentată.
Rezultatele punctează necesitatea unei mai atente implementări a procedurilor de învățare.
Tehnicile active de învățare, cum ar fi jocul de roluri, proiecte școlare /comunitare, proiecte de cercetare
bazate pe anumite teme, ar putea fi noi pentru unii profesori și prin urmare se impune formarea acestora
pentru dobândirea de abilități și încredere în folosirea lor.
Pedepsirea fizică a elevilor în școală este inacceptabilă! Violenta față de elevi, în forma pedepsei
corporale, poate fi sancționată legal, fiind văzută ca o formă de abuz al copilului. Pedeapsa corporală nu
este necesară deoarece nu numai că nu dă rezultate, suprimând doar pentru o perioadă scurtă
comportamentul nedorit, dar creează pe de altă parte o atmosferă de teamă care nu este favorabilă
învățării.
Existența unor reguli clare și corecte și aplicarea lor cu consecvență este vitală pentru menținerea
disciplinei. Rezultatele denotă necesitatea creări de oportunități pentru ca profesorii să poată dobândi
cunoștințe și deprinderi care să le permită să facă față violenței la diverse niveluri, mergând de la
agresiunea verbală, de tipul poreclelor și rumorii în clasă, până la intervenția în cadrul unor încăierări.
Copiii au dreptul fundamental de a se simți în siguranță la școală și de a fi scutiți de asuprire,
umilire intenționată și pericole potențiale cauzate de intimidare și hârțuire. Deși majoritatea cercetărilor
în acest domeniu s-au axat pe studiul personalității intimidatorilor și victimelor, multe progrese în această
direcție pot fi realizate prin schimbarea modului de organizare al școlii și prin ajustarea atitudinii
colective și atmosferei generale cu scopul prevenirii hârțuirii și intimidării, atitudinea profesorilor având
efecte importante în descurajarea acestora. Neluând atitudine în cazul plângerilor, profesorii contribuie
sau chiar cresc teama celor care sunt ținta atacurilor.

280
 Profesorii trebuie să sesizeze schimbarea de la tachinarea în joacă la insultă, să fie capabili să
contracareze agresiunea fizică de îndată ce devine evidentă. Mentori din rândul elevilor pot să-și asume
responsabilitatea pentru integrarea în școală a nou-sosiților și a celor singuratici. Creșterea capacității și
motivării elevilor pentru cooperare poate conduce la reducerea agresivității în școală.
În consolidarea procesului de învățare, odihna și relaxarea joacă un rol important. Recreațiile
asigură elevilor oportunitatea schimbului informațional, timpul liber fiind vital în dezvoltarea imaginației
elevilor. Este important ca școala să asigure oportunități, facilități și timp pentru învățarea unor
meșteșuguri și arte, precum și condiții în care elevii să poată acționa fără presiunea performanței sau a
evaluării.
O funcție importantă a sistemului de învățământ este să ofere asistenta familiilor pentru a-și ajuta
copiii să devină membri productivi și stabili din punct de vedere emoțional și social ai comunității. Deși
predarea este de importantă primară pentru învățare, nu este posibil să se ignore familia din care provine
copilul, fără ca aceasta să genereze riscuri potențiale ale învățării eficiente.
Este important ca școala să-și revizuiască politicile în acest domeniu, pentru a întări relația dintre familie
și școală. Având informații referitoare la situația familială și la necesitățile copilului, profesorii îl pot
înțelege mai bine și își pot adapta modul de predare, iar probabilitatea de a-i ignora tradițiile și valorile
deprinse în familie ducând în felul acesta la contradicții, conflicte și nefericire, este mult redusă.
Absența contactului între școală și familie, duce la trecerea neobservată a problemelor și
schimbărilor majore din viața copilului, în timp ce un climat pozitiv în școală și o relație bună școală-
familie vor asigura mediul pentru dezvoltarea unor niveluri ridicate de auto-încredere și stimă de sine.
Școlile prietenoase și promotoare ale sănătății asigură elevilor suportul emoțional și social și îi
ajută să dobândească încrederea de a vorbi liber despre școală și viața lor în cadrul acesteia. Printr-o
contribuție la modul de organizare și funcționare al școlii, copiii găsesc școala mai atractivă și
prietenoasă.
Dacă profesorii consideră că școala promovează într-o măsură destul de mare oportunități egale
în luarea deciziilor, elevii sunt de părere că implicarea lor este redusă în acest domeniu, scorul fiind unul
dintre cele mai scăzute.
Profesorii trebuie să realizeze că o componentă importantă a bunăstării emoționale și sociale a
unei persoane este sentimentul acceptării ei așa cum este. Sentimentul excluderii sau inegalității
(îndeosebi pentru motive ce nu țin de controlul personal) este dăunător pentru stima de sine și demnitate.
Elevii care sunt tratați ca egali și cred în șansa lor de a avea succes ca oricare altă persoană, nu au numai
o probabilitate mai mare de a-și atinge potențialul intelectual, dar își vor prețui școala pentru mediul
prietenos și de susținere și vor fi mai toleranți cu cei care sunt „diferiți”. Școlile trebuie să-și găsească
propriile modalități de recunoaștere și primire a elevilor cu apartenență etnică, religioasă și culturală
diferită, ca și a celor cu necesități speciale, săracilor și orfanilor
PROFESORII apreciază ca priorități pentru ameliorarea mediului psihosocial școlar:
x Susținerea cooperării și învățării active
x Dezvoltarea activităților creative
x Asigurarea unei atmosfere prietenoase, recompensatoare și încurajatoare.
ELEVII apreciază ca priorități pentru ameliorarea mediului psihosocial:
x Susținerea cooperării și învățării active
x Dezvoltarea activităților creative
x Promovarea oportunităților egale și participarea la luarea deciziilor.
Concluzii
Avantajele unui mediu școlar pozitiv constau în bunăstarea și fericirea, întărirea sentimentului de
apartenență și o mai bună calitate a vieții celor implicați în procesul instructiv-educativ. Indirect, poate
avea ca rezultat performante academice mai bune. De asemenea, poate modifica unele aspecte negative

