LA TOATĂ NATIUNEA ROMÂNĂ

SPRE SEMNŬ DE STIMĂ SI RESPECTǓ

Pelimon Alexandru (1822 - 27.07.1881), n.Bucuresti, scriitor român. Versuri

romantice ("Poesii fugitive ") ; romane istorice ("Bucur, istoria fundării Bucurestilor") si
de moravuri ("Hotii si hagiul"), piese de teatru.

Mic dicţionar enciclopedic – Editura enciclopedică română Bucureşti1972

AL. Pelimon merită atenţia istoricului literar pentru următoarele motive :aparţinînd
micii burghezii a luat parte cu entuziasm la revoluţiunea din 1848, promovînd prin
poezie ideile progresiste ; a zugrăvit cu lăudabil realism aspecte ale mentalitàţii mic
burgheze si ale capitalismului epocii sale ; a denunţat ipocrizia egumenilor
exploatatori ; a fost un călător care a contribuit prin descripţiile lui la descoperirea
frumuseţilor peisajului românesc.

G.CàLINESCU : Studii si cercetàri de istorie literară.

Transcrierea/traducerea paralelă a fost posibilă datorită fontului "Alfabet de tranziţie" creat

de strănepotul scriitorului al cărui nume îl poartă Dr.Pelimon Alecsandru si care vă stă la
dispoziţie împreună cu schema modificată a claviaturii.( download+adresa e-mail a
autorului). Fontul este aplicabil la toate textele perioadei "paşoptiste".
LA REGENERAREA ROMANII LA REGENERAREA ROMANII

Romqnie ! Romqnie ! Romînie ! Romînie !

Dul)e carà, glorioasà, Dulce ţară, glorioasă
Pasà plinà de mqndrie Pasă plină de mândrie
Într’–o kale luminoasà !…... Într’o cale luminoasă !...

Lqngà sora ta iubità, Lîngă sora ta iubită

Unu tronu falniku vi s–aweazà Unu tronu falnicu vi s’aşează
Ku Moldavia unità, Cu Moldavia unită
Gloriea và ’nkoroneazà !.. Gloriea vă încoronează

A Moldovié famà mare A Moldoviĭ famă mare

W–a le tale bravuré sumà Ş-a le tale bravurĭ sumă
V–a fàkut nemuritoare : V-a făcut nemuritoare :
Douà surori dintr’o mumà ! Două surori dintr’o mumă !

Iatà, Vàlul se redikà, Iată, Vălul se redică,

Oki–ci vàdu viitoru mare ; Ochi-ţi vădu viitoru mare ;
Nuorul innoranceé pikà, Nuorul innoranţeĭ pică,
Pentru a ta rejenerare !….. Pentru a ta regenerare !..

Veci avea a)eleawé nume : Veţi avea aceleaşĭ nume :

Romqnia strelu)ità !….. Romînia strelucită !..
Prekum Roma fu qn lume Precum Roma fu în lume
De tocé popolié màrità ! De toţĭ popoliĭ mărită !

A eroilor virtute, A eroilor virtute,

Faptele và vor fi spuse Faptele vă vor fi spuse
De kqnd lancuri bà fu rupte , De cînd lanţuri vă fu rupte,
Wi pe kapü kununé và puse ! Şi pe capŭ cununĭ vă puse !
Atun)i bravié kombàturà Atunci braviĭ combătură
Sekolié )eé de peire !... Secoliĭ ceĭ de peire !...
Prin resboae ce avurà Prin resboae ţe avură
Cé a dat sufletü la màrire !... Ţĭ-a dat sufletŭ la mărire !...

Stefan , Mir)ea , Mihaé Vodà Stefan, Mircea, Mihaĭ Vodă

Maré eroé lumea ’é deklarà , Marĭ eroĭ lumea ‘ĭ declară,
Radu , Cepew , –– Negru Vodà , Radu, Ţepeş, - Negru Vodă,
Dragowé )e ’ntié và fondarà ! ….. Dragoşĭ ce ‘ntîĭ vă fondară !..

Al lumineé dul)e soare , Al lumineĭ dulce soare,

Wi prea sfqntà Providencà , Şi prea sfîntă Providenţă,
V’ a surisü qn destinare , V’a surisŭ în destinare,
Kunoskqndu–và kredinca. Cunoscîndu-vă credinţa

Fii tàé konsficindü Dreptul , Fii tăĭ consfinţindŭ Dreptul,

Aü trekutü la nemurire ! … .. Aŭ trecutŭ la nemurire !..
Eé luptqndu–se ku peptul Eĭ luptându-se cu peptul
Ci au fost skutü de mqntuire ! Ţi au fost scutŭ de mîntuire !

Drepturé, lejé kare te cine , Drepturĭ, legĭ care te ţine

Ku trekutul te màrewte ; Cu trectul te măreşte ;
Sqnje vàrsqndü pentru tine , Sînge vărsîndu pentru tine,
Autonoamà te numewte ! ... Autonoamă te numeşte !..

Vedecé dar p’a Romeé fiie , Vedeţĭ dar p’a Romei fiie,
Yunà wi prea glorioasà , Jună şi prea glorioasă,
Subt o razà d’aurie Subt o rază d’aurie
(e pe fruntea eé se lasà ! .. Ce pe fruntea eĭ se lasă !..
Dul)e , feri)ità carà !
De la Traian )e te keamà
Ka sà rejeneresé iarà ,
Aé fost demnà d’a ta mamà
Amqndouà, qmpreunà,
Progresacé !..wi, prin unire,
Din (erü anjelul kununà ,
Và va da spre feri)ire !!.
Dulce, fericită ţară !..
De la Traian ce te cheamă
Ca să regeneresĭ iară
Aĭ fost demnă d’a ta mamă !
Amîndouă, împreună,
Progresaţĭ !... şi, prin unire,
Din Cerŭ angelul cununà
Vă va da spre fericire !!.

Din colecţia de poezii "Faptele Eroiloru" de Alessandru Pelimon,

Bucureşti 1857

(Traducere realizată de Dr.Pelimon Alexandru, strănepotul

poetului)
17.11 2004
 1

Călugăreniĭ, în drumul Giurgiuluĭ.


’Prin dragoste, unire a)estea fakü puterea,
(etàcile se sfarmà bracul lorü de ferü
La )eé kàzucé a)estea qntreamà’n ve)é durerea,
Unirea dà la neamuré màrirea )e o )erü !...
O arunkàturà de okiü asupra Moldavii.
BATALIEA de la KALUGARENĬ .
Sunat–a falnik tromba din muncé kàtre kqmpie,
Din patru pàrcé s’adune romîna semincie,
De treé oré astü resunetü, atqt de viteyeskü,
Fu vo)ea ràsbunàrié )e kiamà mikü wi mare
A merje’n fokü nàvalà sprè a càrié apàrare,
Sprè a càrié libertate !.. unü sfqntü dreptü krewtineskü!..
II
Kà)é trista Romînie jemea, vaé ! ’nàbuwità,
Ka omul în peire, de soartà osîndità !...
2
’’Prin dragoste, unire acestea facü puterea
Cetăţile se sfarmă subt braţul lorŭ de ferŭ,
La ceĭ căzuţi acestea întreamă’n vecĭ durerea,
Unirea dă la neamurĭ ce o cerŭ !..."
O aruncătură asupra Moldavii.
BATALIEA de la KALUGARENĬ .
Sunat-a falnic tromba din munţi către cîmpie,
Din patru părţi s’adune romîna seminţie,
De treĭ orĭ astŭ resunetŭ, atît de vitejescŭ,
Fu vocea răsbunăriĭ ce chiamă micŭ şi mare
A merge’n focŭ năvlă sprě a ţăriĭ apărare,
Sprě a ţăriĭ libertate !.. unŭ sfîntŭ dreptŭ creştinescŭ !.
II
Căcĭ trista Romînie gemea, vaĭ ! ‘năbuşită
Ca omul în peire, de soartă osîndită !...

Jemeaü wi fiü wé tatà ku muma de insultü,
Pre turnuré sfqnta kru)e era depàrtatà,
n loku–é semiluna pe steaguré qngqmfatà,
Ameninca peire, fanatikul eé kultü.
III
Iar Sara)inul mqndru, fàkut sà verse sqnje,
Kredea qn semnü a)ela, eternü kà va qnvinje ;
Abia’l qmpàka yaful wi moartea )e’nspira ;
Ku Alah !...wi iataganul servia pe qmpàratul,
Rqzqndu–wé de giaurul )e’‘n facà–é tremura.
IV
(e soartà amàrqtà ! )e mare agonie,
Domné pe biata carà qn timpé de varvarie !
Streinié sporind foarte qn sqnu–é ne’n)etat,
Pucinü le pàsa parkà de Cara Romqneaskà…..
Dar qnsà numaé (erul din multe ö a skàpat !..
V V
Kiar mîna kreatoare )e lumé a dat viacà,
(‘’ayutà tot orfanul, )e ’é dà a sa sperancà,
A)elü )e’n omü wi simpatiè a pus,
Fàkutu–l–a unü reje pre alte fiincé toate,
3
Gemeaŭ şi fiŭ şi tată cu muma de insultŭ,
Pre turnurĭ sfînta cruce era depărtată,
În locu-ĭ semiluna pe steagurĭ îngîmfată,
Ameninţa peire, fanaticul eĭ cultŭ.
III
Iar Saracinul mîndru, făcut să verse sînge,
Credea în semnŭ acela, eternŭ că va învinge ;
Abia’l împăca jaful şi moartea ce’nspira ;
Cu Alah !... şi iataganul, servia pe împăratul,
Rîzîndu-şi de ghiaurul ce’n faţă-ĭ tremura.
IV
Ce soartă amărîtă ! ce mare agonie,
Domnĭ pe viaţă ţară în timpĭ de varvarie !
Streiniĭ sporind foarte în sînu-ĭ ne’ncetat,
Puţinŭ le păsa parcă de Ţara Romînească…
Dar însă numaĭ Cerul din multe ŏ a scăpat !..
Chiar mîna creatoare ce lumĭ a dat viaţă,
Ce’ajută tot orfanul, ce ‘i dă a sa speranţă,
Acelŭ ce’n omŭ şi simpatie a pus,
Făcutu-l-a unŭ rege pre alte fiinţĭ toate,

D’a cine lejé wi pa)ea, wi sfqnta libertate
Fu darul )e ’é se dete de Kreatorü de susü.
VI
Fu liberü nàskutü omul, maé liberü prin gqndire
El kaütà libertate, dorind o feri)ire,
Unü frate ku altü frate, k’o leje unü stàpqnü,
Se skoalà, se unewte, qwé apàrà pàmqntul,
Mormintè, altare, templuré ; voiosü aflà mormqntul,
De kqt sà poarte wugul al altué neamü streinü.
VII
Afrontul, qnpilarea )’atqt ql apàsase,
Slàbi de tot Romqnul; de multü timpü qwé uitase
De gloriea stràbunà, de numele Romanü ;
Uitase kà fu Roma…..stàpqn’a lumé odatà…..
De )e oaré strànepocié se nimi)ir’ ast–datà
Sà sufere sklaviea wi yugul musulmanü ?
VIII
De silà, de nevoie, )e krudà ursitoare !
Legà pe fii Romeé de mqiné wi de pi)oare,
Sà vazà kum streinié pre dqnwi vinü,
A)eé )e vreau sà sfarme krewtinele altare,
4
D’a ţine legĭ şi pacea, şi sfînta libertate
Fu darul ce ‘ĭ se dete de Creatorŭ de susŭ
VI
Fu liberŭ născutŭ omul, maĭ liberŭ prin gîndire
El caută libertate, dorind o fericire.
Unŭ frate cu altŭ frate, c’o lege unŭ stăpînŭ,
Se scoală, se uneşte, îşi apără pămîntul,
Morminte, altare, templurĭ ; voiosŭ află mormîntul,
De cît să poarte jugul al altuĭ neamŭ streinŭ.
VII
Afrontul, împilarea ce’atît îl apăsase,
Slăbi de tot Romînul de multŭ timpŭ îşi uitase
De gloriea străbună, de numele Romanŭ ;
Uitase că fu Roma, stăpîn’a lumĭ odată
De ce oarĭ strănepoţiĭ se nimicir’ ast-dată
Să sufere sclaviea şi jugul musulmanŭ ?
VIII
De silă, de nevoie, ce crudă ursitoare !
Legă pe fii Romeĭ de mîinĭ şi de picioare,
Să vază cum streiniĭ pre dînşi vinŭ
Aceĭ ce vreau să sfarme creştinele altare,

A neamulué, a lejeé, a tot )’era divinü ?...
IX
Veniaü sà smulgà càrié a sa toat’ avucie,
Din fii–é vqnàtoare a fa)e spre sklavie,
Wi kqte wi maé kqte nedrepturé de )eé ràé,
De kare jemea cara, de kare plqngea omul,
njenukind ku lakràmé spre )eruré kàtre Domnul,
W’apoé intra qn fokuré sà mqntue p’aé sàé !...
X X
Atun)é se ’nfuriè tigrul kqnd puié se ràpewte,
Saü kqnd el ràpitorié departe qé zàrewte
Kà vine kàtre dqnsul din nuoü a ’l maé lovi ;
Turbeazà de mqnie, skqnteie din oké lasà,
S’asvqrle pre vràymawu–é ; dar sqnjele )e’l varsà
E a)ela )e ’l urawte wi ’é pla)e a ’l sorbi.
XI
Awa multa ’mpilare restoarnà tiraniea,
Awa kqnd vede omul kà ’l ’neakà agoniea,
Kà soarta e ’n peire, turbatü, qnfuriatü,
Maé ràü de kqt o fearà s’asvqrle pre vràymawu–é,
De gqtu–é ku el moare, sugrumà u)igawu–é
5
A neamuluĭ, a legeĭ, a tot c’era divinŭ ?
IX
Veniaŭ să smulgă ţăriĭ a sa toat’ avuţie,
Din fii- ĭ vîntoare a face spre sclavie,
Şi cîte şi mai cîte nedrepturĭ de ceĭ răĭ,
De care gemea ţara, de care pîngea omul,
Îngenuchind cu lacrămĭ spre cerurĭ către Domnul,
Ş’apoĭ intra în focurĭ să mîntue p’aĭ săĭ !...
Atuncĭ se’nfurie tigrul cînd puiĭ se răpeşte,
Saŭ cînd el răpitoriĭ îĭ zăreşte
Că vine către dînsul din nuoŭ a’l maĭ lovi ;
Turbează de mînie, scînteie din ochi lasă,
S’asvîrle pre vrăjmaşu-ĭ ; dar sîngele ce’l varsă
E acela ce ‘l uraşte şi ‘l place a’l sorbi.
XI
Aşa multa ‘mpilare restoarnă tiraniea,
Aşa cînd vede omul că ‘l ‘neacă agoniea,
Că soarta e ‘n peire, turbatŭ, înfuriatŭ,
Maĭ rău de cît o feară s’asvîrle pre vrăjmaşu-ĭ,
De gîtu-ĭ cu el moare, sugrumă ucigaşu-ĭ

(e vinè aé ràpi véaca wi fruktul adunat.
XII
Awa Romqnié nostri atqt timpü se luptarà,
n kontra multor jinte )e nàvàlirà ’n carà,
Subt Mir)ea wi subt Radul, subt marele Mihaé, 2
Subt princü a)esta mare, eroul Romqnieé,
Amantul libertàcié, kununa nemurireé
(e dete càrié sale, pe kqnd wovàia maé.
XIII
Kà)é desele ràsoae Romqnul obosise,
Lovindu–se qn pepturé ku )eé )e ’l nàvàlise
La malurile càrié, qn muncé wi prin kqmpié,
Akol’ unde tufanu–é servia spre qnarmare,
Wi rqpele stqnkoase adesea spre skàpare,
Sà ’wé mqntuie avutul,sociea wi kopié.
XIV
Akol’ unde bàrbacié, armacé d’a lorü kredincà,
Kiema pre Dumnezeul Puternika fiincà
Kurajiul sà le cie kü al sàü sfqntü ajiutorü ;
Prin vàile rqpoase, pe kqmpuré sqnjerate,
Oré unde ’é kema korpul din lokuré depàrtate,
6
Ce vinĕ aĭ răpi viaţa şi fructul adunat.
XII
Aşa Romîniĭ nostri atît timpŭ se luptară,
În contra multor ginte ce năvăliră ‘n ţară,
Subt Mircea şi subt Radul, subt marele Mihaĭ (2)
Subt prinţŭ acesta mare, eroul Romînieĭ,
Amantul libertăţiĭ, cununa nemurireĭ
Ce dete ţăriĭ sale pe cînd şovăia maĭ.
XIII
Căci desele răsboae Romînul obosise,
Lovindu-se în pepturĭ cu ceĭ ce ‘l năvălise
La malurile ţăriĭ, în munţĭ şi prin cîmpiĭ,
Acol’ unde tufanu-ĭ servia aspre înarmare,
Şi rîpele stîncoase adesea spre scăpare,
Să ‘şĭ mîntuie avutul, soţiea şi copiĭ.
XIV
Acol' unde bărbaţiĭ, d’a lorŭ credinţă,
Chiema pre Dumnezeul Puternica fiinţă
Curagiul să le ţie cŭ al săŭ sfîntŭ agiutorŭ;
Prin văile rîpoase, pe cîmpurĭ sîngerate,
Orĭ unde ‘ĭ chema corpul din locurĭ depărtate,

Ku làn)é, sàkure, koase, kàlàré wi pe pi)iorü.
XV
Kqnd mumele adesea qmbàrbàtaü puterea,
Ku prun)ié lorü de brace prin fokü, uitqnd durerea,
Urmaü bàrbaci ’n luptà, yeleaü pre )elü kàzutü,
Rànitulué da reazemü qn kqmpul bàtàlieé,
Murindulué da apà qn giara agonieé,
Wi’n marea disperare kiar frontul’l aü cinutü.
XVI
Kü a)este nevoé grele luptatu–s’a Romqnul!
Abia da qn vàratekü w’é era kàlkat tàrqmul
De armié dqnd nàvalà )e Dunàrea tre)ea ;
Nevoiea ’l silea iarà s’alerje sprè apàrare ;
Maé da ’napoé vràymawul, tre)ea Dunàrea mare,
Wi peste Balkanü qnkà pe Tur)é ci’é maé bàtea.
XVII
Sultanul qn mqnie fàkut–a hotàrqre
D’a ’nvinje lumea toatà, s’o aibà ’n stàpqnire,
ntqé pe a)estü popolü numit )e este Vlah ;–
Trimite kiar viziru–é al sàü kredin)osü, kare
Purtase biruince qn kontr’altor popoare
7
Cu lăncĭ, săcure, coase, călărĭ şi pe piciorŭ.
XV
Cînd mumele adesea îmbărbătaŭ puterea,
Cu prunciĭ lorŭ de braţe prin focŭ, uitînd durerea,
Urmaŭ bărbaţi ‘n luptă, jeleaŭ pre celŭ căzutŭ,
Rănitului da reazămŭ în cîmpul bătălieĭ,
Murinduluĭ da apă în ghiara agonieĭ,
Şi’n marea disperare chiar frontul’l aŭ ţinutŭ.
XVI
Cu aceste nevoĭ grele luptatu-s’a Romînul !
Abia da în văratecŭ ş’ĭ era călcat tărîmul
De armiĭ dînd năvală ce Dunărea trecea ;
Nevoiea ‘l silea iară s’alerge spre apărare;
Maĭ da ‘napoĭ vrăjmaşul, trecea Dunărea mare,
Şi peste Balcanŭ încă pe Turci ţi’ĭ maĭ bătea.
XVII
Sultanul în mînie făcut-a hotărîre
D’a ‘nvinge lumea toată, s’o aibă ‘n stăpînire,
Întîĭ pe acestŭ popolŭ numit ce este Vlah ;
Trimite chiar viziru-ĭ al său credinciosŭ, care
Purtase biruinţe în contr’altor popoare

Maé de temut k’a)esta )e nu wtie d’Alah!...
XVIII
Se mqngqie 'n pàrerea–é wi 'ndatà porun)ewte
S'adunè a sa armatà de unde se gàsewte,
n statu–é risipità, qn Orientü wi Krqmü,
Adunà pe tocé hanié, depretutindené pawié,
Delii iani)erié, serdarié, tocé armawié,
Pre tocé qn kqcé kredincà avea al lorü stàpqnü.
XIX
Tur)ia qn pi)ioare a fost pusà maé toatà,
Sultanul porun)ewte sà 'ntoarkà' a sa armatà
('atun)é era la Unguré, ku kare se lupta ;
Vestitul Sinan Pawa, al kàrué trufawu nume,
Wi Ungurié, Jeorjia, de el tocé tremura!
XX
El a qnvins Arabié, Tunisul, w'asta datà
Sultanu 'n el se 'nkinà ka 'n mqna sa )ea dreaptà;
Komanda 'é kredinceazà, – vizirü 'l a wi numit,
Ku laude 'l qnkarkà wi 'é zi)e sà porniaskà
Sà batà Romqniea, s'o ia, s'o biruiaskà,
Wi pawalqkü dintrqnsa a fa)e–é hotàrqt.
8
Maĭ de temut ‘acesta ce nu ştie d’Alah!...
XVIII
Se mîngîie’n părerea-ĭ şi’ndată porunceşte
S’adune a sa armată de unde se găseşte,
În statu-ĭ risipită, în Orientŭ şi Crîmŭ,
Adună pe toţi haniĭ, depretutindenĭ paşiĭ,
Deliĭ ianiceriĭ, sredariĭ, toţĭ armaşiĭ,
Pre toţĭ în cîţĭ credinţă avea al lorŭ stăpînŭ.
XIX
Turcia în picioare a fost pusă maĭ toată,
Sultanul porunceşte să ‘ntoarcă’a sa armată
Ce’atuncĭ era la Ungurĭ, cu care se lupta ;
Vestitul Sinan Paşa, al căruĭ trufaşu nume,
Şi Unguriĭ, Georgia, de el toţĭ tremura!
XX
El a învins Arabiĭ, Tunisul, ş’asta dată
Sultanul ’n el se ‘nchină ca ‘n mîna sa cea dreaptă
Comanda ‘ĭ credinţează, vizirŭ’l a şi numit,
Cu laude ‘l încarcă şi ‘ĭ zice să porniască
Să bată Romîniea, s’o ia , s’o biruiască
Şi paşalîcul dintrînsa a face-ĭ hotărît.

