STUDIU EXPLORATORIU PRIVIND STOCURILE DE MIGRAȚIE

Emigranți și imigranți – Exerciții de estimare a datelor de stoc

ABSTRACT

Studiul exploratoriu are rolul de a clarifica principalele concepte care stau la baza statisticii migrației
internaționale, dar și de a furniza informații referitoare la sursele de date și modalitățile de estimare a
migrației. Pe lângă metodele experimentale propuse pentru estimarea stocurilor de emigranți, studiul
cuprinde un ghid care explică posibilitatea existenței unor diferențe semnificative între valorile
stocurilor de migrație estimate prin metode diferite. De asemenea, ghidul furnizează recomandări cu
privire la precauția cu care estimațiile statistice privind stocurile de migranți trebuie analizate și
interpretate, precum și exemple de situații reale, concrete care pot distorsiona măsurarea cu acuratețe
a migrației internaționale. Documentul oferă și un glosar al termenilor principali utilizați și de alte
instituții/organisme internaționale cu activitate statistică și care furnizează date referitoare la
migrația internațională.
CUPRINS

Lista abrevieri .......................................................................................................................................... 3

Preambul ................................................................................................................................................. 3
PARTEA I - Ghid metodologic de utilizare și interpretare a datelor privind migrația internațională ..... 4
1.1. Introducere ................................................................................................................................. 4
1.2. Ce înțelegem prin migrație internațională? ................................................................................ 4
1.2.1. Migrația internațională – concept multi-criterial strâns legat de definirea populației ................ 5
1.2.2. Indicatorii referitori la migrația internațională ............................................................................. 8
1.2.2.1. Fluxuri de migrație ..................................................................................................................... 9
1.2.2.2. Stocurile de migrație .................................................................................................................. 9
1.2.3. Diaspora – un concept non-statistic ........................................................................................... 11
2. Diferențe metodologice și conceptuale ............................................................................................ 11
2.1. Definiții Eurostat/România ............................................................................................................ 12
2.2. Definiții OECD ................................................................................................................................. 12
2.3. Definiții ONU .................................................................................................................................. 13
3. Limite/dificultăți de producere a statisticilor privind stocurile de migrație ..................................... 14
PARTEA a II-a Studiu exploratoriu - Metode de calcul pentru estimarea stocurilor de emigranți în
perioada 2012-2017 .............................................................................................................................. 20
METODA 1 – Metoda postbelică ........................................................................................................... 20
METODA 2 – Metoda postdecembristă ................................................................................................ 21
METODA 3 – Metoda diferențelor de populație................................................................................... 22
Câteva concluzii .................................................................................................................................... 23
Tabele comparative cu datele publicate de EUROSTAT, OECD, ONU şi calcul experimental INS......... 24
Glosar de termeni ................................................................................................................................. 25
Bibliografie ............................................................................................................................................ 28

2
Lista abrevieri
Eurostat Oficiul de statistică al Uniunii Europene
INS Institutul Naţional de Statistică
OECD Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică
ONU Organizaţia Naţiunilor Unite
POPDOM Populația după domiciliu
POPREZ Populația rezidentă
PSNA Planul Statistic Naţional Anual
UE Uniunea Europeană

Preambul
Acest studiu exploratoriu are două componente: prima componentă constă într-un ghid
metodologic care reflectă situația actuală a statisticilor migrației internaționale din țara
noastră, iar cea de a doua parte se referă la exerciții de estimare a stocurilor de migrație
internaționale prin aplicarea de metode experimentale inovatoare. Ghidul metodologic este
un document utilizat în producerea statisticilor de rutină, însă parcurgerea acestuia este
necesară, deoarece explică și ajută la înțelegerea conceptelor diferite utilizate cu privire la
descrierea migrației internaționale și la interpretarea corectă a diferențelor semnificative
între valorile stocurilor de migrație estimate prin metode diferite.

În prezent, există dificultăți în ceea ce privește estimarea stocului de emigranți, adică a

numărului de persoane care, la un moment dat, au reşedinţa obişnuită în străinătate pentru
o perioadă de cel puţin 12 luni. Dificultățile sunt generate, în principal, de complexitatea
fenomenului migrației, dar și de disponibilitățile limitate ale surselor de date.

Din acest motiv, acest document conține - în prima parte - ghidul metodologic, care este
conceput cu scopul de a clarifica principalele concepte care stau la baza statisticii migrației
internaționale, dar și de a furniza informații referitoare la sursele de date și modalitățile de
calcul și de estimare a migrației. De asemenea, sunt furnizate recomandări cu privire la
precauția cu care estimațiile statistice privind stocurile de migranți trebuie analizate și
interpretate, precum și exemple de situații reale, concrete care pot distorsiona măsurarea cu
acuratețe a migrației internaționale.

A doua parte a documentului cuprinde un set de metode posibil de utilizat în cadrul

exercițiilor de estimare a stocurilor de emigranți. Trebuie subliniat că aceste metode sunt
experimentale, fiind considerate exerciții de testare a metodelor de estimare și nu fac parte
din categoria statisticilor oficiale derulate ȋn baza regulamentelor europene sau şi aprobate
prin Planul Statistic Naţional Anual (PSNA), produse și diseminate de INS cu regularitate, în
fiecare an.

3
Documentul oferă și un glosar al termenilor principali utilizați și de alte instituții/organisme
internaționale cu activitate statistică și care furnizează date referitoare la migrația
internațională.

PARTEA I - Ghid metodologic de utilizare și interpretare a datelor privind

migrația internațională
„A doua componentă a dinamicii demografice este migrația internațională […] Imigrările au aceeași
semnificație cu nașterile, emigrările reprezintă pierderi…”

(Vladimir Trebici, 1991)

1.1. Introducere

Migrația internațională este un fenomen complex, multi-criterial, care poate avea înțelesuri
diferite, dar și sfere de cuprindere și metode de estimare a datelor diverse, în funcție de
obiectivele de cunoaștere și de cercetare urmărite. Din acest motiv, magnitudinea
fenomenului a fost comunicată adesea diferit în media, comparativ cu statisticile oficiale din
România. Pornind de la aceste premise, trebuie specificat faptul că există, de asemenea, mai
mulți termeni vehiculați în diferite medii, în legătură cu persoanele care locuiesc în
străinătate, cum este, de exemplu, diaspora, dar care nu intră sub incidența sensului statistic
al măsurării migrației internaționale. Strategia Națională pentru Românii de Pretutindeni
pentru perioada 2017 – 20201 furnizează informații referitoare la un concept mult mai larg,
care cuprinde “românii care trăiesc în comunitățile din diaspora cât și pe cei care trăiesc în
comunitățile istorice/tradiționale din țările aflate în vecinătatea României” (Conform
Strategiei, numărul de români de pretutindeni era, în anul 2016, de aproape 10 milioane
persoane, din care diaspora cuprindea între 3,5 și 4 milioane de cetățeni români stabiliți în
străinătate). Aceste informații cumulează estimări ale diasporei românești în perioada
postbelică (socialistă), dar şi informații referitoare la migrația internațională din perioada
postdecembristă. De aceea, în interpretarea informațiilor referitoare la migrația
internațională trebuie să se țină seama de definițiile termenilor utilizați, de metodologiile de
calcul, de detalierile criteriale și de sferele de cuprindere ale populațiilor de migranți la care
se face referire (stocuri, fluxuri etc.). Multe dintre aceste elemente vor fi clarificate în
continuare.