281
ale vieții școlare prin reducerea intimidării și hărțuirii, injuriilor și absenteismului școlar. Are potențialul
de a diminua stereotipiile, teama, anxietatea, depresia și pierderea motivației.
Sentimentele de bunăstare în timpul copilăriei și adolescenței pun temelii solide pentru o bună
sănătate la maturitate.
Copiii sunt exploratori prin natură, dar pentru a fi creativi au nevoie de un mediu propice.
Îndrăzneala de a face ceva diferit, sau într-un mod nou, este inima creativității. Copiii au nevoie de
experiențe pozitive, de spațiu personal pentru a fi singuri cu ei înșiși și în același timp au nevoie de
sentimentul de conexiune cu alte persoane, în special cei care sunt importanți pentru ei emoțional.

A FI DASCĂL
Prof. Vîlcu Ileana
Școala Gimnazială „Nicolae Titulescu” Caracal
Județul Olt

În grădiniţă, împlinirea misiunii profesionale se împleteşte cu personalitatea fiecărei educatoare.

În structura personalităţii se configurează un anumit sistem de valori.
Educatoarea reprezintă în acest proces factorul principal de influenţare a orientării valorice a
copiilor şi în acelaşi timp modelul concret, posibil de urmat. Profilul de competenţă al educatoarei trebuie
să facă referire şi la sistemul de valori al personalităţii acesteia, deoarece valorile sunt formaţiunile cele
mai insistente şi influente exprimându-se pregnant în comportament.
Dintre calitățile ce trebuie sǎ defineascǎ personalitatea educatorului aș enumera: echilibrul
intelectual, mintal; curiozitatea intelectualǎ, spiritul şi gustul observaţiei, simţul critic, luciditatea faţǎ de
sine, adaptabilitatea la cerinţele elevilor, tinereţea spiritului, amabilitatea, înţelegerea, autoritatea
pedagogicǎ, creativitatea, intonaţia plǎcutǎ şi dicţia corectǎ. Sǎ aibǎ dragoste pentru copii, bunǎ
dispoziţie, umor, o bunǎ memorie, ordine şi claritate în gândire, atenţie distributivǎ. Pentru a fi iubit de
copii, trebuie sǎ aibǎ capacitatea de a expune clar şi convingǎtor ideile, uşurinţă în exprimare, limbaj
adecvat, concizia şi precizia formulărilor, plasticitatea vocabularului, simţul măsurii în toate, talentul de
a aprecia rapid şi corect situaţia.
Desfăşurându-şi activitatea profesională în cadrul şcolii, dascălul nu încetează de a fi un educator
şi în afara ei, urmărind, bineînţeles, obiective specifice şi apelând la mijloace şi forme adecvate. Cele
două laturi ale activităţii sale şcolară şi extraşcolară, nu numai că se presupun, dar se şi întregesc şi se
completează reciproc.
O trăsătură de neprețuit a educatorului este respectul de sine. Acesta este vizibil în capacitatea sa
de a lăsa deoparte problemele personale atunci când intră în sala de grupă, de a se dedica exclusiv
copiilor, cărora trebuie să le fie ca o mamă și prieten în egală măsură.
Profesorul este rǎspunzǎtor şi de tonul afectiv dintre elevi. Supǎrǎrile, refuzul, invidia îngreuneazǎ
foarte mult cooperarea, chiar şi în situaţii lucrative. „Grupul depinde în mare mǎsurǎ de felul relaţiilor
din cadrul grupului, de sprijinul, de afecţiunea, de simpatia şi încrederea reciprocǎ.” Sub aspectul
educativ, profesorul se sprijinǎ în acţiunea sa pe fenomene care întǎresc coeziunea clasei.
Nu-ți poți alege meseria de educatoare numai dacă iubești copiii cu tot sufletul. ARTA de a fi
educator este minunea de a ne oglindi zilnic în ochii copiilor.
Ochișorii unui copil îți pot “spune” multe: uneori ești zâna bună, alteori ești vrăjitoarea cea rea,
dar ești mereu „mama” care alină durerea și șterge râurile de lacrimi și… „prietena” de care cei mici au
atâta nevoie!
Iubesc să fiu înconjurată de copii, să-i văd zâmbind și privindu-mă cu ochii lor calzi și luminoși.
Meseria de educator mi-a adus, de-a lungul timpului, doar satisfacție și ma face să mă simt un om
împlinit. Când sunt printre cei mici simt că-mi retrăiesc copilaria. Îmbrățișările, zâmbetul, carisma și

282
gingășia micuților „mei” îmi fac zilele frumoase și ușoare. Am ales această meserie cu sufletul și cred că
mi se potrivește de minune.
Prin urmare meseria de educatoare nu există, căci a fi educatoare este o vocație, iar portretul
dascălului este complex și în continuă schimbare, potrivit normelor impuse de societatea contemporană.

