4.

STERILIZAREA

Sterilizarea este operatia prin care toate microorganismele vii, sub forma vegetativa si
sporulata, sunt omorate sau indepartate de pe un obiect sau produs ( FR X ).

Succesul operatiei de sterilizare depinde de natura microorganismelor, de rezistenta lor la

agentul de sterilizare. Metodele de sterilizare se aleg in functie de natura produsului injectabil,
pentru a asigura stabilitatea acestuia. Produsele care nu pot fi sterilizate sunt preparate in conditii
si prin metode care sa evite posibilitatea contaminarii microbiene (metoda aseptica).

Operatii preliminare sterilizarii:

- Curatire;
- Uscare;
- Lustruire ( pentru unele materiale chirurgicale);
- Verificarea materialelor de sterilizat;
- Conditionarea materialelor si obiectelor.

FR X. oficializeaza urmatoarele metode de sterilizare:

- Sterilizarea cu vapori de apa sub presiune ( la autoclav);
- Sterilizarea prin caldura uscata ( la etuva);
- Sterilizarea prin filtrare;
- Sterilizarea cu gaz.

Sterilizarea cu aer cald

Acest procedeu utilizeaza ca agent sterilizant oxigenul din aer, adus la o temperature
crescuta, care provoaca denaturarea proteinelor bacteriene, prin oxidare.

Sterilizarea se efectueaza la o temperature ridicata (140-180 ˚C) iar timpul de sterilizare

depinde de materialul supus sterilizarii, volumul recipientelor etc. Acest procedeu este rezervat
obiectelor cu rezistenta termica suficienta, in special din metal si recipiente din sticla. Incalzirea
poate avea loc pana la 250-350 ˚C pentru o depirogenare simultana a materialelor destinate
preparatelor injectabile. Sterilizarea se efectueaza in cuptoare sau etuve cu aer cald. Schimburile
termice se stabilesc lent si timpul necesar pentru obtinerea egalizarii temperaturii intre atmosfera
si obiect este lung.

Etuvele se clasifica in doua categorii:

 -modele cu convectia aerului cald prin gravitatie;

- modele cu convectia fortata a aerului.

Sterilizarea cu aer cald se aplica:

-materialelor termorezistente ( sticla si obiecte metalice)

-uleiurilor si substantelor grase

-substantelor termorezistente (ex. clorura de sodiu)

Timpul de sterilizare trebuie sa fie calculat plecand din momentul in care obiectul a atins
temperatura dorita, in interiorul incarcaturii:

30 min la 180 ˚C

2 ore la 160 ˚C

2 ore si 30 min la 150 ˚C

4 ore la 140 ˚C

Sterilizarea prin caldura uscata prezinta numeroase incoveniente:

-repartizarea neuniforma a caldurii;

-proprietatile izolante ale aerului provoaca decalaje intre temperatura afisata si

temperature din interiorul incarcaturii;

-oxidarea obiectelor metalice (fara inox);

-alterarea sarjelor;

-dezlipirea intrumentelor formate din materialecu coeficient de dilatatie diferit;

-nu permite sterilizarea unor lichide, textile, pansamente, comprese.

Controlul sterilizarii la etuva

Se utilizeaza indicatori biologici: spori de Bacillus subtilis.

Sterilizarea cu vapori sub presiune

 Mecanismul de actiune este diferit de cel de la sterilizarea prin caldura uscata. In acest
procedeu alterarea microorganismelor se produce prin coagularea proteinelor, germenilor
microbieni datorita fortei de penetratie a umiditatii si temperaturii, ca urmare a presiunii la care
sunt supusi vaporii de apa. Incalzirea este mult mai rapida decat la metoda cu aer cald dar
sterilizarea nu poate fi atinsa in conditii de timp si temparatura mai mici.

Avantajele acestui procedeu de sterilizare sunt: distrugerea prin coagulare, puterea caloric
marita si schimbul termic rapid.

Procedeul necesita un mediu apos si contactul direct al obiectelor de sterilizat cu vaporii (

de unde si importanta ambalajelor permeabile la vapori pentru textile si instrumente
chirurgicale). Un autoclav trebuie sa fie tot timpul echipat cu un manometru si un termometru
( pentru a veghea tot timpul parametrii de temperatura si presiune).