1.2. Ce înțelegem prin migrație internațională?

Există mai multe modalități de a defini migrația internațională. Statistica oficială din România
definește și publică date privind fluxurile de migranți către și dinspre România, datele fiind
estimate conform regulamentelor Uniunii Europene referitoare la statisticile migrației
internaționale2. Sursele de date pe baza cărora se estimează migrația internațională sunt

1 Strategia a fost elaborată în anul 2017 de Ministerul pentru Românii de Pretutindeni

2Regulamentul (CE) nr. 862/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului, privind statisticile comunitare din domeniul
migraţiei şi protecţiei internaţionale și Regulamentul (CE) nr. 1260/2013 privind statisticile demografice
4
multiple, printre acestea numărându-se atât surse statistice, cât și surse administrative (adică
surse gestionate de alte ministere și/sau instituții din administrația publică, altele decât
Institutul Național de Statistică); totodată, estimaţiile ţin cont de statisticile ȋn oglindă3 şi
utilizează și modele econometrice. Metodele de estimare sunt concentrate pe îndeplinirea
cerințelor legislative ale Regulamentelor europene din domeniul statisticii migraţiei
internaţionale şi au în vedere recomandările metodologice şi cele mai bune practici ale
statelor membre ale Uniunii Europene. În România, Institutul Național de Statistică estimează
datele privind migrația internațională în baza unei metodologii proprii, elaborată și avizată de
Comitetul de Avizare Metodologică, în conformitate cu cerinţele regulamentelor în domeniu.

1.2.1. Migrația internațională – concept multi-criterial strâns legat de

definirea populației

Statistica migrației internaționale face parte din familia statisticilor demografice, adică acele
statistici care măsoară nivelul, evoluția și componența unei populații. Așadar, datele despre
migrație trebuie întotdeauna analizate într-un cadru mai larg, în conexiune cu datele
referitoare la populația de jure (după domiciliu) a unei țări, dar și cu cele privind populația de
facto (după reședința obișnuită). Este vorba de doi indicatori diferiți: populația după
domiciliu și populația rezidentă a României. Deja intervine nevoia de clarificare legată de
valorile diferite ale celor doi indicatori, efect al diferenţei înte sferele de cuprindere şi al
metodelor diferite de măsurare statistică aplicate pentru fiecare. O reprezentare simplificată,
la acelaşi moment de referintă, a diferențelor între cele două categorii de populație, după
domiciliu (POPDOM) și rezidentă (POPREZ), poate fi redată prin imaginea următoare.

Diagrama 1: Relația dintre populația rezidentă, populația după domiciliu și migranți

POPDOM POPREZ

Emigranți Imigranţi

3 Statisticile migrației internaționale „în oglindă” constau din statisticile disponibile în baza de date gestionată de Eurostat
conform datelor furnizate pentru România de alte ţări referitor la fenomenul migraţiei și pot fi interpretate astfel: persoanele
care au plecat din România şi și-au stabilit reşedinţa pe teritoriul altor state pentru o perioadă de cel puţin 12 luni (emigranți)
reflectă numărul de imigranţi pentru țările respective, adică persoane provenite din România şi care și-au stabilit reşedinţa
pe teritoriul acestor state pentru o perioadă de cel puţin 12 luni
Sau statisticile ''în oglindă''3 privind migraţia internaţională pot fi interpretate astfel: imigranţii din România declaraţi de
celelalte state reprezintă emigranţi pentru statisticile româneşti şi, invers, emigranţii către România declaraţi de celelalte
state reprezintă imigranţi pentru statisticile naţionale.

5
Așa cum se poate observa din diagrama de mai sus, există o populație comună la intersecția
dintre POPDOM și POPREZ, adică acele persoane care își au reşedința (locuiesc) la adresa de
domiciliu pentru cel puţin 12 luni. Diferența dintre POPDOM și această populație comună
reprezintă emigranții, iar dintre POPREZ și partea comună reprezintă, în principal, imigranții.

Imigranţi – persoane cu cetăţenie străină care au reşedinţa obişnuită în România. Copiii,

cetăţeni străini, care s-au născut în România nu sunt incluşi, ei neavând niciodată reşedinţa în
altă ţară.

Emigranţi – persoane de cetăţenie română care au domiciliul în România şi reşedinţa

obişnuită în străinătate (pentru o perioadă de cel puţin 12 luni). Copiii care s-au născut în
străinătate nu sunt incluşi, ei neavând niciodată reşedinţa în România.

De exemplu, la 1 ianuarie 2017, populația care avea domiciliul în România număra 22,2
milioane de locuitori, în timp ce populația care avea reședința obișnuită în România era de
19,6 milioane de locuitori. Prima întrebare care apare în mod firesc este: înseamnă că
diferența între cele două populații reprezintă emigranții? Răspunsul este categoric
NU.Argumentele sunt multiple, primul fiind acela legat de faptul că cei doi indicatori
referitori la populația României au sfere de cuprindere diferite, adică:

- Populația după domiciliu4 reprezintă numărul persoanelor cu cetăţenie română şi

domiciliul pe teritoriul României, delimitat după criterii administrativ-teritoriale. Altfel
spus, populaţia după domiciliu reprezintă populaţia de jure, care poate să includă şi
emigranţii. A nu se confunda populaţia după domiciliu cu populaţia rezidentă!
Populaţia rezidentă5 reprezintă totalitatea persoanelor cu cetăţenie română, străini
şi fără cetăţenie, care au reşedinţa obişnuită pe teritoriul României. Adică populaţia
rezidentă reprezintă populaţia de facto, care exclude emigranţii, dar include
imigranţii. Pentru a înțelege mai bine înțelesul populației rezidente, putem spune că
aceasta cuprinde persoanele care locuiesc (trăiesc) pe teritoriul României pentru o
perioadă de cel puțin 12 luni (adică își păstrează reședința în țară pentru minim un an
întreg), indiferent de cetățenia pe care o dețin. Cu alte cuvinte, populația rezidentă
cuprinde și cetățenii străini și apatrizii care, dacă stau cel puțin 12 luni în țara noastră,
primesc statutul “statistic” de imigranți. Respectând aceeași logică, persoanele de
cetățenie română care nu locuiesc în țară cel puțin 12 luni sunt excluse din populația
rezidentă și primesc statutul “statistic” de emigranți.

Al doilea argument este dat tocmai de diferența între noțiunile de domiciliu și reședință
obișnuită, adică:

4 Calculată pentru a răspunde exclusiv cerințelor impuse de legislația națională (Legea nr. 273/ 2006, OUG nr. 63/2010,
Hotararea nr. 410/1991).
5 Calculată Regulamentului (CE) nr. 1260/2013 privind statisticile demografice și utilizată în comparații internaționale.

6
 - Domiciliul este adresa persoanei, declarată în actul de identitate. De exemplu, o
persoană poate avea mai multe “case”, dar numai o singură adresă este declarată ca
domiciliu în actul de identitate, iar persoana poate să locuiască sau NU la această
adresă.
- Reședința obișnuită este spațiul fizic unde locuiește persoana cel puțin 12 luni.
Această locuință poate fi identică cu domiciliul sau poate fi diferită, în cazul în care
persoana locuiește la altă adresă decât cea din actul de identitate.
-

Exemplul 1. Ea și el, doi tineri, hotărăsc să se mute împreună, să

trăiască și să se cunoască reciproc înainte de a face sau nu pasul spre
căsătorie. Ea a plecat din casa părintească (adresa 1) în urmă cu mai
mulți ani, achiziționând o garsonieră (adresa 2). El se mută din casa
părinților (adresa 1’) în garsoniera ei. Dacă el locuiește în garsoniera
ei cel puțin 12 luni, din punct de vedere statistic, spunem că el are
reşedința obişnuită la această adresă. Așadar, pentru ea, garsoniera
este și domiciliu (deoarece este adresa ei din cartea de identitate) și
reședință obişnuită, iar pentru el, garsoniera este doar reședință
obişnuită (deoarece el în cartea de identitate are adresa părinților
săi).

1’ 1

Un element esențial: ambii indicatori referitori la populație sunt indicatori care reflectă
situația la un moment de referință, adică sunt calculați pe baza unor date statistice
înregistrate/estimate la un moment dat. De aceea, în diseminarea datelor privind populația
României, fie că este vorba de cea care are domiciliul în țară sau cea care are reședința
obișnuită pe teritoriul României, se va preciza întotdeauna momentul disponibilității
indicatorului (de exemplu, populația rezidentă la 1 ianuarie sau la 1 iulie). Aici amintim faptul
7
că statistica oficială din România diseminează datele privind populația6 la două momente de
timp, în fiecare an (respectiv, 1 ianuarie și 1 iulie).