PROFESIA DE DASCĂL
Educatoare Vizireanu Liliana
Școala Gimnazială „Dimitrie Cantemir” Brăila
Județul Brăila

„Omul poate deveni om numai prin educatie. El nu e nimic decât ceea ce face educația din el.”
(Immanuel Kant, Despre pedagogie, Paidea, București, 2002). Numai prin educație se desăvârșește ființa
socială. Ce menire mai frumoasă și mai grea decât aceea de a modela și construi viitorul omenirii? Ce
misiune mai sfântă decât aceea de a educa tinerele vlăstare ale unei societăți? Consider că a fi dascăl,
educator, profesor este printre cele mai importante profesii dintotdeauna, asemănându-se cu profesia
medicului – pe când unul are grijă de bunăstarea trupului, celălalt se îngrijește de binele spiritului.
„Meseria de profesor este o mare și frumoasă profesiune, care nu seamănă cu nicio alta, o meserie
care nu se părăsește seara odată cu hainele de lucru. O meserie aspră și plăcută, umilă și mândră, exigentă
și liberă, o meserie în care mediocritatea nu este permisă, unde pregătirea excepțională este abia
satisfăcătoare, o meserie care epuizează și înviorează, care te dispersează și te exaltă, o meserie în care a
ști nu înseamnă nimic fără emoție, în care dragostea e sterilă fără forța spirituală, o meserie când
apăsătoare, când implacabilă, ingrată și plină de farmec.” (Victor Hugo) Ce portret minunat al dascălului
și cât adevăr!
Educaţia este un amestec de ştiinţă şi artă. Dacă ştiinţa presupune raţiune, arta presupune
implicare afectivă. De acest amestec se folosește profesorul pentru a da mai departe cunoașterea
învățăceilor. Dorința de a forma caractere, înclinația spre lucrul cu cei mici, energia, creativitatea,
empatia sunt calități de bază ale dascălului.
În învățământul tradițional, rolul profesorului era de transmițător de informații autoritar, de
necontestat. Actul educațional îl situa în centrul acestuia, iar elevul prelua cunoștințele oferite de către
profesor. Informațiile erau transmise elevilor fără a se ține seama neaparat de particularitățile fiecăruia,
iar solicitările erau la fel pentru toți, iar cine putea învăța și ține ritmul, era avantajat.
În învățământul actual însă, elevul se află în centrul actului educațional, este obiect și subiect al
acestui proces în același timp. Generația pe care o educăm astăzi are caracteristici de personalitate și de
comportament diferite de structura noastră internă, care ne pot părea greu de înțeles și cu care nu ne
putem identifica. Sunt copiii erei digitale, deschiși către noutate, curajoși, inventivi și foarte
comunicativi. Obișnuiți să-și exprime ideile, să fie critici și să-și arate emoțiile, aceștia nu se identifică
cu stilul rigid de predare, cu profesorul clasic, din amintirile multora dintre noi. Rolul profesorilor în era
informațională capătă noi semnificații. Ei trebuie să-i înveţe pe elevi cum să descopere cele mai bune
surse de informare. Azi găsim o multitudine de informații la un clic distanță. Profesorul trebuie însă să-i
îndrume pe elevi și să arate acestora unde se găsesc informaţiile bune, ce să facă cu acele noi cunoștințe
, cum să le aplice în viața de zi cu zi. Relația dintre profesor și elev este unică pentru că implică două
fenomene fundamental umane: învățarea și comunicarea. Prin actul predării, dascălul comunică, nu doar
transmite informații. Comunică într-o manieră expresivă și empatică. Elevul, la rândul său, comunică. El
știe să opereze conexiuni între comunicare și expresie. Dascălul adevărat câștigă autoritate, recunoaștere
și respect, admirație prin comunicare, prin pricepere profesională, prin empatie, prin adaptabilitate și prin

283
disponibilitatea de a fi creativ. Elevii au nevoie să fie validați. Într-un climat de dialog armonios, plin de
încredere, elevul dobândește curajul sa se deschidă spre educație.
Un dascăl dedicat trebuie să cunoască modalitatea prin care relaţia cu elevul să fie cât mai eficace.
Trebuie să-i dea încredere învățăcelului în forţele sale pentru a prinde curaj, să-l facă să se angajeze în
relaţia de comunicare, să reuşească să-l atragă într-o discuţie constructivă. Este indispensabil ca elevilor
să li se transmită dorința de cunoaştere, disponibilitatea și adaptabilitatea în gândire, dorinţa de
comunicare. Dascălul trebuie să ţină cont de părerile elevilor, de dorinţele acestora, de personalitatea
fiecăruia în parte.
Adevăratul dascăl este acela care intră la ore în fiecare zi cu zâmbetul pe buze, fără să arunce în
spatele copiilor povara propriilor griji, acela pentru care greutățile societății actuale reprezintă, de fapt,
provocări pe care încearcă să le depășească sau să le transforme în oportunități care pot fi valorificate de
elevi, acela care este deschis la nou, la frumos și special, acela care are capacitatea de a valorifica orice
progres, oricât de mic, în speranța că mâine, copilul va avea parte de unul mai mare, acela care susține
învățarea prin joc, prin stimularea curiozității și, prin urmare, a interesului, care acceptă sau chiar
propune, metode inovatoare cu scopul unic de a obține rezultate vizibile pe termen lung.
Dascălul, educatorul, profesorul României actuale concretizează ideea de modernitate, de nou, de
constructiv, de progres, de optimism, omul de care elevul zilelor noastre are nevoie pentru a face față el
însuși unei societăți marcate de imprevizibil.

