Dreptul francez contemporan.

Organizare judiciară

Franța este țara cu un vechi și stabil sistem judiciar, care, la acest moment, cunoaște două
sisteme de jurisdicție: jurisdicțiile de drept comun, realizate prin intermediul instanțelor
judecătorești, în fața cărora se află Curtea de Casație, și jurisdicțiile administrative, care au în
frunte Consiliul de Stat . Cele două sisteme au deplină autonomie, neexistând între ele niciun
raport de subordonare sau vreo formă de control reciproc. Acesta este și motivul pentru care
conflictele de competență ale instanțelor se rezolvă de Tribunalul de Conflicte- un tribunal
special organizat, alcătuit din judecători din ambele jurisdicții.
Jurisdicțiile judiciare de drept comun sunt jurisdicții de fond, astfel că întâlnim: Le Tribunal
d’Instance, echivalentul judecătoriilor din sistemul românesc de drept. Există Le Tribunal de
Grande Instance, acesta fiind departamental, echivalentul tribunalului județean.
În materie civilă, Tribunalul de Mare Instanță poate avea una sau mai multe secții civile,
denumite camere (chambres). În civil, judecă litigii mai mari de 10000 de euro, iar sub 10000
de euro, litigiile sunt judecate de Tribunalul de Instanță. De asemenea, Tribunalul de Mare
Instanță mai judecă litigii de divorț, succesiuni, filiație, autoritate parentală, stare civilă sau
drept imobiliar. Tribunalul de Instanță, pe lângă litigiile sub 10000 de euro, mai judecă litigii
de credit de consum.
În materie penală, există curțile cu jurați, denumite Cours d’assises, un element al sistemului
anglo-saxon, dar numai în penal. Acestea judecă infracțiunile cele mai grave, numite crime,
pedepsite cu închisoare, mergând până la detenția pe viață.
Totodată, întâlnim și Tribunale corecționale, Le Tribunal Correctionnel, acestea judecând
delictele. În Franța, iliciul penal este trihonom, însemnând că faptele penale se clasifică în trei
categorii: crime, delicte și contravenții, delictele fiind infracțiuni sau fapte penale de gravitate
medie, mai mică decât crimele, fiind sancționate cu pedeapsa închisorii până la zece ani sau
cu amendă penală. Mai sunt sancționate cu amendă penală interzicerea dreptului de a alege,
de a fi ales ori munca de interes general.
În materie penală, mai există Le Tribunal de Police, care are în componența sa contravențiile
de nivel cinci. Acestea judecă în complete formate dintr-un singur judecător sau judecător
unic completul având sediul la Tribunalul de Instanță.
Ministerul Public curprinde Procurorul Republicii, care are unul sau mai mulți adjuncți, care
reprezintă Ministerul Public pe lângă Tribunalul de Mare Instanță.
În Franța, tribunalele au atașate pe lângă ele, acolo unde este cazul, parchete sau pot avea unul
ori doi procurori detașați, în funcție de numărul de cauze. Acești procurori detașați pot
interveni atât în litigii civile, cât și în litigii penale, un plus de garanție fiind oferit de lege
pentru minori.
Procurorul poate apărea, însă, și pe lângă Tribunalul de Mare Instanță, chiar dacă nu face
parte dintr-un parchet.
Jurisdicțiile specializate cuprind mai multe tribunale. Le Tribunal de Commerce judecă
litigiile dintre comercianți ori litigii privind acte și fapte de comerț. Les Tribunaux de Baux
Ruraux judecă litigiile în materie funciară și agricolă dintre proprietarii de terenuri, fermieri și
societăți agricole. Les Conseils de prud’hommes judecă litigiile de muncă, dintre angajator și
angajați și contracte de muncă și ucenicie. Les Tribunaux des Affaires de Securité Sociale
judecă cauze de securitate socială, din materia asigurărilor sociale.
În cazul minorilor, există mai multe jurisdicții specializate: Le Tribunal d’Enfant, care judecă
delictele comise de copiii de peste 16 ani, și Le Tribunal correctionnel pour mineurs, ce
judecă delictele comise în stare recidivă, comise de minorii de peste 16 ani, care sunt
pedepsite cu închisoare de minimum trei ani.
Judecătorul pentru minori se ocupă de minorul aflat în pericol, inclusiv în grija părinților, și
aplică măsurile de protecție prevăzute de lege, având competență și în materie civilă, judecând
micile fapte civile comise de minori.
De asemenea, Curtea de Apel reprezintă al doilea grad de jurisdicție și judecă apelurile
îndreptate împotriva deciziilor pronunțate de instanțele anterioare. Judecătorii se numesc
consilieri și judecă în complet format din trei judecători. Din 2001, deciziile Curții cu jurați
pot fi atacate cu apel în fața unei alte curți cu jurați. Este formată din trei judecători și 12
jurați.
Fiind în cea mai înaltă instanță, judecătorii de la Curtea de Casație nu intră niciodată în
analiza fondului. Dacă legea a fost bine aplicată, curtea va respinge recursul la Casație, altfel
că hotărârea este luată de casă și o va trimite pentru o nouă judecată la o jurisdicție de aceeași
natură și același grad.
Ministerul public veghează la respectarea ordinii publice, la apărarea intereselor sociale și la
aplicarea corectă a legii.
Pe lânga fiecare Tribunal de Mare Instanță, Curtea de Apel funcționează cu câte un parchet,
condus de un procuror general. În cadrul parchetelor, acționează avocați generali care pun în
instanță concluzii în numele procurorului general al Parchetului. Toți membrii unui Parchet
sunt subordonați Ministerului Justiției.
Jurisdicțiile administrative sunt formate din Tribunale Administrative și judecă toate litigiile
administrative dintre cetățeni și puterile publice.
Al doilea grad este reprezentat de Curtea Administrativă de Apel. Împotriva deciziilor acestei
curți se poate face recurs în casație la Consiliul de Stat.
Tribunalul de conflicte judecă conflictele dintre jurisdicția judiciară și cea administrativă.
Președintele Tribunalului de conflicte este Ministrul Justiției.
Consiliul constituțional funcționează în baza Constituției din 1958 și are nouă membri (fiecare
cu câte un mandat de nouă ani).
În Franța, controlul constituționalității legilor este anterior promulgării legii. După acest
moment, în cursul unui proces, partea nu poate invoca în mod direct, pe cale de excepție
neconstituționalitatea unei legi sau dispoziții legale.

Bibliografie:
https://www.rasfoiesc.com/
„Sisteme judiciare”, Claudia Ignat
„Dreptul francez contemporan”, Larisa Matei