de ROSEMARIE FRANKE

HANS HAUNER

DIABETUL DE TIP 2
DIABETUL ZAHARAT
Prevenire * Recunoaștere ♦ Vindecare

HRANA EST-CEL MAI IUN

MEDICA ENT
 Rosemarie Franke
Prof. dr. med. Hans Hauner

Hrana este cd mai bun medicament:

Diabetul de tip 2
(Diabetul zaharat)
 Rosemarie Franke
Prof. dr. med. Hans Hauner

Hrana este cel mai bun medicament:

Diabetul de tip 2
(Diabetul zaharat)
 Rosemarie Franke
Prof. dr. med. Hans Hauner

Hrana este cel mai bun medicament:

Diabetul de tip 2
(Diabetul zaharat)

în colaborare cu Ruth Rbsch

Traducere de Alexandra Greceanu

GEMMA PRES
București, 2000
Atenționare importantă:
Cu toate că recomandările și sfaturile cuprinse în această lucrare sunt
(acute cu cea mai marc bunăcrcdință și respectând cu strictețe adevărurile
științifice testate în practică, ele nu reprezintă, totuși, un înlocuitor al
îngrijirii medicale de care trebuie să beneficieze o persoană bolnavă. Orice
insucces legat de aceste sfaturi, sau orice pagubă materială suferită de o
persoană în urma folosirii alimentelor, metodelor, sau sugestiilor cuprinse
în această lucrare nu pot fi atribuite, nici puse în sarcina editurii, autorilor
sau a reprezentanților acestora.

print sa O societate Butan Gas ^7

B-dd Tudor Vlacfinirescu. nr. 31. sector 5. București, ROMÂNIA
Telefon: 335.93.18*. 335.97.47
Fax: 337.33.77

Traducere după.
Rosemarie Franke
Prof. Dr. med. Ingrid Muhlhauser
Emăhrung ist die beste Medizin:
Diabetes Typ 2
© 1998 by Rowohlt Taschenbuch Vertag GmbH, Reinbek bei Hamburg
Toate drepturile, in special dreptul de muKrpScare și comercializare, precum și eel de traducere, sunt
rezervate Editurii GEMMA PRES. București
N»d o parte a lucrări nu poate fi reprodusă in rid un fel (fotocopiere, microfilm, sau alte procedee), sau
memorizată în sisteme etecfrorice, prelucrată, mulfipfcată sau răspândtă tara permisiunea scrisă a edituri.
ISBN 973-9398-13-8
 CUPRINS

Cuvânt înainte..................................................................................................... 7

MEDICINĂ
întrebări adresate medicului -

Ce este diabetul și cum apare............................................... 9

La ce folosește insulina...................................................................................... II
Cum poate fi diagnosticat diabetul........................................ 16
Care sunt sechelele pe termen lung ce pot apărea........................................ 26
La ce anume trebuie să fie atenți diabeticii.................................................... 27

MIC ÎNDREPTAR PENTRU O ALIMENTAȚIE CORECTĂ

2 Ceea ce trebuie să știți de la bun început

Piramida alimentelor.......................................................................................... 43
Alimentele de bază............................................................................................ 47
Vitamine și minerale.......................................................................................... 61
Importanța apei................................................................................................... 70
Verdețuri și mirodenii........................................................................................ 73
Greutatea corporală cu care ne simțim bine............................... 78

RECOMANDĂRI DE ALIMENTAȚIE
3 Astfel veți reuși să vă țineți diabetul de tip 2,
diabetul zaharat, în șah

întrebări adresate nutriționistei........................................................................ 82

Jos cu kilogramele în plus
Tabel ajutător pentru scăderea în greutate ...................................................... 99
Ce trebuie să mâncați și ce nu.........................................................................110
Alimentația optimă, nu numai pentru diabetici..............................................119
Mici diete pentru acasă - zile speciale menite să degreveze metabolismul .121

5
 yf DELICII
M Idei pentru alcătuirea meniurilor dumneavoastră

Rețete de la A la Z pentru bolnavii de

diabet de tip 2, diabet zaharat {diabetes mellitus')......................................... 124
Inspirații culinare: bucătăria mediteraneană și cea asiatică......................... 135

g SERVICII
Ce ar mai putea să vă fie util

Testați-vă cunoștințele ................................................................................... 137

Răspunsurile la întrebările test....................................................................... 138
Câteva sfaturi de care trebuie să ținem seama când preparăm
legumele și fructele......................................................................................... 140
Sfaturi pentru prepararea cerealelor...............................................................141
Procedee de preparare a mâncării - privire generală.................................... 142
Calendar de cumpărături de sezon pentru legume și fructe......................... 149
Mâncăruri gata preparate, cumpărate din comerț - produsele „light“ -
adaosurile de vitamine - mâncarea „fast food“ - ce și unde
mâncăm la drum............................................................................................. 153
Bibliografie...................................................................................................... 157
Despre autori....................................................................................................159
 Cuvânt înainte

La ora actuală, în Germania există între 4 și 5 milioane de

persoane care suferă de diabet de tip 2, adică de diabet zaharat.
Deoarece acest tip de boală diabetică nu se manifestă deloc, sau
doar în mică măsură în faza sa incipientă, ea este de multe ori
diagnosticată și tratată doar la câțiva ani buni după'ce s-a instalat.
Netratată corespunzător, această boală poate, prin îmbolnăvirile
secundare, sau prin cele consecutive, să influențeze negativ
calitatea vieții bolnavilor de diabet de tip 2, chiar să influențeze
nedorit speranța lor de viață. Dar, nu trebuie să intrați în panică,
pentru că situația poate fi influențată în bine!
în tratamentul diabeticului, alimentația joacă un rol deosebit
de important, deoarece, numai cu ajutorul ei, tratamentul
medicamentos, fie el sub formă de tablete, sau chiar sub formă de
insulină, poate avea efectele dorite. Nu trebuie însă să vă speriați:
recomandările de dietă extremă, drastică, în cazul îmbolnăvirii de
diabet de tip 2 sunt la ora actuală de domeniul trecutului. Puteți
mânca și bea liniștiți, respectând recomandările Societății
Germane de Nutriție. Ele sunt jaloane pentru o alimentație
sănătoasă a diabeticilor. Această alimentație nu este o dietă, în
sensul strict al cuvântului, ci este mai degrabă un anume tip de
alimentație completă, care include toate alimentele nutritive de
bază, deci este și o alimentație optimă pentru întreaga familie.
în general, se spune că tratamentul unui pacient este cu atât
mai eficient cu cât acesta cunoaște cât mai multe detalii despre
boala de care suferă. în această idee a și fost conceput volumul de
față care vă va putea ti o călăuză de nădejde și care vă va înarma
cu multe informații utile în bătălia pe care trebuie s-o dați cu
boala. Lucrarea noastră este concepută, parțial, sub forma unor
întrebări și răspunsuri la diferitele întrebări pe care firesc și le
pune fiecare persoană care, brusc, află că suferă de diabet.
Această structurare sperăm să vă faciliteze accesul la o informație
cât mai bogată. Să nu vă mirați dacă nu vă veți regăsi, ca
manifestări ale bolii, sau ca reacții la un aliment sau altul, în toate
aspectele prezentate. Nu uitați că, de fapt, fiecare are diabetul său
„personal", cu particularitățile sale evidente și de aceea este bine
7
ca atunci când vă hotărâți să urmați un sfat sau altul cuprins în
această lucrare să vă consultați și cu medicul curant. Numai
medicul care cunoaște îndeaproape evoluția bolii dumneavoastră
și stadiul ci actual poate decide ceea ce vi se potrivește cel mai
bine, ce este optim pentru dumneavoastră. Dacă sunteți o
persoană care, în afară de diabetul zaharat, mai suferiți și de alte
afecțiuni severe și aveți întrebări legate de cum puteți folosi în
viața de zi cu zi și recomandările pe care vi le facem în această
lucrare, vă rugăm apelați nu numai la medicul dumneavoastră
curant, dar, poate, și la experiența unui nutriționist specializat.

Rosemarie Franke
Prof. dr. med. Hans Hauner
i • :
 MEDICINĂ
întrebări adresate medicului

întrebări adresate medicului

Domnule profesor Hauner, în Germania, la ora actuală, conform

statisticilor, există aproximativ patru milioane de suferinzi de
diabet. Ce este de fapt diabetul?
Diabetul este o boală de metabolism. în cazul diabetului de tip 2,
al diabetului zaharat, celulele organismului nostru sunt incapabile
să preia zahărul de care avem nevoie ca sursă de energie esențială
pentru activitățile noastre zilnice. Acest proces ni-1 putem
imagina în mare cam așa: organismul nostru preia prin hrană hidrați
de carbon. Aceștia sunt, de fapt, zaharuri conținute, de exemplu,
în pâine, paste făinoase, fructe, cartofi și în multe alte alimente,
în intestinul subțire, acești hidrați de carbon sunt disociați,
descompuși, din punct de vedere chimic, și, din zaharuri compuse,
cum ar fi zahărul de trestie de zahăr dintr-o prăjitură, sau amido­
nul din cartofi, devin zaharuri simple. Cel mai cunoscut hidrat de
carbon simplu este glucoza. Aceasta ajunge, prin pereții intestinului
subțire, direct în sânge, după care este transportată la organele, la
celulele care au nevoie de ea. Dar, aici intervine marele „dar“,
celulele organismului nostru "nu pot prelua zahărul decât dacă
hormonul insulină deschide „ecluza", ca să spunem așa, pentru ca
zahărul să poată pătrunde. în cazul diabeticilor, organismul lor fie
nu produce suficientă insulină, fie celulele organismului lor nu
reacționează normal la insulină. în ambele cazuri, zahărul rămâne
în sânge fără ca să se transforme în energic. Pierdere dublă deci:
odată pentru că organismul nu poate beneficia, așa cum trebuie,
•j de aportul de hidrați de carbon din alimente, și în al doilea rând
pentru că zahărul nepreluat, rămânând ca atare în sânge, duce
firesc la creșterea nivelului acestuia în sânge. Dacă acest nivel
crește prea mult, atunci zahărul în plus este parțial, dar numai
parțial, eliminat din organism prin urină.
9
Există două forme consacrate ale bolii diabetice: diabetul de tip l
și diabetul de tip 2. Prin ce se diferențiază ele?
Cele două tipuri de diabet se diferențiază atât prin natura
cauzelor lor, cât și prin evoluția bolii. Evident că și în ceea ce
privește tratament curent există o diferențiere clară.
în cazul diabetului de tip 1 există întotdeauna o lipsă de
insulină. Acest tip de diabet se manifestă, cel puțin la două treimi
din pacienții de sub patruzeci de ani, încă din copilărie sau
adolescență. Ca urmare a unei tulburări, a unei disfuncții a
sistemului imunitar, celulele care în mod normal produc insulina
își reduc activitatea. Acest fapt poate să treacă neobservat pe
parcursul unui timp mai îndelungat. Simptomele tipice pentru
diabet, cum ar fi setea, eliminarea unor mari cantități de urină, sau
o stare accentuată de oboseală se fac remarcate numai în
momentul în care nu mai este produsă decât o foarte, foarte mică
cantitate de insulină. Când s-a ajuns la acest stadiu, simptomele
se instalează foarte repede și, în decurs de doar câteva zile sau de
doar câteva săptămâni, situația devine extrem de critică și trebuie
imediat intervenit cu un tratament cu insulină. Acești pacienți vor
trebui apoi să continue acest tratament cu insulină pe toată
perioada vieții lor. Studii de ultimă oră au dovedit însă că, din
păcate, acest tip de diabet poate apărea chiar și după vârsta de
patruzeci de ani. Aceste cazuri sunt cunoscute sub denumirea de
diabet de tip 1 „întârziat" și beneficiază, dacă putem spune asa,
de faptul că manifestările sale specifice sunt cu atât mai slabe cu
cât îmbolnăvirea s-a manifestat la o vârstă mai târzie.
Diabetul de tip 2, diabetul zaharat, este cu mult mai răspândit
decât cel de tip 1. La acest tip de diabet organismul mai este încă
în stare să producă suficientă insulină, dar nu mai are și
capacitatea de a elibera suficient de repede acest hormon în sânge,
în același timp se constată și faptul că atât țesuturile adipoase cât
și cele musculare nu mai reacționează normal la insulină. Insulina
nu reușește să înglobeze zahărul celulelor. De obicei, diabetul de
tip 2, diabetul zaharat, începe să-și facă apariția, treptat și insidios
după ce individul împlinește patruzeci de ani. De multe ori
medicul, sau pacientul descoperă această afecțiune din pură
întâmplare. Alimentația.în exces, superponderalitatea, lipsa de
mișcare fizică, toate acestea favorizează apariția diabetului de tip
2, a diabetului zaharat. Aproximativ optzeci, nouăzeci la sută
dintre pacienții suferinzi de această maladie sunt supraponderali.
Cei care suferă de diabet de tip 2, de diabet zaharat, nu trebuie
10
 neapărat să lie tratați cu insulină. Dacă acești pacicnți vor reuși
să-și reducă greutatea corporală, să ajungă la o greutate cât mai
aproape de cea normală și dacă vor avea grijă să se hrănească
consecvent corect, insulina pe care organismul lor încă o mai
produce poate fi suficientă pentru buna funcționare a preluării
zahărului de către celulele organismului lor.
Mai există încă o varietate a diabetului care se dezvoltă ca
urmare a unor anumite boli. în astfel de cazuri avem de a face cu
un așa numitul diabet secundar. Dacă, de exemplu, pancreasul
este afectat sever în urma unor repetate inflamări, atunci putem să
ne așteptăm oricând că se va declanșa și un diabet secundar ca
urmare a acestei îmbolnăviri.

Termenul de specialitate pentru diabetul zaharat este ,, diabetes

mellitus". Adică, ce înseamnă această denumire?
Cuvântul „diabetes1' provine din limba greacă și înseamnă a
curge, a curge prin, ceea ce vrea să sublinieze faptul că persoanele
care suferă de această boală manifestă o sete continuă, consumă
foarte multe lichide. în același timp, însă, și elimină foarte mult
din aceste lichide, prin urină. „Mellitus", a doua componentă a denu-
• • mirii acestei boli, provine tot din greaca veche și înseamnă „dulce
ca mierea14. Astfel, se menționează pierderea zahărului prin urină,
simptom caracteristic al acestei boli pe baza căruia și este depistat,
diagnosticat diabetul. Diabetul este o boală de care onienirea suferă
și încearcă să se trateze de extrem de multă vreme. încă înainte de
Christos ea a fost descrisă în Egipt, India, precum și în Grecia
Era, în general, o boală care afecta cu predilecție straturile sociale
superioare, care beneficiau de o alimentație mult mai bună, ba
chiar, de multe ori de o alimentație prea abundentă. La noi, în Germa­
nia zilelor noastre, diabetul de tip 2, diabetul zaharat, a devenit,
din păcate, o adevărată boală populară de care suferă aproximativ
cinci procente ale populației. Dintre cei cel puțin patru milioane
de diabetici, circa opt sute de mii sunt insulino-dependenți.

Domnule profesor, puteți, vă rog, să ne explicați mai pe larg ce

anume se întâmplă exact, ce disfuncție majoră se instalează în
organismul nostru capabilă să determine, așa cum este cazul în
diabetul de tip 2, în cazul diabetului zaharat, încetinirea eliberării
insulinei, sau lipsa de reacție a celulelor la insulină?
Prezentat foarte simplificat putem vorbim în cazul diabetului
de tip 2, deci în cazul diabetului zaharat, de două dereglări
majore. Primul este unul al pancreasului, organul în care se
 formează și care și eliberează insulina. în mod normal, celulele
cunoscute sub denumirea de celulele beta ale pancreasului, cele
care produc insulina, funcționează asemeni unui aparat de măsură
și pot recunoaște valoarea nivelului zahărului din sânge, al
glicemiei, deci. Dacă, de exemplu, după ce ați mâncați de prânz,
valoarea glicemiei a crescut, atunci, imediat, celulele beta
eliberează în sânge insulina stocată. în cazul diabetului de tip 2,
al diabetului zaharat, acest „aparat de măsură" al celulelor este
defect, sau, se poate și acest lucru, semnalul măsurat nu este
comunicat corect mai departe. în cazul unei creșteri a valorii
glicemici, celulele nu eliberează automat mai multă insulină, de
parcă ar fi complet „oarbe" la ceea ce se întâmplă cu nivelul
zahărului în sânge. După o perioadă mai îndelungată de
malfuncție, producția de insulină începe să scadă și scade în așa
măsură încât, nu de puține ori, se impune nevoia inducerii de
insulină, adică începerea tratamentului cu insulină.
A doua disfuncțic se găsește la nivelul organelor asupra cărora
acționează insulina. Prin intermediul circuitului sangvin, insulina
ajunge la diferite organe unde, împreună cu alți hormoni, reglează
metabolismul, cu precădere pe cel al valorificării zahărului.
Musculatura are nevoie de multă insulină, pentru că ea consumă
cea mai mare parte din cantitatea de zahăr. Cantități mai mici
preia și țesutul adipos. Și ficatul are nevoie de insulină pentru
diverse procese metabolice.
în cazul diabetului de tip 2, al diabetului zaharat, anumite
organe nu reacționează normal la insulină, disfuncție cunoscută
în literatura de specialitate sub numele de „rezistență la insulină".
Rezultatul unei astfel de disfuncții este acela că atât țesutul
muscular cât și cel adipos nu preiau în cantitate suficientă zahărul
din fluxul sangvin, cu toate că insulina este prezentă, astfel încât
zahărul rămâne în sânge. Din această cauză, deci, celulele suferă
de o „lipsă de zahăr", moment în care intervine ficatul cu exact
aceeași reacție pe care o manifestă și atunci când organismul
nostru este supus postului, nemâncării, adică produce el, singur,
mai mult zahăr. In mod normal insulina reprimă, stăpânește,
controlează această producție de zahăr a ficatului. Dacă însă, cum
este în cazul diabetului de tip 2, al diabetului zaharat, organul,
ficatul în speță, nu mai răspunde corespunzător insulinei, atunci
este absolut normal că prin aportul de zahăr al ficatului va crește
și valoarea glicemiei. în ultimul timp s-a ajuns la concluzia că
rezistența la insulină este parțial moștenită. Pe de altă parte, însă,
12
 știm astăzi cu certitudine și că atât greutatea corporală crescută
peste limita normală admisă, cât și lipsa de mișcare fizică au și ele
o influență negativă asupra acțiunii insulinei. Ambele pot mări
rezistența existentă la insulină, sau pot să o declanșeze.
Pancreasul încearcă, la început, să echilibreze rezistența la
, insulină, producând o cantitate mai mare de insulină. Această
producție mărită de insulină nu poate fi însă păstrată constant la
toți indivizii, probabil și datorită unei funcționări defectuoase,
moștenite, a celulelor beta. Și iată, așa se declanșează și apoi se
dezvoltă diabetul.

Ați făcui de câteva ori o aluzia la faptul că diabetul poate fi

moștenit. In ce măsură este posibil acest lucru?
Astăzi știm cu certitudine, pe baza unor studii îndelungate și
foarte serioase, că există gene ale diabetului care măresc riscul ca
o persoană să dezvolte această boală. Care anume sunt, cu
exactitate, aceste gene nu ne este pe deplin cunoscut. La unele
forme foarte rare de diabet au fost depistate deja cauzele genetice.
In urma studierii mai multor familii în care existau diabetici, am
putut constata că treizeci până la cincizeci la sută dintre urmașii
unui individ suferind de diabet de tip 2, diabet zaharat, pot deveni
și ei, în decursul vieții, diabetici. Dacă ambii părinți prezintă un
diabet de tip 2, probabilitatea de a face și copii diabetici este
evident crescută. Cu toate acestea nu trebuie să credem că doar
datele genetice pot influența decisiv dezvoltarea unui diabet. Dar
atunci când un individ duce, din punct de vedere alimentație și
mișcare, o viață nesănătoasă, atunci este foarte posibil ca zestrea
lui genetică, legată de diabet, să se facă simțită. Altfel spus, chiar
și atunci când o persoană este marcată de gene ale diabetului, ea
poate totuși să prevină apariția, declanșarea îmbolnăvirii, sau
poate să amâne boala cât mai mult respectând anumite reguli de
viață.

Deci, diabeticii suferăfie din cauză că insulina nu există în

cantitate suficientă, fie din cauza rezistenței la insulină. Ce este de
fapt insulina?
Insulina este un hormon compus din 51 de aminoacizi. Un
hormon este o substanță transportată de către sânge până la un
anumit organ asupra căruia ea acționează declanșând anumite
funcții importante ale acestuia. Misiunea principală a insulinei
este aceea de a asigura buna folosire de către organism a zahărului
13
 pe care l-am preluat clin alimente, sau care
a fost produs de către ficat. Zahărul nu
poate fi preluat direct, pur și simplu, de
către musculatură, sau de către țesutul
adipos. El este condus, prelucrat și
valorificat prin procese complicate, la
desfășurarea cărora insulina are
importanța sa bine definită. Ea crește
absorbția zahărului în celule și
micșorează astfel cantitatea de zahăr din
sânge. Și la nivelul celular insulina ajută
pe de-o parte la arderea zahărului, iar pe
de altă parte la stocarea lui sub formă de
glicogen. în lipsa insulinei, sau atunci
când efectul ei este diminuat, valoarea
nivelului zahărului din sânge, adică
glicemia, crește automat. Insulina arc un
rol important și în desfășurarea
metabolismului lipidelor și în cel al
proteinelor. Insulina favorizează formarea
de depozite de lipide și frânează catabo-
lismul acestora. în plus tot insulina reglează echilibrul substanțelor
minerale. Tocmai pentru că are o multitudine de sarcini în
organismul nostru, lipsa insulinei poate duce la severe disfuncții
ale întregului metabolism, care depășesc cu mult problema strictă
a diabetului.

Insulina este produsă în pancreas. Unde este plasat pancreasul și

care sunt funcțiile sale?
Pancreasul este plasat în partea superioară a abdomenului, în
spatele stomacului. Ca organ, pancreasul are diverse funcții: pe
de-o parte, produce sucurile digestive, de care are nevoie organis­
mul nostru pentru a putea disocia substanțele nutritive din alimente.
Sucurile digestive sunt dirijate în duoden, unde, de altfel, ajunge
și bolul alimentar după ce a părăsit stomacul. în stomac și apoi în
duoden, substanțele nutritive din alimente sunt descompuse,
evident cu ajutorul sucurilor digestive, în zahăr, aminoacizi și acizi
grași. Abia apoi, aceste componente ale substanțelor nutritive pot
fi absorbite, prin pereții duodenului, de către organism. Este cât
se poate de clar, deci, că preluarea și prelucrarea alimentelor
depinde de sucurile digestive ale pancreasului.
14
 Pe de altă parte, pancreasul produce mai multi hormoni. Spre
deosebire de sucurile digestive, hormonii sunt trimiși direct în
circuitul sangvin, astfel încât să poată interveni imediat ce este
nevoie de ei. Cel mai important hormon produs de pancreas este
insulina. în afară de insulină, pancreasul mai produce și
glucagon, polipeptid pancreatic și somatostatin, hormoni cu
funcții foarte diferite. Acești hormoni sunt produși în celule
specializate, structurate în colonii de celule, care poartă numele
de „Insulele Langerhans", după numele omului de știintă care
le-a menționat si descris pentru prima dată. în celulele B, adică în
celulele beta este produsă insulina, iar în celulele A, adică în
celulele alfa este produs glucagonul. Acest din urmă hormon este
un rival al insulinei, capabil să elibereze în ficat zahăr, din
amidonul depozitat, provocând astfel o creștere a nivelului
zahărului în sânge. Dacă acest nivel scade până la un punct critic
- de exemplu, atunci când ne este foame - imediat este eliberat
mai mult glucagon. Acest mecanism îl apără și pe diabeticul
dependent de insulină de scăderi dramatice și periculoase ale
zahărului. Glucagonul permite însă și, în cazuri extreme, la
nevoie crescută de energie, sau în stări de stres accentuat, să-i fie
pus la dispoziție organismului nostru o cantitate mai mare de
zahăr și grăsimi. Disfuncții ale formării glucagonului sunt
deosebit de rare și, din câte știm până în momentul de față, se
pare că ele nu au nici o influență în apariția diabetului.

Producția de insulină a pancreasului

15
Cum poate să-și dea cineva seama că suferă de diabet?
Foarte greu, în principal din cauză că diabetul nu dă nici un fel
de dureri. Nu de puține ori, lipsesc până și cele mai elementare
semne ale îmbolnăvirii, astfel încât boala poate rămâne nedesco­
perită foarte mult timp. Dacă însă nivelul valorii zahărului din
sânge, al glicemici deci, este crescut semnificativ, atunci apar și
diverse simptome tipice. Pe lângă alte simptome, poate mai puțin
evidente, apar însă și două extrem de evidente și anume setea și
eliminarea unei cantități importante de urină.
Ambele simptome sunt foarte ușor de explicat: organismul se
străduie să elimine surplusul de zahăr din sânge prin intermediul
rinichilor. Pentru a reuși acest lucru, corpul nostru are nevoie de
o cantitate importantă de apă, zahărul trebuind să fie dizolvat în
apă pentru a putea fi eliminat. Pentru a-și putea completa apoi
cantitatea de apa consumată în acest proces, organismul nostru ne
creează senzația de sete, căreia evident că i ne supunem. Deci, pe
de o parte, eliminăm multă urină, iar pe de altă parte bem multă
apă. Sigur că mai există și alte simptome care trebuie să ne dea de
gândit și anume oboseală, mâncărimi, lipsă de putere de
concentrare, sau amețeli. Aceste simptome însă pot apărea și în
cazul altor îmbolnăviri, nu numai în cazul apariției diabetului și
de aceea ele nu sunt socotite foarte tipice pentru diabet.

Care este modalitatea de diagnosticare a diabetului?

Nu este nevoie decât de câteva analize ale sângelui. Dacă
nivelul valorii zahărului (a plasmaglucozei), măsurat înainte de
micul dejun, două sau trei zile la rând, este de peste 125 miligrame
pro decilitru (mg/dl), atunci diagnosticul este cât se poate de clar:
pacientul suferă de diabet, are „diabetes mellitus“.
Valoarea maximă admisă a nivelului valorii zahărului din
sângele capilar (de exemplu din vârful degetului), măsurătoare
care se face de obicei la noi, este de 110 ml/dl. Dacă la o astfel de
măsurătoare, făcută oricând pe parcursul unei întregi zile, nivelul
valorii zahărului din sânge este mai mare de 200 ml/dl, atunci este
limpede că ne găsim în fața unui caz de diabet.
In cazul în care mai există dubii, se mai poate face încă un test
și anume cel care să determine sarcina glucozei. Pentru a face
acest test, persoana în cauză trebuie să bea dimineața, pe
stomacul gol, o porție de lichid în care au fost dizolvate 75 sau
100 de grame de zahăr. Apoi se măsoară, la anumite intervale
date, nivelul valorii zahărului din sânge, glicemia. Concludentă
16
 este valoarea care rezultă la două ore de la începerea testului.
Dacă acesta este de peste 200 mg/dl, atunci este evident că
persoana în cauză suferă de diabet.
'iii )»' l ? 4 : •

Care este valoarea maximă a glicemiei admisă la o persoană

sănătoasă?
> ' La o persoană sănătoasă, la o persoană care nu prezintă
■ i disfuncții metabolice, valoarea glicemiei, măsurată dimineața, pe
stomacul gol, se situează între 70 și 100 mg/dl. După ce va
1 mânca, valoarea glicemici persoanei sănătoase evident că va
crește, dar abia dacă va depăși 150 mg/dl.
.«•.!•> •’ !l ji ' .... .i; > ■ ' .

Care sunt cotele maxime ale valorii glicemiei care pot fi atinse de
către un diabetic?
' 1 De obicei atunci când este depistat diabetul, valoarea glicemiei
se situează undeva între 200 și 300 mg/dl. Există însă și cazuri în
care aceste valori pot atinge 1000 mg/dl și chiar mai mult.
• lzlAceasta însă numai atunci când persoanele respective își sting
setea obsedantă cu mari cantități de limonăzi, sau alte băuturi
■■f ' care conțin zahăr din belșug. La diabeticii care nu sunt tratați, sau
nu se tratează corespunzător, aceste valori maxime ale nivelului
•■ . zahărului din sânge, pot atinge 400-500 mg/dl.

Diabeticii își pot măsura singuri glicemia?

"<■ i - Da. Există mijloace sigure, care și-au dovedit eficacitatea în
decursul timpului. Ele pot fi procurate din farmacii și în măsura
în care sunt recomandate expres de către medicul curant, ele pot
' •ji- i fi achitate de către asigurările sociale de sănătate. Aceste mijloace
■ J >> de determinare ale glicemiei sunt fie foițe de test, fie aparate de
■.. ■"> măsurat, însoțite de dispozitive de recoltare a sângelui care sunt
- ■> extrem de ușor de manevrat și care reduc la minimum durerea
■ i. - resimțită în mod obișnuit. Pacientul își recoltează singur o

picătură de sânge, apoi o plasează pe foița de test care se

colorează, indicând nivelul glicemiei. Valoarea acesteia poate fi
recunoscută fie după culoarea pe care o capătă foița de test (există
v indicații precise care însoțesc aceste foițe de test și în care

.. ii culoarea este corelată cu nivelul glicemiei), fie foița de test se

. introduce în aparatul de măsurat. Exactitatea determinării
* - . nivelului glicemiei este aceeași la ambele metode. Important este
doar ca diabeticii care doresc să-și măsoare singuri nivelul
glicemiei să învețe corect, exact, cum trebuie să procedeze. Li se
17
 pot da indicații, sfaturi, pot fi învățați concret cum să procedeze
la orice cabinet medical, spital sau centru de diagnosticate și
tratare a diabeticilor.
în ultimul timp au apărut și aparate de măsură cu senzori pentru
determinarea glicemiei, aparate care necesită doar o cantitate
intimă de sânge, fiind astfel și mai ușor de folosit și, trebuie să
recunosc și că sunt cele mai exacte. în plus, tot aceste noi aparate
de măsură cu senzori au și capacitatea de a memora diferitele
valori măsurate astfel încât ele devin o adevărată fișă medicală,
foarte precisă, privind evoluția bolii pacientului respectiv.
O altă metodă de a analiza singuri cât de corect ne funcționează
metabolismul este analizarea cantității de zahăr conținută în urină.
Dacă nivelul valorii zahărului din sânge se plasează între 180 și
200 mg/dl, imediat organismul nostru începe să elimine zahărul
prin urină. Această cantitate de zahăr eliminată poate fi măsurată,
relativ exact, cu niște bețișoare speciale de testare. Dacă comparăm
această metodă de determinare a glicemiei cu cea a determinării
acesteia prin analiza sângelui, vom constata că metoda de măsurare
a zahărului din urină ne dă rezultate destul de aproximative,
deoarece așa numitul prag de la care rinichii încep să elimine
surplusul de zahăr din sânge nu este același la toți indivizii. în plus,
rezultatul se referă doar la nivelul valorii zahărului din ultimele ore
și nu la nivelul valorii zahărului din sânge existent în general. în
plus, această metodă nu ne poate indica nici o eventuală
hipoglicemie, în cazul în care ea există, deoarece hipoglicemia nu
provoacă niciodată o creștere a cantității de zahăr eliminat prin
urină. Același lucru se întâmplă și în cazul în care valoarea
zahărului din sânge este crescută doar puțin. Sigur că această
metodă are, totuși, și un mare avantaj și anume acela că este extrem
de simplă și nu trebuie să ne recoltăm sânge. Ea este indicată mai
ales diabeticilor vechi care nu sunt insulino-dependenți, dar care
urmează totuși un tratament medical. Pentru ei această metodă
poate constitui un control curent simplu și eficient.

Domnule profesor, sunteți de părere că toți cei care suferă de

diabet zaharat ar trebui să-și controleze singuri nivelul glicemiei?
Aș recomanda mai ales pacienților tineri care suferă de diabet
zaharat să se obișnuiască să-și măsoare singuri nivelul valorii
zahărului existent în sânge, pentru că, nu-i așa, pe de-o parte
bunele deprinderi se învață în tinerețe, iar pe de altă parte pentru
că, pentru ei, este mult mai ușor să se familiarizeze cu toate
18
 tehnicile noi, chiar fără probleme. Pacienților mai în vârstă nu
le-aș recomanda acest lucru, deoarece consider că pentru ei
măsurarea nivelului glicemiei ar putea constitui un factor de stres
în plus și, după cum știm cu toții, stresul nu este indicat deloc
unui pacient care suferă de diabet zaharat. Atunci însă când acești
pacienți sunt insulinodcpendenți, ar fi totuși indicat să recurgă și
ei la măsurarea personală a nivelului glicemiei. Este o măsură de
control și siguranță în același timp, importantă pentru ei. Cât de
des trebuie efectuate aceste măsurători poate hotărî doar medicul
curant, singurul în măsură să aprecieze acest lucru, știut fiind
faptul că și în cazul diabetului zaharat se tratează pacientul afectat
de boală și nu boala. în principiu, eu aș recomanda măsurarea
valorii glicemiei în fiecare dimineață, înainte de micul dejun. Iar
o dată pe săptămână ar fi bine să se realizeze un profil al nivelului
valorii zahărului din sânge pentru a putea astfel determina și
valorile maxime ale glicemiei, valori care se manifestă la una,
două ore după mesele principale. Este deosebit de important ca
toate aceste rezultate să fie înscrise, notate într-un așa numit
,jurnal al diabeticului", pentru a putea avea oricând o imagine
clară a nivelului general al valorilor zahărului din sânge. Un
astfel de jurnal constituie și o bază clară de discuție cu medicul
curant. El îi va fi medicului de un real ajutor, mai ales atunci când
se va pune problema precizării cantității optime de insulină de
care are nevoie obligatoriu pacientul respectiv.

Cum și în ce condiții se poate întâmpla ca un pacient suferind de

diabet zaharat să facă o criză de hiperglicemie?
în cazul unui pacient suferind de diabet zaharat, nivelul
glicemiei n-ar trebui să depășească niciodată valoarea de 180
mg/dl. Menținerea în jurul acestei valori a glicemiei este și scopul
principal al tratamentului cu insulină și al dietei alimentare pe
care trebuie să le urmeze o persoană care prezintă diabet zaharat.
Dacă, totuși, nivelul glicemiei este crescut, înseamnă fie că
insulina a fost greșit dozată, fie că pacientul a făcut o anumită
greșeală. A uitat să-și aplice tratamentul medicamentos, sau s-a
hrănit greșit. Până și o banală răceală, sau o inflamație, în general
puțin semnificativă, pot duce la o creștere a nivelului glicemiei!
In cazul inflamațiilor, organismul nostru eliberează anumiți
hormoni care slăbesc efectul insulinei. Când se constată o
hiperglicemie, această cauză mai sus menționată este rareori luată
în seamă, cu toate că ea este clar responsabilă pentru multe
deviații ale nivelului glicemic al bolnavului de diabet zaharat.
19
Ce anume se poate întâmpla în cazul unei hiperglicemii? Care ar fi
ce mai gravă manifestare a unei hiperglicemii?
Diabeticul poate face o comă diabetică. Știința medicală
denumește comă starea de profundă inconștiență a unui individ.
Este o stare gravă, care poate pune în pericol chiar viața persoanei
respective. Cauza comei este o puternică supraacidizare a
sângelui, care poate apărea în cazul în care pacientul a suferit o
perioadă mai îndelungată o lipsă severă de insulină. Imediat ce se
constată starea de comă, pacientul trebuie dus și internat în spital!
Din fericire, astăzi suntem capabili să recunoaștem din timp
simptomele unei apropiate come diabetice și astfel putem
interveni eficient în toate cazurile.

Cum pot bolnavii de diabet zaharat să recunoască singuri și la

timp că, brusc, în organismul lor au loc tulburări metabolice grave
care pot să le pună viața în pericol?
în cadrul cursurilor speciale pe care, normal, diabeticii trebuie
să le urmeze, aceștia sunt învățați să recunoască la timp
simptomele care însoțesc tulburările metabolice. Acestea sunt:
senzație acută de sete, eliminarea unei mari cantități de urină,
oboseală, lipsă de poftă de mâncare, senzație de greață, care poate
ajunge până la reflexul de vomă. Pentru a preîntâmpina astfel de
stări se pot face și măsurători ale acetonei din urină. Pentru acei
diabetici care au o predispoziție la tulburări metabolice aceste
măsurători sunt foarte importante. Iar când nivelul glicemiei
depășește, repetat, 300 mg/dl, atunci este obligatoriu să se
măsoare valoarea acetonei din urină.

Cum de ajunge organismul nostru să elimine tocmai acetonă?

Acetona este un produs rezidual al metabolismului lipidelor și,
în mod normal, apare în urină doar în cantități minimale. Insulina
încetinește dezintegrarea lipidelor, a grăsimilor. în cazul unei
lipse a insulinei, dezintegrarea lipidelor se accelerează și deci este
produsă mult mai multă acetonă. Existența unei cantități
însemnate de acetonă în urină comunică, de fapt, că în cadrul
proceselor metabolice a intervenit ceva. Este un semnal de
alarmă, care prevestește apariția tulburărilor care au la bază
aceste disfuncții metabolice. în astfel de situații, pacientul trebuie
să-și contacteze imediat medicul curant, care va fi capabil să
remedieze imediat situația.
20
Ce anume poate face concret bolnavul de diabet zaharat pentru a
putea preîntâmpina o stare hiperglicemică?
în primul rând trebuie să fie capabil să recunoască la timp
eventuala ei apariție și acest lucru este posibil numai dacă își
măsoară cu regularitate nivelul glicemiei, sau nivelul valorii
zahărului eliminat prin urină. Aflați în cunoștință de cauză, după
măsurătorile respective efectuate, pacienții insulinodependcnți
vor putea să-și scadă nivelul glicemiei în două moduri: fie
crescând, la următoarea doză, cantitatea de insulină injectată, fie
micșorând, la următoarea masă, cantitatea de alimente
consumate, sau chiar renunțând la masa respectivă.
Diabeticii care nu sunt insulinodependenți, dar se află într-o
astfel de situație, vor trebui și ei să-și reducă cantitatea de
alimente de la masa următoare, pentru ca nivelul’glicemiei să
revină la normal. Dacă vor constata însă că, reducând mâncarea,
în decurs de o zi, nivelul glicemiei nu ajunge la o valoare
normală, trebuie neapărat să-și contacteze medicul curant. Cei ce
nu sunt foarte siguri ce au de făcut atunci când constată o creștere
a nivelului glicemiei este bine să-și contacteze chiar din prima
clipă medicul curant, să se sfătuiască cu acesta ce măsuri trebuie
luate. Dacă nivelul glicemiei se menține o perioadă mai lungă de
timp ridicat, atunci trebuie neapărat văzut, controlat, dacă
pacientul respectiv urmează cu strictețe indicațiile medicului și
dacă se constată că pacientul nu s-a abătut de la tratamentul
prescris, atunci acesta trebuie reconsiderat, ținându-se cont de
noile date existente. Dacă se constată că alimentația corectă a fost
neglijată o perioadă mai îndelungată de timp, atunci trebuie
programată măcar o zi de legume pe săptămână pentru a repune
i pe linia de plutire metabolismul.

Tot diabeticii pot suferi și o stare hipoglicemică. Cum se explică

acest lucru?
O stare hipoglicemică poate apărea numai la pacienții care se
tratează pentru scăderea nivelului glicemiei cu insulină, sau cu
injecții pe bază de sulfonil, menite să crească diureza. La o stare
hipoglicemică conduce, de obicei, o anumită abatere de la
tratamentul prescris. Nu trebuie să vă închipuiți că este vorba de
lucruri grave, cum ar fi uitatul medicamentelor, nu, ajunge să uităm
să ne mâncăm gustarea la timp, sau să facem un efort fizic mai
marc, fără ca să corelăm această situație deosebită cu cantitatea de
insulină, sau cu cea a hidraților de carbon (existenți în alimente).
21
 în cazul unei hipoglicemii severe, nivelul valorii zahărului din
sânge scade sub 50 mg/dl, iar simptomele care însoțesc
hipoglicemia pot fi: un tremur accentuat al întregului corp,
transpirație rece, slăbiciune generală, sau tulburări ale vederii. La
unii diabetici și anume la cei care suferă de această maladie de
multă vreme, aceste simptome pot fi mult mai discrete, mai puțin
marcate, sau chiar pot lipsi cu desăvârșire. Dacă hipoglicemia nu
este remarcată, sau este constatată cu întârziere, atunci pacientul
poate suferi o așa numită comă hipoglicemică. Este momentul în
care medicul trebuie să intervină de urgență injectând pacientului,
în venă, glucoză, pentru ca nivelul glicemiei să crească la normal,
iar pacientul să-și recapete cunoștința.
Din păcate, scăderi accidentale ale nivelului glicemic nu pot fi
excluse. Atâta timp însă cât pacientul reușește să recunoască la
timp simptomele care preced hipoglicemia și este capabil să ia
măsurile preventive corespunzătoare, nu se poate întâmpla nimic
grav, deoarece chiar și o comă hipoglicemică nu lasă sechele. în
cazul persoanelor mai în vârstă, care sunt tratate cu tablete,
trebuie avută însă mult mai multă grijă, pentru că la ei simptomele
sunt mult mai atenuate, deci mult mai greu de recunoscut și,
implicit, de contracarat.

Cum pot diabeticii evita hipoglicemia?

Cea mai bună metodă de prevenire a stărilor hipoglicemice
este respectarea cu strictețe a tratamentului medicamentos și a
dietei alimentare recomandate de către medicul curant, pentru a
evita astfel orice fel de tulburări metabolice. Diabeticii care nu
percep instalarea unei hipoglicemii, la ei nemanifestându-se
pregnant simptomele ei specifice, vor trebui să accepte, de la
început, valori mai ridicate ale zahărului din sânge, valori între 100
și 180 mg/dl. Diabeticii care pot recunoaște semnalele de alarmă
care apar înaintea instalării stării hipoglicemice trebuie să fie
pregătiți să contracareze imediat acest mic accident. Ajunge să
aveți câteva bucățele de glucoză la îndemână, în buzunar, sau în
poșetă, și la primele semne de hipoglicemie să le mâncați.
Imediat nivelul glicemiei va crește. Chiar dacă nu sunteți pe
deplin convinși că ceea ce simțiți este chiar preludiul unei stări
hipoglicemice, este totuși mai bine să mâncați cele câteva
bucățele de g’ucoză decât să nu faceți nimic. Dacă a fost doar o
alarmă falsă, nu se va întâmpla nimic foarte grav prin acest
consum de glucoză. Sigur, vă va crește puțin nivelul glicemiei,
22
 dar, cine știe dacă nu ați reușit astfel să evitați starea hipogli-
cemică care este cu mult mai neplăcută. De obicei, însă,
simptomele sunt atât de concludente, încât cu greu vă puteți
înșela. Dacă în astfel de situații nu aveți la îndemână glucoză,
puteți mânca puțină pâine, sau puteți bea puțin suc de fructe.
în cazul unor oscilații mari ale nivelului valoric al glicemiei și
al unor hipoglicemii severe, mai puteți apela și la efectul salutar
al glucagonului care vi se poate injecta de către un membru al
familiei direct subcutanat. Gluconatul există sub formă de seringă
gata încărcată și vă poate fi prescris de către medicul dumnea­
voastră curant.