Bibliografie
x https://tribunainvatamantului.ro/calitatile-unui-bun-dascal/
x „Profesor vizibil, profesor invizibil, portret de dascăl”, edumi.ro, București, 2021
x https://www.digitaliada.ro/Portret-de-dascal-Catalina-Stoica-%E2%80%93-Un-profesor-bun-
pregateste-elevii-pentru-viitor-ca-sa-poata-face-fata-schimbarilor-societatii-td367

ȘCOALĂ-PROFESOR-EDUCAȚIE
Prof. înv. preșcolar Voicu Daniela
Școala Gimnazială Nr. 1 Limanu
Județul Constanța

Analfabeții secolului XXI nu vor fi cei care nu știu să scrie și să citească, ci aceia care nu pot
învăța, dezvăța și reînvăța. (Alvin Toffler)
„Sînt școalele primare potrivite nevoilor țării?” se întreba, în 1901, Ion Simionescu, în articolul
„O școală primară” din „Viitorul”(un nume atât de sugestiv pentru cultură și educație), publicat în data
de 27.IX.1931.
„Conform domnului profesor dr. Marin Manolescu, procesul de învățământ este o activitate
progresivă, planificată, sistematică, metodică și intensivă de acces la cunoaștere și acțiune, pusă sub
controlul personalului didactic, bazată pe selecționarea strictă a conținuturilor și pe efortul personal al
elevului.
„Cel mai important activ al unei școli este personalitatea profesorului.” – John Strachan
Este o certitudine, profesia de dascăl este cea mai importantă din lume, aflându-se la baza
evoluției unei societăți, ea stă la baza tuturor profesiilor posibile, a viitorului societății și a omenirii.
Grigore Moisil afirma că „un profesor bun e cel care te face ca lucrurile mai grele să ți se pară
ușoare”. Nicolae Iorga este de părere că „este profesor orice om de la care poți să înveți ceva”.

284
 Este bine ştiut faptul că meseria de profesor conferă deţinătorului prestigiu social. În societatea
românească tradiţională, alături de preot, medic şi poliţist, dascălul era o autoritate locală: membri
comunităţii vedeau în profesor/învăţător un stâlp al societăţii, persoana care putea oferi soluţii şi sfaturi
pertinente. Şi astăzi profesorul este unul dintre membri marcanţi ai societăţii. Chiar dacă dezinteresul
față de a învăța a scăzut enorm până-n zilele noastre. Educaţia a fost şi rămâne o prioritate pentru orice
societate.
Adevăraţii dascăli sunt cei care reuşesc să te facă să-i iubeşti pe ei , dar şi materia predată.
Educatorul are o misiune grea, dar şi frumoasă: formarea unor personalităţi autonome care să se poată
integra în societate, cu capacităţi de gândire critică şi creativă, cu un profil moral demn de urmat şi cu
profesionalitate. Meseria de profesor este o mare şi frumoasă profesiune, care nu seamănă cu nici o alta.
În acest moment al dezvoltării societății, trebuie reconsiderate competențele unui dascăl bun, el
trebuie să fie eficient când pășește pe poarta școlii și pe ușa sălii de clasă. Dacă elevii s-au schimbat, și
dascălii trebuie să se schimbe, să se adapteze noilor necesități ale acestora, să rezolve problemele de
indisciplină, lipsa de interes pentru învățătură, lipsa de încredere în forțele lor, teama de a veni la școală,
să impună elevilor, părinților și comunității întregi respectul față de dascăli și față de activitatea didactică,
care în ultimul timp și-a estompat culorile, fiind zugrăvită mai mult în culori cenușii.
De aceea, măiestria unui dascăl eficient constă în construirea unei relații eficiente între el și elevii
săi. Aceasta trebuie să se concretizeze în aspecte precum: tratarea diferențiată a copiilor, permițându-le
acestora să-și manifeste unicitatea, individualitatea, creativitatea; oferirea unei satisfacții mutuale, ceea
ce înseamnă că nu trebuie să împlinească nevoile unui copil în defavoarea altuia; crearea sentimentului
de interdependență, elevul manifestându-se liber, fără să se afle sub lupa imensă a ochiului vigilent al
dascălului, pregătit doar pentru sancționare; existența sentimentului reciproc de respect și de grijă a unuia
față de celălalt; transparența activității didactice, sinceritatea celor doi poli ai clasei: elev-profesor.
Criticile, dezaprobările, avertizările trebuie înlocuite cu sfaturi, alternative la soluțiile găsite de
elevi, pentru ca ei să se simtă apreciați, înțeleși, încurajați să se bizuie pe forțele proprii, căci numai prin
eforturi susținute de fiecare în parte se poate ajunge acolo unde îți stabilești ținta.
Ascultarea activă este la fel de importantă ca și colaborarea cu familia, pentru a cunoaște
personalitatea complexă a copilului, pentru bunul mers al actului educațional.
În ziua de astăzi, dascălul trebuie să-și joace foarte bine rolul pe scena școlii deoarece rolurile
sale sunt multiple: expert al actului de predare-învățare-evaluare, agent motivator, lider, consilier, model,
profesionist reflexiv, manager.
Misiunea dascălului din prezent este una nu tocmai ușoară, este tratată cu superficialitate și cu
prejudecăți de societatea noastră românească.