XXI
Sinan, Paw' atun)é jiurà, pe kapul sàü se leagà
Raiaoa a supune wi 'ndatà el wi pleakà.
Awa unü torentü mare pornind din munte 'naltü,
Ku urlete departe de valuré pràvàlite,
Kqnd sloiurile ierneé qn martie 's topite,
Revars' a sale unde atqt de speriatü;
XXII
Kqmpiè akoperi–va wi rqpele stqnkoase,
Ar ràsturna kopa)ié, pàdurile umbroase,
Ku furié qnmulcite pàmqntü ar inunda,
Sekqnd kiar ràdà)ina la oré wi )e ràsare ;
Smulgqnd wi sdrobind totul a apelor turbare,
Rostogolind vqrtejiuré )e okiü ar spàimqnta;
XXIII
Turbarea ’nsuflecità din nuoü prin alte valuré,
Ar tre)e peste rqpe, departe p’alte maluré,
Voind ka sà qne)e kqmpié )e n’aü pàtrunsü,
Awa sporia tur)imea, armata )e pornise,
La nordü pàwind ku grabà spre Dunàre qn susü.
9
XXI
Sinan, Paş ’atuncĭ giură, pe capul săŭ se leagă
Raiaoa a supune şi ‘ndată el şi pleacă.
Aşa unŭ torentŭ mare pornind din munte ’naltŭ
Cu urlete departe de valurĭ prăvălite,
Cînd sloiurule ierneĭ în martie ‘s topite,
Revars ‘a sale unde atît de speriatŭ;
XXII
Cîmpie acoperi-va şi rîpele stîncoase,
Ar răsturna copaciĭ, pădurile umbroase,
Cu furiĭ îmulţite pămîntŭ ar inunda,
Secînd chiar rădăcina la orĭ şi ce răsare ;
Smulgînd şi sdrobind totul a apelor turbare,
Rostogolind vîrtegiurĭ ce ochiŭ ar spăimînta;
XXIII
Turbarea ‘nsufleţită din nuoŭ prin alte valurĭ,
Ar trece peste rîpe, departe p’alte malurĭ,
Voind ca să înece cîmpiĭ ce n’aŭ pătrunsŭ,
Aşa sporia turcimea, armata ce pornise,
La nordŭ păşind cu grabă spre Dunăre în susŭ.

XXIV
Sperancà ’n s)elàtoare! Nàskutà din trufie
A)elué popolü kare stàpqnü voia sà fie
Pe kiar qntreagà lumea w’ Europ’ amenincat!
Speranca éi fu stearpà ka tot pe nedreptate,
K’a)elué )e ràpewte avutul de la frate,
Wi vine sà u)igà pre )elü nevinovatäü.
XXV
Eternü triumfà dreptul qn kontra qmpilàrié !
Awa voewte (erul; el nu a dat uitàrié
Ni)é vermele subt peatrà ai)ia pre pàmqntü,
Wi faptelè omenireé eternü le observeazà ;
A=)elü )e cine totul wi totul qndrepteazà ;
Din ’‘nalta–é privgiere din tronul sàü )elü sfqntü ;
XXVI
A)elü Dumnezeü kare tocé popolé ’‘l màrewte,
Bunü, dreptü, a tot potente )e lumea kqrmuiewte,
Wi numele sàü mare e ’ntregul universü
Pe kare prunku’n fawà, kàmila qn pustie,
O muskà, o insektà prin el totul qnvie
Wi pasàrea qn krqnguré qé ’nalcà al eé versü !
10
XXIV
Speranţă 'n scelătoare ! Născută din trufie
Aceluĭ popolŭ care stăpînŭ voia să fie
Pe chiar întreaga lumea ş’ Europ’ ameninţat !
Speranţa îĭ fu stearpă ca tot pe nedreptate,
C’aceluĭ ce răpeşte avutul de la frate,
Şi vine să ucigă pre celŭ nevinovatŭ
XXV
Eternŭ triumfă dreptul în contra împilăriĭ !
Aşa voeşte Cerul ; el nu a dat uităriĭ
Nicĭ vermele subt peatră aicia pre pămîntŭ,
Şi faptele omenireĭ eternŭ le observează ;
A celŭ ce ţine totul şi totul îndreptează ;
Din ‘nalta-ĭ privighiere din tronul săŭ celŭ sfîntŭ
XXVI
Acelŭ Dumnezeŭ care toţĭ popolĭ ’ l măreşte,
Bunŭ, dreptŭ, a tot potente ce lumea cîrmuieşte,
Şi numele săŭ mare e ‘ntregul universŭ
Pe care pruncu’n faşă, cămila în pustie,
O muscă, o insectă prin el totul învie
Şi pasărea în crîngurĭ îĭ ‘nalţă al eĭ versŭ !

XXVII
Dreptatea la pi)oareé ;–– la vo)ea–é s’aripeazà,
Oré unde ’é e voinca ea pasu’wé qndrepteazà,
Sà yude)e popoare, sà ’nsemnè osqnda lorü;
Iar )elor k’o kredincà, k’o leje w’o dreptate,
(e nu wtiü desbinarea, unicé frate ku frate,
Dreptatea l’e tàrie wi )eru ’ntr’ajiutorü.
XXVIII
Awa qn Romqnia p’unü Princü qnsuflecewte,
n visu–é se aratà....qn okié stràlu)ewte,
l mqngqie, ’é aratà pe Krist mqntuitorü :
A)elü )e ràdikat–a pe omü spre mqntuire,
Wi lumea din’tunerikü o adus la feri)ire,
–– é zi)e : ‚’’ Te dewteaptà!...qcé sqntü apàràtorü!...
XXIX
Atun)é se skoalà Domnul a)elü viteazü prea mare,
Ku griye pentru cara–é aleargà sprè apàrare,
Armeazà pqn la unul Romqnié reskulacé ;
Trimite prin cinuturé s’adune toatà cara
Kq)é este qn peire, sà skuture povara
(e pqn’atun)é purtase a)eé greü qmpilacé.
11
XXVII
Dreptatea la picioareĭ ;- la vocea-ĭ s’aripează,
Orĭ unde‘ĭ e voinţa ea pasu’şĭ îndreptează,
Să judece popoare, să ‘nsemnĕ osînda lorŭ ;
Iar celor c’o credinţă, c’o lege ş’o dreptate,
Ce nu ştiŭ desbinarea, uniţĭ frate cu frate,
Dreptatea l’e tărie şi ceru 'ntragiutorŭ.
XXVIII
Aşa în Romînia pe’unŭ Prinţŭ însufleteşte,
În visu-ĭ se arată…în ochiĭ străluceşte,
Îl mîngîie, ‘ĭ arată pe Crist mîntuitorŭ:
Acelŭ ce rădicat-a pe omŭ spre mîntuire,
Şi lumea din’tunericŭ o adus la fericire,
-- Îi zice : “Te deşteaptă !...îţĭ sîntŭ apărătorŭ !...
XXIX
Atuncĭ se scoală Domnul acelŭ viteazŭ prea mare,
Cu grije pentru ţara-ĭ aleargă sprĕ apărare,
Armează pîn la unul Romîniĭ resculaţĭ ;
Trimite prin ţinuturĭ s’adune toată ţara
Căcĭ este în peire, să scuture povara
Ce pîn’atuncĭ purtase greŭ împilaţĭ.

XXX
Aleargà mikü wi mare la arme viteyewte,
Din marjinile càrié la alta se vestewte,
Kurajiul este unul, pe tocé ’é a qnsuflecitü…… ..
Romqnul steagü se ’nalcà de vqntü se desfàwoarà.
Ku akuéla ku kru)ea )e peste voini)é sboarà,
nsuflecind Romqnié d’unü simcimqntü sfincitü.
XXXI
Mihaé pàwewte ’n frunte ku spada sa qn mqnà,
Ku skudü wi zale ; arme )e ka unü tràsnetü
Subt dqnsu kursierul ninkeazà wi’n spumatü
Pàmqntul greü lovewte, ka fuljerul de iute,
Din nàré fumegà fokul, skqnteie sqntü vàzute
Din okié sàé )eé ajeré d’unü sqnje ’nflàkàratü
XXXII
Eroul este falnikü wi vo)ea ’é este tare,
Konduse el Romqnié ku multà ’n bérbàtare
n lupte )e norokul le fu spre triumfàré;
Luptatu–s’a ku bracul, ku mintea maé ku seamà,
Wi tot ku poro)ire s’a ’nkununat ku famà,
Wi numele sàü mare sunà kiar peste màré!
12
XXX
Aleargă micŭ şi mare la arme vitejeşte,
Din marginile ţăriĭ la alta se vesteşte,
Curagiul este unul, pe toţĭ ‘ĭ a însufleţitŭ..
Romînul steagŭ se ‘nalţă de vîntŭ se desfăşoară,
Cu acuila cu crucea ce peste voinicĭ sboară,
Ìnsufleţind Romîniĭ d’unŭ simţimîntŭ sfinţitŭ.
XXXI
Mihaĭ păşeşte ‘n frunte cu spada sa în mînă,
Cu scudŭ şi zale ; arme ce ca unŭ trăsnetŭ
Subt dînsu cursierul ninchează şi’n spumatŭ
Pămîntul greŭ loveşte, ca fulgerul de iute,
Din nărĭ fumegă focul, scînteie sîntŭ văzute
Din ochiĭ săĭ ceĭ agerĭ d’unŭ sînge 'nflăcăratŭ
XXXII
Eroul este falnicŭ şi vocea ‘ĭ este tare,
Conduse el Romîniĭ cu multă 'n bîrbătare
În lupte ce norocul le fu spre triumfărĭ ;
Luptatu-s’a cu mintea maĭ cu seamă,
Şi tot cu norocire s’a 'ncununat cu famă,
Şi numele săŭ mare sună chiar peste mărĭ !

XXXIII
Ku Unguré fàku pa)ea, traktaturé wi prin kare 3
ndatoracé sà fie la oré )e ’mprejiurare
Sà cie tocé qntr’una wi ajutorü a da,
La timpé de trebuincà, nevoea kqnd va )ere,
S’alerje unié l’alcié ; de l’astà ’mperekere
Romqnié de la Unguré unü reazemü awtepta
XXXIV
Wi ku Transilvania, wi kü alte càré streine,
Prekum wi Moldavia, ku toate ’ntr’una cine,
Kà)é fost–a interesul skàparea tuturor ;
A)eastà ’mrejiurare pre tocé qé qngriyewte,
Aleargà ’n Romqnia kà)é Tur)é o koplewewte,
D’ai)é daka vor tre)e Eüropa é prada lorü.
XXXV
Streinelè adyutoare tot qnkà nu sosise...
Mihaé primewte wtire kà Tur)é akoperise
Tot malul despre dreapta w’a tre)e se gàteskü ;
Arunkü eé podü pe apà, vorü Dunàrea a tre)e…..
Mihaé la )e aude gràbewte ka sà ple)e,
Pre kapié sàé adunà, komande le’mpàrceskü !…..
13
XXXIII
Cu Ungurĭ făcu pacea, tractaturĭ şi prin care (3)
Îndatoraţĭ să fie la orĭ ce ‘mpregiurare
Să ţie toţĭ într’una şi agiutorŭ a da,
La timpĭ de trebuinţă, nevoea cînd va cere,
S’alerge uniĭ l’alţiĭ ; de l’astă ‘mperechere
Romîniĭ de la Ungurĭ unŭ reazemŭ aştepta
XXXIV
Şi cu Transilvania, şi cŭ alte ţărĭ streine,
Precum şi Moldavia, cu toate 'ntr’una ţine,
Căcĭ fost-a interesul scăparea tuturor ;
Această ‘mpregiurare pre toţĭ îngrijeşte,
Aleargă ‘n Romînia căci Turcĭ o copleşeşte,
D’aicĭ daca vor trece Eŭropa ĭ prada lorŭ.
XXXV
Străinelĕ adjutoare tot încă nu sosise...
Mihaĭ primeşte ştire că Turcĭ acoperise
Tot malul despre dreapta ş’a trece se gătescŭ;
Aruncŭ eĭ podŭ pe apă, vorŭ Dunărea a trece…
Mihaĭ la ce aude grăbeşte ca să plece,
Pre capiĭ săĭ adună, comande le’mpărţescŭ !...

XXXVI
O parte a armateé trimise sà pàziaskà
n susü pe malul càrié, ka armiea tur)iaskà
Nu dqnd prin alte lokuré sà viè a ’é kotropi :
Se fa)e sfatü qntr’una, pàrerea ’wé dà oré kare
Romqnü kare qn lupte fàku isbqndà mare ;
Aku ku iskusincà katü tocé a se gqndi.
XXXVII
Ku inimà, ku kujetü, k’o singurà kredincà,
E sigurü fie kare d’o plinà biruincà!..
Awa jiuraü Romqnié, ku tocié ’mflàkàracé :
Pàmqntul w’a lorü carà sà apere ku sqnje,
De kqt sà poarte yugul, de kqt krewtinü a plqnje,
De kqt a da tributuré la niwte konkerancé !..,
XXXVIII
Astà–datà re’noi–va stràbunul sàü renume,
Romqnul se va fa)e rekunoskutü qn lume,
Kà bracu–é apàrat–a tot neamul krewtineskü :
Kà)é Tur)i ’n Romqnia s’aü stàvilitü d’a tre)e,
D’ayunje maé departe, Eüropa ka s’o ’nne)e,
A yefui w’a fa)e unü totü koprinsü tur)eskü...
14
XXXVI
O parte a armateĭ trimis să păziască
În susŭ pe malul ţăriĭ, ca armiea turciască
Nu dînd pri alte locurĭ să viĕ a ‘ĭ cotropi :
Se face sfatŭ într’una, părerea îşĭ dă orĭ care
Romînŭ care în lupte făcu isbîndă mare ;
Acu cu iscusinţă catŭ toţĭ a se gîndĭ.
XXXVII
Cu inimă, cu cugetŭ, c’o singură credinţă,
E sigurŭ fie care d’o plină biruinţă !...
Aşa giuraŭ Romîniĭ, cu toţiĭ ‘mflăcăraţĭ :
Pămîntul ş’a lorŭ ţară să apere cu sînge,
De cît să poarte jugul, de cît creştinŭ a plînge,
De cît a da tributul la nişte concheranţĭ !...
XXXVIII
Astă-dată re’noi-va străbunul săŭ renume,
Romînul se va face recunoscutŭ în lume,
Că braţu-ĭ apărat-a tot neamul creştinescŭ :
Căci Turci ’n Romînia s’aŭ stăvilitŭ d’a trece,
D’ajunge maĭ departe, Eŭropa ca s’o 'nnece,
A jefui ş’a face unŭ totŭ coprinsŭ turcescŭ...

XXXIX
A)este wtiré ayunse wi pqnà la ’mpàratul
Austrii Rodolfo, )’a konsfncit tratatul
Ku cerile krewtine, prin kar’ er’ aliatü :
Iar dupà obi)eiul )elü vekiü Transilvanieé,
Doé oamené armacé bine, ku fokul bàrbàcieé
Kemaü poporul l’arme :––– cinuturé s’aü skulatü!...
XL
ntr’una se skularà a)este ceré ve)ine !..
Princulué Sigismundu de lok nu ’é veni bine
A)este wtiré )e solié de la Mihaé ’i adus ;
Kqnd Domnul Romqnieé trimise pe Buzesku
Ku daruré kàtre dqnsul wi pe Kalomfiresku,
De sà ’l salute wi kqte ’i a maé spus !…..
XLI
Kà)é princul Transilvanié serba kàsàtoriea
Ku Maria Kristina, du)esa d’Austria
L’a kàror serbàtoare Mihaé a fost pohtit,
Wi nuoua nàvàlire a tur)ilor qn carà
Opritu–l–a d’a merje….. Trimise p’aé sàé darà,
Wi solié kàtre prin)ipü a)esta aü vorbitü :
15
XXXIX
Aceste ştirĭ ajunse şi pînă la ‘mpăratul
Austrii Rodolfo, ce’a consfinţit tratatul
Cu ţerile creştine, prin car’ er’aliatŭ :
Iar după obiceiul celŭ vechiŭ Transilvanieĭ
Doĭ oamenĭ armaţĭ bine, cu focul bărbăţieĭ
Chemaŭ poporul l’arme :-- ţinuturĭ s’aŭ sculatŭ
XL
Într’una se sculară aceste ţerĭ vecine !...
Prinţuluĭ Sigismundu de loc nu ‘ĭ veni bine
Aceste ştirĭ soliĭ de la Mihaĭ ‘i adus ;
Cînd Domnul Romînieĭ trimise Buzescu
Cu darurĭ către dînsul şi pe Calomfirescu,
De să ‘l salute şi cîte ‘i a maĭ spus !...
XLI
Căcĭ prinţul Transilvaniĭ serba căsătoriea
Cu Maria Cristina, ducesa d’Austria
L’a căror serbătoare Mihaĭ a fost pohtit
Şi nuoua năvălire a turcilor în ţară
Opritu-l-a d’a merge..Trimise n’aĭ săĭ dară,
Şi soliĭ către principŭ acesta aŭ vorbitŭ :

XLII
,,Ku multà ’nkinà)iune, trimiwé de la un konfrate,
,,Màrireé tale zi)emü prea multà sànàtate,
,,Wi (erul feri)irea sà fakà ka s’o aé !
,,Kà)i Domnul Romqnieé Mihaé, )e và iubewte,
,,Trimite voà daruré prin kare và pohtewte,
,,Ku ’nalta–và unire, viacà wi bunü traé !…..
XLIII
,,Iar cara e ’n peire, w’apoé cara Voastrà !…..
,,Kà)é ostilè otomane soseskü qn cara noastrà ;
,,Vorü tre)e maé departe ku yafuré pustiiré ;
,,Dupà tratatü bà )eremü a Voastre adyutoare,
,,Sà ’nvinjemü inemi)ié )e trekü peste hotare...
,,Krewtinié mqntui–vomü de maré nenoro)iré !...
XLIV
Respektà Sigismundu odoarele trimise
Ku solié )e lè aduse wi )ele )’auzise,
Wi ’ngrab ku adyutoare gràbewte a porni:
Lasà rejeaska nuntà wi falni)e ospece
S ’adune tocé ostawié...distriktele màrece
Le puse qn pi)ioare, ku Unguré a veni....
16
XLI
"Cu multă ‘nchinăciune, trimişĭ de la un confrate,
"Mărireĭ tale zicemŭ prea multă sănătate,
"Şi Cerul fericirea să facă ca s’o aĭ !
"Căci Domnul Romînieĭ Mihaĭ, ce vă iubeşte,
"Trimite voă darurĭ prin care vă pohteşte,
"Cu ‘nalta-vă unire, viaţă şi bunŭ traĭ !..
XLIII
"Iar ţara e’n peire, ş’apoĭ ţara Voastră !...
"Căcĭ oştile otomane sosescŭ în ţara noastră ;
"Vorŭ trece maĭ departe cu jafurĭ pustiirĭ ;
“După tratatŭ vă ceremŭ a Voastre adjutoare,
“Să ‘nvingemŭ inemiciĭ ce trecŭ peste hotare…
"Creştiniĭ mîntui-vomŭ de marĭ nenorocirĭ !...
XLIV
Respectă Sigismundu odoarele trimise
Cu soliĭ ce lě aduse şi cele ce’auzise,
Şi ‘ngrab cu adjutoare grăbeşte a porni;
Lasă regeasca nuntă şi falnice ospeţe
S’adune toţi ostaşiĭ…districtele măreţe
Le puse în picioare, cu Ungurĭ a veni…

XLV
Mihaé nevoitü qnsà la kqte ql awteaptà,
Kü aé sàé se kibsuiewte wi totul pune ’n faptà……..
Familiea sa, Doamna ö pornewte la Sibié ;
Prin bine kuvqntare, Eroul wi pàrinte,
Prin sàrutàré wé lakrimé, kü a sale dul)é kuvinte,
El mqngqie prin)esa, ö asigurà ku fié !...
XLVI
Atun)ia Doamna Floarea, prea nobila prin)esà,
De dukà se gàtewte wi okié lakràmé varsà;
n inimà ’é e doul wi kinurile ’é kreskü,
Kà)é lasà cara–é, socul, o ! Doamne, prea mult sfinte !
De bunà sànàtate se rogü foarte ferbinte ;
Se ’mbracà, se sàrutà, w’apoé se despàrceskü !…..
XLVII
Mihaé Vodà wi Doamna awa se despàrcirà,
Gràbia timpul a tre)e wi eé se pàràsirà
n voea Providenceé, speranca )elor vié,
Iar nobila socie a sa, Doamna Florika,
Rugqndu–se de socu–é maé toatà ziulika,
I aratà a sa durere )’o simte maé qntqé :
17
XLV
Mihaĭ nevoitŭ însă la cîte îl aşteaptă,
Cŭ aĭ săĭ se chibsuieşte şi totul pune ‘n faptă..
Familiea sa, Doamna ŏ porneşte la Sibiĭ ;
Prin bine cuvîntare, Eroul şi părinte,
Prin sărutărĭ şi lacrimĭ, cŭ a sale dulcĭ cuvinte,
El mîngîie princesa, ŏ asigură cu fiĭ !...
XLVI
Atuncia Doamna Floarea, pre nobila princesă,
De ducă se găteşte şi ochiĭ lacrimĭ varsă ;
În inimă ‘ĭ e dorul şi chinurile ‘ĭ crescŭ,
Căcĭ lasă ţara-ĭ, soţul, o ! Doamne, prea mult sfinte !
De bună sănătate, se rogŭ foarte ferbinte ;
Se ‘mbraţă, se sărută, ş’apoĭ se despărţescŭ !..
XLVII
Mihaĭ Vodă şi Doamna aşa se despărţiră,
Grăbia timpul a trece şi eĭ se părăsiră
În voea Providenţeĭ, speranţa celor viĭ,
Iar nobila soţie a sa Doamna Florica,
Rugîndu-se de soţu-ĭ maĭ toată ziulica,
I arată a sa durere ce’o simte maĭ întîĭ :