In general persoanele care suferă de diabet zaharat sunt și

supraponderale. Este important ca ele să slăbească, să ajungă cât
mai aproape de greutatea normală?
Da, cu certitudine. Persoanele supraponderale care suferă de
diabet zaharat trebuie neapărat să scadă în greutate. Și trebuie să
înceapă prin a-și modifica felul de a se hrăni. Nu sunt partizanul
unor cure de slăbire drastice, deci nu recomand așa ceva.
Recomand doar ca aceste persoane să-și analizeze cu atenție
alimentația și apoi să-și alcătuiască un program nou de alimen­
tație, pe termen lung, menit să ducă la o scădere treptată în
greutate și la o menținere apoi a greutății corporale sănătoase.
Concret, acest lucru înseamnă următoarele: o scădere însemnată
a grăsimilor din alimentație și micșorarea cantităților de alimente
consumate la diferitele mese. Mâncând de mai multe ori pe zi
cantități reduse de alimente, metabolismul este ușurat. Lucrează
mai bine și mai prompt, nu este supus unor vârfuri de activitate
care să-l suprasolicite. Și încă o veste bună: nu există nici un fel
de îngrădiri în ceea ce privește cantitățile de legume și fructe pe
care le puteți consuma! Diabeticii supraponderali ar trebui, în
primul rând, să renunțe pe cât mai mult posibil la grăsimile de
origine animală. Să le înlocuiască cu grăsimi vegetale, cum ar fi
uleiul de măsline, sau cel de floarea soarelui, dar, chiar și în cazul
folosirii acestor uleiuri, nu trebuie exagerat, știind foarte bine că
și ele conțin destule calorii. Se recomandă să se facă mișcare
zilnic, de exemplu o plimbare de cel puțin o jumătate de oră, în
pas susținut, sau o plimbare cu bicicleta. Orice fel de mișcare
influențează pozitiv metabolismul, circulația sangvină și starea
psihică a diabeticului.
23
Cum se reflectă scăderea în greutate corporală în nivelul valorii glicemiei?
Efectele pozitive ale scăderii în greutate, în cazul unui diabetic,
se răsfrâng în primul rând asupra metabolismului său. Nu de puține
ori s-a întâmplat ca, în urma unei scăderi însemnate în greutate,
pacienți de-ai noștri să constate cu stupoare că le-a scăzut
considerabil și nivelul glicemic, sau chiar a atins valori normale.
Din păcate, în cazul de față, nu putem afirma că excepția confirmă
regula și de aceea nu ar fi realist din partea noastră să ne propunem
un astfel de țel. Ceea ce se poate însă obține cu siguranță printr-o
pierdere în greutate, chiar și în cazul pierderii a doar câtorva
kilograme, este o scădere sigură, chiar dacă nu și spectaculoasă, a
nivelului glicemiei. Aplicând o metodă rațională de slăbire, aproape
pentru orice diabetic este posibil să piardă cele câteva kilograme pe
care le are în plus si să-si îmbunătățească astfel starea de sănătate^

Deci, ar fi posibil ca, ajungând la greutatea normală, un diabetic ;

să se vindece complet de diabet? 1
Nu. La persoanele supraponderale care suferă de diabet zaharat
doar de puțină vreme, nivelul glicemiei poate ajunge din nou la
valori normale, dacă acestea își schimbă radical felul de a se
alimenta și scad astfel în greutate. Dar, imediat ce vor renunța la
acest mod de a se hrăni și se vor reîntoarce la vechile lor obiceiuri
alimentare nesănătoase, nivelul glicemiei va crește din nou. Ceea
ce trebuie să fie foarte clar pentru toată lumea este faptul că
diabetul zaharat poate fi foarte bine stăpânit, dar nu și vindecat.

Când anume, în ce situație dală, devine absolut necesar ca o

persoană suferindă de diabet zaharat să-și injecteze insulină?
In general, în debutul bolii, încă mai există în organismul
pacientului respectiv, suficientă insulină proprie. în timp însă, la
foarte mulți pacienți, producția proprie de insulină începe treptat
să scadă, astfel încât fiecare al treilea bolnav de diabet zaharat
ajunge să aibă nevoie, la un moment dat, de insulină indusă.
Tratamentul cu insulină devine obligatoriu din momentul din care
cu toate că pacientul respectă cu sfințenie regimul alimentar
indicat, tratamentul medicamentos cu tablete și ajunge și la
greutatea lui normală, totuși valoarea glicemiei rămâne constant
ridicată. Și, atunci când medicul ajunge la concluzia că încep să se
instaleze deja tulburări secundare bolii diabetice, trebuie începută
de îndată administrarea de insulină. în zilele noastre, tratamentul
cu insulină nu mai este deloc anevoios, existând seringile gata
încărcate cu insulină, gradate și foarte ușor de mânuit.

24
Pentin tratamentul cu insulină pacienților le este oferită insulină
normală și insulină depot. In ce constă diferența dintre cele două
preparate?
Insulina normală, sau insulina clasică cum mai este ea
denumită, este o insulină cu efect imediat. Ea începe să se
manifeste după aproximativ o jumătate de oră, o oră, atinge apoi
apogeul, ca efect, după 1-3 ore pentru ca, după cinci, șase ore de
la administrare să se epuizeze. Pentru ca diabeticii să nu fie
nevoiți să se injecteze foarte des, a fost creată insulina depot, sau
insulina cu efect prelungit. Ea începe să acționeze după una, două
ore de Ia injectare, atinge apogeul, ca efect, după două, șase ore,
după care, până la împlinirea a zece, douăsprezece ore de la
J ’ ■' injectare, ea încă mai are eficacitate.
Dacă insulina normală are capacitatea de a acoperi cu brio
necesarul de insulină de după masă, insulina depot asigură
•*' necesarul de insulină și fără ca pacientul să fi mâncat. Insulina
depot este indicată mai ales ca tratament de seară, ea putând asigura
pe tot parcursul nopții necesarul de insulină de care organismul are
nevoie. Pentru a beneficia atât de calitățile de efect imediat pe care
le are insulina normală, dar și de cele pe termen lung ale insulinei
depot, este recomandabil de a folosi, concomitent, ambele tipuri de
■ insulină. în cazul multor diabetici suferinzi de diabet de tip 2, adică
- f i . de diabet zaharat, anumite combinații între cele două tipuri de
insulină s-au dovedit a fi extrem de benefice. De exemplu se poate
j combina 30% insulină normală cu 70% insulină depot. în cazul
diabeticilor de tip 2 nu este nevoie ca dozajul insulinei să fie la fel
de exact ca cel din cazul diabeticilor de tip I, ținându-se seama de
faptul că la suferinzii de diabet zaharat organismul lor încă mai
beneficiază de rezerve de insulină care pot echilibra eventualele
discrepanțe dintre cantitatea de insulină necesară organismului și
cantitatea de insulină indusă acestuia.

Când, în ce situații concrete considerați dumneavoastră, domnule

profesor, că se impune ca un diabetic să se interneze pentru
tratament într-o instituție specializată în tratarea acestei maladii?
;l; îmi pare rău, dar îmi este imposibil să vă răspund așa, în
; general. în principiu, tratamentul pe care trebuie să-1 urmeze un
diabetic poate fi urmat cu succes și fără nici un fel de probleme
. r deosebite, acasă, la domiciliu. Sunt rare cazurile care reclamă un
tratament în cadrul unui spital, al unei clinici specializate. în
general, se consideră util ca pacientul să fie internat atunci când,
suferind de diabet de tip 1, i se fixează pentru prima oară doza de
25
 insulină pe care va trebui să și-o administreze, sau când unul
bolnav suferind de diabet de tip 2, deci de diabet zaharat, trebuie
să i se reconsidere unitățile de insulină de care are în continuare
nevoie. Și, cu siguranță, că se impune o internare atunci când
funcțiile metabolice nu mai pot fi stăpânite doar cu ajutorul
tratamentului ambulator.

Medicii de familie, medicii noștri curanți, care de obicei sunt

generaliști, pot trata cu succes un diabetic?
Majoritatea pacienților care suferă de diabet zaharat, diabetul
de tip 2, sunt tratați în Germania de către medicul lor de familie.
Și trebuie să recunosc deschis, că se achită de obligațiile lor cu
mult succes, sunt foarte angajați, competenți și se apleacă cu
multă grijă asupra tuturor problemelor și nevoilor diabeticilor.
Sunt convins însă că și aici ar fi loc de mai bine, în sensul că
există destule fațete ale acestei boli care ar putea și ar trebui
discutate de către medicul de casă cu medicul specialist. Aspecte
care-1 depășesc pe el, dar sunt bine stăpânite de către specialist.
De exemplu, în ceea ce privește educația specială de care trebuie
să beneficieze un diabetic, aceasta nu poate fi oferită de către
medicul de casă, ca și o eventuală administrare mai deosebită,
mai complicată a insulinei. Din fericire, sistemul nostru sanitar
permite consultarea oricând, pe lângă medicul de casă și a unui
specialist, așa că, normal, nu ar trebui să apară nici un fel de
probleme pe care un diabetic să nu le poată rezolva cu ajutorul
celor doi medici care-i stau la dispoziție.

Diabetul poate provoca îmbolnăviri secundare pe termen lung?

Cercetări susținute efectuate în ultimii douăzeci, treizeci de ani
au dovedit că apariția îmbolnăvirilor secundare, în cazul
bolnavilor de diabet zaharat, depinde în mod esențial de tratarea
corectă, sau incorectă a bolii. Acei care respectă cu strictețe atât
tratamentul medicamentos, cât și cel alimentar își vor ține mult
mai bine în frâu boala diabetică. Cei ce vor face rabat la tratament
și mod de viață, aceia nu vor trebui să se mire dacă, chiar și numai
după zece ani de boală diabetică, se vor trezi cu manifestări ale
îmbolnăvirilor secundare datorate diabetului de tip 2, diabetului
zaharat. Vor apărea întâi modificări ale fundului de ochi și leziuni
la nivelul nervilor. La pacienții la care diabetul de tip 2, diabetul
zaharat, a fost foarte târziu depistat, la aceștia, odată cu
. diagnosticarea bolii, s-ar putea să se consemneze și îmbolnăviri
secundare datorate diabetului zaharat.
26
Anumite organe sunt mai afectate de îmbolnăvirile secundare
datorate diabetului zaharat decât altele?
Da, din păcate, iar aceste îmbolnăviri secundare pe termen
lung afectează în primul rând vasele sangvine și sistemul nervos.
Tipice sunt, de exemplu, modificările care apar la nivelul vaselor
capilare ale retinei oculare, sau la nivelul vaselor capilare ale
rinichilor. Un diabet netratat, sau tratat necorespunzător poate
duce însă și la apariția de leziuni la nivelul arterelor mari și astfel,
în timp, se pot declanșa mari tulburări ale circulației sangvine din
zona picioarelor, sau poate fi favorizat un infarct de miocard sau
un accident cerebral. Cu toate că foarte mulți pacienți de-ai noștri
suferă de pe urma unor leziuni ale sistemului nervos, rezultat al
îmbolnăvirii lor de diabet, până în momentul de față acestea ne
sunt foarte puțin cunoscute. Așa numitele neuropatii, de exemplu,
se manifestă cu precădere în zona picioarelor, sub forma unor
zone insensibile ale acestora. Sigur că s-ar putea ca și la nivelul
anumitor organe să existe astfel de leziuni, dar, din păcate, nu
știm mare lucru despre ele.

De multe ori diabeticii se plâng și de tulburări ale vederii. De ce,

cum se explică această suferință a lor în plus?
Tulburările de vedere manifestate de către diabetici pot avea
cauze multiple. Dacă nivelul glicemic prezintă oscilații impor­
tante, atunci se produc modificări semnificative ale conținutului
de lichid al cristalinului, ceea ce influențează capacitatea pacien­
tului de a distinge clar obiectele aflate în imediata lui apropiere.
Această tulburare nu prezintă gravitate și dispare imediat ce
metabolismul se redresează.
Periculoase sunt însă modificările pe care le pot suferi vasele
sangvine ale globilor oculari ca urmare a persistenței, timp
îndelungat, a unui nivel ridicat al glicemiei. Ele pot provoca
sângerări ale retinei. De modificări ușoare ale vaselor sangvine
din spatele globului ocular, din păcate, nu este scutit aproape nici
un diabetic. Sigur, apariția, gravitatea lor depind de felul în care
este tratată boala diabetică, dar depind foarte mult și de durata
bolii. Câteodată pot apărea leziuni atât de grave, încât capacitatea
de vedere a bolnavului scade dramatic. Iar, în cazuri extreme, se
poate ajunge chiar la orbire. Totuși, nu trebuie să ajungem până la
acest stadiu! Urmarea corectă a tratamentului medicamentos,
dublată de o alimentație potrivită bolii și însoțită de un control
anual al fundului de ochi pot preveni cu succes leziunile grave
care pot apărea ia nivelul ochilor.
27
De ce se îmbolnăvesc frecvent diabeticii și de rinichi?
în cazul bolilor de rinichi secundare, cauza majoră o constituie
modificările pe care le suferă vasele sangvine ale acestora, ca
urmare a unei boli diabetice principale. Rezultatul este acela că
rinichii nu mai funcționează normal. Și această disfuncție a lor
poate merge chiar până la un blocaj renal. Un astfel de blocaj
renal dezvoltă aproape fiecare al patrulea diabetic.
Din perspectivă medicală un început de leziune renală poate
fi diagnosticat ușor, imediat ce se constată că diabeticul în cauză
începe să elimine, prin urină, o cantitate mărită de albumină.
Deci, pentru o depistare timpurie a unei astfel de disfuncții este
important ca un diabetic să-și facă analiza de urină din timp în
timp, cel puțin o dată la șase luni. în ziua de azi astfel de analize
și le poate face pacientul și singur, pentru că există, la fel ca și
în cazul analizelor de determinare a glicemiei, fașii-test, care
indică în doar câteva clipe cantitatea de albumină existentă în
urină. Printr-un tratament corespunzător al diabetului, prin tratarea
consecventă a hipertensiunii arteriale (valorile acesteia trebuie să
rămână cuprinse între 140/90 mm Hg) și printr-o alimentație
săracă în proteine evoluția negativă, nedorită a îmbolnăvirii
rinichilor poate fi încetinită, astfel încât un blocaj renal să nu
ajungă să se manifeste, sau, dacă totuși ajunge să se manifeste,
atunci numai foarte târziu.

Deseori diabeticii suferă și de hipertensiune arterială. Cum așa?

Astăzi se apreciază că predispoziția pentru diabetul de tip 2,
deci pentru diabetul zaharat, și cea pentru hipertensiunea arterială
apar deseori împreună.
Cei mai mulți suferinzi de diabet zaharat suferă de așa numitul
„sindrom metabolic". Pentru a înțelege mai bine ce înseamnă
sindromul metabolic, mi se pare cel mai potrivit să comparăm acest
sindrom cu o rețea, sau cu un ghem format din diferitele disfuncții
metabolice. Această rețea, acest ghem se compune din
superponderalitate, diabet, disfuncții metabolice, disfuncții de
coagulare și hipertensiune arterială. Acest sindrom are cauze
genetice care se manifestă cu precădere în condiții de supra-
alimentație. Chiar din prima clipă a diagnosticării diabetului
zaharat, se poate constata la cincizeci la sută dintre pacienți și o
hipertensiune arterială care, evident, și ea trebuie tratată. Dacă
facem abstracție de factorul ereditar, atunci nu putem susține cu
tărie că neapărat un pacient suferind de diabet zaharat va suferi
28
 obligatoriu și de hipertensiune arterială. Ceea ce însă putem susține
cu siguranță este că superponderalitatea, în cazul unui pacient cu
diabet zaharat, poate ușor determina și o hipertensiune arterială.

Se poate presupune că tot sindromul metabolic, această rețea,

acest ghem de disfuncții metabolice stă și la baza apariției
cazurilor frecvente de arterioscleroză constatate la diabetici?
Sigur că da. în principal cei ce suferă de diabet zaharat sunt
amenințați de arterioscleroză. La ei se constată frecvent și prezența
unei hipertensiuni arteriale, disfuncții ale metabolismului
lipidelor, superponderalitate și disfuncții ale coagulării sangvine,
toți factori favorizanți și ai infarctului de miocard. Toate aceste
malfuncții pot fi constatate, la pacienții în cauză, chiar înainte de
a se declanșa diabetul. Până în momentul respectiv putem
considera că aproape jumătate din diabetici au dezvoltat deja o
arterioscleroză timpurie. S-a constatat că diabeticii au o rată a
mortalității de două până la șase ori mai ridicată a decesului
datorat infarctului de miocard și a altor complicații decât
nediabeticii. în același, timp, știm și că procesul arteriosclerotic
poate fi încetinit, sau amânat prin tratarea corectă și consecventă
a pacientului, tratament menit să anihileze cât mai mult posibil
acești factori de risc.

Pentru că tocmai a venit vorba de depunerile de grăsimi, există o

legătură între o glicemic ridicată și un nivel ridicat al lipidelor din
sânge?
Da, desigur. Deseori, odată cu creșterea valorilor glicemiei se
constată și o dereglare a metabolismului lipidelor. Și, în primul
rând, este vorba de trigliceride care, în cazul unui diabet zaharat
tratat necorespunzător, pot crește considerabil. Odată cu creșterea
valorii nivelului trigliceridelor, crește vertiginos și riscul de
îmbolnăvire, pe termen lung, a vaselor sangvine. în plus, triglice-
ridele au și capacitatea de a influența negativ efectul acțiunii
insulinei și astfel se poate ajunge la o nouă creștere a valorii
glicemiei. Mai ales din această perspectivă devine extrem de
importantă controlarea cu regularitate a valorii nivelului lipidelor
din sânge. în general, atunci când glicemia ridicată este tratată
corect și valorile lipidelor scad, se normalizează, și de aceea nu
este indicat să se intervină, pentru scăderea valorii nivelului
lipidelor din sânge, cu medicamente în plus față de cele strict
necesare tratamentului valorii ridicate a nivelului glicemiei.
29
 Dacă, totuși, valorile ridicate ale lipidelor din sânge nu sunt în
relație directă cu valoarea ridicată a nivelului glicemiei, atunci
înseamnă că există alte cauze care determină această gravă
dereglare metabolică și după noi investigații, conform rezul­
tatelor, trebuie totuși intervenit cu un tratament medicamentos.

Ce valoare maximă pot avea lipidele din sânge, în cazul unui diabetic?
Trigliceridele din serul sangvin ar trebui să se plaseze sub 150
' mg/dl, iar valoarea nivelului colesterolului ar trebui, în mod ideal,
să nu depășească 200 mg/dl. Evident că analizele se vor face pe
‘ ■ stomacul gol.

Aminteați și de faptul că, urmare a bolii diabetice, pot apărea

leziuni 'ale sistemului nervos. Puteți să ne explicați, domnule
profesor, cum și de ce se ajunge în astfel de situații?
Și pentru lezarea, îmbolnăvirea sistemului nervos, pentru
apariția așa numitelor neuropatii, sunt responsabile tot valorile
ridicate ale glicemiei. Din păcate, până astăzi, nu ne este cunoscut
cum anume reușește hiperglicemia să lezeze nervii. Tot ceea ce
știm, deocamdată, cu siguranță este că hiperglicemia lezează atât
sistemul nervos periferic, cât și pe cel autonom. Sistemul nervos
periferic, de exemplu, controlează percepțiile, senzațiile și
durerile din zona picioarelor. Sistemul nervos autonom
controlează organele interne, deci inima, stomacul, intestinele,
vezica urinară și organele genitale. Simptomele tipice care se
manifestă în zona picioarelor atunci când sistemul nervos
periferic este lezat sunt furnicăturile, senzația de „picior mort“,
sau părți ale piciorului pe care pacientul nu le mai percepe,
nesiguranță Ia mers, câteodată și dureri însoțite de senzații de
arsură. Cu trecerea timpului, picioarele devin din ce în ce mai
insensibile la durere, frig sau căldură. Acest lucru este extrem de
periculos, pentru că pacienții afectați de astfel de leziuni nervoase
nu reușesc să mai remarce la timp eventuale lovituri, sau răniri
care ar necesita îngrijire imediată și astfel își periclitează și mai
mult starea de sănătate.
Nici leziunile care pot apărea la nivelul funcțiilor autonome ale
nervilor nu sunt mai puțin importante. Datorită lor, o anghină
pectorală acută, dureroasă, sau chiar un infarct de miocard pot
apare fără a fi resimțite. O neuropatie autonomă poate conduc și la
o lenevire a stomacului, care, astfel, nu mai reușește să evacueze
bolul alimentar la timp și ca urmare, după o masă, valorile
30
 glicemiei scad, în loc să crească, așa cum, normal, ar fi de așteptat.
Dacă leziunea este în zona vezicii urinare, atunci foarte ușor se pot
declanșa infecții urinare. La bărbații suferinzi de diabet, nu de
puține ori apar și disfuncții sexuale, de potență, evident tot ca
urmare a unei leziuni ale sistemului nervos autonom.
Cea mai eficientă măsură de contracarare a neuropatiilor
dezvoltate pe fond diabetic este aceea de a ține foarte bine sub
control nivelul glicemiei. Dacă se constată, însă, că leziunea
sistemului nervos periferic și autonom continuă totuși, atunci,
evident, nu mai trebuie întârziat nici o clipă și trebuie imediat
început un tratament medicamentos adecvat. Substanțele
medicamentoase care ne stau, în acest caz, la dispoziție sunt, din
păcate, destul de reduse, cu efecte destul de limitate și nu pot fi
administrate la nesfârșit, lucru care din păcate se întâmplă totuși de
foarte multe ori. Atunci când se pune problema administrării unor
astfel de medicamente, sau chiar a oricăror altor medicamente,
diabeticul în cauză trebuie neapărat să consulte un medic de
specialitate, un expert în diabet, sau un specialist neurolog.

De ce este îngrijirea picioarelor atât de importantă în cazul diabeticilor?

Din momentul din care intervin leziuni la nivelul nervilor, ca
urmare a bolii diabetice, se pierde mult din capacitate de
percepere a durerii și micile răniri, lovituri, sau accidente rămân
neobservate. Astfel, în locul respectiv, se pot forma abcese care se
insinuează în țesut și care pot ajunge chiar până la os. De obicei,
abcesele se formează în zona degetelor, sau a acelor părți ale labei
piciorului care sunt mai expuse loviturilor, sau agresiunii
încălțămintei. Din păcate, chiar și astăzi, multe astfel de
complicații sfârșesc printr-o amputare.
Nu trebuie să ajunge la astfel de stadii, de situații dramatice! O
tratare corectă și corespunzătoare a plăgii, sau plăgilor, pot aduce
vindecarea. Sigur că la diabetici această vindecare durează mai
mult decât la persoanele sănătoase, din acest punct de vedere, dar
merită efortul și răbdarea pe care le solicită. Cel mai important
lucru într-o astfel de situație este ca imediat cauza să fie
îndepărtată, adică pantofii respectivi să fie schimbați. Ideal ar fi
și ca o perioadă, cel puțin până la primele semne de vindecare,
pacientul să nu mai iasă, să-și trateze leziunea, abcesul printr-o
igienizare perfectă a locului și prin folosirea de antibiotice,
unguente, pentru a preîntâmpina o agravare a situației. O condiție
obligatorie pentru vindecare, mă refer evident la cazul diabeticilor.
31
 este și o consecventă respectare, atât a tratamentului medicamentos
indicat, cât și a celui alimentar. Dacă, totuși, respectând toate
aceste indicații, vindecarea întârzie să se facă resimțită, nu ezitați
să apelați la serviciul specializat pentru tratarea problemelor
picioarelor persoanelor diabetice.
Și programele de educare a persoanelor suferinde de diabet
zaharat cuprind un capitol bine definit de îngrijire și prevenire a
îmbolnăvirii picioarelor, de tratare a micilor accidente care pot
avea loc oricând. Oricum, o regulă de bază pentru toți suferinzii
de diabet este aceea de a-și cumpăra și de a purta, indiferent de
modă, numai acea încălțăminte care să nu le provoace nici un fel
de leziuni, sau bătături.

Suferinzii de diabet sunt mai sensibili la infecții decât alte persoane?

Nu, doar suferinzii de diabet zaharat netratați corespunzător sunt
supuși unui risc mai mare la infecții. De obicei, în astfel de cazuri,
se observă o îmbolnăvire frecventă cu micoze ale pielii, infecții ale
căilor urinare și infecții ale căilor respiratorii superioare.
Persoanele care au diabet zaharat dar sunt tratate corect, astfel încât
valoarea nivelului glicemiei lor să fie ținută constant între limite
normale, nu suferă infecții mai des decât noi toți ceilalți.

Diabetul zaharat, diabetul în general influențează sistemid imunitar?

în cazul celor suferinzi de diabet, sistemul imunitar nu este
lezat direct. însă, valori ale glicemiei mai ridicate de 200 și mg/dl
și mai mult, de până la 250 mg/dl, pot slăbi sistemul imunitar și,
astfel, și capacitatea de apărare a organismului. De aceea, este
foarte important ca atunci când apar infecții la un diabetic,
valoarea glicemiei acestuia să fie scăzută până sub 200 mg/dl,
astfel favorizându-se procesul de vindecare.

Ce influență au stresul și starea psihică proastă asupra unui diabetic?

Atât stresul, cât și sările psihice proaste influențează în mod
negativ valoarea glicemiei. în general, aceste efecte negative sunt
însă puțin exagerate de către pacienții însăși, o modalitate a lor de
a pune multe dintre „păcatele" lor pe umerii bolii diabetice. Pe de
altă parte nu este mai puțin adevărat că un bolnav de diabet
zaharat, suferind și de stres, sau de o stare sufletească, psihică,
proastă, devine mult prea indiferent față de boala lui diabetică,
neglijând în bună măsură tratamentul prescris.

32
Diabeticele pot folosi fără riscuri preparate pe bază de hormoni
cum ar fi cazul, de exemplu, al anticoncepționalelor?
1 '■ ' Astăzi nu mai există nici un fel de îngrădiri pentru suferindele
‘ • de diabet de a lua astfel de preparate. Aceste bolnave trebuie să
țină seama totuși de faptul că, cel puțin în perioadă de început,
datorită anticoncepționalelor s-ar putea să se manifeste o nevoie
1• ' mai marc de insulină. Și, ca de obicei, și în acest caz particular
,f ' ' pacienta va trebui să-și consulte medicul curant pentru a evalua
împreună avantajele și dezavantajele acestui demers.
n «q ■ -q
* HI ,i. -rx. M ;

Starea de graviditate poate declanșa diabetul?

> - Din păcate da! Și acest lucru se întâmplă mult mai des decât
ne-am imagina. în astfel de cazuri, medicii vorbesc despre un
diabet de gestanță, adică de apariția pentru prima oară a unor
dereglări metabolice diabetice pe parcursul perioadei de
:> .fu graviditate a unei femei. Transformările hormonale care au loc în
perioada de graviditate conduc la slăbirea acțiunii insulinei. La
. 'i femeile în a căror zestre genetică există tare diabetice, care sunt
'■ ? supcrponderale și au trecut și de treizeci de ani, declanșarea unui
‘ t diabet în perioada de graviditate este destul de frecvent. în astfel
i; ■-«. de cazuri, se impune un control regulat al valorii nivelului
•z; . i glicemiei, control care, din păcate până la ora actuală nu a devenit
. obligatoriu pentru femeile gravide.
Valorile ridicate ale glicemiei în perioada de graviditate sunt
foarte periculoase! Ele pot provoca o creștere prea rapidă a
fătului, măresc riscul unor întârzieri în maturizarea lui și cresc
rata de risc privitoare la naștere. Tipic pentru o astfel de situație
.. este copilul care la naștere este prea mare și prea greu (peste
patru, patru kilograme și jumătate) și care, în cele mai multe
cazuri, se naște prin cezariană. Ținând seama de toate cele
menționate mai sus, este cât se poate de limpede că valorile
.\ ridicate ale glicemiei constatate pe perioada gravidității trebuie
privite, analizate, evaluate și tratate cu cea mai mare seriozitate.
Gravida va trebui neapărat să-și schimbe felul de a se alimenta și
eventual va trebui să apeleze și la insulină injectabilă indusă.
Tablete, însă, care să determine scăderea valorii glicemiei, în
. ' ' schimb, nu trebuie administrate. După naștere, valoarea glicemiei
se redresează repede și, în multe cazuri, acest așa numit diabet de
gestanță poate să dispară. în orice caz, pentru persoanele în
cauză, va exista veșnic pericolul ca, la un moment dat, chiar dacă
mult mai târziu, să se declanșeze, totuși, un diabet.
33
De ce anume trebuie să țină seama, în mod deosebit, o suferindă
de diabet în perioada de graviditate?
Indiferent dacă a fost diagnosticată și tratată ca diabetică încă
înainte de a fi gravidă, sau dacă a fost diagnosticată ca diabetică
doar în perioada de graviditate, valoarea glicemiei ei trebuie să se
afle în parametrii normali, adică valori glicemice cuprinse între
60 și 120 mg/dl. Pentru a atinge și apoi a stabiliza la aceste valori
glicemia, trebuie făcute analize repetate și, dacă este cazul, trebuie
intervenit, așa cum am mai menționat, și cu un aport de insulină
injectabilă. Dacă medicul a hotărât că la persoana în speță pentru
păstrarea glicemici în limite normale este deajuns ca aceasta să
respecte doar o anumită alimentație care să favorizeze acest
deziderat, analizele care să releve valoarea nivelului glicemiei
trebuie tăcute cu și mai mare rigurozitate. în cazul unei femei
deja declarate ca fiind suferindă de diabet, este bine ca înainte
chiar de a-și programa aceasta sarcină să se încerce optimizarea
valorii glicemiei.
Oricare ar fi situația concretă, adică: pacientă gravidă suferind
de diabet zaharat, pacientă la care pe parcursul perioadei de
graviditate s-a manifestat boala diabetică, tratament cu insulină,
sau doar dietă alimentară adecvată diabetului, gravida respectivă
trebuie monitorizată foarte atent, atât de un specialist în boli de
metabolism, cât și de ginecolog. Ideal ar fi ca cei doi medici să
formeze o echipă care să-și coreleze clipă de clipă intervențiile.

Cât de devreme ne putem da seama dacă un copil va fi, sau nu

diabetic?
Astăzi, există anumite teste care permit specialiștilor să
recunoască faza prediabetică și astfel să poată prevedea apariția,
mai devreme sau mai târziu, a bolii diabetice la un individ. Din
păcate, nu există și un tratament care să permită menținerea la
acest stadiu de prediabet a bolii, sau care să fie capabil să
influențeze în așa măsură boala, în acest stadiu, încât declanșarea
ei deplină să fie cât mai îndepărtată. Neexistând deci posibilitatea
de a putea astfel preîntâmpina boala diabetică, sfatul meu ar fi să
nu vă supuneți unor astfel de teste, decât dacă există motive foarte
întemeiate. Evident că, în ritmul în care progresează în zilele
noastre știința, nu se știe dacă această situație nu se va schimba
cât de curând.

34
Considerați, domnule profesor, că un suferind de diabet zaharat
poate duce o viață, să-i zicem așa, normală, din toate punctele de
vedere? De exemplu pot profesa orice meserie?
Neindicate sunt toate meseriile în care în eventualitatea
declanșării unei stări hipoglicemice, sau hiperglicemice viața
celorlalți, dar și viața diabeticului însăși, pot fi puse în pericol,
adică șofer de autobuz, sau pilot, de exemplu. In rest, practic,
bolnavii de diabet zaharat pot exercita orice meserie, orice
profesiune. Informații detailate în această privință se pot lua de la
Asociația Diabeticilor din Germania, care este cea mai mare
organizație de întrajutorare a diabeticilor germani.

Le este permis diabeticilor să conducă un automobil?

Diabeticii care nu sunt insulinodependenți pot în orice caz să
conducă un automobil. Cei insulino-dependenți însă trebuie,
atunci când se prezintă la examenul pentru obținerea carnetului
de conducere, să prezinte și o recomandare specială din partea
medicului specialist în diabet și, în plus, trebuie să se și supună
unui test suplimentar. Medicul specialist va trebui să certifice că
pacientul său bolnav de diabet zaharat și insulinodependent a fost
instruit corespunzător în cadrul „Centrului de diagnosticare și
tratare a diabeticilor” și că urmează cu strictețe tratamentul
indicat, fiind pe deplin conștient de urmările grave pe care le-ar
putea avea nerespectarea tratamentului.
în plus medicul specialist trebuie să certifice că pacientul său
este capabil să recunoască și să acționeze corespunzător în cazul
instalării unei hipoglicemii.
Mai multe detalii se pot obține de la „Centrele de supraveghere
a sănătății populației" și de la Poliție, Departamentul rutier.

Ce sporturi pot, sau au voie să facă bolnavii de diabet zaharat?

' De dragul sănătății lor, cei ce suferă de diabet zaharat ar trebui
să facă mișcare. Ce fel de mișcare, ce sporturi pot să facă, aceasta
depinde numai de constituția lor fizică și de înclinațiile lor. în
orice caz, important este ca aceste activități să nu-i suprasolicite
fizic, să se integreze ușor în programul lor general de activitate și
să nu ajungă să constituie o obligație enervantă, stresantă. După
părerea mea, plimbările sunt foarte indicate, mersul pe bicicletă,
înotul, scurte ieșiri la pădure, sau gimnastică. Absolut nereco­
mandabile sunt acele activități sportive, sau acele sporturi, cum ar
35
 fi de exemplu alpinismul, care expun persoana respectivă la mari
eforturi și, oricând, la accidente. în astfel de situații pot apărea
stări hipoglicemice, ceea ce nu este deloc de dorit.

Celor mai mulți suferinzi de diabet zaharat li se recomandă să

slăbească. Dumneavoastră, domnule profesor, recomandați o
anumită dietă, specială?
Nu există o dietă specială, cu rezultate absolut pozitive, sigure,
recomandată în mod special celor care suferă de diabet zaharat și
care sunt și superponderali. Atunci când ne hotărâm să începem
un astfel de demers, important este ca țelul pe care ni-1 propunem
să fie cât se poate de realist și să ne gândim să ne reorganizăm
alimentația în așa fel, încât să putem respecta indicațiile
medicului, deci dieta, o perioadă cât mai lungă de timp. Nu există
diete patent pentru slăbire, ca să nu mai vorbim de inexistența,
dovedită cu vârf și îndesat, a tabletei miraculoase pentru slăbit.
Sigur, s-au inventat tot felul de preparate care anihilează senzația
de foame și conduc astfel, logic, la o diminuare a cantității de
alimente consumate și, ca întotdeauna atunci când organismului
îi sunt induse mai puține substanțe nutritive, acesta va apela la
depozitele lui pe care le va prelucra și va consuma deci surplusul
pe care noi l-am depus, mâncând mai mult decât ne era necesar.
Astfel de tablete, poate, sunt indicate persoanelor foarte sănătoase
și foarte tinere, dar în nici un caz unui suferind de diabet zaharat.
Recomandarea mea ar fi ca dieta de slăbire, în cazul unui suferind
de diabet zaharat, să nu urmărească o scădere în greutate mai
mare de cinci până la zece kilograme. Este un țel realist, posibil
de atins, este adevărat cu multă răbdare, înțelepciune și voință,
dar merită efortul pentru că imediat se vor face resimțite efectele
pozitive, în sensul că se va constata o îmbunătățire a valorii
nivelului glicemiei. Pentru a-și atinge țelul propus, pacientul va
trebui să-și schimbe obiceiurile alimentare pas cu pas, eliminând
din ce în ce din alimentație mâncărurile bogate în calorii, în
grăsimi, în favoarea unei alimentații bogate în hidrați de carbon
și materii de balast. Fiind foarte important ca, odată fixat un
program de slăbire, pacientul să-l și respecte și să fie și convins
că urmându-1 starea lui de sănătate se va îmbunătăți, acest
program trebuie stabilit, de comun acord, de către pacientul în
cauză și de către medicul specialist nutritionist.
> ?. • i ■ ,» 'j.i, .ii;b '
1 ■' ■' 'rȘ . I Ji v • 1

36
Până nu de mult, diabeticii își porționau mâncarea ținând cont de
unități de pâine. In ultimul timp se recomandă calcularea mesei cu
ajutorul porțiilor de hidrați de carbon. In ce constă diferența?
Societatea Germană pentru Diabet a recomandat, de curând
înlocuirea conceptului de unitate de pâine cu cel de porții de
hidrați de carbon. Este vorba doar de o schimbare de denumire și
nu de una de concepție. La fel ca și „bătrâna" unitate de pâine și
cea nouă de unitate de hidrați de carbon este o unitate menită să
ajute calcularea cantității de hidrați de carbon consumați de către
un bolnav de diabet. Ea corespunde unei cantități de aproximativ
12 g de hidrați de carbon. Din păcate această „modernizare" a dus
ia mari confuzii și neliniști în rândul diabeticilor vârstnici.
Neexistând deci nici o diferență între cele două unități de măsură,
recomand fiecărui diabetic să se folosească de acea unitate cu
care s-a obișnuit, sau care i se pare lui mai la îndemână.

Este chiar atât de important, pentru un diabetic, să-și calculeze cu

atâta exactitate hidrații de carbon din alimentație?-
Da, este importantă pentru că numai astfel se poate controla
cantitatea de amidon și de zaharuri ce îi este indusă, prin
alimentație, organismului. Această metodă nu are însă nici o
utilitate atunci când se pune problema unei scăderi în greutate,
aceasta având sorți de izbândă doar dacă pacientul în cauză va
alege doar alimentele care să-1 ajute efectiv să scadă în greutate,
în primul rând, diabeticul superponderal decis să slăbească va
trebui, în primul rând, să consume mai puține grăsimi. Din
păcate, o concentrare a alimentației pe hidrați de carbon conduce,
nu de puține ori, la tentația de a consuma în exces mâncăruri
> grase și bogate în proteine. O reacție tipică, în astfel de diete, este
aceea de a renunța evident la consumul de pâine și cartofi, în
schimb să se devoreze, pur și simplu, dulciuri produse special
pentru diabetici. Aceste produse sunt complet contraindicate
diabeticilor supraponderali!

Cum trebuie să se hrănească un diabetic?

Principiul după care trebuie să se călăuzească în alimentație un
diabetic este următorul: mai puține calorii, mai ales mai puține
, \. grăsimi. O altă recomandare de care ar trebui să țină seama un
diabetic este aceea de a consuma mai mulți hidrați de carbon
complecși, adică pâine integrală, orez, cartofi, paste făinoase sau
fructe. Mai multe materii de balast care sunt conținute în legume.

37
 salate și în produse de panificație realizate din faini integrale. Caloriile
consumate trebuie foarte bine repartizate pe parcursul întregii zile, de
preferat sunt patru până la șase mese. Și în sfârșit, consumul de alcool
trebuie drastic redus. Este permis un pahar de bere, sau unul de vin pe
zi, dacă cumva medicul curant nu a recomandat altceva.

De ce este important ca un diabetic să mănânce la ore fixe?

Această recomandare, care a terorizat generații întregi de
diabetici, nu mai este atât de actuală astăzi. Acum se consideră că
mult mai importantă este distribuirea rațională, înțeleaptă, a
caloriilor pe parcursul zilei. împărțirea hranei în mese mici și
dese este, pentru metabolismul unui suferind de diabet zaharat,
mult mai benefică decât, să zicem împărțirea acesteia în doar
două mese bogate pe zi. Diabeticii insulino-dependenți au o grijă
în plus și anume aceea de a corela cu exactitate mesele cu
administrarea insulinei. Dar, oricum, ținând seama de metodele
noi terapeutice, și pentru ei există la ora actuală mai multă flexi­
bilitate în aplicarea tratamentului (medicamentos și alimentar)
decât exista până cu puțin timp în urmă.

Bolnavul de diabet zaharat are voie să consume zahăr obișnuit, cel

folosit în mod frecvent în bucătărie? Și dacă da, câte grame pe zi
nu reprezintă nici un pericol?
Multe studii au demonstrat că zahărul obișnuit, cel folosit în
mod frecvent în gospodărie, atunci când este întrebuințat în
cantitățile firești la prepararea diverselor mâncăruri, nu ridică
valoarea nivelului glicemiei mai mult decât alți hidrați de carbon,
în urma acestor constatări s-a renunțat la interzicerea cu
desăvârșire a folosirii zahărului în bucătărie. Societatea Germană
pentru Diabetici permite, dacă bolnavul de diabet zaharat dorește,
să consume zilnic până la 50 g de zahăr obișnuit. Totuși, pentru
îndulcirea unor băuturi și a anumitor mâncăruri, recomandăm în
continuare persoanelor suferinde de diabet zaharat să folosească
cu precădere îndulcitorii speciali gândiți pentru alimentația lor,
astfel reușind, fără nici un efort în plus, să mai economisească
câteva calorii.

Legat de hidrații de carbon, câteodată se folosește și noțiunea de,, indice

glicemic". Puteți, domnule profesor, să ne lămuriți această noțiune?
„Indicele glicemic11 desemnează acțiunea de creștere a
glicemiei datorată hidraților de carbon. Este vorba despre o
38
 modalitate de măsurare a vitezei cu care ajung hidrații de carbon
din hrană în sânge și în ce măsură aceștia determină o creștere a
concentrației de zahăr din sânge. Efectul de creștere al glicemiei,
datorat hidraților de carbon, depinde însă, pe parcursul unei mese,
și de foarte mulți alți factori, cum ar fi cantitatea de lipide, proteine
și materii de balast conținute în alimentele consumate și, de aceea,
valoarea practică a indicelui glicemic este destul de controversată,
în ultimii ani, se fac încercări susținute de a determina indicele
glicemic în condiții cât mai apropiate de condițiile reale de viață
ale unui diabetic și nu de cele de care beneficiază acesta internat
într-o clinică de specialitate, unde este controlat și răscontrolat și
ținut sub observație clipă de clipă. Deocamdată, în pofida strădu­
ințelor, nu s-a putut ajunge decât Ia concluzia că indicele glicemic
poate avea doar o funcție orientativă. în Germania, până la ora
aceasta, folosirea curentă a indicelui glicemic nu s-a impus încă.

Ați pomenit în repetate rânduri de educația specială de care

trebuie să beneficieze un bolnav de diabet. Care sunt motivele care
vă fac pe dumneavoastră, domnule profesor, să puneți un accent
atât de mare pe o astfel de educare a diabeticului?
Pentru că am constatat, în practică, că cele mai bune rezultate
în tratarea bolnavilor de diabet zaharat le-am avut cu persoanele
care erau bine informate în legătură cu boala de care suferă.
Cursurile speciale la care sunt invitați să participe bolnavii de
diabet sunt menite să le explice, în detaliu, mecanismul bolii de
care suferă și felul în care acționează tratamentul care le-a fost
indicat. în același timp, aceste cursuri au și o componentă
psihologică, dacă vreți. Neexprimată manifest, dar prezentă în
însăși esența utilității acestor cursuri și anume că se pleacă de la
premiza că întotdeauna ceea ce cunoști te va înfricoșa mai puțin.
Și că ceea ce cunoști și ai fost învățat să stăpânești nu mai
constituie o problemă înspăimântătoare, de nerezolvat, stresantă,
ci poate fi tratată ca orice altă problemă de viață și poate face
parte firesc, normal din în viața ta de zi cu zi. Sper că am reușit
să vă explic de ce ținem atât de mult la aceste cursuri pentru
diabetici, mai ales că diabetul este o boală care se întinde pe o
perioadă foarte lungă de timp, o boală cu care trebuie să înveți să
trăiești și nu oricum, ci ca doi parteneri, tot timpul atenți unul față
de celălalt. Diabeticul devenit, datorită acestor cursuri speciale,
expert în boala sa diabetică se eliberează de angoase, are o

39
 atitudine conștientă față de tratamentul și dicta pe care trebuie să
le respecte și astfel evită accidentele și poate duce o viață activă,
foarte puțin diferită de cea a unei persoane sănătoase.
'i < i
Cu ce anume sunt familiarizați diabeticii în astfel de cursuri
special gândite și organizate pentru ei?
Diabeticilor li se explică pe larg cauzele bolii lor, manifestările
ei posibile, atitudinea pe care trebuie s-o aibă față de tratamentul
care le-a fost indicat, bolile secundare care pot apărea, simptomele
acestora, modalitățile de a și le trata.
Exact cum își structurează o clinică sau alta aceste cursuri,
evident că rămâne la latitudinea acestora, dar, în general, conform
indicațiilor Societății Germane pentru Diabet, toate aceste
probleme trebuie să fie atinse de astfel de cursuri.

