Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Nichita Stanescu
Poezia "Alta matematica", din volumul "Maretia frigului" (1972), pune
sub semnul indoielii perfectiunea logicii matematice, a simbolurilor randuite dupa
legile sferei. Dupa criza cunoasterii relevata in "11 elegii", in special in "Elegia a
zecea", poetul isi indreapta viziunea catre "operele imperfecte", mai compatibile cu
sensibilitatea, suferinta si sacrificiul uman, cu insasi imperfectiunea fiintei si a lumii.
in "Alta matematica" este atacata simbolistica matematica, insuficienta pentru a
explica toate sinuozitatile realului, complexa "corola» de minuni a lumii", la care,
indirect, poetul face referire: "Noi stim ca unu ori unu fac unu,/ dar un inorog ori o
para/ nu stim cat face./ Stim ca cinci fara patru fac unu,/ dar un nor fara o corabie/ nu
stim cat face." Norul fara corabie si inorogul si para sunt forme complexe ce ies din
sfera reprezentarilor perfecte, fiind alcatuite sau conduse dupa legi stohastice, greu de
inscris chiar in cele mai complicate ecuatii matematice.
Seria ilogicii ce scapa calculelor ratiunii rigide continua: "Ah, dar o plapuma/
inmultita cu un iepure/ face o roscova, desigur,/ o varza impartita la un steag/ face un
porc,/ un cal fara un tramvai/ face un inger,/ o conopida plus un ou,/ face un
astragal...". Singurul ce poate intelege fata ascunsa a lucrurilor este poetul, el,
demiurgul, sau el si Demiurgul, poate el si ea, fiinta duala care permite orice
combinatii creatoare posibile. Poetul isi creeaza un alter-ego creator, un dominus al
lumii, bazat pe noi principii de constructie a realului, mai complicate chiar decat cele
fractalice. Matematica divina, combinata poate cu o latura erotica, un eros la scara
cosmica, primordial, are contingenta directa cu increatul, cu atemporalul: "Numai tu
si cu mine/ inmultiti si impartiti/ adunati si scazuti/ ramanem aceiasi...// Pieri din
mintea mea!/ Revino-mi in inima!".