XLVIII
l roagà s’aibà griye de cara sa iubità,
D’a)estü poporü de kare era atqt màrità ;
Kà)é princié unü pàrinte pre popolé se numeskü
Kà)é eé sqntü kapié càri wi lorü li se supune
Càranul, )etàceanul kredinca ’n Domnü ’w’o pune,
Sà ’é apere pàmqntul wi dreptul stràmoweskü.
XLIX
Kà)é Domnul cine kqrma, se ’nkinà ’n el poporul,
Feri)e de a)ela )e fa)e viitorul
Maé mare wi maé falnikü, poporul feri)itü,
Al sàü nume ràmqne ku glorie, màrire,
Tràewte peste sekolé k’o sfqntà nemurire,
Din fié qn fié eterne kununé i sa’‘mpletit !
L L
A)estea qé vorbewte Prin)easa jeneroasà,
n brace–é tot ql strqnje, jenuki ’é ’mbràciwazà
Wi lakrime din okié qé kurgü neqn)etatü,
Eroul o sàrutà, ö ayutà, ö liniwtewte,
De ’ntreagà mqntuire a càrié qé vorbewte
Wi pqnà timpul iatà jelosü s’apropieatü.
18
XLVII
Îl roagă s’aibă grije de ţara sa iubită,
D’acestŭ poporŭ de care era atît mărită ;
Căcĭ prinţiĭ unŭ părinte, pre popolĭ se numescŭ
Căcĭ eĭ sîntŭ capiĭ ţări şi lorŭ li se supune
Ţăranul, cetăţeanul credinţa ‘n Domnŭ ‘ş’o pune,
Să ‘ĭ apere pămîntul şi dreptul strămoşescŭ.
XLIX
Căcĭ Domnul ţine cîrma, se ‘nchină ‘n el poporul
Ferice de acela ce face viitorul
Maĭ mare şi maĭ falnicŭ, poporul fericitŭ,
Al săŭ nume rămîne cu glorie, mărire,
Trăeşte peste secolĭ c’o sfîntă nemurire,
Din fiĭ în fiĭ eterne cununĭ i sa’mpletit !
Acestea îĭ vorbeşte Princesa generoasă,
În braţe-ĭ tot îl strînge, genuchi ‘ĭ ‘mbrăţişează
Şi lacrime din ochiĭ curgŭ neîncetatŭ,
Eroul o sărută, ŏ ajută, ŏ linişteşte,
De ‘ntreagă mîntuire a ţăriĭ îĭ vorbeşte
Şi pînă timpul iată gelosŭ s’apropieatŭ.

LI
Unü sàrutatü din urmà wi eé se despàrcirà,
Plqnserà tocé a)eia )e facà qé privirà
L’a)eastà s)enà tristà ilustrilor amancé
O inimà ’nsà mare pucinü e mlàdieatà,
Ea qnkà se suscine, kà)é ea fiind kreatà
Spre glorié, nu se ’nvinje prekum a )elor–l–alcé !
LII
Eroul se desparte d’a sa prea multü iubità,
Prè aé sàé qi are ’n laturé wi armiea’é gàtità ;
Pre Ra)iu, Manta, Voikul wi Udrea bunü ostawü,
Spàtarul Preda, Stoika, wi din Kalomfirewtié,
Mihal)ea Banul mare, Dan, Murgea, wi Buzewtié,
A)elü Stolnikul Radu w’a)elü faimosü Farkaw.
LIII
Wi alcé mazqlé )e’n lupte, qn kqmpuré sqngeoase,
Sdrobiaü ka leé de iute prin armié numeroase,
Eraü wi dorobancié, fustawié kàpitané,
Erau unié kàlare iar alcié pedestrime,
Olteanul kü a sa kikà )e ’é spaima qn tur)ime,
Wi alcié de la munte o sumà de katané.
19
LI
Unŭ sărutatŭ din urmă şi eĭ se despărţiră,
Plînseră toţĭ aceia ce faţă îĭ priviră
L’această scenă tristă ilustrilor amanţĭ
O inimă ‘nsă mare puţinŭ e mlădieată
Ea încă se susţine, căcĭ ea fiind creată
Spre gloriĭ, nu se ‘nvinge precum a celor-l-alţĭ !
LII
Eroul se desparte d’a sa prea multŭ iubită,
Prě aĭ săĭ îĭ are ‘n laturĭ şi armiea’ĭ gătită ;
Pre Raciu, Manta, Voicul şi Udrea bunŭ ostaşŭ,
Spătarul Preda, Stoica, şi din Calomfireştiĭ,
Mihalcea Banul mare, Dan, Murgea, şi Buzeştiĭ,
Acelŭ Stolnicŭ Radu ş’acelŭ faimosŭ Farcaş
LIII
Şi alţĭ mazîlĭ ce’n lupte, în cîmpurĭ sîngeroase,
Sdrobiaŭ ca leĭ de iute prin armiĭ numeroase,
Eraŭ şi dorobanţiĭ, fustaşiĭ căpitanĭ,
Erau uniĭ călare iar alţiĭ pedestrime,
Olteanul cŭ a sa chică ce’ĭ spaima în turcime,
Şi alţiĭ de la munte o sumă de catanĭ.

LIV
Era qn miezul verié, ardea soare fierbinte
(’ ‘adesea oré urmeazà kqnd daü ploé maé ’nainte ;
Unü falnikü qntinsü verde kqmpiĕĕ è akoperea ;
Pàdurile stufoase ku lunjé livezé plàkute,
Kqt okiü abia le vede, wi rquré foarte multe
Ku vàé ràkoritoare drumeculué zqmbia
LV
Spre nordü s’aratà muncié, zàricé din oré )e parte,
La vale ’n yosü kqmpiea qntinsà mult departe,
Wi dealuré làncuite kotindü pe ’ntinsul wesü ;
Tufanul wi kàtina )e kreskü nesemànate,
Ku fel de fel de arboré, de vicà qncesate,
La feare adàposturé, formeazà kodrul desü.
LVI
Pe ’‘ntinsa Romqnie se vàdü a)estea toate,
Pe kqmpuré i=)é wi kolo staü lokuréle arate
(e nawte se)eriwul w’atqtea avucié…..
De )e e qnsà kqmpul ast–datà fàr de munkà ?
De )e oaré plugul za)e wi brasda nu o kulkà ?
Se)eràtorul fuje ka vqntul prin pustié ?...
20
LIV
Era în miezul veriĭ, ardea soare fierbinte
Ce’adesea orĭ urmează cînd daŭ ploĭ maĭ ‘nainte ;
Unŭ falnicŭ întinsŭ verde cîmpiĕ acoperea ;
Pădurile stufoase cu lungĭ livezĭ plăcute,
Cît ochiŭ abia le vede, şi rîurĭ foarte multe,
Cu văĭ răcoritoare drumeţuluĭ zîmbia
LV
Spre nordŭ s’arată munţiĭ, zăriţĭ din ori ce parte,
La vale ‘n josŭ cîmpiea întinsă mult departe,
Şi dealurĭ lănţuite cotindŭ pe ‘ntinsul şesŭ ;
Tufanul şi cătina ce crescŭ nesemănate,
Cu fel de fel de arborĭ, de viţă înţesate
La feare adăposturĭ, formează codrul desŭ.
LVI
Pe’ntinsa Romînie se vădŭ acestea toate,
Pe cîmpurĭ icĭ şi colo staŭ locurĭle arate
Ce naşte secerişul ş’aîtea avuţiĭ…
De ce e însă cîmpul ast-dată făr de muncă ?
De ce oarĭ plugul zace şi brasda nu o culcă ?
Secerătorul fuge ca vîntul prin pustiĭ ?...

LVII
De )e oaré pàràsità e vita prin pàdure ?
Prea lesne vine hocul diba)iü ka sà o fure,
Kà’n sate nu se vede màkar ni)é unü unkiawü…..
De )e oaré kàtre munte se tragü làkuitorié ?
Se spargü orawe, sate…..5 din kqmpuré mun)itorié
Waü pàràsitü sudoarea,––––nu e ni)é unü làkawü ?
LVIII
Privicé wi Bukurewti, )ea nuouà kapitalà,
n kare s’awedü domnié )eé qntronacé ku falà,
Trgoviwtea ’nainte màreacà mult era!
Ea numàrà qn sine atqcé Domné )e stàturà
Wi cara kqrmuirà,––– dar faptele lorü furà
Kiar spaima omenireé, )e nu se vor uita !
LXIX
La numele lué Cepewé, 6 sfqrweskü, se qnkeiü toate !...
Kàzu qnsà tiranul )e da k’ospece moarte,
Wi cepile ’é fu steaguré subt kare se ’ngqmfa.
Kàzut–a wi )etatea–é qn kare desbinarea
Klo)ia qn multe kapuré )’aduserà ruinarea,
Wi armiéle streine eé qnsu–wé le kema ! 7
21
LVII
De ce oarĭ părăstă e vita prin pădure ?
Prea lesne vine hoţul dibaciŭ ca să o fure,
Că’n sate nu se vede măcar nicĭ unŭ unchiaşŭ..
De ce oarĭ către munte se tragŭ lăcuitoriĭ ?
Se spargŭ oraşe, sate..5 din cîmpurĭ muncitoriĭ
Şaŭ părăsitŭ sudoarea,…nu e nicĭ lăcaşŭ ?
LVIII
Priviţĭ şi Bucureşti, cea nuouă capitală.
În care s’aşedŭ domniĭ ceĭ întronaţĭ cu fală,
Trgoviştea ‘nainte măreaţă mult era!
Ea numără în sine atîţĭ Domnĭ ce stătură
Şi ţara cîrmuiră,…dar faptele lorŭ fură
Chiar spaima omenireĭ, ce nu se vor uita !
LXIX
La numele luĭ Ţepeşĭ, 6 sfîrşescŭ, se încheiŭ toate!..
Căzu însă tiranul ce da c’ospeţe moarte,
Şi ţepile ‘ĭ fu steagurĭ subt care se ‘ngîmfa.
Căzut-a şi cetatea-ĭ în care desbinarea
Clocia în multe capurĭ ci’aduseră ruinarea,
Şi armiĭle streine eĭ însu-şĭ le chema ! 7

LX
Awa fà)eaü boerié !–––– k’o urà, desunire,
Vindeaü prin aurü cara nè avqnd kompàtimire,
Kàtaü interesü ’m parte, mqndriea qé orbia, 8
Wi d’asté atqcé nemerni)é, k’a ’n iadü pentru pàkate
n kinuré era cara :–––– avea Cepewé dreptate
Kqnd tot desbinàtorul de viü ci’l yupuia !...
LXI
Atun)é wi qn tot timpul Romqnu ’wé apàrase
A sale prin minune )e drepturé qé ràmase,
Din multele ràskoale wi lupte ku barbaré :
n tokmaé ka de vqnturé bàtutà o piramidà,
(e ’nfruntà ané, asprimea de viyelié pornità,
Wi ’wé ’nalcà qnkà fruntea, koloanele–é sqntü taré !
LXII
Sqntü taré w’a lorü tàrie Mihaé o prenoiewte ;
Kü al sàü nume pe arme, unü templu pregàtewte,
Fu templul libertàcié pe kare ’l a sfincit…..
n nuoua kapitalà Mihaé domni pre carà,
Ai)é a jiurat Princul kü aé sà ’é ka oré sà moarà,
Oré càrié mqntuire sà ’é dea pqnà’n sfqrwit.
22
LX
Aşa făceaŭ boeriĭ !...c’o ură, desunire,
Vindeaŭ prin aurŭ ţara ně avînd compătimire,
Cătaŭ interesŭ ‘m parte, mîndriea îi orbia, 8
Şi d’astĭ nemernicĭ, c’a ‘n iadŭ pentru păcate
În chinurĭ era ţara :---avea Ţepeşĭ dreptate
Cînd tot desbinătorul de viŭ ţi’l jupuia !...
LXI
Atuncĭ şi în tot timpul Romînu ‘şĭ apărase
A sale prin minune ce drepturĭ îĭ rămase,
Din multele răscoale şi lupte cu barbarĭ :
În tocmaĭ ca de vînturĭ bătută o piramidă,
Ce ‘nfruntă anĭ, asprimea de vijeliĭ pornită,
Şi ‘şĭ ‘nalţă încă fruntea, coloanele-ĭ sîntŭ tarĭ !
LXII
Sîntŭ tarĭ ş’a lorŭ tărie Mihaĭ o prenoieşte ;
Cŭ al săŭ nume pe arme, unŭ templu pregăteşte,
Fu templul libertăţiĭ pe care ‘l a sfinţit..
În nuoua capitală Mihaĭ domni pre ţară,
Aicĭ a giurat Prinţul cŭ aĭ să’ĭ ca orĭ să moară
Orĭ ţăriĭ mîntuire să ‘ĭ dea pînă’n sfîrşit.

LXIII
Ostirea la )e numàrü era spre ràsboire,
Fà)eaü optü mié ku tocié romqnié spre lovire,
Voéni)é sà ’nfrunte armié wi trupe kqtü maré ;
Porunka li se dete spre Jurju sà porniaskà
Ka nu maé qnainte qn cara Romqneaskà
Tur)imea a pàtrunde ku pràdà)iuné amaré
LXIV
Sqntü grele aste ’ntreprinderé, gqndire trebué mare !
Spre Jurju iaü avqntul ku multà ’nbàrbàtare,
Mihaé ku tocé Romqnié )e prea voiowé urmaü
Subt kqte kàpetenié ostawié se ’mpàrcirà ;
Din Bukurewté qn zioà pornind seara sosirà
La satul Màgurelea, wi mult drumü maé aveaü.
LXV
A doua zi asemené la drumü pqwiaü maé iute,
Trekurà peste wesuré, pàdurile wtiute
De maé tot kàlàtorul p’a)é karè a venit ;
Mulcimé de vàé wi dealuré, iar Arjewu qn kale
Mult repede se ’ntinde, làsqnd spumele sale
Zoritele lué unde pe malul sàü làcit.
23
LXIII
Ostirea la ce numărŭ era spre răsboire,
Făceaŭ optŭ miĭ toţiĭ romîniĭ spre lovire,
Voĭnicĭ să ‘nfrunte armiĭ şĭ trupe cîtŭ marĭ ;
Porunca li se dete spre Giurgiu să porniască
Ca nu maĭ înainte în ţara Romînească
Turcimea a pătrunde cu prădăciunĭ amarĭ
LXIV
Sîntŭ grele aste ‘ntreprinderĭ, gîndire trebuĭ mare !
Spre Giurgiu iaŭ avîntul cu multă ‘nbărbătare,
Mihaĭ cu toţĭ Romîniĭ ce prea voioşĭ urmaŭ
Subt cîte căpeteniĭ ostaşiĭ se ‘mulţiră ;
Din Bucureştĭ în zioă pornind seara sosiră
La satul Măgurelea, şi mult drumŭ maĭ aveaŭ.
LXV
A doua zi asemenĭ la drumŭ pîşiau maĭ iute,
Trecură peste şesurĭ, pădurile ştiute
De maĭ tot călătorul p’acĭ carě a venit ;
Mulţimĭ de văĭ şi dealurĭ, iar Argeşu în cale
Mult repede se ‘ntinde, lăsînd spumele sale
Zoritele lui unde pe malul săŭ lăţit

LXVI
Sporiaü la pasü Romqnié wi Dunàrea zàrirà…..
Pucinü spre ràsuflare ostawié se oprirà
La kotul unor dealuré )e fruntea qnàlcaü ;
Oprirà kàlàrimea wi piota ’é sosewte ;
Ku tocié tàbàrqrà, w’un lagàrü se’ntàrewte
Ku streyé wi ku vedete wi steaguré fqlfqiaü !
LXVII
Unü dul)e zefirü pre fruncile plàvice
De bukle unduioase )e se desfakü qn vice
Lungü pàrul pe grumazié voinikulué Romqnü,
A)elü )e kaütà punktul spre kare arma’ntinse,
(erkqnd kum taiè ocelul peste brqü’l qn)inse,
Ku karè o s’aib’a fa)e qn luptà ku pàgqnü.
LXVIII
Sqntü dul)é a)este visuré a inimeé )eé yune,
Mult lesne krezàtoare, )e ’n minte–é totü qwé pune
Isbqndà, triumfü, moarte, gqndind l’amanta sa ;
Bàtrqnul tras d’oparte ku fruntea sa )ea kreacà,
Kunoawte nevoé grele )’a petrekut qn viacà,
Tot una pentru dqnsul )e soarta qé va da !
24
LXVI
Sporiaŭ la pasŭ Romîniĭ şi Dunărea zăriră..
Puţinŭ spre răsuflare ostaşiĭ se opriră
La cotul unor dealurĭ ce fruntea înălţaŭ ;
Opriră călărimea şi piota ‘ĭ soseşte ;
Cu toţiĭ tăbărîră, ş’un lagărŭ se’ntăreşte
Cu strejĭ şi cu vedete şi steaguri fîlfîiaŭ !
LXVII
Unŭ dulce zefirŭ pre frunţile plăviţe
De bucle unduioase ce se desfacŭ în viţe
Lungŭ părul pe grumaziĭ voinculuĭ Romînŭ,
Acelŭ ce caŭtă punctual spre care arma’ntinse,
Cercînd cum taiě oţelul peste brîŭ’l încinse,
Cu carě o s’aib’a face în luptă cu păgînŭ.
LXVIII
Sîntŭ dulcĭ aceste visurĭ a inimei ceĭ june,
Mult lesne crezătoare, ce ‘n minte-ĭ totŭ îşĭ pune
Isbîndă, triumfŭ, moarte, gîndind l’amanta sa ;
Bătrînul tras d’oparte cu fruntea sa cea creaţă,
Cunoaşte nevoĭ grele ce’a petrecut în viaţă,
Tot una pentru dînsul ce soarta îi va da!

LXIX
Ostawul truditü foarte pe maldàre s’aweazà,
n tabàra )ea ’ntinsà pe kqmpü w’adormiteazà ;
A sale pàreré qnsà qnkununate sqntü
D’o sigurà isbqndà, de kare se gàtewte,
Unü dul)e surisü buza–é )e roua ’l primenewte,
I akoper’ a sa frunte qntinsà pre pàmqntü.
LXX
Wi glodorosü pàmqntul qé pare mult maé moale
De kqt de pufuré perne saü finele sofale
Pe kare odihnewte unü pawà qngqnfatü,
La kapu–é armàsarul pàwunea verde pawte,
Iar frqul este ’n mqna a)elué )e miyawte ;
La oré wi )e mikü sunetü qndatà ’é dewteptat.
LXXI
De mult apuse zioa noaptea ’n lok sosewte,
O noapte ka a)elea qn kare se zàrewte
Prin desul qntunerikü abia stele pe )erü.
Mihaé se aflà’n kortu–é wi streayea sa vegiazà
Departe, mult departe, kqt okié potü sà vazà ;–
Gàticé sqntü tocé ostawié de kqte li se )erü !
25
LXIX
Ostaşul truditŭ foarte pe maldăre s’aşează,
În tabăra cea ‘ntinsă pe cîmpŭ ş’adormitează ;
A sale părerĭ însă încununate sîntŭ
D’o sigură isbîndă, de care se găteşte,
Unŭ dulce surisŭ buza-ĭ ce roua ‘l primeneşte,
I acoper’ a sa frunte întinsă pre pămîntŭ.
LXX
Şi glodorosŭ pămîntul îĭ pare mult maĭ moale
De cît de pufurĭ perne saŭ finele sofale
Pe care odihneşte unŭ paşă îngînfatŭ,
La capu-ĭ armăsarul păşunea verde paşte,
Iar frîul este ‘n mîna aceluĭ ce mijaşte ;
La orĭ şi ce micŭ sunetŭ îndată ‘ĭ deşteptat.
LXXI
De mult apuse zioa noaptea ‘n loc soseşte,
O noapte ca acelea în care se zăreşte
Prin desul întunericŭ abia stele pe cerŭ.
Mihaĭ se află’n cortu-ĭ şi streajea sa veghiază
Departe, mult departe, cît ochiĭ potŭ să vază;
Gătiţĭ sîntŭ toţĭ ostaşiĭ de cîte li se cerŭ !