Bibliografie
x „Opere alese”, Ion Simionescu, Editura Științifică, București, 1974
x „Studii de filozofia culturii”, Tudor Vianu, Editura Eminescu, București, 1982
x https://tribunainvatamantului.ro/pledoarie-pentru-meseria-de-dascal-ce-inseamna-sa-fii-un-
dascal-bun-pentru-elevii-tai/
x https://www.scoalaargeseana.ro/didactica-magna/1323-meseria-de-dascal

285
 PROFESORUL - CENTRUL REFORMEI EDUCAȚIONALE
CONTEMPORANE
Prof. Wetternek Mhaela
Colegiul Tehnic Reșița
Județul Caraș-Severin

În domeniul educației, un profesor este o persoană care educă și învață pe alte persoane. Un
profesor care educă un anumit elev poate fi de asemenea descris ca un tutore personal. În multe țări, o
persoană care dorește să devină profesor pentru școlile de stat trebuie mai întâi să obțină o calificare
profesională sau o acreditare de la o universitate sau colegiu. Profesorii pot utiliza un plan de lecție,
pentru a facilita învățarea, oferind un ciclu de studii care se referă la un standard de curriculum.
Rolul unui profesor poate varia între culturi. Educatorii din clasele primare
predau alfabetul și aritmetică, sau unele dintre celelalte discipline școlare. Alte cadre didactice pot oferi
instruire formală sau de formare profesională, de geografie, arte, religie sau de spiritualitate, civică,
istorie, de viață sau de aptitudini.
Profesorul, în ziua de azi, declară că satisfacția lui cea mai mare o reprezintă performanțele înalte
și recunoștința elevilor.
În școală, profesorul trebuie să dețină calități specifice profesiei: organizator al procesului de
învățământ; educator; partener al educației; membru activ al corpului profesoral.
Ca organizator al învățării, profesorul îmbină aspectele obiectiv logice ale transmiterii
cunoștințelor cu aspectele psihologice. Organizarea învățământului trebuie să se orienteze după criterii
proprii disciplinei predate, profesorul încercând să aplice cele mai potrivite strategii de rezolvare a
problemelor, dezvoltarea gândirii și a aptitudinii elevilor de a culege independent informații, stimulând
prelucrarea critică și aplicarea acestora în diferite situații. Profesorul nu ar trebui să fie doar un
transmițător de informații, ci și un antrenor care prin întrebări analitice care stimulează gândirea elevilor,
creează premise pentru ca aceștia din urmă, prin găsirea independentă a răspunsurilor să ajungă la o mai
bună înțelegere a problemelor. Profesorul trebuie încontinuu să trezească interesul elevilor, stimularea
motivației acestora, fiind în bună măsură, un rezultat al conducerii procesului instructiv. Astfel, un bun
profesor, un bun organizator al învățării găsește întotdeauna metodele cele mai adecvate, construiește
secvențe instructive bazate pe logica obiectivă a disciplinei, trezește interesele elevilor și stimulează
performanțele, creează o atmosferă prielnică studiului și dozează dificultățile pentru a putea dezvolta
strategii de rezolvare a problemelor.
În calitate de educator profesorul ar trebui să excludă autoritarismul și dirijismul, etichetarea
represivă și manipulantă a elevilor, tendința de a le include un comportament adaptiv și conformist fiind
dependenta de felul în care profesorul își înțelege misiunea. Astfel abuzul de „disciplinare” poate avea
ca efect formarea unor spirite conformist și dependente prin fixarea pe anumite atitudini apreciate de
profesor. Profesorul va trebui să se străduiască să creeze o atmosferă generală de securitate și încredere
în clasă, prin încurajarea succeselor fiecărui elev, prin crearea unui flux de simpatie între profesor și
elevi, folosind metode care să formeze elevilor atenția pentru munca independentă, care să dezvolte
virtuți sociale, care să întărească includerea elevilor în propria valoare.
Profesorul este figura centrală a reformei educaționale contemporane. El trebuie să renunțe la
rolul său tradițional și să se transforme în condițiile în care școala se restructurează în echipe de elevi și
profesori într-un planificator al interacțiunii elevilor și într-un consultant. El este cel care trebuie să învețe
să se alieze cu computerul în acțiunea educativă, să facă din acesta un puternic catalizator al interacțiunii
cu elevii. De el depinde prefacerea travaliului în clasă într-o activitate agreabilă, desfășurată într-un
mediu afectiv, cald și securizat. După cum știm de el depinde introducerea de perspective

286
interdisciplinare și răspândirea practicii predării în echipă. Se apreciază că numai un profesor care a
reflectat asupra rolului său și care deține cunoștințe psiho-pedagogice poate deveni protagonistul acestei
reforme.