Chiar dacă au urmat un astfel de curs, am înțeles că, totuși,

diabeticii au nevoie, pe parcursul întregii lor vieți, într-un moment
sau altul, de consultul și sfatul unui medic. La ce intervale de tinip
ar trebui să se prezinte un bolnav de diabet zaharat la medic
pentru investigații?
Astăzi există recomandări precise cu privire la ce analize, la ce
interval de timp trebuie făcute de către fiecare diabetic. lată-le mai
jos prezentate pe cele mai importante:
[> Valoarea HbAlc trebuie repetată trimestrial, în cel mai rău caz
măcar de două ori pe an, pentru că această valoare este oglinda
pentru evoluția glicemiei pe parcursul unui an.
D> Ochii trebuie controlați de către medicul oftalmolog o dată pe
an, iar dacă s-a constatat că există deja leziuni, acest control
trebuie efectuat mult mai des.
[> Analiza valorii nivelului albuminei din urină trebuie făcută de cel
puțin două ori pe an, pentru a putea astfel recunoaște din vreme
eventualele leziuni care au apărut la nivelul rinichilor. Nu uitați
că, acum, se pot procura din orice farmacie foițele de test al
urinei, așa că acest test vi-1 puteți face și singuri acasă, ori de câte
ori simțiți că ceva nu ar fi în regulă. 11 ■
>Cel puțin o dată pe an trebuie controlate picioarele, trebuie
măsurat pulsul la nivelul lor și testate pentru a depista la vreme
eventualele leziuni care au apărut. j
[> Dacă au existat în trecut leziuni ale picioarelor, atunci acestea
trebuiesc prezentate medicului ori de câte ori mergeți la un
control. ,

40
 £> O dată pc an trebuie făcut un EKG, iar tensiunea arterială ar
trebui controlată de mai multe ori pe an.
Sigur, în funcție de evoluția bolii, sau a bolilor secundare,
trebuie făcute și alte investigații, la anumite intervale de timp care
vor fi precizate de către medicul curant, sau de către cel de
specialitate.
. , / Nu de mult a apărut un fel de „Pașaport de sănătate al
diabeticului". în el sunt înscrise toate aceste investigații care
. j. trebuie făcute de către un diabetic și există și rubrici în care pot fi
înscrise rezultatele, astfel încât, oricând, atât pacientul cât și
r medicul să le aibă la îndemână pentru -a putea corela cu ele
tratamentul.

Există mai multe organizații neguvernamentale de intr-ajutorare a

diabeticilor. Sunt ele de un real folos acestora?
Evident că da! Diabetul, indiferent de ce tip ar fi el, este o boală
. i?i i cronică, aducând cu sine o multitudine de probleme în ceea ce
privește viața de zi cu zi, viața socială, viața profesională a
persoanei respective. Alături de o atitudine deschisă și cooperantă
față de medicul curant, de urmarea cursurilor speciale pentru
• diabetici, întâlnirea cu alți tovarăși de suferință, schimburile de
experiență care pot avea astfel loc sunt deosebit de importante în
rezolvarea unor probleme cotidiene, sau sufletești ale indivizilor.
Apoi, nu trebuie uitat nici că astfel de asociații pot apăra cel mai
bine interesele specifice diabeticilor și pot influența până și decizii
politice în favoarea lor. Ele pot veghea ca instituțiile să-și facă
datoria față de ei, conform legilor în vigoare, sau pot propune
schimbări ale acestora în funcție de nevoile lor. Pot avea grijă ca
banii destinați îngrijirii lor să nu fie deturnați spre alte nevoi și
interese. Cred că pledoaria mea pentru utilitatea organizațiilor
neguvemamentale de într-ajutorare a diabeticilor v-a convins, așa
că nu-mi mai rămâne decât să sfătuiesc fiecare diabetic să se
intereseze unde anume, în zona în care trăiește, funcționează astfel
de organizații și să ia imediat legătura cu cei de acolo.

Există medicamente care cresc valoarea nivelului glicemiei?

Există o serie întreagă de medicamente care pot influența
valoarea glicemiei. Cel mai ridicat grad de influențare al acesteia
îl au preparatele pe bază de cortizon, indiferent dacă sunt sub
formă de tablete, sau dacă sunt injectabile. Nivelul glicemiei
41
 poate să se deterioreze serios sub influența unor astfel de
medicamente. în schimb, dacă se folosesc preparate pe bază de
cortizon sub formă de spray-uri inhalante, sau unguente, nu
trebuie să ne temem că ne va crește nivelul glicemiei.
Mai există și alte medicamente ale căror componente sunt
capabile să influențeze nivelul glicemiei. Acestea sunt anumite
diuretice care, în mod normal, se folosesc pentru scăderea
hipertensiunii arteriale. Din fericire, influența lor asupra nivelului
glicemiei nu este îngrijorătoare, astfel încât nu este nevoie să se
intervină cu alte medicamente care să reechilibreze nivelul
glicemiei. în orice caz, orice diabetic căruia i se prescriu diverse
medicamente pentru o afecțiune, sau alta, trebuie neapărat să
atragă atenția medicului că suferă de diabet. Dacă medicamentele
îi vor fi recomandate de către medicul său curant, atunci acesta va
avea grijă, dacă este cazul, să coreleze efectele acestora asupra
nivelului glicemiei cu tratamentul pentru diabet.

Iată, sub forma unui tabel, o prezentare a efectului și a

efectelor secundare pe care le au diferite medicamente menite să
scadă nivelul glicemiei:
I I
1
1
1
Sulfonil î Metformin î Acarboză Insulina
Scăderea glicemici j 4-4- } ++ j 4- 4-4-4-
___________ 1 —
Scăderea glicemici după masă 1 + 1 + 4-4- 4-4-4-
Scăderea glicemici pc
stomacul gol + 4- 4-4-4-
-------------- -------------- 4 —
Pericol de hipogliccmic + 4-4-
__________
++ Jd —
:d -----------------------
Risc de a crește în greutate • 4-4-
-------------------- J 1— —
Leziuni stomacale și intestinale + 4-4-
—
- - -
Risc de efecte secundare în general 4- ++ +
Folosire în cazul existențe 1
1
1
1
de boli secundare î + I ++ ++
i + 1 1
Folosire la vârste înaintate 1 +
1 1 _____ ______________

Notă explicativă: +++ efect puternic

++ efect ridicat, bun
+ efect redus, slab
- Iară, nu are efect
 MIC ÎNDREPTAR pentru o
2 ALIMENTAȚIE CORECTĂ
»

Ceea ce trebuie să știți de la bun început

Piramida alimentelor

Sunt convins că știți deja cât de abstracte pot fi indicațiile de

alimentație rațională ale nutriționiștilor. Departamentul American
pentru Sănătate s-a gândit să prezinte aceste recomandări mult
mai pragmatic și mult mai simplu pentru a facilita înțelegerea lor
de către toată lumea. Rezultatul este piramida alimentelor pe care
v-o prezentăm în cele ce urmează. Ea înfățișează clar cum putem
să ne hrănim cât mai sănătos. Soclul piramidei, baza ei, prezintă
alimentele pe care este bine să le consumăm în cantități
apreciabile, ele constituind fundamentul unei alimentații sănătoase.

Mai puțin este mai sănătos >

Ulei, grăsimi și dulciuri

Calitate în loc de cantitate >

Lapte, produse lactate, brânzeturi, ©uă;
pește, păsări și came

După pofta inimii

Legume, păstăi și fructe

Pentru a te simți sătul >

Pâine, cartofi, cereale
și paste făinoase

43
 Cu cât ne apropiem de vârful piramidei, câmpul alimentele*
indicate, sănătoase pentru noi, se micșorează și ni se atragi
atenția că față de ele trebuie să devenim din ce în ce ma *
circumspecți și să le consumăm foarte economicos. Ați observat
câte alimente delicioase se găsesc în partea inferioară »
piramidei? Uluitor! Alimentele care până mai ieri erau socotite
\Thovate de creșterea noastră în greutate, sunt astăzi considerate,
atât în Statele Unite ale Americii cât și în Europa, ca fiind tocmai
cele care ne permit să ne menținem supli și sănătoși.

Pâine, cartofi, cereale și paste făinoase

Amidonul și materiile de balast conținute în pâine, cereale și
paste făinoase conferă un timp mai îndelungat senzația de
sațietate, decât alimentele sau mâncărurile bogate în grăsimi și
proteine. în plus, amidonul împiedică apariția senzației de foame
acută, de multe ori însoțită de o stare de nervozitate, de o
schimbare de umoare datorată, de fapt, scăderii glicemiei. O parte
din proteine constituie și hrana pentru flora noastră intestinală,
aceasta reușind să o transforme în substanțe cu caracteristici
anticancerigene.

[> Important pentru diabetici:

Vă rog, nu vă repeziți să consumați în neștire aceste alimente!
Totul cu măsură, porționat rațional!

După pofta inimii: legume și păstăi

Legumele și zarzavaturile proaspete sunt principalii noștri
aliați în lupta pentru prevenirea îmbolnăvirilor și aceasta pentru
că ele, consumate chiar și în cantități enorme, au un aport mic de
calorii și mare în ceea ce privește materiile de balast. Prin
conținutul lor bogat în vitamine și substanțe bioactive, flavonoizi.
ocrotesc organismul nostru de îmbolnăviri ale sistemului
cardiovascular și pot preveni cancerul. Dacă vom consuma
legumele crude, sau puțin înăbușite, este doar o problemă dc gust
și de obișnuință alimentară, important este doar să le consumăm
din belșug și să avem grijă să le alternăm cât mai des pentru a
consuma din toate.
Păstăile sunt foarte la modă în ziua de astăzi! Sunt bogate în
proteine, hidrați de carbon (amidon), vitamine si minerale,
precum și în multe substanțe bioactive, cum ar fi, de exemplu,
materiile de balast!
44
 [> Important pentru diabetici: Materiile de balast activează
intestinul, satură și au un efect pozitiv asupra valorii glicemiei
si a colesterolului.
: i' , ■ ■

Fructele proaspete: o gustare ideală

Fructele, prin conținutul lor bogat în vitamina C și beta-
caroten, elemente importante pentru funcționarea optimă a
sistemului nostru imunitar, ne apără de posibile îmbolnăviri ale
sistemului cardiovascular. Materiile de balast au proprietatea de a
scădea considerabil nivelul valorii glicemiei și a colesterolului
din sânge, iar potasiul, care este și el bine reprezentat în majoritatea
soiurilor de fructe, are capacitatea de a regla tensiunea arterială.
Sper că argumentele mele v-au convins de faptul că cea mai
sănătoasă, bună și indicată gustare între mese este un fruct
proaspăt!
D> Important pentru diabetici: Nu consumați fructe după pofta
inimii! Nu pierdeți din vedere nici o clipă faptul că fructele
conțin mult zahăr! Un fruct, două, pe zi reprezintă cantitatea
optimă de fructe recomandate a fi consumată de către un
diabetic.

Calitate in loc de cantitate: lapte, produse lactate, brânză și ouă.

Pentru a ne domoli setea, laptele nu este cel mai indicat
aliment, ținând seama de faptul că jumătate din caloriile pe care
le conține provin din grăsimi. Cu toate acestea, datorită calității
excepționale a proteinei și a cantității mare de calciu și magneziu
conținute în lapte, se recomandă totuși consumul a cel puțin un
sfert de litru de lapte pe zi. De aceste substanțe valoroase pot
profita și cei cărora nu le place laptele, dacă mănâncă iaurt, lapte
bătut, chefir, brânză de vaci, sau alte brânzeturi. Din când în când
1 este permis consumul unui ou, dar nu mai mult de unul de două,
trei ori pe săptămână. Pentru persoanele care manifestă un nivel
mai ridicat al valorii colesterolului, un ou duminica este
maximumul admis. Și în plus, cei care renunță la consumul de
came pot să-și acorde o porție în plus de produse lactate cu un
conținut scăzut de grăsimi.

Calitate în loc de cantitate: pește, pasăre și carne

De câte ori aveți ocazia, consumați pește marin, sau oceanic,
pentru că este extrem de bogat în iod și în seleniu, substanțe
45
 minerale care ne întăresc sistemul imuni tar. Este poate singura
dată, legat de mâncare evident, când veți avea surpriza de a auzi
că vi se recomandă cu căldură deosebită consumul unui aliment
gras și anume consumul de pește gras, cum ar fi, de exemplu
somonul, macroul, sau heringul. Cum se explică acest lucru?
Simplu, pentru că în grăsimea peștelui sunt conținuți acizii grași
y omega 3, acizi care contribuie la apărarea organismului nostru de
; îmbolnăviri ale sistemului cardiovascular și de afecțiuni
, i reumatice.
In ceea ce privește consumul de carne de pasăre, vită, sau porc
este bine să evităm, pe cât posibil, preparatele din carne ca
salamul, șunca, slănina, pateul de ficat, etc. Dacă sunteți însă
foarte pofticioși și nu vă puteți abține de la consumul unor astfel
de specialități, atunci măcar, vă rog, cumpărați numai mezeluri de
cea mai bună calitate.

Mai puțin este mai sănătos: uleiuri, grăsimi și dulciuri

Uleiurile vegetale, ca de exemplu uleiul de măsline, ciulin,
rapiță, floarea soarelui și cel din germeni de grâu ajută cel mai
mult la reglarea metabolismului lipidelor. în schimb, trebuie să
fiți foarte economi cu consumul de grăsimi de origină animală, ca
de exemplu, untura și slănina de porc, untul, frișca, smântână și
chiar și untul de cocos, pentru că toate acestea conțin foarte mulți
acizi grași saturați, care încarcă vasele sangvine și organismul.

> Important pentru diabetici: în tratarea modernă, de ultimă oră,

a diabetului, zahărul nu mai este interzis. Totuși, acesta trebuie
consumat în cantitate redusă și numai sub formă de ingredient,
adică, de exemplu, cuprins într-o prăjitură. Chiar dacă
concepția asupra zahărului corelat cu boala diabetică s-a mai
schimbat, vă recomand totuși să folosiți pentru îndulcirea
răcoritoarelor tot produse îndulcitoare special gândite pentru
diabetici. Astfel, faceți și economie de calorii, ceea ce nu poate
decât să facă bine greutății dumneavoastră corporale. Mai
degrabă vă recomand, din când în când, câte o. bucățică de
ciocolată, decât un pahar de limonadă îndulcită cu zahăr.
Alimentele de bază

Care sunt substanțele nutritive de care are nevoie omul?

Știați că, pe toată durata vieții organismul dumneavoastră
prelucrează 60 de tone de alimente? Prin intermediul aparatului
! digestiv, aceste alimente sunt descompuse în părțile lor
componente, în substanțe nutritive pe care organismul nostru le
folosește diferit, fie ca elemente de construcție ale organismului,
fie drept combustibil, fie ca substanțe regulatoare.

Iată o succintă prezentare a substanțelor nutritive:

[> hidrați de carbon
[> lipide conferă energie
O proteine
[> substanțe minerale și oligoelemente
[> vitamine nu conferă energie
[> apă
[> materii de balast

Substanțele nutritive sunt vitale! Și în plus, substanțele

nutritive mai conțin și alte substanțe care, chiar dacă nu sunt și ele
vitale, sunt totuși extrem de importante pentru sănătatea noastră.
Mă refer la substanțele vegetale secundare din care fac parte
substanțele aromatice, cele colorante și cele care le dau, unora,
calitatea de condiment.

Hidrații de carbon: sursă optimă de energie

Hidrații de carbon sunt pentru organismul uman, așa cum am
mai menționat, vitali. Pe de-o parte, oferă combustibilul necesar
obținerii energiei, iar pe de altă parte ei reprezintă hrana concretă
pentru activitatea cerebrală.
Cu toate că organismul nostru este capabil să obțină energie și
din lipide și proteine, totuși hidrații de carbon rămân pentru el
favoriții principali în acest proces. împreună cu vitaminele
solubile în apă și cu substanțele minerale, hidrații de carbon
preiau și funcția de constructor în și al organismului nostru.
Hidrații de carbon sunt prezenți mai ales în alimentele de origină
vegetală.
47
 Și materiile de balast (cum ar fi celuloza, de exemplu) fac
parte dintre hidrații de carbon. Ele sunt nedigerabile și contribuie,
exact prin această calitate a lor, la desfășurarea optimă a
metabolismului, diminuează problemele intestinale și influențează
glicemia, în sensul că nu-i permit acesteia nici să crească prea
repede, nici să crească prea mult.

Care este legătura dintre hidrații de carbon și zahăr?

O să încerc să vă explic cât mai simplu posibil. Hidrații de carbon
sunt fonnați din molecule de zaharuri structurate diferit, de unde și
clasificarea lor în trei grupe distincte și anume:
> monozaharidele, sau zaharurile simple, a căror caracteristică
principală este aceea că ele nu se mai pot diviza în molecule și
mai mici de zahăr. De exemplu, fructoza, zahărul conținut în
fructe, sau glucoza, care se regăsește în struguri sau în miere.
Aceste două forme de monozaharide sunt absorbite imediat,
direct, de către pereții abdominali, ajungând astfel nemijlocit în
sânge;
[> dizaharidele, sau zaharurile duble, sunt conținute, de exemplu,
în trestia de zahăr și în sfecla de zahăr (zaharoza din zahărul
alimentar), în malț (maltoza conținută în germeni și lăstari)
precum și în lactoza conținută în lapte. Aceste dizaharide sunt
transformate, cu ajutorul anumitor enzime existente în salivă și
mai ales în intestinul subțire, în monozaharide, apoi sunt
preluate în circuitul sangvin; s
Ooligozaharidele, sau zaharurile multiple, care se compun din
două până la zece molecule de monozaharide;
[>polizaharidele, sau zaharurile multiple, care se compun din
lungi lanțuri de zaharuri simple, cunoscute în general sub
denumirile de amidon, dextrină și materii de balast, conținute
în cereale, produse de panificație, păstăi și cartofi.
Polizaharidele trebuie să treacă printr-un proces destul de
complicat și de lung până ce ajung să poată fi preluate de
circuitul sangvin uman. De aceea alimentele care conțin poliza-
haride conferă pentru mai mult timp o senzație de sațietate. în
general, alimentele care conțin astfel de polizaharide sunt
cunoscute sub denumirea generică de hidrați de carbon
complecși. Acești hidrați de carbon apar în alimente însoțiți de
alte materii nutritive cum ar fi vitamine, minerale, proteine și
grăsimi. •••’
Care sunt alimentele care conțin cei mai multi hidrați de carbon?
Vă recomand să consumați cu precădere acele alimente bogate
în hidrați de carbon care conțin o cantitate apreciabilă de amidon,
materii de balast, vitamine și substanțe minerale, deci: cereale,
produse de panificație (pâine integrală, fulgi și paste din faină
integrală, orez nedecorticat), legume, fructe, cartofi și păstăi. Dar,
o atenționare specială, pentru bolnavii de diabet trebuie (acută și
anume să nu piardă din vedere nici o clipă faptul că fructele
conțin zahăr (fructoză și zaharoză), care este imediat resorbit în
sânge, determinând astfel o creștere bruscă a glicemiei.

Există alimente cu un conținut bogat în hidrați de carbon pe care

ar trebui să le ocolim pe cât posibil?
Sigur. Cei sănătoși n-ar trebui să consume regulat și în cantități
apreciabile zahăr sau alimente care conțin zahăr din belșug
(monozaharide), adică bomboane, în general, și în special cele de
ciocolată, lichioruri, băuturi răcoritoare de tipul coca cola, sau
diverse alte sucuri. Trebuie să știți că astfel de alimente potolesc
> - doar pentru puțin timp senzația de foame, nu constituie o hrană
pentru organism, poate doar un antidot împotriva unei stări
sufletești proaste. Ciocolata, de exemplu, conține și o substanță
care acționează foarte asemănător unui medicament antidepresiv.
f> Sfat important: diabeticii trebuie să elimine pe cât mai mult
posibil din alimentația lor tocmai alimentele menționate mai
sus. Dacă totuși, se întâmplă să mai gustați un astfel de produs
(invitați fiind la o petrecere, sau într-o vizită), dacă vă rezumați
doar să gustați și nu să mâncați, nu aveți de ce vă teme pentru
valoarea glicemiei dumneavoastră.

Câte grame de hidrați de carbon considerați că pot fi consumați de

către un individ zilnic fără să apară vreo problemă de sănătate?
I Vă mai aduceți aminte de piramida alimentelor prezentată la
începutul capitolului? Alimentele bogate în hidrații de carbon
constituie baza piramidei, fundamentul alimentației noastre, deci
nu trebuie să vă mirați dacă vă spun că, potrivit opiniei
Institutului German pentru Nutriție, din totalul caloriilor
consumate zilnic de către un individ, hidrații de carbon trebuie să
’r reprezinte aproximativ 50-60%. Aceasta reprezintă, pentru un
bolnav de diabet zaharat supraponderal aproximativ 150-250 de
'■ “ grame de hidrați de carbon.
49
 Ca să înțelegem cât mai bine cele spuse mai sus, iată un tabel
menit să vă ilustreze cele două sute de grame de hidrați de carbon,
așa cum sunt ele prezente în alimente:
r—---------------------------------------------------------------------------------
Alimente mai puțin recomandate Hidrați de carbon,
exprimat în grame
1 sticlă de Coca Cola (0,33 1) 36
1 felie de tort cu cremă de unt și ciocolată (cca 200 g) 100
1 pungă de caramele (cca 50 g) 49
3 lingurițe rase dc zahăr (15 g) 15
200

Iată încă un tabel, este adevărat cu câteva alimente mai puțin

sănătoase, deci mai puțin recomandate, dar care și ele, în
cantitățile indicate, însumează tot 200 de grame de hidrați de
carbon:
Hidrați dc carbon
Alimente exprimat în grame
i
3 felii de pâine integrală (cca 150 g) j 58
75 g de orez nedecorticat ( cântărit crud) SAU 5
75 g dc paste făinoase (cântărite crude) (1 porție) 55
150 g dc cartofi (cântăriți cruzi) (l portic) 22
250 g dc legume (1 porție) dc exemplu, praz 8
1 porție de salată
dc exemplu, năsturel dc grădină, aproximativ 75 g 2
200 g dc fructe proaspete; dc exemplu, 2 mere 22
200 g dc caise proaspete 16
2 lingurițe de miere (cca 20 g) : 16
1/4 dc lapte degresat (1,5 % grăsime) l Î2
1 felie de pâine uscată, prăjită (cca 7 g, foarte subțire) 5
; 200

De ce sunt considerate materiile de balast a fi atât de folositoare

organismului uman?
Din punctul de vedere al structurii chimice, materiile de balast
fac parte din familia hidraților de carbon. Există materiile de
balast insolubile în apă, cum ar fi celuloza și lignina, dar există
și materii de balast parțial solubile în apă, cum ar fi de

50
 exemplu hemiceluloza. Materiile de balast sunt conținute în
legume, fructe, cartofi și cereale.
Materiile de balast solubile în apă cum sunt pectinele, apar
în principal în fructe, cu precădere în mere, banane și gutui. Pot
fi întâlnite însă și în morcovi. Și betagluconele, care sunt
conținute mai ales în cereale, cum ar fi ovăzul, orzul, secara, sau
care se regăsesc în orez și păstăi, sunt și ele materii de balast
solubile în apă. De asemenea, tot materii de balast solubile în apă
sunt și mucilagiile.
în ceea ce privește materiile de balast, există o regulă generală
care trebuie respectată și aceea este: mestecați-le bine! Materiile
de balast se umflă în stomac și în intestine, ocupă astfel mult
spațiu, nu sunt descompuse în procesul de digestie și, astfel, ne
conferă o senzație prelungită de sațietate.
Cei ce doresc să slăbească, sau cei care doresc să-și mențină
greutatea, ar trebui să se orienteze spre alimentele bogate în
materii de balast. Aceleași materii de balast combat constipația,
prin faptul că obligă intestinele la o continuă mișcare, astfel
preîntâmpinând și apariția cancerului de colon. Unele
componente ale materiilor de balast (de exemplu cele conținute în
tărâțele de ovăz) sunt capabile să lege acidul liber al vezicii
biliare. în momentul în care acești acizi sunt absorbiți, valoarea
nivelului colesterolului scade, fapt îmbucurător, pentru că, în
cazul multor diabetici, vasele lor sangvine sunt lezate și aceștia
nu pot să-și permită un nivel ridicat al colesterolului, deoarece
colesterolul aflat în plus se depune pe vase, făcând astfel să
crească riscul de infarct de miocard.
Alimentele bogate în materii de balast mai au si calitatea de a
fi acele alimente care nu determină o creștere imediată a nivelului
glicemiei, deoarece glucoza pe care o conțin este extrasă din ele,
în intestine, foarte încet. Durează deci mult mai mult până ce
glucoza ajunge în sânge, așa că pancreasul nu este forțat să
elibereze repede multă insulină.
Și încă ceva: cei ce consumă multă pâine integrală, bace, mere,
sau alte alimente bogate în materii de balast nu mai trebuie să-și
completeze masa cu materii de balast în sine, cum ar fi tărâțele,
sau tabletele de pectină.

în ce alimente sunt conținute cele mai multe materii de balast?

în primul rând în toate produsele pe bază de faini integrale,
adică pâine integrală, chifle, pâine prăjită, fulgi din toate soiurile
51
 de cereale, în tărâțele de grâu, orz și ovăz, în păstăi, în legumele
proaspete, în cartofi și în fructe.

Câte grame de materii de balast apreciali că ar trebui consumate zilnic?

Conform Societății Germane pentru Alimentație, ar fi de dorit
ca un individ să consume zilnic cel puțin 30 de grame de materii
de balast. Această cantitate o puteți obține consumând, de
exemplu 150 de grame de pâine integrală (= 12 g materii de
balast), 250 g cartofi cântăriți cruzi (= 5 g materii de balast), 100
g păstăi (cântărite crude, de exemplu fasole albă boabe = 17 g
materii de balast) și două mere (250g = 5g materii de balast)

Ce sunt, exact, înlocuitorii de zahăr?

înlocuitorii de zahăr sunt substanțe sintetice, create de către
oamenii de știință, menite a înlocui folosirea zahărului în
bucătărie, având același gust dulce ca acesta, dar care ridică
nivelul glicemiei mult mai încet. Spre deosebire însă de
îndulcitori, înlocuitorii de zahăr au calorii. Conțin aproximativ
între două și patru kilocalorii per gram. O problemă o constituie
produsele special gândite pentru diabetici, care sunt și ele
înlocuitori de zahăr, dar conțin și multe grăsimi, fiind astfel foarte
bogate în calorii. Un alt inconvenient al înlocuitorilor de zahăr este
acela că atunci când ei, ca atare, sau ei înglobați în anumite
produse, sunt consumați în cantități mai mari pot provoca
balonări, sau chiar diaree. Ținând seama de toate aceste părți
negative ale îndulcitorilor eu nu recomand bolnavilor de diabet de
tip 2, deci de diabet zaharat, să mai consume înlocuitori de zahăr.
Cei mai importanți înlocuitori de zahăr sunt:
t> Fructoza
> Sorbitol
[> Xilidină
C> Manitol
O Isomaltoză
[> Maltină

Ce anume sunt îndulcitorii?

îndulcitorii sunt substanțe lipsite de calorii și care au un efect
de îndulcire mult mai mare decât zahărul. Ei pot fi folosiți nu
numai de către diabetici, ci de toți cei care doresc să slăbească,
sau să-și ferească dentiția de carii. Pe piața europeană se găsesc
de cumpărat următorii îndulcitori:
52
 Zaharina
Zaharina este absorbită lent de către organismul uman, dar nu
este și folosită de către acesta. Un gram de zaharină conferă tot
atâta dulceață cât și 300 până la 500 de grame de zahăr obișnuit,
de bucătărie. Zaharina poate fi păstrată timp îndelungat și poate fi
folosită cu succes la gătit și copt.

Ciclamat
Ciclamatul este de treizeci de ori mai dulce decât zahărul
obișnuit și, oricât de uimitor ar părea, într-un top al îndulcitorilor,
ciclamatul s-ar situa pe ultimul loc. Are o stabilitate mare și de
aceea este foarte potrivit să fie folosit la gătit, fiert, copt. în
combinație cu zaharina, ciclamatul este prezent în multe alimente
și băuturi.
l‘‘ ‘ . ’ i
Aspartam
Puterea de îndulcire a aspartamului este de aproximativ două
sute de ori mai mare decât cea a zahărului obișnuit, dar nu are o
stabilitate destul de mare care să-l recomande pentru gătit, fiert
sau copt. Conținând fenilalanină, un component al proteinei,
aspartanul nu este indicat celor care suferă de fenilcetonurie.

Acesulfam - K
Acest îndulcitor este de o sută treizeci până la două sute de ori
mai dulce decât zahărul obișnuit și poate fi folosit atât la gătit cât
și la pregătirea produselor de cofetărie special destinate diabe­
ticilor.

Thaumatin
Este un îndulcitor sărac în calorii și care mai are și proprietatea
de a accentua, de a întări gustul. Este de aproximativ 2000-3000
de ori mai dulce decât zahărul. Gustul de dulce apare, atunci când
se folosește thaumatinul, cu o oarecare întârziere, în schimb
persistă mai mult și lasă un gust de lemn dulce. Acest îndulcitor
nu poate fi folosit nici pentru gătit, nici pentru prăjituri!
Neohesperidin DC
Acest îndulcitor este lipsit de calorii și este de aproximativ
patru sute până la de șase sute de ori mai dulce decât zahărul
obișnuit. în concentrație mai mare are și el un ușor gust de lemn
dulce. Rezistă bine la temperaturi înalte, deci poate fi folosit la
prepararea dulciurilor pentru diabetici.
53
Domnule profesor, credeți că îndulcitorii pot fi nocivi?
Din când în când revine ideea că îndulcitorii ar fi declanșatori
de cancer. Această idee provine din Statele Unite ale Americii,
unde, la un șobolan de laborator căruia i s-au administrat cantități
enorme de îndulcitori, s-a putut constata apariția unor formațiuni
canceroase. Conform legilor în vigoare, atunci când se constată
astfel de efecte provocate de către o substanță, aceasta trebuie
interzisă. La noi însă, îndulcitorii nu au fost niciodată interziși.
Au fost făcute o seama de cercetări în diverse institute și centre
de cercetare a bolilor canceroase și astfel de efecte nu au fost
constatate niciodată până în prezent.

Proteinele fac parte și ele din alimentele de bază. Ce funcție

anume îndeplinesc ele?
Proteinele sunt, ca să fiu cât mai plastic în exprimare,-
cărămizile din care sunt clădite celulele umane, mușchii, organele
și sângele. în plus, proteinele sunt și o sursă de energie.

Există cumva alimente care să poată înlocui proteinele?

Nu, proteinele sunt de neînlocuit. Se compun din aminoacizi,
dintre care douăzeci sunt extrem de importanți pentru organismul
uman. Doisprezece dintre ei pot fi produși chiar de către
organismul nostru, ceilalți opt nu. Fiind însă și ei la fel de
necesari pentru noi, aș putea să zic chiar esențiali pentru existența
noastră, suntem nevoiți să-i preluăm din alimente bogate în proteine.

Ce alimente sunt bogate în proteine?

Principial, se face o distincție clară între proteinele vegetale și
proteinele animale. Proteinele animale, evident că se găsesc cu
precădere în came și în toate produsele derivate ale acesteia, în
pește și în preparatele din pește, în lapte și în produsele lactate,
cum ar fi brânzeturile, iaurtul, sana, chefirul, dar și în ouă.
Proteinele de origină vegetală le găsim în cereale și în toate
produsele de panificație, în cartofi, legume, păstăi (linte, mazăre,
fasole soia) și în nuci.
Din punct de vedere al componenței în aminoacizi, proteinele
animale sunt mai valoroase decât cele vegetale. Cu toate acestea,
dacă combinăm proteinele vegetale cu alte alimente care conțin
proteine, putem să ne acoperim necesarul de proteine. De aceea,
îndrăznesc să susțin că ajunge cu prisosință să consumăm doar de
două, trei ori pe săptămână carne! în celelalte zile ale săptămânii,
54
 consumând mâncăruri vegetale și pește, inducem organismului
nostru suficiente proteine. Nu vă fie teamă că, alimentându-vă
astfel, ați lipsi organismul de proteine. Nicidecum. Știați că, în
general, mâncăm de două ori mai multe proteine decât ar fi
indicat?

Câte grame de proteine recomandați dumneavoastră să fie

consumate de către o persoană zilnic?
Societatea Germană pentru Nutriție recomandă un consum de
50-60 de grame de proteine zilnic, sau, altfel calculat, poate mai
exact, consumul a 0,8 grame de proteine per kilocorp, cu
precădere proteine de origină vegetală, chiar și atunci când nu
există probleme de sănătate. Nu trebuie uitat faptul că în carne,
mezeluri și ouă mai sunt conținute și alte materii, ca grăsimi,
colesterol, purine și sare, care nici ele nu sunt cele mai sănătoase.
Iată cum ar trebui să arate un meniu zilnic rațional de consum
de proteine:
- ---- . — —
Aliment Proteine,
în grame
1/4 1 lapte degresat (1,5% grăsime) 8
125 g came de vită (1 porție) SAU 24
150 g pește de marc (1 porție)
32 g proteine
animale
2 felii de pâine integrală (1 OOg) 7
250 g de cartofi, cruzi (1 portic) 5
80 g de păstăi (1 porție) 18
75 g de salată (1 porție) 1
100 g banane (1 banană mică) 1’
250 g mere (2 mere de mărime mijlocie) 1
33 g de proteine vegetale
aproximativ 65 g de proteine

Și, vă rog nu uitați: câte o porție mică de carne de maximum

150 de grame, de două ori pe săptămână este suficient. Tot de
două ori pe săptămână, ar trebui să consumați pește și bine ar fi
ca acesta să fie pește de mare. Peștele oferă nu numai proteină de
calitate superioară, ci și iod și anumite grăsimi foarte importante
pentru organismul dumneavoastră.
55
Alături de hidrații de carbon și de proteine, grăsimile fac și ele
parte dintre alimentele noastre de bază. Ce ne puteți spune despre
ele?
Grăsimile, sau lipidele cum mai sunt ele denumite, sunt o
importantă sursă de energie pentru organism. Ele conțin acizi
grași vitali pentru noi, dar și vitamine solubile în grăsimi. In plus,
ele sunt și purtătoarele substanțelor care ne încântă papi lele
gustative, dovadă că toate alimentele care conțin grăsimi ne'plac
foarte mult. Lipidele funcționează ca un depozit energetic pentru
organism și, în plus, asigură și materialul în care sunt învelite
organele interne, cum ar fi rinichii, ficatul și inima, pentru a fi cât
mai ocrotite în cazul unor loviri.

Ce sunt lipidele de fapt? '

Substanțele hrănitoare din lipide sunt trigliceridele, adică trei
aminoacizi sunt legați între ei printr-o structură formată din
gliccrină. Alte componente sunt vitaminele solubile în grăsimi
(A, D, E și K), substanțe colorante, substanțe aromate și
antioxidanți (substanțe care feresc grăsimile de oxidare, adică de
a râncezi, ca urmare a influenței oxigenului asupra lor), precum și
colesterol și sterine vegetale.

Atenție: Grăsimile sunt eneigie concentrată

Lipidele sunt combustibilul care conține cele mai multe
calorii, respectiv conține de două ori mai multe calorii decât
proteinele și hidrații de carbon. Cei ce doresc să slăbească și
acesta este cazul majorității bolnavilor de diabet de tip 2, diabet
zaharat, trebuie să fie foarte atenți la grăsimi.
Evident că auzind acest lucru, imediat veți spune: „ușor de zis,
dar greu de făcut!“ Toată lumea știe și este conștientă că untul,
margarina, sau uleiul conțin grăsimi. Dar sunt convins că nu v-ați
gândit câtă grăsime există ascunsă în mezeluri, brânzeturi,
ciocolată, nuci, prăjituri, frișcă! Dacă veți reuși să vă conștientizați
aceste grăsimi ascunse și perfide conținute într-o multitudine de
alimente, atunci veți reuși să stăpâniți mult mai bine consumul
dumneavoastră general de lipide.

Ce anume sunt acizii grași?

Grăsimile, lipidele deci, se diferențiază între ele în funcție de
structura acizilor grași. Fiecare acid gras este un conglomerat, un
56
 lanț de atomi de hidrați de carbon, care sunt legați între ei cu
legături simple, sau duble. în funcție de numărul legăturilor
duble, specialiștii împart acizii grași în acizi grași saturați (lipsiți
de legături duble) și acizi grași nesaturați (cu una sau mai multe
legături duble).

Acizii grași saturați

Consumând prea mulți acizi grași nu reușim, de fapt, decât să
ne îngreunăm, să ne îmbâcsim organismul, pentru că ei sunt aceia
care cresc valoarea nivelului grăsimilor și a colesterolului din
sânge și măresc astfel și riscul apariției îmbolnăvirilor cardiovas­
culare.
Acești acizi grași saturați se găsesc mai ales în grăsimile de
origine animală, cum ar fi untul, frișca și smântână, slănina, seul,
dar și ascunse, și cu atât mai periculoase, în produsele din came,
cum ar fi mezelurile, ca și în brânzeturi, sau lapte.
Mă văd însă obligat să vă atrag atenția că și în anumite grăsimi
de origină vegetală, cu precădere în cele solide, se găsesc acizi
grași saturați din belșug. Mă refer acum la grăsimea de cocos, de
palmier, sau la uleiurile vegetale solidificate. Astfel de grăsimi
' sunt folosite de către industria alimentară în cantități apreciabile
'la prepararea diferitelor dulciuri și mâncăruri.

Acizii grași mononesatiirați și cei polinesaturați

Acești acizi nesaturați sunt foarte valoroși pentru organismul
nostru pentru că, spre deosebire de acizii grași saturați, provoacă
o scădere a valorii nivelului colesterolului din sânge!
Un acid gras polinesaturat important este acidul linolic,
indispensabil organismului uman. Acest acid gras polinesaturat
nu poate fi creat de către organismul uman (de aici și desemnarea
lor ca acizi grași esențiali), astfel încât el trebuie indus organismului
i nostru prin intermediul hranei.
Acizii grași nesaturați sunt prezenți mai ales în alimentele de
.* origină vegetală, ca de exemplu în uleiurile vegetale. Uleiul de
măsline și cel de rapiță sunt deosebit de bogate în acizi grași
mononesaturați, în timp ce uleiul de soia, cel de floarea soarelui,
de ciulin și cel din germeni de grâu sunt bogați în acizi grași
polinesaturați.
Există însă și aici o excepție: peștele conține acizii grași
,i polinesaturați omega 3.
57
 Conținutul de acizi grași în diferite produse alimentare
Acizi grași raportați la 100 grame aliment
1 acizi grași ! acizi grași acizi grași
I
1
1 polisaturați în g monosaturați în g saturați în g
Unt 3 21 50
Untură dc porc 11 42 41
Grăsime de cocos 1 7 88
Ulei de măsline 9 72 15
Ulei din germeni dc porumb 51 31 13
Ulei dc floarea soarelui 61 22 12
Ulei din germeni dc grâu Ș 66 15 17
Ulei de in j 69 17 io
Ulei de ciulin !■ 75 11 9
____________________
Acest tabel a fost reprodus după: Societatea Germană pentru Nutriție: „ Societatea
Germană pentru Nutriție informează";
Jnfothek: „ Diete, ce mâncăm și ce bem in cazul tulburărilor metabolice “ / 998.

Ce înseamnă să ne hrănim rațional în ceea ce privește consumul

de colesterol?
>0 alimentație săracă în colesterol este implicit o alimentație
săracă în grăsimi! Știați că, un om normal, consumă
aproximativ 130 de grame pe zi, în timp ce Societatea Germană
pentru Alimentație recomandă un consum de numai 70 până la
80 de grame de grăsimi zilnic? Cum se ajunge la un consum atât
de ridicat de grăsimi pe parcursul unei singure zile? Simplu,
mâncând, cei mai mulți dintre noi, mult prea multe alimente
bogate în grăsimi și mult prea puține alimente bogate în hidrați
de carbon. Ce-ar fi să procedați exact invers?! Adică să
consumați cât mai multe produse de panificație din faini
integrale, legume și salată. Astfel, aproape automat, veți mânca
mai puține bombe de grăsimi ascunse. Nu pierdeți din vedere,
nici o clipă, piramida alimentară!
D> Inlocuiți grăsimile de origină animală cu grăsimi de origină
vegetală, cu uleiuri bogate în acizi grași nesaturați. Folosiți
pentru dressing-urile pe care le faceți pentru salate ulei de
măsline, de floarea soarelui, sau de ciulin. Toate aceste uleiuri
vegetale conțin acizi grași mononesaturați și polinesaturați.
58
 Alimentația săracă în grăsimi, în lipide, nu este importantă
numai pentru cei care deja au valoarea colesterolului, sau cea a
grăsimilor din sânge ridicate. Ea este cea mai bună metodă de
prevenire a creșterii acestor valori.
Iată mai jos un exemplu de consum rațional de grăsimi, pe
parcursul unei zile, pentru un individ adult:
Alimente Grăsimi în grame
2 linguri rase dc unt sau margarină
(aproximativ 20g) 17
2 linguri dc ulei (dc exemplu, dc floarea soarelui,
aproximativ 20g ) 20
1/4 lapte degresat (1,5% grăsime) SĂU
125 g came slabă dc vită SAU
150 g pește marin slab (câte o porție ) 5
î felie dc jambon (aproximativ 30g ) 3
2 felii de cașcaval (dc exemplu, Edamcr,
30% grăsimi s.u., 60g ) 10
55
__________________________________________

Și în plus mai trebuie să vă atrag atenția asupra unui lucru: Un

litru de lapte (3,5% grăsime) conține deja jumătate din porția de
grăsimi de origină animală admisă a fi consumată în decursul
unei zile, respectiv 35 de grame.

Ce anume desemnează conceptul de „...% grăsimi s.u. “pe care-l

găsim înscris pe foarte multe produse alimentare?
Acest concept poate fi tradus astfel: „...% grăsimi în substanță
uscată". Conținutul de grăsimi din substanța uscată, împreună cu
conținutul de apă din, de exemplu, brânză, redau conținutul
absolut în grăsimi din produsul respectiv.

Colesterolul face și el parte din familia grăsimilor?

Colesterolul din alimente este o substanță acompaniatoare a
grăsimilor de origină animală, asemănătoare grăsimii și care nu
este solubilă în apă. Colesterolul este materialul de construcție
pentru pereții celulelor, acidul produs de vezica biliară, hormoni
și vitamina D. Deci, este cât se poate de limpede, din această
simplă înșiruire, numai că această substanță, colesterolul, este
vitală pentru organismul uman! Organismul nostru conține 130
până la 150 de grame de colesterol și această cantitate existentă,
59
 produsă în mare măsură de către ficat, ne este absolut suficientă
pentru o bună funcționare. în concluzie, de fapt, n-am avea
nevoie de nici un aport de colesterol prin hrană.