LXXII
Mult liniwte wi pa)e e ’n tabàra romqnà,
(e are sà se lupte ku armiea streinà,
n kare numaé (erul o poate adyuta.
A kué va fi isbqnda astà mare luptà ?
Deplina mqntuire wi lauda )ea multà ?..
Stàpqne prea Potinte, sqntü toate ’nvoea ta !
LXXIII
Bàtrqnul Vizirü Pawa )e la Rus)uk sosise,
Ku armiea sa mare, tot malü akoperise
Làsqnd strqmtoarea’n urmà )e ’é zikü : (alikavak,
Avqnd ku sine steagul )elü sfqntü spre biruincà,
Kà)é sfqntul steagü sà kazà nu este prin putincà;
Ne ’nvinwé sqntü Musulmanié qn kqmpü unde ’l desfakü.
LXXIV
E verde steagü a)esta w’ararea oré se skoate
Din sakrele moskee, qn kare staü pàstrate,
Vestmintele, koranul Profetulué sfincitü;
Wi steagü a)esta qnsà kqnd din )etatè afarà
l skotü e trebuincà, e kausà prea rarà,
l iaü numa ’n ràsboaie fiind nebiruitü
26
LXXII
Mult linişte şi pace e ‘n tabăra romînă,
Ce are să se lupte cu armiea streină.
În care numaĭ Cerul o poate adjuta.
A cuĭ va fi isbînda astă mare luptă ?...
Deplina mîntuire şi lauda cea multă ?...
Stăpîne prea Potinte, sîntŭ toate ‘nvoea ta !
LXXIII
Bătrînul Vizirŭ Paşa ce la Rusciuc sosise,
Cu armiea sa mare, tot malŭ acoperise
Lăsînd strîmtoarea’n urmă ce ‘ĭ zicŭ : Cialicavac,
Avînd cu sine steagul celŭ sfîntŭ spre biruinţă,
Căcĭ sfîntul steagŭ să cază nu este prin putinţă;
Ne ‘nvinşĭ sîntŭ musulmaniĭ în cîmpŭ unde’l desfacŭ.
LXXIV
E verde steagŭ acesta ş’ararea orĭ se scoate
Din sacrele mochee, în care staŭ păstrate,
Vestmintele, coranul Profetuluĭ sfinţitŭ;
Şi steagŭ acesta însă cînd din cetatě afară
Îl scotŭ e trebuinţă, e causă prea rară,
Îl iaŭ numa ‘n răsboaie fiind nebiruitŭ

LXXV
Ku sine avea Pawa alcé doi–spre–)e pawale :
Selimi, Karaimani, Hasan wi maré agale,
O grea artilerie, mulcimé de lukràtoré,
Ku kare puse ’n lukru unü podü pestè apa latà
A tre)e ku ’nlesnire teribila armatà,
Kà)é are sà robiaskà raia ràsvràtitoré
LXXVI
Pre )eé )e a’‘nfrqntü armié w’atqcé pawé pràpàdirà,
Pre Mustafa vestitul, pe Hanu ’l biruirà,
(‘abia skàpà ku viaca, perzqnd delié tàtaré ;
P’a)esté giauré de spaimà )e Dunàrea trekurà
Ku yafuré, pustiire, peste Balkan bàturà,
W’au arsü )etàcé atqtea, fàkqnd strikà)uné maré.
LXXVII
A)eé )’aü luat Bràila wi Diiul pustiirà, 8
Nikopolea o arse wi kqte pràpàdirà
(etàcé mult mare orawe kü a)estü vestitü Rus)ukü ;
Giaurié fakü revoltà, tributuré, kopié, fete,
Nu dau ka maé ’nainte, skulatu–saü qn)ete,
Nè ar lüa wi ’mpàràciea, nè ar pune eé subt yugü.
27
LXXV
Cu sine avea Paşa alţĭ doi-spre-ce paşale :
Selimi, Caraimani, Hasan şi marĭ agale,
O grea artilerie, mulţimĭ de lucrătorĭ,
Cu care puse ‘n lucru unŭ podŭ pestě apa lată
A trece cu ‘nlesnire teribila armată,
Căcĭ are să robiască raia răsvrătitorĭ
LXXVI
Pre ceĭ ce a ‘nfrîntŭ armiĭ ş’atîţĭ paşĭ prăpădiră,
Pre Mustafa vestitul, pe Hanu‘l biruiră,
Ceabia scăpă cu viaţă, perzînd deliĭ tătarĭ ;
P’acestĭ ghiaurĭ de spaimă ce Dunărea trecură
Cu jafurĭ, pustiire, peste Balcan bătură,
Ş’au arsŭ cetăţĭ atîtea, făcînd stricăciunĭ marĭ.
LXXVII
Aceĭ ce’au luat Brăila şi Diiul pustiiră, 8
Nicopolea o arse şi cîte prăpădiră
Cetăţĭ mult mare oraşe cŭ acestŭ vestitŭ Rusciucŭ;
Ghiauriĭ facŭ revoltă, tributurĭ, copiĭ, fete,
Nu dau ca maĭ ‘nainte, scultu-saŭ încete,
Ně ar lŭa şi ‘mpărăţiea, ně ar pune eĭ subt jugŭ.

LXXVIII
A)este zi)ea Pawa ; pe barba sa se jiurà
A nu ’é zi)e pe nume, sà nu ia pqine’n gurà
De nu va pune l’astia unü frqü, wi pe Mihal,
De viü kà o sà’l prinzà, legatü wi kà’l va du)e
n feare la Sultanul, wi cara lué Saturje
Spre pawalqkü va da–o, al Porcié fiénd vasalü
LXXIX
Prekum wi Moldavia )e Hanu o va bate 9
Ku armié numeroase pe unde se abate,
Din partea kàtre mare, lovind–o va robi ;
Ku tocié vomü kuleje o’naltà biruincà,
Vomü smulje aurü, miere, pre kqt va fi’n putincà,
Pàmqntü, giauré noroade, ku totul vomü tur)i…..
LXXX
n Dunàre d’a stqnga e vekea )etàcue
Zidità dupre timpuré )e pqnà qn malü se suie ;
A)ilea apukü Tur)ié prin flota )’awteptaü
De yosü din marea Neagrà, ku amunicié plinà,
Wi ’n Dunàre sosewte. (etatea )ea ve)inà,
Prin flotà fu luatà, wi Tur)i ö okupaü. 10
28
LXXVIII
Acestea zicea Paşa ; pe barba sa se giură
A nu ‘ĭ zice pe nume, să nu ia pîine’n gură
De nu va pune l’astia unŭ frîŭ, şi pe Mihal,
De viŭ că o să’l prinză, legatŭ şi că’l va duce
În feare la Sultanul, şi ţara luĭ Saturge
Spre paşalîcŭ va da-o, al Porţiĭ fiĭnd vasalŭ
LXXIX
Precum şi Moldavia ce Hanu o va bate 9
Cu armiĭ numeroase pe und se abate,
Din partea către mare, lovind-o va robi ;
Cu toţiĭ vomŭ culege o’naltă biruinţă,
Vomŭ smulge aurŭ, miere, pre cît va fi’n putinţă,
Pămîntŭ, ghiaurĭ noroade, cu totul vomŭ turci…
LXXX
În dunăre d’a stînga e vechea cetăţue
Zidită dupre timpurĭ ce pînă în malŭ se suie ;
Acilea apucŭ Turciĭ prin flota ce’aşteptaŭ
De josŭ din marea Neagră, cu amuniţiĭ plină,
Şi ‘n Dunăre soseşte. Cetatea cea vecină,
Prin flotă fu luată, şi Turci ŏ okupaŭ. 10

LXXXI
A)eastà fortereacà )e pqn’akum se cine,
Ku valurile ’n luptà, abia niwte ruine,
D’alàturea ku Jurju se vàdü wi ’n viitorü ;
Ea spune despre timpuré, de turburàré mulcime,
Nevoile pre carà, a kàrora iucime
A ’nvins–o bàrbàciea, –– Romqnü ’nfruntàtorü !
LXXXII
A)i qn fortereacà tur)imea izbutise
Pe vase a qntinde puntea, pe kare o lunjise
Din malü qn malü ; la dqnsa ku mare mikü lukra.
ndarnü Mihaé voewte sà ’mpiedi)e lukrarea
Din malul Romqnii. Ku toatà ’n demqnarea,
Sinan, sporia ’nainte wi puntea se sfqrwia
LXXXIII
S’aratà dimineaca qn manta seninoasà,
Wi razelè aurorié k’o zi de tot frumoasà
Rowewte orientul, pre muncĭé, peste kqmpié,
Iar valurile apeé lumina eé resfrqnje,
Ka wi ’n oglindà )erul qn purpurà de sqnje :
Ivirea sa adu)e viaca )elor vié !
29
LXXXI
Această fortereaţă ce pîn’acum se ţine,
Cu valurile ‘n luptă, abia nişte ruine,
D’alăturea cu Giurgiu se vădŭ şi ‘n viitorŭ;
Ea spune despre timpurĭ, de turburărĭ mulţime,
Nevoile pre ţară, a cărora iuţime
A’nvins-o bărbăţiea, -- Romînŭ’nfruntătorŭ !
LXXXII
Aci în fortereaţă turcimea izbutise
Pe vase a întinde puntea, pe care o lungise
Din malŭ în malŭ; la dînsa cu mare micŭ lucra.
Îndarnŭ Mihaĭ voeşte să ‘mpiedice lucrarea
Din malul Romînii. Cu toată ‘n demînarea,
Sinan, sporia ‘nainte şi puntea se sfîrşia.
LXXXIII
S’arată dimineaţa în manta seninoasă,
Şi razelě auroriĭ c’o zi de tot frumoasă
Roşeşte orientul, pre munţĭ, peste cîmpiĭ,
Iar valurile apeĭ lumina eĭ resfrînge,
Ca şi’n oglindă cerul în purpură de sînge :
Ivirea sa aduce viaţa celor viĭ !

LXXXIV
Salutà firmamentul ku multà bukurie,
Dewteaptà vqnàtorul qn kodru ka sà vie,
Natura ’n suflecewte, qn)epü tocé la lukratü,
Sà are mun)itorul, peskarul peskuiewte,
Pe mare kàlàtorul direkciea ’wi gàsewte,
Soldatul e ’n pi)ioare, trqndavul za)e ’n patü
LXXXV
Oaré )ine nu gqndewte la timpü sà nu ’ntqrzie ?
Molatekul )elü kare ku multà trqndàvie
Maé doarme dupà zioà wi soarteé de blestemü,
W’a)ela astà datà de soarta–é se ’ngriyewte…..
Mihaé nu ’nkise okiul !.. Nuoé planuré el kroewte,
Kà ’n noaptea urmàtoare va da al lupteé semnü.
LXXXVI
E zioa ’naintatà wi vqntul ràkorewte
Arwica saü kàldura de kare se pqrlewte
Verdeaca de pe kqmpuré w’al florilor surisü,
ntunekà kqmpiea unü nuorü )e tre)e iute
Ka kum ar da o ploae pàmqntul ka sà ude ;
Se ’yoakà ku dorinca ka feri)irea ’n visü !
30
LXXXIV
Salută firmamentul cu multă bucurie,
Deşteaptă vînătorul în codru ca să vie,
Natura ‘n sufleteşte începŭ toţĭ la lucratŭ,
Să are muncitorul, pescarul pescuieşte,
Pe mare călătorul direcţiea ‘şi găseşte,
Soldatul e ‘n picioare, trîndavul zace ‘n patŭ
LXXXV
Oarĭ cine nu gîndeşte la timpŭ să nu ‘ntîrzie ?
Molatecul celŭ care cu multă trîndăvie
Maĭ doarme după zioă şi soarteĭ de blestemŭ,
Ş’acela astă dată de soarta-ĭ se ‘ngrijeşte…
Mihaĭ nu ‘nchise ochiul !... Nuoĭ planurĭ el croeşte,
Că’n noaptea următoare va da al lupteĭ semnŭ.
LXXXVI
E zioa ‘naintată şi vîntul răcoreşte
Arşiţa saŭ căldura de care se pîrleşte
Verdeaţa de pe cîmpurĭ ş’al florilor surisŭ,
Întunecă cîmpiea unŭ nuorŭ ce trece să ude ;
Ca cum ar da o ploae pămîntul ca să ude;
Se ‘joacă cu dorinţa ca fericirea ‘n visŭ !

LXXXVII
De multü ’n pi)ioare ostirea romqneaskà ;
Primewte ordiné date qngrab k’o sà sosiaskà
Minutul kqnd Romqnié de fokü se vor lupta,
De lok ni)é o murmurà nu e de ’mprotivire ?
Oaré )ine astà datà Romqnü nu s’ar kema ?
LXXXVIII
Kolo nu mult departe de armiéle romqne,
E Dunàrea hotarul al càrilor krewtine,
Akolo ku tocé fracié d’odat’ or nàvàli…..
Vedea–vomü ka )e poate a patrieé iubire !
Kolo, entusiasmul spre viacà, saü peire,
Streinié, armié, fokul nu ’l domoli !...
LXXXIX
O mqn’ abia de oamené, vedea–vomü ka )e poate,
Kqnd aü qn kapü eroul )e ’n lupte nekurmate
Uimirea ràspqndit–a wi spaima ’ntre vràymawé,
(e qnsu–wé qn persoanà, ku sabiea qn mqnà
A pus pe goanà armié, wi armiea romqnà
Fu tot triumfàtoare subt astü mare ostawü.
LXL
31
LXXXVII
De multŭ ‘n picioare oştirea romînească ;
Primeşte ordinĭ date îngrab c’o să sosiască
Minutul cînd Romîniĭ de focŭ se vor lupta,
De loc nicĭ o murmură nu e de ‘mpotrivire ?
Oarĭ cine astă dată Romînŭ nu s’ar chema ?
LXXXVIII
Colo nu mult departe de armiĭle romîne,
E Dunărea hotarul al ţărilor creştine,
Acolo cu toţĭ fraţiĭ d’odat’ or năvăli…
Vedea-vomŭ ca ce poate a patrieĭ iubire !
Colo, entusiasmul spre viaţă, saŭ peire,
Streiniĭ, armiĭ, focul nu ‘l domoli !...
LXXXIX
O mîn’ abia de oamenĭ, vedea-vomŭ ca ce poate,
Cînd aŭ în capŭ eroul ce ‘n lupte necurmate
Uimirea răspîndit-a şi spaima ‘ntre vrăjmaşĭ,
Ce însu-şĭ în persoană, cu sabiea în mînă
A pus pe goană armiĭ, şi armiea romînă
Fu tot triumfătoare subt astŭ mare ostaşŭ.
LXL

Al doilè Aleksandru, ka wi (esar fu mare ;
Pompeü qn multe fapte avu asemànare……..
Unü Omir poate numaé sà kqnte gloréa sa ! 11
Eü nu kutez din viaca–é sà kqnt de kqt o parte,
O singurà skqntee din viaca–é fàr de moarte,
Prin kare tot Romqnul din groapà s’ardika !
LXLI
n groapà sàpàtorié kàzurà fàr de wtire,
Unü tràsnetü ka din )eruré veni sprè a lorü peire !
Dreptatea triumfeazà qn kontr ’apàsàtoré.
Tiranié, ’mpilàtorié )e ’nyugà omenirea,
(e vor konkistè a fa)e wi kaütü a da lovirea
A)ea maé de pe urmà,–– sqntü lorü u)igàtoré !..
LXLII
Mihaé a fost kiar mqna de Dumnezeü aleasà
Sà ’nalce fiika Romié, a fa)e–o glorioasà,
De sekolé )ea kàzutà, de multe nàvàliré
Ku timpi )e trekut–aü, w’a)ea maé de pre urmà
Fu ö aspr’ amenincare !... dreptatea qnsà kurmà
Oré kàruia speranca d’atqtea kotropiré !
LXLIII
32
Al doilě Alecsandru, ca şi Cesar fu mare ;
Pompeŭ în multe fapte avu asemănare…
Unŭ Omir poate numaĭ să cînte glorĭa sa ! 11
Eŭ nu cutez din viaţa-ĭ să cînt o parte,
O singură scîntee din viaţa-ĭ făr de moarte,
Prin care tot Romînul din groapă s’ardica !
LXLI
În groapă săpătoriĭ căzură făr de ştire,
Unŭ trăsnetŭ ca din cerurĭ veni sprě a lorŭ peire !
Dreptatea triumfează în contr’ apăsătorĭ.
Tiraniĭ, ‘mpilătoriĭ ce ‘njugă omenirea,
Ce vor conchistě a face şi caŭtŭ a da lovirea
Acea maĭ de pe urmă,-- sîntŭ lorŭ ucigătorĭ !...
LXLII
Mihaĭ a fost chiar mîna de Dumnezeŭ aleasă
Să ‘nalţe fiica Romiĭ, a face-o glorioasă,
De secolĭ cea căzută, de multe năvălirĭ
Cu timpi ce trecut-aŭ, ş’acea maĭ de pre urmă
Fu ŏ aspr’ ameninţare !..dreptatea însă curmă
Orĭ căruia speranţa d’atîtea cotropirĭ !
LXLIII

n a)ele maé dul)é visuré de negre faptè askunse
Tiranié, kqnd se krede prin gàuré nepàtrunse
Departe d’okié lumeé kà potü eé a lukra,
D’odatà o fantasmà acint’ a lorü lukrare !
Tiranul d’a sa umbrà e spàimqntat maé tare :
Amikü saü frate, reazemö nu aflà a ’l skàpa
LXLIV
W’a)el )e é se supune de silà qé servewte :
Vikleanul kade qnsu–wé qn kursa )è o urseşwte,
Despotul afl’ unü gqde qn )elu )e ’é e supusü ;
Kà)é tot ia ràsplàtire de kqnd lumea se wtie ;
Tiranul ia pedeapsà de l’altà tiranie
Maé mare )e ’l sugrumà ku kinuré de ayuns.
LXLV
Awa lukra armata a)ea neqngriyiatà
De armiea romqnà qn facà–é kon)entratà.
Potrivnikul e tare !.. dar )ine vrea a ’l wti ?
Bagajiuré, ostawé, arme, pe puntè abia sfqrwità.
Gràbiaü a tre)e tur)ié. – Sinan kü a lué suità
Wi mare artilerie kredea lumè a qngrozi.
LXLVI
33
În acele maĭ dulcĭ visurĭ de negre faptě ascunse
Tiraniĭ, cînd se crede prin găurĭ nepătrunse
Departe d’ochiĭ lumeĭ că potŭ eĭ a lucra,
D’odată o fantasmă aţint’ a lorŭ lucrare !
Tiranul d’a sa umbră e spăimîntat maĭ tare:
Amicŭ saŭ frate, reazemŏ nu află a’l scăpa.
LXLIV
Ş’acela ce ĭ se supune de silă îĭ serveşte :
Vicleanul cade însu-şĭ în cursa cě o urseşte
Despotul afl’ unŭ gîde în celu ce ‘ĭ e supusŭ ;
Căcĭ tot ia răsplătire de cînd lumea se ştie ;
Tiranul ia pedeapsă de l’altă tiranie
Maĭ mare ce ‘l sugrumă cu chinuri de ajuns.
LXLV
Aşa lucra armata acea neîngrijiată
De armiea romînă în faţă-ĭ concentrată.
Potrivnicul e tare !...dar cine vrea a’l şti ?
Bagagiurĭ, ostaşĭ, arme, pe puntě abia sfîrşită.
Grăbiaŭ a trece turciĭ. – Sinan cŭ a luĭ suită
Şi mare artilerie credea lumě a îngrozi.
LXLVI

Dè odatà fàr de wtire lovitü se vede ’n facà !
Mihaé komandà trupa de leé kare ’l qnvacà
Sà wtie sà respekte pre )elü desprecuit.
Sinan ku sqnje re)e a sa barbà resfirà,
De lukru sàü qwé vede k’aé sàé puntea sfqrwirà,
W’a)ele mi)é atakuré nimikü le a sokotit.
LXLVII
Kü a sa qndemqnare, el wtie sà porniaskà
Din susü a tre)e apa o aripà tur)iaskà,
Stratejié kunoskute de fie )e ostawü,
Sà ’nkizà, s’okoleaskà, a ’nfrqnje adversarul,
W’atun)é kum qé va pla)e sà ’wé yoa)e armàsarul,
Silind sà é se ’nkine teribilul vràymawü.
LXLVIII
Mihaé vàzqnd kà ’é surda oré kare nàvàlire,
Vàzqnd kà nu se poate ku ni)é o ’‘mprotivire
Sà turbure avancul a tur)é sute de mié,
Konsiliu ’ngrab adunà, atakuréle oprewte,
(‘’or zi)e kàpitanié wi el se qnvoiewte,
A)eé kare kunoawte isbqnda ’n bàtàlié.
LXLIX
34
Dě odată făr de ştire lovitŭ se vede ‘n faţă !
Mihaĭ comandă trupa de leĭ care ‘l învaţă
Să ştie să respecte pre celŭ despreţuit.
Sinan cu sînge rece a sa barbă resfiră,
De lucru săŭ îşĭ vede c’aĭ săĭ puntea sfîrşiră,
Ş’acele micĭ atacurĭ nimicŭ le a socotit.
LXLVII
Cŭ a sa îndemînare, el ştie să porniască
Din susŭ a trece apa o aripă turciască,
Strategiĭ cunoscute de fie ce ostaşŭ,
Să ‘nchiză, s’ocolească, a ‘nfrînge adversarul,
Ş’atuncĭ cum îĭ va place să ‘şĭ joace armăsarul,
Silind să ĭ se ‘nchine teribilul vrăjmaşŭ.
LXLVIII
Mihaĭ văzînd că ‘ĭ surda orĭ care năvălire,
Văzînd că nu se poate cu nicĭ o ‘mprotivire
Să turbure avanţul a turcĭ sute de miĭ,
Consiliu ‘ngrab adună, atacurile opreşte,
Ci’or zice căpitaniĭ şi el se învoieşte,
Aceĭ care cunoaşte isbînda ‘n bătăliĭ.
LXLIX

Dar Tur)ié roiaü foarte, wi toatà siluirea
Era atun)é d’a surda. Mihaé luà wi wtirea
Kà d’alcé tur)é de la spate se afl’ amenincatü
Vàzqnd kà nu e treabà, silitü fu d’a se traje,
Wtiind ka qn )e lokuré pre pawà sà ql baje
Ku toat’ a sa armatà, –– prekum s’a wi ’ntqmplatü !..
C C
Mihaé luqndu–wé seama kü aé sàé viteyé se trase,
Pàzindu–se de kursa )e tur)i qé dresase ;
El alta vrè a le ’ntinde, maé sigurà a sa.
Spre Bukurewté luà kalea wi tabàra qnfije
n valea )ea din drumu–é Kàlugàrené )e ’é zi)e,
Vestità de bàtaiea )e s’a trekut qn ea !...
CI
Opresk a)é gqndirea–mé sà maé revàz odatà
A)este anti)é lokuré, pe unde adunatà
Owtirea Romqneaskà ku falà a pàwit !
Opresk a)I gqndirea–mé wi lakràme ’neakà,
Sàrut càrqna sfqntà )e de atqcé se kalkà,
Pàmqntul )e stràbunié ku sqnje ’l a sfincit !
35
Dar Turciĭ roiaŭ foarte, şi toată siluirea
Era atuncĭ d’a surda. Mihaĭ luă şi ştirea
Că d’alţĭ turcĭ de la spate se afl’ameninţatŭ
Văzînd că nu e treabă, silitŭ fu d’a se trage,
Ştiind ca în ce locurĭ pre paşă să îl bage
Cu toat’a sa armată, -- precum s’a şi ‘ntîmplatŭ !..
Mihaĭ luîndu-şĭ seama cŭ aĭ săĭ vitejĭ se trase,
Păzindu-se de cursa ce turci îĭ dresase ;
El alta vrĕ a le ‘ntinde, maĭ sigură a sa.
Spre Bucureşĭ luă calea şi tabăra înfige
În valea cea din drumu-ĭ Călugărenĭ ce ‘ĭ zice,
Vestită de bătaiea ce s’a trecut în ea !...
CI
Opresc acĭ gîndirea-mĭ să maĭ revăz odatà
Aceste anticĭ locurĭ, pe unde adunată
Oştirea Romînească cu fală a păşit !
Opresc acĭ gîndirea-mĭ şi lacrăme ‘neacă,
Sărut ţărîna sfîntă ce de atîţĭ se calcă,
Pămîntul ce străbuniĭ cu sînge ‘l a sfinţit !