Timpul minim in care temperature trebuie sa fie mentinuta in produsul de sterilizat poate
fi evaluate pe baza valorilor urmatoare:

2 minute la 134 ˚C in practica 3 minute la 134 ˚C

8 minute la 128 ˚C se recomanda : 10 minute la 128 ˚C

12 minute la 121 ˚C 15 minute la 121 ˚C

Timpul de sterilizare mentinut in interiorul autoclavului este mult mai lung; trebuie sa se
tina seama de volumul recipientelor de sterilizat, de permeabilitatea obiectelor si ambalajelor la
vapori, de vascozitatea solutiilor care pot intarzia schimbul termic prin convectie.

Sterilizatorul de vapori este numit si autoclav.

Autoclavul este format din urmatoarele parti componente :

- O camera de sterilizare, cu sau fara pereti dubli, cu simpla sau dubla deschidere,
orizontala sau vertical, manuala sau automata, permitand inchiderea etansa;
- Un generator de vapori, cu incarzire electrica sau cu alimentare directa cu vapori, in
mediu industrial;
- Un condensator, o pompa de vid;
- O serie de componente hidraulice: filter, vane, clapete, supape de siguranta, robinete
de evacuare a aerului;
- Aparate de masura: manometre, termometre;
- O serie de componente electrice: programare, organe de comanda si control,
inregistrator, dispozitiv de securitate.
In functie de modul de eliminare a aerului, autoclavele se pot clasifica:
 Aparate echipate cu dispozitiv de evacuare a aerului plasat la partea
superioara;
  Aparate echipate cu vana de purjare la partea inferioara, permitand
evacuarea aerului prin gravitatie;
 Autoclave echipate cu pompa de vid.

Sterilizarea prin substante gazoase

Aceasta metoda ofera avantaje multiple. Gazele patrund prin prin ambalajele de hartie si
carton, prin dopurile flacoanelor; sterilizeaza substantele solide, patrunzand prin sistemul de
retele capilare. Ele permit o sterilizare, la temperatura mai scazuta fata de metodele prezentate
prin caldura si se utilizeaza pentru materialele termosensibile (material plastice), pulberi, articole
chirurgicale.

Mecanismul de actiune al antisepticelor gazoase are la baza distrugerea celulei bacteriene, ca

entitate biochimica, provocand o combinatie stabile intre acestea si unii constituent structurali
sau enzimatici ( produc o denaturare chimica a proteinelor bacteriene).

Ex. Sterilizarea prin formaldehida, oxid de etilen, acid peracetic.

Sterilizarea prin filtrare

Este un procedeu care se aplica numai pentru solutiile apoase. Filtrarea sterilizanta
reprezinta o metoda de eliminare a germenilor microbieni, prin trecerea lichidului printr-un
material poros (pori foarte fini, cca 1µm), sub influenta unei diferente de presiune. In cazul in
care porii filtrelor au diametrul intre 0,1-5 µm, operatia se numeste microfiltrare; intre 5-300 nm
este ultrafiltare, iar intre 0,3- 10 nm- osmoza inversa.

Spre deosebire de alte metode de sterilizare, microorganismele sunt numai indepartate, nu

si distruse, de aceea diametrul porilor trebuie sa fie 0,22 µm, pentru a retine formele vegetative si
sporii.

Mecanismul filtrarii prin microfiltre

Germenii pot fi eliminati prin doua mecanisme:

- Efectul de cernere, care este pur mecanic. Bacteriile sunt retinute la suprafata unei
site microporoase, filtrul fiind constituit dintr-o retea de canalicule stranse,
inaccesibile pentru germeni. Aceste filter se mai numesc si membrane filtrante sau
filtre ecrane;
- Efectul de adsorbtie, care implica pe langa cernere si retinerea particulelor in
interiorul canalelor filtrului, prin fixarea pe pereti. Mai intervin fenomene de
adeziune, tensiune superficiala, capilaritate; se numesc si filtre de profunzime.

In ambele cazuri, o data cu indepartarea microorganismelor se produce si

clarificarea solutiei.
Filtrele de profunzime poseda o mare suprafata interna si pe langa germeni, retin si
alte elemente: pirogene, substante coloidale.
Eficacitatea sterilizanta a filtrelor adsorbante poate fi influentata de caracterele
solutiei: ph, forta ionica, vascozitate, surfactanti.
In scopul maririi vitezei de filtrare se aplica o suprapresiune deasupra lichidului
sau se creeaza vid in vasul de filtrare.

Tipuri principale de filtre:

-filtre din retele poroase solide: ceramice, de caolin;
-filtre de sticla fritata (sintetizata);
-filtre cu membrana.