Investeşte în oameni !

Proiect cofinanţat prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013
AXA PRIORITARĂ 6 – „Promovarea incluziunii sociale”
DOMENIUL MAJOR DE INTERVENŢIE 6.3 – „Promovarea egalităţii de şanse pe piaţa muncii”
Titlu proiect: FEMINIS – Să progresăm împreună !
Numărul de identificare al proiectului: POSDRU/144/6.3/S/130725
Beneficiar: Fundaţia Lumina Instituţii de Învăţământ

SUPORT DE CURS
COMPETENȚE DE EXPRIMARE CULTURALĂ

REALIZAT ÎN CADRUL PROIECTULUI

FEMINIS – Să progresăm împreună !
(Contract nr. POSDRU/144/6.3/S/130725)

Furnizorul de formare profesională,

Fundaţia Lumina Instituţii de Învăţământ
Universitatea Europei de Sud-Est Lumina, Bucureşti

Autor,
Calugaru Raluca Maria

Bucureşti, 2014

Lumina – The University of South-East Europe

Romania, Bucharest, District No. 2, Street Colentina, No. 64b, Postal Code: 021187
Phone: +4 021 240 30 22

www.lumina.org
 SUPORT DE CURS
MODUL: COMPETENŢA DE EXPRIMARE CULTURALĂ

CUPRINS:

1.Diversitatea socio- culturală;

2.Identitatea natională

3.Comunicarea interculturală
 SUPORT DE CURS
MODUL: COMPETENŢA DE EXPRIMARE CULTURALĂ

Exprimare culturala

1. Diversitatea socio-culturală
1.1 Diversitatea-aspecte teoretice

Exprimarea culturală cuprinde aprecierea importanței exprimării creative a ideilor, experientelor și

emoțiilor prin intermediul diferitelor medii,incluzând muzica, expresia corporală, literatura și artele
plastice.

Termenul diversitate descrie modelul unei societăţi care constă din grupuri diferite , cu caracteristici
diferite. Aceste caracteristici sunt, de exemplu: sexul, vârsta, mediul social, religia, etnicitatea etc.

Diversitatea este regăsibilă în variaţia rolurilor şi identităţilor sociale şi culturale pe care oamenii
le prezintă în diferite contexte.

Diversitatea este un dat. Ea nu este o opţiune şi este inerentă. La fel cum două fiinţe nu sunt identice
fiziologic, nici din punct de vedere social două persoane nu pot fi identice. Astfel, unde sunt doi sau
mai mulţi oameni, avem diversitate.

1.2 Diversitatea socio-culturală

Conceptul de diversitate socio-culturală reprezintă un mozaic de diverse medii, religii, etnicităţi,

medii sociale, vârste, genuri, identitate sexuală, dizabilităţi, valori şi alte diferenţe care caracterizează
fiecare persoană şi care ne fac unici.

Oamenii trăiesc într-o societate eterogena în creştere. Există mai mult decât 6000 de limbi diferiteîn
lume. Rata migraţiei internaţionale creşte anual având drept rezultat creşterea numărului de oameni
cu identităţile complexe.

Globalizarea, migraţia în creştere, comunicarea mai rapidă, transportul mai rapid şi alţi factori ai
secolului XXI au sporit diversitatea culturală în rândul multor naţiuni unde înainte poate n-ar fi existat
sau au crescut multiculturalitatea existentă deja.

„Diversitatea Culturală”sau „Multiculturalismul" se referă la coexistenţa armonioasă şi

interacţiunea diferitelor culturi, unde „cultura ar trebui privită ca set distinctiv de caracteristici
spirituale, materiale, intelectuale şi emoţionale ale unei societăţi sau ale unui grup social şi pe
care le integrează, pe lângă artă şi literatură; modurile de viaţă, modurile de
convieţuire,sistemele de valori, tradiţii şi credinţe”
 SUPORT DE CURS
MODUL: COMPETENŢA DE EXPRIMARE CULTURALĂ

Diversitatea culturală sau multiculturalismul este fundamental forţei noastre colective în comunitãţile
noastre locale şi în societatea globală.Diversitatea culturală şi lingvistică este moştenire comună a
omenirii şi ar trebui să fie preţuită şi conservată spre beneficial tuturor. Este o sursă de schimb,
inovaţie, creativitate şi coexistenţă paşnică printre oameni.

„Respectul pentru varietatea de culturi, toleranţă, dialog şi cooperare într-un climat de încrederea
reciprocă şi înţelegere sunt printre garanţiile cele mai bune de pace şi securitate internaţională”.

Cultura unei comunităţi este definită şi poate fi măsurată în două modalităţi: felul şi intensitatea cu
care ea este creată sau exprimată la nivelul comunităţii şi felul în care indivizii care nu creează sau se
exprimă cultural iau parte la acest fenomen, ca şi consumatori ai săi. Din această perspectivă, este
evident modul în care cultura devine un liant esenţial pentru formarea fiecărui grup,indiferent
de dimensiunea acestuia.

