Facultatea de Geografie Și Geologie, Iași, RNAT – DULHAI ELENA GEANINA

Prof.Univ.dr. Constantin Cucoș

I. Identificați și explicați predispozițiile și posibilitățile de realizarea obiectivelor

educației interculturale prin intermediul disciplinei pe care o predați.

Disciplina: GEOGRAFIE

Analiza multi-dimensională a conceptului privind educaţia cetăţeanului din

perspectiva politicilor democratice, incluzive şi participative reclamă regîndirea,
reconceptualizarea conceptului şcolii, în corespundere cu finalitatea majoră a educaţiei sec.
XXI: “a învăţa să trăieşti împreună cu ceilalţi”. Această componentă se referă la deprinderea
de a trăi impreună cu ceilalţi, prin dezvoltarea cunoaşterii celuilalt, a istoriei sale, a tradiţiilor
şi a spiritualităţii sale”, obiectiv realizabil printr-o educaţie interculturală.

Şcoala este chemată să ofere prin intermediul educaţiei interculturale un model de

convieţuire paşnică şi constructivă într-o societate în care locuiesc împreună membrii mai
multor grupuri etnice.

Educaţia interculturală reprezintă o nouă dimensiune a educaţiei contemporane.

Societatea actuală prefigurează o intensificare a schimbărilor şi transformărilor în toate
domeniile, inclusiv cel educaţional. Educaţia interculturală este educaţia relaţiilor
interpersonala, care implică membrii unor culturi diferite. Scopul de bază al educaţiei
interculturale este formarea şi dezvoltarea competenţei interculturale. Conceptul de
competenţă interculturală vizează ansamblu de cunoştinţe, abilităţi, aptitudinişi
comportamente, care îmbinate armonios şi complementar permit rezolvarea adecvată a unor
situaţi de interacţiune interculturală.

Obiectivul fiecăruia dintre noi este de a confrunta ceea ce purtăm în noi înșine, de a
încerca să înţelegem cauza gândirii noastre injuste și unidirecţionale și de a învăţa să ne
debarasăm de multe dintre lucrurile pe care le considerăm „firești”. În mod sintetic, educaţia
interculturală vizează o abordare pedagogică a diferenţelor culturale, strategie prin care se iau
în consideraţie specificităţile spirituale sau de alt gen (diferenţa de sex, diferenţa socială sau
economică etc.), evitându-se, pe cât posibil, riscurile ce decurg din schimburile inegale dintre
culturi sau, şi mai grav, tendinţele de atomizare a culturilor. Educaţia interculturală
privilegiază interacţiunea şi dialogul, curajul de a ieşi din sine şi dorinţa de proiecţie în
celălalt. O educaţie concepută în perspectiva interculturală va resemnifica relaţiile dintre
şcoală şi alte spaţii educative; ea va deborda zidurile şcolii, prelungindu-se şi insinuându-se în
activităţile informale, în viaţa de zi cu zi.

Un cadru prielnic de realizare a educației interculturale îl constiuie și disciplina

geografie. Geografia reprezintă știința care studiază relieful, terenurile, trasăturile, locuitorii
și fenomenele Pământului.

1
 Competențele pe care se propun a fi atinse sunt următoarele:

- Sensibilizarea elevilor în sensul respectării diversității, toleranței și solideralității.

- Formarea tinerilor ca persoane capabile să aprecieze diferite culturi, să respecte și
să valorizeze pozitiv diferențele culturale.
- Înțelegerea diversității naturale, umane și culturale a României, Europei și lumii și
realizarea de corelații cu informațiile dobândite la alte discipline școlare.
- Pregătirea viitoarelor cetățeni pentru o viață armoniosă într-o societate
multiculturală.

Apecte de interculturalitate în ceea ce privește capitolul “Populație și așezări omenești

”se găsesc prin utilizarea următoarelor concepte: etnii, rase umane,structura lingvistică,
obiceiuri, tradiții, conflicte ș.a. De exemplu în manualul de geografie de clasa a XII-a , se
poate vorbii elevilor despre diversitatea umană a Europei ( etnică, lingvistică, religioasă).

Elevii află despre diversitatea umană ca fiind rezultatul mixității, sub raport lingvistic,
religios și etnic, în ponderi și cu repartiții diferite, a celor 500 milioane de locuitori ai
continentului. Caracterul intercultural al anumitor regiuni din Europa este apreciat drept o
moștenire culturală importantă pe care elevii ar trebui să o cunoască pe de plin, pentru a
înțelege mai ușor și în același timp a accepta pe cel diferit de noi.

Cunoașterea structurii rasiale conduce la deființarea discriminarii și acceptarea faptului

că populația lumii este diferită dar asta nu înseamnă că nu ne putem accepta exact așa cum
suntem. Elevii trebuie să învețe că toate rasele actuale s-au format prin diferențiere dintr-un
singur trunc hi comun, acela al subspeciei Homo sapiens sapiens, cauza acestor diferențieri
constând în primul rând din extinderea ecumenei subspeciei noastre, în detrimentul altor
subspecii mai vechi de Homo sapiens, în condiții fizico-geografice diferite de cele din
ținuturile de origine, la care s-au adaptat într-un timp îndelungat.

Practic, cunoașterea de la o vârstă fragedă, a tuturor acestor acestor aspecte care ne

diferențiază din mai multe puncte de vedere, conduce în mod sigur la o mai bună relaționare
între oameni, o mai bună comunicare și o acceptare necondiționata a celui de lângă noi, în
ciuda faptului că este diferit la culoarea pielii, are alte obiceiuri și tradiții, sau faptul că are
altă religie. Până la urmă, condiția noastră umană ne face să ne acceptăm, sa ne respectăm
tradițiile , oricât de diferite ar fi ele. Asfel la vârsta adultă și nu numai , omul v-a interacționa
mai ușor cu ceilalți. Acceptarea conduce la o mai bună cunoaștere interculturală.

„Descoperirea altora înseamnă descoperirea relaţiilor, dar nu a barierelor.”

Claude Levi-Strauss