In care alimente este conținut mult, sau foarte mult colesterol?

Colesterolul nu este conținut decât în alimentele de origină
" animală. Toate produsele realizate numai pe bază de vegetale sunt
practic lipsite de colesterol. Foarte bogat în colesterol este
gălbenușul de ou, dar și organele, cum ar fi ficat, rinichi, inimă,
grăsimile animale, precum și mezelurile grase, brânzeturi le grase.
V-ați gândit vreodată la acest lucru?
Adevărate „bombe de colesterol" sunt mai ales acele alimente
care conțin, în plus, și mulți acizi grași saturați. Deci, dacă veți
mânca alimente sărace în acizi grași saturați, automat veți induce
mai puțin colesterol organismului dumneavoastră? Și, evident,
mâncând multe produse de panificație, legume, cartofi, salate și,
cu măsură, fructe, vă veți hrănr sănătos și vă veți cruța organismul
dc urmările neplăcute ale unui consum nerațional de grăsimi și
colesterol!

60
Vitamine și minerale

Vilaminele-mobilizator al vitalității organismului

Vitaminele, chiar și în cantități minimale, sunt determinante
pentru o bună funcționare a organismului nostru. Indiferent că
este vorba de sânge, ochi, piele, nervi sau țesuturi, toate, dar
absolut toate depind de aceste materii hrănitoare care sunt
vitaminele. Ele sunt catalogate, în funcție de solvent, în vitamine
solubile în grăsimi și vitamine solubile în apă. Vitamine solubile
în grăsimi sunt vitaminele A, D, H și K, iar cele solubile în apă
sunt vitaminele din grupa B, (adică B(, B2, B6, B12, niacină, acid
folic, acid pantotenic, biotin) și vitamina C.
Vitaminele solubile în grăsimi nu pot fi transportate decât de
acestea. De aceea, așa cum am mai spus, este indicat să
consumăm morcovi, de exemplu (care conțin caroten), stropiți cu
câteva picături de ulei vegetal de calitate superioară.

Vitaminele - o scurtă trecere în revistă

Vitamina A și forma primară a vitaminei A: beta-caroten.
Importantă pentru: acuitatea vederii, piele, creștere, metabolism;
Conținută în: unt, margarină, ulei de măsline, ulei de soia,
lapte, brânză, gălbenuș de ou, ficat
,
* hering;
Beta-carotenul este prezent în legume: mai ales în carote,
spanac, varză albă, sfeclă albă, dovleac, tomate, ardei gras,
pătrunjel, caise, migdale, fistic, nuci.
Vitamina Bj ( tiamină )
Importantă pentru: funcționarea corespunzătoare a nervilor,
mușchilor, mușchiului inimii, activității enzimatice;
Conținută în: fulgi de cereale, faină integrală, pâine integrală,
drojdie de bere, fulgi de ovăz, păstăi (cu precădere în fasolea soia),
germeni de cereale (mai ales în cei de grâu), orez nedecorticat,
nuci, tărâțe alimentare, cartofi;
* în ceea ce privește consumul de organe, așa cum este și ficatul, vă recomand să consumați cu
precădere organe care provin de la animale tinere pentru a evita, cât mai mult posibil ingerarea
odată cu aceste alimente a unor metale grele cum ar fi plumbul, cadmiu), cesiul, de obicei
prezente în astfel de alimente. Recomandat este să nu se consume organe decât cel mult de
două ori pe lună! Apoi, mai trebuie tinut seama și de faptul că aceste alimente au un procent
ridicat de colesterol, deci într-o alimentație care urmărește o scădere a nivelului colesterolului,
ele trebuie evitate.
Femeile gravide trebuie să evite consumul de ficat, deoarece există pericolul unei intoxicații
cu vitamina A (NA).
61
 Legume (mai ales în varză, toate tipurile); semințe de pin, fistic,
floarea soarelui; organe, fucus (alge brune marine), scoici, ouă, lapte-
Vitamina B2 (riboflavina)
Importantă pentru: creștere, respirația celulară, metabolism,
structura pielii, păr, unghii;
Conținută în: drojdie de bere, fulgi de drojdie de bere, pastă din
drojdie de bere; lapte, brânză, cereale, produse de panificație din
faină integrală, ouă, legume verzi, cartofi, fructe; organe; carne,
pește marin; nuci, fructe uscate.
Niacina (factor B2)
Important pentru: activarea enzimelor, respirația celulară,
formarea hemoglobinei, metabolismul hidraților de carbon și cel
al proteinelor.
Conținută în: ciuperci
,
* orez nedecorticat, arpacaș, produse de
panificație din faină integrală, drojdie de bere, fulgi din drojdie de
bere, pastă din drojdie de bere; păstăi; nuci; ficat, salam; pește
marin; lapte.

Acidul pantotenic (vitamina B3)

Important pentru: descompunerea finală a proteinelor, a hidra­
ților de carbon și a lipidelor; participă la sinteza hemoglobinei, a
acizilor grași, a colesterolului și ale acidului vezicii biliare;
influențează funcțiile ficatului și a intestinelor (acțiune de dezinto­
xicare, ca, de exemplu, eliminarea reziduurilor medicamentoase);
Conținut în: aproape toate alimentele, cu precădere în pește de
apă dulce, ficat, pește marin, lapte, brânză, păstăi, produse de
panificație din faină integrală; drojdie de bere, fulgi de drojdie de
bere, pastă din drojdie de bere, legume verzi (spanac, urzică,
ștevie, salată), gălbenuș de ou, cartofi.
Vitamina B6 (piridoxina)
Importantă pentru: metabolismul proteinelor, activarea
enzimelor; creșterea embrionului în perioada de graviditate;
creier, inimă, ficat.
Conținută în: drojdie de bere, fulgi de drojdie de bere, pastă
din drojdie de bere; brânză; cereale, produse de panificație din
faină integrală, păstăi; legume cum ar fi cartofii, diversele tipuri
de varză, fasolea verde, cresonul; fructe ca avocado, banane;
nuci; organe, carne, pește marin.
♦ Ciupercile sălbatice trebuie consumate doar cu măsură deoarece și ele au înmagazinat un
procent ridicat de substanțe nocive cum ar fi cadmiu! și cesiu! (NA).

62
 Acidul folic: (BH)
Important pentru: activarea enzimelor, formarea sângelui,
metabolismul celular, formarea de noi celule.
Conținut în: ouă; drojdie de bere, fulgi de drojdie de bere,
pastă din drojdie de bere, cereale și produse de panificație din
faină integrală; păstăi (mai ales fasolea soia); legume verzi, salată
verde, cartofi nuci, germeni de grâu; lapte, brânză, came.
Atenție: acidul folie este deosebit de sensibil la temperaturi
ridicate (folosite normal la gătit) și la condițiile de păstrare
prelungite. Femeile care-și doresc copii trebuie să aibă grijă ca,
încă înainte de sarcina planificată, să consume cantități apreciabile
de acid folie!
Vitamina B12 (cianocobalamina)
Importantă pentru: formarea sângelui, sistemul nervos central,
metabolismul proteinelor;
Conținută în: lapte, produse lactate, varză acră, drojdie de
bere, fulgi de drojdie de bere, pastă din drojdie de bere; cereale,
produse de panificație din faină integrală, germeni de cereale,
alge; pește de apă dulce, pește marin, stridii, organe.
Biotina (vitamina H)
Importantă pentru: creștere, procesul de coagulare, sinteza
acizilor grași, metabolismul hidraților de carbon, al lipidelor și al
proteinelor, pentru flora intestinală.
Conținută în: gălbenuș de ou, fulgi de ovăz, fasole soia, nuci,
semințe, conopidă, ciuperci șampinion; ficat; drojdie de bere, fulgi
de drojdie de bere, pastă din drojdie de bere; lapte, gălbenuș de ou.

Vitamina C (acidul ascorbic)

Importantă pentru: creșterea și dezvoltarea țesuturilor și a
oaselor, formarea colagenului, pentru sistemul imunitar,
metabolismul celular, formarea sângelui; contribuie la o
gospodărire mai bună a fierului în organism, este o pavăză
împotriva formării de nitrozamine, in procesul antioxidant.
Conținută în: fructe (citrice, kiwi, coacăze negre, măceș,
căpșuni, agrișe); legume (ardei gras, cartofi, diversele tipuri de
varză, salata), verdețuri.
Vitamina D (calciferolul)
Importantă pentru: formarea și dezvoltarea oaselor și a
cartilagiilor, metabolismul calciului și al fosforului.
63
 Conținută in: margarina, unt, smântână, lapte, brânză; ciuperc
*
de pădure, gălbenuș de ou; pește marin, came, ficat, ulei de peștei
în legumele verzi; germeni de cereale, semințe, nuci, drojdie; în
uleiurile vegetale (sub forma provitaminei crgostcrină).
Vitamina E (tocoferolul)
Importantă pentru: metabolismul celular, gospodărirea
oxigenului, antioxidant, formează substanțe proiectoare față dc
noxe, ferește alte vitamine, substanțe și componente celulare de
degradare și descompunere.
Conținută f/r uleiul din germeni de porumb, în cel de floarea
soarelui, ciulin și soia; nuci și semințe (mai ales în semințele de
floarea soarelui), fasole soia și produse pe bază de soia, legume
verzi (spanac, ștevie, urzici), anason, tătăneasă, mazăre, varză
albă, tomate; avocado; produse pe bază de cereale, germeni de
grâu; carne, pește de mare, organe; gălbenuș de ou.

Vitamina K (filochinona)
Importantă pentru: în procesul de coagulare, respirație șî
desfășurarea oxidației biologice;
Conținută in: legume verzi (spanac, ștevie, urzici), broccoli,
diversele tipuri de varză, tomate, alge, fasole soia, uleiuri
vegetale (de soia, răpită); ficat, pește marin.

Vitaminele sunt substanțe sensibile?

Da. Multe vitamine sunt sensibile nu numai la oxigenul din
atmosferă, dar și extrem de sensibile față de căldură, lumină
și/sau apă. De exemplu, vitamina C este distrusă de aer și de
căldură; vitaminele A, și B6 se descompun sub influența
căldurii; acidul folie este sensibil la lumină, căldură și, pe
deasupra, mai este și solubil în apă.
Verdețurile și legumele păstrate la temperatura camerei se
veștejesc extrem de repede și-și pierd astfel o bună parte din
conținutul lor nutritiv valoros. Din acest motiv, se insistă foarte
mult asupra felului, condițiilor în care trebuie păstrate aceste
alimente și, evident, ținându-se seama tot de aceste caracteristice
ale lor se indică cea mai potrivită modalitate de consumare și
preparare a lor.
Și nu uitați: salata și legumele se spală sub jet de apă înainte
de a le prepara și nu se lasă să stea în apă pentru a se curăța.

64
Substanțele minerale și oligoelemente, care este diferența dintre ele
și care rolul lor?
Fără substanțe minerale omul ar fi incapabil să trăiască. Oasele
noastre ar fi moi, sângele incolor și nu ar fi capabil să transporte
oxigenul. Pentru formarea sistemului osos organismul uman are
nevoie de însemnate cantități de calciu, magneziu, fosfor și sulf.
Deoarece sodiul și potasiu! sunt necesare fiecărei celule, este
evident că aceste două minerale se găsesc din abundență în
organismul nostru. Celelalte substanțe minerale, cum ar fi fierul,
fluorul, zincul, cuprul și iodul apar în cantități mult mai mici și
atunci când ne referim la ele le numim oligoelemente.

Prezentare generală a substanțelor minerale și a oligoelementelor

Calciul
Important pentru: formarea și dezvoltarea sistemului osos, a
dinților, protector împotriva osteoporozei, favorizează coa­
gularea, sistemul nervos, membranele celulare și pentru enzime.
Conținut în: lapte, iaurt, brânză, brânză de vaci, pește, gălbenuș
de ou, legume, nuci, semințe, păstăi, cereale, produse din cereale,
cum ar fi fulgii de ovăz, sau în fasolea de soia, precum și în tofu
produs din fasolea soia.
Potasiul
•j Important pentru: asigurarea elasticității țesuturilor, schimbul
de lichide din țesuturi, activarea enzimelor, transmiterea
stimulilor, funcția mușchiului inimii, păstrarea echilibrului între
acizi și baze.
Conținut în: cartofi, legume, fructe (de exemplu caise,
avocado, banane, piersici și fructe uscate); came, lapte, brânză,
cafea. O alimentație echilibrată poate asigura necesarul de
potasiu al organismului.
Sodiul
Important pentru: menținerea elasticității țesuturilor, reglarea
cantității de apă din țesuturi, pentru buna funcționare a nervilor și
a mușchilor; împreună cu clorul formează sarea de bucătărie.
Conținut în: în cantitate suficientă în toate alimentele încă din
structura lor. Consumul a 5 grame de sodiu zilnic este absolut
suficient. Mai puțin și mai bine. O simplă scădere a cantității de
sare consumate zilnic poate reduce semnificativ neplăcerile
provocate de o tensiune arterială mare.
65
 Magneziul
Important pentru: sistemul osos, metabolism, țesuturi, enzime,
sistemul nervos.
Conținut în: mai ales în nuci, semințe, drojdie de bere, cacao,
legume (mai ales în spanac, ștevie, urzici), cartofi; fructe (banane
și fructe uscate), păstăi (cu precădere în fasolea soia), cereale și
în toate produsele de panificație care au la bază faină integrală,
germeni de grâu, alge, carne și în unele ape minerale.

Fosforul
Important pentru: sistemul osos, mușchi, nervi, enzime,
echilibrul între acizi și baze, eliberarea și folosirea energiei.
Conținut în: carne, pește, lapte, brânză, drojdie de bere, fulgi
de drojdie, pastă din drojdie de bere; ou, cereale, produse de
panificație având la bază faină integrală, bace, fructe, castane
comestibile, legume, păstăi (mai ales în fasolea soia), semințe și
nuci.

Fierul
Important pentru: formarea sângelui, element constructiv al
hemoglobinei, transportul de oxigen și de enzime.
Conținut în: ouă, cereale și în toate produsele de panificație
care folosesc faină integrală (pâinea integrală, fulgii de ovăz),
,
*
quinoa mei; came, ficat, legume (ca de exemplu în anghinare,
urzică, salată verde, anason, ghimber, pătrunjel, frunze de
păpădie, iarbă grasă), fructe, păstăi (mai ales în fasolea soia),
ciuperci de pădure, alge, nuci și semințe (cu precădere în nuci,
susan, fistic, pin, floarea soarelui).

Fluorul
Important pentru: dinți și smalțul dentar.
Conținut în: pește marin, nuci, ceai negru, ape minerale cu
conținut de fluor.

Iodul
Important pentru: producerea hormonilor tiroidieni, a
schimbului de energie.
Conținut în: pește marin, scoici, alge, ouă, lapte, organe, sare de
masă iodată, apă de mare, năsturel, diverse tipuri de varză, spanac,
salată verde, anghinare, tomate, usturoi, bace.
* quinoa (Sp ), plantă din America de sud, de la care se consumă semințele (gătite ca orezul) și
frunzele (gătite ca spanacul) - (NT)

66
 Atenție: există zone întinse în care se simte o lipsă acuta de iod
și, ca urmare, la locuitori se manifestă măriri ale tiroidei și alte
asemenea tulburări. în afară de peștele marin, nici un alt aliment
nu ne oferă cantitatea de iod de care avem nevoie!

Seleniul
Important pentru: are acțiune antioxidantă (împreună cu
vitamina E), substanță de apărare împotriva noxelor, în formarea
enzimelor.
Conținut în: nuci, păstăi, cereale, lapte, brânză de vaci, drojdie
de bere, fulgi din drojdie de bere, pastă din drojdie de bere;
ciuperci de pădure, broccoli, ceapă, usturoi; ficat, pește marin,
crustacee, carne.

Zincul
Important pentru: activitatea enzimelor, depozitarea insulinei,
sistemul imunitar, cicatrizare
Conținut în: lapte, drojdie de bere, fulgi de drojdie de bere, pastă
din drojdie de bere, germeni de grâu, susan, migdale, nuci,
semințe de dovleac; ciuperci de pădure, rădăcinoase, varză,
portocale, piersici; came, ficat, crustacee, hering.

O alimentație variată, diversificată ne asigură tot necesarul de

substanțe minerale și de oligoelemente?
Fără îndoială. O alimentație bogată în substanțe nutritive aco­
peră în întregime nevoile noastre în ceea ce privește substanțele
minerale și oligoelementcle. Foarte importantă este varietatea.
Alegeți cât mai des alte și alte alimente, încercați noi combinații,
sau îmbogățiți-vă mâncarea preferată cu noi adaosuri sau cu noi
garnituri, cu câte o salată deosebită sau cu un desert cât mai
sănătos.

Ce se înțelege prin substanțe vegetale secundare?

Sunt substanțe conținute în plante care însă nu au nici o
valoare nutritivă. Ele fac parte, alături de materiile de balast și de
fermenții lactici (a căror importanță pentru sănătatea umană mai
este încă studiată) din așa numitele substanțe bioactive.
Substanțele vegetale secundare se împart, după compoziția lor
chimică, în mai multe grupe (de exemplu carotenoide, fitosterine,
flavonoide). Aceste substanțe au un rol activ în favorizarea stării
noastre de sănătate. Ne pot apăra de îmbolnăviri de cancer, de
67
 îmbolnăviri ale sistemului cardiovascular și ne pot apăra de
anumite infecții. Tot ele pot avea o influență pozitivă asupra
valorilor lipidelor, asupra nivelului glicemiei și pot contribui la
fortificarea sistemului itnunitar.

In care alimente anume se găsesc aceste substanțe vegetale

secundare?
Evident că în toate alimentele de origină vegetală cum ar fi
fructele, legumele, cartofii, păstăile, cerealele, nucile, semințele,
iar dintre alimentele prelucrate, în toate produsele de panificație
care au la bază faină integrală, în ceaiul negru, și în multe altele.

înțeleg că substanțele vegetale secundare ne apără de radicalii

liberi. Ce sunt acești radicali liberi?
Aceștia sunt molecule de oxigen pline de energie și de
agresivitate care apar în urma proceselor normale metabolice din
natură și care ajung în organismul nostru fie pe calea căilor
respiratorii (fumat, poluare) fie apar în procesul de ardere al
materiilor nutritive de către organism. în orice celulă vie care este
expusă razelor ultraviolete și în care au loc reacții ale oxigenului
se pot forma oxidanți ( adică substanțe care pot oxida alte
substanțe) care apoi formează radicali. Așa numiții radicali liberi
sunt deosebit de agresivi pentru că lor le lipsește un electron și
încearcă cu disperare să și-l obțină pentru a deveni compleți.
Urmărindu-și acest scop sunt în stare să atace orice le iese în cale
și distrug astfel importante structuri celulare, slăbesc sistemul
imunitar și deteriorează zestrea genetică a celulei.
în cazul celor suferinzi de diabet de tip 2, de diabet zaharat, se
formează mai mulți radicali liberi, care pot fi corelați cu
apariția de îmbolnăviri ale vaselor sangvine. îmbolnăvirile
vaselor sangvine sunt de două până la șase ori mai frecvente la
diabetici decât la nediabetici. Tocmai de aceea, se recomandă o
alimentație cât mai bogată în antioxidanți.

Care este rolul jucat de către antioxidanți?

Organismul uman este capabil să se apere, cu ajutorul
anumitor mecanisme de protecție și cu ajutorul enzimelor, de
efectele negative ale radicalilor liberi.
Consumând alimente bogate în antioxidanți, îi dăm și noi
organismului o mână de ajutor în această bătălie. Astfel de
antioxidanți sunt vitamina E, beta-carotenul, vitamina C, precum

68
 și flavonoidcle (din care fac parte substanțele colorante, taninurile,
substanțele amare și cele iuți). Toate aceste substanțe antioxidante
se găsesc în fructele proaspete (dc exemplu în struguri și afine),
în legume (varză verde, broccoli, ardei gras, ceapă, usturoi și
multe altele), în produse de panificație, păstăi, precum și în nuci,
semințe, condimente, vin, ceai negru și verde. Iată un argument în
plus, menit să vă convingă să consumați cât mai des legume și
produse cerealiere!

Ce ne puteți spune despre alimentele care fermentează?

Alimentele care fermentează, așa cum sunt produsele lactate
ca iaurtul, kefirul sau laptele bătut, conțin fermenți tactici care au
o influență pozitivă asupra florei intestinale, normalizează un
nivel prea mare al colesterolului, întăresc sistemul imunitar și
constituie un mijloc dc apărare împotriva apariției cancerului.
V-aș recomanda cu căldură să prevedeți în meniurile
dumneavoastră zilnice astfel de produse lactate, ca și legume care
conțin astfel dc fermenți cum ar fi, de exemplu, varza murată
crudă.

69
Importanța apei

Cum se explică importanța deosebită pe care o are apa în

alimentație?
Noi, oamenii, putem să rezistăm postind chiar săptămâni
întregi, dar nu putem supraviețui fără apă, fără lichide decât
câteva zile. Iată și motivul: aproximativ 60 la sută din masa totală
a organismului uman îl reprezintă apa și toate procesele vitale
care se produc în corpul nostru se bazează pe acest element. Apa
este aceea care asigură curgerea sângelui, a limfei, a sucurilor
gastrice și a celorlaltor lichide corporale, astfel făcând posibilă
ajungerea substanțelor hrănitoare la diversele celule. în același
timp, tot apa este aceea care preia deșeurile rezultate de pe urma
arderii substanțelor nutritive (de exemplu reziduurile medica­
mentoase) și le. elimină prin rinichi.
în condiții de căldură excesivă, sau atunci când efectuează
munci fizice grele majoritatea oamenilor transpiră, transpirația se
evaporă, căldura este consumată, pielea se răcește și astfel apa
conținută în organismul reușește să regleze temperatura corpului
nostru.
Chiar și plămânii au nevoie de apă pentru a putea funcționa
bine.

Ce cantitate de apă, de lichid apreciați dumneavoastră ca este

indicat să consumăm zilnic?
Pentru a reechilibra pierderile de apă de pe parcursul a 24 de
ore trebuie să consumăm un litru și jumătate de lichide.
Aproximativ un litru de lichid preluăm prin consumul zilnic de
fructe, legume sau sosuri, așa că mai trebuie să bem încă un litru
jumătate de lichid, sub diferite forme. Dar, atenție, în zilele
caniculare, în cazul în care organismul este supus unui efort fizic
susținut, în urma unei ședințe de saună, ca și în cazul în care
prezentați stări febrile, din varii motive, cantitatea de lichid
ingerată pe parcursul unei zile trebuie să fie mai mare.
Odată cu înaintarea în vârstă, se petrece un fenomen deosebit
și anume senzația de sete scade simțitor și ne este din ce în ce mai
greu să consumăm cantitatea de lichid zilnică absolut necesară
unei bune funcționări a organismului nostru. Știind acest lucru.

70
 conștientizându-1, este de datoria noastră să avem grijă să
consumăm totuși cantitatea de lichid necesară unei bune
funcționări a organismului nostru, chiar dacă nu simțim senzația
de sete.

Este adevărat că în alimentele pe care le consumăm curent este

conținută o mare cantitate de apă?
Da, în unele dintre ele sigur că da. Fructele și legumele precum
și laptele, iaurtul și kefirul conțin o cantitate însemnată de lichid.
Și, evident că și sosurile, supele și mâncărurile gătite conțin multă
apă.

Ce lichide recomandați dumneavoastră să fie consumate cu

predilecție?
Apa obișnuită și apa minerală sting cel mai bine setea. Și
sucurile neîndulcite din fructe, sau ceaiurile neîndulcite din
plante sunt foarte indicate. Băuturile de tipul limonăzilor, coca-
cola, sau nectaruri, în schimb, conțin mult prea mult zahăr
(aproximativ 100 de grame la litru), puține vitamine și aproape
deloc substanțe minerale.
Sucurile din fructe care conțin vitamine și substanțe minerale,
conțin însă și zahăr și de aceea v-aș recomanda să le diluați cu
apă.
Cafeaua și ceaiul au avantajul de a nu conține calorii, dar și
dezavantajul de a conține substanțe excitante, cum ar fi cofeina și
teobromina și de aceea trebuie consumate cu măsură.

Care sunt băuturile care au o influență asupra valorii nivelului

glicemiei?
Apa minerală, cafeaua neîndulcită (și surogatul) și ceaiul nu
influențează în nici un fel valoarea glicemiei. Același lucru este
valabil și pentru limonăzile și băuturile tip coca cola gândite
special pentru consumul diabeticilor.
Situația se schimbă însă atunci când ne referim la sucuri de
legume, băuturile răcoritoare preparate din apă, suc de fructe și
îndulcitor, la berea fără alcool, la lapte și la produsele lactate.
Toate, dar absolut toate aceste lichide cresc valoarea glicemiei!
Ele pot fi consumate numai pentru a combate o stare hipo-
glicemică!

71
 Următoarele băuturi alcoolice determină o creștere a valorii
glicemiei:
D> berea, de exemplu, de tipul Pils, Export, berea din grâu, sau
berea light
[> vinurile care au mai mult de 9 grame zahăr rezidual per litru,
de tipul vin de Porto, Sheny
[> toate tipurile de șampanie, indiferent dacă sunt seci, sau
demiseci
[> palincă, cea de mere, de exemplu
1> lichioruri (conțin între 200 și 300 de grame de zahăr per litru)

Deci, concluzionând, trebuie să reținem că alcoolul determină

o creștere a valorii glicemiei! Acest lucru se explică prin faptul
că alcoolul împiedică producerea de zahăr din ficat. Acest proces
se declanșează mai ales atunci când stomacul ne este gol. De
aceea este indicat ca totdeauna, înainte de a bea (cu măsură) puțin
alcool, să se mănânce ceva. Atunci când beți băuturi alcoolice
care conțin hidrați de carbon, influența asupra valorii glicemiei
este foarte greu de prevăzut. S-ar putea ca pentru începui să se
producă o creștere a glicemiei, pentru ca apoi, datorită alcoolului,
să se ajungă la o hipoglicemie.

' .. r)(

72
Verdețuri
T si
♦ mirodenii

Cum aș putea ca în fiecare zi să pot oferi familiei mele la

masă mâncăruri apetisante, cu un miros atrăgător, dar în același
timp și hrănitoare și echilibrate?
Prima condiție pe care trebuie să o respectați pentru a putea
oferi familiei dumneavoastră o masă cu toate caracteristicile pe
care le-ați enumerat este aceea de a avea grijă ca atunci când vă
faceți cumpărăturile să alegeți numai alimente proaspete, bine
păstrate și, dacă se poate, netratate chimic. Apoi, când treceți la
prepararea lor, alegeți, cât mai des posibil, acele metode de
pregătire care păstrează cele mai multe substanțe nutritive, iar
pentru condimentare și prezentare folosiți cât mai mult mirodenii
și verdețuri proaspete.
Atunci când pregătiți un fel de mâncare, gândiți-vă totdeauna
și la culorile pe care aceasta le va conține. O salată de roșii în care
adăugați câteva fâșii de ardei gras galben, puțin mărar și pătrunjel
alături de câteva felioare subțiri dintr-un cățel de usturoi și câteva
rondele de ceapă nu va putea lăsa nici „un ochi“ și nici „un nas“
indiferente, ca să nu mai vorbim cât de sănătoasă este o astfel de
mâncare!

De sunt considerate verdețurile și mirodeniile

atât de importante?
în primul rând, pentru că ele sunt acelea care stimulează
secreția salivară și, astfel, și pofta de mâncare.
Aduceți-vă aminte de expresia: „îmi lasă gura apă“, nu?
Cantitatea crescută de salivă susține digestia și buna absorbție a
alimentelor. Atât verdețurile, cât și mirodeniile sunt folosite din
cele mai vechi timpuri de către medicina populară pentru
ameliorarea unor disfuncții, sau pentru activarea unor funcții. Și
trebuie să admitem că acest demers a fost și este de cele mai
multe ori încununat de succes.
Ce efecte pot avea substanțele conținute în aceste verdețuri și
mirodenii vom afla imediat, iar dumneavoastră veți avea
posibilitatea de a vă alege dintre ele favoriții!
73
 I
Verdețurile
Parfumul și aroma deosebită ale multor verdețuri provin din
uleiurile eterice, din substanțele vegetale secundare, din anumite
vitamine și minerale conținute de către verdețuri.
Aroma tipică de cimbrișor, busuioc, măghiran și usturoi poate,
de exemplu să vă declanșeze în memorie amintirile unui concediu
petrecut într-o țară mediteraneană și astfel va declanșa o stare de
relaxare, pe care organismul dumneavoastră o va resimți ca o
binefacere. Istoria mirodeniilor și a verdețurilor este străveche,
iar rolul pe care l-au jucat în decursul secolelor în medicina
tradițională, naturistă a fost și este remarcabil.
Există, evident nu fără un temei adânc, în înțelepciunea
populară conceptul că „împotriva fiecărui rău există un leac". Și
în cele mai multe cazuri chiar așa și este.
în ceea ce privește alimentația noastră, verdețurile sunt niște
adaosuri, nu constituie alimente de bază și datorită cantităților și
a felului în care sunt întrebuințate nu au asupra organismului
nostru efectele pe care le au atunci când sunt folosite ca leacuri,
medicamente. în orice caz, este folositor pentru noi toți să le
cunoaștem calitățile substanțelor lor active pentru a putea
beneficia de ele. în zilele noastre, oferta de verdețuri este de-a
dreptul impresionantă, începând cu cele pe care le găsim în mod
obișnuit și în cantități mari în piețe și până la cele pe care le
putem cultiva chiar în balcoane, sau procura din magazine
specializate.
As atrage în continuare atenția asupra câtorva lucruri de care
este bine să se țină seama atunci când folosim verdețurile și
anume:

Mic îndreptar :
O cu cât sunt mai proaspete verdețurile, cu atât este mai bine.
O verdețurile se vor spăla cu apă rece și se vor șterge cu hârtie de bucătărie.
> verdețurile pot înlocui foarte bine sarea de masă.
C> pentru a păstra substanțele active conținute în verdețuri, este indicat ca ele să fie
adăugate, tăiate mărunt, numai după ce mâncarea este gata.
O verdețurile proaspete pot fi foarte bine congelate sau conservate în ulei sau oțet.
t> verdețurile Uscate și mărunțite pot fi folosite atunci când facem grătar, sau când
afumăm carne, șuncă sau cârnați, presărându-le pe cărbuni.

74
 Mirodeniile
De dragul mirodeniilor s-au dus în antichitate războaie și, cu
toate acestea, multă vreme doar cei bogați au putut să și le
permită. în zilele noastre ni le putem toți permite doar cheltuind
câțiva bănuți în plus.
Menirea de bază a mirodeniilor este aceea de a conferi
mâncărurilor arome extrem de plăcute și de atractive, facându-le
astfel și mai apetisante, dar, în același timp, prin aportul lor de
substanțe active contribuie la menținerea stării noastre de sănătate
sau, în unele cazuri chiar la reechilibrarea funcțiilor organismului
nostru.
De exemplu: anasonul, anasonul dulce, chimionul sunt
adjuvanți de bază în combaterea balonărilor și a crampelor
intestinale; piperul și cuișoarele au o acțiune antibacteriană;
ghimbirul combate răul de automobil, vapor, sau avion, având și
o acțiune de combatere a tulburărilor stomacale și tot ghimbirului
i se atribuie si proprietăți de prevenire a apariției cancerului.

Mic îndreptar:
[> mirodeniile se vor păstra întotdeauna în recipiente închise la culoare și caic
pot fi și închise ermetic, pentru a Ic proteja astfel de influența directă a
aerului și a luminii, care ar putea să distrugă substanțele aromatice con­
ținute.
> mirodeniile sub formă de boabe sau semințe vor fi măcinate, râșnite, doar cu
puțin timp înainte de introducerea lor în mâncare, pentru ca aroma și gustul
să li se păstreze cât mai intense.
[> folosind mirodenii, puteți renunța la o marc parte din cantitatea de sare
folosită de obicei pentru a face mâncarea gustoasă.
D> totuși, nu folosiți cantități mari de mirodenii, pentru că multe dintre ele au
arome puternice, care ar putea anihila gustul specific al mâncării pe care
tocmai ați pregătit-o.

Și ce ne puteți spune despre sare?

Recomandarea mea este de a consuma, în general, toată lumea,
nu doar cei care acuză diferite maladii, cât mai puțină sare
posibilă și bine ar fi ca puținul acela să fie sare iodată. Noi,
europenii, consumăm aproximativ 10-15 grame de sare pe zi.
Este enorm! 5-6 grame zilnic este arhisuficient. Ca să vă
dovedesc încă o dată că afirmațiile mele se bazează pe date certe,
haideți să analizăm doar consumul nostru de sare de la micul
dejun:
75
 2 felii de pâine integrală (1 felie cca 50g) = 1,0 g sare
1 felie de jambon (aproximativ 50g) = 2,5 g sare
l felie de brânză (aproximativ 30g) = 0,5 g sare
1 ou de găină fiert și sărat______ _________ = 1,0 g sare
= 5,0 g sare
Și nu trebuie să pierdeți din vedere că peste zi mai consumați
încă alte diferite alimente care aproape toate conțin sare.
Indiferent dacă mâncați câmați, cașcaval, came sau conserve de
came, conserve de pește, pateuri, saleuri, alune sărate, legume din
. conserve, chiar și apă minerală cu un conținut ridicat de sodiu
(sarea de bucătărie este din punct de vedere chimic clorură de
sodiu), toate conțin sare și deci consumul dumneavoastră de sare
admis zilnic este cu mult depășit.

Deci dumneavoastră considerați că un consum mare de sare zilnic

dăunează sănătății?
Da, categoric. Un aport exagerat de sare duce, sigur, și în
funcție de predispoziții, la o creștere a tensiunii arteriale, la o
retenție a apei în organism, deci la hipertensiune și edeme. De
aceea, la anumite îmbolnăviri ale rinichilor, ficatului și pielii,
medicii recomandă o dietă săracă în sare. Consumând mai multe
alimente vegetale proaspete și mai puține alimente de origină
animală (cum ar fi diversele tipuri de câmați, brânzeturi și
conserve) ajungeți aproape automat să scădeți consumul
dumneavoastră de sare. Acest sfat nu-1 adresez doar celor care
suferă deja de una din afecțiunile mai sus menționate, ci este chiar
un sfat prietenesc pe care-1 dau tuturor acelora care doresc să-și
păstreze sănătatea, ținând puțin seama și de ceea ce mănâncă.

Din ce moment devine consumul de alcool periculos?

Un bărbat sănătos care consumă regulat zilnic 40 până la 60 de
grame de alcool pur își pune serios viața în joc. Această cantitate
de alcool se regăsește în două, sau trei sticle de bere, sau în două
până la trei pahare de vin. O femeie sănătoasă nu are voie să
consume mai mult de 20 de grame de alcool, ceea ce reprezintă
un pahar de bere, sau un pahar de vin. Multi dintre noi consideră
această cantitate de alcool băută zilnic ca ceva absolut normal
fără să se gândească și numai o clipă la răul pe care și-1 fac
sănătății! Consumul curent, regulat, de alcool dăunează în primul
rând ficatului, deoarece în ficat este prelucrat în principal
alcoolul.
76
 Dar nici celelalte organe nu rămân nevătămate în urma unui
consum de alcool fără măsură și mai ales constant. Este cazul
pancreasului, a stomacului, a mușchiului inimii, a sistemului
nervos și a sistemului imunitar, a glandelor cu secreție internă și
a celulelor care produc sângele. Și în plus alcoolul cu cele 7,2
kilocalori, respectiv 30 kilojoule per gram dă aproape tot atâta
energie ca și grăsimile (9,3 kcal/38 kJ)l
Diabeticii supraponderali trebuie, și din acest motiv, să
consume alcool cu mare grijă și economie.

Cafeaua și ceaiul sunt și ele socotite alimente „ de plăcere “?

Da, în primul rând datorită substanțelor excitante pe care le
conțin. Pentru acoperirea consumului de lichide nu sunt
recomandate, pentru că ambele au și efect diuretic și deci elimină
din organism mult lichid, iar privit din punctul de vedere al hranei
induse organismului, fiind lipsite de calorii, putem renunța foarte
bine la ele. iar datorită substanțelor pe care le conțin fac și ele
parte din alimentele așa numite „de plăcere".
Pe de altă parte, trebuie să recunoaștem că 2-3 cești de cafea
filtru sau de ceai negru pot fi consumate zilnic fără ca sănătatea
noastră să aibă de suferit.

77
Greutatea corporală cu care ne simțim bine

]
Ce este de fapt o calorie?
Caloriile alimentare reprezintă energia conținută în alimente.
Pentru această energie există diferite unități de măsură. O
kilocalorie (prescurtat, kcal) este cantitatea de energie necesară
pentru a încălzi 1 litru de apă cu 1 grad. Denumirea are la bază
denumirea latină pentru căldură și anume cuvântul „calor“.
începând cu anul 1987 a fost oficializată prin reglementări
internaționale și unitatea kilojoul (prescurtat kJ), denumită astfel
după fizicianul englez J. P. Joule. Și kilojoul este tot o unitate de
măsură pentru energie și corespunde puterii necesar pentru a
ridica într-o secundă un kilogram la înălțimea de un metru.
O kilocalorie (kcal) corespunde aproximativ cu patru kilojoul
(4,185kJ); un kilojoul (IkJ) corespunde aproximativ unei pătrimi
de kilocalorie (0,239 kcal).

Câtă energie este conținută în diferitele alimente nutritive?

Iată câteva exemple:
Ig proteină = aproximativ 4 kcal (17 kJ)
1 g hidrați de carbon = aproximativ 4 kcal (17 kJ)
Ig lipide = aproximativ 9 kcal (37 kJ)
Ig alcool = aproximativ 7 kcal (29 kJ)
Ig înlocuitor de zahăr = aproximativ 2,5 kcal (10 kJ)

De câtă energie are nevoie un om?

Necesarul de energie al unui om este extrem de individual și
depinde dc vârstă, greutate, înălțime, metabolism, caracterul
activității desfășurate, felul petrecerii timpului liber, condițiile
climaterice în care trăiește.
Cantitatea de energie necesară unui om se compune din
cantitatea de energie de bază și din cantitatea de energie
necesară în condiții de activitate.
Cantitatea de energie de bază este acea cantitate de energie
necesară menținerii tuturor funcțiilor vitale (respirația, temperatura
corpului, activitatea inimii, circuitul sangvin, metabolismul) timp
de 24 de ore, în condiție de total repaos a unui individ aflat
într-un mediu ambient în care temperatura înconjurătoare nu se
modifică.
78
 Cantitatea de energie necesară în condiții de activitate
depinde de caracterul și intensitatea activității, desemnează deci
acea cantitate de energie care este consumată pe parcursul
desfășurării activității profesionale, a petrecerii timpului liber, sau
atunci când se practică un sport.
Atunci când mâncați mai mult, deci atunci când aportul de
energie este mai mare decât energia pe care o consumăm trăind și
activând, atunci această energie în plus este stocată de către
organismul nostim sub formă de grăsimi și, logic, ne îngrășăm.

Cum pot să aflu care este greutatea mea. ideală pentru a nu-mi
periclita starea de sănătate?
Evident că acest lucru nu poate fi spus cu o exactitate foarte
mare până la ultimul kilogram sau gram, pentru că și în ceea ce
privește greutatea există influența deosebirilor individuale. Din
ce în ce mai mult, în ultimul timp, își face simțită prezenta
conceptul de greutate nu ideală medical, ci greutatea cu care un
individ se simte bine. Doar atunci când datorită unei greutăți prea
mari, sau prea mici, sănătatea individului este periclitată, doar
atunci trebuie intervenit hotărât fie pentru a crește, fie pentru a
scădea greutatea respectivă. Există totuși niște valori, puncte de
reper, cu ajutorul cărora poate fi calculată greutatea „normală,
firească11 pe care trebuie să o aibă un individ. Iată două metode de
a determina această greutate:

Prima metodă
Conform așa numitei formule Broca greutatea normală poate
fi calculată scăzând din valoarea înălțimii în centimetri 100.
De exemplu: O femeie cu o înălțime de 170 de centimetri
trebuie să aibă o greutate normală de 170 - 100 = 70 de kilo­
grame. Dar, mai importantă decât greutatea ideală este cea cu care
un individ se simte bine și aceasta este, de obicei cu zece procente
sub sau peste cea ideală.

A doua metodă
O metodă mult mai exactă de determinare a greutății este
metoda denumită Body-Mass-Index (BMI) și se calculează
astfel:
Greutatea corporală în kg
= BMI
înălțimea în m x m

79
 De exemplu: o femeie cu o înălțime de 1,70 metri arc o
greutate de 65 de kilograme. BMI-ul se calculează astfel:

------ «____ _ _65_ =

1,70 x 1,70 2,89 ’

Uitându-vă pe grafic, puteți constata că această femeie cu

greutatea pe care o are se încadrează în limitele unei greutăți
normal admise, greutate care la femei este, în general, atinsă între
19 și 25 de ani, iar la bărbați între 20 și 25 de ani.
Tot legat de BM1 există și tabele în care sunt trecute și
creșterile în greutate admise odată cu înaintarea în vârstă.

lată o clasificare a greutății

corporale conform indicelui BMI:
Subponderal sub 185
Greutate normală 18,5-25
Supraponderal 25-30
Adipos 30-40
Foarte adipos peste 40

80
 Importanța repartizării grăsimii
Pe lângă greutatea corporală în sine este foarte important cum
anume, în ce zone ale corpului, sunt repartizate kilogramele în
plus. Acest lucru poate fi stabilit cu ajutorul raportului dintre talie
și șold denumit și „Waist-to-Hip-Ratio“. Această metodă relevă
clar că acei indivizi care au un depozit însemnat pe abdomen
(tipul denumit și „măr“, cu precădere bărbații), riscă în mult mai
mare măsură să sufere îmbolnăviri ale circuitul sangvin, decât
persoanele a căror depozite de grăsime sunt repartizate pe șolduri
și pe coapse (tipul „pară“, cu precădere femeile).

Iată cum puteți calcula valoarea „Waist-to-Hip-Ratio“:

Circumferința taliei în cm
= „Waist-to-Hip-Ratio“
Circumferința șoldului în cm
De exemplu: O femeie are o circumferință a taliei de 80 de
centimetri și o circumferință a șoldului de 110 centimetri:

Extrem de expuși la îmbolnăviri ale sistemului cardiovascular

sunt bărbații a căror valoare „Waist-to-Hip-Ratio“ este peste 1 și
femeile cu peste 0,8. Deci femeia din exemplul nostru este tocmai
la limită.

Recomandare: Ținându-se seama de realitatea că circumferința

șoldului prezintă o mare variabilitate la diferitele grupuri etnice,
în ultimul timp s-a luat decizia de a se face referire numai la
circumferința taliei și s-a stabilit că femeile nu trebuie să
depășească 90 cm, iar bărbații 100 cm.
 RECOMANDĂRI DE ALIMENTAȚIE
3•"
Astfel veți reuși să vă țineți diabetul de^ tip 2, \
diabetul zaharat, în șah

întrebări adresate nutritionistei

>1

Să'presupunem că un bolnav de diabet de tip 2, deci de diabet

zaharat, este și supraponderal. Din capitolul precedent am aflat
că, în prezent, un diabetic nu mai trebuie să-și calculeze cantitatea
de alimente consumată zilnic după „unități de pâine", sau după
„unități de hidrați de carbon". Cum va trebui el să procedeze pentru
ca, în primul rând să respecte indicațiile alimentare legate direct
de diabetul său zaharat, iar în al doilea rând să poată și să-și
calculeze un regim alimentar care să-l ajute să scadă în greutate?
Va trebui să fie foarte atent la consumul de calorii (conținutul
energetic) și la cantitatea de grăsimi.
Constatându-se că între diferitele alimente care conțin hidrați
de carbon există diferențe apreciabile de până la 20-30 %, s-a
renunțat, în general, mai ales în cazul celor bolnavi de diabet
zaharat, la calcularea hranei cu ajutorul unităților de hidrați de
carbon. Totuși, pentru bolnavii de diabet insulino-dependenți se
menține pe mai departe recomandarea de a-și calcula mesele ținând
seama de unitățile de pâine, sau de cele de hidrați de carbon. Acest
lucru permite bolnavilor să și schimbe între ele porțiile de alimente
1 care conțin hidrați de carbon.