Dar în acelaşi timp, dincolo de rolul intern faţă de o comunitate, cultura are şi

rolul - extern - de a se constitui în modul cel mai eficient prin care grupuri diferite pot

interacţiona unele cu altele, se pot ”destăinui”, ”povesti” celorlalte grupuri. Cultura este,

până la urmă, asemenea matematicii, un limbaj de comunicare universal, inteligibil şi

asimilabil la orice nivel şi indiferent de pregătirea sau formaţia fiecăruia. Cu cât manifestările culturale
sunt mai diverse, mai pregnante, mai puternice, cu atât percepţia exterioară asupra comunităţii care le
creează este mai completă, mai fidelă realităţii. În acelaşi timp, indivizii consumatori de cultură din
sânul unei comunităţi au mai multe şanse să se apropie, să interacţioneze cu membri ai altor
comunităţi, de vreme ce folosesc un limbaj comun.

2. Identitatea naţională

Nevoia de autonomie, de securitate şi nevoia de apartenenţă ocupă poziţii fundamentale în

piramida lui Maslow. Odată satisfăcute nevoile de bază (cele fiziologice), indivizii percep siguranţa şi
apartenenţa la un grup ca fiind prioritare. Teritoriul, element indispensabil constituirii unei naţiuni, vine
ca un spaţiu protector şi propice satisfaceriiacestor nevoi.

Anthony Smith identifică cinci trăsături fundamentale ale identităţii naţionale, elemente constitutive
ale naţiunii, care fac posibilă apariţia acesteia şi existenţa ei în timp. Aceste elemente sunt teritoriul,
miturile fondatoare, cultura, drepturile şi obligaţiile şi economia:
 SUPORT DE CURS
MODUL: COMPETENŢA DE EXPRIMARE CULTURALĂ

„1. un teritoriu istoric, sau patrie

2. mituri şi amintiri istorice comune

3. o cultura publică de masă comună

4. drepturi legale şi datorii comune pentru toti membrii săi

5. o economie comună cu mobilitate teritorială pentru membrii săi.” (1991:14)

„Aceste concepte – autonomie, identitate, geniu naţional, autenticitate, unitate şi fraternitate –

formează o limbă sau discurs interrelaţionat ce îşi are propriile ceremoniale şi simboluri expresive.
Aceste simboluri şi ceremonii sunt atât de mult parte a lumii în care trăim încât, în cea mai mare parte,
le considerăm ca peun dat.” (Smith 1991: 73-77)

Teritoriul comun, miturile fondatoare, memoria colectivă, cultura, drepturile şi obligaţiile conturează
identitatea naţională. Nevoia de apartenenţă la un grup, apărarea valorilor acelui grup, nevoia de
securitate şi autodeterminare au dus la naşterea unei voinţe sociale

constructive – deci la apariţia naţiunii.

Identitatea naţională este principala formă de identificare cu o colectivitate. Miturile fondatoare,

reprezentările colective, memoria socială definitivează asumarea identităţii naţionale. Contextul istoric
recent poate modifica felul în care o naţiune se autopercepe.

„Astăzi, identitatea naţională este forma principală a identificarii colective. Oricare ar fi sentimentele
indivizilor, se dovedeşte a fi criteriul predominant al culturii şi identităţii” (Smith 1991: 170).

De câte ori nu auzim critici la adresa unei naţiuni, laude la adresa alteia. Acest tip de percepţie şi
autopercepţie este o formă de asumare continuă a unei identităţi sau, în unele cazuri, de negare a
acesteia. Xenofobia, etnocentrismul,naţionalismul extremist sunt forme virulente de apărare a idealului
naţional, iar lipsa toleranţei faţă de alţii a dus la nenumarate conflicte sangeroase de-al lungul istoriei.

Identitatea europeană nu neagă identitatea naţională şi nu presupune dezminţirea de propriile valori

şi idealuri. Fundamentarea unei întregi ideologii pornind de la premisa că cele două concepte sunt în
antiteză nu poate duce la nimic constructiv. „Unitate prin diversitate” are în vedere prezervarea
specificului naţional, dar şi cunoaşterea şi înţelegerea altor culturi.