1.2.2. Indicatorii referitori la migrația internațională

Migrația internațională este un fenomen important în stabilirea celor doi indicatori de

populaţie, prezentaţi în capitolul precedent. Diferenţele de sferă de cuprindere întâlnite la
indicatorii de populaţie se regăsesc şi la indicatorii de migraţie internaţională aferenţi. Astfel,
migraţia internaţională se poate clasifica în funcţie de tipul de şedere pe teritoriul altui stat
(domiciliu sau reşedinţă obişnuită), în următoarele categorii:
- Migraţie internaţională definitivă – se referă la persoane care şi-au schimbat domiciliul
permanent din şi în Romania; migranţii cu schimbarea domiciliului care au cetățenia
română se iau în calcul la stabilirea populaţiei după domiciliu.
- Migraţie internaţională temporară:
 de lungă durată7 – se referă la persoane (cetățeni români, străini și fără
cetățenie) care şi-au schimbat reşedinţa obişnuită din şi în România pentru o
perioadă de cel puţin 12 luni; migranţii măsurați în funcție de criteriile
reşedinţei obişnuite se iau în calcul la stabilirea populaţiei rezidente, iar
metodologia este guvernată de regulamente europene, ceea ce permite
comparabilitate între datele estimate de statele membre ale UE;
 de scurtă durată - se referă la persoane (cetățeni români, străini și fără
cetățenie) care şi-au schimbat reşedinţa obişnuită din şi în România pentru o
perioadă mai mică de 12 luni; statisticile oficiale din România nu măsoară
migrația internațională temporară de scurtă durată din cauza lipsei surselor
de date primare, dar și din cauză că o astfel de metodologie nu este armonizată
pe plan european.

Migraţia internaţională definitivă este inclusă în cea temporară de lungă durată, putând fi
considerată un caz particular al acesteia.
Întrucât stă la baza comparaţiilor internaţionale, ne vom concentra în continuare pe migraţia
internaţională temporară de lungă durată.

Indicatorii mișcării migratorii pot fi delimitați în două grupe, denumite generic Emigrație și
Imigrație, în funcție de sensul mișcării, din punct de vedere al țării raportoare.

6Populația după domiciliu (POPDOM) şi populaţia rezidentă (POPREZ)

7 Statisticile privind migraţia internaţională temporară de lungă durată sunt estimate în conformitate cu prevederile
Regulamentului (CE) nr.862/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 iulie 2007 privind statisticile comunitare
din domeniul migraţiei şi protecţiei internaţionale şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr.311/76 al Consiliului privind
elaborarea de statistici cu privire la lucrătorii străini.
8
1.2.2.1. Fluxuri de migrație

Pentru statisticile oficiale, INS măsoară fluxuri anuale de emigranți și imigranți în conformitate
cu definițiile pentru migrația internațională temporară de lungă durată.

Fluxurile anuale de emigranți reprezintă numărul de persoane care își schimbă reședința de
pe teritoriul României pe teritoriul altui stat, pentru o perioadă de 12 luni şi peste. Cu alte
cuvinte, fluxul de emigranți, estimat pentru un anumit an, cuprinde persoanele care pleacă
din țară și nu se mai întorc în România, cel puțin 12 luni (în cazul persoanelor de cetățenie
română, aceste persoane rămân incluse în populaţia după domiciliu, ele având domiciliul în
România, dar sunt excluse din populaţia rezidentă).

Fluxurile anuale de imigranți reprezintă numărul de persoane care își schimbă reședința de
pe teritoriul altui stat pe teritoriul României, pentru o perioadă de minim 12 luni. Cu alte
cuvinte, fluxul de imigranți, estimat pentru un anumit an, cuprinde persoanele care vin în
România și locuiesc aici cel puțin 12 luni. Aici semnalăm o situație specifică regulamentelor
care guvernează statisticile oficiale europene: se consideră imigranți și persoanele de
cetățenie română, care se întorc în România pentru o perioadă de cel puțin un an, după ce
au petrecut mai mult de 12 luni într-o altă țară (sunt persoanele reîntoarse, care se includ
în populația rezidentă).

În general, fluxurile de migrație se estimează și după anumite caracteristici socio-geo-

demografice: sex, vârstă, țară de naștere, cetățenie, țară de destinație/proveniență.
Principalele criterii utilizate de INS sunt cetățenia și pragul de timp pentru schimbarea
reședinței - impus de cerințele europene (12 luni și peste).

Diferența dintre cele două fluxuri formează un alt indicator, denumit Soldul migrației
internaționale.

1.2.2.2. Stocurile de migrație

Stocurile de migrație reprezintă populații delimitate de criterii specifice, la un moment dat.

Există mai multe criterii ce pot fi utilizate în stabilirea acestor populații, în funcție de scopul
urmărit.

Stocul de emigranți este format din totalitatea persoanelor cu cetățenie română care aveau
reședința obişnuită pe teritoriul altui stat pentru o perioadă de cel puţin 12 luni, la un moment
dat.

Stocul de imigranți cuprinde persoanele care nu au cetățenia română și care au avut anterior
reşedinţa obişnuită în străinătate pentru o perioadă de cel puţin 12 luni, dar care locuiesc în
România pentru o perioadă de cel puțin 12 luni, la un moment dat.

9
Stocul de emigranți români în străinătate trebuie analizat cu precauție, deoarece se compune
din cetățenii români care își schimbă reședința obișnuită, adică locul în care trăiesc efectiv în
prezent, în afara granițelor țării pentru o perioadă mai mare de 12 luni.

Copiii de cetățenie română care au cel puţin un părinte cu domiciliul în ţară şi care se nasc pe
teritoriul altui stat, vor fi cuprinși în populația după domiciliu dacă au fost înregistraţi la oficiile
de stare civilă prin transcrierea actelor eliberate de autorităţile tărilor unde s-a produs
naşterea. Aceşti copii, deşi sunt în străinătate, nu pot fi considerați emigranți (deoarece nu au
locuit pe teritoriul românesc niciodată și, firesc, nu aveau cum să fi părăsit România
vreodată!).

Exemple de situaţii:

În analiza stocului de emigranți români trebuie să se țină cont de faptul că persoanele cu

cetățenie moldovenească, care au obţinut cetățenia română, pot fi numărate în stocul de
emigranți, estimat în funcție de cetățenie, deși acestea nu au locuit niciodată în România. Cu
alte cuvinte, o parte a cetăţenilor români aflaţi în statisticile internaţionale referitoare la
stocuri sunt de fapt cetăţeni români născuţi în Republica Moldova care NU au avut nici
domiciliul, nici reşedinţa obișnuită în România.

Exemplul 2: O persoană care s-a născut în Republica Moldova și

dobândește cetățenie română, locuiește în Italia pentru o
perioadă mai mare de 12 luni. Această persoană este considerată
imigrant (cu cetățenie română) de către statistica oficială din
Italia, dar în România nu poate fi considerată emigrant, deoarece
nu a locuit niciodată pe teritoriul României şi prin urmare nu și-a
schimbat reședința obișnuită din România în Italia pentru 12 luni
și peste. Această persoană nu face parte nici din fluxul anual, nici
din stoc. Acest fapt creează distorsiuni în cazul statisticilor în
oglindă, adică acele statistici de migraţie care compară numărul
de imigranți înregistrați în țara de destinație-raportoare (X) și au
cetățenia unei țări (Y), cu numărul de emigranți înregistrați în
țara de proveniență-raportoare (Y) care au ca destinație țara (X).

Exemplul 3: Așadar, stocul de emigranți trebuie analizat și după

țara de naștere a persoanei care emigrează. De cele mai multe
ori, există diferențe între cele două stocuri (după cetățenie,
respectiv, după țara de naștere). În cazul stocurilor de emigranți,
estimate după țara de naștere, apar alte tipuri de distorsiuni, în
special generate de copiii născuți în străinătate (de exemplu, un
copil născut în Italia, din mamă cu cetățenie română, are
cetățenia română, însă țara sa de naștere este Italia).