De ce anume ar trebui să țin mai ales seama în ceea ce privește

alimentația?
Dacă sunteți superponderală, prima dumneavoastră grijă ar fi
cea de a slăbi. Fiți foarte atentă la câte calorii consumați și mai
ales la grăsimi. Mâncați cu precădere alimente bogate în materii
de balast ca, de exemplu, cereale integrale, produse de panificație
din cereale integrale, păstăi, legume, ruc~e și cartofi. De câte ori
vă faceți cumpărăturile, vizualizat1 P’™.’ pe care
v-am prezentat-o la începutul capit° u ru diferiteloi

82
■ •' - ■ grupe alternați cât mai des alimentele și nu vă sfiiți să concepeți
noi mâncăruri și salate, sau să încercați să mâncați și anumite
produse cu care nu sunteți foarte familiarizată. Noutatea este
dușmanul monotoniei, iar monotonia o dată învinsă, alimentația
rațională nu vi se va mai părea deloc restrictivă și obositoare,
dimpotrivă vă va antrena și astfel veți putea să respectați
indicațiile medicului o lungă perioadă de timp.
Deveniți experte în bucătăria bazată pe legume și produse din
cereale integrale!

Presupunem că sunt o bolnavă de diabet zaharat superponderală.

Trebuie obligatoriu să mă străduiesc să slăbesc, până ce îmi ating
așa numita „greutate ideală"?
Nu! în nici un caz! Din fericire, la ora actuală, nici unul dintre
noi nu mai trebuie să tindă să atingă „greutatea ideală", țel care,
ca să fim foarte cinstiți, nici nu poate fi atins. Astăzi știm că o
scădere în greutate de 5-10 kilograme este suficientă, pentru ca
metabolismul afectat să înceapă să funcționeze din ce în ce mai
aproape de normal.
Mai multe detalii găsiți în răspunsurile la întrebările cuprinse
în finalul capitolului unu.

Există tabele din care, consultăndu-le, să-mi pot da seama, într-o

clipă, ce greutate ar trebui să am, raportat la înălțimea mea?
Da, sigur că da.
Iată mai jos un astfel de tabel

înălțime Femei Bărbați

(cm) (kg) (kg)
150 45-56 43-54
155 48-60 46-58
160 51-64 49-61
165 54-68 52-65
170 58-72 55-69
175 61-77 58-74
180 65-81 62-78
185 68-86 65-82
190 72-90 69-87
195 76-95 72-91
După: Societatea Germană pentru alimentație, 1996.

83
în general, se susține că pentru a scăpa de kilogramele pe care le
avem în plus nu este suficient să micșorăm doar aportul de calorii
pe care îl inducem organismului prin hrană, ci trebuie să facem și -
mișcare, sport. Este adevărat?
Da, sigur că da. Așa este. Practicând un sport cu regularitate,
nu numai că reușiți să scăpați de kilogramele în plus nedorite, dar
reușiți și să scădeți valoarea nivelului glicemiei dumneavoastră.
Tot sportul ajută și la reglarea hipertensiunii, la scăderea valorii
nivelului colesterolului și la combaterea gutei.

Puteți să ne indicați consumul caloric raportat la câteva tipuri de

sport?
Sigur, iată sintetizat acest raport într-un tabel:
Consumul de calorii raportat la diverse activități și tipuri de sport
exprimat în kcal / oră
*
Activitate Consum caloric
Mers 3 km/oră 200
5 km/oră 300
6,5 km/oră 400
Dans dans dc societate 200-400
Lucru în grădină 200-400
Muncă în gospodărie 200-400
Tenis dc masă 200-500
Volei 300-600
Surf 300-600 ___
Golf 200-400
Mers cu bicicleta 15 km/oră 400
Patinaj '300-5’00
Tenis 300-600
Șki - start 400-600
Badminton 300-600
Ski - dc fond 7 km/oră 500
9 km/oră 800
Jogging - alergare neîntreruptă 8 km/oră 400
10 km/oră 600
12 km/oră 800
Fotbal 400-700
Alpinism "400-700
Hochei pe gheață 400-700
Baschet 400-700
* Toate valorile au ca reper un bărbat cu o greutate normală și dc vârstă mijlocie.
Persoanele grase, sau supcrpondcralc chiar, consumă mai multă energic efectuând
aceleași activități.

84
 Activitate Consum caloric
Handbal 400-700
Karate 400-700
Judo 400-700
Squash (tenis la perete) 500-800
[not 400-800
Valorile mici se referă la sportul făcut dc plăcere, în timpul liber, iar valorile mari
reprezintă consumul dc calorii atunci când același sport este practicat în condiții
dc club sportiv.

De ce sunt materiile de balast atât de importante pentru

persoanele suferinde de diabet?
Pentru că materiile de balast umplu stomacul cu puține calorii
conferind totuși, pentru o perioadă lungă de timp, o senzație
liniștitoare de sațietate, ceea ce este deosebit de favorabil mai ales
pentru cei cărora li s-a indicat să slăbească. Și, în plus, tot
materiile de balast, mai au o calitate: grâul, de exemplu, era
socotit de către egiptenii din Antichitate un remediu împotriva
diabetului! Multe materii de balast au calitatea de a împiedica
creșterea nivelului glucozei din sânge. Pentru organismul nostru,
descompunerea hidraților de carbon din alimentele bogate în
materii de balast reprezintă un efort considerabil. Astfel, durează
mult până ce glucoza este izolată treptat și apoi preluată de către
organism. Valoarea glicemiei rămâne scăzută mult timp, astfel
încât pancreasul nu trebuie să elibereze foarte multă insulina. Se
parc că la acest proces mai participă și alte substanțe vegetale ca,
de exemplu, amilaza Hemmer. Acestea blochează enzima respon­
sabilă pentru transformarea amidonului în glucoză.
Efectul acestor substanțe vegetale este potențat atunci când
consumăm alimentele bogate în materii de balast în stare crudă,
pentru că acești blocanți ai enzimelor sunt sensibili la căldură,
adică sunt distruși în mare parte prin metodele obișnuite de gătit.
Grâul face excepție. Grâul poate fi preparat fiert, sau copt fără ca
acești valoroși blocanți dc enzime să-și piardă eficacitatea.

Păstăile sunt și ele recomandate în alcătuirea meniului bolnavilor

de diabet de tip 2, diabet zaharat?
Da, evident. în primul rând, păstăile sunt foarte bogate în
materii de balast. După o masă la care am consumat mazăre sau
fasole boabe valoarea glicemiei crește treptat, motivul fiind cel
menționat mai sus.
85
 Și păstăile conțin blocanți ai enzimelor, care încetinesc
creșterea valorii glicemiei în«ânge.
Apoi, în plus, păstăile au proprietatea de a conferi o senzație
de sațietate pe un termen foarte lung, conțin proteine valoroase și
sunt și bogate în vitamine și substanțe minerale.

Ce ne puteți spune despre consumul de legume și de cartofi în

cazul suferinzilor de diabet zaharat?
Atâta timp cât legumele și cartofii nu „colcăie11 în grăsime și
sunt pregătite doar prin metode care folosesc grăsimi în cantități
reduse, bolnavii de diabet zaharat pot mânca legume și cartofi în
cantitățile pe care le doresc. Totuși, în legătură cu cartofii ar mai
trebui să fac o scurtă remarcă: datorită conținutului lor mare în
hidrați de carbon, recomandabil ar fi ca ei să fie împărțiri în porții
mici. Legumele și cartofii asigură organismului nostru vitamine
și substanțe minerale din belșug, în schimb aportul lor energetic
este foarte redus. Astăzi mai știm îțică un lucru important despre
legume și cartofi: consumate constant, timp îndelungat, ele pot să
prevină îmbolnăvirile cardiovasculare și cele canceroase.

Care este cantitatea de legume, fructe și cartofi pe care un bolnav

de diabet zaharat o poate consuma zilnic fără să apară nici un fel
de probleme?
Pentru a fi cât mai clar în răspuns, iată mai jos un exemplu
elocvent de cantități de legume, fructe și cartofi permise unui
bolnav de diabet zaharat:
> zilnic, o porție de legume fierte (aproximativ 200 g), o porție
de legume crude (aproximativ 100 g) și o porție de salată
(aproximativ 75 g).
> zilnic, cel puțin două fructe, sau două porții de fructe (în total
aproximativ 250-300 g).
> zilnic, o porție de cartofi (aproximativ 200 g). Ca variație la
consumul de cartofi, puteți consuma zilnic o porție de orez
nedecorticat, sau una de paste făinoase pregătite din făină
integrală (cântărite în stare crudă 75-90 g).
Trebuie să mai menționez că Societatea Americană pentru
Sănătate a scos chiar un spot publicitar care recomandă „Five a
day“, adică ne îndeamnă să consumăm de cinci ori pe zi câte o
porție mică dc legume, sau fructe!

86
 In legătură cu felul de a pregăti cartofii, sunteți de părere că cei
fierți în coajă, sau copți în folie de aluminiu sunt de preferat celor
curățați și fierți în apă cu sare?
Eu aș recomanda pregătirea cartofilor, care sunt un aliment
foarte valoros, fierți întregi în coajă sau copți în folie de aluminiu,
astfel vitaminele și mineralele păstrându-se în mare măsură, fiind
protejate de coaja cartofului. Prin aceste metode de pregătire și
gustul bun, specific cartofului se păstrează, astfel încât se poate
foarte bine renunța la sare.

Bolnavul de diabet zaharat poate consuma fără nici un fel de grijă

zahărul folosit de obicei în gospodărie?
Studiile au arătat că un consum moderat de zahăr nu crește
valoarea glicemiei mai mult decât alți hidrați de carbon. Deci, pot
fi consumate și de către bolnavii de diabet zaharat cantități reduse
de mâncăruri sau alimente care conțin zahăr. Trebuie totuși
subliniat faptul că băuturile răcoritoare care conțin zahăr nu le
sunt recomandate.
Sfatul meu este acela de a folosi cu precădere îndulcitori și
pentru că astfel bolnavul de diabet zaharat consumă mai puține
calorii.

îndulcitorii, în general, sunt nocivi, toxici?

Puteți folosi în cantități normale orice fel de îndulcitor fără
nici un risc. Doar în privința îndulcitorului „Aspartan“ există
recomandarea ca bolnavii suferinzi de disfuncția metabolică
numită fenilcetonurie, foarte rară de altfel, să evite consumarea
acestui îndulcitor.

Există în comerț foarte multe produse, bomboane și gume de

mestecat, pe care apare inscripționată mențiunea: „fără zahăr".
Adică, ce anume doresc să ne comunice producătorii prin această
mențiune?
Prin această mențiune ni se atrage atenția asupra faptului că
produsul respectiv nu conține zahăr obișnuit de gospodărie, sau
glucoză, ci înlocuitori ai zahărului care nu determină o creștere a
valorii glicemiei din sânge. Dar, evident că din nou și în cazul
acesta există un dar, aceste substanțe înlocuitoare ale zahărului
trebuie privite tot ca niște hidrați de carbon care conțin 2,5 calorii
per gram.
87
în privința alimentelor de origină animală dacă acestea totuși sunt
consumate de bolnavii suferinzi de diabet zaharat, care anume
trebuie preferate și care anume ocolite?
Ar fi de preferat ca bolnavii de diabet zaharat să consume, în
ceea ce privește alimente de origină animală, lapte degresat,
produse lactate sărace în grăsimi și pește marin (de exemplu
somon, macrou și hering). Peștele marin conține așa numiții acizi
grași omega 3 care influențează în mod pozitiv metabolismul. In
plus, aceștia împiedică și coagularea nedorită și periculoasă a
sângelui și contribuie la scăderea valorii trigliceridelor din sânge
care, în cazul unor bolnavi de diabet zaharat superponderali, este
de obicei crescut. Din aceste considerente, recomand ca cel puțin
de două ori pe săptămână să se consume pește marin, mai ales că
acesta este și o sursă bogată de iod.

Ce este acidul lactic?

Acidul lactic este rezultatul fermentației zahărului (hidrați de
carbon) sub influența anumitor bacterii. Acest proces are loc, dc
exemplu, în laptele acru, iaurt, brânză, varză acră, castraveți
• murați, diferite alte murături asortate, în maia și în aluatul dospit,
în vin și în multe alte alimente. Bacteriile acidului lactic
descompun hidrații de carbon existenți în lapte, sau în legume, în
acid lactic, sau acid acetic.
■ 1 ■. ' .. ’ \ ir 'o.-

Cum se poate explica faptul, certificat de altfel, că alimente

precum iaurtul, sau varza murată sunt atât de sănătoase pentru
organismul uman?
Bacteriile acidului lactic produc deșeuri metabolice care sunt
toxice pentru alte bacterii, în schimb foarte folositoare omului,
deoarece ele întăresc sistemul imunitar și previn apariția
îmbolnăvirilor de cancer de colon. •• 1

Ca bolnav de diabet de tip 2, de diabet zaharat, am voie să consum

după pofta inimii ouă? .v
Nu trebuie să consumați mai mult de două, trei ouă pe
săptămână. Aceeași recomandare este valabilă și pentru persoanele
sănătoase. Dacă valoarea colesterolului dumneavoastră este
ridicată, atunci vă este permis doar un singur ou pe săptămână
pentru că, un ou dc mărime mijlocie conține aproximativ 300 mg
de colesterol, iar cantitatea de colesterol admisă a fi preluată prin
alimente consumate este tocmai de 300 mg pe zi. .
88
Ce puteți să ne spuneți în legătură cu consumul de carne?
Came puteți consuma doar de două ori pe săptămână. Este de
preferat carnea slabă de vită, porc, vițel, miel, pasăre, sau vânat.
O porție nu ar trebui să depășească 125 de grame.

Dacă nu consumăm carne, organismul nostru nu suferă de pe urma

lipsei de proteine?
Alimente cum ar fi cerealele, păstăile, cartofii, laptele și
produsele lactate conțin, pe lângă hidrații de carbon și cantități
apreciabile de proteine.
Sigur, pentru organismul nostru proteinele vegetale nu sunt tot
atât de valoroase ca cele animale, dar combinate cu alte alimente
bogate în proteine, valoarea lor poate fi potențată. De exemplu
puteți combina orez cu tofu, supa de linte cu pâine integrală,
fulgii de ovăz cu lapte sub formă de supă, sau mușii, pâine
integrală cu brânză de vaci, sau cartofi cu brânză de vaci și
verdețuri. Și combinația dintre cereale și ouă (de exemplu sub
formă de clătite) este foarte valabilă. Astfel ovo-lacto-vegeta-
v rienii, chiar dacă au renunțat la consumul de came, își asigură
totuși organismul cu suficientă proteină valoroasă.

Este adevărat că fasolea soia conține o proteină deosebit de

valoroasă?
Locul de vârf ocupat de către fasolea soia în consumul alimentar
mondial este absolut îndreptățit. Din punct de vedere biologic,
proteina vegetală conținută în fasolea soia este de cea mai bună
calitate. Evident că și toate produsele derivate ale fasolei soia
trebuie privite cu mult interes. Acestea ar fi „brânza de vaci din
fasole soia", adică tofti cum este ea denumită ca produs comercial,
pastă de soia pentru sandvișuri, faină de soia și „laptele de soia".
Remarcabil este faptul că în 100 de grame de faină de soia sunt
conținute, aproximativ, 40 de grame de proteină vegetală și 20 de
grame de grăsimi vegetale. Apoi, în plus, soia mai conține și acizi
grași esențiali (adică vitali), dar absolut deloc colesterol. Bineînțeles
că aceste trăsături caracteristice și le păstrează și produsele realizate
pe bază de fasole soia. Și ele sunt bogate în proteină vegetală
valoroasă și în acizi grași esențiali și, practic, sunt și ele lipsite de
colesterol. Și mai trebuie să subliniez încă un lucru important care
și el recomandă cu căldură consumul de fasole soia, sau de produse
din fasole soia, și anume că acestea sunt foarte bogate în materii de
balast și conțin relativ mult potasiu, calciu și fier.
89
Ce este da fapt „tofu"?
Tofu este un aliment foarte sărac în grăsimi, asemănător
brânzei de vaci, doar că este mai dens și poate fi tăiat cu cuțitul,
realizat din fasole soia galbenă. Are un gust neutru, astfel încât
poate fi combinat cu orice foarte ușor, sau poate fi condimentat
absolut după gustul fiecăruia. Poate fi folosit atât la pregătirea
unor preparate dulci, cât și a unor preparate picante. Poate fi
folosit cu succes ca înlocuitor de carne sau pește în orice
mâncare.

De unde ne putem procura astfel de alimente?

în foarte multe super-marketuri există deja organizate raioane
speciale cu astfel de produse realizate pe bază de fasole soia.
Evident că le puteți cumpăra și din magazinele specializate în
comercializarea unor astfel de produse.

Presupunând că sunt o persoană superponderală căreia i s-a

indicat să consume cu multă atenție și zgârcenie alimente de
origină animală, puteți să ne explicați ce anume exact a determinat
medicul să-mi facă această recomandare?
Orice persoană care mănâncă prea multă carne, prea multe
mezeluri și prea multe ouă își periclitează grav sănătatea. Explicația
este aceea că în astfel de alimente, pe lângă substanțele nutritive
valoroase și folositoare nouă (de exemplu, proteină de calitate
superioară, fier), mai există și substanțe nocive organismului nostru
(de.exemplu, colesterol, purine, acizi grași saturați și sodiu).
Consumul mare de carne, mezeluri și ouă au determinat în
Germania ca majoritatea populației să preia prin alimentație de două
ori mai mult colesterol pe zi decât ar avea nevoie. Ca urmare,
procentul îmbolnăvirilor cardiovasculare a crescut.
Purinele, prezente mai ales în organe (ficat, inimă, rinichi,
creier de porc sau de vită) și care mai apar, în măsură mică și în
mușchi; pot determina creșterea valorii nivelului acidității urinei,
ceea ce favorizează apariția gutei și a calculilor renali. Cei ce
consumă mezeluri și brânzeturi grase induc organismului lor
grăsimi, care au o influență negativă asupra componenței
grăsimilor din sânge și asupra greutății corporale. în plus,
amatorii de astfel de produse alimentare, de obicei, le aleg pe cele
mai sărate și mai picante dintre ele, inducând organismului o
cantitate însemnată de sare. Aceasta poate provoca, la persoanele
sensibile, creșteri ale valorii tensiunii arteriale. Consumând cu
90
 predilecție alimente de origină vegetală, toate aceste substanțe
nocive organismului uman sunt eliminate din start, iar caloriile
induse sunt raționale.

Lipidele, grăsimea din alimente, joacă cu adevărat un rol extrem

de important în alimentația bolnavilor de diabet de tip 2, de diabet
zaharat?
Da! Fără nici un dubiu!.Lipidele conțin, dintre toate substanțele
nutritive, cele mai multe calorii. Un gram de grăsime oferă nouă
calorii, deci, aproximativ de două ori mai multe calorii decât
oferă un gram de hidrați de carbon, sau un gram de proteine. în
plus un rol important îl joacă și tipul de acizi grași care este preluat
prin alimentele respective.

Ce se înțelege prin acizi grași?

Toate grăsimile sunt alcătuite din legături dintre glicerină și
acizi grași. Acizii grași se împart în trei mari grupe, în funcție de
structura lor. Acizii grași saturați se găsesc mai ales în grăsimile
de origină animală cum sunt untul, seul, untura și slănina. Sub
formă de grăsimi ascunse, ei se regăsesc în alimente cum ar fi
salamurile diverse, șunca, brânzeturile grase, cartofii chips și în
ciocolată. Acizi grași saturați apar însă și în grăsimi de origină
vegetală, de exemplu în grăsimea de cocos. Toți acești acizi grași
saturați ridică nivelul valorii lipoproteinelor cu densitate mică,
’ adică ridica valoarea nivelului colesterolului „rău11 din sânge. La
bolnavii de diabet zaharat, o astfel de creștere a valorii
colesterolului ajunge să joace un rol foarte important! Acizii grași
mononesaturați îi întâlnim în concentrație mare în uleiul de
măsline, ciulin, sau avocado. Aceștia au un efect neutru asupra
valorii nivelului 'lipoproteinelor cu densitate mare, deci a
colesterolului „bun“ și scad nivelul general al colesterolului,
atunci când se reduce aportul de acizi grași saturați. Bogate în
acizi grași polinesaturați sunt mai ales uleiurile de ciulin, in,
germeni de porumb, soia, floarea soarelui, nucă, germeni de grâu
și, evident, margarinele produse pe baza acestor uleiuri,
(margarine dietetice). Și acești acizi grași scad nivelul valorii
lipoproteinelor cu densitate mică, deci a colesterolului „rău11 din
sânge. Aveți cumva valoarea nivelului colesterolului din sânge
ridicată? Dacă este cazul, atunci ar fi indicat să consultați lucrarea
„Hrana cel mai bun medicament - colesterolul mărit11*.
* Apărută în românește la editura „Gemma Preș", București, 1999 (NR).
91
Toată lumea consideră uleiul de măsline ca fiind cel mai sănătos
dintre toate uleiurile vegetale. Cum se explică acest lucru?
Uleiul de măsline este considerat în țările mediteraneene
alimentul fără de care nu poate fi concepută nici o masă.
Interesant este faptul că în țările din această zonă numărul
persoanelor suferinde de ateroscleroză este mult mai redus decât
la noi în țară, de pildă. Uleiul de măsline conține mult acid oleic,
acid care face parte din grupa acizilor grași nesaturați, iar aceștia,
așa cum am arătat puțin mai sus, au capacitatea de a influența
pozitiv valoarea nivelului lipidelor cu densitate mare, deci
colesterolul „bun“ și astfel scade valoarea nivelului general al
colesterolului.

Ce este acidul linolic?

Acidul linolic face parte din grupa acizilor grași polinesaturați.
Este un acid pe care organismul nostru nu poate să-l producă și
de aici și numirea lui de acid gras polinesaturat esențial.
Societatea Germană pentru Alimentație recomandă un aport de
10 grame de acid linolic zilnic adus organismului prin consumare
de alimente care conțin acest acid. Astfel de alimente sunt, de
exemplu, uleiul de soia, floarea soarelui, germeni de grâu, nucă, in
și sâmburi de struguri. Acidul linolic are și el o influență pozitivă
asupra valorii generale a nivelului colesterolului din sânge.

Deci trebuie să fim foarte economi cu untul, sau margarina atunci

când ne preparăm sandvișuri de exemplu?
Da! Absolut! Fiți extrem de zgârciți cu ele și de preferat ar fi
chiar să renunțați la unt, mezeluri, cașcavaluri și să le înlocuiți cu
brânză proaspăta, brânză de vaci (amestecată cu verdețuri, sau cu
puțină ceapă, de exemplu) sau mezeluri slabe din carne de pasăre.
Așezați între felia de pâine și bucățica de brânză, sau mezelul din
came de pasăre, o foaie de salată, ornați cu puțin mărar, ridiche
de lună, sau castravete și veți obține un sandviș apetisant și, ceea
ce este sigur și mai important, o gustare sănătoasă. Poate n-ar strica
să vă interesați în magazinele de specialități dacă nu cumva nu
găsiți pentru sandvișurile dumneavoastră și preparate pe bază de
vegetale.

Ce este mai sănătos, untul sau margarina?

Dacă valorile lipidelor din sânge sunt în limite normale atunci
puteți consuma unt, evident, totuși, cu măsură. Dacă medicul curant
92
 vă recomandă să consumați unt dietetic, sau margarină dietetică,
atunci, așa veți proceda și, în plus, veți fi și foarte atenți la ceea ce
este înscris pe etichetele diverselor margarine, ca să le alegeți pc cele
mai puțin bogate în grăsimi.

In legătură cu consumul de grăsimi ne-ați vorbit până acum de o

mulțime de factori de care trebuie să ținem seama. Cum pot să
memorez toate aceste informații atât de importante pentru
alimentația mea?
încercați în primul rând să țineți minte următoarele reguli
importante:
Adică:
[> îndepărtați grăsimea care se vede, de exemplu marginea de
grăsime de la șunca de Praga.
[> Untul, sau margarina se va întinde pe pâine într-un strat extrem
de subțire.
[> Pentru sandvișuri folosiți în loc de patru felii de salam, sau de
șuncă, doar două felii și acelea tăiate foarte subțiri.
[> Alegeți și cumpărați numai mezeluri slabe.
> Folosiți la pregătirea mâncării cu predilecție acele metode care
vă permit să economisiți grăsime.
> Din cantitatea zilnică de energie, respectiv de calorii indusă
organismului grăsimile nu trebuie să reprezinte mai mult de
30%.
Din care:
> Cel mult 1/3 sub formă de acizi grași saturați, deci came,
mezeluri, brânzeturi slabe;
[> Cel puțin 1/3 sub formă de acizi grași monosaturați, deci ulei
de rapiță, sau ulei de măsline;
[> Cel mult 1/3 sub formă de acizi grași polinesaturați, deci ulei
de ciulin, soia, sau de floarea soarelui.

Este posibil să se facă economie de grăsimi și la prepararea

mâncării?
Da, bineînțeles. Pentru a economisi grăsime la gătit și deci și
calorii, metoda de preparare a mâncărurilor este foarte
importantă. Dacă veți înăbuși, sau fierbe legumele în wok, în vase
de pământ, sau la microunde o să puteți folosi grăsime foarte
puțină, poate chiar deloc. Consultați în acest sens tabelul nostru
prezentat în cadrul capitolului 5.
93,-
Ați amintit de „wok“. Ce este wok-ul? Ne puteți da câteva detalii,
câteva explicații?
Wokul este un fel de tigaie, din fier, cu fundul rotund și
marginile înalte pe care chinezii o folosesc de 2000 de ani.
. Wok-urile din ziua de azi sunt de cele mai multe ori din metal
superior.
Să gătești în wok este o adevărată plăcere! în el, având la
îndemână și o sită, sau un coșuleț de bambus poți să fierbi în aburi
legume, carne, sau pește, poți să „tragi în undă“ (adică să prăjești
în foarte puțină grăsime, repede), sau poți să prăjești normal.
Gătitul în wok este recomandat în primul rând pentru că permite
prepararea mâncării cu un adaos extrem de mic de grăsime.
Amestecând continuu, de exemplu, grăsimea circulă continuu, se
scurge practic întâi pe, iar apoi de pe pereții înalți ai wok-ului
prăjind foarte repede alimentele. Datorită faptului că forma
wok-ului permite repede căldurii puternice să se propage până
sus, la marginea wok-ului, porii alimentelor se închid foarte
repede, astfel încât vitaminele, substanțele minerale, oligoele-
mentele, precum și substanțele aromate se păstrează într-o măsură
incomparabil mai mare decât la gătitul obișnuit.

Am înțeles că vitaminele și mineralele nu trebuie să lipsească în

nici un caz din meniul nostru zilnic. De ce?
Detalii despre importanța vitaminelor, a substanțelor minerale
și a oligoclementelor pentru buna funcționare a organismului
nostru le puteți găsi sistematizate într-un subcapitol al părții a
doua a acestei lucrări.
De reținut este recomandarea ca atunci când cumpărăm
alimente să fim foarte atenți ca ele să fie de primă prospețime,
legumele și fructele veștede din vitrine nu mai conțin tot atâtea
calorii ca cele proaspete. Păstrați alimentele la întuneric și răcoare
și încercați să întrebuințați acele metode de pregătire a hranei care
permit păstrarea a cât mai multor vitamine, substanțe minerale și
oligoelemente în mâncarea gătită.

Cât lichid trebuie să consume zilnic un bolnav de diabet zaharat?

în cazul unui bolnav de diabet de tip 2, deci de diabet zaharat,
cantitatea de lichide neîndulcite pe care acesta trebuie s-o
consume în decurs de o zi este aceeași cu cea pe care trebuie s-o
consume și o persoană sănătoasă, adică aproximativ un litru
jumătate, doi litri de lichid. Un litru jumătate din lichid ar trebui
94
 să fie sub formă de apă minerală, sucuri neîndulcite din legume și
ceaiuri de plante, sucuri de fructe îndoite cu apă, precum și cafea
și ceai negru, dar acestea din urmă în cantități moderate. Restul
de lichid îl preluăm din alimentele pe care le consumăm, adică
supe, sosuri, legume, fructe și lapte degresat. Bineînțeles că
aceste recomandări ale mele nu mai sunt valabile în momentul în
care medicul dumneavoastră curant, cunoscându-vă în detaliu
evoluția bolii, vă recomandă, în privința consumului de lichide,
alte cantități. Acest lucru se poate întâmpla atunci când inima este
slăbită, când pomparea sângelui se face doar cu greutate, sau când
rinichii nu funcționează la capacitatea lor normală.

Eu sunt o persoană care doar cu mari eforturi aș fi în stare să

consum zilnic o cantitate atât de mare de lichid. Ce pot să fac în
cazul meu?
Celor mai mulți adulți le vine foarte greu să bea cantitatea de
lichid prevăzută a fi consumată zilnic. Care este însă importanța
apei în organismul nostru puteți reciti parcurgând încă o dată
subcapitolul referitor la această problemă din cadrul capitolului 2
și acest lucru poate vă va convinge să consumați lichide, chiar
dacă va trebui să faceți un efort considerabil pentru aceasta.
Mai ales atunci când în calitatea dumneavoastră de diabetic vă
hrăniți cu alimente foarte bogate în materii de balast, nu vă este
permis să nu consumați lichide în cantități suficiente.
Trebuie să aveți tot timpul grijă ca în imediata dumneavoastră
apropiere să se găsească apă minerală, ceai de fructe, sau de
plante. Acestea fiind sub ochii dumneavoastră nu se poate să nu
vă tenteze și astfel veți reuși să beți lichide suficiente. Fiți mereu
atenți la semnalele pe care vi le trimete corpul dumneavoastră.
Beți lichidele cu conștiința că ele sunt acelea care vă dau putere
și energie. Și nu uitați că ele fiind în principal apă, aceasta se
elimină prin transpirație, respirație și urină și că echilibrul apei
din organism trebuie menținut constant, deci pierderea trebuie
mereu completată!

Ca bolnav de diabet zaharat pot să-mi condimentez după pofta

inimii mâncarea?
Da, evident că da. Nu există nici un fel de restricții în ceea ce
privește consumul de verdețuri și de condimente pentru bolnavii
de diabet zaharat. Chiar dimpotrivă aș putea spune! Aceste
substanțe activează producția de salivă și contribuie astfel la o
95
 bună digerare a alimentelor. în plus ele mai conțin uleiuri eterice,
care sunt substanțe vegetale de tip secundar, precum și vitamine
și substanțe minerale, care toate îi priesc extraordinar unui
diabetic..

Se spune, privitor la usturoi că el ar avea multe efecte benefice

asupra sănătății noastre. Ce părere aveți dumneavoastră în
privința aceasta?
A fost dovedit științific că usturoiul nu are doar capacități
antibacteriene, ci poate favoriza și o scădere, este adevărat, nu
foarte mare, a valorii colesterolului din sânge. Alicina conținută
în usturoi în cantități însemnate previne oxidarea lipoproteinelor
cu densitate mică și previne apariția arteriosclerozei. Adenozina
și aioena, alte două componente ale usturoiului, împiedică
îngroșarca sângelui, coagularea și sunt capabile chiar să dizolve
astfel de aglutinări, ceea ce nu înseamnă că tratamentul
medicamentos specific acestor tulburări poate fi pe deplin
înlocuit de către usturoi.

Cât usturoi considerați că trebuie să consumăm pentru a remarca

efectele sale pozitive?
în legătură cu această problemă, discuțiile în contradictoriu
dintre oamenii de știință încă nu s-au încheiat.
Unii susțin că și un singur cățel de usturoi mâncat zilnic poate
induce efecte pozitive. Alții susțin că pentru a beneficia de
efectele pozitive ale usturoiului zilnic trebuie consumați
aproximativ 28 de căței de usturoi. Atât timp cât oamenii de
știință nu au căzut de acord asupra acestei probleme, părerea mea
este să consumăm zilnic usturoi în funcție de cât de mult ne place,
sau de cât de bine se potrivește în diversele mâncăruri pe care le
pregătim. Important, totuși, este ca usturoiul să fie consumat în
stare crudă, proaspătă. Usturoiul sub formă de pulbere, sau sare,
din păcate, pierde tocmai aceste substanțe importante.

Ca bolnav de diabet zaharat, dar care nu suferă și de

hipertensiune arterială, trebuie să am mare grijă în privința
consumului de sare?
Nu numai diabeticii, sau suferinzii de hipertensiune arterială ar
trebui să folosească cu multă economie sarea, pentru că nimeni nu
poate prevedea exact ce influență va avea asupra sănătății sale în
timp un consum ridicat dc sare. Observăm influența negativă a sării

96
 asupra organismului nostru abia când este prea foarte târziu, iar
> tulburările urmare a consumului nerațional de sare s-au instalat
deja. De aceea sunt de părere că un consum zilnic de 5-6 grame de
sare, evident sare iodată, este suficient De altfel, aceasta este și
poziția adoptată de Societatea Germană pentru Alimentație în ceea
ce privește consumul de sare. Nu pierdeți nici o clipă din vedere
faptul că aproape toate alimentele pe care le consumați pe parcursul
unei zile conțin și ele sare. Pâinea, chiflele, brânza, mezelurile,
conservele de came, sau de pește, produsele semipreparate, toate,
dar absolut toate conțin sare. Deci folosiți mai puțină sare atunci
când gătiți și mai multe verdețuri și mirodenii!

Bolnavului de diabet de tip 2, de diabet zaharat, îi este permis

consumul de alcool?
j In cazul consumului de alcool se impun anumite restricții, mai
ales în cazul suferinzilor de diabet zaharat. Alcoolul conține la fel
de multe calorii ca și grăsimea. Un gram de alcool are un aport
caloric de 7 calorii, iar un gram de grăsime unul de 9 calorii.
Acest lucru trebuie avut în vedere mai ales de către diabeticii
superponderali. Consumul regulat de alcool atacă pancreasul și
ficatul. Apoi, este bine cunoscut și faptul că alcoolul dă
dependență. El împiedică și formarea zahărului nou în ficat, iar
acest lucru poate avea consecințe grave mai ales în cazul unui
diabetic, deoarece oricând poate provoca o criză hipoglicemică.
Alcoolul nu trebuie consumat nici pe stomacul gol și nici după un
efort fizic susținut. Tot alcoolul mai poate influența negativ
tensiunea arterială și poate ridica valoarea nivelului trigliceridclor
din sânge.

Dacă sunt doar un consumator accidental de alcool ce băuturi mă

sfituiți să beau?
în primul rând v-aș sfătui ca problema consumului de alcool
s-o discutați detailat cu medicul dumneavoastră curant.
în principiu, dacă nu există indicații medicale speciale,
împotriva consumului de alcool nu există restricții extraordinare.
Se poate consuma în cantități mici și numai la masă, adică numai
însoțit de hidrați de carbon. Puteți alege între:
D> berc 11
[> vinuri seci
D> șampanie produsă din soiuri dc vin seci
[> șampanie dc tip „brut“, sau „extra brut“
97
Să presupunem că sufăr de diabet zaharat și în plus mai sunt și
hipertensivă. Atenția mea în ceea ce privește alimentația spre ce
trebuie să se îndrepte? ■ , j ' . • ■ •' •

Foarte mulți suferinzi de diabet zaharat suferă și de

hipertensiune arterială și sunt, de obicei, și superponderali. De
q, aceea, primul pas pe care trebuie să-l întreprindă acești pacienți
este acela de a-și modifica obișnuințele alimentare, astfel încât să
' reușească să scadă în greutate. Implicit, va scădea și valoarea
tensiunii arteriale.
.H în primul rând, v-aș recomanda să ascundeți solnița, pentru că
și așa consumăm zilnic mult mai multă sare decât ne este absolut
•, necesar. 5-6 grame de sare zilnic sunt arhisuficiente. Eliminați din
, meniurile dumneavoastră conservele, de orice fel, carnea afumată
și semipreparatele. Dacă doriți să vă documentați mai în detaliu
asupra acestei probleme consultați lucrarea „Hrana este cel mai
bun medicament - Hipertensiunea arterială"
.
*

Deseori metabolismul bolnavilor de diabet zaharat este

disfuncțional. Din această perspectivă de ce anume ar trebui să
țină seama un diabetic în alimentația sa?
Dacă valoarea nivelului colesterolului este ridicată, ea n-ar
trebui să depășească 200 mg/dl, supraponderalii vor trebui în
primul rând să piardă în greutate. Alimentele de origină animală
conțin cu precădere mult colesterol și grăsimi.
Se recomandă o alimentație bogată în alimente care conțin din
plin materii de balast, cum ar fi legumele, salatele, fructele,
cerealele, păstăile, laptele degresat, precum și peștele de mare.
Atunci când se constată un nivel ridicat al trigliceridelor
(grăsimile neutre din sânge) care, și ele ar trebui să se situeze sub
200 mg/dl, de obicei se poate constata și o greutate corporală
mult peste cea normală și un consum mare de zahăr, de produse
care conțin zahăr, sau de alcool. Evident și în acest caz se
recomandă în primul rând o regândire a alimentației.
Mai multe detalii legate de acest subiect puteți găsi, dacă vă
interesează, în lucrarea „Hrana cel mai bun medicament -
colesterolul"
Și nu uitați: Alimentația optimă a unui bolnav de diabet
zaharat este, în principiu, aceeași cu cea recomandată a fi o
alimentație sănătoasă, rațională.
♦ Apărută în românește la editura „Gemma Preș", București, 1999 (NR).

98
Jos cu kilogramele în plus
Tabel ajutător pentru scăderea în greutate

Doriți să slăbiți, să scădeți în greutate fără să fiți nevoiți să

flămânziți, ci, dimpotrivă chiar, să vă păstrați bucuria și plăcerea
de a mânca? Dacă răspunsul dumneavoastră este afirmativ, atunci
nu vă mai rămâne altceva de făcut decât să consultați tabelele de
mai jos și, cu ajutorul lor, să vă alcătuiți propriul meniu zilnic.
Tabelele care urmează sunt menite să vă familiarizeze cu
conținutul de energie, proteine, grăsimi, hidrați de carbon,
respectiv cu unitățile de hidrați de carbon (UHG), sau de pâine
(UP) prezente în diferite alimente. Diabeticii care și-au alcătuit
până acum meniul ținând cont de unitățile de pâine pot proceda la
fel și în continuare. Ar fi de dorit ca înainte de a vă hotărî să
slăbiți să vă consultați medicul curant, pentru a stabili împreună
câte kilograme este indicat pentru dumneavoastră să slăbiți și
astfel veți ști exact cum va trebui să vă alimentați în perioada
următoare.