Bibliografie
x Cristea V.- „Metodologia reformei educației” Editura Herdiscom - Pitești (1996)
x Marcu V. - „Introducerea în deontologia profesiunii didactice” Editura Inter-Tonic, Cluj-Napoca
(1995)
x Cosmovici A. si Iacob L. - „Psihologie școlară” Editura Polirom

ROLUL EDUCATOAREI ÎN MODELAREA PERSONALITĂŢII

COPILULUI PREŞCOLAR
Prof. înv. preșcolar Zevedei Gabriela
Grădinița cu Program Prelungit Nr. 47 Brăila
Județul Brăila

Din cei peste 20 de ani de experiență în grădiniţă, am descoperit că felul meu de a fi are un impact
mult mai mare asupra copiilor decât cunoştinţele pe care le transmit. Persoana mea poate inspira respect
sau teamă, afecţiune sau admirație, simpatie sau antipatie, în funcţie de atitudinea mea, de mimica mea,
de dispoziţia pe care o am, de ceea ce spun, de felul în care spun. Cert e un lucru însă: în ciuda faptului
că educatoarea nu e apreciată la adevărata valoare, ea trebuie să-şi îndeplinească cu responsabilitate
menirea de partener al copilului pe parcursul propriei deveniri, depăşind toate prejudecăţile, dependenţa
de factorii politici ai vremurilor, formalismul.
Consider că aş fi aleasă ca educatoare în primul rând pentru că am dragoste pentru copii. Prima
mea grijă este să creez un climat favorabil la venirea lor în grădiniţă. Mă apropii de copii, pun accent pe
emoţii. Nu sunt educatoarea, ci prietena lor. Încerc să le câştig încrederea, să-i fac să se simtă importanţi
şi isteţi.
Întreaga activitate o desfăşor sub semnul jocului. Folosesc metode activ-participative, promovând
o învăţare centrată pe gândire, înţelegere, nu pe memorare şi-i ajut pe copii să-şi construiască propria
cunoaştere prin investigaţie, experienţă. Îi încurajez să pună întrebări, să fie curioşi, să facă conexiuni,
să-şi exprime propriile păreri, să facă schimb de idei. Folosesc mult învățarea prin cooperare, pe grupuri.
Îi angajez pe copii într-o competiţie constructivă în cadrul activităţilor integrate şi interdisciplinare
desfăşurate. Desfăşor multe activităţi artistico-plastice şi practice, cu finalitate recompensatorie şi
organizez în fiecare săptămână expoziţii cu produsele copiilor. De asemenea, îmi place să desfăşor
diverse activități extracurriculare în care, de regulă, îi am ca parteneri de nădejde pe părinți.
Pentru o bună desfăşurare a procesului instructiv educativ am respectat particularităţile de vârstă
şi individuale ale copiilor, prin faptul că toate formele de activitate instructiv educative le-am adaptat
capacităţilor de asimilare, posibilităţilor reale ale acestora. Țin cont atât de particularităţile individuale
ale fiecărui preşcolar, dar şi de specificul dezvoltării stadiale pe categorii de vârstă, având în vedere că
există caracteristici comune, dar şi trăsături ce definesc individualitatea fiecăruia, în funcţie de zestrea
genetică, experienţa de viaţă, mediul familial şi social din care provin, accesul la sursele de informare,
situaţia materială ş.a.
Întotdeauna realizez o educaţie care răspunde necesităţilor copilului, stilului predominant de
învăţare al acestora, care se centrează pe proces, nu pe produs și pot spune că în acești ani de activitate
îndeplinesc mai multe roluri și anume: „arhitect”, observator/evaluator, regizor, mediator/facilitator.

287
 Ca „arhitect” evaluez spaţiul din perspectiva ochiului copilului, adaptez spaţiul la necesităţile şi
interesele jocului, creez posibilităţi de a explora lumina, umbra, sunetele, culorile, textura, integrez
elemente din lumea de afară în mediul sălii de grupă, etichetez mobilierul şi materialele pentru a facilita
învăţarea.
Ca observator/evaluator mă comport ca un cercetător, realizând continuu observări ale tuturor
copiilor pentru a identifica: preferinţe, interese, cunoştinţe, frustrări, ataşamente, competenţe, stări,
comportamente ale acestora. Observarea mă orientează în aprecierea progreselor copilului în atingerea
obiectivelor educaţiei timpurii. Înregistrând datele observaţiilor efectuate, pot realiza o proiectare a
învăţării cât mai adaptată nevoilor şi intereselor copiilor şi o evaluare cât mai precisă, realistă şi obiectivă.
Ca regizor, aplic numeroase strategii şi tehnici interactive pentru a promova învăţarea, creez
oportunităţi echitabile pentru toţi copiii. Se poate regiza un anumit scenariu prin selectarea de teme şi
materiale sugestive, pot ajusta sarcinile la posibilităţile copiilor și bineînțeles, pot stimula lucrul în echipă
al acestora. Este esenţial să ţinem seama de calităţile unice ale fiecărui copil, să respectăm ritmul propriu
de dezvoltare. De asemenea construiesc parteneriate educaţionale de decizie şi acţiune: grădiniţă-familie-
copii-comunitate.
Ca mediator/facilitator creez copiilor un mediu stimulativ de joc, favorabil pentru a-şi exprima
necesităţile, sentimentele şi emoţiile. În permanență pot facilita comunicarea între copii, creez ocazii de
dialog între copii, între copii şi adulţi, stimulez posibilităţi de exprimare creatoare, independenţă în
gândire, comportament și se poate stimula exprimarea şi respectarea opiniei copilului.
De asemenea, echilibrez eforturile copilului cu posibilităţile lui spre a-i favoriza dezvoltarea, dar
şi autocontrolul în interacţiunile sociale, ajut copilul să-şi extindă experienţa de cunoaştere, să o
conştientizeze, şi nu în ultimul rând favorizez trăirea unor experienţe reale de către copii, experienţe de
viaţă care ulterior vor stimula jocul.
Din punctul meu de vedere, grădiniţa, cu sistemul său educativ, și educatoarea rămân factorii de
declanşare a revoluţiei intelectuale pe care se clădeşte personalitatea copilului şi mai ales factorii de
construcţie a acestuia prin conştientizarea valorilor morale pe care le vehiculează şi prin faptul că oferă
situaţii de compatibilizare ale acestora la o gamă de condiţii relativ diverse.
În concluzie, rolul educatoarei în interacţiunea cu copilul, cu dezvoltarea sentimentului de
apartenenţă la grup este major şi îşi pune amprenta asupra conturării şi dezvoltării continue a
personalitătii copiilor preşcolari. Să nu uităm că toţi copiii au în comun câteva lucruri esenţiale: au nevoie
de dragoste, de securitate, de hrană bună, de sprijinul nostru ca să crească, să se dezvolte sănătos şi să
înveţe.