Nevoia de apartenenţă. Când omul este satisfăcut din punct de vedere fiziologic şi se simte în

siguranţă, el va deveni interesat să îşi satisfacă nevoile de contact cu societatea. Noi avem nevoie să
intrăm în contact cu alte persoane. Este dificil pentru o persoană să trăiască singură, izolată de
 SUPORT DE CURS
MODUL: COMPETENŢA DE EXPRIMARE CULTURALĂ

societate. Omul se simte mai sigur şi are nevoie să facă parte dintr-un grup oarecare, să aibă prieteni,
să aibă contact cu lumea externă.Există, desigur şi excepţii. Cineva ar putea spune că sunt multe
persoane care aleg calea pustniciei şi rup contactul cu societatea. Da, este adevărat, în orice cultură,
religie găsim acest timp de oameni, dar nu trebuie să uităm că ei sunt o excepţie. De la natură, omul,
atât din punct de vedere fizic, cât şi spiritual este „predestinat” unei vieţi de grup.În cadrul
companiilor, noi ne integrăm într-un anumit grup. Ne mândrim sau nu, dar noi ştim că facem parte
din acest grup. Interacţionăm cu colegii, cunoscuţi sau necunoscuţi, utilizăm acelaşi limbaj, simţim
acest grup ca o altă „familie” a noastră. Vom să devenim parte componentă a acestui grup, până în
momentul când nevoile noastre de apartenenţă nu vor fi satisfăcute.

3. Comunicare interculturala

Limba poate fi definită ca fiind setul de simboluri împărţit de o comunitate pentru a împărtăşi
înţelesuri şi experienţe.

Când am învăţat limba noastră nativă, inconştient învăţăm şi cultura noastră. În schimb, dacă o
persoană învaţă altă limbă sau creşte vorbind mai multe limbi, persoana poate fi conştientă de
diferitele moduri prin care fiecare limbă îi permite vorbitorului să o perceapă sau să descrie realitatea.
Aceste diferenţe de percepţie sunt diferenţe în cultură.

Astfel că legătura dintre limbă şi cultură este faptul că sunt ca o oglindă una pentru cealaltă. Fiecare
reflectă şi este reflectată de cealaltă.

Limbile reflectă cultura acestui grup particular de oameni, care trăiesc într-o societate dată, cu norme,
valori şi simboluri specifice.

Comunicarea este mai mult decât transmiterea cuvintelor către un receptor (individual sau colectiv),
este şi un proces interacţionist şi o modalitate culturală de construire a identităţii (personale sau
colective) în relaţie directă cu comunitatea de care o persoană se simte ca făcând parte. G.H. Mead şi
Şcoala din Chicago au încercat să analizezeze construcţia sinelui în siajul structurii societăţii. Prin
internalizarea normelor şi cutumelor sociale, un individ îşi recunoaşte drepturile şi obligaţiile
prin contrast cu ceilalţi şi astfel îşi rotunjeşte definiţia sinelui, a identităţii personale: „Încă o
dată, limba, ca structura,este pe latura sa interioară, o matrice a gândirii.” (Sapir 1921: 21) Sinele este
 SUPORT DE CURS
MODUL: COMPETENŢA DE EXPRIMARE CULTURALĂ

dobândit prin interacţiuni simbolice, acceptarea mutuală a simbolurilor ce obiectivizează experienţa

subiectivă. Limba este un sistem simbolic cu rădăcini adânci în matricea socială şi puternic
legat de identitatea personală, iar ambele iau naştere şi se dezvoltă în procesele sociale, în
cadrul interacţiunilor sociale.

„Limba are un cadru. Oamenii care o vorbesc aparţin unei rase (sau unui număr de rase), adică, unui
grup ce este diferenţiat prin caracteristici fizice de alte grupuri. Din nou, limba nu există în afara
culturii, cu alte cuvinte, în afara ansamblului moştenit social de practici şi credinţe ce determină textura
vieţii noastre.” (Sapir 1921: 207)

„Limba este o mare forţă de socializare, probabil cea mai mare din câte există.” (Sapir 1933: 159)

Stiinţa, puterea şi politica, arta, cultura şi valorile – toate au contribuit la definirea sinelui ca
individ sau ca membru al unei comunităţi/grup.

Trebuie să înţelegem că limba nu este doar un fenomen lingvistic, ci este şi unul social-istoric.
Reflectă universul fizic şi cultural înconjurător şi, la rândul ei, îl modelează şi organizează.

Bibliografie selectivă:

1. Bugajski, Janusz: Political Parties of Eastern Europe. A Guide to Politics in the Post-Communist Era.
Armonk, NY–London, England: M.E. Sharpe (The Center for Strategic and International Studies),
2002.

2. Cunningham, F.: Theories of Democracy. A Critical Introduction, London–New York: Routledge,

2002.
 SUPORT DE CURS
COMPETENŢA DE EXPRIMARE CULTURALĂ

REALIZAT ÎN CADRUL PROIECTULUI

FEMINIS – Să progresăm împreună !
(Contract nr. POSDRU/144/6.3/S/130725)

Aprobat prin decizia nr. ___/__.06.2014

Manager de proiect,
Conf. dr.
Filip STANCIU

Bucureşti, 2014