CII
A)i spre libertate, stràmowié se luptarà,
Wi pqn la pikàturà al lorü sqnje vàrsarà,
De kare abureazà pàmqntul pqn akum;
Pe )erü màrecul soare wi luna ’ntunekoasà,
Vàzutu–i–a qn taberé wi ’n lupta sqnjeroasà,
P’ qntre vràymawé qn droae fàkqndu–wé liberü drumü.
CIII
mpovàracé de arme, sub tunuré tràsnitoare,
Ku bracu ’n fruntqnd moartea,cineaü lupta )ea mare,
Awa pe timpü a)ela fu bravü a)estü poporü !
Se ràsboia Romqnul qn luptà voini)ewte,
cé maé lua vràymawul, kolea, wtié, romqnewte,
Wi ci ’l fà)ea sà keme p’ Alah !...qntr’adyutorü
CIV
Kà)é sqnjele turbeazà romqnulué qn luptà,
Ku ze)e ka ku unul pàmqntul par kà svqntà,
Wi tràsnetul lovewte subt pumnul sàü de ferü ;
Vràymawul qmprejuru–é ku kqtü se qnmulcewte,
Kü atqta maé qndatà mormqntul qwé gàsewte,
Ka wi nisipul màrié kum vinü awa wi perü !
36
CII
Aci spre libertate, strămoşiĭ se luptară,
Şi pîn la picătură al lorŭ sînge vărsară,
De care aburează pămîntul pîn acum;
Pe cerŭ măreţul soare şi luna ‘ntunecoasă,
Văzutu-i-a în taberĭ şi ‘n lupta sîngeroasă,
P’ntre vrăjmaşĭ în droae făcîndu-şĭ liberŭ drumŭ.
CIII
Împovăraţĭ de arme, sub tunurĭ trăsnitoare,
Cu braţu ‘n fruntînd moartea ţineaŭ lupta cea mare,
Aşa pe timpŭ acela fu bravŭ acestŭ poporŭ !
Se răsboia Romînul în luptă voiniceşte,
Îţĭ maĭ lua vrăjmaşul, colea, ştiĭ, romîneşte,
Şi ţi’l făcea să cheme p’Alah !... într’adjutorŭ
CIV
Căci sîngele turbează romînluĭ în luptă,
Cu zece ca cu unul pămîntul par că svîntă,
Şi trăsnetul loveşte subt pumnul săŭ de ferŭ ;
Vrăjmaşul împregiurul-ĭ cu cîtŭ se îmulţeşte,
Cŭ atîta maĭ îndată mormîntul îşĭ găseşte,
Ca şi nisipul măriĭ cum vinŭ aşa şi perŭ !

CV
Mihaé, el maé ku seamà, ku bracul triumfeazà,
Ka wi unü leü qn taberé vràymawu ’n spàimqnteazà,
Ne dqndu–é pasü ku fuga màkar de a skàpa ;
Pe goanà puse armié prin armiea Romqnà !
De el s’a ’nlemnit gqdea ku palowul qn mqnà !……..12
Fu mare Princü a)esta qn totul )e lukra !
CVI
Fatala qnsà soartà, jeloasà p’oré )e bine,
Pe ’ntreagà mqntuirea a)esteé càré krewtine,
(e dupà lunjé nekazuré abia se bukura,
Kqnd el hràné speranca sà skuture povara,
Càranul uwurqndul de kqte jemea cara,
Fàku a i se stinje dorità steaoa sa !…..
CVII
Kq)é iakà desbinarea a iadulué mqnie,
Acqcà ’n inimé ura orbite de mqndrie,
ĭInvidia fatalà pe lokü le des–uni.
Desbinà aliacié…….. nu vor obwteskul bine,
(i numaé fie kare qn parte pentru sine,
Wi felü de felü de kurse qn)epü a upleti……..
37
CV
Mihaĭ, el maĭ cu seamă, cu braţul triumfează,
Ca şi unŭ leŭ în taberĭ vrăjmaşu ‘n spăimîntează,
Ne dîndu-ĭ pasŭ cu fuga măcar de a scăpa ;
Pe goană puse armiĭ prin armiea Romînă !
De el s’a ‘nlemnit gîdea cu paloşul în mînă !..12
Fu mare Prinţŭ acesta în totul ce lucra!
CVI
Fatala însă soartă, geloasă p’orĭ ce bine
Pe’ntreagă mîntuirea acesteĭ ţărĭ creştine,
Ce după lungĭ necazurĭ abia se bucura,
Cînd el hrăni speranţa să scuture povara,
Ţăranul uşurîndul de cîte gemea ţara,
Făcu a i se stinge dorită steaoa sa !...
CVII
Căci iacă desbinarea a iaduluĭ mînie,
Aţîţă ‘n inimĭ ura de mîndrie,
Invidia fatală pe locŭ le des-uni.
Desbină aliaţiĭ… nu vor obştescul bine,
Ci numaĭ fie care în parte pentru sine,
Şi felŭ de felŭ de curse începŭ a upleti..

CVIII
Eroul pqn la sqnje se luptà sà ’é qmpa)e,
Pàzind unü ekilibru, prin piedi)é multe fa)e
Sprè a càrié mqntuire wi neamu–é gloriosü.
De )e oaré kadü eroié )e sekoli ’é ivewte ?
Abia se iveskü princié )e lumié trebuewte,
Abia pàweskü spre cintà wi iatà–é din tronü yosü ?…..
CIX
Invidiea otrava vàrsà kü a sa mqnie,
Aprinse ràutatea qn )eé )e vreaü robie,
Kontrarié la kunune Mihaé )’a kqwtigat
Ka cara–é sà ’nkunune wi neamu–é ku màrirea ;
Mqndriea se revoltà sà smulgà nemurirea
Din mqna )estué Prin)ipü )e fu d’aléacé tràdatü…..
CX
El fu màrirea càrié qn kare se nàskuse,
Romqnulué fu reazemü wi lakràma–é )e kurse
D’atqtea ’mpilàré aspre akum o alina,
Mqnqndu–l prin dreptate l’al Romeé nume mare,
Mqnqndu–l ka sà kal)e streina apàsare,
De kare atqcé sekolé krewtinu ’n kinü cipa.
38
CVIII
Eroul pîn la sînge se luptă să ‘ĭ împace,
Păzind unŭ echilibru, prin piedicĭ multe face
Sprĕ a ţăriĭ mîntuire şi neamu-ĭ gloriosŭ.
De ce oarĭ cadŭ eroiĭ ce secoli ’ĭ iveşte ?
Abia se ivescŭ prinţiĭ ce lumiĭ trebueşte,
Abia păşescŭ spre ţintă iată-ĭ din tronŭ josŭ ?..
CIX
Invidiea otravă vărsă cŭ a sa mînie,
Aprinse răutatea în ceĭ ce vreaŭ robie,
Contrariĭ la cunune Mihaĭ ce’a cîştigat
Ca ţara-ĭ să ‘ncunune şi nemu-ĭ cu mărirea ;
Mîndriea se revoltă să smulgă nemurirea
Din mîna cestuĭ Principŭ ce fu d’alĭaţĭ trădatŭ
CX
El fu mărirea ţăriĭ în care se născuse,
Romînului fu reazemŭ şi lacrăma-ĭ ce curse
D’atîtea ’mpilărĭ aspre acum o alina,
Mînîndu-l prin dreptate l’al Romeĭ nume mare,
Mînîndu-l ca să calce streina apăsare,
De care atîţĭ secolĭ creştinu ’n chinŭ ţipa.

CXI
Wi okiul )e nu doarme al ’nalteé zeitàcié
Vegiea pre Romqniea, wi razele dreptàcié
Vàrsatu–s’ au d’asupra la plqnjerile eé ;
Unü Tat’ a tot Puternikü , )e totul lumineazà,
Din ’nalta–é làkuincà )e totul privegiazà,
Dreptatea nu làsat–a kàlkat’ a fi dè àé ràé !
CXII
Romqnul qnviat–a.....pàstrat–a ö Romqnie !
Wi drepturélè eé toate qn sekolé ka sà cie
Din fié qn fié prin Domnul, Romqnul neklintitü ;
Kredinca sa la kulme pàstrqnd–o, sà ràsune
A sa vo)e la jinte wi ’ntr’una sà ràsune
Ka oile perdute )e ’n turmà s’aü unitü !...
CXIII
Ai)é dar a fost lokul Mihaé unde sosise,
Kü aé sàé pàràsind Jiurju, wi tabàra ’ntàrise ;
Potü spune aste lokuré de kqtè a fost atun)é !
Potü spune aste dealuré, potü spune aste kqmpuré,
Kum aü trekut Romqnié prin vàé wi peste krqnguré,
W’o muke eé ales–aü sà ia la strqmtü pe tur)i....
39
CXI
Şi ochiul ce nu doarme al’nalteĭ zeităţiĭ
Vegiea pre Romîniea, şi razele dreptăţiĭ
Vărsatu-s’au d’asupra la plîngerile eĭ;
Unŭ Tat’a tot Puternicŭ, ce totul luminează,
Din ’nalta-ĭ lăcuinţă ce totul privegiază,
Dreptatea nu lăsat-a călcat’ a fi dě ăĭ răĭ !
CXII
Romînul înviat-a.....păstrat-a ŏ Romînie !
Şi drepturilě eĭ toate în secolĭ ca să ţie
Din fiĭ în fiĭ prin Domnul, Romînul neclintitŭ ;
Credinţa sa la culme păstrînd-o, să răsune
A sa voce la ginte şi 'ntruna să răsune
Ca oile perdute ce 'n turmă s’aŭ unitŭ !...
CXIII
Aici dar a fost locul Mihaĭ unde sosise,
Cŭ aĭ săĭ părăsind Giurgiu, şi tabăra 'ntărise ;
Potŭ spune aste locurĭ de cîte a fost atuncĭ !
Potŭ spune aste dealurĭ, potŭ spune aste cîmpurĭ,
Cum aŭ trecut Romîniĭ prin văĭ şi peste crîngurĭ,
Ş’o muche eĭ ales-aŭ să ia la strîmtŭ pe turci....

CXIV
D’oparte wi de alta se ’nalcà douà dealuré,
Unü krqngü se ’ntinde ’n miylokü, ka printre douà maluré,
P’ai)é Neazlovul kurje ku pasu–é mo)irlosü ;
Stufoase wi maré lakuré de timpuré veké vàrsate ;
O punte peste ape, din malü qn malü stràbate ;
E drumul kàtre Jiurju )e skoate ’n susü wi ’n yosü.
CXV
Ai)é Mihaé, Romqnié d’a stqnga tàbàrqrà,
D’a ’nvinje saü sà pearà ai)é se hotàrqrà ;
Iar armiea tur)easkà )e Dunàrea a trekut,
Akum qnaintase kü a sale avangarde
n susü pqnà la Neazlovü.—Romqnié d’altà parte,
Staü gata sà ’é loviaskà qn oré )e minutü
CXVI
Infam’ ar fi ’ndoiala )elué )e se luptà
Sprè a sa neatqrnare ; speranca ne stràmutà
Pe aripe de flakàré )e dà dorinceé sborü ;
Nenoro)irè atqta pre omü ql qntàrewte,
Wi ’n marjinile rqpeé, maé ràü kqnd se gàsewte,
Awteaptà ’ntr’al sàü sufletü unü )e mqngqitorü.
40
CXIV
D’oparte şi de alta se 'nalţă două dealurĭ,
Unŭ crîngŭ se 'ntinde 'n mijlocŭ, ca printre două malurĭ,
P’aicĭ Neazlovul curge cu pasu-ĭ mocirlosŭ ;
Stufoase şi mari lacurĭ de timpurĭ vechĭ vărsate ;
O punte peste ape, din malŭ în malŭ străbate ;
E drumul către Giurgiu ce scoate 'n susŭ şi josŭ.
CXV
Aicĭ Mihaĭ, Romîniĭ d’a stînga tăbărîră,
D’a 'nvinge saŭ să peară aicĭ se hotărîră ;
Iar armiea turcească ce Dunărea a trecut,
Acum înaintase cŭ a sale avangarde
În susŭ pînă la Neazlovŭ.—Romîniĭ d’altă parte,
Staŭ gata să 'ĭ loviască în orĭ ce minutŭ
CXVI
Infam’ ar fi 'ndoiala celuĭ ce se luptă
Sprě a sa neatîrnare ; speranţa ne strămută
Pe aripe de flacărĭ ce dă dorinţeĭ sborŭ ;
Nenorocirě atîta pre omŭ îl întăreşte,
Şi 'n marginile rîpeĭ, maĭ răŭ cînd se găseşte,
Aşteaptă 'ntr’al săŭ sufletŭ unŭ ce mîngîitorŭ.

CXVII
O lungà suferincà odatà sfqrwitü are,
E ’nkredincatü de sigurü a)ela )e ’n ràbdare
Pàmqntul aburit–a prin lakràme ferbincé ;
Odatà suferinca obezile sdrobewte,
Odatà se dewteaptà a)elü )e ’n kinü tràewte...
Odatà dà la draku wi yugu wi suferincé !...
CXVIII
Atun)i vràymawul vie !. atun)i soseaskà feara !
Kredinca qn unire va ’n)inje toatà cara,
Romqnul, dupà trude, lovirea qé va da ;
Din urma sa lovire, din suferncé ràbdare ;
Pe el nu ’l spàimqnteazà unü numàrü d’armié mare,
Se luptà ku kàldurà prilejiü a nu ’l skàpa.
CXIX
Ku multà bukurie wi trupele ve)ine,
Soseskü din Moldavia, wi Ungurié )e vine
Subt bravü Albert Kirali, ilustrul jeneralü.
Romqnié kü adyutoare )e–va–wé se qmulcirà,
La wai–spre–)e mié iatà–é, subt arme se gàtirà,
Ku tocé unul wi unul adastà la semnalü...
41
CXVII
O lungă suferinţă odată sfîrşitŭ are,
E 'ncredinţatŭ de sigurŭ acela ce 'n răbdare
Pămîntul aburit-a prin lacrăme ferbinţĭ ;
Odată suferinţa obezile sdrobeşte,
Odată se deşteaptă acelŭ ce 'n chinŭ trăeşte...
Odată dă la dracu şi jugu şi suferinţĭ !...
CXVIII
Atunci vrăjmaşul vie !..atunci sosească feara !
Credinţa în unire va 'nvinge toată ţara,
Romînul, după trude, lovirea îĭ va da ;
Din urma sa lovire, din suferniţĭ răbdare ;
Pe el nu 'l spăimîntează unŭ numărŭ d’armiĭ mare,
Se luptă cu căldură prilegiŭ a nu 'l scăpa.
CXIX
Cu multă bucurie şi trupele vecine,
Sosescŭ din Moldavia, şi Unguriĭ ce vine
Subt bravŭ Albert Kirali, ilustrul generalŭ.
Romîniĭ cŭ adjutoare ce-va-şĭ se îmulţiră,
La şai-spre-ce miĭ iată-ĭ, subt arme se gătiră,
Cu toţĭ unul şi unul adastă la semnalŭ...

CXX
Sinan de altà parte de rqpe pe kqmpie,
Privia kum potü Romqnié kü atqta semecie
S’awtepte a da peptul ku dqnsul, kü armiea sa,
(‘era la douà–sute de mié ostirea toatà,
Màreac’ artilerie de bombe qnkàrkatà ;
Romqnié kum nu tremurü ?.. )i lupta ö awtepta ?…..
CXXI
Apune sfqnta zioà qn kare s’animase
Krewtinié )e d’a stqnga de apà s’awezase.
Trimitü pe la ferposturé ku streyé a le ’ntàri.
Tur)imea d’altà parte, iani)erié de frunte,
Pàzeskü ka nu romqnié qn noapte peste punte
Sà treakà fàr’ de veste mormqntü a le ursi……..
CXXII
I)é, kolo, se vàdü fokuré qn tabàra krewtinà,
Pe )eruré tre)e luna k’o yalnikà luminà,
Pe kare ö acintü tur)ié ka semnü favoritorü ;
n grabà unü nuourü )e tre)e ’‚é askunde disku ’n )eacà.
Ea nu va fi qn zioà la ’nkinàtoré povacà ?
Ea nu va privi lupta d’u)ideré, de omorü ?..
42
CXX
Sinan de altă parte de rîpe pe cîmpie,
Privia cum potŭ Romîniĭ cŭ atîta semeţie
S’aştepte a da peptul cu dînsul, cŭ armiea sa,
Cera la două-sute de miĭ ostirea toată,
Măreaţ’ artilerie de bombe încărcată ;
Romîniĭ cum nu tremurŭ ?...ci lupta ŏ aştepta ?...
CXXI
Apune sfînta zioă în care s’animase
Creştiniĭ ce d’a stînga de apă s’aşezase.
Trimitŭ pe la ferposturĭ cu strejĭ a le ‘ntări.
Turcimea d’altă parte, ianiceriĭ de frunte,
Păzescŭ ca nu romîniĭ în noapte peste punte
Să treacă făr’ de veste mormîntŭ a le ursi…
CXXII
Icĭ, colo, se vădŭ focurĭ în tabăra creştină,
Pe cerurĭ trece luna c’o jalnică lumină,
Pe care ŏ aţintŭ turciĭ ca semnŭ favoritorŭ ;
În grabă unŭ nuourŭ ce trece 'ĭ ascunde discu 'n ceaţă
Ea nu va fi în zioă la ‘nchinătorĭ povaţă ?
Ea nu va privi lupta d’uciderĭ, de omorŭ ?...

CXXIII
Frumoasà stea )’adesea qn inime nàskut–aé
Amorul, bukuriea ! ast–datà oaré vàzut–aé
Kum armiea romqnà qn tabàrà pqndea ?..
Vàzut–aé oaré stindardul )elü mqndru destins foarte,
Peste mulcimé de arme qn wiruré awezate,
Wi pasul sentinelié mereu kum lè okolea ?..
CXXIV
Vàzut–aé oaré gàtirea a)ea mult bàrbàteaskà,
La kare unü kapü sigurü kàta sà se gqndeaskà,
W’a)esta fu eroul, Mihaé nemuritorü ?
Kum noaptea petrekut–a ?..)e gqnduré peste gqnduré
Treku subt mqndra frunte ku kare ’n multe rqnduré
nvinse inemikul, a fost triumfàtorü ?
CXXV
O ! soartà, w’astà datà fié bine voitoare !
Askultà aste inimé )e batü ku qnfokare,
Wi lasà unü kursü liberü speranceé pe deplin,
Prekum la amoresul )’awteaptà ka sà batà
Momentul revederié kü a sa adoratà,
Deplina feri)ire urmatà dupà kinü.
43
CXXIII
Frumoasă stea ce’adesea în inime păscut-aĭ
Amorul, bucuriea ! ast-dată oarĭ văzut-aĭ
Cum armiea romînă în tabără pîndea ?...
Văzut-aĭ oarĭ stindardul celŭ mîndru destins foarte,
Peste mulţimĭ de arme în şirurĭ aşezate,
Şi pasul sentineliĭ mereu cum lě okolea ?...
CXXIV
Văzut-aĭ oarĭ gătirea acea mult bărbătească,
La care unŭ capŭ sigurŭ căta să se gîndească
Ş’acesta fu eroul, Mihaĭ nemuritorŭ ?
Cum noaptea petrecut-a ?..ce gîndurĭ peste gîndurĭ
Treku subt mîndra frunte cu care ‘n multe rîndurĭ
Învinse inemicul, afost triumfătorŭ ?
CXXV
O ! soartă, ş’astă dată fiĭ voitoare !
Ascultă aste inimĭ ce batŭ cu înfocare,
Şi lasă unŭ cursŭ liberŭ speranţeĭ pe deplin,
Precum la amoresul ce’aşteaptă ca să bată
Momentul revederiĭ cŭ a sa adorată,
Deplina fericire urmată după chinŭ.