10
 Exemplul 4: Un motiv în plus de precauție în cazul analizei – în
oglindă – a stocurilor de emigranți și imigranți este acela al dublei
înregistrări pentru o singură persoană, adică aceasta ar putea fi
înregistrată în două ţări în același timp. De exemplu, un imigrant
care a părăsit Spania (român care imigrase în Spania) fără a
anunţa autorităţile locale este şters automat din baza de date a
Spaniei după 2 ani, timp în care această persoană figurează şi ca
imigrant într-o altă ţară (şi implicit în populaţia rezidentă a
respectivei ţări, ea având reşedinţa obişnuită de peste 1 an).

Exemplul 5: Altă situaţie ar fi atunci când un cetăţean român,

rezident în Spania, pleacă din Spania în Anglia fără a se mai
întoarce în România pentru o perioadă de cel puţin 1 an. Această
persoană nu apare în fluxurile migratorii estimate de INS nici ca
imigrant, nici ca emigrant. În acelaşi timp, acest fapt duce la
creşterea populaţiei de cetăţenie română raportată de ţara de
destinaţie - Anglia.

1.2.3. Diaspora – un concept non-statistic

Un alt termen vehiculat pentru persoanele aflate în afara granițelor țării este Diaspora.
Menționăm faptul că termenul „diaspora” este vag definit în literatura de specialitate, iar
indicatorul NU este calculat de statistica oficială din România și nici nu este reglementat de
statistica oficială a Uniunii Europene.

Diaspora reprezintă o comunitate formată din totalitatea persoanelor care se afiliază la

aceasta, în funcție de anumite criterii. Principalul criteriu este legătura pe care persoana o
are/sau o simte cu România. Acest grup poate să cuprindă persoane care sunt la a doua sau
la a treia generație de emigranți, care nu au decât o legătură de suflet/înrădăcinare cu
România. Acest fapt poate explica cele mai mari confuzii legate de numărul persoanelor din
diaspora, care este adesea cu mult mai mare decât datele oficiale prezentate prin indicatorul
stoc de emigranți.

2. Diferențe metodologice și conceptuale

Pentru măsurarea migraţiei internaţionale, în funcție de metoda de estimare aplicată, se

utilizează mai multe criterii în funcţie de care o persoană este considerată imigrant
în/emigrant dintr-o anumită ţară:

11
 Criterii utilizate în statisticile privind migrația internațională

Criterii EUROSTAT ONU OECD INS

cetățenia ˅ ˅
˅ ˅
țara de naștere ˅ ˅
prag de timp ˅ - - ˅
reședința obișnuită ˅ - - ˅

2.1. Definiții Eurostat/România

În conformitate cu regulamentele UE din domeniul statisticii migraţiei, pentru măsurarea

fluxurilor de migraţie internaţională se utilizează criteriul reşedinţei obişnuite şi pragul de 12
luni, în funcţie de care o persoană este considerată imigrant în/emigrant dintr-o anumită ţară.
În unele țări din UE informația privind criteriul de timp nu este disponibilă și, în consecință,
acestea nu respectă criteriul de timp în transmiterea datelor la Eurostat.

INS estimează și transmite anual la Eurostat datele privind fluxurile8 de emigranţi şi imigranţi,
solicitate conform Regulamentului European nr. 862/2007 privind statisticile comunitare din
domeniul migraţiei şi protecţiei internaţionale.

În ceea ce priveşte stocurile9, estimarea acestora este un demers dificil de realizat cu un nivel
acceptabil al calităţii estimaţiilor. Realitatea ultimilor ani a confirmat acest fapt şi pentru alte
ţări din UE, pentru care stocurile estimate au suferit revizuiri cu variaţii mari.

Statisticile referitoare la migraţia internaţională sunt diseminate şi de alte organisme

internaţionale cu activităţi statistice, de exemplu Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare
Economică (OECD), Organizația Naținilor Unite (ONU). Practicile acestor organisme sunt
diferite comparativ cu cele ale Eurostat, rezultatele diseminate fiind, în mod evident, diferite.

2.2. Definiții OECD

OECD diseminează datele referitoare la migraţia internaţională aşa cum le colectează de la

ţările raportoare, fără a utiliza o procedură de armonizare din punct de vedere al definiţiilor,

8 Fluxurile de emigranţi - numărul persoanelor care au avut anterior reşedinţa obişnuită pe teritoriul României şi şi-au stabilit

reşedinţa obişnuită în altă ţară, pentru o perioadă de cel puţin 12 luni, respectiv de imigranţi - numărul persoanelor care au
avut anterior reşedinţa obişnuită în altă ţară şi şi-au stabilit reşedinţa obişnuită pe teritoriul României, pentru o perioadă de
cel puţin 12 luni, în anul de referinţă.
9 Stocurile de emigranţi - numărul persoanelor cu cetățenie română care au avut reşedinţa obişnuită în România şi care la

un moment dat au reşedinţa obişnuită în străinătate pentru o perioadă de cel puţin 12 luni, respectiv de imigranţi - numărul
persoanelor de cetăţenie străină sau fără cetățenie, care au avut anterior reşedinţa obişnuită în străinătate, dar au reşedinţa
obişnuită pentru o perioadă de cel puţin 12 luni în România, la un moment dat.
12
sferei de cuprindere, pragului de timp petrecut pe teritoriul altei țări etc. şi în lipsa unei
proceduri de validare și control al calităţii datelor.
Conform statisticilor privind migrația internațională dezvoltate de OECD 10, termenul de
“migrant” se referă la persoanele care trăiesc într-o țară diferită de cea în care acestea s-au
născut. Așadar, conform definițiilor OECD, „migranții sunt persoanele născute în străinătate,
indiferent de naționalitate”, iar „populația străină a unei țări se referă la toate persoanele
care au reședința obișnuită în acea țară, dar sunt cetățeni ai altei țări. Populația care are o
altă țară de naștere decât cea a țării raportoare cuprinde toate persoanele care au reședința
obișnuită în țara raportoare și locul de naștere în altă țară”. Cu alte cuvinte, pentru țara care
raportează date privind populația rezidentă, această populație rezidentă, dar străină, se
referă la stocul de imigranți, după cetățenie, pe de o parte, și după țara de naștere, pe de altă
parte.
De exemplu, există două situații în care pot fi estimate datele privind migrația internațională:
- După țara de naștere
- După cetățenie
În viziunea OECD, noțiunea de “diaspora” acoperă un segment mai larg de populație, care, în
teorie, include toate persoanele care păstrează legături de orice fel cu țara de origine, legate
de istoricul lor privind migrația. Membri ai disporei pot fi migranții sau copiii și nepoții
acestora, chiar dacă aceștia din urmă nu au fost născuți în străinatate. Unele dintre aceste
persoane pot deține cetățenia țării de reședință, adică pot avea mai multe cetățenii, sau doar
cetățenia țării de reședință. În practică, lipsa informațiilor necesare face ca în analize/studii
migranții și membrii diasporei să fie analizați împreună, generând, frecvent, confuzii.

