UNIVERSITATEA NATIONALA DE STIINTA SI

TEHNOLOGIE POLITEHNICA BUCURESTI

CENTRU UNIVERSITAR PITESTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI DREPT

ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

REFERAT
DREPTUL TRANSPORTURILOR

OBLIGATIILE SI DREPTURILE EXPEDITORULUI

Lector Universitar
SINGH AMELIA-VERONICA

Studenți:
Dvornic Narcis Daniel
Drăghici Andrei
 1. Introducere
1
În principal, expeditorul este cel care organizează transportul. Dar această obligație
caracteristică a expeditorului de a organiza transportul nu exclude posibilitatea ca acesta
să realizeze el însuși transportul și astfel să dobândească toate drepturile și obligațiile
unui transportator.
Expeditorul este una dintre cele mai importante persoane implicate în întreaga
întreprindere de transport - joacă un rol cheie în planificarea întregului transport, de la
documentația de expediere, până la selectarea transportatorului adecvat, precum și
contactul cu clientul și contractanții acestuia.
Un expeditor profesionist se caracterizează în primul rând prin experiență și
carismă, datorită cărora, atunci când planifică sarcini, este capabil să acorde atenție
fiecărui detaliu în timpul unor astfel de operațiuni complexe.

2. Obligațiile Expeditorului.
Unele dintre obligațiile cuvenite expeditorului sunt: pregătirea și încărcarea mărfii,
furnizarea documentelor necesare, informarea și cooperarea cu transportatorul și plata
tarifelor și taxelor.
Pregătirea și încărcarea mărfii.
Expeditorul are obligația să ambaleze bunurile corespunzător naturii acestora și
modului de transport, când natura bunului sau a tipului de transport fac necesar ca
acesta să fie ambalat, expeditorul trebuie să protejeze bunul astfel încât să fie ferit de
pierderea totală sau parțială, precum și de avarii în timpul transportului și să nu poată
pricinui pagube altora, iar expeditorul trebuie să folosească ambalajele care corespund
standardelor ori altor norme tehnice sau legale în vigoare.
Expeditorul răspunde fată de transportator pentru prejudiciile cauzate acestuia de
ambalajul necorespunzător sau de ambalarea defectuoasă a bunurilor predate spre
transport. Transportatorul rămâne răspunzător fată de terți pentru pagubele cauzate
astfel, cu drept de regres contra expeditorului.
Furnizarea documentelor necesare.
Expeditorul este obligat sa întocmească și să dispună la dispoziția transportatorului
totalitatea documentelor de transport, acest pas este esențial pentru o bună gestionare a
logistică și pentru a asigura că mărfurile sunt livrate în mod eficient și în conformitate
cu reglementările legale, câteva documente esențiale sunt:
1. Factura proforma: În unele cazuri, este necesară întocmirea unei facturi
proforme înainte de expedierea mărfurilor. Aceasta poate fi utilizată pentru a
stabili un acord între părți în ceea ce privește prețul, termenii de plată și alte
detalii relevante.
2. Documentul de transport: Cel mai important document în transportul de
mărfuri este de obicei documentul de transport, care poate fi o factură de
transport, un aviz de expediție sau un conosament2, în funcție de modul de

1
Art. 2070 cod civil.
2
Factură care indică cantitatea, greutatea și felul unei încărcături expediate pe un vas de comerț.
 transport și de specificul expedierii. Acest document conține informații despre
mărfuri, cantitate, valoare, punctul de plecare și destinația, precum și instrucțiuni
specifice pentru transportator.
3. Declarația vamală: În cazul expedierilor internaționale, este necesară
întocmirea unei declarații vamale, care conține informații detaliate despre
mărfuri, valoare, origine, destinație și alte detalii relevante pentru respectarea
reglementărilor vamale ale țărilor implicate.
4. Documente de asigurare: În unele cazuri, poate fi necesară asigurarea
mărfurilor în timpul transportului. Documentele de asigurare trebuie întocmite
corect și furnizate în conformitate cu cerințele specifice ale companiei de
asigurări.
5. Alte documente specifice: În funcție de natura mărfurilor și de reglementările
locale sau internaționale, pot fi necesare și alte documente specifice, cum ar fi
certificatele de conformitate, documente fitosanitare sau alte autorizații sau
permise speciale.
Informarea și cooperarea cu transportatorul.
Informarea și cooperarea cu transportatorul sunt aspecte cruciale pentru asigurarea unei
expedieri eficiente și fără probleme. Iată câteva aspecte importante în acest sens:
1. Detalii despre expediere: Înainte de expediere, este important să se furnizeze
transportatorului toate detaliile relevante despre marfă, inclusiv dimensiuni,
greutate, natura produselor și orice cerințe speciale de manipulare sau ambalare.
2. Termeni și condiții: Asigurarea că transportatorul este adus la conștiința despre
toți termenii și toate condițiile acordului de transport, inclusiv prețul, termenii de
plată, termenii de livrare și orice clauze speciale sau restricții.
3. Programare și programare a transportului: Coordonarea programului de
încărcare și descărcare este esențial pentru a evita întârzierea și pentru a
optimiza eficiența transportului.
4. Comunicare în timp real: Permite răspunderea în timp real la ori ce schimbare
sau situație neașteptată.
5. Rezolvarea problemelor: Dacă apar probleme sau întârzieri în timpul
transportului, putem comunica cu transportatorul pentru a găsi soluții și a
minimiza impactul acestora asupra expediției.
Prin informarea și cooperarea eficientă cu transportatorul, puteți asigura o gestionare
mai bună a logistică și o experiență de transport mai fluidă și mai eficientă pentru toate
părțile implicate.
Plata tarifelor și taxelor.
Plata tarifelor și taxelor este o parte importantă a procesului de expediere și trebuie
gestionată cu atenție pentru a evita întârzierile sau problemele în timpul transportului.
Câteva aspecte de luat în considerare sunt:
1. Stabilirea responsabilităților: În funcție de termenii contractuali și de
acordurile stabilite între părți, responsabilitatea pentru plata tarifelor și taxelor
poate fi atribuită fie expeditorului, fie destinatarului. Este important să se
stabilească clar aceste responsabilități încă de la început pentru a evita confuziile
și disputele ulterioare.
2. Determinarea tarifelor și taxelor aplicabile: Identificarea tuturor tarifele și
taxele aplicabile pentru expedierea. Acestea pot include tarife de transport, taxe
 vamale, taxe de manipulare, taxe portuare sau aeroportuare, taxe de asigurare
etc.
3. Calcularea costurilor: Calcularea costurilor totale ale expediției, inclusiv
tarifele și taxele aplicabile.
4. Plata în avans sau la livrare: Decizia dacă tarifele și taxele vor fi plătite în
avans sau la livrare. Unele tarife, cum ar fi cele vamale, trebui plătite în avans
pentru a obține eliberarea mărfurilor la destinație, în timp ce altele pot fi plătite
la livrare.
5. Metode de plată: Stabiliți modalitatea de plată acceptată de către transportator.
6. Documentație corectă pentru vamă și impozite: Asigurarea că toate
documentele necesare pentru vamă și impozite sunt completate corect și
furnizate la timp pentru a evita întârzieri sau probleme în procesul de
despăgubire a mărfurilor.
7. Monitorizarea și reconcilierea costurilor: Monitorizați costurile pe parcursul
întregului proces de expediere și reconciliați-le ulterior pentru a se asigura că nu
există discrepanțe sau taxe suplimentare neașteptate.