CXXVI
Wi doé vràymawé tot ast–fel momentul )e ’é desparte
Puterea sà màsoare din douà pàrcé ku moarte,
Momentul dupà urmà e lungü, nesuferitü ;
Momentele din urmà sqntü ané de awteptare,
Dorinca bate ’n pepturi k’o grea nèastqmpàrare,
Trudewtè adàstàtorié )e kaütü unü sfqrwitü !..
CXXVII
Awa e tot osteanul ku armele qn mqnà,
(‘’‘ awteaptà vo)ea trombeé )e ’n tabàrà ràsunà,
Wi bomba tràsnitoare a wuera ku fokü,
A’wé qndoi ocelul qn mqna )ea vqnoasà,
Wi moartea a trimite din ceava fuljeroasà,
Sà ’nfrqne kursqeru–é )e nu ’wé gàsewte lokü...
CXXVIII
Awa eraü Romqnié qn )eé timpé de bravurà,
O noapte de vegiere unü sekolü le pàrurà,
Atun)é kqnd mikü wi mare ku tocé zioa awteptaü !
Dar qnsà vaé d’a)ela )’ar kujeta vqnzare,
K’adesea inemi)ié prin bané, prin desbinare,
Kàtaü a ’ntinde kurse la kare alergaü.
44
CXXVI
Şi doĭ vrăjmaşĭ tot ast-fel momentul ce ‘ĭ desparte
Puterea să măsoare din două părţĭ cu moarte,
Momentul după urmă e lungŭ, nesuferitŭ ;
Momentele din urmă sîntŭ anĭ de aşteptare,
Dorinţa bate ‘n pepturi c’o grea nĕastîmpărare,
Trudeşte adăstătoriĭ ce caută unŭ sfîrşitŭ !...
CXXVII
Aşa e tot osteanul cu armele în mînă,
Ce’aşteaptă vocea trombeĭ ce’n tabără răsună,
Şi bomba trăsnitoare a şurea cu focŭ,
A’şĭ îndoi oţelul în mîna cea vînoasă,
Şi moartea a trimite din ţeava fulgeroasă,
Să ‘nfrîne cursîeru-ĭ ce nu ‘şĭ găseşte lokŭ...
CXXVIII
Aşa eraŭ Romîniĭ în ceĭ timpĭ de bravură,
O noapte de veghiere unŭ secolŭ le părură,
Atuncĭ cînd micŭ şi mare cu toţĭ zioa aşteptaŭ !
Dar însă vaĭ d’acela ce’ar cugeta vînzare,
C’adesea inemiciĭ prin banĭ, prin desbinare,
Căutaŭ a ‘ntinde curse la care alergau.

CXXIX
A)ela )e ar vinde pre patriotü wi carà,
Kqnd cintele krewtine qntr’una s’adunarà
Ka yugul sà ràstoarne barbarilor )el greü,
Sà libere pàmqntul d’invasié, de robie,
D’a sa re’mpopolare prin altà kolonie…… ..
El qnsu–wé robü se fa)e, robindu–wé neamul sàü !
CXXX
Kà)é )ine wti kum poate Romqnü era s’ayungà !
Kàrqndu–l peste mare ku agonie lungà,
Saü )ine wtie unde gonitü, qmpràwtiatü,
Ka wi murindu ’n lume )e okiul sàü deskide
Lumina sà maé vazà w’etern apoé ’l qnkide,
La kapu–é goane, palowü du’n firü ’i er’ atqrnatü !...
CXXXI
A)easta nu s’ar fa)e de kqt din vrè o vqnzare,
A)elü tràdàtorü iudà )e ’ntqé dà sàrutare,
n urmà vinde totul wi frate wi stàpqnü ;
A)ela stà d’oparte wi planuréle okiewte,
Ku fruntea blestematà konspirà, se gqndewte,
Prin aurü se ’nfràcewte kü al sàü vràymawü pàgqnü
45
CXXIX
Acela ce ar vinde pre patriotŭ şi ţară,
Cînd ţintele creştine într’una s’adunară
Ca jugul să răstoarne barbarilor cel greŭ,
Să libere pămîntul d’invasiĭ, de robie,
D’a sa re’mpopolare prin altă colonie...
El însu-şĭ robŭ se face, robindu-şĭ neamul săŭ !
CXXX
Căci cine şti cum poate Romînŭ era s’ajungă !
Cărîndu-l peste mare cu agonie lungă,
Saŭ cine ştie unde gonitŭ, împrăştiatŭ,
Ca şi murindu ’n lume ce ochiul săŭ deschide
Lumina să maĭ vază ş’etern apoĭ ‘l închide,
La capu-ĭ goane, paloşŭ du’n firŭ ‘i er’ atîrnatŭ !...
CXXXI
Aceasta nu s’ar face de cît din vrě o vînzare,
Acelŭ trădătorŭ iudă ce ‘ntîĭ dă sărutare,
În urmă vinde totul şi frate şi stăpînŭ ;
Acela stăd’oparte şi planurĭle ochieşte,
Cu fruntea blestemată conspiră, se gîndeşte,
Prin aurŭ se ‘nfrăţeşte cŭ al săŭ vrăjmaşŭ păgînŭ

CXXXII
Sinan spre isbutire, prin intrijé )e le vqrà,
Aleargà la a)eia )e patriea vqndurà ;
Gràbewte a da aurü ku pumné màgulitoré.
Iar iuda ka unü iudà se prinde totü a fa)e,
A’ wé vinde pàrincé, carà, kà)é patriea nu ’é pla)e ;
Ar vrea sà ’wé vazà neamul subt greé apàsàtoré !...
CXXXIII
A)esta a fost Mihnea wi Dan fu Vistierul ;
Fu Mihnea lepàdatul de lejé )’amàjit )erul,
Trekqnd din una ’ntr’alta sprè a vinde cara sa ;
La tur)é aflase reazemü sà skape de urjie,
Sultanulué yurat–a eternà slugàrie ;
Sinan kàta prin Mihnea ku aurü a lukra
CXXXIV
Trimite lué Dan aurü wi Dan qntinse kurse,
Sà ’n sufle qndoiala silincele qwé puse,
Deskorajind ostawié venicé qntr’adyutorü,
Zikqnd kà este surda a lué Mihaé lukrare,
Kà nu va sfqrwi bine ku o putere mare,
Wi murmura ’n mulcime lüà fatalul sborü.
46
CXXXII
Sinan spre isbutire, prin intrigĭ ce le vîră,
Aleargă la aceia ce patriea vîndură ;
Grăbeşte a da aurŭ cu pumnĭ măgulitorĭ.
Iar iuda ca unŭ iudă se prinde totŭ a face,
A’ şĭ vinde părinţĭ, ţară, căcĭ patriea nu ‘ĭ place;
Ar vrea să ‘şĭ vază neamul subt greĭ apăsătorĭ !...
CXXXIII
Acesta a fost Mihnea şi Dan fu Vistierul ;
Fu Mihnea lepădatul ce’amăgit cerul.
Trecînd din una ‘ntr’alta sprě a vinde ţara sa ;
La turcĭ aflase reazemŭ să scape de urgie,
Sultanuluĭ jurat-a eternă slugărie ;
Sinan căta prin Mihnea cu aurŭ lucra
CXXXIV
Trimite luĭ Dan aurŭ şi Dan întinse curse,
Să ‘n sufle îndoială silinţele îşi puse,
Descoragind ostaşiĭ veniţĭ într’ajutorŭ,
Zicînd că este surda a luĭ Mihaĭ lucrare,
Că nu va sfîrşi bine cu o putere mare,
Şi murmura ‘n mulţime lŭă fatall sborŭ,

CXXXV
Iar doé jeneralé unguré ku alcié qn unire,
Din kqcé eraü qn lagàrü, qwé tragü a lorü ostire
Kà)é eé se kumpàrarà de vistierul Dan.
A)esta’n qncelejeré ku Mihnea lepàdatul,
Kàta la desbinare s’adukà tot soldatul,
Pucinü maé ràmàsese fatalulué sàü planü
CXXXVI
A da qn kapü Romqnié, ostirea adunatà,
Mihaé sà dea qn lacuré ku toat’ a sa armatà ;
Prin Mihnea astea toate Sinan ku bané lukra.
Dar )erul voi alt–fel : ka pre titané dreptatea
Tràsnitu–i–a din )eruré, le ’nfrqnse ràutatea...
Kàzut–aü tràdàtorié qn kursa )’o ’ntindea !
CXXXVII
Nu mult treku wi zioa pe )eruré se aratà !
La pasul aurorié lumina sqnjeratà
Gonewte pre lu)eaferü din urmà )e s’a stins,
Ku el wi noaptea fuje, pe kare o blesteamà
Ostirea Romqneaskà, )e numaé zioa keamà…..
A)eé )e kredü qn Princul de ’ntusiasmü aprinsü !
47
CXXXV
Iar doĭ generalĭ ungurĭ cu alţiĭ în unire,
Din cîţĭ eraŭ în lagărŭ, îşĭ tragŭ a lorŭ ostire
Căcĭ eĭ se cumpărară de vistierul Dan.
Acesta ‘n înţelegerĭ cu Mihnea lepădatul,
Căta la desbinare s’aducă tot soldatul,
Puţinŭ maĭ rămăsese fataluluĭ săŭ planŭ
CXXXVI
A da în capŭ Romîniĭ, ostirea adunată,
Mihaĭ să dea în laţurĭ cu toat’ a sa armată ;
Prin Mihnea astea toate Sinan cu banĭ lucra.
Dar cerul voi alt-fel : ca pre titanĭ dreptatea
Trăsnitu-i-a din cerurĭ, le ‘nfrînse răutatea...
Căzut-aŭ trădătoriĭ îm cursa ce’o ‘ntindea !
CXXXVII
Nu mult trecu şi zioa pe cerurĭ se arată !
La pasul auroriĭ lumina sîngerată
Goneşte pre luceafărŭ din urmă ce s’a stins,
Cu el şi noaptea fuge, pe care o blesteamă
Oştirea Romînească, ce numaĭ zioa cheamă...
Aceĭ ce credŭ în Prinţul de ‘ntusiasmŭ aprinsŭ !

CXXXVIII
A)eé )e nu se skimbà...wi sqntü tot qntr’o stare ;
(e nu kadü qn partida lué Dan )elü ku vqnzare,
(e kredü qn Dumnezeul Hristos mqntuitorü,
Emblema libertàcié, pe steaguré sfqnta kru)e
O acintà ku durere, )e ’n tabàrà ’é adu)e
Spre kare ruga ’n dreaptà wi lakràmile lorü
CXXXIX
Mihaé kü aé sàé qn laturé jenuki sàé qwi pleakà
n zioà rugà)iunea spre Domnul ka sà fakà,
Ku toat’ a sa ostire, ku tocé aé sàé armacé.
n urm’aü eé s’askulte )e Princul le vorbewte,
Kqnd pawa d’altà parte bàtaiea rqnduiewte ;
Nimikü qé par giaurié qn tabàr’ adunacé.
CXL
Sfqrwind dar rugà)iunea, Mihaé p’aé sàé qé keamà,
Maré, mi)é tocé jeneralié, soldacié maé ku seamà,
W’ a)estea le vorbewte k’unü tonü prea bàrbàteskü
,, Adu)eci–v’ aminte bàecé de cara noastrà,
,, De viteyié trekute, de tristà soarta voastrà,
,, Kà)é prea mult sufrit–a poporul romqneskü…..
48
CXXXVIII
Aceĭ ce nu se schimbă… şi sîntŭ tot într’o stare;
Ce nu cadŭ în partida lui Dan celŭ cu vînzare,
Ce credŭ în Dumnezeul Hristos mîntuitorŭ,
Emblema libertăţiĭ, pe steagurĭ sfînta cruce
Ŏ aţintă cu durere, ce ‘n tabără ‘ĭ aduce
Spre care ruga ‘n dreaptă şi lacrămile lorŭ
CXXXIX
Mihaĭ cŭ aĭ săĭ în laturĭ genuchi săĭ îşi pleacă
În zioă rugăciunea spre Domnul ca să facă,
Cu toat’ a sa ostire, cu toţĭ aĭ săĭ armaţĭ.
În urm’aŭ eĭ s’asculte ce Prinţul le vorbeşte,
Cînd paşa d’altă parte bătaiea rînduieşte ;
Nimicŭ îĭ par ghiauriĭ în tabăr’ adunaţĭ.
CXL
Sfîrşind dar rugăciunea, Mihaĭ p’aĭ săĭ îĭ cheamă
Marĭ, micĭ toţĭ generaliĭ, soldaţiĭ maĭ cu seamă,
Ş’acestea le vorbeşte c’unŭ tonŭ prea bărbătescŭ
,,Aduceţi-v’aminte băeţĭ de ţara noastră,
,,De vitejiĭ trecute, de tristă soartă,
,,Căcĭ prea mult sufrit-a poporul romînescŭ..

CXLI
,, Adu)eci–v’ aminte d’aé vostri pàrincé kare
,, N’aü suferitü sklavie, purtarà nume mare,
,, Vesticé qn toatà lumea )e eé aü stàpqnitü !
,, Akum voé, strànepocié Romanilor ku falà,
,, Sà qngicicé ruwinea... sà n’avecé qndràsnealà
,, D’a ’nvinje ràpitorié )e car’ aü kotropitü !
CXLII
,, Gqndici–và k’ast datà prilejiul este mare !
,, Gqndici–và kà tur)ié qn marea ’nverwunare,
,, De moarte pedepsi–vor krewtinié reskulacé
,, Gqndici–và maé qnkà kà Tur)ié )e perdurà
,, Orawe, )etàcé, armié Romqnié )e bàturà,
,, Atqta eé slàbirà, sqntü kiar deskurajeacé
CXLIII
,, Din kqcé kapé eé avurà vràymawé pe càré krewtine,
,, Maé aü numaé p’a)esta )e ’n cara noastrà vine
,, P’)esta kuràca–‘’l–vomü wi sqntemü mqntuicé.
,, Tur)imeé aràta–vomü kà daka altà datà
,, Robiserà eé cara, ö aflse desbinatà,
,, Akum unicé Romqnié se fakü nebiruicé !
49
CXLI
,,Aduceţi-v’aminte d’aĭ vostri părinţĭ care
,,N’aŭ suferitŭ sclavie, purtară nume mare,
,,Vestiţĭ în toată lumea ce eĭ aŭ stăpănitŭ !
,,Acum voĭ, strănepoţiĭ Romanilor cu fală,
,,Să înghiţiĭ ruşinea…să n’aveţĭ îndrăsneală
,,D’a ‘nvinge răpitoriĭ ce ţar’ au cotropitŭ !
CXLII
,,Gîndiţi-vă c’ast dată prilegiul este mare !
,,Gîndiţi-vă kă turciĭ în marea ‘nverşunare,
,,De moarte pedepsi-vor creştiniĭ resculaţĭ,
,,Gîndiţi-vă maĭ încă că Turciĭ ce perdură
,,Oraşe, cetăţĭ, armiĭ Romîniĭ ce bătură,
,,Atîta eĭ slăviră, sîntŭ chiar descurageaţĭ
CXLIII
,, Din cîţĭ capĭ eĭ avură vrăjmaşĭ pe ţărĭ creştine,
,,Maĭ aŭ numaĭ p’acesta ce ‘n ţara noastră vine
,,P’acesta curăţa-‘l-vomŭ şi sîntemŭ mîntuţĭ.
,,Turcimeĭ arăta-vomŭ că daca altă dată
,,Robiseră eĭ ţara, ŏ aflase desbinată,
,,Acum uniţĭ Romîniĭ se facŭ nebiruiţĭ !

CXLIV
,, Avecé inimà mare k’astü datà vomü qnvinje !
,, Sà nu và spàimqnteze tur)imea )e se strqnje
,, n numàrü ka a)esta )’akum s’aü adunatü ;
,, Sinan p’aé sàé de frunte làsatu–‘i a spre pazà,
,, El nu are ku sine ostawé de spàimqntat.
CXLV
,, Sqntü num’ adunàturà, strqnsoare de prin lume,
,, Ku fokuré qnmiite noé da–le–vomü unü nume,
,, Lè om da a)ele visuré )’ atqt ’w’ qnkipuieskü ;
,, Lè omü da deplin veninul de kare se ’mbuibeazà,
,, Vràymawulué de sqnje setosü ’é omü da sà vazà
,, Romqnul ka )e poate, tot neamul krewtineskü.
CXLVI
,, Wi d’a strqmtoare ’nkolo de màré )e stàpqnirà,
,, I omü fa)e sà se dukà de unde ’ntqé venirà,
,, Europa mqntui–vomü, invasié vomü opri...
,, Kqnd càrile unite ka fracié ne adyutà,
,, Ne trebue dar inimé ast–datà pentru luptà,
,, W’etern prin kununare Romqnul bravü va fi !....
CXLVII
50
CXLIV
,,Aveţĭ inimă mare c’astŭ dată vomŭ învinge !
,,Să nu vă spăimînteze turcimea ce se strînge
,,În numărŭ ca acesta ce’acum s’aŭ adunatŭ;
,,Sinan p’aĭ săĭ de frunte lăsatu-i a spre pază,
,,El nu are cu sine ostaşĭ de spăimîntat.
CXLV
,,Sîntŭ num’ adunătură, strînsoare de prin lume,
,,Cu focurĭ înmiite noĭ da-le-vomŭ unŭ nume,
,,Lĕ om da acele visurĭ ce’atît’ ş’ închipuiescŭ ;
,,Lĕ omŭ da deplin veninul de care se ‘mbuibează,
,,Vrăjmaşuluĭ de sînge setosŭ ‘ĭ omŭ da să vază
,,Romînul ca ce poate, tot neamul creştinescŭ.
CXLVI
,,Şi d’a strîmtoare ‘ncolo de mărĭ ce stăpîniră,
,,I omŭ face să se ducă de unde ‘ntîĭ veniră,
,,Europa mîntui-vomŭ, invasiĭ vomŭ opri...
,,Cînd ţările unite ca fraţiĭ ne adjută,
,,Ne trebue dar inimĭ ast-dată pentru luptă,
,, Ş’etern prin cununare Romînul bravŭ va fi !...
CXLVII

Oaré )ine poate spune ràspunsul )e ostawié
l deterà la Princul :–– nvinje–vomü vràymawié !...
Mihaé sà ne tràiaskà ! wi tot biruitorü !...
Aidecé !.. aidecé ku tocié !.. la moarte oré wi unde !!!.
Romqni ’n multe )ete trekurà peste punte,
Avqnd tocé jeneralié Mihaé qn fruntea lorü.
CXLVIII
Và ’nkipuicé unü tigru qnfuriatü prea tare,
Ka tràsnetul kum kade, fàkqnd unü urletü mare,
Din okié làsqnd sqnje, ferosü prada a ’nhàca,
Saü leul qn mqndriea–é primind o grea lovire
(‘’ar da–o vqnàtorié d’odatà fàr de wtire,
n inimà làsqndu–é o ranà foarte grea.
CXLIX
Wi kiar parkà desertul mujind de agonie,
Ar jeme ku pàmqntul ka wi ’ntr’o viyelie,
Maé ràü ka uraganul )e vine nisiposü,
A feareé mare luptà, lovind–o vqnàtorié,
E ’n tokmaé ka a)eea prekum s’ar bate nuorié
(e skapàrà qn munte unü tràsnetü viforosü.
CL
51
Oarĭ cine poate spune răspunsul ce ostaşiĭ
Îl deteră la Prinţul :-- Învinge-vomŭ vrăjmaşiĭ !...
Mihaĭ să ne trăiască ! şi tot biruitorŭ !...
Aideţĭ !..aideţĭ cu toţiĭ !..la moarte orĭ şi unde !!!.
Romîni ‘n multe cete trecură peste punte,
Avînd toţĭ generaliĭ Mihaĭ în fruntea lorŭ.
CXLVIII
Vă ‘nchipuiţĭ unŭ tigrŭ înfuriatŭ prea tare,
Ca trăsnetul cum cade, făcînd unŭ urletŭ mare,
Din ochiĭ lăsînd sînge, ferosŭ prada a ‘nhăţa,
Saŭ leul în mîndriea-ĭ primid o grea lovire
Ce’ar da-o vînătoriĭ d’odată făr de ştire,
În inimă lăsîndu-ĭ o rană foarte grea.
CXLIX
Şi chiar parcă desertul mugind de agonie,
Ar geme cu pămîntul ca şi ‘ntr’o vijelie,
Maĭ răŭ ca uraganul ce vine nisiposŭ,
A feareĭ mare luptă, lovind-o vînătoriĭ,
E ‘ntocmaĭ ca aceea precum s’ar bate nuoriĭ
Ce scapără în munte unŭ trăsnetŭ viforosŭ.
CL