2.3. Definiții ONU

Estimările privind stocurile de migranți pe care le efectuează Divizia Națiunilor Unite pentru
Populație se realizează pe baza datelor furnizate de țări.
ONU colectează date de la ţările raportoare (peste 200), pe baza unor criterii de atribuire a
statutului de migrant (ţara de naştere sau cetăţenie, sau durata şederii) stabilite de ţările
raportoare, în funcţie de disponibilitatea datelor. ONU dispune de o metodologie proprie pe
baza căreia prelucrează datele primite de la ţările raportoare, însă nu este armonizată cu cea
a Eurostat şi nici comprehensivă. Divizia Națiunilor Unite pentru Populație elaborează estimări
privind stocurile de migranți pentru fiecare țară, utilizând datele furnizate de țări și, de
asemenea, efectuează studii periodice privind politicile naționale referitoare la migrația
internațională și evaluează impactul migrației internaționale asupra dezvoltării.
În cadrul metodologic și conceptual al statisticilor Organizației Națiunilor Unite, referitoare la
migrația internațională, “diaspora” este definită cu ajutorul a două criterii: primul, locul de

10 https://data.oecd.org/migration/foreign-born-population.htm

13
reședință stabilit într-o țară diferită de cea de origine și, al doilea, prin criteriul legăturilor
păstrate cu țara de origine. Unele definiții referitoare la diaspora includ și migranții temporari
sau circulari, fapt ce a condus la numeroase probleme și confuzii, atât din punct de vedere
statistic, cât și în contextul angajamentului diasporei pentru implicarea membrilor săi în
acțiunile de grup. Dacă reședința obișnuită este un criteriu comun în statisticile migrației
internaționale, acesta este deseori folosit și pentru clasificarea altor categorii de persoane
care locuiesc în străinătate, de exemplu cele care “păstrează legături cu țara de origine”. În
practică, “legăturile” au fost definite diferit, de exemplu ca “sentimente puternice pentru
originile lor” (EMN11, 2012,50) sau etnicitate (“persoane sau populații etnice care își părăsesc
ținuturile tradiționale, de baștină și sunt răspândite prin diferite părți ale lumii”(IOM 12, 2004,
19)). Din punct de vedere statistic, “legăturile” pot fi aproximate printr-un număr de
caracteristici, cum ar fi: 1) cetățenia anterioară, 2) țara de naștere, 3) etnie, 4) reşedința
anterioară, 5) țara de naștere a părinților, 6) cetățenia părinților sau 7) combinarea mai
multor criterii.

3. Limite/dificultăți de producere a statisticilor privind stocurile de migrație

3.1. Lipsa surselor de date

La nivel internațional, cu toate că există o mare diversitate a surselor de date care ar putea fi
utilizate pentru estimarea stocurilor migraţiei internaţionale, acestea nu sunt direct orientate
pentru măsurarea migraţiei, fapt ce conduce la o mare variaţie de practici în acest domeniu.
Inconsistenţa surselor de date şi lipsa de armonizare a metodelor de calcul/estimare a
stocurilor migraţiei internaţionale generează dificultăţi mari în ceea ce priveşte
comparabilitatea datelor.
Directiva no. 2004/38/CE privind libera circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre
pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor prevede la art. 8 alin. 1 „Fără a aduce atingere
articolului 5 alineatul (5), pentru perioade de ședere ce depășesc trei luni, statul membru
gazdă poate cere cetățenilor Uniunii să se înregistreze la autoritățile competente”.
Evidenţa cetăţenilor români aflaţi în străinătate reglementată în prezent prin Legea
nr.248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, cu
modificările şi completările ulterioare;
“Art.5 Pe perioada şederii lor în străinătate, cetățenii români au următoarele
obligații: […]

alin.d) în cazul stabilirii reședinței sau a domiciliului în străinătate, să informeze

cea mai apropiată misiune diplomatică sau oficiu consular al României ”;

11 European Migration Network

12 International Organization for Migration
14
Deşi este prevăzută în legislaţia naţională obligaţia cetăţenilor români aflaţi în străinătate să
se înregistreze la ambasade/consulate, aceştia nu işi declară stabilirea reşedinţei în ţara
respectivă, deci nu există informaţii referitoare la reşedinţa obişnuită a cetățenilor români în
străinătate. Nu se oferă nici avantaje la declararea reşedinţei obişnuite, dar nu există nici
sancţiuni în cazul nedeclarării.
Evidenţa cetăţenilor străini aflaţi în România reglementată în prezent prin OUG nr.194/2002
privind regimul străinilor în România, republicată, cu modificările şi completările ulterioare
o ”Art.12 (1) Străinul intrat legal pe teritoriul României are obligaţia să anunţe
despre aceasta organul de poliţie competent teritorial, în termen de 3 zile de la
data intrării. Fac excepţie cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene,
precum şi ale Spatiului Economic European”;
o ”Art.13 (2) Străinul care îşi schimbă domiciliul sau reşedinţa este obligat ca, în
termen de 15 zile de la data mutării la noua adresă, să se prezinte la
formatiunea Oficiului Roman pentru Imigrări competentă teritorial, pentru
luarea în evidenţă şi efectuarea menţiunilor corespunzătoare în documentul de
identitate”;
Evidenţa cetăţenilor statelor membre UE şi ale Spaţiului Economic European sau ai
Confederaţiei Elveţiene aflaţi în România reglementată în prezent prin OUG nr. 102 din 14
iulie 2005 republicată şi actualizată
o „Art.9 (1) Pe durata şederii în România, cetăţenii Uniunii Europene sau, după
caz, membrii de familie ai acestora sunt obligaţi să declare, la formaţiunea
competentă teritorial a Oficiului Român pentru Imigrări, în termen de 30 de zile
de la producerea evenimentului, următoarele:
a) orice modificare intervenită cu privire la nume, prenume, cetăţenie şi
adresă”.

În România, nici DEPABD, nici primăriile sau alte instituţii nu prevăd proceduri/norme
specifice pentru ca cetăţenii care părăsesc România să declare că pleacă în străinătate pentru
o perioadă. Nu există un formular „tipizat” pe care un cetăţean român să poată să-l
completeze (dacă doreşte) şi să-l depună ca să semnaleze că pleacă din România.

A fost emisă H.G. nr. 691/2015 de aprobare a procedurii de monitorizare a modului de

creştere şi îngrijire a copilului cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate şi a serviciilor de care
aceştia pot beneficia, în vederea identificării tuturor cazurilor, a realizării unei evidenţe
complete şi actuale a copiilor care au părinţi plecaţi la muncă în străinătate şi pentru oferirea
tuturor serviciilor de care aceşti copii au nevoie, dar până în prezent nu s-au putut colecta
date referitoare la persoanele plecate în străinătate.

În aceste condiţii, colectarea şi analiza datelor referitoare la migraţie sunt foarte dificil de
realizat.

Este de precizat faptul că nevoia de stocare a datelor de mişcare a populaţiei nu înseamnă că

se îngrădeşte/cenzurează dreptul persoanei la libera circulaţie, ci ar reprezenta un avantaj cel
puţin din punct de vedere statistic.
15
3.2. Existența unor criterii multiple de atribuire a statutului de migrant

O serie de dificultăţi în ceea ce priveşte estimarea stocurilor de migraţie internaţională sunt

legate de utilizarea unor criterii multiple pentru stabilirea statutului de migrant. Ţările, în
funcţie de disponibilitatea datelor, delimitează persoanele cuprinse în stocurile de
emigranţi/imigranţi, după următoarele criterii:
 criteriul timp
 reşedinţă obişnuită
 ţara de naştere
 ţara de cetăţenie

În ceea ce priveşte criteriul timp, definiţia Eurostat, prevăzută în regulamentul european,

impune pentru atribuirea statistică a statutului de migrant o perioadă de cel puţin 12 luni. Cu
toate acestea, ţările utilizează şi alte perioade de timp în definiţiile naţionale referitoare la
migraţie (de exemplu, 3 luni).

Criteriul reşedinţei obişnuite este, de asemenea, prevăzut de definiţia Eurostat, fiind în

strânsă conexiune cu criteriul timp, deoarece impune ca persoana considerată migrant să îşi
schimbe reşedinţa obişnuită pe teritoriul altui stat, pentru cel puţin 12 luni.

Ţara de naştere este un alt criteriu după care o persoană poate fi identificată ca migrant.
Totuşi, estimarea stocului de imigranţi nu se poate face exclusiv pe seama numărului de
persoane care au ţară de naştere diferită de ţara de rezidenţă (în acest caz, ţara fiind România
– vezi exemplele 2 şi 3).
Cetăţenia constituie un alt criteriu care delimitează sfera de cuprindere a migraţiei
internaţionale. Estimarea stocurilor de migraţie pe baza cetăţeniei implică riscuri în ceea ce
priveşte sub/supraestimarea datelor.