ÎNVĂŢAREA ORIENTATĂ SPRE NEVOILE COPILULUI – SCOP ŞI

NECESITATE
Prof. înv. primar Zgârdea Mihaela Narcisa
Școala Gimnazială Nr. 7 Reșița
Județul Caraș-Severin

Calitatea procesului de dezvoltare personală şi profesională a elevilor constituie o preocupare

majoră a şcolii românești. Şcoala îşi concentrează tot mai mult eforturile şi resursele pentru a asigura
fiecărui elev o pregătire adecvată potenţialului său intelectual şi aptitudinal.
Sistemele naţionale şi regionale trebuie înlocuite cu sisteme flexibile care să permită integrarea
tuturor elevilor în sistemul educativ european.
Una din problemele primordiale este elaborarea şi implementarea de strategii ale învăţării centrate
pe elevi.

288
 În sens modern, educaţia se bazează pe achiziţiile psihologiei dezvoltării copilului şi vizează
cultivarea tuturor calităţilor potenţiale ale acestuia. Cercetările contemporane privind dezvoltarea
statuează ideea că persoane diferite se dezvoltă în ritmuri diferite şi că există perioade critice
individualizate de dezvoltare.
Programul Step by Step în învăţământul primar este un model creat ca răspuns la aceste
descoperiri. Conform acestora copilul învaţă pin descoperire în interacţiunea sa cu mediul şi motivaţia
explorării care este cultivată de învăţător . fiecare copil are metodele şi mijloacele de explorare şi
cunoaştere individualizate , de multe ori neaşteptate şi originale.
În acest sens putem spune că educaţia este individualizată, copilul merge spre cunoaşterea lumii
înconjurătoare şi identificarea componentelor utile pe căi personale.
Performanţa într-un domeniu de dezvoltare se compară doar cu celelalte aspecte ale dezvoltării
copilului şi cu propria performanţă sau abilitate anterioară. Ea nu se raportează la nici un standard extern.
Această comparaţie cu el însuşi în performanţele anterioare este făcută de copil cât şi de învăţător
şi constituie una din motivaţiile descoperiri şi progresului individual. În plus, copilul descoperă efectele
şi mijloacele colaborării şi negocierii cu semenii în locul unei competiţii pe criterii standard impuse de
adulţi. Colaborarea şi cooperarea se bazează pe o relaţie egală în care el este privit ca o persoană demnă
de respect, unică care achiziţionează şi dezvoltă aptitudini fizice, cognitive, emoţionale, etico-morale,
artistice, teoretice, sociale şi practice pentru a participa la o societate democratică.
Cunoscând şi respectând stadiul de dezvoltare individual al fiecărui copil Programul Step by Step
asigură o învățare în ritm propriu fiecărui individ. Aceasta este facilitată de organizarea clasei pe centre
de activitate unde fiecare copil este încurajat să înveţe a învăţ , şi a înţelege.
Centrele de activitate sunt zone delimitate ale clasei dotate cu material didactic specific unei
activităţi, în care un număr mic de copii au de rezolvat sarcini adecvate nivelului lor de dezvoltare.
Centrele esenţiale pentru o clasă de ciclul primar includ: un centru de citire, unul de scriere, unul de
matematică, unul de ştiinţe, unul de artă, unul de construcţii.
În aceste centre, umăr la umăr învăţător şi copil realizează comunicarea şi colaborarea
consolidând demersul mintal propriu printr-o motivaţie pozitivă de descoperire într-un proces
individualizat. Este important ca fiecare centru să fie dotat corespunzător, iar copiii să fie implicaţi activ
în gruparea, alegerea, utilizarea materialelor independent şi responsabil .
Comunicarea în grup se realizează într-un spaţiu de întâlnire fără spaţii sau bănci rigide. Spaţiul
de întâlnire este locul împărtăşirii experienţelor , al planificării activităţii de peste zi , al evaluării
sarcinilor, al concluziilor şi al stabilirii regulilor sau legilor clasei. Aici e locul unde pe un „Scaun al
autorului” fiecare copil devine personajul principal care-şi prezintă ideile, rezultatele şi se supune
confruntării cu ceilalţi, observaţiilor şi sugestiilor lor critice.
Învăţătorul trebuie să-i ghideze pe copii atunci când ei învaţă să se poarte adecvat şi trebuie să îi
includă în luarea de decizii referitoare la clasă. Timpul trebuie organizat astfel încât elevii să aibă voie
să discute, să exploreze şi să se mişte. Activităţile de linişte şi audiere trebuie urmate de activităţi
interactive, de mişcare şi discuţii.
Încurajat în toate demersurile sale copilul se va obişnui să aleagă, să ia decizii şi să stabilească
planuri de acţiune.
În clasa orientată spre nevoile copilului părinţii sunt consideraţi primii învăţători ai copilului şi
sunt invitaţi să participe efectiv la procesul de educaţie. Lecţiile tematice în care părinţii îşi oferă timpul,
talentele şi cunoştinţele dobândesc un simţ crescut al siguranţei şi încrederii devenind modele pozitive
pentru toţi copiii. Astfel părinţi şi copii cresc în respectul şi mândria reciprocă. Copiii îşi văd părinţii
într-o altă lumină. Părinţii îşi schimbă punctul de vedere când observă sau lucrează cu copiii în clasă,
devenind mai conştienţi de experienţele lor zilnic .