Awa primi tur)imea lovirea romqneaskà……..
Din patru pàrcé ku fokuré, bàtaiea )ea )ereaskà
Kàdea parkà pre dqnwi, afrontul a ’wé spàla !
Romqnié dqnd nàvalà ku peptu ’nainteazà,
Wi moartea semànqnd–o, vràymawu ’nspàémqnteazà,
Làsqndu–l qn uémire la )e nu s’awtepta.
CLI
Dar )ine e eroul a)elü )e komandeazà ?..
Kŭü atqta qnfokare Romqnié inimeazà
Wi strigà : –– nainte !..’nainte dacé bàecé !
A sa vo)e ka tunetü s’aude prin mulcime.
ndarn detunà bomba trimisà de tur)ime,
Ea kade ruwinatà subt pawié qndràsnecé.
CLII
Tqrziü dar adversarié, trezicé din amecialà,
Vàzqnd ku )e iucime Romqnié daü nàvalà,
Bàtaiea o dirije )e–va maé qn favorü,
S’akacà dintr’o parte wi d’alta voini)ewte
Albert Kirali, Ungurü, kü aé sàé mult voini)ewte
O aripà sfàramà de tur)é ku pawa lorü.
CLIII
52
Aşa primi turcimea lovirea romînească..
Din patru părţĭ cu focurĭ, bătaiea cea cerească
Cădea parcă pre dînşi, afrontul a ‘şĭ spăla !
Romîniĭ dînd năvală cu peptu ‘naintează,
Şi moartea semănîd-o, vrăjmaşu ‘nspăĭmîntează,
Lăsîndu-l în uimire la ce nu s’aştepta.
CLI
Dar cine e eroul acelŭ ce comandează ?..
Cŭ atîta înfocare Romîniĭ inimează
Şi strigă :-- Înainte !..’nainte daţĭ băeţĭ !
A sa voce ca tunetŭ s’aude prin mulţime.
Îndarn detună bomba trimisă de turcime,
Ea cade ruşinată subt paşiĭ îndrăsneţĭ.
CLII
Tîrziŭ dar adversariĭ, treziţĭ din ameţială,
Văzînd cu ce iuţime Romîniĭ daŭ năvală,
Bătaiea o dirige ce-va maĭ în favorŭ,
S’acaţă dintr’o parte şi d’alta voiniceşte
Albert Chirali, Ungurŭ, cŭ aĭ săĭ mult voiniceşte
O aripă sfăramă de turcĭ cu paşa lorŭ.
CLIII

Sinan, Haideré, Saturji, Hasan, pawé jenerali,
Mehmet, Husein kapié wi Mustafa, agali,
Opreskü dar nàvàlirea )ea furioasà ’ntqé.
Romqnié daü ’nainte qn armiea )ea mare :
La ’ntqia ’nsà lovire, )’a fost atqt de tare,
Perdurà tur)é o sumà din )eé vesticé delié.
CLIV
Apoé nàvàleskü tur)ié kü a lorü artilerie,
Sfàramà wi sdrobewte romqna semecie,
W’awa eé se luptarà maé pqnà la nimezé ;
D’oparte wi de alta nu se kunoskü ostawié,
Subt tràsnete se vqrà, vràymawé qntre vràymawié ;
Ku portul se kunoawte, ku steagul prin gràmezé !
CLV
Kqnd douà elemente se luptü ku qnfokare,
n apà kzqnd fokul, o mare ’ntr’altà mare,
Ku vqyiiré de spaimà wi ’‘n spumà fumegqnd,
Ku nuorié fiind una, de nu s’ar maé kunoawte
De este omü ’n viacà saü iadul ql tqrawte
n negrele abisuré, ka ’ntr’unü noptosü mormqntü,
CLVI
53
Sinan, Haiderĭ, Saturgi, Hasan, paşĭ generali
Mhmet, Husein capiĭ şi Mustafa, agali,
Oprescŭ dar năvălirea cea furioasă ’ntîĭ.
Romîniĭ daŭ ‘nainte în armiea cea mare ;
La ‘ntîia ‘nsă lovire, ce’a fost atît de tare,
Perdură turcĭ o sumă din ceĭ vestiţĭ deliĭ.
CLIV
Apoĭ năvălescŭ turciĭ cŭ a lorŭ artilerie,
Sfăramă şi sdrobeşte romîna semeţie,
Ş’aşa eĭ se luptară maĭ pînă la nimezĭ ;
D’oparte şi de alta nu se cunosŭ ostaşiĭ,
Subt trăsnete se vîră, vrăjmaşĭ între vrăjmaşiĭ
Cu portul se cunoaşte, cu steagul prin grămezĭ
CLV
Cînd două elemente se luptŭ cu înfocare,
În apă căzînd focul, o mare ‘ntr’altă mare,
Cu vîjiirĭ de spaimă şi’n spumă fumegînd,
Cu nuoriĭ fiind una, de nu s’ar maĭ cunoaşte
De este omŭ’n viaţă saŭ iadul îl tîraşte
În negrele abisurĭ, ca ‘ntr’unŭ poptosŭ mormîntŭ,
CLIVI

W’ar krede kà ’é momentul al lumeé dupe urmà
Trekqnd de viaca )eea de unü pàstorü w’o turmà,
Kqnd neamurile toate qntr’una s’or uni,
Din urmà kqnd veni–va a lumeé sguduire,
Pàmqntü, )erü, univerul isbite ’ntr’o lovire,
De rqpe ar da ku toate wi ’n haosü ar peri…..
CLVII
Aw’ ar fi krezut poate a)=ela )e vàzut–a
(ea krqn)enà bàtaie qn kare mulcé kàzut–a
n sqnjele )e kurse a)elü ràsbunàtorü
De partie, de leje, de tot )e ’é sfqntü qn lume.
O ! dak’ ar fi vre unul dintrqnwié pentrü a spune,
De sqnjele )e kurse, d’a)elü grozavü omorü !...
CLVIII
Saü kqnd ar fi vre unul )e s’ar gqndi maé bine
Din patrioci càrié...wi dè ar simci qn sine,
Kà patriea prin sqnje de rele a skàpat,
Kà cara vàzu , muma, eroié )e kàzurà,
Ka wi o mumà fii pe kare qé perdurà
Spre viaca eé eternà saü lejé )e a pàstrat !
CLIX
54
Ş’ar crede că ‘ĭ momentul al lumeĭ dupe urmă
Trecînd de viaţa ceea de unŭ păstorŭ ş’o turmă,
Cînd neamurile toate într’una s’or uni,
Din urmă cînd veni-va a lumeĭ sguduire,
Pămîntŭ, cerŭ, universul isbite ‘ntr’o lovire,
De rîpe ar da cu toate şi ‘n haosŭ ar peri...
CLIVII
Aş’ ar fi crezut poate acela ce văzut-a
Cea crîncenă bătaie în care mulţĭ căzut-a
În sîngele ce curse acelŭ răsbunătorŭ
De partie, de lege, de tot ce‘ĭ sfîntŭ în lume.
O ! dac’ar fi vre unul dintrînşiĭ pentrŭ a spune,
De sîngele ce curse, d’acelŭ grozavŭ omorŭ !...
CLIVIII
Saŭ cînd ar fi vre unul ce s’ar gîndi maĭ bine
Din patrioţi ţăriĭ... şi dĕ ar simţi în sine,
Că patriea prin sînge de rele a scăpat,
Că ţara văzu, muma, eroiĭ ce căzură,
Ca şi o mumă fii pe care îĭ perdură
Spre viaţa eĭ eternă saŭ legĭ ce a păsatrat !
CLIX

Adu)eci–v’ aminte Romqné de Romqniea,
Iubita voastrà carà !..vqnzarea, agoniea,
Gonici–o de la sqnul )elü dul)e pàrinceskü ;
De vremile trekute adu)e–ci–v’ aminte !
De )eé )e se luptarà wi umbra–le ’n morminte
Vorbewte pqnà astà–zi de dreptul romqneskü !...
CLX
Din nuoü detunà tunul, din nuoü se sparje bomba,
Ninkeazà kursierié, wi unde audü tromba
Aleargà sara)ié ku sutele de mié...
Buzesku e la miylokü, lovewte din putere,
Wi Manta jeneralul un altü kursierü )ere
Sà sboare peste taberé, perzqnd pe )elü dintqé.
CLXI
Ostawié bàtrqné, tineré, qnkarkü, deskarkü arma...
Asaltul daü prea iute; ku sgomotul, ku larma
Komanda nu awteaptà, ka leié nàvàleskü.
Vràymawu ’n mare numàrü la miylokü kqnd qé are,
Eé wtiü a se wi traje, ku multà ’ndemqnare,
Wi fokuré qnmiite vràymawulué porneskü
CLXII
55
Aduceţi-v’aminte Romînĭ de Romîniea,
Iubita voastră ţară !...vînzarea, agoniea,
Goniţi-o de la sînul celŭ dulce prinţescŭ ;
De vremile trecute aduce-ţi-v’aminte !
De ceĭ ce se luptară şi umbra-le ‘n morminte
Vorbeşte pînă astă-zi de dreptul romînescŭ !...
CLX
Din nuoŭ detună tunul, din nuoŭ se sparge bomba,
Ninchează cursieriĭ, şi unde audŭ tromba
Aleargă saraciĭ cu sutele de miĭ...
Buzescu e la mijlocŭ, loveşte din putere,
Şi Manta generalul un altŭ cursierŭ cere
Să sboare peste taberĭ, perzînd pe celŭ dintîĭ.
CLXI
Ostaşiĭ bătrîni, tinerĭ, încarcŭ, descarcŭ arma...
Asaltul daŭ prea iute; cu sgomotul, cu larma
Comanda nu aşteaptă, ca leiĭ năvălescŭ.
Vrăjmaşu ‘n mare la mijlocŭ cînd îĭ are,
Eĭ ştiu a se şi trage, cu multă ‘ndemînare,
Şi focurĭ înmiite vrăjmaşuluĭ pornescŭ.
CLXII

Awa pqnà subt searà, Romqnié se bàturà.
nvinwé, wi qnvinserà, o sumà yosü kàzurà,
Slàbirà maé pe urmà dar tot nebiruicé.
Perdurà dintre fracié a)ea maé mare parte,
Perdurà multe tunuré,– rànicé alcié de moarte,
Formarà d’a se traje unü ungiü qnrqnduicé.
CLXIII
Dar fokul nu ’n)eteazà, din ungiü se qnmiewte ;
Vràymawul nu ia seama Romqnul kà slàbewte,
Kà)é tot ku bàrbàcie el wtiè a sè apàra,
Awa unü warpe ’n peatrà silitü se ’napoiazà,
Dar qnsà tot maé muwkà ku limbé )e ’nvenineazà,
Wi tremurà desertul de wuerarea sa !
CLXIV
Amarà disperare d’ar perde biruinca
Romqni ’n kare ’wé puse a lorü toatà kredinca !
n kumpànà sta soarta spre moarte w’a trài.
Abia qnk’o sperancà pucinü maé likurewte...
Oaré korpul )e s’awteaptà * ...la vreme oaré sosewte ?
Trimise dupà dqnsul Mihaé pentrü a sosi ?..
CLXV
56
Aşa pînă subt seară, Romîniĭ se bătură.
Învinşĭ, şi învinseră, o sumă josŭ căzură,
Slăbiră maĭ pe urmă dar tot nebiruiţĭ,
Perdură dintre fraţiĭ acea maĭ mare parte,
Perdură multe tunurĭ,- răniţĭ alţiĭ de moarte,
Formară d’a se trage unŭ unghiŭ înrînduiţĭ.
CLXIII
Dar focul nu ‘ncetează, din unghiŭ se înmieşte;
Vrăjmaşul nu ia seama Romînul că slăbeşte,
Căci tot cu bărbăţie el ştiĕ a sĕ apăra,
Aşa unŭ şarpe ‘n peatră silitŭ se ‘napoază,
Dar însă tot maĭ muşcă cu limbĭ ce ‘nveninează,
Şi tremură desertul de şuerarea sa !
CLXIV
Amară disperare d’ar perde biruinţa
Romîni ‘n care ‘şĭ puse a lorŭ toată credinţa !
În cumpănă sta soarta spre moarte ş’a trăi.
Abia înc’o speranţă puţinŭ maĭ licureşte...
Oarĭ corpul ce s’aşteapă *)...la vreme oarĭ soseşte?
Trimise după dînsul Mihaĭ pentrŭ a sosi ?..
CLXV

Apune sfqntul soare ! e ora rugà)iunié !..
Se tragü )ev’ adversarié...se traserà Romqnié..
Stàpqne Prea Puternikü !... ia...vinü )eé adàstacé !...
Romqnié iaü putere ; ostawié ràsuflarà ;
Mihaé acintà bine miwkàré de din afarà...
Maé vor tur)é o lovire, din nuoü qnverwunacé !..
CLXVI
Mihaé lè observà toate, kü aé sàé se pregàtewte
n kontra stratajemié )e tur)i o ’ntokmewte !
Pe dè altà parte Mihnea, Hasan katü pe Mihaé
Sà ’l ia dupe la spate ; ku Dan se ’nceleserà,
A)elü )e spionase de toate kum merserà...
Kàtaü a pune mqna màkar pe Princu’n kaé.....
* Mihaé awteaptà douà roate de kaza)é, )e nu era departe de lagàrul sàü.
CLXVII
S’aude o murmurà prin )eé )e bagü de seamà
Kà Dan e vqnzàtorul de karè aü sà se teamà
Romqnié, toatà cara... ,, El trebué a muri !..,,
Ràspundè un yune foarte istecü wi ku qndràsnealà,
(e sta tot lqngà Princul, wi oré qn )e nàvalà
Era spre adyutoru–é, de kurse a ’l pàzi.
57
Apune sfîntul soare ! e ora rugăciuniĭ !..
Se tragŭ cev ’adversari ĭ...se traseră Romîniĭ..
Stăpîne Prea Puternicŭ !...ia...vinŭ ceĭ adăstaţĭ !...
Romîniĭ iaŭ putere ; ostaşiĭ răsuflară ;
Mihaĭ aţintă bine mişcărĭ de din afară...
Maĭ vor turcĭ o lovire, din nuoŭ înverşunaţĭ !..
CLXVI
Mihaĭ lĕ observă toate, cŭ aĭ săĭ se pregăteşte
În contra stratagemiĭ ce turci o ‘ntocmeşte !
Pe dĕ altă parte Mihnea, Hasan catŭ pe Mihaĭ
Să ‘l ia dupe la spate ; cu Dan se ‘nţeleseră,
Acelŭ ce spionase de toate cum merseră...
Cătaŭ a pune mîna măcar pe Prinţu’n caĭ...
* Mihaĭ aşteaptă două roate de cazacĭ, ce nu era departe de lagărul său.
CLXVII
S’aude o murmură prin ceĭ ce bagŭ de seamă
Că Dan e vînzătorul de carĕ aŭ să se teamă
Romîniĭ, toată ţara...”El trebuĭ a muri !...”
Răspunde un june foarte isteţŭ şi cu îndrăsneală,
Ce sta tot lîngă Prinţul, şi orĭ în ce năvală
Era spre adjutoru-ĭ, de curse a ‘l păzi.

CLXVIII
Romqnié nu perdü timpü...d’a ’nvije aü sà vazà...
Mihaé se hotàrawte, kü a zileé qnkà razà,
Sà dea iar o lovire ku precü de viaca sa...
Albert Kiralé atun)éa, )e douà tunuré le lüase
Din tabàrà inimikà, p’o muke lè awezase,–
Sta gata ka sà fakà tràsnirea a sbura.
CLXIX
Sinan qn fruntea armié )e qnkà ’é ràmàsese,
Voia sà treakà puntea la kare ayunsese
Kü aé sàé qn numàrü mare avqnd wi steagul sfqntü.
Eé punü akum silinca a da o hotàrqre
Bàtàié asteé zile ; fà)eaü eé kibsuire
Slàbicé kà sqntü Romqnié w’aé spulbera qn vqntü
CLXX
O ! Doamnè a tot Potinte ! voinca ta s’awteaptà !...
Mihaé fu astà datà eroul mare ’n faptà,
El vru a merje ’n frunte, p’aé sàé a inima !...
Se repezi !... sekurea unué osteanü o smulse,
Pe punte adversarié prekum unü roiü ayunse,
Mihaé kàzu ka fujerü )e tràsnetü ar làsa !...
58
CLXVIII
Romîniĭ nu perdŭ timpŭ...d’a ‘nvinge aŭ să vază...
Mihaĭ se hotăraşte, cŭ a zileĭ încă rază,
Să dea iar o lovire cu preţŭ de viaţa sa...
Albert Kiralĭ atuncĭa, ce două tunurĭ le lŭase
Din tabără inimică, p’o muche lĕ aşezase,-
Sta gata ca să facă trăsnirea a sbura.
CLXIX
Sinan în fruntea armiĭ ce încă ‘ĭ rămasese,
Voia să treacă puntea la care ajunsese
Cŭ aĭ săĭ în numărŭ mare avînd şi steagul sfîntŭ,
Eĭ punŭ acum silinţa a da o hotărîre
Bătăiĭ asteĭ zile ; făceaŭ eĭ chibsuire
Slăbiţĭ că sîntŭ Romîniĭ ş’aĭ spulbera în vîntŭ
CLXX
O ! Doamně a tot Potinte ! voinţa ta s’aşteaptă !...
Mihaĭ fu astă dată eroul mare ‘n faptă,
El vru a merge ‘n frunte, p’aĭ săĭ a inima !...
Se repezi !...securea unuĭ osteanŭ o smulse,
Pe punte adversariĭ precum unŭ roiŭ ajunse,
Mihaĭ căzu ca fulgerŭ ce trăsnetŭ ar lăsa !...

CLXXI
Ka wi unü leü pre feare, saü oé kqnd le sfqwie...
Ka tigru ’n ràsbunare, ka tot )e e ’n mqnie,
Aé sàé nàvàleskü iaràwé, wi tunuréle tràsneskü :
E totul moarte, sqnje !...Mihaé qn tur)é lovewte ;
Ni)é unul nu maé skapà a)ela )e ’ndràsnewte
n facà s’arate ku Princul Romqneskü !...
CLXXII
De spaimà adversarulü ràmqne qn uimire,
El krede kà Profetul trimisu–i–a peire,
Peire pretutindené wi stinjeré ku amarü,
é parè a fi pedeapsa a)ea nepomenità,
Din urmà ora lumeé pe puntè afurisità...
Subt kare iadu ’ntinde blestemul din tartarü !
CLXXIII
Awa fu adversarul mà)elàritü qn spaimà,
Mihaé ql qmbrqn)ewte sdrobindu–l fàrà seamà :
Kàzurà inemi)ié qn apa )e kurjea !
Mihaé ku a sa mqnà pe Karaiman ql taie,
Lovindu–l kqnd da pawa qn Neazlovü ka sà saie
Sà skape de urjie ku steagu ’n mqna sa !...
59
CLXXI
Ca şi unŭ leŭ pre feare, saŭ oĭ cînd le sfîşie...
Ca tigru ‘n răsbunare, ca tot ce ‘n mînie,
Aĭ săĭ năvălescŭ iarăşĭ, şi tunurile trăsnescŭ;
E totul moarte, sînge !...Mihaĭ în turcĭ loveşte;
Nicĭ unul nu maĭ scapă acela ce ‘ndrăsneşte
În faţă s’arate cu Prinţul Romînescŭ
CLXXII
De spaimă adversarulŭ rămîne în uimire,
El crede că Profetul trimisu-i-a peire,
Peire pretutindenĭ şi stingerĭ cu amarŭ,
Îĭ parě a fi pedeapsa acea nepomenită,
Din urmă ora lumeĭ pe puntě afurisită...
Subt care iadu ‘ntinde blestemul din tartarŭ !
CLXXIII
Aşa fu adversarul măcelăritŭ în spaimă,
Mihaĭ îl îmbrînceşte sdrobindu-l fără seamă :
Căzură inemiciĭ în apa ce curgea !
Mihaĭ cu a sa mînă pe Caraiman îl taie,
Lovindu-l cînd da paşa în Neazlovŭ ca să saie
Să scape de urgie cu steagu ‘n mîna sa !...