16
 Exemplul 6: Stocul de emigranţi este influenţat în sens negativ
de numărul cetățenilor români care au obţinut o a doua
cetăţenie, cea a unei alte ţări (unde îşi au sau au avut reşedinţa
obişnuită). Astfel, aceştia nu mai sunt raportaţi ca stoc de
cetăţeni străini în acea ţară, ei având cetăţenia ţării respective.

Trebuie subliniat faptul că, în cele mai multe situaţii, nu există informaţii care să furnizeze
încrucişări multicriteriale (ţara de naştere a persoanei încrucişată cu cetăţenia).
Exemplul 7: Respectând criteriul ţării de naştere, copiii
născuţi în România ai cetăţenilor stăini care au reşedinţa
obişnuită în România, nu sunt incluşi în stocul de imigranţi. Ei
sunt cetăţeni ai unei alte ţări, care au reşedinţa obişnuită în
România, deci trebuie incluşi în populaţia cu cetăţenie străină.
În acelaşi timp, ei nu se includ în fluxul anual de imigranţi,
neîndeplinind criterul reşedinței anterioare în altă ţară.

3.3. Migrația circulară

Pentru România, ca şi pentru cele mai multe dintre statele membre UE, este dificil de estimat
stocul de emigranţi, una dintre dificultăţi fiind generată de libera circulaţie a persoanelor
dintr-un stat în altul, în interiorul UE.

În prezent, nu există o definiție unică a migrației circulare și, implicit, a migrantului circular.
La întâlnirea UNECE (United Nation Economic Commission for Europe) din octombrie 2017
pe domeniul migrației a fost prezentată următoarea propunere de definiție: un migrant
circular este o persoană care a trecut de cel puțin 3 ori frontierele naționale ale țării
raportoare într-o perioadă de 10 ani, de fiecare dată cu o durată de ședere (în străinătate sau
în țară) de cel puțin 12 luni.
Exemplul 8: O persoană pleacă dintr-un stat A şi îşi stabileşte
reşedinţa obişnuită pe teritoriul statului B. După o perioadă
mai mare de 12 luni, persoana părăseşte statul B şi se
stabileşte în C. Această persoană poate fi înregistrată ca
migrant, atât în statul B, cât şi în C (sau în niciunul). Persoana
rămâne emigrant pentru statul A, parte a stocului de
emigranţi, fără a se putea preciza unde își are reședința
obișnuită la un moment ulterior (mai mult de un an) plecării
din statul A.

17
Migraţia circulară îngreunează estimarea stocurilor prin metoda statisticilor în oglindă, deşi
această metodă permite obţinerea unor estimări cu grad ridicat de acurateţe în cazul
fluxurilor de migraţie.

3.4. Dificultăți ale nerespectării obligației de anunțare a părăsirii teritoriului

unei tări

Aceste dificultăţi derivă din mai multe aspecte:

 stocul de migranţi este afectat de faptul că, în cele mai multe situaţii, în special în ţările
din spaţiul comunitar, nu are loc anularea înregistrării persoanelor care au făcut parte
din populaţia migrantă (situaţie întâlnită chiar şi în ţările în care există registre de
populaţie). Astfel, o persoană ar putea fi înregistrată în două ţări din Uniunea
Europeană, în acelaşi timp. De exemplu, în Spania o persoană care a imigrat din altă
ţară UE se înregistrează în Registrul de populaţie PADRON. Acest registru este verificat
periodic ȋn vederea actualizării informaţiilor. Cu toate acestea, există situaţia ȋn care o
persoană poate să părăsească Spania pentru o altă ţară, şi neanuntând acest fapt,
pentru o anumită perioadă de timp, ea poate fi considerată imigrant în acea ţară (şi
implicit cuprinsă în populaţia rezidentă a ţării anterioare - Spania, având reşedinţa
obişnuită de peste 12 luni). În acest caz, există riscul unei duble ȋnregistrări pentru o
anumită perioadă de timp.

18
  stocul de migranţi poate avea semnificaţii diferite, în sensul că nu se face o distincţie
clară între stocul de migraţie propriu-zis (în sens statistic) şi diasporă13 (persoanele
care au migrat la un moment dat, dar care în prezent s-au naturalizat în ţara gazdă);
pentru separarea celor două sub-populaţii, ar fi necesare surse de date care să poată
furniza informaţii referitoare la momentul iniţial în care unei persoane i se atribuie
statutul de migrant;
 alte dificultăți pot fi create de persoanele cu cetățenia unui stat membru al UE, care
nu se înregistrează14 la venirea în România și care au reședința obișnuită în țara
noastră mai mult de 12 luni. Rezultă o subestimare a cetățenilor străini care au
reședința obișnuită în România, la un moment dat.

13 Diaspora reprezintă totalitatea românilor din străinătate, consideraţi în funcţie de înţelesul termenului „român care îşi
păstrează cultura naţională şi are puternice legături sentimentale şi materiale cu ţara”.
14 Conform liberei circulații a persoanelor în interiorul comunității europene

19
PARTEA a II-a Studiu exploratoriu - Metode de calcul pentru estimarea
stocurilor de emigranți în perioada 2012-2017

METODA 1 – Metoda postbelică

Ipoteze:
1. Considerăm momentul inițial de referință pentru estimarea stocului de emigranți 1
ianuarie 2012 (momentul considerat ca reper după realizarea celui mai recent
recensământ al populației, octombrie 2011):

𝒕 = 𝟏 𝒊𝒂𝒏𝒖𝒂𝒓𝒊𝒆 𝟐𝟎𝟏𝟐
2. Stocul de emigranți la momentul inițial (1 ianuarie 2012) a fost estimat pe baza statisticilor
în oglindă, adică pe baza datelor disponibile referitoare la persoanele cu țara de naștere
România, raportate de tări în bazele de date ale Eurostat și ale UN. Acest stoc înglobează,
pe lângă datele de migrație raportate de țări după anul 1992 (când a avut loc primul
recensământ din perioada postecembristă), și datele din perioada postbelică.
𝑺𝒕 = ⋯ persoane
3. Stocul de emigranți la momentul t (1 ianuarie, anul t) a fost estimat pe baza formulei:
𝑺𝒕+𝟏 = 𝑺𝒕 + 𝑬[𝒕,𝒕+𝟏] − 𝑹[𝒕,𝒕+𝟏] − 𝑫[𝒕,𝒕+𝟏]

Unde:
𝑺𝒕+𝟏 − reprezintă stocul de emigranți români la momentul t+1 (1 ianuarie, anul t+1)
𝑺𝒕 − reprezintă stocul de emigranți români la momentul t (1 ianuarie, anul t)
𝑬[𝒕,𝒕+𝟏] − reprezintă fluxul de emigranți români în perioada [t, t+1], adică persoanele care s-
au născut în România și care în prezent au reședința în străinătate pentru o perioada de cel
puțin 12 luni. Acest flux cuprinde doar cetățenii români care s-au născut în România.
𝑹[𝒕,𝒕+𝟏] − reprezintă persoanele care s-au născut în România, dar care au avut reședința în
străinătate pentru o perioada de cel puțin 12 luni, reîntoarse în țară în perioada [t, t+1]. Acest
flux nu cuprinde cetățenii români care s-au născut în străinătate (de exemplu, copiii
persoanelor de cetățenie română).
𝑫[𝒕,𝒕+𝟏] − reprezintă numărul de persoane decedate în străinătate în perioada [t, t+1], care
aveau ca țară de naștere România.
Exemplu:

20
Stocul de emigranți la momentul t=1 (1 ianuarie 2013), adică numărul de persoane care s-au
născut în România, dar care locuiau în străinătate de mai mult de 12 luni de la momentul de
referință:
𝑺𝟏 = 𝑺𝟎 + 𝑬[𝟎,𝟏] − 𝑹[𝟎,𝟏] − 𝑫[𝟎,𝟏]

Unde 𝑺𝟎 reprezintă stocul de emigranți la momentul inițial, 1 ianuarie 2012.

