Motivația

Balode Neli
conf. univ.
ULIM
 Ce-l deremină pe un om orb să
cucerească cei mai înalți munți de pe
glob?
• Erik Weihenmayer este unul din
cei mai respectați și cunoscuți
sportivi din lume.
• In 2001, Erik cucerește Everestul.
• In 2002, a ajuns pe vârful muntelui
Kosciuszko, astfel încheind șirul
ascensiunilor pe cele Șapte vărfuri
de pe șapte continente. Întreaga
expediție a durat 7 ani.
• În decursul ascensiunilor a îndurat
temperaturi sub - 20°C, vânturi
puternice, și-a pus de nenumărate
ori viața în pericol .
• Este unicul în istorie orb, care a
cucerit cel mai înalt vîrf, muntele
Everest, și este cel mai tânâr din
cei care au cucerit cei șapte munți
de top.
 Motivația
Motivația se referă la factorii fiziologici și psihologici, care ne
determină într-un moment dat să acționăm într-un anumit fel.
Atunci când suntem motivați, noi, de regulă, manifestăm următoarele:

1. Suntem plini de energie pentru a realiza sau a ne implica într-o

activitate;
2. Energia este canalizată spre atingerea scopului propus;
3. Trăim niște stări emoționale de intensitate diferită raportate la
atingerea scopului propus.
 Teorii ale motivației
Vom discuta pe marginea a patru teorii
generale:
1. Teoria instinctelor,
2. Teoria cognitivă,
3. Teoria zonei cerebrale de
recompensă/plăcere
4. Teoria stimulilor/impulsurilor
 Instinctele
• Începutul anilor 1900,
• William McDougall (1908) afirmă că
oamenii sunt motivați de diverse instincte.
• Instinctele sunt niște tendințe înnăscute
sau forțe biologice care determină un
anumit comportament.
 Instinctele
• McDougall distinge aproximativ 18 instincte printre
care instinctul de luptă, curiozitatea, compasiunea,
afirmarea de sine.
• Cum putem explica motivația lui Erik pentru
ascensiuni?
• În baza căror instincte?
• Instincte ce implică curiozitatea și autoafirmarea?
• Însă explicarea ascensiunilor prin indicarea anumitor
instincte este mai degrabă o formă de ”ethichetare”,
decât o explicație a motivelor ce determină activitatea.
• În timp s-a ajuns să fie propuse 6,000 de instincte
pentru a explica oricare tip de comportament.
 Instinctele
• Deși motivația umană • Pattern de acțiune
nu poate fi explicată fixă este o forță
în baza instinctelor, biologică
ele sunt de valoare în
explicarea înnăscută care
comportamentului determină un
animalelor. anumit tip de
Cercetătorii în comportament în
etologie/zoologie au condiții specifice de
redefinit instinctele mediu.
drept patternuri de
acțiune fixă
(FitzGerald, 1993).
 Patternuri de acțiune fixă
• Etologii (specialiștii ce studiază comportamentul
animalelor) afirmă că patternurile de acțiune fixă
ajută animalele să se adapteze mediului.
• Imprinting-ul este un exemplu de pattern de
acțiune fixă (puii unor păsări, care imediat după
naștere merg în cârd după primul obiect pe
care-l întâmpină și care se află în mișcare,
relaționând cu acesta ca cu un părinte (K.
Lorenz, 1952)).
 Instinctele
• Instinctele sunt o încercare nereușită
de a explica motivația umană.
 Zona cerebrală de
recompensă/plăcere
Una dintre cele mai recente teorii
motivaționale.
Corpul este programat genetic să
transmită semnale biologice
creierului, pe care acesta le
interpretează și motivează
persoana să consume hrană
sau apă prin inducerea
senzației de foame sau sete
(Kalat, 2009).
• Doar recent, cercetătorii au
constatat că plăcerea de a
consuma alimente este indusă
de zona cerebrală de
recompensă/plăcere (Dackis &
O’Brien, 2001; Dallman et al.,
2005).
 Zona cerebrală de
recompensă/plăcere
Cuprinde câteva zone:
1. nucleus accumbens,
2. zona ventral tegmentală
3. include câțiva neurotransmițători,
îndeosebi dopamina.
Aceste componente formează un circuit
neuronal care generează senzații de
plăcere și recompensă.