9<
s Grăsimi Hidrați de UHC/UP Colesterol Materii de
Alimente kcal kJ Proteine balast (g)
(g) carbon (g) (mg)
(g)

Lichide -
Apă minerală •
Ceai de fructe
Ceai de plante
Ceai negru *
Cafea
Pâine o felie sau o bucată
lOg Pâine integrală -6 0,5 2
bogată în materii de balast 30 145 1 1
95 405 2 1 21 1,5 •
50g Pâine țărănească 27 2,0
45g Chiflă 125 520 4 1
185 775 5 2 35 3,0
50g Lipie (integrală) 1,5
40g Pâine de graham 80 340 3 ® 16
30 135 1 ® 7 0,5
lOg Pâine integrală
lOg Pâine crocantă 35 155 1 1 , 7 0,5
40g Pâine cu semințe de in 80 330 3 1 21 2,0 5
40g Pâine integrală de secară 75 310 3 ® 15-- 1,5 4
45g Pâine integrală de
secară, pâine integrală
de secară cu tărâțe 85 370 3 1 17 1,5 - 4
45g Pâine din 6 soiuri
de cereale 95 405 3 1 20 2,0 4
45g Pâine de soia 95 395 7 1 15 1,5 3
30g Pâine toast integrală 70 300 3 1 12 ' 1,0 2
40g Pâine cu tărâțe de grâu 80 340 3 © 16 1,5
40g Pâine integrală de grâu 90 380 3 © 18 1,5 3
lOg Pâine uscată, pesmet
din pâine integrală 35 150 2 1 6 0,5 •

©-Prezent în cantități reduse O-Nu există analize concludente

 Alimente kcal kJ Proteine GrAsiml Hldrațl dc UHC/UP Colesterol Materii dc
(g) (g) carbon (g) (mg) balast(g)
Cewle ,\i pivdnse din ceivate
<) plinâ (nulxuraie in *

xtaiv civdA)
15g Amnrant 55 230 2 8 0,5 0
20g Hrișcă 65 285 2 © 14 1,0 1
■ 20g UroialA de hrișcă 65 285 2 © 15 1,0 1
: ?0g f^inA integrală dc hrișcă 70 295 2 14 1,0 1
. 2g Comt)akes( fulgi dc
porumb) 10 30 © © 2 >
20g Făină dc alac ©
65 280 3 13 1,0
20g Semințe dc orz 2
65 280 2 © 13 1,0
; 20g Făină integrală dc orz 2
70 295 2 © 14 l.o
20g Arnacas de orz 2
65 280 2 © 14 l.o
20g Bob verde r- 1
măcinat foarte marc 65 280 2
20g Vruialfi (orz) 14 l.o 2
60 265 2 © 13
Uruiall (ovăz) 1,0 2
75 325 3 14
Fulg’ de ovă? 35 1.0 1
155 6 0,5
'♦ -
’Fulg, de Urâte dc ovăz
2'»:- F amfc de ovăz
30
00
130 3 3 3
1
2
330 3 14
70 295 1.0 3
.2^’ Fidgi dir mei mtegral
2 1 14 1,0
40 180 1
Fuig st ovăz compacti 35
© 9 1,0
155 ©
2 j; rt:x ac norumb (mălai)
■ YjL.m st griu up 405
70 295 2 ©
6
15
0,5
1,0
â i
335 1403 11 1
Ffcni mugndâ 71 7.0
c- Urâte :m : 7f
*0
4
302 1262 11 2
30 130 60 5,0
•Jj. j u»g. dc «o»a ncdcprcMti © 6 13
50 200 4 0.5 I
2 3 0.5
czen: tr. cantitAti reduse (>
o-Nu cxiRtft nnnlize concludente
 i I r• -J------------------ "
Alimente 1 kcal i kJ î Proteine J Grăsimi 1 Hidra ți de ! UHC/UP I Colesterol ! Materii de
1
i
i
1
1 ! (g) i (g) j carbon (g) 11 ? (mg) j balast (g)
i 1 i
i
□—
1 i • 0,5 ! 2
15g Făină de soia semidegresată î 50 I
i
210 • 6 ! 4 i
i

165 ; 4 i > ■• 1
lOg Făină de soia, tărâțe ’ 40 j ! 2 •
1

1 Og Făină integrală / tărâțe tip 1800 î 30 1 130 ; i

j ® ; 6 ? 0,5 i 1 L
i
!f 7
lOg germeni de grâu î 30 } 130 ! 3 i 1 J 3 ; o,5 •
j------------------ 1------------------
-b------- 1 1 i i 1
1
Grăsimi pentru tartine și i
1i 1
t
1
1
i
i
■
i
i
i
i
1
1
1 • •
uleiuri vegetale i
i
•
»
I
1 1 i i i 1
1

5c Unt, 1 linguriță rasă 1 40 • 155 0 4 5 ® i 1

• i
< 50 I
20g Unt, 1 porție 1■ 150 j 620 © ! 17 I
■
® i
• i

)1
1
5c Margarină dietetică ii i
i
1
1
t
i
i
i

1 linguriță rasă î 35 ! 150 0 î 4 j ® ©

20g Margarină dietetică i i
i
i
■
®
1 porție 140 590 ,6
5g Margarină semidegresată
1 linguriță rasă 20 75 © 2 ® - ® -
lOg Uleiuri de calitate 110 J 445 10 - - -
11 i 1 i 1 1 1
1 lingură de ulei de: in, porumb,' 1
i
i
1
1
•
• 1
1 1
1
1
t
măsline, rapiță, soia, floarea j 1 i 1 1 1
11
1 i 1 • 1
1 i 1 i 1 1
1

soarelui, nucă și germeni de grâii 11

1 i
i
1
1
i
•
1
1
1
1
1
1
i 1 i ____________________________ 1 1

Mezeluri / ou pentru tartine 1 i i .......1

i
i
i
i
. ! 1
t
porții de 30g } i i
i
1
1
1
Salam tip Thuringer » 220 î 3 -
1
1

Corned beef, rețetă germană î 40 ! 175 î 7 :

1 1
2 ! ® ! 1
21i
l i’
Pastă de came slabă ’ 55 ; 220 • 4 ! 4 ;
i
i . 1
1
o :
Salam de pasăre slab ; 70 i 305 1 © i 1
1
5 6 ; • 1
13 î
File de somon | 40 1 175 1 7 1
1
1

Șuncă fiartă fără marginea j

1 1 i
i “ 1 o
11
i 1 1 1
i i i
1 1
© : 1
de grăsime 1 40 ; 175 ; 7 i
1 Ș
---------------- ---------------------- - -------- L_ -------------------- u------------------------------------- - -------------- . 1
18 ■ 1
- --------------------- --------------------------1—-------------------------------------- ------------------
1
1_ L_
® = Prezent în cantități reduse O=Nu există analize concludente
Alimente kcal kJ Proteine Grăsimi j Hidrați de î UHC/UP I Colesterol I Materii de
(g) (g) ; carbon (g) • I (mg) ; balast (g)
balast(g)
1 1

• !
1
Brânzeturi porții de 30g } 1 1
1
•
1

Edamer. 30%s.u. « 75 ! 315

5 [
11
Gouda, 30% s.u. 1 75 ■ 315 ! 8 ! 5 I ! 11
Tilsiter, 30% s.u. j 75 ! 315 ! 8 5 ; > ! 11
35 1 150 ! 6 !
1 ! 4
Camembert. 10% s.u. « _ 1
55 ; 225 ; 7 3 © 6
Ramadur, 20% s.u. *,
Cașcaval Harzer, Mainzer... î 40 :1
1
165 1
1 9
1 © i
0 i
0,5% s.u. i 1 1
Brânză topită 10% s.u. ; 50 ! 220 ! 6 i 1 :
3 ! 3
Brânză topită 20% s.u. j 70 ; 290 | 8 ! 2 ® 8
_ 1
Cas slab ; 25 ! 105 j 5 ! © 1 1
2
Cas. 10% s.u.
1 Cas. 20% s.u.
î
5
30 1 130 1 4
4
:
î
1 1 i 4
40 ' 165 { 2 1
1 Urdă proaspătă 20% s.u. î 30 j 125 4 1 1 5
I 50g Brânză stratificată 10%s.u. 35 145 6 1 2 3
I 50g Brânză stratificată 20%s.u. 45 190 6z 3 2 8
1 50g brânză de vaci slabă 35 145 6 © 1
1 50g- Brânză de vaci 10% s.u. 40 170 6 1 2
1 1 ou de mărime mijlocie 1 1 1 1
1
1 (aproximativ 60g) î 380 l 8 î 7 1 © 1
1 234
1 Dulceața porție de 20g 11 1
i 1 1 1
•
1 aproximativ 2 lingurițe 1 i
1. 1 1 1
1
1
1
1
i

1 Marmeladă pentru diabetici î 170 •

1
1 1
; 40 î1 7 1
0,5
1Dulceață, redusă caloric cu 50% i 25 î 110 î © ■ 1
J 6 1
1 0,5 ©
1 Lapte și produse lactate
1 200ml Zară, 1 pahar
1 | 31S 1

! 7
■• 1
1
1
1
t
•
■
75 J 1 s 5
1
j 1,0 8
l2?0g Lapte smântânit, 1,5% 1 1

1 grăsime, 1 /2 de pahar j 135 1

—L____ț 485 1 9 1
î 4 ! 10 1
1 1,0
® - Prezent în cantități reduse
există analize concludente
 kJ Proteine Grăsimi
Alimente kcal
(B) (g)

200ml lapte degresat 1.5% 7 3

grăsime, 1 palier 95 395
200ml lapte degresat 0,3% 7 ®
70 295
grăsimi, I pahar
50 215 2 ®
200ml Zer, dulce, I pahar
150g iaurt degresat, 1,5/o 5 2
75 315
grăsime, I pahar
125g kefir slab 1,5% 245 5 2
grăsimi, 1 pahar........ 60

Carne porții de 125fl

Carne de miel: 590 25 4
140
File 685 24 8
SnițeJ 165
Carne dc vițel: 25
File 125 530 26 2
Pulpă 135 570 26 3
Cotlet 540 25 2
Șnițel 130
Carne de vită 26 3
VrAbioară 135 570
150 635 27 5
File 9
Pulpă 185 775 26
Roaslbcef 165 685 28 6
Ruladă 145 605 27 4
Carne dc porc
Muschiulcț 130 540 26
File 130 560 27 3
Cotlet 165 685 27 6
Pulpă / Steak 130 560 27 3
130 560 28 2
Șnițel
©«Prezent in cantități reduse O-Nu există analize concludente
 Colesterol Materii de
Hidrați de UHC/b'P
(mg) _ balast (g)
carbon (g)
•
1.0 10
9
1.0 6
10
9 1.0 4

7 0,5 8

0,5 7
4

•
84
® ® ® ® ® ® ® ® ® ® ®®®® ®®

87

87
87
•
87
8

75
87
150
80
i 70
j 60 , ■
87
75
80 !
î
81
 Alimente kcal kJ Proteine Grăsimi Hidrați de UHC/UP Colesterol Materii de
(fi) (fi) carbon (g) (mg) balast (g)
Come tocată porție de !00g •
amestec de carne mnerfl
Si grasA 260 1090 20 20 © 65 •
Came tocntA mnerA 115 475 21 3 © - 70
CAmlciori 70g, o pereche 215 880 8 20 © • 43 a

PihJri / \wiaf
I porție a /25#
eantJrird earned enultl
Pui. piept, cu piele 180 760 28 8 © • 83 a

Piept de curcan șnițel de *

curcan 130 560 30 1 © 75
Pulpă de curcan 145 600 26 5 © 94
Iepure sălbatic 140 590 27 4 © 81
Cerb 140 590 26 4 © •
73
Iepure domestic 190 795 26 10 1 104
Pulpă de căprioară 120 510 27 2 © 75
1
Spală de căprioară 150 650 28 4 © - 8) *
1
i Pulpă de mistreț 135 565 24 4 1 iJ *
1 Faran 190 70$ 30 8 1 bD
j Potărmche 510 1290 45 11 • : J12 1
j Porumbel 210 880 26 12 •> dB7 i
1
| Prepeliță 155 565 27 2 © 55
Rață sălham ă 180 760 15 12 1 »
Hib
u........... 1
/V'h fiv-n? m 1 1
1t 1 1 1 1 •
î I 1
iVhun no ; «io } 28 1 1 1
w
I l’«1’l|Ș » *

150 j 650 l 27 1 5 i

1 mtthvlft 110 • 460 • J

*i rr ~ - ._ _ 1 1

t* hi < niMOiht O» Ku anal ire cnnrhuirmc

 1--------------------------------- - “1-------------------------

i kj —I
i UHC/UP î Colesterol î Materii de
Alimente • kcal ! Proteine Grăsimi j Hidrați de ! balast (g)
I carbon (g) 1
î (mg) i
i
i
i
; (g) (g) _j-----------------------------------------------
1
1 -i------------------------------------------
1 i
4 i * . • î 84 i

Păstrăv ! 155 1 650 1 29 1

1
1 i
i 1 95 i
i
Stiucă } 120 • 510 1 28 i
i 1
! 61 i

Cambut 1 145 1 600 i 30 3 • 1 i

14
i
■ 1 • 66 •

Hering, din Marca Baltică î 230 | 960 I 27 i 1

1
i
•
I i
« ! 75 i
Cod " i 115 ; 480 i 7/
i
• 1
1 113
i
•

Crap 1 175 1 730 ! 27 i 1

1 ! 65 i
i
J 305 j 1275 ; 30 20 i
1
Somon 18
i 1
! ; io3 f

■ 275 I 1150 ' 28 i

i 57
Macron I} m
27 5 i

Biban roșu / biban auriu 1 160 I 665 i

68
; 180 • 760 } 29 8 •

Sardele ] • 93 -
1 115 1 480 27
Batog mic 1 • 45
■ 115 480 27
Lin 3 95
Plătică 130 560 26
120 510 27 1 - - 107
Somon de mare
Limbă de mare 125 520 26 2 _ i
i• _ i
i 75
25 - ! i
107 J
Calcan j 125 1 520 j 3 ! - i

Niselru 135 1 565 î 27 3 : " 1

1

1
"
1
i
! o :
Ton 340 } 1410 > 32 23 ! - 1
1
. 1
1
150 ;
1
Sepie ; 110 iî 460 j 24 i 1 11 - 1
1
-
1
1
1
150 1
i ■ 11 î

iii iii ii 1
Crustacee și moluște o porție 1 1 1
lOOg cântărit crud J ii 111 1
1
1
1
1

Stridie, camea degajată de scoică; 66 Ș 276 ! 9 1 ! ! 5 i ...

260
Homar, decojit J80 ! 340 : 16 2
. . 1 • 1• •
1
1 135
Crabi mari și mici decojiți > 85 j 355 19 1 ! . 1
138
- 1 1
Came de crab la conservă ! 90 380 : 18 2 1
- 1 - t 570
Scoici, camea degajată de scoică ! 50 i 215 • ■ 10 1 © •
1
1 126 !
Languste 1 85 ■ 355 ; : 17 i i 1
1 • I
140 *
Crevete
-------------------- - ---------------- iL
90 1: 390
_ 1— 11 t 10 i
----------- 1L
-
I
1
1
- 1
1

1
-------------------------------------- u
Q- 1

® * Prezent în cantități reduse C^=Nu există analize concludente

Alimente kcal kJ Proteine Grăsimi Hidrați de UHC/UP Colesterol Materii dc
(g) (g) carbon (g) (mg) balast (g)
Legume și salate
porții de 200g legume curățate
Legumele și salatele de mai jos pot fi consumate sub formă de porții a 200g chiar de mai multe ori pe zi fără a trebui să se țină seama de indicele
UHC / UP. în cazul unor anumite leeume și salăți la care acești indici trebuie respectați, mențiunea respectivă apare în cadrul tabelului.
Anghinare. 2 bucăți 90 370 10 © 14 - - 22
Vinete 35 145 2 ® 5 • • 6
Muguri de bambus 35 145 5 1 ? 3
Conopidă 45 190 5 1 5 - - 6
Fasole verde cățărătoare, 65 275 _■
oloagă ; 10 4
Broccoli ! 50 220 i 7 ® 5 - - 6
Cicoare ! 30 135 ! 3 ® 5 '♦ - 3
Varză de China 25 105 > 2 1 2 - 4
Mazăre verde 140 585 13 ’ 1 25 2 8
Anason 45 200 5 ■ 1 6 8
Varză verde 75 310 9 2 5 8
Castravete verde 25 100 1 ® 4 . 1
Gulioare 50 210 4 ® 7 3
Dovleac 50 210 2 ® 9 4
Praz 50 210 4 1 6 5
Germeni de fasole 45 190 6 1 6
Boabe de porumb dulce 175 740 7 2 31 2.5 8
Sfeclă albă 30 120 4 ® 1 4
Morcovi / carote 50 210 2 ® 10
Smochină de cactus 70 295 2 1 14 1 10
Ardei gras 40 170 2 I 6
Iarbă grasă 30 120 3 1 9 n
P.rdichi dc lună, 1 legătură 80g 10 40 1 ® 2 - 1
P event 25 105
i- L— 1 3
__________ * ■fr
- Prezent în cantitfiu reduse C^-Nu există analize concludente
 kcal kJ Proteine Grăsimi Hidrați de UHC/UP 1 Colesterol Materii de
Alimente carbon (g) (mg) balast (g)
(g) (g)
295 9 1 7 9
Varză de Bruxelles 70 5
80 335 3 ® 17
Sfeclfl roșie © 7 5
Varză roșie 45 185 3
30 120 3 1 2 34
Tătăneasă 4 5
Telinfl, tulpină 30 120 2 ®
35 145 3 1 5 8
Telinft. rădăcină 4
Sparanghel 35 145 4 ® j

30 120 5 1 1 5
Spanac 5
Sfeclă albă 70 295 2 ® 14
35 145 2 ® 5 2
Tomate
Varză albă 50 210 3 © 8 6
Varză creată 50 210 6 1 5 5
Dovlecei 35 145 3 1 4 2
Ceapă 60 250 4 © 8 4
Soleifel porție de SOgsalald curclțald
Năsturel 10 40 © © 2 ©
Cicoare 7 35 © © 1 ©
Salată de câmp 5 20 1 © 1 1
Andive 5 20 1 © 1 1
Creson de gradina 20 70 2 © 2 2
Salata de gradina, cApMAnA 5 20 1 © 1 1
Frunze de păpădie 25 110 1 © 4 1
Salata romana 10 40 1 • 1 1
Vlăcris 10 40 1 1 • 2
Pătlagina 60 250 1 © 14 1 3
Ciuperci porție de 200g crude,
curdțaie
Ciuperci de cultură 20 80 5 © 7 0,5 - 12
Sampinioane 30 125 5 © ! - - 12

®- Prezent în ciintitftti reduse 3-Nu exista analize concludente

Alimente kcal kJ Proteine Grăsimi Hidrați de UHC/UP Colesterol Materii de
(8) (g) carbon (g) (mg) balast (g)
Zbârciogi 30 125 4 1 ® - 14
Burete galben 35 105 3 1 ® - • • 9
Mânătarcă 40 170 7 1 1 - 12
Păstăi porție de 60g, cântărite crude
Fasole abțuchi 170 715 13 1 32 2,5 - 10
Fasole, aibă 155 650 13 1 24 2,0 10
Mazăre galbenă 210 880 • 14 © 34 3.0 • 10
Mazăre dulce 165 685 12 2 25 2,0 • 6
Fasole kidney 185 775 12 2 30 2,5 - 9
Linte 190 795 14 1 31 2,5 6
Fasole boabe, uriașă 185 775 14 1 29 2,5 ■ 6
Fasole soia 195 810 20 11 4 a 13
Germeni de soia / muguri de soia 30 125 3 1 3 • 1
Tofu, „brânză de vaci“ din soia 50 210 5 3 © - ■• •
Fasole pestriță 200 840 14 1 33 3,0 a 10
Garnituri
200g cartofi cu coajă / 140 590 •
fierți în coajă 4 © 30 2,5 - 3
200g cartofi curâțați de coajă,
fierți 140 590 4 ® 29 2,5 - 5
200g cartofi piure / 60 250
fără lapte și unt 2 1 11 2,0 ® O
lOOg găluște fierte (1 bucată) 95 400 1 ® 22 2,0 a o
50g arpacaș 170 710 5 1 35 3,0 2
20g uruială de ovăz 75 325 3 1 14 1,0 1
60g mei 210 900 6 3 42 3,5 ■ 3
50g orez / nedecorticat, integral 175 730 4 1 37 3,0 2
30g orez sălbatic 100 420 4 1 22 2,0 - 1
0-Prezent în cantități reduse 3-Nu există analize concludente
Ce trebuie să mâncați și ce nu

Pentru a vă putea da seama, dintr-o singură privire, care sunt

alimentele indicate de a fi consumate de către dumneavoastră,
v-am pregătit câteva pagini de tabele în care veți găsi alimente
extrem de recomandate a fi consumate, alimente recomandate
și alimente mai puțin recomandate.
La rubrica alimente extrem de recomandate veți găsi
menționate cereale și produse realizate pe bază de cereale,
legume, fructe și păstăi. Toate conțin multe vitamine, substanțe
minerale, oligoelemente și materii de balast. Din aceeași
categorie mai fac parte și nucile și semințele, cu conținutul lor
ridicat de vitamină E și potasiu, precum și peștele marin, laptele
și produsele lactate sărace în grăsimi.
Printre alimentele care apar în grupa celor recomandate veți
regăsi carnea macră, mezelurile dietetice, pește, brânză cu un
conținut de grăsime până la 30% s.u. Toate aceste alimente le
puteți savura fără mustrări de conștiință, totuși ar fi indicat să
consumați porții reduse și, evident nu zilnic, pentru că deviza
generală rămâne în orice caz folosirea cu economie, zgârcenie
chiar, a grăsimilor, mai ales cu privire la acele grăsimi pe care
ochiul nu le vede.
Alimente mai puțin recomandate sunt acele alimente care
conțin multe grăsimi, mult colesterol, mult zahăr și puține materii
de balast. Grăsimile de origină animală, care înglobează acizi
grași saturați, trebuie consumate cu mare grijă, pentru că ele pot
determina creșterea nesăbuită a colesterolului și a grăsimilor din
sân op

110
 Vb: iwuii
AkaneMe Eirrom dc recomandare Recomandare
n?mr»bniM'
CcTuyf, »irw do x~<i ăow
pnxasr i ăhi m:ocx'^ dc
î husei
J xbc sccri x
î atpacts de ot
j kkcotH de «
Jot
,OT ;K\S jcresssjcx
jhri' ‘ rdrebit ■dutk
JOTBZ ; ââgi de ovir • pâine r.xr'xxii^i
'uniulideoxiz • pâine de sxri inrota:
’ cu muh cwp j pâine kxis:
jăiaădeovâz • pâine tip vati
j mălai • pâine albi
i■
»orez. orez nedeconicat
| germeni de secara • biscuiți, prăjituri
: sago (arbore de pâine). • prăjituri cu cre~.i s
• tapioca ; tonuri (cu unt sau
î fulgi de soia ! ouă și frișca
J taină de soia •i
î târâte de soia
]fr»2XO ! germeni de grâu i
J târâte de grâu ! paste făinoase cu oa
,’ orez sălbatic
} quinoa fursecuri de ciocoki
! fulgi-crocanți
; lipie din fulgi-din grâu
• faină integrală
} pâine din semințe de in «!
; pâine de graham
• pâine de soia
J pâine amestec din
! patru cereale ;
; chifle din făină integrală ■
1 pâine prăjită integrală ■
! pâine prăjită din lăină
! integrală de susan
toast • din lăină integrală j
pesmet din pâine integrali j
pâine din țările dcgiâu »
pâine din lăină iniegiaU J
dc grâu, piiitluiidinlW j
integrali, biseuilt. plkmtc;
1
prăjinii ide casă
III
 Alimente • Extrem dc recomandate Recomandate , Mai puțin
recomandate
Adaosuri ' iii
! paste vegetale
vegetale iii
! (se găsesc în magazinele
pentru ș ■
sandvișuri i i
de specialitate) iii
i ii
Cartofi ș cartofi în
i■ ; cartofi fără ; mic dejun țărănesc
coajă
iii coajă î cartofi copți
it (fierți) (fierți) ' crochele de cartofi
ii cartofi copți în
■i piure de cartofi chiftele din cartofi fierți
ii folie de aluminiu găluști de cartofi chiftele din cartofi rasi
ii
ii cartofi cu verdețuri cartofi prăjiți în
cartofi prăjiți în friteuză
tavă, fără grăsime crochele elvețiene
cartofi dulci toate mâncărurile de cartofi
(batate) i chips-uri de cartofi
rastai fasole chinezească, adtuchi produse din soia I boabe de fasole, mazăre
i fasole albă, boabe
(înlocuitor pentru came) î și linte în conserve
5 uscată
■ mazăre galbenă iii (mâncăruri finite)
î■ uscată iii
1 mazăre extra fină
i

I uscată
i

î fasole kidney, uscată

î linte uscată
i

îi lăstari de linte
I lăstari de mungo
I• fasole boabe uriașă
îi boabe de fasole soia
I uscate
i

l germeni de soia
lt lăstari de soia
• lapte de soia
li tofu / „brânză dc vaciu din soia
boabe de fasole pestriță
1 uscată
; anghinare
legume prospăt recoltate conserve de legume
• vinele
legume congelate și preparate finite
• muguri dc bambus
‘ conopidă castane comestibile
banane pentru gătit
• fasole verde, galbenă
(banane făinoase)
j (luciră) oloagă sau cățărătoare
J broccoli, cicoare
• ardei iuti
• varză de China (creată)

112
 Mai pa țin

—
Alimente

mazare
Extrem de recomandate
--- iverde
-------------------------
Recomandate recomandate
---------------------------- —I---------------------- ------------------

anason
(inclusiv părțile aeriene)
ceapă verde
varză verde (metisată)
castravete
usturoi »
gulie (nap)
dovleac
praz
porumb
sfeclă albă
manioc
hrean
■ morcovi / carote
: măsline
*
i miez de palmier
[ ardei gras
î ardei iute (roșu)
[ ardei iute (verde)
f păstâmac
} iarbă grasă
j ridichi de lună
} ridiche neagră
• rubarbă
j (revent)
; sfeclă roșie
• varză roșie
• tătăneasă
; măcriș
• țelină
; sparanghel
;spanac
{sfeclă albă
; tomate
; topinambur
■ sfeclă de zahăr
; varză albă
; varză creață
; flori de dovlecei
• mazăre țucără
}ceapă
■* ----- -Ț -
Măslinele au un conținut ridicat de sodiu și — de--------
aceea sunt mai puțin recomandate persoanelor
cu tensiune arterială mare (NA).
113
------------------------------------------------ 1— ---------------------------------------------------------------------------T
Mai puțin
Alimente ; Extrem de recomandate ; Recomandate ‘
•i recomandate
i ■ ■ - i
■ i ------------------------------- ir
**
Muraturi ! c astmveți, dovleac
i J
i •ii
îi ITmrălun asortate } ii
ii
!i n lăsline, sfeclă roșie Si ii
îvarză murată
*, s.a.m.d. I ii
---------------------------- j. 1
Salate | n ăsturel. salată Iceberg j •i
ii
i ndive. salată dc grădină
la { •i
I• c reson de grădină s( i•i
ii
1 alată de câmp, cicoare
îs 5
ii
!f
i runze de păpădie } ii
!i ridiche. rucola. ii
'• s alată romană ! iti
• ii
îi i năcns. pătlagină 1 ii
Fructe ' manas ; acerolas S curmale
proaspete ! nere ; (cireși din Indiile
►►Datorită î caise J Occidentale) i -

conținutului 1 ivocado | prune Aki !

mare de î banane ! rodii 1
fructoză, îi pere î guayaba
trebuie îi mure ! kaki (China)
corelate cu îi clementine ! kumquats
1 consumul ' căpșuni (portocale pitice)
1 zilnic de smochine, proaspete lămâi verzi
hidrați dc ; grapefruit lămâi
carbon • măceș • lici (China)
• afine j dude
• fructe de soc j papaia
‘ coacăze } fructul pasiunii
•

i
• cireșe } lamarillos
j kiwi J („tomate de copac“)
î dovleac î struguri
mandarine, mango ii
••
î pepene verde if
I
1
1

î corcodușe. răchitele i• 1
1
1
î nectarine, portocale •
f
1
1

2*1
1

î piersici, prune 1
1
1

î merisor. gutui 1
1
1
îi cătina albă .< 1 •
1
fi 1

î porumbe negre 1
1
1
1
î agrișe 1 1
1
1

, îi lămâi —......... ---— — ■■ 1

1

♦ Conținut ridicat de sare' ptl((n rccomandatc Dersoime|Or

sensibile la sare și cu u-nwui*. rwoînnnaare persoaneiur
♦♦ în magazinele de profil, k v^i l ,ț)(l a,m|izck *

114
 i 1 ; Mai puțin
Alimente, j Extrem de recomandate 1i Recomandate
i j recomandate
ti .
Ciuperci ;! ciuperci de cultura } ciuperci de pădure ca
! șampinioane î pi țarcă
! (cultură intensivă) ; ! tuna vacii
! ciuperci shiitake ! ! șampinioane
ji1 1 i! ciuperci hallimas
i. i
! tnife !
i1 E ! burete galben
t râșcov de fag
I 11■ i

i
i
mănălarci
1 i

111 i (conțin multe substanțe

i

, i
11 i nocive)
•

i
Mieji, j alune cashew (anacard) i
i
; nuci de cocos
•
sâmburi și j arahide i
■
• nuci (sărate)
i
semințe [ alune turcești i • produse alimentare cu
i 1

►►atenfie! i i
i
• nuci
i
sunt semințe de dovleac i
i
• (nuga cu nuci,
i
adevărate semințe de in i j creme,
i
bombe nedecorticate i
i
; ciocolată,
t .
calorice semințe de lupin } nutella)
(nedecorticate) •i•
nuci Macadamian •ii
i
migdale nesărate * ii
semințe de mac *

nuci Para
nuci Pckan
semințe Pinien (coconar) ; i
•

i
semințe de fistic i
i

•
semințe de susan ; i
i
i

semințe de floarea soarelui » i

i
i

nuci ; i
i

Carne i i
i came macră de j bucăți de came
t
(porții de cel. • . • . *
i
•
i
miel * } 1 janate și
mult 125 g) i i
i
i
vițel jf irăjile
ii i
i vită ;
! came grasă, ținută in
| kUJJlU 1| saramură,
î î afumată
I preparate finite cu came
î I organe, ca
i î inimă, creier, momite.
I ' bojoci, rinichi, limbă
! t thvniin extrem de mult
' [colesteml și substanțe

115
 Mai puțin
Alimente

Mezeluri ‘
F —
Extrem de recomandate Recomandate
--------- 7------ :---------- —
salamuri dietetice
recomandate ' *
salamuri si alte mezeluri cu
i
i (ca, de exemplu. continui ridicat de grăsimi
i
i
i salam cu sub 10% , . i și cantitate mare
■
i grăsime) de sare
• i friptură, slabă sângerete
<
i

i
i
mușchi țigănesc conserve si
i
corned beef preparate finite
i
(german)
saramură de pește came și
%
piftie de pasăre salate cu șuncă (salam)
salam de pasăre. ! leber
file de somon pastă de came pentru ceai
jambon salam
roastbeef (crud) șuncă de Praga . ț
i
roastbeef (afumat)
»
«
jambon crud caltaboș
■
»
sau fiert, fără salam de limbă
t
i
i
; margine de grăsime
i
Came de i
i
!pui rață
t
pasăre i
i
! (fără piele) gâscă
1 porție curcan găină de supă
cel mult
de 125 g)
Vânat iepure sălbatic ; came de vânat
cerb, iepure domestic J împănată sau
căprioară, ren. porc mistreț } învelită în grăsime
fazan, potâmiche }
prepeliță, rață sălbatică j
Pește hering > cambulă «tipar
somon ; păstrăv !i scrumbie afumată
macrou »crap auriu (biban) «! sardele
ton îștiucă I rulouri de peste
î cambut
i
'« sardele în ulei
îcod
i
} chifteluțe peste
1bot gros î conserve de pește
! chefal
i
î crochete de pește
î batog mic
Hin
*, plătică
pește sabie
știucă de mare
drac de mare
î calcan, șalău

116
 i 1
i
1 »/» i J > . Mai puțin
Alimente r îi Extrem dc recomandate 1 Recomandate
ii • recomandate
ii
— li __________________
Moluște și î stridii, homari, crabi mari, i•
• ...
*
crustacee ■ii î raci, crabi mici, scoici, ii■
i î languste, melci, crcveți ■
------ .------------------------------- I
Ouâ i
j 2-3 ouă pe săptămâna
_ „ ii1
■<• ii <• i
►Mtciție! t . . ., t■■
Diabeticii cu
i
i îi ii
valori mari de i
i• .
■ II
» ... ■■■
i
it
colesterol vor • ' H/ i
i ■ l«i C
consuma doar un
111
i
i ii
ou duminica! ! .r..- • ii < 1
Lapte și > lapte smântânit
8
1
-»>
; produse lactate cu conținut
1
1 1
produse lapte bătut (1,5%) 1 ; mare de grăsimi si adaos de
lactate ! . 1. .N/ ! zahăr și fructe
iaurt (1,5%) l

ll . ; •ii
[lapte (1.5%) i

»• •
l
... i
zer (dulce) l
i.1
kefir (1,5%)
lapte degresat (0.3%)
Brânzeturi caș telemea (20%) cașcavaluri cu peste
cas frământat brânzeturi slabe (30%) ca: Brie
urdă (cu până la 30%) cum ar fi: cașcaval cu smântână
brânza dc vaci dc casă Camembert Chester
(10% grăsime s.u.) • Edamer ; cașcaval cu ciuperci
brânză de vaci slabă Gouda j Emmentaler, Gorgonzola
(10% grăsime s.u.) Limburger ; Mascarpone, Mozzarella
■!>r. brânză strati ficați (10%) Ricotta { cașcaval proaspăt moale
i Romadur j Roquefort, Șvaițer
—~~~———————————■ — ii
Grăsimi / ulei. dc ciulin îi margarina dietetică J smântână grasă
.
Uleiuri ulei de in J margarina grăsime 50% ! smântână foarte grasă (40%)
• maioneză dietetică și frișca (30%). caimac (24%)
ulei din germeni de porumb ’ 2

i ulei de măsline
i sos remoulade dietetic î smântână (10%). unt
i
ulei de răpită « făcut în casă pe bază » margarina obișnuită cu
1 un conținut redus de
i
ulei dc soia dc brânză de vaci
■
! iî acizi grași polinesaturati,
ulei de floarea soarelui î■ I
1

1 ulei de nucă
1
î îl oale grăsimile animale
i * i( seu de vită)
> ■ 1
1 ulei din germeni de grâu «
1
1
t ... t X / îlmtură de gâscă si de porc
1
t
1
1 i
•
îs lănină, unt de arahide
1

• i •• i
i
’y i • ‘i .•
i
t Z ii- în ml de cocos, unt de palmier
i
> ..’ -.i./ i • • iti
•• i
i
i
. : .■ • iinaioneze și sosuri
i
i
i
1
i
■ > îremouladc din comerț
i
i i i
________________________ L.
- L
• Atenție, moluștcle și cnistaceele nu sunt recomandate diabeticilor cu un nivel crescut ai
colesterolului.
117
 1 ’------------------- r

Alimente } Extrem de recomandate ; î • Mai puțin <i:'i

i Recomandate
i i
t • recomandate
-------------- ----- 1-——------------ —— i
Ii _l------- .----------------------
Supe / ; supe făcute în casă,
i î cuburi de supă
Sosuri } i
i
degresate,
i
•
. i
i
I sosuri și supe gata
i i
i
t
i
i
ciorbe, sosuri și î preparate
i i
i
i
i
i
supe • sosuri și supe
i •
i ■
i
supe pe bază de înlocuitori j grase, .
i
i «i
i
i
i
cumpărate din j consomme
i i
i
magazinele de specialitate ■■
Băuturi J
sucuri proaspăt stoarse din | cafea (cu măsură)
i
i
Ji orice băuturi care
i
i
fructe și legume fără | 2-3 cești pe zi 1i conțin zahăr cum ar ti:
•
i
i
adaos de zahăr » ceai negru îi Coca Cola,
i

.i
i (mai ales suc de ; (cu măsură) 1i nectaruri de fructe.
i
i morcovi) ; din când în când
i
i ! limonade
i
i
zeamă de murături i
câte un pahar de: lichioruri
i
i borș j bere, vin alb și
•
•
i gin
i
zeamă de varză roșu, sau
i
i „tării“ (rachiuri)
i
ceaiuri de fructe și șampanie
•
i coniac
plante î
(numai cu avizul • • whiski.
i
ceai verde medicului) ■ .... _
apă minerală • •..,
zer fără conservam
*■------------------------------------------------------------------------------- —
Mar
înlocuitori zahăr
Dulciuri
în cantități moderate dropsuri
! • bomboane de gumă
1
1
1
1
fondante
1

1 sirop de lemn dulce

1

1t marțipan
t
1
nuga
1
1
1
ciocolată
1
1
1
înghețată
1
1
1
miere centrifugată
1
1
1 la rece
1
nectar de pere
Mirodenii j verdețuri de grădină și } drojdie de bere i Substanțe aromatizanle
Verdețuri ' sălbatice (proaspete) {verdețuri degrădină și ; condimente sintetice
Sare ‘ mirodenii de orice fel ! sălbatice î
Condimente amestecuri de
{rădăcină de ghimber î cantități moderate de ;
condimente
J usturoi ' sare de masă cu ! sosuri gata preparate
•

{oțet cu adaosuri de I Auor i pentru salate, mâncăruri

1i verdețuri 1 fulgi de drojdie de bere ; ketchup
oțet din fructe î pastă de drojdie de bere j
! hrean proaspăt ii ii
ii ii
_i!— suc de lămâie
-1--i ii
118
Alimentația optimă, nu numai pentru diabetici

Titlul subcapitolului de față nu trebuie deloc să vă mire. O

tilinientație optimă pentru bolnavii de diabet zaharat nu este o
„dietă , ci este mai degrabă o alimentație foarte variată si extrem
de gustoasă!
In plus, ea are calitatea de a fi benefică pentru toată familia! Foarte
curând, după o perioadă în care și-au reconsiderat obișnuințele în
conformitate cu cele spuse mai sus, toți membrii familiei
dumneavoastră vor resimți din plin efectele pozitive ale acestui
mod de alimentație. Gândiți-vă o clipă la delicioasa bucătărie
mediteraneană: în Spania, Italia, Portugalia, în sudul Franței se
mănâncă foarte multe legume, fructe și produse cerealiere (paste
făinoase). Se preferă peștele cărnii, se condimentează cu mult
usturoi și verdețuri proaspete. Ca să nu mai vorbim de uleiul de
măsline, nelipsit de la pregătirea nici unui fel de mâncare., Ce ar
fi să urmați exemplul lor?! Adică:
> Oferiți la masă alimente cât mai bogate în materii de balast:
cereale, produse de panificație, cu precădere cele din faini
integrale, fulgi din cereale integrale și tărâțe (mai ales cele de
ovăz, orz, secară și grâu), orez nedecorticat, cartofi, legume și
fructe proaspete, păstăi, ceapă și usturoi din belșug și multe,
multe verdețuri, de preferință proaspete.
> Renunțați la carnea grasă, la brânzeturile grase, la maioneză și
frișcă. Dacă valoarea colesterolului dumneavoastră este
ridicată, consumați acele alimente care nu induc organismului
mai mult de 300 de miligrame de colesterol, deci:
D> Consumați doar de două ori pe săptămână o mică cantitate de
carne, și aceea de cea mai bună calitate
O Pentru sandvișuri alegeți numai acele specialități de carne și de
brânză a căror conținut în grăsimi nu depășește 30%, adică:
salamurile slabe, șunca de Praga fără marginea de grăsime,
roastbeef, salam din carne din pasăre, telemea fără sare, caș și
urdă. Nu uitați nici o clipă, însă, că puteți oricând să vă faceți
un sandviș vegetarian cu câteva ridichi, o roșie tăiată felii, sau
un castravete cu mărar deasupra.
■ O Consumați zilnic câte .1/4 1 de lapte degresat (1,5 % grăsime)
și lapte bătut, sau alte produse lactate sărace în grăsimi, cum ar
fi iaurtul sau kefirul.
119
 D> Micșorați de câte ori puteți cantitatea de grăsime pe cafc o
folosiți! Folosiți și la gătit și la copt cu precădere margarina,
unt (cu economie, dacă .nivelul valorii colesterolului
dumneavoastră este crescut), uleiuri vegetale care conțin multi
acizi grași nesaturați, cum ar fi uleiul de rapiță, soia, floarea
soarelui și cel din germeni. La salate, folosiți ulei de măslină,
de nucă, sau din germeni de porumb. Aceste uleiuri folosite la
gătit, sub influența căldurii își pierd mult din calități.
> Pentm a profita de acțiunea benefică acizilor grași omega 3 și
de conținutul ridicat de iod consumați, cel puțin de două ori pe
săptămână pește marin, de preferat hering, somon, sau macrou.
[> Prin utilizarea unor anumite metode de preparare ale mâncării
cum ar fi: gătitul în tigăi și cratițe de teflon, sau coacerea în
folie de aluminiu, prăjirea în wok, fierberea la abur, sau
folosind grătarul, puteți elimina o cantitate apreciabilă de
grăsimi (vezi tabelul din capitolul 5 referitor fa „Procedee de
preparare a mâncării, avantaje și dezavantaje").

120
 Mici diete pentru acasă - zile speciale menite să degreveze
metabolismul

• ‘ ■ « !*

încă din antichitate, medicii au constatat faptul că un post

r,. . prelungit reprezintă o binefacere atât pentru organismul cât și
pentru sufletul uman. Există motive întemeiate care ne îndreptățesc
să susținem că o zi de post pe săptămână, sau o zi de depurarc a
r organismului reprezintă un bine imens pe care ni-1 putem tace.
Astfel reușiți să:
, C> eliminați surplusul de apă din organism
D> schimburile metabolice și circuitul sangvin sunt ușurate
*. tensiune arterială ridicată manifestă tendințe descrescente
O scăderea nivelului valorilor grăsimilor din sânge este susținută
O procesul de dizolvare a țesuturilor adipoase se accentuează
•' , 7 /O vă scădeti valoarea nivelului glicemiei
Ideal ar fî să vă programați o astfel de zi de „dietă“ într-o zi în
care nu aveți programate o mulțime de treabă, o mulțime de
activități stresante. Poate o zi de la sfârșitul săptămânii ar fi cea
mai indicată, ce părere aveți? Și, încă un punct important de care
trebuie să țineți seama atunci când vă decideți pentru o astfel de
zi de dietă este acela că trebuie, înainte de toate, să vă consultați
în această privință cu medicul dumneavoastră curant. Dar,
credeți-mă, că o schimbare radicală a felului de alimentație, pc
parcursul unei durate mai mari de timp, așa cum vă recomand eu
în această carte, are rezultate bune și profunde o perioadă de timp
îndelungată.
Z/ de legume __________________
Astăzi, de exemplu, nu se consumă de dimineața și până seara
decât legume! Și anume, în total aproximativ 1250 până la 1500
de grame de legume (cântărite curățate) repartizate pe cinci mese.
Aveți voie să mâncați orice legumă proaspătă și puteți să vă
completați masa cu legume congelate. Cel puțin una din mese
trebuie să se constituie din legume crude, pentru că numai sub
această formă ele își păstrează cele mai multe vitamine^ și
‘yl ’■ * ‘ minerale. Aveți voie să beți pe parcursul întregii zile un litru până
;; la un litru și jumătate de lichide sărace în calorii, cantitate care
j ' însă poate fi și depășită, dacă medicul nu v-a redus consumu ce
lichide la o cantitate anume.
 Preparare: Legumele se vor spăla bine de tot sub jet de apă rece,
iar apoi vor fi tăiate mărunt. Vor fi puse la fiert în foarte puțină apă
clocotindă și se vor fierbe acoperit. Sigur că cel mai bine ar fi să fie
fierte, acoperit, la aburi. Fiți extrem de economi în ceea ce privește
folosirea grăsimilor! Totuși, pentru absorbția vitaminelor solubile
în grăsimi este nevoie de puțină grăsime, deci, două - trei linguri
(pentru hrana întregii zile!) de ulei de floarea soarelui, sau de ulei
din germeni de porumb puteți adăuga la salate, sau legumelor
fierte. Puteți să vă condimentați mâncarea din belșug cu orice fel dc
verdețuri, dar mare atenție la sare și la acele condimente care conțin
sare. Puteți adăuga mâncării dumneavoastră și fulgi de drojdie de
bere, sau extracte de drojdie de bere sărace în sodiu, ele fiind foarte
bogate în vitamine B și potasiu.
O astfel de zi de legume vă va oferi o cantitate mare de materii
de balast, care vor da din plin de lucru intestinelor dumnea­
voastră, vor favoriza un scaun bun și vor contribui la scăderea
dumneavoastră în greutate fără nici un efort deosebit. Mesele vor
fi sărace în calorii, în schimb bogate în vitamine, substanțe
minerale și oligoelemente.
De o astfel de „zi de legume" vor profita în primul rând acei
bolnavi de diabet de tip 2, diabet zaharat, care sunt și super-
ponderali. Și ar fi de dorit ca cei care sunt conștienți de această
problemă a lor, mă refer la kilogramele pe care le au în plus, să-și
programeze chiar mai multe zile de legume. Dacă vă hotărâți sa
urmați acest sfat al meu, care ar fi bine să-l discutați și cu medicul
dumneavoastră curant, atunci puteți adăuga în meniul dumnea­
voastră din aceste zile și 30-35 g de proteină de origină animală,
săracă în grăsimi. Veți rămâne uimiți cât de ușor veți reuși astfel
să scăpați de kilogramele nedorite și cum va scădea și valoarea
glicemiei.

Zi de orez și fructe
Pe parcursul unei zile se consumă, la cinci - șase mese, 250 de
grame de orez nedecorticat (cântărit nefiert). Orezul se fierbe și
alături de servesc finețe fierte, fără zahăr. Delicioase și mai ales
deosebit de sănătoase sunt combinațiile de orez cu compot de mere,
sau pere, evident fără zahăr.
Fiecare porție de orez va fi însoțită de 200 de grame de fructe.
Cei care își doresc mai multă varietate în meniu pot, doar la două
mese din zi, să înlocuiască fructele cu legume fierte. De exemplu
tomate, sparanghel, castraveți sau ciuperci.