289
 Întreaga activitate didactică în Programul Step by Step se construieşte pe baza a patru concepte –
pietre de hotar: preocuparea pentru copil, comunicarea, relaţiile şi comunitatea. Prin aceasta Programul
Step by Step pentru învăţământul primar stabileşte patru obiective:
- să pregătească indivizi dispuşi să se instruiască toată viaţa;
- să creeze un mediu de instruire bazat pe respect reciproc şi principii democratice;
- să se asigure continuitatea şi metode practice de dezvoltar ;
- să se asigure că toţi copiii vor dobândi deprinderi eficiente artistice , etice şi practice pentru a lua
parte cu succes la viaţa unei societăţi democratice.

Bibliografie
x Ardelean, Gh. (1981); – Iniţierea viitorilor învăţători în cercetarea pedagogică, Revista de
pedagogie nr.2,
x Armstrong, T. (1994) – Multiple inteligences in the classroom, Alexandria, VA: Association for
Supervision and Curriculum Development, Macarie, Simona; Jisa, Eugenia (1999)– Antologie
de texte pedagogice, Ed. Accent, Bucuresti;
x Walsh, Kate Burke (1998)- Predarea orientată după necesităţile copilului, Ed. Fundatiei Soros
–România, Bucuresti

PROIECT EDUCATIV NAȚIONAL „CARAVANA RECICLĂRII CREATIVE”

Prof. înv. primar Zisu Anișoara-Ionela
Școala Gimnazială „Sfântul Gheorghe” Giurgiu
Județul Giurgiu

Proiectul „Caravana Reciclării Creative” a fost primit cu entuziasm în Școala Gimnazială „Sfântul
Gheorghe”, Giurgiu, atât de către cadrele didactice care au alcătuit echipa de proiect, cât și de către elevii
și părinții acestora, în anul școlar 2022-2023. Activitățile desfășurate pentru realizarea celor 5 zone
(„Colectare creativă”, „Păsări fericite”, „Grădina minunată”, „Lecturi inspirate” și „Reciclate și-napoi la
lume date”) au fost diverse, având un grad ridicat de creativitate și implicare. Elevii, sub îndrumarea
profesorilor coordonatori, au lucrat individual, pe grupe și în echipe. Întreaga echipă de lucru a participat
cu mare bucurie la activitățile organizate, reușind astfel să realizeze cele 5 zone. Produsele minunate,
atât de îndrăgite, sunt dovada vie a muncii în echipă.
Am fost profesor coordonator al activităților desfășurate pentru Zona „Reciclate și-napoi la lume
date”. Elevii au dat dovadă de creativitate, pricepere și implicare. Cu multă muncă, aceștia au reușit să
realizeze produse minunate, printre care:
Suporturi „Iepuraș”, „Pisicuță”, etc. pentru instrumente de scris - Elevii au folosit
următoarele materiale reciclate: suluri de hârtie igienică, hârtie, carton.
Jucării „Omiduțe vesele” la care s-au fost folosit cofraje pentru ouă pe care elevii le-au tăiat și
pictat, iar apoi au atașat ochișori și antenuțe din sârmă plușată.
Tablouri pufoase decorative - Pentru realizarea acestei activități, elevii au folosit resturi de lână
colorată și carton. Au dat frâu liber creativității și au reușit să creeze tablouri minunate, folosind tehnica
de împâslire.
Tablouri decorative „Norișor” - S-au folosit: cartoane, sfoară și umplutura de la jucării vechi
din pluș. Elevii au desenat norișori, i-au decupat, iar apoi i-au decorat cu umplutura de la jucăriile vechi
din pluș și le-au atașat sfori pentru a fi agățați pe perete.

290
 Machete - S-au folosit: polistiren, carton, hârtie. Macheta „Ograda mea prinde viață” a cuprins
următoarele elemente: căsuță, pom fructifer, grădină de legume și piscină”.
Jucării din linguri de plastic - Materialele reciclate folosite: linguri din plastic, resturi de hârtie
creponată de la ambalarea cadourilor. Elevii au îmbinat elementele cu pricepere și creativitate, realizând
jucării vesele.
Coșulețe și flori decorative - S-au folosit: linguri din plastic, carton, hârtie. Elevii au realizat
diferite modele de coșulețe și flori decorative.
Participând la activitățile desfășurate, elevii au descoperit beneficiile aduse mediului înconjurător
prin reutilizarea materialelor reciclate, dând viață unor produse noi, reciclate creativ, de a căror utilitate
se pot bucura.

291