"Identificarea factorilor care influențează procesul de învățare în perioada de vârstă a

adolescenței"
(ARTICOL ȘTIINȚIFIC, TOCITU IZABELA-MARIA, DREPT, N2PU)

Adolescența este o perioadă importantă în viața fiecărui individ, în care trecem de la

dependență la independență, explorăm noi activități și începem să ne concentrăm pe
obiectivele majore ale vieții.

Învățarea direcționată către obiective joacă un rol esențial în aceste procese, deoarece ne
ajută să realizăm acțiuni care să ducă la obținerea rezultatelor dorite. Comunitatea științifică
se confruntă cu rezultate inconsistente în ceea ce privește învățarea orientată către obiective în
adolescență, iar modele experimentale sofisticate sunt aplicate pentru a testa această învățare
în diferite contexte.

În adolescență, învățarea devine vitală pentru dezvoltarea personală și profesională.

Procesul de învățare este influențat de factori biologici (ex.: vârsta, sexul, starea de sănătate,
somnul, bioritmul intelectual, etc.), psihologici (de exemplu: procesele cognitive, afective,
volitive, voința, stilul de învățare, etc.), dar și de contextul social și cultural în care se
desfășoară (de ex.: factori familiali, mediul cultural din care provin părinții, regimul
alimentar, etc.), factori pedagogici, socio-organizaționali. ( Mih V., 2009) (Neacșu I., 1999)

Studiul procesului de învățare implică o analiză a multiplelor fenomene psihologice

implicate. Motivația joacă un rol crucial în procesul de învățare, fiind considerată unul dintre
cei mai importanți factori noncognitivi care influențează performanța școlară.

Adolescența se manifestă de asemenea cu fenomene de revoltă, iar identitatea

adolescentului poate fi afectată de normele sociale și de relațiile cu ceilalți. Contextul social și
cultural în care se dezvoltă adolescenții poate influența motivația lor pentru învățare. Relațiile
interpersonale pozitive și comunicarea eficientă între elevi pot stimula dorința de a învăța și
pot îmbunătăți procesul de învățare.

Există diferite tipologii de învățare, cum ar fi activii, reflexivii, teoreticienii și pragmaticii,

care reflectă preferințele dominante ale persoanelor în ceea ce privește modul de a învăța.
Adaptarea metodelor de învățare la nevoile și preferințele individuale ale elevilor poate
îmbunătăți rezultatele învățării și poate stimula motivația acestora. (BERNARDO, A. B.,
2002)

În concluzie, adolescența este o perioadă crucială în viața fiecărui individ, în care învățarea
joacă un rol esențial în formarea personalității și în dezvoltarea abilităților necesare pentru
viitor. Motivația de a învăța este un proces complex, influențat de factori interni și externi,
precum și de convingerile și valorile personale ale fiecăruia. Dezvoltarea motivației
adolescenților poate fi îmbunătățită prin programe și intervenții psihologice care iau în
considerare complexitatea acestui proces și particularitățile individuale ale fiecărui
adolescent, pentru a cultiva motivația acestora și a îmbunătăți calitatea instruirii și educației.
(Miron I., 2009)

1
Bibliografie:

1)« Didactică :Teoria instruirii »/Ion T. Radu, Liliana Ezechil - Pitești: Paralela 45, 2006;

2) Aebli, H., ,,Didactica psihologică", Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1973;

3)Ausubel, D.P., Robinson, F.G., ,,Învăţarea în Şcoală. O introducere în psihologia pedagogic
ă", Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1981;
4) Bontaş, I., ,,Pedagogie", Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1995;
5) Bruner, J.S., ,,Pentru o teorie a instruirii", Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică,
1970;
6) Cocoradă, E., ,, Psihologia educației", Ed. Univ. Transilvania din Brașov, 2009;
7) Ghiran, V., Iftene, F., ,,Aspecte de psihiatrie clinică și socială a copilului și
adolescentului", Editura Genesis, Cluj Napoca, 1996;
8) Șchiopu, U., Verza, E., ,,Psihologia vârstelor", EDP, București, 1981;

9) Neacșu I., Instruire și învățare, Bucuresti, EDP, 1999;

10) Mih V. (2009), Psihologia Şcolară, suport de curs, Cluj-Napoca;
11) Miron I., Bocoş M. (coordonatori) (2009), Tratat de didactică modernă, Editura Paralela
45, Piteşti;
12) Lemeni G., Miclea M. (2008), Consiliere şi orientare. Ghid de educaţie pentru carieră,
Editura ASCR, Cluj-Napoca;
13) HOHN, M., Elemente statistice în analiza fenomenelor psihice, Arad, Editura Viaţa
Arădeană, 2000;
14) BERNARDO, A. B., ZHANG, L. R, & CALLUENG, C. M., Thinking styles and
academic achievement among Filipino students, The Journal of Genetic Psychology, 163, 2,
2002, p. 149–163;
15) STEMBERG, R. J., GRIGORENKO, E. L., Thinking styles and the gifted, Roeper
Review, 16, 1993, p. 122–130;
16) ANDREI, A., GOIA, D., ȚIBU, S. et al. Programe și activități de consiliere pen-
tru dezvoltarea competențelor socio-emoționale ale elevilor. Ghid pentru profesorii consilieri
școlari. Volumul III. Învățământ liceal și profesional de trei ani. Ministerul Educației și
Cercetării. Centrul Național de Politici și Evaluare în Educație. Unitatea de Cercetare în
Educație. București: Editura Didactică și Pedagogică S.A. 2021, 666 p. ISBN: 978-606-31-
1319-2;
17) ANTOCI, D. Teoria și metodologia formării orientărilor valorice la adolescenți
și tineri. Teză de doctor habilitat în pedagogie, 2022. 373 p;
18) CRISTEA, S., Studii de pedagogie generală, Bucureşti: Editura DIDACTICĂ ŞI
PEDAGOGICĂ, 2009,
308 p.;
19) ILIIN, P., Motivatsiya i motivy, Sankt-Peterburg, Editura PITER, 2006, 512 p.;
20) MACAVEI, E., Tratat de pedagogie, Bucureşti: Editura ARAMIS, 2007.;
21) Albu E. Psihologia vârstelor. Târgu-Mureş: Departamentul I.F.R.D., 2007;

22) Focşa - Semionov S. Învăţarea autoreglată. Chişinău: Editura Epigraf, 2010;

23) Micle M. Motivaţie – modele clasice şi integrative. În: Revista de Psihologie/Serie nouă.
Tomul 54, 2008, nr.1-2, p. 67-78.