122
 •■^XePdTore7STnfSPala’i-ntr"0 sită’ sub jet de aPa rece 250 de
' când clornt lntr-° oala mare se pun la fiert 3 litri de apă, iar
mic ac ° Se adau£ă orezul, care va fi lăsat să fiarbă la foc
strecoar^eriti“apr°X^mat'V 2^"^® de minute. Apoi orezul se
scurs ’ C ate^te’tot m strecurătoare, cu apă rece și se lasă la

putină^ -°^Să mâncați alături legume, atunci fierbeți-le în

adăupfl3?3? pă Safe‘ Dnpă ce au fiert și le-ați scurs bine, le puteți
ciulin r mguri de ulei bogaț în acid linolic (deci fie ulei de
acesf1’ de .nuc’’ ^~ie de floarea soarelui, fie de măsline). Toate
p 6 sorturi de uleiuri conțin acizi polinesaturați esențiali,
de COnd’mentat folosiți verdețuri precum și fulgi de drojdie
ere, sau extract de drojdie de bere sărac în sodiu.
Fie antltatea de orez trebuie împărțită în cinci, șase porții,
care porție o puteți consuma, după preferință, fie cu compot de
c e, fie cu legume fierte servite, la masă alături, sau chiar deja
amestecate în orez.
Intr-o astfel de zi de „orez și fructe/legumetl, organismul
nostru aproape că nu preia din hrană deloc grăsimi și sodiu, în
sc urnb primește multe vitamine, substanțe minerale, mai ales
potasiu, și oligoelemente. Orezul în combinație cu fructele,
compotul și legumele are un efect diuretic. Apa reținută și sodiu)
care există în țesuturi sunt eliminate, inima și circuitul sangvin
sunt astfel ușurate și o eventuală tensiune arterială ridicată este
coborâtă în limitele normale, iar glicemia scade și ea.
 Preparare: Legumele se vor spăla bine de tot sub jet de apă rece,
iar apoi vor fi tăiate mărunt. Vor fi puse la fiert în foarte puțină apă
clocotindă și se vor fierbe acoperit. Sigur că cel mai bine ar fi să fie
fierte, acoperit, la aburi. Fiți extrem de economi în ceea ce privește
folosirea grăsimilor! Totuși, pentru absorbția vitaminelor solubile
în grăsimi este nevoie de puțină grăsime, deci, două - trei linguri
(pentru hrana întregii zile!) de ulei de floarea soarelui, sau de ulei
din germeni de porumb puteți adăuga la salate, sau legumelor
fierte. Puteți să vă condimentați mâncarea din belșug cu orice fel dc
verdețuri, dar mare atenție la sare și la acele condimente care conțin
sare. Puteți adăuga mâncării dumneavoastră și fulgi de drojdie de
bere, sau extracte de drojdie de bere sărace în sodiu, ele fiind foarte
bogate în vitamine B și potasiu.
O astfel de zi de legume vă va oferi o cantitate mare de materii
de balast, care vor da din plin de lucru intestinelor dumnea­
voastră, vor favoriza un scaun bun și vor contribui la scăderea
dumneavoastră în greutate fără nici un efort deosebit. Mesele vor
fi sărace în calorii, în schimb bogate în vitamine, substanțe
minerale și oligoelemente.
De o astfel de „zi de legume“ vor profita în primul rând acei
bolnavi de diabet de tip 2, diabet zaharat, care sunt și super-
ponderali. Și ar fi de dorit ca cei care sunt conștienți de această
problemă a lor, mă refer la kilogramele pe care le au în plus, să-și
programeze chiar mai multe zile de legume. Dacă vă hotărâți să
urmați acest sfat al meu, care ar fi bine să-l discutați și cu medicul
dumneavoastră curant, atunci puteți adăuga în meniul dumnea­
voastră din aceste zile și 30-35 g de proteină de origină animală,
săracă în grăsimi. Veți rămâne uimiți cât de ușor veți reuși astfel
să scăpați de kilogramele nedorite și cum va scădea și valoarea
glicemiei.
Zi de orez și fructe
Pe parcursul unei zile se consumă, la cinci - șase mese, 250 de
grame de orez nedecorticat (cântărit nefiert). Orezul se fierbe și
alături de servesc fructe fierte, fără zahăr. Delicioase și mai ales
deosebit de sănătoase sunt combinațiile de orez cu compot de inere,
sau pere, evident fără zahăr.
Fiecare porție de orez va fi însoțită de 200 de grame de fructe.
Cei care își doresc mai multă varietate în meniu pot, doar la două
mese din zi, să înlocuiască fructele, cu legume fierte. De exemplu
tomate, sparanghel, castraveți sau ciuperci.
122
 Preparare: Se spală, într-o sită, sub jet de apă rece 250 de
grame de orez. într-o oală mare se pun la fiert 3 litri de apă, iar
când clocotește se adaugă orezul, care va fi lăsat să fiarbă la foc
mic, acoperit, aproximativ 25-30 de minute. Apoi orezul se
strecoară, se clătește, tot în strecurătoare, cu apă rece și se lasă la
scurs.
Dacă doriți să mâncați alături legume, atunci fierbeți-le în
puțină apă, fără sare. După ce au fiert și le-ați scurs bine, le puteți
adăuga 2-3 linguri de ulei bogaț în acid linolic (deci fie ulei de
ciulin, fie de nuci, fie de floarea soarelui, fie de măsline). Toate
aceste sorturi de uleiuri conțin acizi polinesaturați esențiali.
Pentru condimentat folosiți verdețuri precum și fulgi de drojdie
de bere, sau extract de drojdie de bere sărac în sodiu.
Cantitatea de orez trebuie împărțită în cinci, șase porții.
Fiecare porție o puteți consuma, după preferință, fie cu compot de
fructe, fie cu legume fierte servite, la masă alături, sau chiar deja
amestecate în orez.
într-o astfel de zi de „orez și fructe/legume11, organismul
nostru aproape că nu preia din hrană deloc grăsimi și sodiu, în
schimb primește multe vitamine, substanțe minerale, mai ales
potasiu, și oligoelemente. Orezul în combinație cu fructele,
compotul și legumele are un efect diuretic. Apa reținută și sodiul
care există în țesuturi sunt eliminate, inima și circuitul sangvin
sunt astfel ușurate și o eventuală tensiune arterială ridicată este
coborâtă în limitele normale, iar glicemia scade și ea.
 DELICII
4 Idei pentru alcătuirea
meniurilor dumneavoastră

Retete de la A Ia Z
pentru bolnavii de diabet de tip 2,
diabet zaharat {diabetes mellitus)

Rețetele de la A la Z, pe care vi le prezentăm în continuare,

sunt variate, sărace în grăsimi și foarte gustoase. Ele nu au fost
gândite doar pentru cei care suferă de diabet zaharat, ci și pentru
toți cei care doresc să se hrănească sănătos.
Fiecare rețetă este însoțită și de conținutul ei în substanțe
nutritive. Calculul este făcut per porție:
Proteine g = P g, Lipide g = L g, Hidrați de carbon g = HC g,
Unități de Hidrați de Carbon / Unități dc Pâine = UHC/UP,
Energia kilocalorie/kiloJoulc = kcal/kJ, colesterol în mg și
materiile de balast în g.
în general, dacă nu există o atenționare expresă, cantitățile
rețetelor sunt date pentru două persoane. Sperăm ca rețetele
noastre să trezească interesul dumneavoastră, să devină feluri de
mâncare curente în meniurile dumneavoastră și să vă facă oricând
plăcere să le gătiți.

Poftă bună!

124
 Băutură răcoritoare din iaurt și suc de portocală

iaurt (1,5% grăsime), 200 ml suc de portocale (stors

proaspăt), 1 linguriță de suc de lămâie, după gust: îndulcitor lichid,
coajă rasă de portocală, 1 vârf de cuțit de praf de ghimber.

Se amestecă cu ajutorul mixerului, sau în recipientului special de

preparare a băuturilor al unui robot de bucătărie, iaurtul cu sucul de
portocală, sucul de lămâie, îndulcitorul lichid, coaja de portocale și
praful de ghimber.
Se servește în pahare înalte, sau în sonde.
O porție conține:
4g P, Ig L, 17g HG, 1,5 UHC/UP, 95 kcal respectiv 400 kJ
0 mg colesterol, Ig materii de balast
Sugestie: In loc să serviți această băutură cu cuburi de gheață
făcute din apă, preparați câteva cuburi de suc de portocale înghețat
și adăugați câte un cub în fiecare pahar de băutură răcoritoare. Veți
obține un gust și mai bun și un efect și mai răcoritor!

Chifteluțe din legume și tofu

2/7/7 g ceapă (/ ceapă de mărime mijlocie). 1 cățel de usturoi.

100 g morcovi sau carote (de mărime mijlocie), 100 g dovlecei (nu
prea mari). / lingură cu vârf de busuioc proaspăt (tăiat foarte jin ),
1 lingură cu vârf de pătrunjel verde (tocatfoartefin), 100 g tofu. / ou
de mărime mijlocie. 10 g fulgi de ovăz foarte subțiri (aproximativ
2 linguri cu vârf), după gust: sare iodată, piper alb (proaspăt măcinat).
I

Pentru prăjire
10 ml ulei vegetal, de exemplu ulei de măsline (1 lingură)
Se curăță ceapa și cățelul de usturoi, care se toacă foarte mărunt,
după care se pun într-un castron. Se curăță și se spală
morcovi i/carotele, dovleceilor li se îndepărtează codița, apoi se dau
pe răzătoarea mare și se adaugă cepei și usturoiului din castron. Tofu
se lasă la scurs după care se zdrobește bine, bine de tot, cu o
furculiță. Tofu zdrobit împreună cu oul, fulgii de ovăz, sarea și
piperul se amestecă bine cu legumele din castron, apoi se frământă
până ce toate ingredientele se transformă într-un conglomerat
125
 vâscos. Din acest „aluat" se formează șase chifteluțe nu prea mari,
egale, care se aplatizează ușor.
într-o tigaie se pune la încins uleiul în care se vor prăji, pe ambele
părți, chifteluțele care, în final, vor trebui să aibă o culoare aurie.
O porție conține
14g P, 16g L, 15g HC, 0,5 UHC/UP, 270 kcal respectiv 1125 k.l
105 mg colesterol, 15g materii de balast.
Sugestie: Pentru prăjit, ar fi bine să folosiți, cu multă economie,
ulei ușor de măsline, bogat în acizi grași mononesaturați (acid oleic).
Aceste uleiuri sunt, spre deosebire de alte uleiuri care conțin acizi
..grași polinesaturați, mult mai stabile. Uleiul de măsline denumit și
„extra virgin" își schimbă, atunci când este încins, gustul și de aceea
nu este foarte recomandat pentru prăjeli.

File de pește gratinat cu sos-cremă de mere și hrean

Pentru vasul în care se prepară:

5 g de unt sau margarina dietetică (1 linguriță rasă), 300 g file
de C0^ bucăți de aproximativ 150 g fiecare), 2 lingurițe de suc de
lămâie, după gust: sare iodată, 30 g smântână (2 linguri), 20g iaurt
(1 ,j/ grăsime, l lingură), piper alb (proaspăt măcinat), 1 praf de
o

zahăr, 25 g de hrean ras, conservat (3 lingurițe cu vârf), 150 g mere

(de mărime mijlocie).

Cuptorul se încinge la 220 de grade, treapta a 4-a.

Fileurile de pește se spală bine cu apă rece, se șterg, după care se
așează în vasul jena pe care l-ați ales pentru a pregăti această
mâncare. Se stropesc cu suc de lămâie și cu sare, după care se
introduc la cuptor și se lasă timp de, aproximativ, zece minute.
[n^ie se amestecă bine, eventual cu mixerul, într-un castron
smântână, iaurtul, piperul, zahărul și hreanul. Merele se spală, se taie
in patiu, se scoate căsuța sâmburilor, după care se rad, pe răzătoarca
maie peste ingredientele din castron. Se mai amestecă bine, încă o
dată, toate componentele sosului-cremă.
Se scoate din cuptor forma cu fileurile de pește, se toarnă
deasupra lor sosul-crcmă de mere și hrean, după care se mai
introduce totul la cuptor, pentru alte 10 minute, până ce mâncarea se
rumenește.

126
 O porție conține'.
30g P, 7g L, 8g HC, 0,5 UHC/UP, 205 kcal, respectiv 1045 k.l
90 mg colesterol, 2g materii de balast.
Sugestie: Alături de acest fel de mâncare puteți servi cartofi fierți
în coajă și curățați și o salată verde zdravănă.

Găluște fierte din făină integrală

Pentru patru persoane ?
250 g făină integrală de grâu, 2 ouă de mărime mijlocie, după
gust: sare iodată, 1/8 1 lapte (1,5% grăsime)
■n
Se amestecă bine faina, ouăle, sarea și laptele. Aluatul foarte fluid
care rezultă se lasă să se odihnească aproximativ 20 dc minute. Se
toarnă apoi aluatul printr-o pâlnie, sau printr-un dispozitiv special
pentru găluști fierte, în apă fierbinte, dar care încă nu dă în clocot. Se
lasă aproximativ 3 minute să fiarbă. în momentul în care găluștilc se
ridică la suprafață înseamnă că sunt fierte și pot fi scoase cu ajutorul
unei spumiere. Se așează pe hârtie absorbantă de bucătărie la scurs.
O porție conține aproximativ
12g P, 4g L, 40g HC, 3 UHC/UP, 280 kcal, respectiv 1670 k.l
100 mg colesterol, 3 g materii de balast.
Sugestie: Găluștile se pot forma și cu lingura. Nu uitați: de iiecare
dată când puneți la fiert o nouă gălușcă să udați lingura.
Dacă greutatea corporală pe care o aveți vă permite, puteți turna
peste găluște puțin unt topit și puteți rade și puțină brânză deasupra.
Alături, puteți servi o salată.

Jeleu de portocale cu biluțe de pepene roșu

3 foi de gelatină albă, 1/8 l apă, 1/4 l suc de portocale (proaspăt

stors), 1 linguriță de suc de lămâie, după gust: coajă rasă de
portocală. îndulcitor lichid, 200 g pepene verde, lOg fistic (tocat
mărunt, aproximativ 2 lingurițe).

Se lasă gelatina la înmuiat în apă rece.

127
 Se amestecă bine sucul de portocale, sucul de lămâie, coaja dc
portocală și îndulcitorul lichid. Se încălzesc 3 linguri dc suc dc
portocale. Nu se lasă să ajungă să fiarbă! Se scurge gelatina și se lasă
să se dizolve în sucul de portocale cald. Se amestecă bine, după care
se lasă la răcit. Pepenele verde se taie, se îndepărtează sâmburii, iar
pulpa fructului se scobește cu un aparat special de scobit, sau cu o
linguriță, formându-se mici biluțe.
Se așează biluțele de pepene verde în castronașcle de desert și se
toarnă deasupra lor sucul de portocală amestecat cu gelatină. Se
acoperă fiecare castronaș și se dă la rece până ce se încheagă foarte
bine. înainte dc a servi jeleul acesta se presară cu fistic tocat mărunt.
O porție conține aproximativ
2g P, 2g L, 18g HC, 1 UHC/UP, 85 kcal, respectiv 375 kJ
0 mg colesterol, 2g materii de balast.
Sugestie: Acest desert este, datorită sucului de portocale, foarte
bogat în vitamina C și materii vegetale secundare. . ,
Restul de pepene verde, pe care nu-1 întrebuințați la acest desert,
• îl puteți consuma în 5-6 porții mici, pe parcursul unei zile!
1. ... ; • :
M . . ! • '! • ■ •’< . ' ‘ ~ ■ J:l ;

Miisli din fulgi de ovăz integral și fructe proaspete

40 g de fulgi de ovăz integral (4 linguri cu vârf), lOg de semințe

de floarea soarelui, locate (1 lingură), 1/4 l lapte (1,5% grăsime),
125 g banane (o banană), lOOg mere (de preferat mere parfumate).
2 lingurițe de cătină albă neîndulcită, 1 lingură de suc de lămâie,
după gust: îndulcitor lichid. '

Fulgii de ovăz și semințele tocate de floarea soarelui se pun

într-un castron și se toarnă deasupra laptele. Banana se curăță și se
taie în felii subțiri. Mărul se spală, se taie în patru, se scoate căsuța
sâmburilor, după care se dă pe răzătoarea mare.
Feliile de banană, mărul ras, cătina și sucul de lămâie se amestecă
cu fulgii de ovăz.
Se gustă, dacă trebuie, se pune și îndulcitorul lichid, după care se
lasă să stea, la rece, aproximativ 30 de minute.
O porție conține aproximativ
8g P, 6g L, 36g HC, 3 UHC/UP, 250 kcal, respectiv 1030 kJ
0 mg colesterol, 5g materii de balast ’ *-i ’•
128
 Sugestie: Nu este obligatoriu să folosiți neapărat banană și mere
la alcătuirea acestui mușii. Orice alte fructe pot fi folosite cu tot atâta
succes. La fel, fulgii din ovăz integral și semințele de floarea
soarelui pot fi înlocuite cu orice alți fulgi, sau semințe.

IPlachie de ceapă
*T 350 g de ceapă verde, 20 g de unt sau margarina dietetică
(2 linguri rase), 30 ml suc de mere (3 linguri), 1/8 l supă de carne
slabă, sau supă de legume, 1 cuișor. după gust: sare iodată. piper
negru (măcinat proaspăt).
. • ’• l•
Ceapa se curăță, se spală și se taie și se păstrează jumătate din
cozile verzi. <• i
Se pune la încins untul, sau margarina, după care se adaugă ceapa
și se lasă să sc călească ușor. Se stinge cu sucul de mere, supa de
carne slabă, sau supa de legume. Se pune la fiert și cuișorul și se lasă
totul să mai fiarbă, aproximativ 5 minute. Sc gustă de sare și piper.
Se scoate cuișorul și se mai lasă puțin să scadă.
O porție conține aproximativ
6g P, 8g L, 1 Og HC, = UHC/UP, 140 kcal, respectiv 560 kJ,
0 mg colesterol, 5 g materii de balast
Sugestie: Cozile de ceapă verde care vă rămân pot fi foarte bine
folosite la un sandviș cu brânză de vaci si rondele de ceapă verde.

Salată de morcovi, alac și fistic

lb J ‘l
1 OOg alac. 250 ml apă. 150gde mere (de mărime mijlocie). 200 g
morcovi/carote (de mărime potrivită), /25 g de iaurt (1.5/o giăsime
l pahar), 2 linguri de suc de lămâie, după gust: indulciloi lichid.
1 praf de sare iodată, 10 g de fistic (1 lingură, tocată măi unt),
2 lingurițe de roiniță (tocată mărunt)

1 Se lasă la înmuiat, peste noapte, în apă rece, alacul.

A doua zi se pune la fiert alacul, în apa în care a °s a. a <
înmuiat. Dacă veți considera că apa a scăzut prea mu , mat pu ej
completa lichidul, dar tot cu apă rece. Amestecați ine, acoperi i
129
 oala cu un capac și lăsați totul să fiarbă, la foc mocnit, aproximativ
15 minute. Stingeți focul și mai lăsați alacul acoperit să se umfle
încă aproximativ 30 de minute. Răsturnați alacul într-un castron și
lăsați-1 să se răcească. între timp, spălați merele și morcovii/carotele.
Morcovii/carotele le veți curăța, rade, apoi le veți adăuga atacului.
Merele se taie în patru, li se scoate căsuța sâmburilor, după care se
taie în felii subțiri. Se adaugă și ele alacului și morcovilor.
Se prepară un sos din iaurt, suc de lămâie, îndulcitor lichid și sare.
Se adaugă sosului și fisticul. Sosul se amestecă bine cu alacul,
morcovii și merele, se așează pe farfurii și se decorează cu roiniță
tocată mărunt.
O porție conține aproximativ
1 Ig P, 11 g L, 50g HC, 4 UHC/UP, 370 kcal, respectiv 1540 k.l
0 mg colesterol, 9g materii de balast
Sugestie: Morcovii/carotele le puteți înlocui cu țelină. Salata este
la fel de bună, totul depinde de gustul dumneavoastră.

Salată de orez cu ton si

♦
rucola
60 g de orez nedecortical, 80 g de ton în suc propriu (conservă).
50 g de ceapă (de mărime mijlocie), l()()g de tomate (de mărime
mijlocie), 1 linguriță de boabe de piper verde, 25 g rucola (tocată
mărunt), 10 ml ulei vegetal, respectiv ulei de soia (1 lingură).
2 linguri de oțet de tarhon, sau alt oțet aromat, carne de ton din
conservă, 1 lingură de apă, piper negru (măcinat proaspăt), după
gust: sare iodată, 3 picături de îndulcitor lichid.

Orezul se spală bine, bine de tot, cu apă rece, după care se pune
în apa clocotită. Se acoperă și se lasă să se umfle aproximativ 25 de
minute. Apoi se clătește, din nou cu apă rece și se lasă la scurs. Se
pune la scurs și carnea de ton, având însă grijă să se păstreze sucul
în care a fost conservat peștele. Se curăță ceapa și se toacă mărunt.
Tomatele se opăresc cu apă clocotită, după care se curăță de coajă,
se taie în două, se îndepărtează codița și semințele, apoi se toacă
mărunt și sc amestecă cu ceapa. Se adaugă piperul și rucola.
Se face din ulei, oțet, sucul de la pește, apă, piper, sare și
îndulcitor lichid o marinată care se amestecă foarte bine. Aceasta se
toarnă peste orez, ton și celelalte ingrediente, după care salata se
acoperă și se lasă la rece aproximativ 30 de minute.
130
 O porție conține aproximativ
1 lg P, 6g L, 25g HC, 2 UHC/UP, 200 kcal, respectiv 855 kJ
25 mg colesterol, 3 g materii de balast
Sugestie: Alături puteți servi toast din pâine integrală, sau lipie.

Supă italiană de spanac și ciuperci

400 g de spanac, 200 g de ciuperci de cultură, 50 g de ceapă

(mărime mijlocie), 2 căței de usturoi, 10 ml idei vegetal, de exemplu
ulei de măsline. (1 lingură), 10 g de semințe de susan (1 lingură),
' după gust: sare iodată, piper negru (măcinat proaspăt), 20 g de
parmezan proaspăt ras (35% grăsime s.u:, 1 lingură cu vârf)

Se curăță și se spală spanacul și ciupercile, apoi se lasă la scurs.

Se taie mărunt ciupercile. Ceapa și usturoiul se curăță, după care
se toacă mărunt. Se pune la încins uleiul într-o tigaie, sau în wok, se
adaugă ceapă, usturoiul și semințele de susan. După ce acestea s-au
călit ușor se adaugă și spanacul și ciupercile. Se lasă totul să fiarbă
la foc mic, amestecând continuu, aproximativ 10 minute.
Se condimentează cu sare și piper, apoi se presară cu parmezan.
O porție conține aproximativ
13g P, 1 lg L, 12g HC, 0 UHC/UP, 180 kcal, respectiv 780 kJ
0 mg colesterol, 8g materii de balast
Sugestie: Ciupercile de cultură le puteți înlocui și cu ciuperci de
pădure.

Supă de hrișcă
20 ml de ulei vegetal, de exemplu ulei de măsline (2 linguri), 40 g
uruială de hrișcă (2 linguri cu vârf), 750 extract de legume
(conservat), sau apă, 1 foaie de dafin, 2 boabe de embahar, 150 g
de broccoli (un buchet mic), 100 g praz (o tijă de mărime potrivită).
100 g de tomate (de mărime mijlocie), după gust: sare iodată, pipei
^b, (proaspăt măcinat), 1 lingură de fulgi de ovăz, 1 linguia ie
pătrunjel verde (tocat mărunt), 1 linguriță de maghiran sălbatic

(tocat mărunt)
131
 Se lasă la încins uleiul într-o oală de mărime mijlocie, apoi se
adaugă uruiala de hrișcă și amestecând continuu se călește ușor. Se
stinge cu extract de legume, sau cu apă. Se mai adaugă foaia de
dafin, boabele de enibahar și se iasă să fiarbă, la foc mic,
aproximativ 10 minute. între timp se curăță broccoli și prazul.
Prazul se taie, pe lung, după care se spală bine. Broccoli se desface
în buchețele și se îndepărtează cotorul dur. Prazul se taie în fâșii fine,
după care, împreună cu buchețelele de broccoli, se adaugă fierturii
dc hrișcă. Se acoperă și se mai lasă să fiarbă la foc moderat încă
aproximativ 10 minute. Tomatele se opăresc, se curăță de coajă, se
taie în două, se îndepărtează codița și sâmburii, după care se taie
felii. Feliile de tomate se așează în farfuriile de supă.
Supa se condimentează cu sare, piper și fulgi de ovăz. Apoi se
adaugă și verdețurile, se amestecă foarte bine, după care se toarnă în
farfurii.
O porție conține aproximativ
7g P, llg L, 21 g HC, 1 UHC/UP, 210 kcal, respectiv 905 k.l
0 mg colesterol, 7g materii de balast
Sugestie: Fulgii de ovăz puteți să-i cumpărați din magazinele de
specialitate, sau de la raioanele specializate ale supermarket-urilor.

Strudel
» cu mere

Cantități pentru un ștrudel (aproximativ 13 bucăți)

Pentru aluat
/ 25 ml apă rece, 1 ou de mărime mijlocie, 1 vârf de cuțit de sare
iodată, 20 ml ulei vegetal, de exemplu ulei de nucă (2 linguri), 270 g
de Jaină integrală de grâu.

Pentru umplutură i
700 g de mere acrișoare, curățate de coajă și fără căsuță de
sâmburi, I lingură de nuci (tocate mărunt), 40 g de mărgărind
dietetică, sau unt (4 linguri rase), după gust: praf de scorțișoară,
lOg zahăr (1 lingură rasă).

Pentru tavă
1 linguriță de ulei vegetal, de exemplu ulei de nucă

132
 • e amestecă apa cu oul, sarea și uleiul. Făina se pune într-un vas
iai a ane. O lingură de faină se pune deoparte. Amestecul dc ou,
pa sare și ulei se adaugă fainii. Se adună și apoi se frământă un
a ua consistent și omogen. După ce a fost bine frământat, aluatul se
a una sub formă de bilă, se învelește în folie de aluminiu și se lasă
aproximativ o oră la rece să se odihnească. între timp se taie merele
patru și se dau pe răzătoarea mare. Apoi se amestecă cu nucile,
uptoiul se încinge la 200 de grade, treapta a 3-a.
e Presară cu lingura dc faină păstrată o bucată mai mare de
prosop de bucătărie din in, sau bumbac, după care se întinde aluatul,
cu sucițorul, pe acesta. Cât mai subțire posibil. Prin trageri și
întinderi repetate peste dosul mâinii se încearcă formarea unei foi
cat mai subțiri și cât mai mari de ștrudel. Atenție, nu trebuie să apară
in foaie găuri! Se lasă la topit, într-o crăticioară, untul sau margarina,
apoi cu o treime din grăsime se pensulează ușor și uniform foaia de
ștrudel. Se presară pe doar două treimi de foaie, uniform, amestecul
e mere, nuci, scorțișoară și zahăr. Ștrudeiul se rulează, cu ajutorul
prosopului de bucătărie, pomind de la partea presărată cu umplutură
spre cea fără. Se unge cu grăsimea rămasă. Se așează în tava unsă și
se lasă la copt aproximativ 40 de minute. Ștrudeiul se scoate din
cuptor, se lasă să se răcească și se pudrează cu zahărul rămas.
O porție conține aproximativ
4g P, 6g L, 15g HC, 1 UHC/UP, 145 kcal, respectiv 600 k.J
20 mg colesterol, 5 g materii de balast
Sugestie: în loc de mere puteți folosi la pregătirea ștrudelului și
vișine. ; ...
• , , , ■ J. z I ' •

1 ’ >■ t< 2

Varză de China dulce-acrișoară, pregătită în wok

500 g varză de China, 1 bucată de ghimber proaspăt, de măi mica

unei nuci, l ceapă verde, 4 ciuperci proaspete de cultură, 150 g
lapte (1,5% grăsime), 10 g amidon (2 lingurițe rase), după gust:
sare iodată, 1/2 - 1 linguriță praf de curry, 10 ml ulei vegetal, de
exemplu, ulei de soia (1 lingură), 1 lingură oțet de vetdețuri,
■ i. $-4 picături de îndulcitor lichid, sau un praf de zahăr. >

Varza de China sc spală și se curăță, Sc taie foile în lung, după care

se toacă mare. Gimberul se curăță și se taie mărunt. Ceapa și
ciupercile se curăță, se spală, după care se toacă mărunt. Laptele,

133
 amidonul, sarea și praful de curry se amestecă bine-intr-un pahar. Se
încinge uleiul în wok și se călesc ghimberul, ceapa și ciupercile. Apoi
se adaugă și varza de China și, amestecând continuu, se călește totul
aproximativ 4 minute. Amidonul dizolvat împreună cu mirodeniile se
mai amestecă o dată bine, bine de tot, după care se toarnă peste
legumele din wok. Amestecând continuu se mai lasă mâncarea să
fiarbă aproximativ 4 minute. Atunci când varza de China s-a înmuiat,
se adaugă oțetul, îndulcitorul lichid, sau zahărul, sarea.
O porție conține aproximativ
8g P, 9g L, llg HC, 0 UHC/UP, 155 kcal, respectiv 650 k.I
0 mg colesterol, 6g materii de balast
Sugestie: Puteți oferi alături de această mâncare câte o porție de orez.

Varză acră cu ardei iuti»

50 g de ceapă (de mărime mijlocie), 2 ardei iuți roșii, 100 g de

ardei gras roșu, 20 g ulei vegetal, de exemplu ulei de măsline
(2 linguri), după gust: sare iodată, 2 lingurițe praf de paprică dulce,
1 vârf de cuțit de praf de curry, 300 g de varză acră, 1/8 l suc de
mere, 1 foaie de dafin, 2 boabe de enibahar, 2 boabe de piper,
2 boabe de ienupăr, 40 g de iaurt (1,5% grăsime s.u.)

Ceapa se curăță și se toacă mărunt. Ardeii iuți se spală, se curăță și

se toacă mare. Ardeii grași se taie în patru, se curăță și se taie în fâșii
subțiri. Se pune uleiul la încins într-o oală. Se călesc ardeii iuți și cei
grași. Se presară peste ei sare, paprica dulce și praful de curry, apoi se
adaugă varza acră, sucul de mere, foaia de dafin și celelalte
condimente. Se amestecă totul bine, se acoperă și se lasă să fiarbă la
foc mic aproximativ 35 de minute. Se stinge focul, se ia oala de pe foc
și se adaugă iaurtul. Se scoate foaia de dafin și boabele de mirodenii.
O porție conține aproximativ
4gP, llg L, 11 g HC, 0 UHC/UP, 155 kcal, respectiv 715 kJ
0 mg colesterol, 5 g materii de balast
Sugestie: Puteți servi alături cartofi prăjiți în tigaie, cartofi fierți
în apă.
De câte ori mâncați, sau gătiți varză murată, amintiți-vă de substan­
țele bioactive pe care le conține aceasta și care sunt o adevărată
binefacere pentru organismul dumneavoastră.
134
ții culinare: bucătăria mediteraneană și cea asiatică

„Să mănânci ca Dumnezeu în Franța!“ auzim spunându-se nu

o dată, atunci când compatrioții noștri, nemulțumiți de bucătăria
de multe ori nesănătoasă a germanilor, se referă la bucătăui e
vecinilor lor francezi, greci, italieni, spanioli, sau portughezi.
Ce-ar fi să le copiem obiceiurile culinare și să înlocuim și noi
mâncarea semipreparată, sau chiar gata preparată, supele din p ic
și legumele din conserve cu alimente proaspete, ca salate, varza,
mâncăruri pe bază de cereale, mușii, ciorbe de fasole și mari
cantități de pește. Este cert, confirmat în urma unui stu iu
efectuat în șapte țări diferite, că locuitorii țărilor mediteraneene
trăiesc mai mult, sunt mai sănătoși și suferă cu mult mai iar e
îmbolnăviri cardiovasculare și de cancer. . . . ..
Și cultura culinară joacă un rol important: adică, ațat in an e
mediteraneene, cât și în cele asiatice, oamenii acordă mai mu
timp mesei, mănâncă mai bine, beau un pahar de vin Ia meșe e
principale. Ei nu mănâncă doar pentru a bifa încă o o *£ a ie
zilnică, așa cum facem noi, ci mănâncă pentru plăcerea e a
mânca, acordând importanta cuvenită alimentației, de a a egerea
alimentelor, la felul de a le prepara și până la modul, maniera,
ritualul de a le prezenta și savura.
în alcătuirea meniurilor, regula de bază este, multe egume, ca
mai multe legume, fructe proaspete și cereale. Deci, nu re ui ,
ne mirăm că prin consumarea unor astfel de ahmen e, ex re'
bogate și în substanțe bioactive, starea de sănătate una a ac
populații este și un efect secundar al alimentației.
Substanțele bioactive sunt substanțele ^av0.riza” e. - < a
cuprinse în alimente, care întăresc activia ® ... . balast,
organismului nostru. Dintre ele fac parte ma - cântătoare’
substanțele vegetale secundare cu culori e fe care
mirosurile și substanțele amare, precum ?* însemnat și
însoțesc delicioasele murături. Printr-un co \
regulat de pește marin, organismului i se im va|0H|e
cantităti apreciabiledin
ridicate desimi acizi șigrași omeg ,
desânge cansvin

Nu există bucătărie m.c*

teranean. ?(jți>
consumul de ulei de măsline u ■ c . prin
conține amzi grași mon°ne’at“raț ’ lături de alte substanțe
conținutul său ridicat de alicina,
135
valoroase, are capacitatea de a scade nivelul colesterolului și al
tensiunii arteriale mari, totodată combătând cu mare eficacitate
bacteriile intestinale dăunătoare sănătății. Să nu uităm și de
multitudinea de verdețuri proaspete din aceste bucătării, care sunt
bogate în substanțe aromate, trezesc pofta de mâncare și care
conțin vitamine, minerale, precum și substanțe bioactive.
Tipic pentru cultura culinară mediteraneană sunt următoarele:
[> multe legume proaspete, . : .
[> multe fructe proaspete,
[> multă salată proaspătă,
> multe păstăi, •. .
[> multe cereale (integrale), ;;
> cartofi din belșug, , ;
D> ulei de măsline,
|>pește marin, . > . ;\’,i ; <\.
> usturoi, ,i - v ! ■
[>condimente proaspete: busuioc, măghiran, salvie, cimbru și
multe altele.

Și bucătăria asiatică oferă o alimentație sănătoasă, care susține

buna funcționare a inimii și a circulației sangvine. Iată și câteva
alimente tipice pentru bucătăria asiatică: .
D> multe fructe proaspete,
[> multe legume,
[> iaurt,
[> multe păstăi, ,
>orcz, <
> multă soia, •. ...
> pește,
>came de pasăre, >■ . >s
L> condimente ca: ghimber, chili, piper, coriandru, scorțișoară,
amestecuri de curry și multe altele.
Sfatul meu este să savurați cât mai multe dintre aceste delicii
culinare, să experimentați dumneavoastră înșivă noi și noi
mâncăruri și combinații, îmbogățindu-vă astfel deprinderile
alimentare. Și mai ales, nu uitați că trecând la o alimentație mult
mai sănătoasă, organismul dumneavoastră și în primul rând inima
vă vor fi profund recunoscătoare. - j /
 SERVICII
Ce ar mai putea să vă fie util

TTestați-vă cunoștințele

întrebări lest:
1- Există două forme de diabet: diabetul de tip 1 și diabetul de
tip 2. Care este diferența dintre ele?
- Diabetul zaharat se poate moșteni?
3. Ce este insulina?
4. Care este menirea insulinei?
5. Există anumite simptome care indică apariția unei boli diabetice?
■ In cazul persoanelor superponderale, prin ajungerea la
greutatea normală scade și valoarea crescută a glicemiei?
7- Pentru a-și îmbunătăți valoarea nivelului glicemiei, câte
kilograme trebuie să piardă un bolnav de diabet zaharat care
mai este și supcrponderal?
8. Care este valoarea normală a glicemiei la o persoană sănătoasă?
9- Ce anume trebuie să facă un diabetic care are o criză de
hipoglicemie?
10. Care sunt leziunile care pot apărea, în timp, la bolnavii de
diabet?
11 • Există o legătură între valorile ridicate ale lipidelor și valoarea
crescută a glicemiei?
12- Care sunt sporturile pe care un bolnav dc diabet zaharat Ic
i poate practica Iară nici un risc?
13. Care sunt caracteristicile alimentației recomandate unui bolnav
de diabet? f.
14. Bolnavii de diabet de tip 2, deci de diabet zaharat trebuie să-și
calculeze mâncarea în unități de hidrați de carbon sau unități
de pâine?
15. Unui suferind de diabet zaharat îi este permis consumul dc zahăr?
16. Îndulcitorii sunt nocivi?
17. Dieta recomandată unui bolnav de diabet poate fi considerată
a fi, de fapt, o alimentație echilibrată și variată?
18. De ce este atât de importantă educarea medicală a diabeticilor?

137
Răspunsurile la întrebările test
1. în cazul bolii diabetice de tip 1 este prezentă totdeauna o lipsă a
insulinei. Acest tip al bolii diabetice se manifestă, de obicei, încă din
copilărie sau adolescență. Sigur că poate apărea și mai târziu, în
decursul vieții. Persoanele care suferă de diabet de tip 1 vor trebui,
toată viața, să-și facă injecții cu insulină.
în cazul bolii diabetice de tip 2, organismul încă mai produce
insulină, dar nu mai este capabil să elibereze acest hormon suficient
de repede în sânge. în plus, mai este prezentă și o rezistență la
insulină. Acest tip de boală diabetică se declanșează, de obicei, după
vârsta de 40 de ani și cu precădere la persoanele superponderale.
2. Aproximativ 30 până la 50 la sută dintre urmașii unui bolnav de
diabet de tip 2, de diabet zaharat, pot dezvolta și ei, pe parcursul
vieții, un diabet zaharat. Factorul genetic nu este singurul determinant.
Lui i se adaugă o alimentație prea bogată în calorii, prea bogată în
grăsimi, precum și lipsa de mișcare fizică. Toate acestea, coroborate,
pot favoriza declanșarea unui diabet zaharat.
3. Insulina este un hormon produs de către pancreas.
4. Insulina are mai multe funcții în cadrul metabolismului. De
exemplu, ea influențează ajungerea zahărului din sânge în celulele
mușchilor și în cele ale celulelor de grăsime, sau depozitarea lui, sub
formă de glicogen, în ficat și în musculatură.
5. Dacă valoarea glicemiei este ridicată, atunci apar o serie de
simptome caracteristice: sete, eliminarea unor cantități însemnate de
urină, dar și oboseală, lipsă de putere, mâncărimi, scade puterea de
concentrare, sau rănile ajung să se vindece foarte greu.
6. Cu cât slăbește mai mult un diabetic supraponderal cu atâta valoarea
glicemiei i se îmbunătățește, scade.
7. De obicei este suficient să piardă în greutate 3 până la 5 kilograme
pentru ca primele efecte pozitive asupra valorii glicemiei să se facă
simțite.
8. La persoanele sănătoase din punct de vedere metabolic, valoarea
glicemiei măsurată dimineața, pe stomacul gol, este cuprinsă între
60 și 100 mg/dl. După masă, valoarea glicemiei crește la o persoană
sănătoasă până la 140 mg/dl.
9. Diabeticii ar trebui să aibă asupra lor, totdeauna, câteva bucățele de
glucoză, pe care să le mănânce chiar de la apariția primelor simptome
ale unei crize hipoglicemice, adică imediat ce apare transpirația rece,
senzația de slăbiciune generală. Un efect la fel de rapid, în astfel de
cazuri, îl are și consumul unei coca cola, sau al unui suc de fructe.
138
 sunt VKp|C.* e SU^ei^ ’ez’un’ ca ur'naie a instalării unei boli diabetice
canihrei ° san?y * ’le sistemul nervos. în principal vor fi afectate
netr it-if e’ asf e’ încât pot apărea leziuni ale ochilor. Un diabet
inioc-i< .COICSPllnzator poate contribui la declanșarea unui infarct de
î 3 U?e* coni°ti' cerebrale și Ia apariția unor grave tulburări
H de cHculaț,e în zona picioarelor.
sunt^f CanC* aPa* valori ridicate ale glicemiei și valorile lipidelor
în r? ^Ctate: Mai ales cele ale trigliceridelor, care cresc considerabil
12 ge ZU unu'bolnav de diabet zaharat superponderal.
recomandă practicarea mersului susținut, joggingul, înotul,
in fSU P6 bioiclctă, tenisul, golful, vâslitul și dansul. Dar este
icat ca bolnavul de diabet zaharat să se consulte, și în această
privința, cu medicul său curant.
' Pleferat ° alimentație săracă în calorii și grăsimi, dar bogată
ln idrați de carbon și materii de balast. Totuși, prea multe proteine
nu sunt indicate. Și trebuie folosite, de câte ori este posibil, metode
speciale de preparare a mâncării, cu ajutorul cărora să se economi-
14 leasca ca* mai multe grăsimi!
o navul de diabet de tip 2, diabet zaharat, trebuie, în primul rând,
sa ie foarte atent la câte calorii consumă și la cantitatea de grăsimi
pe care o induce prin hrană organismului său. Numai diabeticii
■nsulino-dependenți sunt obligați să-și calculeze hidrații de carbon,
deoarece ei trebuie să-si coreleze porțiile de mâncare cu cantitatea
de insulină indusă.
Studiile științifice au dovedit că un consum redus de zahăr nu
determină o creștere mai însemnată a glicemici decât consumul altor
hidrați de carbon. Excepție fac băuturile care conțin zahăr.
Cu toate acestea, recomandarea noastră rămâne aceea de a folosi
îndulcitori. Astfel se pot economisi și calorii!
6- Folosit în cantități normale, nici un îndulcitor nu este nociv. Doar
aspartamul poate da tulburări acelor persoane care suferă de boala
metabolică denumită fenilcetonurie.
17. In general da. Diabeticii ar trebui să mănânce cu predilecție cereale,
produse cerealiere, legume, salate, fructe, cartofi, păstăi și pește,
precum și lapte degresat și produse lactate dietetice. Și ar trebui să
consume cât mai puține grăsimi, carne slabă și mezeluri slabe.
18. Prin școlarizare specializată, diabeticii învață să-și cunoască mai bine
boala și să o stăpânească. învață să-și monitorizeze singuri valoarea
glicemiei, să-și armonizeze alimentația cu aceste valori și, în plus,
învață și cum trebuie să procedeze atunci când în viața lor intervin
mici accidente. Devin adevărați experți ai bolii lor diabetice.

139
Câteva sfaturi de care trebuie să ținem seama
când preparăm legumele și fructele

Lumina, aerul, apa și căldura sunt principalii inamici ai

vitaminelor, substanțelor minerale și oligoelementelor și, de
aceea, trebuie respectate, cu strictețe, următoarele sfaturi:
[> Legumele și fructele vor fi păstrate în compartimentul special
rezervat lor în frigider, sau vor fi ținute într-un loc rece și
întunecat.
[> Spălați atât legumele cât și fructele temeinic, dar pe cât posibil
în cât mai scurt timp, pentru că altfel, prin expunere
îndelungată la apă, se pierd o mulțime de vitamine solubile în
apă cum ar fi cele din grupa C și grupa B, precum și substanțe
minerale, ba chiar și proteine. Dacă, totuși, curățirea legumelor
și a fructelor necesită o spălare mai îndelungată, atunci este de
preferat ca ele să fie spălate într-un lighean, sau alt vas și nu
sub jetul apei reci curgând continuu de la robinet.
O Tăiați legumele și fructele doar după ce le-ați spălat și doar cu
foarte puțin timp înainte de a le găti. •,
[> Preferați metodele de gătit care presupun un timp scurt dc
preparare a legumelor și fructelor, pentru a păstra astfel în
mâncarea dumneavoastră cât mai multe din substanțele
nutritive conținute în alimentele respective. De exemplu,
preferați fiertul, în abur, sau în puțină apă și vas acoperit și, de
ce nu, încercați și metoda chinezească de gătit, în wok.
[> Gătiți în oale și crătiți cu capac dar nu ridicați tot timpul
capacul ca să vedeți dacă „s-a facut“ mâncarea sau nu, pentru
că prin acest gest al dumneavoastră nu reușiți, dc fapt, să faceți
nimic altceva decât să pierdeți din vitamine. Sigur că ideal este
capacul dc sticlă, dar, și fără el, încercați să apreciați timpul
necesar de fierbere și nu mai controlați atât de des procesul de
preparare a mâncării. Un ghid bun vă pot fi și cărțile de bucate
în care sunt menționate, de obicei, timpul de fierbere, coacere,
prăjire a diferitelor alimente..
[> Ficrbeți legumele, sau fructele doar în puțină apă. Puneți întâi
apa la fiert, așteptați să clocotească și abia apoi puneți
legumele, sau fructele. Procedând astfel, porii vegetalelor se
închid și astfel substanțele valoroase conținute de acestea se
păstrează în cca mai mare măsură.
140
Sffaturi pentru prepararea cerealelor

Nu este deloc grea prepararea și folosirea cerealelor. Iată totuși

eva sfaturi de care este bine să țineți seama:
Păstrarea
Boabele întregi de cereale pot fi păstrate pe parcursul a mai multor
ni, aca sunt ținute la rece, într-un Ioc uscat și bine aerisit. Cantitățile
mai mari trebuie vânturate o dată pe săptămână. Dacă cerealele sunt
pas rate într-un loc prea cald, puteți să vă treziți cu musafiri nepoftiți,
CUm ar fi anumiți gândaci mari amatori de cereale. Ținute într-un ioc
umed, puteți avea surpriza să vedeți cerealele dumneavoastră încolțind
sau mucegăindu-se.
înmuierea
Pentru ca boabele de cereale să se hidrateze mai bine, să devină mai
ușor digerabile și să poată fi gătite într-un timp mai scurt, este bine ca
ele să fie înmuiate. Dar, nu toate soiurile de cereale trebuie neapărat
înmuiate înainte de a fi fierte. Pe timpul verii, respectiv în lunile calde,
cerealele se lasă la înmuiat la rece (în frigider), pentru a împiedica
formarea ciupercii de mucegai, care secretă substanțe toxice. în lunile
reci, cerealele puse la înmuiat pot fi lăsate la temperatura camerei.
Fiertul
In general, pentru fierberea cerealelor există o singură recomandare:
fierbeți cerealele în oale, crătiți cu capac, la foc mic. Cerealele
dobândesc un gust deosebit dacă după ce au fiert și ați stins focul, mai
sunt lăsate, acoperite, pe aragaz până ce se răcesc singure. Astfel, devin
ȘÎ mai ușor digerabile.
Pentru cei foarte ocupați
Puneți la înmuiat, peste noapte, cerealele, în timpul micului dejun
fierbeți-le, apoi lăsați-le acoperite până seara, când le puteți pregăti
după cum doriți.