Avantajele ipotezei:
- Estimarea stocului după criteriul ţării de naştere are avantajul de a evita supraestimarea
stocului de persoane prin excluderea cetăţenilor români născuţi ȋn Republica Moldova;
- Copiii, cetăţeni români, născuţi ȋn străinătate sunt excluşi neducând astfel la o
supraestimare a stocului;
- Metoda poate estima grosier numărul de români care trăiesc în afara granițelor țării,
indiferent de perioada în care au plecat din țară, chiar dacă stocurile publicate în bazele
de date internaționale cuprind populația din țările respective, fie după țara din care au
venit, fie după cetățenia acestora la momentul sosirii.

Limitările ipotezei:
- Lipsa unor surse de date direct orientate pentru măsurarea migraţiei şi a registrelor de
date administrative proiectate astfel ȋncât să răspundă nevoilor statistice conduce la
caracterul pur exploratoriu la acest moment al metodei;
- Datele din baza de date a ONU au fost declarate de țări după diferite criterii, în mod
nearmonizat, în funcție de informațiile pe care le dețineau, astfel țările au declarat ca
străini intrați pe teritoriul țării lor, fie după cetățenie, fie după țara de naștere. Ținând
cont de faptul că raportarea este neuniformă/nearmonizată, datele dintre țări prezintă un
grad de necomparabilitate. Spre exemplu, în cazul țărilor care raportează stocurile de
migranți după cetățenie, nu se poate identifica și exclude segmentul persoanelor care și-
au luat cetățenia română, dar care sunt născute în țările vecine (de exemplu în Republica
Moldova și în Ucraina) și nu au trăit pe teritoriul României. Ca urmare, aceste persoane
nu pot fi considerate ca emigranți din România.

METODA 2 – Metoda postdecembristă

Recensământul populației și locuințelor din 1992 (primul recensământ după 1989) a măsurat
populația României la momentul respectiv, adică exclusiv românii care au emigrat înainte de
anul 1989.

21
Stocul estimat pe baza acestei metode se referă numai la migrația românilor din perioada
postdecembristă și are ca punct de plecare stocul de emigranți care a fost estimat pe baza
unor tehnici econometrice pe domenii mici.

Metoda postdecembristă se bazează pe aceleași formule de calcul ca și metoda postbelică,

singura diferență fiind dată de luarea în considerare a unui stoc inițial diferit.
Avantajele și limitele metodei sunt similare cu cele prezentate la metoda 1. Plusul pe care îl
aduce metoda constă în faptul că pe baza acesteia se delimitează stocurile recente de
emigranți, adică poate comensura fenomenul migraționist din ultimii treizeci de ani, care a
avut alte premise și, în consecință, alte caracteristici, comparativ cu emigrația înregistrată în
perioada care a urmat celui de al doilea război mondial.

METODA 3 – Metoda diferențelor de populație

Ipoteze:
1. Momentul inițial de referință pentru estimarea stocului de emigranți este 1 ianuarie
2012 (momentul considerat ca reper după realizarea celui mai recent recensământ al
populației, octombrie 2011):
𝒕 = 𝟏 𝒊𝒂𝒏𝒖𝒂𝒓𝒊𝒆 𝟐𝟎𝟏𝟐
2. Stocul de emigranți la momentul t (1 ianuarie, anul t) a fost estimat pe baza formulei:
𝑺𝒕 = 𝑷𝒐𝒑𝑫𝒐𝒎𝒕 − 𝑷𝒓𝒆𝒛(𝒕) − 𝑵𝑰𝒕

Unde:
𝑺𝒕 − reprezintă stocul de emigranți români la momentul t (1 ianuarie, anul t)
𝑷𝒐𝒑𝑫𝒐𝒎𝒕 − reprezintă populația după domiciliu la momentul t (1 ianuarie, anul t)
𝑵𝑰𝒕 − reprezintă numărul estimat de cetățeni străini cu reședința în România la momentul t
(1 ianuarie, anul t):
𝑵𝑰𝒕 = 𝒌 × 𝑰𝒕
Unde:
𝐤 − coeficient de ajustare pentru întregirea sferei de cuprindere a imigranților, având în
vedere subînregistrarea imigrantilor din baza de date IGI, în care sunt incluşi imigranţii din ţări
non UE şi numai o mică parte din imigranţii din statele membre ale UE. În cadrul metodei,
k=1,8.
𝑰𝒕 − reprezintă numărul de cetățeni străini cu reședința în România, înregistrate în baza de
date IGI, la momentul t (1 ianuarie, anul t)
Exemplu:
22
Stocul de emigranți la momentul t=0 (1 ianuarie 2012):
𝑺𝟎 = 𝑷𝒐𝒑𝑫𝒐𝒎𝟎 − 𝑷𝒓𝒆𝒛(𝟎) + 𝒌 × 𝑰𝟎

Avantajele ipotezei:
- Baza de pornire a calculului (populaţia după domiciliu) prezintă caracterul de statistică
oficială, având o metodologie clar definită
Limitările ipotezei:
- Lipsa unor surse de date direct orientate pentru măsurarea migraţiei şi a registrelor de
date administrative proiectate astfel ȋncât să răspundă nevoilor statistice conduce la
caracterul pur exploratoriu la acest moment al metodei
- Dificultatea excluderii cetăţenilor români născuţi ȋn Republica Moldova din stocul de
emigranţi.

Câteva concluzii

 Analiza datelor trebuie realizată în funcţie de sursa datelor, de conţinutul conceptelor

utilizate şi de sfera de cuprindere;
 Totodată, trebuie să se ţină cont de limitările surselor de date disponibile în contextul
liberei circulaţii a persoanelor în spaţiul Uniunii Europene;
 Estimarea stocurilor de migraţie şi diseminarea acestora ar trebui să se realizeze cu
caracter empiric/de cercetare, în vederea comensurării dimensiunii şi evoluţiei în timp
a fenomenului, rezultatele nefiind recomandate pentru fundamentarea politicilor la
nivel naţional, ci numai pentru a o oferi o imagine asupra fenomenului.

23
Tabele comparative cu datele publicate de EUROSTAT, OECD, ONU şi calcul
experimental INS
Tabel 1. Stoc emigranți în bazele internaționale, după țara de naștere = RO, la 1 ianuarie
(persoane)

EUROSTAT ONU (1 iulie) OECD

Anul
2012 2133675 - 3077387
2013 2231646 - 3090155
2014 2359838 - 3096359
2015 2425375 3412055 3114115
2016 2503880 - 3279793
2017 2616371 3578504 3464960
Notă: în cazul OECD, totalul nu cuprinde țările care nu au trasmis date după criteriul țării de
naștere, la data extragerii datelor din baza de date a OECD (13.12. 2018)
Tabel 2. Stoc emigranți în bazele internaționale, după cetațenie = RO, la 1 ianuarie
(persoane)

EUROSTAT ONU (1 iulie) OECD

Anul
2012 2116482 - 2313989
2013 2258950 - 2458139
2014 2549609 - 2665662
2015 2736783 3412055 2773033
2016 3002477 - 3038236
2017 3222036 3578504 3166891
Notă: în cazul OECD, totalul nu cuprinde țările care nu au trasmis date după criteriul
cetățeniei, la data extragerii datelor din baza de date a OECD (13.12. 2018)
http://stats.oecd.org/
http://ec.europa.eu/eurostat/data/database
http://www.un.org/en/development/desa/population/migration

Tabel 3. Stoc de emigranți, metode experimentale, INS

(persoane)

M1 - metoda M3 – metoda
M2 – metoda
Anul postbelică diferențelor de
postdecembristă
populații
2012 3312334 2344183 2470596
2013 3344674 2351775 2498457
2014 3418394 2387973 2525299
2015 3515376 2449497 2605994
2016 3623759 2525375 2693507
2017 3623759 2525375 2792642