 Zona cerebrală de
recompensă/plăcere
• De exemplu, cocaina induce senzații de
plăcere prin activarea a două zone
cerebrale - nucleus accumbens și ventral
tegmentală - care sunt părți componente
ale zonei de recompensă/plăcere (Dackis
& O’Brien, 2001).
 Zona cerebrală de
recompensă/plăcere
• Recent, anumite comportamente care activează
zona de recompensă/plăcere – consum excesiv
de hrană (obezitatea), expunerea riscului
(comportament de risc), fumatul, sex – sunt
explicate în baza structurii specifice a genelor.
• Dispunănd de o anumită variație specifică a
genelor, crește probabilitatea manifestării unor
asemenea comportamente.
 Stimulii
• Ce vă determină să
faceți studii? • Diploma a meritat efortul
1. Obținerea unui grad depus
academic poate fi un
stimul semnificativ.
Stimulii sunt scopurile sau
aspirațiile (reprezentate
de obiecte materiale sau
idei/gânduri) spre care
tindem și suntem motivați
să le atingem, deoarece
reprezintă în percepția
personală drept valoare.
Valorarea lor este o
experiență însușită
(învățăm să le valorăm).
 Stimulii
Posedă două caracteristici de bază:
1. Sunt obiecte sau gânduri/idei pe care noi
învățăm să le valorăm.
2. Valoarea lor sau însuși stimulii se modifică în
timp.
Activitatea și comportamentele sunt motivate de o
varietate mare de stimuli, inclusiv note,
aprecieri, laude, grade academice.
Stimulii (motivele) sunt ceea ce ne determină sau
ne motivează să-i obținem.
 Factorii cognitivi
• Mii de oamenii se antrenează • Eu trebuie să-mi
luni în șir pentru cursa de demonstrez că pot reuși !
maraton.
• Dintre ei doar primii doi câștigă
trofee, restul se aleg cu ceva
simbolic.
• Ce îi motivează?
• La începutul anilor 1960
psihologii au început să
includă conceptele cognitive
pentru a explica motivația
(Bandura, 1986; Deci &
Ryan,1985; Fiske, 2008; B.
Weiner, 1991).
• Ei diferențiază două tipuri de
motivație: 1) motivația
extrinsecă și 2) motivația
intrinsecă.
 Motivația extrinsecă
• Presupune angajarea în anumite activități
care fie reduc trebuințele biologice, fie
facilitează obținerea unor stimuli sau
recompense externe.
 Motivația intrinsecă
• Presupune angajarea în anumite activități
care în sine sunt percepute drept
recompensă; sau
• corespund credințelor/așteptărilor noastre.
• MI explică de ce oamenii fac voluntariat,
ore în șir se dedică hobby-urilor sale,
aleargă curse sportive pentru recompense
simbolice etc.
 Trebuințele biologice și sociale
• Trebuințele biologice sunt necesitățile fiziologice care
sunt cruciale pentru supraviețuirea și bunăstarea noastră
fizică.
• Cercetătorii au identificat aproximativ șase trebuințe
biologice cum ar fi necesitatea în hrană, apă, oxigen,
sex, somn, evitarea durerii.
• Ele ne ajută să supraviețuim și să menținem corpul în
stare bună (Petri & Govern, 2004).
 Dacă genele sunt defecte ?
• Reglarea trebuințelor biologice se produce
automat și această capacitate este
înnăscută.
• Unii se nasc cu gene defecte din care
cauză satisfacerea trebuințelor lor
biologice se abate de la normă.
• De exemplu, gene defecte ce țin de
consumul hrănii, capacitatea de somn.
 Atunci când intervin factorii
psihologici ???
• În afara genelor defecte, reglarea normală
a trebuințelor biologice poate fi perturbată
de factorii psihologici.
• De exemplu, cazurile de anorexia nervosa,
care ilustrează cum factorii psihologici pot
prelua controlul asupra satisfacerii
trebuințelor biologice de bază.
 Trebuințe sociale
• Trebuințele sociale sunt trebuințele achiziționate prin
învățare și din experiență.
• În funcție de experiența personală putem achiziționa un
șir de trebuințe sociale - de afiliere, succes, distracție,
relaxare, grijă, a fi util etc. (Petri & Govern, 2004).
Trebuințe biologice versus trebuințe
sociale
• In unele cazuri nu putem face o distincție clară
dintre trebuințele biologice și cele sociale.