Timpi de înmuiere și de fierbere

Soiuri de cereale Timp de înmuiere Timp de fierbere 1
Ovăz nu necesita 30 de minute 2
Hrișcă nu necesită 20 de minute
Mei nu necesită 20 de minute
Quinona nu necesită iy5jninuțe
Grâu 8-12 ore 1 oră
A lac “ "8-12 ore 1 oră
Bob verde 2-12 ore 40 de minute
Orz 6-12 ore 40 de minute
Secară * 8-12 ore 1 oră minimum

141
K> Procedee de preparare a mâncării - privire generală
Folosiți cu predilecție acele metode de preparare a mâncărurilor dumneavoastră care reușesc să păstreze în
alimente cele mai multe vitamine și substanțe minerale, sigur în măsura în care acest lucru este și posibil.
— — ------------ —
Procedeu
Explicație Veselă Alimente Mod de preparare Avantaje Dezavantaje
de pregătire
Fierbere in Fierbere cu Oală cu sită și cu Toate soiurile de Oala se umple cu Se păstrează nu arc
aburi ajutorul aburului capac aproape legume, fructe, apă, alimentele se aproape toate
care se ridică de etanș. cartofi, pește, came pun în sită. Se pune vitaminele și
la apa care fierbe fragedă. pe foc oala, când substanțele
într-o oală începe să fiarbă minerale.
închisă, la 100 de apa, focul se micșo­ Vitaminele
grade C. rează și se așează sensibile la căldură
■
sita deasupra, se sunt distruse doar
pune capacul și se parțial. Forma
~ i ■ continuă fierberea alimentelor nu se
la temperatura dorită. modifică.
__________________ ______________ _____________ _i ____ ■___________ ______________ .j ____________
Fierbere in apa Fierbere în puțin Oală sau cratiță Toate soiurile de Alimente bogate în Vitaminele și nu are
lichid; respectiv cu capac. legume, mai ales apă: se călesc câteva substanțele
în suc propriu, la i cele care conțin clipe în puțină grăsi­ minerale solubile în
aproximativ 100 ! multă apă, cum ar me, apoi se acoperă apă se păstrează
grade C. fi: spanacul, ștevia, cu un capac, se lasă aproape în
varza, castraveți, să dea un clocot, întregime.
ii tomate, ciuperci, după care se micșo­ Vitaminele
fructe, cartofi, rează focul. Alimen­ sensibile la căldură —*
pește, came tele sărace în apă se sunt distinse doar
fragedă. pun la fiert cu puțină parțial.
apă, apoi se micșo­
rează focul și se
• ■ continuă fierberea
la 100 de grade. •
—
 Procedeu
Explicație Veselă Alimente Mod de preparare Avantaje Dezavantaje
de pregătire
Fierbere în apă Alimentele se ! Oală înaltă cu î Preparate la care se î Se pune mult lichid ! nu are Vitaminele și
clocotită fierb în multă apă ! capac ; consumă și lichidul. î la fiert. Se adaugă î ii substanțele
la o temperatură i ii de exemplu: supe, -} alimentele. Se fierb î ii minerale trec în
de aproximativ : ii ciorbe. apoi fără ca apa să | iii apa în care
ii ii fierb.
100 de grade C. ;
1 •i Preparate al căror facă bulbuci. Pentru;
i
111 ■ii conținut trece în ; supele de came, i Vitaminele
ii sensibile la
1 i lichidul în care carnea se pune la j
11 ii i i căldură se
11 i■ fierb, de exemplu, ! fiert în apă rece, !
11 ii supe din oase și Ș apoi se procedează 1 i
ii disting partial.
11 ii came. 1 ca mai sus. :1 ii
1 ii i
111 ii Alimente care ! 1
11
1 i trebuie să se îmbibe j 1
11 ii 11 important:
11 i• cu lichidul j
111 Puteti micșora dezavantajele acestui
11 ii respectiv, cum ar fi j 11 mod de preparare folosind lichidul în
11 ii produsele din ; 111 care ați fiert alimentele, la prepararea
11 •i cereale, păstăile. î 11 altor mâncăruri
1 i 1
Prăjirea în tigaie direct, > Tigaie cu, sau î Came fragedă j După caz, se unge > Vitaminele
sau în puțină I iară capac; tigaie î tăiată felii, sau !i sau nu tigaia, se 1 ! solubile în apă
grăsime, la o ! de teflon; tigaie 1! fâșii, tocată, pune la încins. Ș trec în sos, deci
temperatură de ! din otel superior. ! câmăciori, pește, 1 Alimentele se pun 1 1 valorificati-1.
160-250 de i• 1 ouă, cereale, ! în tigaie și se Vitaminele
grade C. ii ! legume. ! rumenesc pe toate ■ sensibile la
i• ii i
j părțile. Apoi focul ii j căldură sunt
i• ii j se micșorează si se ii 1 distruse partial.
ii ■i • continuă, prăjirca • /. •i .i . ■ : ; Adaosul dc
ii ■ • până ce alințcnțșlft- ! grăsime
ii ■ • sunt gala. Se scol. ii ! înseamnă
• i î se condimentează. ii ! calorii in plus!
i■ i•i î Sosul se stinge cu ii î Temperaturile
•■ i i
 —
Procedeu i
de pregătire
Explicație Veselă

______________ J
Coacerea în Coacere fără In folie de
folie ele adaus de grăsime aluminiu în
aluminiu sau apă. în suc cuptor, pe gril, în
propriu la o cratiță sau tigaie.
temperatură de
100-250 de
erade C.

Această metodă
sc aseamănă cu
fierberea în aburi.
______________ j ______________
Coacere în Coacere fără Pungi subțiri,
pungi grăsime in cuptor mici sau mari cu
(de hârtie) încins în dispozitiv de
i prealabil, la 220 închidere.
de grade C. Pungile trebuie
• să fie mai mari
Această metodă cu 30 cm decât
sc aseamănă cu alimentele.
>i . î< 1 fierberea în i
aburi.
r ' 1 ' ' -------- —............. —
Alimente Mod de preparare Avantaje Dezavantaje

apă și sc poate foarte înalte pot

folosi. determina
apariția unor
substanțe
cancerigene și
de aceea nu este
bine să prăjiți
nimic prea tare.

Carne fragedă, Foaia de aluminiu Vitaminele solubile Sub aspect

pește, cartofi, trebuie tăiată destul în apă și ecologic nu este
legume cu conținut de marc, sc unge substanțele recomandabil.
mare de apă, fructe. ușor cu grăsime, minerale se Dacă este
apoi sc învelesc păstrează bine. posibil,
alimentele și se Vitaminele refolosiți folia.
pregătesc după sensibile la căldură
dorință. sunt distruse
• parțial.

________________ r____ ___________q r-"“—"——-----

Carne fragedă, Alimcntelc.se pun Vitaminele solubile nu arc
pește, cartofi, în pungi, eventual în apă și
legume, fructe. sc adaugă o lingură substanțele
de apă, sc închide minerale sc
.
punga apoi se păstrează.
■ înțeapă în câteva Vitaminele
locuri cu un ac fin, sensibile la căldură ■ .
sc introduc in sunt distruse ■
.1 ■ cuptor parțial. ...
1 ‘ T
— __
 Procedeu
Explicație j Veselă Alimente
— Mod de preparare Avantaje Dezavantaje
de pregătire
'4— ■— ■!'
Coacerea in Ș Coacere fără Tigaie sau grătar j Carne fragedă, ! Hârtia sc așează în Vitaminele solubile nu arc
hârtie ! grăsime pe de pus pe flacăra 1 pește, legume, tigaie, grătar, astfel în apă. substanțele
t
aragaz la foc aragazului. 1 cartofi prăjiți. ! încât inscripționările minerale sc pierd
11 mediu, cea Hârtia este o chiftele dc cartofi ț să sc poată citi. Sc doar parțial.
1ff 160 grade C. sau j hârtie specială cu ; ș.a.m.d. pun alimentele pc Vitaminele
1 11
11 în cuptor, la o un strat ceramic I hârtie și se așează sensibile la căldură ț
11 temperatură de la suprafață, strat 111 pe foc sau sc sunt parțial
1
1 cea 180 grade C ; care degajă 11 introduc în cuptor. distruse. Gustul
11 Se începe coacerea alimentelor se
1 treptat căldura 11
1 spre alimente. păstrează ncalterat.
111 la 160 grade C,
1 după care focul sc Prin acest procedeu
1 micșorează, pentru apar mai puține
ca alimentele să se substanțe nocive
coacă și să sc decât la prăjirca în
rumenească grăsime la
■ r:-. • •
temperaturi înalte.
Fierberea sub Fierbere în aburi, Cratiță sau oală Supe de carne. Alimentele se Reduce timpul dc Vezi fierberea.
presiune în apă puțină sau cu capac închis ciorbe, carne. introduc în preparare, Trebuie
multă, sub etanș și dispo- cereale, păstăi, cantitatea de apă consumul dc respectat timpul
presiune la zitiv de reglare a pește, legume, dorită în funcție dc energic. Vezi de fierbere
temperaturi între [aburului, oală cu cartofi, fructe. ce anume dorim să fierberea. pentru a nu
105-120 grade C, sită încorporată. gătim. La început răsfierbe
! într-un vas Indicațiile de focul este marc, alimentele.
j special care folosire trebuie apoi când începe să
• permite fierberea respectate cu fiarbă, să iasă
sub presiune 1 strictețe pentru a primii aburi, focul
! evita accidentele i se micșorează. Se 11
Ii 1 1 respectă timpul dc 1 • _
■ | fierbere apoi se 11 1
1 z *
1 1 ii 11 !i
i
 — — ——
Procedeu i
Explicație Veselă Alimente Mod de preparare Avantaje Dezavantaje
de pregătire
stinge focul, se
așteaptă să scadă
presiunea din
oală și numai
după aceea sc
deschide.
Gril Coacere datorată Grătar, rolisor. Came fragedă. Gril prin radiere: se Vitaminele solubile Vitaminele
radierii căldurii tavă, eventual sc nebătută cu pune foaie dc în apă, substanțele sensibile la
la temperaturi dc acoperă ciocanul de șnițele. aluminiu sub minerale sc căldură sunt
cca 250 grade C alimentele cu o pește, căinați, alimente pentru ca păstrează parțial distruse.
folie dc aluminiu cartofi, legume ca: sucul să nu picure Se formează
vinete, dovlecei, în jar. încingeți substanțe
fructe ca: banane. grătarul, nocive, de
.
condimentați aceea curățați
alimentele, dar le părțile arse.
veți săra doar când
sunt gata. Peste jar
puneți totdeauna un
grătar sau înfigeti
alimentele în
țepușe.
i •
i • *
i
i
Grătar cu capac. Se încinge grătarul. Atenție: nu în-
t
i
i
tablă, tablă apoi sc pun cercați să folo-
i
i emailată alimentele. • • siți came bătută
1 i
i 1
i
i • cu ciocanul de
i
i
t
șnițele pentru
i
i că s-ar putea să
i
apară substanțe
1 cancerigene.
 ■■■■
Procedeu
Explicație ; Veselă ; Alimente ; Mod de preparare Avantaje Dezavantaje
de pregătire
•i ii ii
Coacere la Fierbere cu î Veselă < Came fragedă, : Alimentele se pun Vitaminele solubile Vitaminele
microunde ' puțină apă, sau ! termorezistentă ' pește, legume, ; în vas, eventual se 1 în apă și substanțele sensibile la
ii
i chiar fără apă î din sticlă,. . i cartofi: fructe ! pune puțină apă, se ! minerale se pierd în căldură se .
ii <i ceramică, ’ ' j iii acoperă vasul și se ; mică măsură. Mare | distrug partial.
ii ii
i• Această metodă ; porțelan, plastic • ii introduce în micro- j economic dc timp Trebuie
i• este asemănătoare• special, sau folie ■ ■i unde. Se progra- ; și energic. respectat timpul
iii fierberii •i mează temperatura 1 i dc preparare.
• specială. !
• ii Nu se folosesc !i •ii și timpul de •
i ii •i
ii vase din metal i •i preparare. Din când 1
ii . iii ii în când, se amestecă !
ii • iii i
ii ii ii• în mâncare pentru a ! *
•• • i ii ii■ fi cuprinsă egal dc ; •
............ .... i.. . . i i i căldură. După •
r ■ i > »> *
terminarea mâncării
i se lasă preparatul
să mai stea câteva •
minute in
ii microunde.
i
Gătind în oala • Gătit înăbușit [ Cratită ovală dc Carne, pește, Se lasă oala sâ stea Vitaminele solubile Consum marc
de Iul ars [ fără grăsime, în î lut ars, cu capac. cartofi, legume. cu apă aproximativ în apă și substanțele de energie,
suc propriu, } Atenție: înainte iii ! 15 minute. Alimen- minerale se deoarece timpul
respectiv în ■ dc prima folosire i•i > tele se condimcn- j păstrează în mare
puțină apă, la o ! așezați vasul i■ de pregătire
• 1 i î tcază, se pun în măsură
! temperatură dc J într-un lighean i•i i crește cu 1/3.
! vas, se acoperă și
225-240 grade C j cu apă, umplcți-1 iii ii
! se introduc în ii
! și pe el cu apă și ii ! cuptorul rece. i
; lăsati-1 să stea
ii iii
• ! Pentru a nimeni
; astfel aproximativ iii j alimentele, cu 20
ii
i■
; ... • 30 dc minute i
ii i ! dc minute înainte ii
■ i■ ii
i 1
 1" ■ “ 1 11 ..... .. ■ i
Procedeu I Mod de preparare
Explicație Veselă Alimente Avantaje Dezavantaje
de pregătire 1
1

dc a fi gata
mâncarea sc scoate
r capacul.
Gdtltul cu Gătitul alimen­ j Oale și crătiți cu Came, peste, 1 Alimentele pline dc j Vitaminele solubile Aceste vase
pufincl apii telor ude fără 1 capac din oțeluri cartofi, legume, i apa sc pun în oala 1 în apă și substanțele sunt scumpe
(Vase din oțel) adaos de apă la superioare cu fructe 1 sau cratița rece, sc minerale sc pierd în
temperatura dc capac aproape 1 acoperă și sc pune mică măsură.
cca 100 dc gra­ etanș 1 la foc. La fierbere Vitaminele sensibile
de C. în timpul sc formează aburi la căldură sunt
fierberii aburul care fac capacul să distruse parțial.
se condensează *.
„danseze' Culoarea și aroma
pe capac și picu­ Micșorați imediat specifică fiecărui
ră peste alimente focul și continuați aliment se păstrează
fierberea. nealteratc și dc
Această metodă aceea se poate
este asemănătoare renunța la condi-
fierberii montarea cu sare.
Gcltitul în wok Prăjirc extrem dc i Wok-ul este dc Came fragedă, Alimentele se vor Vitaminele solubile
scurtă în foarte 1 fapt o tigaie mare pește, cartofi, tăia extrem dc fin, în apă și cele
i puțină grăsime j cu fundul rotund legume, fructe. sc încinge wok-ul, sensibile la căldură
1 (ulei) pe foc la o j sau plat, dar sc toarnă foarte puțin și substanțele
temperatură dc j întotdeauna cu ulei care sc lasă la minerale se pierd
aproximativ 120 1 pereții înalți, 11 încins, apoi se intro-1 doar în mică
1 duc alimentele care măsură. Gustul
11 dc grade C făcut din tablă
• 1
obișnuită, oțeluri sc călesc, prăjesc, specific sc
1 superioare. amcstecându-sc păstrează. :
11 • continuu. Călirea
11 11 ii!
1
•• 1I1 • • 1 sau prăjirca sc fac
i
1 •
1
L
11
1 i extrem de repede,
1 în timp record.
• n, ii1
ii
Calendar de cumpărături de sezon pentru legume și fructe
t * 6 > » > 9 *• * J

Datorită dezvoltării extraordinare a comerțului internațional

din ultimul timp, dar și datorită extinderii noilor și modemelor
metode de cultivare a legumelor și fructelor, astăzi beneficiem,
indiferent de anotimp, de toate legumele și fructele posibile. Și
totuși, după părerea mea, fiecare sezon are legumele și fructele
sale specifice care, consumate în alte sezoane, parcă nu mai au
același farmec și gust. în plus, dacă vom respecta oferta dc
legume și fructe a fiecărui sezon vom putea să ne „cruțăm"
portmoneul. De aceea consider că un calendar al legumelor și
fructelor pe sezoane (prezentat sub formă de tabel în continuare),
este bine venit, fiind în același timp și un ajutor real pentru
dumneavoastră în a vă programa rațional și economic cumpă­
răturile. • * ♦ • <■»•<•
***
>

Atenție : o = luni cu ofertă redusă, prețuri mai mari

• = luni cu ofertă bogată, prețuri mai scăzute.

149
 i ------------1------ - —r
t

Legume Ian. Feb. Mar. Apr. Mai

Anason 0 o O O O

Andivc-salată 0 o o 0

Anghinare 0 0 •

Ardei gras o O O O o

Batavia ! o o o o •

Broccoli o o o o

Căpătână de salată O •

Cartofi • • • • •
• • •
Castraveți dc salată • • •
Castraveți murați
Ceapă • • • •

Cicoare • • • • O
• •
Ciuperci dc cultură • • •
• • o
Conopidă o o

Dovleac
Dovlecei o o o O O

Fasole verde o o O

Grâușor o o o

Gulii O o O o

Hrean O O • •

Lollo Rosso o o o o •

Mazăre verde • o o

Morcovi • • • •

Pătrunjel ♦ • • •

Praz • 0
±
 Legume lan. Feb. !
i
Mar. I Apr. J Mai j iun. Iul.

Rădăcină dc lelină • - •
Ridiche ° !

o o
O i
Ridichi de lună * O ;
i
° î i
Rubarbă (Revent) j o ' O !
Salată verde creață i i
■
i
i
Salată verdc-obișnuitâ 1 O 1 o !

Sfeclă roșie j • •
1 1
Spanac ; O ! o !
Sparanghel î i o !
i
° i
Tătăncasă ° i
Țelină-tije și frunze •
1
Tomate o o J
Varză albă •
Varză creață • •
Varză de Bruxelles •
1 1 1
Varză de China
1 1
Varză roșie •
Varză verde • A
1
Vinete î o 1 O
L -- J_________

&
 Apr. Mai Iun. Iul. Aug. Sept. Oct. Nov Dec.
Fructe Ian. Feb. Mar. —
Afine 0 • 0
Agrișe • • a
Alune 0 0 • • a a
0 0 0 • • •
Ananas • • • • 0
• 0 0 • • •
Avocado • • • 3 0
a
Banane • • • •
0
• • • • • • a
Caise 0 • • • 0
• 0 0
Căpșuni 0 o • • 0
• • a a
•
Castane comestibile • 0
Cireșe 0 • • 0
Clementine a • • a a a
Coacăz dc munte * 0 0 0 • • a 0
Coacăze • • • •
Grapefruit a a f 0 0 0 0 0 a a a
Gutui • a a
Kiwi a • • . a • • • • • a a a
Lămâi • • • • • • a • • a a a
Mere - • • • • 0 0 0 a • a a a
0 0 0 0
Mure a
Nuci • 0 4% • a a
Q • a 0 0

•
•
Pepene verde 0 . 0 0 0 •
• a a a

o
o
Pere 0 0 0 0 0 •
o • • • 0 0 © w
Picrsici/Nectarine & 0
Portocale • • a • • • 0 p 0 0 a a
Prune dc masă/ •
Prune brumării
e 6 a • • 0
Rcnclode/Corcodușe a 0 • • 0
Smochine * *
Soc '■ p • 0
Struguri p 0 2 0 0 0 • • • a 0 p
w
Vișine -- —
0 • • 0, —
Zmeură - .. •• ■ . o • ; • , 0. -.
———J———J - <‘ • 1 - - - ■ - -1——j - -----
Mâncăruri gata preparate, cumpărate din comerț -
pțrodusele „light“ - adaosurile de vitamine - mâncarea „fast
foood“ - ce și unde mâncăm la drum

Mâncăruri gata preparate

Vorbind dc mâncăruri gata preparate, mă refer la acele alimente
și mâncăruri care se găsesc de cumpărat în comerț gata doar să fie
servite, adică: pizza congelată, ruladele dc tot felul, gata învelite în
folie de aluminiu, supele din conserve, târâtele de cereale din
pungile de plastic. La anumite produse mai trebuie preparat în plus
și separat încă câte ceva, cum ar fi pastele făinoase, gândite ca
garnitură, sau sosul, care și el este conținut într-un pliculeț, dar care
mai trebuie eventual amestecat cu apă și fiert. în general, toate
aceste produse, mâncăruri gata preparate, sau semipreparate, au un
conținut ridicat de sare'de bucătărie, nu sunt foarte hrănitoare, sunt,
evident mult mai scumpe decât aceeași mâncare gătită de
dumneavoastră în bucătăria dumneavoastră, dar au și o mare calitate
totuși, aceea de a fi foarte la îndemâna celor ocupați și cărora nu Ic
ajunge timpul să mai și gătească. Totuși, după părerea mea, lipsa de
timp pentru gătit, sau comoditatea, nu trebuie să ducă obligatoriu la
o alimentație nesănătoasă, pentru că, după cum bine știți, au fost
inventate destule aparate și metode pentru gătit, care permit
prepararea mâncărurilor într-un timp infinit mai scurt decât după
metodele clasice, în același timp, putându-se, datorită lor, respecta
ușor recomandările pentru o alimentație sănătoasă.
Dc aceea, pentru „bucătăria modernă și rapidă", legumele și
fructele care au fost congelate de proaspete sunt recomandate cu
i căldură. Dacă, totuși, sunteți obligați să apelați la mâncăruri gata
preparate, țineți scama dc câteva recomandări:
O completați masa dumneavoastră măcar cu câte o salată cu
multe verdețuri.
[> dacă nu aveți timp să vă faceți o salată, mâncați alături de
preparatul principal măcar câteva felii de ardei gras, de
castravete verde, câteva ridichi de lună, sau câțiva morcovi
cruzi. Dacă veți aranja cu gust aceste legume proaspete în jurul
mâncării, aromele lor și culorile lor atractive vor face și mai
apetisantă mâncarea, ca să nu mai vorbim dc serviciul pe carc-l
faceți organismului dumneavoastră, oferindu-i vitamine,
substanțe minerale, oligoelemente și materii de balast.
 [> sau, puteți să vă completați masa cu alimente sănătoase și cu
adevărat nutritive consumând la masă un suc din fructele
dumneavoastră preferate, evident fără adaos de zahăr, sau ca
desert fructe, sau chiar puteți să înlocuiți alte alimente pe care
le serviți de obicei la gustări, cu fructe proaspete.
în general:
O este bine să fiți foarte atenți la ceea ce este înscris pe etichetele
alimentelor în ceea ce privește conținutul de sodiu, cantitatea
de materii de balast, eventual conținutul de colesterol (care
apare înscris la anumite alimente dietetice) și câte calorii
însumează. în general, aceste alimente nu sunt recomandabile
bolnavilor de diabet zaharat! Majoritatea produselor semipre-
parate nu sunt indicate nici acelor bolnavi de diabet care mai
suferă și de hipertensiune arterială, deoarece adaosurile conțin
mult sodiu!
> Legumele și chiar și fructele din conserve conțin de multe ori
sare. Ca să nu mai vorbim că au un conținut mic în vitamine și
săruri minerale.
Produsele „light"
Aceste produse, denumite generic „produse light", sunt de obicei
produse cu un conținut mic caloric și fără alcool. Sigur că
inscripționarea cu „light" a unui produs nu este întotdeauna, sută la
sută concludentă. Există producători, nu puțini la număr, care trec pe
ambalajul unor adevărate bombe calorice, fără nici un scrupul,
cuvântul „light". De multe ori, se vând produse absolut obișnuite,
dar în care a fost „pompat" puțin aer, cazul sprayurilor de frișcă, ca
produse „light". Există și cazurile, evident tot de înșelătorie voită, în
care producătorii nu-și bat prea mult capul cu realizarea cu adevărat
a unui produs „light", ci intervin doar puțin asupra produsului
obișnuit, de exemplu la alimente bogate în grăsimi înlocuiesc o parte
a acestora cu apă, sau înlocuiesc o parte din conținutul de zahăr cu
niște îndulcitor, înscriu fără jenă pe ambalaj „light" și au un produs
„nou", evident cu alt preț. în general, aceste produse sunt mai
scumpe decât cele obișnuite și, de cele mai multe ori, sunt produse
inutile. Oferta de alimente cu adevărat sărace în grăsimi și sărace în
calorii este suficient de mare în jurul nostru, la tot pasul, dacă
suntem atenți la toate legumele și fructele care ne înconjoară.
Produsele „light" nu au alt scop decât să ne inducă ideea ca daca
cheltuim câțiva bănuți în plus, fără nici un alt efort din partea noastră
devenim imediat supli, frumoși și sănătoși.

154
Adaosuri de vitamine
Industria alimentară a înțeles de mult importanța unei alimentații
sănătoase și de aceea a creat produse cu adaosuri de vitamine, cum
ar fi, de exemplu pâine, miisli, paste făinoase, produse lactate,
margarină, sucuri de fructe și limonade. Aceste produse cu siguranță
: că nu sunt cu nimic nocive sănătății, dar, în mod cert, sunt nocive
pentru portofelul dumneavoastră. Cei ce sunt foarte economi în ceea
ce privește consumul de grăsimi și zaharuri, în schimb mănâncă din
plin cereale, legume, fructe și produse lactate dietetice, din când în
când pește marin și carne slabă, aceia nu au de ce să apeleze la
produse industriale îmbogățite cu vitamine.
Nu neapărat grija pentru sănătatea noastră îl face pe producător să
adauge vitamine produselor sale. De multe ori, scopul lui este cu
totul altul și anume: carotenul este folosit ca și colorant, iar vitamina
E împiedică în mare măsură râncezirea alimentelor.

Băuturile energizante
Băuturile energizante au reușit, în ultimul timp, pur și simplu, să
invadeze rafturile super market-urilor. Ele ar avea ca scop să ne
producă o stare accentuată de bine, iar prin adaosul de cofeină sunt
menite de a înviora spiritele obosite. în foarte puține cazuri ceea ce
. promit, ca efect, aceste băuturi este și resimțit de către consumator.
După părerea mea, cafeaua și ceaiul negru sunt cel puțin la fel de
bune, cu efecte verificate. Totul este, ca de altfel în general în
alimentație, să păstrăm măsura. încercați să beți și ceai verde. Cine
știe, poate o să vă placă la gust, iar efectul îl veți constata
dumneavoastră înșivă și veți hotărî dacă ceaiul verde va deveni
pentru dumneavoastră un prieten în clipele de mare oboseală.

Fastfood : ' :
Mâncarea cunoscută sub denumirea devenită internațională de
■ „fast food11 este, indiferent dacă ne referim la obsedanții hamburgheri,
hot dogs, sau la prânzurile frugale din diferite restaurante, adică
cârnați, chiftele diverse, friganele etc. sunt toate sărace în vitamine,
substanțe minerale si materii de balast. Preparatele fast food de
inspirație italiană cum ar fi gustările italienești, cele de inspirație
japoneză, sushi, cele de inspirație turcească sau chinezească sunt în
orice caz mai sănătoase decât un hamburgher cu cartofi prăjiți,
pentru că ele se compun, de obicei din legume, păstăi și salăti
proaspete. în ultimul timp, a apărut și un lanț de localuri fast food în
care se servesc „hamburgheri11 facuți numai și numai din legume
Este un pas înainte oricum. Sigur că nu trebuie acum să facem un
proces dc intenție tuturor acestor localuri care servesc fast food

155
 Important este să avem în vedere că numai cu o astfel de alimentație
n-avem cum rămâne sănătoși. Se poate consuma din când în când,
dar dacă devine un obicei, dacă ajunge alimentație unilaterală,
atunci devine cu adevărat nocivă. Gândiți-vă în permanență la
piramida alimentară și ghidați-vă alimentația după ea.
La drum
Foarte multă lume mănâncă la prânz într-o așa numită cantină. Din
fericire, în general, aceste unități și-au adaptat în mare măsură mâncarea
pe care o oferă la cerințele unei alimentații sănătoase și echilibrate. De
cele mai multe ori, clicnții unor astfel de unități reușesc să se hrănească
variat și să consume alimente bogate în substanțe nutritive. Dacă totuși
simțiți nevoia a și mai multor legume și fructe proaspete, vorbiți cu
conducerea cantinei. Aceasta fiind gândită ca apendice al întreprinderii
dumneavoastră, menită să favorizeze starea dc bine a angajați lor. nu se
poate să nu constatați reacții pozitive la cererile dumneavoastră. Atunci
când luați masa la restaurant, preceptele dc bază rămân aceleași ca și
pentru bucătăria dumneavoastră de acasă. Savurați posibilitatea mare de
alternare a felurilor de mâncare, încercați de câte ori puteți noi și noi
feluri de mâncare. Nu este obligatoriu să consumați numai și numai
grătar, pentru că acest fel de mâncare îl cunoașteți cel mai bine! Și nu
trebuie, atunci când comandați, să aveți nici un fel de reținere în a vă
exprima preferințele, adică puteți liniștiți să spuneți că ați dori ca
mâncarea dumneavoastră să conțină cât mai puțină grăsime, sau că nu
doriți să conțină ou, și șa mai departe. Dacă ceea ce v-a fost oferit v-a
plăcut, întrebați liniștiți ce mirodenii s-au folosit, sau chiar cereți rețeta.
în ultimul timp, au apărut destule restaurante și restaurante ale unor
hoteluri care se preocupă în special să ofere clienților lor o gamă
întreagă de preparate conforme cu regulile unei alimentației sănătoase.
Dacă veți descoperi pe lista de meniu sigla Societății Germane pentru
o Alimentație Sănătoasă, puteți fi convinși că toate preparatele au fost
i alcătuite în conformitate cu recomandările acesteia. Astfel dc
restaurante au meniuri speciale pentru cei cu probleme de greutate,
pentru diabetici, pentru cei cu tulburări cardiovasculare, sau pentru cei
cu afecțiuni renale. Atunci când sunteți la drum cu mașina, sau vă
hotărâți să icșiți Ia iarbă verde, nu este nici o problemă să vă pregătiți
și să luați cu dumneavoastră o gustare sănătoasă. Puteți să vă pregătiți
sandvișuri cu chifle din faină integrală unse cu brânză de vaci dietetică
în amestec cu verdețuri, sau cu puțin muștar și o felie de friptură slabă,
sau cu puțină brânză slabă dar evident și cu câteva feliuțe de tomate,
sau ridichi de lună, sau cu o foaie, două de salată. Vor nu numai
foarte gustoase, dar și foarte apetisante.
Bibliografie
I' i ■

aid / Auswertungs- und Informationsdienst Jur Erniihrung. Landwirtschaft und

Forsten e. K;
t> CholestcrinbcwuBt csscn, Heft 1301, Bonn 1995 ,
O Essen gcht durch den Magen, Heft 1231, Bonn 1995
[> Fast food. Heft 1199, Bonn 1997
O Lcbcnsmitlclvorrat, Heft 1269, Bonn 1995
[> Lcbcnsmittcl aus okologischcm Landbau - klcinc Warcnkundc, Heft 1218, Bonn
1995
O Tips zum Lcbcnsmittclkauf, Heft 1330, Bonn 1996
O Obst, Heft 1002, Bonn 1996
O Vollwertig csscn und trinken nach den 10 Rcgcln dcr Dcutschcn Gesellschaft fur
Emăhrung (DGE), Heft 1016, Bonn 1996
[> Gemuse, Heft 1024, Bonn 1997
[> Zucker, Sirupe, Honig, Zuckcraustauschtofle, SuCstoffc, Heft 1157, Bonn 1997
Buhmann. Curine
BeiB nicht glcich in jeden Apfel. 700 Tips zurgesunden Emăhrung, Rowohlt Tb,
Reinbek 1996
Carlsson. S. / Toeller. M.
Die crfolgreichc Diabetcs-Diat, Urania-Vcrlag, Berlin 1997
Ehnadfa. Ibrahim / Aigh.Waltraude / Muskat. Erich
Die groBe GU Năhnvcrt Tabel 1c 98/99, Grăfe und Unzcr Vcrlag, Munchen
Ernahrungsberatung dcr Nestle-GmbH (Hg.)
Kaloricn mundgcrccht. Umschau Verlag, Frankfurt / M., 10. uberarbeitete und
crwcitcrtc Aufl. 1996
Emahrungsenipfehlungen fiir Diabetiker, 1995
Emăhrungs-Umschau 42 (1995), Heft 9
Finck, H. / Maicherczyk, L.
Diabetes und Sozialcs. 2. Aiiflage. Kirchheim Vcrlag, Mainz 1998
Franke, Rosemarie; Miihlhauser, Ingrid
Emăhrung ist die bestc Mcdizin: Bluthochdruck, Rowohlt, Reinbek 1998
Franke. Rosemarie; Steinmetz, Armin
Emahrunu ist die bestc Mcdizin: Erhohtcr Cholcstcrinspicgcl, Rowolt, Reinbek
1998
Hauner, Dagmar / Hauner. Hans
Lcichtcr durchs Lcbcn. Ratgcbcr fur Ubcrgcwichtigc: Strategico zum
langfristigen Abnchmcn. TRIAS, Stuttgart 1996
Hassell, B. van / Gries. A.
Fur Typ-II-Diabctikcr. GU Modeme DiăL Grăfe und Unzcr, Munchcn 1994
Heepe, Fritz ' A *.
Diătclisclic Indikationen. Basisdatcn fur die intcrdisziplinărc Emăhrungstherapic
Sponger Vcrlag, Berlin, 3. uberarbeitete Aufl. 1998

157
Kasper, Heinrich
Ernahrungsmcdizin und Diatctik. Urban & Schwarzenberg, Miinchen, 8.
iibcrarbcitete Aufl. 1996
Kluthe, Reinhold
Ernahrungsmcdizin in dcr Praxis. Band I + II. Aktuelles Handbuch zu Prophylaxe
und Thcrapic ernahrungsabhangiger Erkrankungcn. (Loscblattsammlung), Spitta
Vcrlag, Balingen 1997/98.
Koerber, K. v. / Hammann, B. / Willms, G.
Fur Diabctikcr: Vollwcrt-Ernăhrung. GU Moderne Dial. Grăfc und Unzcr,
Miinchen I9987
Lange, Elisabeth
Richtig cinkaufen - gesund csscn. Was Sic uber unscrc Lcbensmittcl wissen
solltep. Brigitte bci Goldmann Vcrlag, 1997
Margarine-lnslitut Jur gesunde Ernahrung
Gesund und fit. Die Rolle dcr Fctte in unscrer Ernahrung. Hamburg 1998
Nassauer, Luise: Frohlich-Krauet, Annemarie; Petzoldt, Rudiger
Fiir Diabctiker, Grăfc und Unzcr-Verlag, Miinchen, 8. Aufl. 1998
Naumann, Regina
Bioaktivc Substanzcn: die Gcsundmachcr in unscrer Nahrung. Heilstoffc und ihrc
Wirkung, Einkaufstips und Rczepte, Rowohlt Tb, Reinbek, 1997
Petzoldt, Rudiger
Fragen und Antworten zum Diabetes, Kirchheim-Verlag, Mainz 1994
Rias-Bucher, Barbara
Brigitte Vollwcrt-Diăt. Dcr ncue Wcg, auf gesunde Art abzunehmen und schlank zu
blcibcn. Goldmann Vcrlag, Miinchen 1994
Rosch, Ruth
Dcr Alkoholkonsum dcr Deutschcn. Gourmet 1/96 Info-Magazin fur
Kiichcnlcitungcn im CJD, Ebersbach 1996
Schumacher, Waltraud / Toeler, Monika
KH-Tabelle fur diabctikcr. 3. neubearbeitete Auflagc 1997, Verlag Kirchheim,
Mainz
Verband der Dia/assistenten - Deutscher Bundesverband - e. V
Dial und Information, Dusseldorf 1995
Wirths, Willi
Kleine Nahrwerttabcllc. Hg. v. Deutsche Gesellschaft fiir Ernahrung c. V.,
Uinschau Vcrlag, Frankfurt I M„ 39. Iibcrarbcitete Aufl. 1996
Wolfram, Gunther et al.
Diabetes mcllitus Typ II, Falkcn-Verlag, Nicdcrnhausen/Ts. 1997
Diabetes Journal
Herausgcber und Verlag
Kirchheim & Co GmbH
KaiserstraBc 41
55116 Mainz
Diabet iker-Ralgeber
Wort & Bild Verlag
(in Apothckcn kostcnlos erhăltlich)

j
I
 IDespre autori

^Rosemarie Franke:
Născută în anul 1937, Rosemarie Franke este de aproape patru
decenii consilier nutritionist teoretician și practician. Posedă o
informație și o experiență vastă în domeniul medicinci ijutrițio-
niste, este un nume de referință în acest domeniu:
> a desfășurat o activitate bogată în clinici și hoteluri'dc profil,
> cadru universitar la catedra de nutriționism a facultății de
specialitate din Bielefeld,
> colaboratoare a Societății Germane pentru Alimentație. a
Institutului pentru Nutriție și Dictă din cadrul Universității
Heinrich Heine din Dusseldorf,
> profesor invitat al Universității din Paderborn în cadrul
cursului de Alimentație (1978-1983),
> colaboratoare a diverse organizații și asociații ca: Asociația
Federală Germană pentru Industria Alimentară Dietetică,
Asociația Federală Germană pentru o Alimentație Sănătoasă,
ministere, etc.,
> colaboratoare la 65 de filme de popularizare a alimentației
raționale, sănătoase pentru WDR, NDR.,
> colaboratoare a multor emisiuni radiofonice de specialitate,
> autoare a numeroase articole de specialitate publicate în
reviste din Miinchen, Diisseldorf, Bielefeld,
> posesoare a unei medalii de aur și a opt medalii dc argint
acordate de către Academia Germană de Gastronomic

iProfesor dr. med. Hans Hauner

Născut în anul 1955, este medic internist, preocupat în special
de bolile diabetice, alte boli metabolice, alimentație și
endocrinologie. Lucrează ca medic șef al departamentului clinic
al Institutului pentru studiul bolilor diabetice din cadrul
Universității Heinrich Heine din Diisseldorf.
A publicat, în colaborare cu dr. Dagmar Hauner, lucrarea: „Să
trecem mai ușor prin viață, sfaturi pentru persoanele superpon-
derale; strategii pentru o scădere în greutate lipsită de efort"
TRIAS, 1996.

159
Colecția „Sănătate cu Maria Treben66
Alimentația sănătoasă cu plante
Boli specifice copiilor
Durerile de cap și migrena . •
Boli de piele
Boli specifice femeilor
Boli specifice bărbaților
Rețete de sănătate cu plante
Alergii
Stresul de toate zilele
Bolile stomacului și intestinelor
Inima și bolile cardiovasculare
Boli ale căilor respiratorii
Rănirea și plăgile
Succesele mele de tratament cu plante

Colecția „Sănătate cu mijloace naturale66

Eugen Fischer
Dicționarul plantelor medicinale
Alexander Grady
100 de leacuri pentru 100 de boli
Margaret Minker
Manualul femeii
Magret Siemers
Să fii frumoasă cu produse și remedii naturale
Dr. Philipp Zippermayr
Ce facem?... Când plantele și medicamentele nu ne mai ajută?
Rosemarie Franke
Diabetul de tip 2 (Diabetul zaharat)
Nivelul ridicat al colesterolului
Hipertensiunea arterială

De curând a apărut: '<

Alexandra Berger, Andrea Ketterer
Ce trebuie să știe femeia despre sex

Comercianți! Pentru a obține ultimele apariții, la preț en-gms, sunați la

Din această colecție:
DIABETUL DE TIP 2
DIABETUL ZAHARAT
----------------------------------- ------------
Prevenire • Recunoaștere • Vindecare
Dr. med. Fritz Geiger

REȚETE HRANA ESTE CEL MAI BUN

MEDICAMENT
DE SANATATE CU PLANTE
O
este diabetv?cum apare și cum poate
& SĂNĂTATE CU diagnosticat?;
’ 'ăre sunt risc ile și sechelele ce pot
EUGEN rărea?
FISCHER
iîm se pot elin- i consecințele negative ale
DICȚIONARUL v dii printr-o alrr Stație rațională?
PLANTELOR MEDICINALE
lată doar câteva dintre întrebările la care răspunde
GHID PRACTIC această carte, care ar trebui să devină un ghid
PENTRU CULTIVAREA ȘI UTILIZAREA
PLANTELOR MEDICINALE ȘI AROMATICE indispensabil al bolnavilor de diabet. Departe de a
recomanda o dietă strictă și dificil de respectat,
autorii, Rosemarie Franke și prof. dr. med. Hans
Hauner, doi reputați specialiști în domeniul medi-
cinei nutriționiste, ne propun:

-
Alexander
O alimentație completă, rațională și
GRADY sănătoasă, cuprinzând toate substanțele
LEACURI nutritive de bază
PENTRU Metode de slăbire fără efort și fără sacrificii
X^BOLI Numeroase retete culinare delicioase, ușor
de preparat și necostisitoare.

SĂNĂTATE CU Așadar, citind această carte, învățăm

MIJLOACE
NATURALE • Cum să trăim sănătos, ținând diabetul
zaharat „în șah“
MARGARET
MINKER
• Cum să ne menținem viguroși, fără a
renunța la micile plăceri gastronomice
MANUALUL FEMEII
Sugestii simple și la îndemâna oricui!
TERAPIA NATURISTĂ Mici secrete cu o mare eficiență!
Boli, tratamente ți sfaturi de la A la Z

ISBN 973-9398-13-8