3. Drepturile expeditorului
Expeditorul are dreptul la comisionul prevăzut în contract sau, în lipsă, stabilit
potrivit tarifelor profesionale ori uzanțelor sau, dacă acestea nu există, de către instanță
în funcție de dificultatea operațiunii și de diligențele expeditorului.
Contravaloarea prestațiilor accesorii și cheltuielile se rambursează de comitent pe
baza facturilor sau altor înscrisuri care dovedesc efectuarea acestora, dacă pârțile nu au
convenit anticipat o sumă globală pentru comision, prestații accesorii și cheltuieli care
se efectuează.
Prețul serviciilor prestate de către expeditor este denumit „comision”. De regulă,
contractele de expediție sunt contracte de adeziune, astfel încât prețul contractului este
prestabilit de casa de expediție.

Momentul efectuării plății este lăsat de legiuitorul noului Cod civil la aprecierea
pârților, care vor reglementa prin contractul de expediție și acest aspect. Condițiile
USER, la Cap. VII, prevăd că plata transportului și a celorlalte servicii se face de către
client sau de către destinatar. În noul Cod civil termenul consacrat de doctrină „client” a
fost înlocuit cu cel „comitent”.

Principalele drepturi ale expeditorului.

Drepturile expeditorului, reglementate cu caracter special în dispozițiile noului Cod
civil consacrate expres contractului de expediție, sunt:

a) dreptul la comision;

b) dreptul la contravaloarea prestațiilor accesorii și a cheltuielilor efectuate în

vederea realizării acestor prestații.
 Dreptul la comision.

Așa cum rezultă din art. 2069 noul C. civ., principalul drept al expeditorului este
dreptul la comision. Textul este o aplicație, în materia contractului de expediție,
a dreptului la remunerație reglementat prin art. 2043 noul C. civ.. Așa cum se poate
observa, potrivit art. 2043 noul C. civ., contractul de comision este acel contract în care
comisionarul acționează în schimbul unei remunerații denumită comision. Este astfel
consacrată o particularitate a contractului de comision și a contractului de expediție,
prin raportare la contractul de mandat care, potrivit art. 2010 noul C. civ., poate fi cu
titlu gratuit sau cu titlu oneros.
Dreptul la contravaloarea prestațiilor accesorii și a cheltuielilor efectuate în
vederea realizării acestor prestații.
Dreptul la contravaloarea prestațiilor accesorii și a cheltuielilor efectuate în
vederea acestor prestații se referă la dreptul unei persoane de a primi compensație
pentru costurile suplimentare sau cheltuielile făcute în legătură cu furnizarea unui
produs sau serviciu. Aceste costuri pot include taxe, tarife, transport, asigurare sau alte
cheltuieli asociate cu achiziționarea sau utilizarea unui produs sau serviciu.
În multe jurisdicții, există reguli și legi care protejează consumatorii și le conferă
dreptul de a primi contravaloarea pentru aceste prestări accesorii și cheltuieli. De
exemplu, în unele țări, există legi care stabilesc că un consumator trebuie să primească o
compensație sau să fie rambursat pentru cheltuielile suplimentare pe care le-a făcut în
legătură cu un produs defect sau un serviciu neadecvat.
În general, aceste drepturi sunt prevăzute pentru a proteja interesele
consumatorilor și pentru a asigura că aceștia nu sunt încărcați cu costuri excesive sau
inechitabile în procesul de achiziționare sau utilizare a bunurilor și serviciilor.