• De exemplu, putem mânca sau bea nu doar
pentru satisfacerea trebuințelor biologice, dar și
pentru stabilirea unor relații sociale sau
diminuarea stresului.
 Trebuințele
• Cum decidem care din trebuințele noastre
să fie satisfăcute în primul rând ???
• Cărora din ele le acordăm prioritate???
 Abraham Maslow
• Unul din fondatorii școlii umaniste • Abraham Maslow (1908 – 1970)
în psihologie
• A fost interesat de subiectul
motivației umane, îndeosebi de
modul cum se produce această
alegere - care din trebuințe,
biologice sau sociale, trebuie
satisfăcute.
• De exemplu, te pregătești până
târziu pentru examen pentru a
satisface trebuința socială de
succes/realizare, sau pleci la
culcare pentru a satisface
trebuința biologică în somn?
• Maslow (1970) afirmă că noi
satisfacem trebuințele noastre
într-o anumită ordine sau după o
ierarhie.
 Piramida trebuințelor
• Trebuințele sunt aranjate
într-o ordine ierarhică.
• La bază sunt plasate
trebuințele fiziologice.
• Trebuințele sociale își
găsesc locul în partea de
sus a piramidei.
• Reieșind din această
structură, trebuințele
fiziologice le satisfacem
în primul rând, înainte
de a satisface
trebuințele sociale.
 Piramida trebuințelor
• Maslow afirmă că după ce trebuințele de
bază (cele plasate la baza piramidei) sunt
satisfăcute, noi trecem la satisfacerea
trebuințelor următorului nivel.
• Dacă pe piramidă ne aflăm la un nivel mai
înalt, dar trebuințele de bază nu sunt
satisfăcute, revenim la nivelul ierarhic
mai inferior.
Care din trebuințe le statisfacem în
primul rând ?
Dacă îți este foame și, în același timp, te
simți singuratic – care din trebuințe o
satisfaci - cea fiziologică (foame) sau
trebuința socială (de afiliere)?
Răspunsul îl putem găsi în ierarhia
trebuințelor lui Maslow.
Începem cu satisfacerea celor de bază după
care ne centrăm atenția și energia asupra
satisfacerii celor superioare.
 Piramida trebuințelor
• Nivelul 1 – trebuințe fiziologice
(apă, hrană, sex, somn).
Boschetarii și șomerii sunt
preocupați, in mod primordial, de
satisfacerea lor.
• Nivelul 2 – securitate și
siguranță. Persoanele care
locuiesc în cartiere cu grad înalt
de criminalitate vor căuta să
satisfacă această trebuință în mod
deosebit.
• Nivelul 3 – dragoste și
apartenență (afilierea cu alții,
acceptare de către alții).
Adolescenții și tinerii, care încep
să instituie relații serioase, vor fi
preocupați în mod deosebit de
satisfacerea acestor trebuințe.
 Piramida trebuințelor
• Nivelul 4 – trebuința de a fi
apreciat (aprobare, recunoaștere,
succes, respect). Adulții (tineri și
de vîrstă medie) sunt deosebit de
preocupați de satisfacerea acestei
trebuințe (realizarea scopurilor,
carieră profesională, competență,
recunoaștere socială).
• Nivelul 5 – autoactualizarea
(realizarea propriului potențial).
Dacă ne ciocnim de obstacole în
calea realizării potențialului
propriu, suntem frustrați.
De exemplu, îți place muzica, dar
ești implicat în business –
trebuința de autoactualizare nu
este satisfăcută.
Maslow afirmă că puțini care ating
nivelul autoactualizării.
 Concluzii
• Printre avantajele ierarhiei propuse de Maslow sunt
menționate:
- integrarea într-un singur model a trebuințelor fiziologice
și sociale;
- acest model prezintă o ranjare ierarhică de satisfacere a
trebuințelor (Fiske, 2008; Frick, 2000).
• Însă cercetătorii afirmă că:
- este dificil să verificăm dacă această ordonare ierarhică
este veridică???
- cum să estimăm/apreciem unele din trebuințe, îndeosebi
trebuința de autoactualizare, care este atinsă de foarte
puțini oameni.
 Concluzii
• O altă problemă constă în faptul că oamenii
acordă o prioritate diferită trebuințelor: unii pun
valoare mai mare pe dragoste comparativ cu
respectul și aprecierea.
• În pofida criticilor aduse, piramida lui Maslow
scoate în evidență varietatea și
complexitatea trebuințelor umane.