24
Glosar de termeni
Cetăţenie înseamnă legătura juridică specială între o persoană şi statul său, dobândită prin
naştere sau prin naturalizare, indiferent că este prin declarație, opțiune, căsătorie ori alte
mijloace, în conformitate cu dispozițiile de drept intern.
Decedat este persoana căreia i-au încetat definitiv funcţiile vitale după trecerea unui timp
oarecare de la naştere.
Diaspora grup etnic aflat în afara granițelor țării de origine. Definirea diasporei se poate face
din punct de vedere politic, economic, religios, sociologic sau și istoric.
Domiciliul persoanei este adresa la care aceasta declară că are locuinţa principală, trecută în
cartea de identitate, aşa cum este luată în evidenţa organelor administrative ale statului.
Emigraţie înseamnă acţiunea prin care o persoană care a avut anterior reşedinţa obişnuită pe
teritoriul unui stat membru încetează să mai aibă reşedinţa obişnuită pe teritoriul statului
membru în cauză pentru o perioadă care este sau se aşteaptă să fie de cel puţin 12 luni.
Emigranţi sunt persoanele care emigrează în străinătate pentru o perioadă de cel puţin 12
luni.
Fluxul de emigranţi reprezintă numărul emigranţilor, în perioada de referinţă (anul t).
Fluxul de imigranţi reprezintă numărul imigranţilor, în perioada de referinţă (anul t).
Imigraţie înseamnă acţiunea prin care o persoană îşi stabileşte reşedinţa obişnuită pe
teritoriul unui stat membru pentru o perioadă care este sau se aşteaptă să fie de cel puţin 12
luni, după ce, în prealabil, a avut reşedinţa obişnuită într-un alt stat membru sau într-o ţară
terţă.
Imigranţi sunt persoanele care imigrează în România pentru o perioadă de cel puţin 12 luni.
Migraţia internaţională cuprinde două componente: emigraţia şi imigratia.
Migraţia internaţională definitivă reprezintă schimbarea domiciliului unei persoane de
cetăţenie română pe teritoriul altei ţări şi, respectiv, din altă ţară în România.
Migraţie internaţională temporară – dacă persoana îşi stabileşte reşedinţa obişnuită pe
teritoriul altui stat, adică absentează o perioadă determinată de la reşedinţa anterioară, în
funcţie de perioada de absenţă, migraţia internaţională temporară poate fi:
 de scurtă durată - dacă perioada pentru care persoana absentează de la reşedinţa
obişnuită este de mai putin de 12 luni (2, 3, 6,..11 luni);
 de lungă durată - dacă perioada pentru care persoana absentează de la reşedinţa
obişnuită este de cel puţin 12 luni.
Născut-viu este produsul concepţiei, expulzat sau extras complet din corpul mamei,
independent de durata sarcinii şi care, după această separare, prezintă un semn de
viaţă(respiraţie, activitate cardiacă, pulsaţii ale cordonului ombilical sau contracţii musculare
dependente de voinţă).
Populaţia după domiciliu reprezintă numărul persoanelor cu cetăţenie română şi domiciliu
pe teritoriul României, delimitat după criterii administrativ-teritoriale.

25
Populaţia rezidentă la data de 1 ianuarie a anului de referinţă cuprinde totalitatea
persoanelor (cetăţenie română, străină sau fără cetăţenie) care au reşedinţa obişnuită în
România, pentru o perioadă de cel puţin 12 luni.
Persoanele sosite (flotanţi) în localitatea X sunt persoanele care au domiciliul în altă localitate
şi îşi stabilesc reşedinţa obişnuită în localitatea X, pentru o perioadă de 12 luni (perioada
maximă pentru care se acordă viza de flotant).
Persoanele plecate din localitatea X sunt persoanele care au domiciliul în localitatea X şi care
îşi stabilesc reşedinţa obişnuită în altă localitate, pentru o perioadă de 12 luni.
Reşedința obişnuită înseamnă locul în care o persoană îşi petrece în mod normal perioada
zilnică de odihnă, fără a ține seama de absențele temporare pentru recreere, vacanțe, vizite
la prieteni şi rude, afaceri, tratamente medicale sau pelerinaj religios. Reşedinţa obişnuită
poate să fie aceiaşi cu domiciliul sau poate să difere, în cazul persoanelor care aleg să plece în
altă localitate din ţară sau străinătate pentru o perioadă determinată, de cel puţin 12 luni.
Sex – caracteristică calitativă alternativă ce împarte populaţia în două subpopulaţii: masculină
şi feminină.
Soldul migraţiei externe reprezintă diferenţa dintre fluxul de imigranţi şi fluxul de emigranţi,
în perioada de referinţă (anul t).
Stocul de emigranţi reprezintă numărul persoanelor care au reşedinţa obişnuită în străinătate
pentru o perioadă de cel puţin 12 luni, la un moment dat (1 ianuarie anul t).
Stocul de imigranţi reprezintă numărul persoanelor de cetăţenie română sau străină, care au
avut anterior reşedinţa obişnuită în străinătate, dar au reşedinţa obişnuită pentru o perioadă
de cel puţin 12 luni în România, la un moment dat (1 ianuarie anul t).
Soldul migraţiei interne cu schimbarea reşedinţei, la o dată determinată, reprezintă
diferenţa dintre numărul persoanelor sosite într-o localitate şi numărul persoanelor plecate
din acea localitate.
Sporul natural reprezintă diferenţa dintre numărul născuţilor vii şi numărul.
Schimbarea domiciliului reprezintă deplasarea populaţiei dintr-o localitate a ţării în alta sau
dintr-un sector în altul al municipiului Bucureşti, cu înscrierea noului domiciliu în cartea de
identitate şi în fişa de evidenţă a persoanei. Nu sunt incluse schimbările de domiciliu în
interiorul aceleiaşi localităţi sau în acelaşi sector, şi nici dintr-un sat în altul, în cadrul aceleiaşi
comune.
Soldul migraţiei interne cu schimbarea domiciliului (definitivă) - reprezintă diferenţa dintre
numărul persoanelor sosite într-o localitate şi numărul persoanelor plecate din acea
localitate, în perioada de referinţă.
Ţară de naştere înseamnă țara de reşedință (în cadrul frontierelor actuale, dacă informația
este disponibilă) a mamei la data naşterii sau, dacă nu este posibil, țara (în cadrul frontierelor
actuale, dacă informația este disponibilă) în care a avut loc naşterea.
Vârsta medie a populaţiei rezidente pe judeţe este media vârstelor unei populaţii, prin vârstă
înţelegând acea variabilă demografică continuă ce exprimă timpul scurs de la data naşterii
unei persoane până la un anumit moment de observare.

26
Vârsta mediană este un indicator ce împarte populaţia unei ţări în două părţi egale, vârsta
mediană fiind acea valoare de mijloc.
Vârsta persoanei este exprimată în ani împliniţi (de exemplu, o persoană care are vârsta de
24 ani şi 11 luni la 1 iulie, este cuprinsă la vârsta de 24 ani).

27
Bibliografie

1. Breidenbach, J. and Astrup, R. (2011), Small area estimation of forest attributes in the
Norwegian National Forest Inventory. European Journal of Forest Research.
2. Dobre, A.M., Caragea, N., (2015), Producing small area estimation using R in the
Romanian official statistics, Romanian Journal of Economics, Institute of National
Economy, vol. 40(1(49)), pages 115-125
3. Rao, J.N.K. (2003), Small area estimation.
4. Voineagu,V., Caragea, N., Pisica, S., (2013), Estimating International Migration on the
Base of Small Area Techniques, Revista Studii Şi Cercetări De Calcul Economic Şi
Cibernetică Economică, Format: online ISSN 1842–3264 , Format: print ISSN 0424–
267 X , Vol. 47, Nr.
3/2013,http://www.ecocyb.ase.ro/nr.3.pdf/CONTENTS,%203,2013.pdf

Metodologii, documente legislative și baze de date online

1. Metodologia privind migratia internatională, (2013), INS

2. Metodologia privind populația rezidentă, (2013), INS
3. Metodologia privind populația după domiciliu, (2013), INS
4. Regulamentul nr. 862/2007 privind statisticile comunitare din domeniul migrației și
protecției internaționale.
5. Regulamentul (UE) nr. 1260/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 20
noiembrie 2013 privind statisticile demografice europene.
6. http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/
7. http://stats.oecd.org/
8. http://ec.europa.eu/eurostat/data/database
9. http://www.un.org/en/development/desa/population/migration

28