CLXXIV
Mihaé qé smulje steagul )elü sfqntü de biruincà,
Pre kare inemi)ié ’w’aü pusü a lorü kredincà,
Wi n’awteptaü ka steagul vrè odat’ a fi ràpusü.
El kalkà qnainte, kàtre Sinan pqwewte,
Kqnd )elü kàzutü se vaità, se sbu)iumà, skrqwnewte,
Wi balta ’i e mormqntul, strigqnd :–– Alah !...qn susü.
CLXXV
Sinan la astea toate, maé mortü de ’ngàlbenialà,
Fu ràsturnatü qn apà d’a ostilor nàvalà.
Dar )e maé ràmàsese de asté greé adversaré ?...
Respinwé, bàtucé din facà, qnpinwé wi de la spate,
Atun)ia, vaé ! perdurà sperancele maé toate,
Puciné abia skàparà ku viacà din )eé maré.
CLXXVI
Subt dqnwi kursierié, spumacé, skàldacé qn sqnje,
Skoteaü a)ea mujire )e aerul respinje,
Wi apa se rowise de morcé wi de )eé vié.
Skàpà abia ku viacà Sinan prin qntqmplare,
Skocqndu–l oare )ine din balta kobitoare,
Mormqntul de peire atqtor osmanlqé...
60
CLXXIV
Mihaĭ îĭ smulge steagul celŭ sfîntŭ de biruinţă,
Pre care inemiciĭ ‘şaŭ pusŭ a lorŭ credinţă,
Şi n’aşteptaŭ ca steagul vrě odat’ a fi răpusŭ.
El calcă înainte, către Sinan pîşeşte,
Cînd celŭ căzutŭ se vaită, se sbuciumă, scrîşneşte,
Şi balta ‘i e mormîntul, strigînd : Alah !... în susŭ.
CLXXV
Sinan la astea toate, maĭ mortŭ de ‘ngălbenială,
Fu răsturnatŭ în apă d’a ostilor năvală.
Dar ce maĭ rămăsese de astĭ greĭ adversarĭ ?...
Respinşĭ, bătuţĭ din faţă, înpinşĭ şi de la spate,
Atuncia, vaĭ ! perdură speranţele maĭ toate,
Puţinĭ abia scăpară cu viaţă din ceĭ marĭ.
CLXXVI
Subt dînşi cursieriĭ, spumanţĭ, scăldaţĭ în sînge,
Scoteaŭ acea mugire ce aerul respinge,
Şi apa se roşise de morţĭ şi de ceĭ viĭ.
Scăpă abia cu viaţă Sinan prin întîmplare,
Scoţîndu-l oare cine din balta cobitoare,
Mormîntul de peire atîtor osmanlîĭ

CLXXVII
Hasan wi Mihnea vodà o lüarà wé eé la fugà,
W’askunserà ruwinea qn krqnguré, qntr’o lunkà,
De unde tqrziü ese kü aé sàé a se uni.
Mihaé triumfàtorul wi fala Romqnieé,
nvinse pqnà noaptea, amarü dqnd agonieé
Armata inemikà ku kare se lovi !!.
CLXXVIII
Ku noaptea qn)eteazà wi lupta sqnjeroasà,
n kare viteyiea a lué Mihaé faimoasà
Ràmase monumentul )elü falnikü preste ané,
Ku kare Romqniea fàli–se–va ’ntre jinte,
Skqnteea )ea divinà Romqnulué v’aprinde
Virtucile w’amorul stràbunilor Romané.
CLXXIX
(e yugü nu suferirà, ku glorié triumfarà,
Pàmqntü, ’ntreagà lumea, pre eé qé respektarà ;
Ast–datà dar Romqnié ku Princul lorü urma
Virtutea wi màrirea a)ea nemuritoare,
Wi patrieé ku lauré qé daü qnkoronare :
Romqnul a ’é fi falà Romqnü a se kema !...
61
CLXXVII
Hasan şi Mihnea vodă o luară şĭ eĭ la fugă,
Ş’ascunseră ruşinea în crîngurĭ, ĭntr’o luncă,
De unde tîrziŭ ese cŭ aĭ săĭ a se uni.
Mihaĭ triumfătorul şi fala Romînieĭ,
Învinse pînă noaptea, amarŭ dînd agonieĭ
Armata inemică cu care se lovi !!.
CLXXVIII
Cu noaptea încetează şi lupta sîngeroasă,
În care vitejiea a luĭ Mihaĭ faimoasă
Rămase monumentul celŭ falnicŭ preste anĭ,
Cu care Romîniea făli-se-va ‘ntre ginte,
Scînteea cea divină Romînuluĭ v’aprinde
Virtuţile ş’amorul străbunilor Romanĭ.
CLXXIX
Ce jugŭ nu suferiră, cu gloriĭ triumfară,
Pămîntŭ, ‘ntreagă lumea, pre eĭ îĭ respectară;
Ast-dată dar Romîniĭ cu Prinţul lorŭ urma
Virtutea şi mărirea acea nemuritoare,
Şi patrieĭ cu laurĭ îĭ daŭ încoronare :
Romînul a ‘ĭ fi fală Romînŭ a se chema !...

CLXXX
Awa sfqrwé bàtaiea ’n Kàlugàrené urmatà, 13
Vestità qn anale ka )ea maé sqnjeratà
Din kqtè avu Romqnié ku Tur)ié qnklewtacé,
Ai)é aü perdutü tur)ié unü numàrü foarte mare
Wi ’n urmà dup’a)easta, Sinan qn disperare
Fu alungat din carà kü aé sàé puciné skàpacé.
CLXXXI
Tqrziü, pe kqnd romqnié de tur)é maé ràsuflarà,
Skocqndu–é din orawe )e eé le okuparà,
Gonindu–é pqn la Jurju wi dinkol’ i aü trekut,
Plekqnd wi aliacié, ostirile streine,
Romqnié ’n kapitalà intrqndü mqndri de sine,
Pe Princü feli)itarà de kqte le a fàkut.
CLXXXII
Veni wi Vistierul l’a)eastà veselie
S’arate remuwkare, mai mult ipokrisie,
Kà kredin)iosü el este màreculué stàpqnü...
n mulcé murmura miwkà, de tràdàtorü ql wtie…..
W’akuma qndràsnewte la Princul ka sà vie,
Sà ’wé spele neagra patà pre sqnje de romqnü ?
62
CLXXX
Aşa sfîrşĭ bătaiea ‘n Călugărenĭ urmată, 13
Vestită în anale ca cea maĭ sîngerată
Din cîte avu Romîniĭ cu Turciĭ încleştaţĭ,
Aicĭ aŭ perdutŭ turciĭ unŭ numărŭ foarte mare
Şi ‘n urmă dup’ aceasta, Sinan în disperare
Fu alungat din ţară cŭ aĭ săĭ puţinĭ scăpaţĭ.
CLXXXI
Tîrziŭ, pe cînd romîniĭ de turcĭ maĭ răsuflară,
Scoţîndu-ĭ din oraşe ce eĭ le ocupară,
Gonindu-ĭ pîn la Giurgiu şi dincol’ i aŭ trecut,
Plecînd şi aliaţiĭ, oştirile streine,
Romîniĭ ‘n capitală intrîndŭ mîndri de sine,
Pe Prinţŭ felicitară de cîte le a făcut.
CLXXXII
Veni şi Vistierul l’această veselie
S’arate remuşcare, mai mult ipocrisie,
Că credinciosŭ el este măreţuluĭ stăpînŭ...
În mulţĭ murmura mişcă, de trădătorŭ îl ştie...
Ş’acuma îndrăsneşte la Prinţul ca să vie,
Să ‘şi spele neagra pată pre sînge de romînŭ ?

CLXXXIII
Pqwawte pqn la Princul k’o umilà tqrqre…..
Mihaé ’w’ arunkà okié w’a sa desprecuire
Ayunje ’n fiorarea a)estué apostatü.
Mihaé nimikü nu ’é zi)e, qn sfatü kà se gàsewte :
A pedepsi o vinà prin leje el voiewte ;
Voia qntqé de fapta–é sà fie qnkredincatü.
CLXXXIV
Romqné o sàrbàtoare obwteaskà pràsnuirà,
D’a càrié qnàlcare pe karè o mqntuirà :
Ostawé, poporul, klerul spre Domnul mulcumiaü
n templuré rugà)iunea se tàmqiea p’altare.–
Mihaé l’aé sàé de frunte le detè unü ospàcü mare,
W’atun)ia tocé boerié kàtre palatü veniaü.
CLXXXV
Ospàcul se ’nkeiese, qn sala )ea domniaskà,
Ku pompà konmesenié venirà sà prqnseaskà.
–,, Venit–a Vistierul ?..,, Mihaé spre eé a zis.
El vrea a da ertare...Ni)é unul nu ràspunde :
–,, E mort Dan Vistierul, de sine s’a u)is !...
CLXXXVI
63
CLXXXIII
Pîşaşte pîn la Prinţul c’o umilă tîrîre..
Mihaĭ ‘ş’aruncă ochiĭ ş’a sa despreţuire
Ajunge ‘n fiorarea acestuĭ apostatŭ.
Mihaĭ nimicŭ nu ‘ĭ zice, în sfatŭ că se găseşte :
A pedepsi o vină prin lege el voieşte ;
Voia întîĭ de fapta-ĭ să fie încredinţatŭ.
CLXXXIV
Romînĭ o sărbătoare obştească prînzuiră,
D’a ţăriĭ înălţare pe carě o mîntuiră :
Ostaşĭ, poporul, clerul spre Domnul mulţumiaŭ
În templurĭ rugăciunea se tămîiea p’altare. -
Mihaĭ l’aĭ săĭ de frunte le detě unŭ ospăţŭ mare,
Ş’atuncia toţĭ boeriĭ către palatŭ veniaŭ.
CLXXXV
Ospăţul se ‘ncheiese, în sala cea domniască,
Cu pompă conmeseniĭ veniră să prînzească.
-,, Venit-a Vistierul ?..,, Mihaĭ spre eĭ a zis.
El vrea a da ertare...Nicĭ unul nu răspunde :
- ,, E mort Dan Vistierul, de sine s’a ucis !..
CLXXXVI

Se ’nfioarà konmesenié, Mihaé, toat’ adunarea…..
Unü yune ’n)etü vorbewte : – ,,’W’a pedepsit vqnzarea !..’’
Unü sgomotü dup’ a)eea s’acicà ’ntre boeré.
Kà)é Dan qncelesese a Princulué mqnie,
S’a otràvit el qnsu–wé sà skape de urjie.
– ,, Miwelul !–––tocé ziserà,–––fu iuda pqnà eré !..’’
CLXXXVII
Pucinà turburare la oaspecé el aduse.
Buzesku wi ku Manta nimika nu ràspunse ;
Farkaw sta qn pi)ioare, ku kupa qnkina :
–– ,, Mihaé sà ne tràiaskà ka sà qnvinjemü iarà !
,, Tràiaskà cara noastrà ! iar vqnzàtorié pearà !..
–– ,, Amin !’’...zisè adunarea, wi vivatü !!! tocé urma.
FINE
64
Se ‘nfioară conmeseniĭ, Mihaĭ, toat’ adunarea..
Unŭ jupe ‘ncetŭ vorbeşte :- ,, Ş’a pedepsit vînzarea !..”
Unŭ sgomotŭ dup’ aceea s’aţîţă ‘ntre boerĭ.
Căcĭ Dan înţelesese a Prinţuluĭ mînie,
S’a otrăvit el însu-şĭ să scape de urgie.
-,, Mişelul !---toţĭ ziseră,---fu iuda pînă erĭ !...”
CLXXXVII
Puţină turburare la oaspeţĭ el aduse.
Buzescu şi cu Manta nimica nu răspunse ;
Farcaş sta în picioare, cu cupa închina :
- ,, Mihaĭ să ne trăiască ca să învingemŭ iară !
,, Trăiască ţara noastră ! iar vînzătoriĭ peară !..
--,, Amin !”...zisě adunarea, şi vivatŭ !!! toţĭ urma.
FINE

– 69 –
1.Dakàa soarta n’a qn)etat qn atqtea rqnduré
d’a qmpovàra Romqniea ku atqtea kalamitàcé, a)eea de subt
domnirea lüé Aleksandru al III–lea, qnaintea lué Mihaé
Viteazul , o putemü numi ku tot dreptul kuvqntü
)ea maé miserabilà stare din kqte a suferit. Toatà
cara se afla qn yafü wi pràdà)iune.– Streinié wi spekulatorié,
veniaü din toate pàrcile spre a ’wi skoate
dupà plaku–le din spinarea làkuitorilor dobqnzile
)ele grele pentru banié ku kare qmprumutaü pe domné
ka sà’wé fakà dresurile pe la Konstantinopol wi ’ntr’alte
pàrcé. Krewtinul numaé era sigurü de pàmqntul qn kare
làkuia, de avere, de fié, familie prekum wi kiar de viaca sa.
Tremura dinaintea oré kàrué bewleagà krudü wi
qnverwunatü, kare intra qn carà
– 70 .
qntovàràwitü de tocé parasicié lumi pentru yafuré, wi
NOTE
LA
- 69 -
1. Dacă soarta n’ncetat în atîtea rînduri
d’a împovăra Romîniea cu atîtea calamităţĭ, aceea de subt
domnirea lŭĭ Alecsandru al III-lea, înaintea luĭ Mihaĭ
Viteazul, o putemŭ numi cu dreptul cuvîntŭ
cea maĭ miserabilă stare din cîte a suferit. Toată
ţara se afla în jafŭ şi prădăciune.- Streiniĭ şi speculatoriĭ
veniaŭ din toate părţile spre a’ şi scoate
după placu-le din spinarea lăcuitorilor dobînzile
cele grele pentru baniĭ cu care împrumutaŭ pe domnĭ
ca să-şĭ facă dresurile pe la Constantinopol şi ‘ntr’alte
părţĭ. Creştinul numaĭ era sigurŭ de pămîntul în care
lăcuia, de avere, de fiĭ, familie precum şi chiar de viaţa sa.
Tremura dinaintea orĭ căruĭ beşleagă crudŭ şi
înverşunatŭ, care intra în ţară
- 70 -
întovărăşitŭ de toţĭ parasiţiĭ lumi pentru jafurĭ, şi
Domnul tolera toate a)este nedreptàciré pentru ka sà se cie
pe tronü: qntr’a)estü kipü disperaciea kresku pqnà la kulmea
)ea maé qnaltà wi, ku toatà beciea spurkatelor orjié kare se
urmaü din partea a)elora =)e nu gàsiaü ni)é unü frqü, wi ku
toatà furiea wi nesaciul barbarieé, cara qntreagà wi familiile
toate jemeaü de multe wi multe kare ’é apàsaü, ne avqnd qn
kotro sà arate pàsu–le wi plqnjerea de kqt lué Dumnezeü!..
nsfqrwitü, Pronia (ereaskà trimise pe marele bàrbatü,
nemuritorul wi’ntru tot bine kuvqntatul Mihaé Viteazul, )elü
)e, ka anjelul ràsbunàrié w’al independinceé, puse ku armele
qn mqnà unü terminü la toate a)ele kruzimé wi nelejuiré
fàr de seamà.....
2. Mihaé Viteazul, fiü lué Pàtrawku )elü bunü wi frate
ku Petre (er)el, a luat qn kàsàtorie pe doamna Florika,
fiikà Vistierulué Ioan, )elü )e se afla la Poartà logofàtü din
partea càrié. El fu maé qntiéü Banu al Kraiovi, qn timpul
domnirei lué Aleksandru al III–lea. Talentele wi jeniul sàü
militarü, ql puserà qn rqndul )elor maé )elebri jeneralé wi
)elor maé maré stàpànitoré. Kursul faptelor sale e plinü de
)ele maé qnalte bravuré wi numele sàü va ràmqnea pentru
tot–d’ auna qnkununatü de viktorié wi suk)ese )e a repurtat
Domnul tolera toate aceste nedreptăţirĭ pentru ca să se ţie
pe tronŭ: într’acestŭ chinŭ disperaţiea crescu pînă la culmea
cea maĭ înaltă şi, cu toată beţiea spurcatelor orgiĭ care se
urmaŭ din partea acelora ce nu găsiaŭ nicĭ unŭ frîŭ, şi cu
toată furiea şi nesaţiul barbarieĭ, ţara întreagă şi familiile
toate gemeau de multe şi multe care ‘ĭ apasaŭ, ne avînd în
cotro să arate păsu-le şi plîngerea de cît luĭ Dumnezeŭ !..
Însfîrşitŭ, Pronia Cerească trimise pe marele bărbatŭ,
nemuritorul şi‘ntru tot bine cuvîntatul Mihaĭ Viteazul, celŭ
ce, ca angelul răsbunăriĭ ş’al independinţeĭ, puse cu armele
în mînă unŭ terminŭ la toate acele cruzimĭ şi nelegiuirĭ
făr de seamă...
2. Mihaĭ Viteazul, fiŭ luĭ Pătraşcu celŭ bunŭ şi frate
cu Petre Cercel, a luat în căsătorie pe doamna Florica,
fiica Vistieruluĭ Ioan, celŭ ce se afla la Poartă logofătŭ din
partea ţăriĭ. El fu maĭ întiiŭ Banu al Craiovi, în timpul
domnirei luĭ Aleksandru al III-lea. Talentele şi geniul săŭ
militarŭ, îl puseră în rîndul celor maĭ celebri generalĭ şi
celor maĭ marĭ stăpănitorĭ. Cursul faptelor sale e plinŭ de
cele maĭ înalte bravurĭ şi numele săŭ va rămînea pentru
tot-d’auna încununatŭ de victoriî şi succese ce a repurtat
qn kontra tutulor naciunilor ku kare a avut d’afa)ere.
– 71 –
El ràdikà naciunea romqnà la o kulme qnaltà de glorie wi
fàku sà reqnvie qn miylokul eé simcimqntele a)ele màrece
wi bravura stràbunilor Romanié. Pe )eé kàzucé qn
qntunerikul apàsàrié w’al uitàrié, luacé qn pi)ioare de atqcé
alcé popolé kare nàvàlirà peste dqnwi, )eé deskurajeacé wi
dejeneracé, )eé )e n’aveaü o patrie asiguratà wi o mqnà
protektoare, Mihaé qé adunà subt skudul sàü wi
qmbàrbàtqndu–é qé fàku sà skuture yugul pe kare atqt timpü ql
purtaserà. Numele de Romqnü ayunse a fi respektatü de tocé,
wi kolosul a)elü ruinatü de sekoli wé kàzutü qntru ràsipire,
qn)epu a se rekonstrui subt o akuilà wi subt a)eleawé lejé ;
soarele Romqnieé w’al Romqnilor, se aràtà mare wi
stràlu)itorü la orisontü, wi, de wi nu fu pentru tot–d’auna
neqntunekatü de nuorié nenoro)ireé, totu–wé Romqniea avu
a se fàli de o zi feri)e pentru dqnsa : o zi mare wi
memoriabilà qn analele istorié, wi prin kare va putea lua
tot–d’auna parte din drepturile jintelor.
n kursü de wapte ané aé domnireé sale, Mihaé
Viteazul, dupà )e kuràci toatà cara wi )etàcile Romqnieé
în contra tutulor naţiunilor cu care a avut d’afacere.
- 71 -
El rădică naţiunearomînă la o culme de glorie şi
făcu să reînvie în mijlocul eĭ simţimîntele acele măreţe
şi bravura străbunilor Romaniĭ. Pe ceĭ căzuţĭ în
întunericul apăsăriĭ ş’al uităriĭ, luaţĭ în picioare de atîţĭ
alţĭ popolĭ care năvăliră peste dînşi, ceĭ descurageaţĭ şi
degeneraţĭ, ceĭ ce n’aveaŭ o patrie asigurată şi o mînă
protectoare, Mihaĭ îĭ adună subt scudul săŭ şi
îmbărbătîndu-ĭ îĭ făcu să scuture jugul pe care atît timpŭ îl
purtaseră. Numele de Romînŭ ajunse a fi respectatŭ de toţĭ,
şi colosul acelŭ ruinatŭ de secoli şi întru risipire,
începu a se reconstrui subt o aquilă şi aceleaşĭ legĭ ;
soarele Romînieĭ ş’al Romînilor, se arată mare şi
strălucitorŭ la orisontŭ, şi, de şi nu fu pentru tot-d’auna
neîntunecatŭ de nuoriĭ nenorocireĭ, totu-şĭ Romîniea avu
a se făli de o zi ferice pentru dînsa : o zi mare şi
memoriabilă în analele istoriĭ, şi prin care va putea lua
tot-d’auna parte din drepturile gintelor.
În cursŭ de şapte anĭ aĭ domnireĭ sale, Mihaĭ
Viteazul, după ce curăţi toată ţara şi cetăţile Romînieĭ
de gunoiul wi spinié kare qmpedikaü ràsuflarea wi
progresul independinceé romqne, qntr’unü timpü w’o
kurgere de atqtea nenumàrate ràsboae, petrekute qn kontra
inemi)ilor, atqt qnàutru càrié kqt wi peste hotare, dinaintea
a le kàrué arme w’aâ numelué sàu, )etàcile qwé plekau
krewtetul murilor wi barierele )ele maé neqnvinse qé
– 72 –
deskideaü lokü, muncié )eé qnalcé wi apele )ele maé
profunde neputqndu–é a’é opri pasié, wi numàrul )elü mare
de ostiré inemi)e nefàkqndu–l sà se teamà saü a se traje
qnapoé, el, ayunse a fi kiar spaima wi ku desàvqrwire
deskurajearea unora, pe kqnd alcié se mqndriaü wi se sokotiaü
noro)icé d’aé putea kqwtiga ami)iea w’a se gàsi qn aliancà
ku dqnsul. Dintre tocé pare kà qmpàratul Rodolfo a wtiut
sà precuiaskà maé mult meritele wi bravura a)estué
princü mare, atqt de trebuin)osü wi folositorü kauseé
krewtine de atun)é, iar alcié, ka niwte tràdàtoré, qnkinacé
interesulué propriu, aü kàutatü tot–d’auna sà ’l amàjiaskà ;
kqnd ql vedeaü maé mult qnkurkat qn ràsboaele ku Tur)ié,
rupeaü alianca )e o qnkeeaserà qntre dqnwi, vroiaü a’é dikta
kondicié de pa)e wi ) l l t !.. n kqte rqnduré, Sigismund
de gunoiul şi spiniĭ care împiedicaŭ răsuflarea şi
progresul independinţeĭ romîne, într’unŭ timpŭ ş’o
curgere de atîtea nenumărate răsboae, petrecute în contra
inemicilor, atît înăuntru ţăriĭ cît şi peste hotare, dinaintea
a le căruĭ arme ş’a numeluĭ său, cetăţile îşĭ plecau
creştetul murilor şi barierele cele maĭ neînvinse îĭ
- 72 -
deschideaŭ locŭ, munţiĭ ceĭ înalţĭ şi apele cele maĭ
profunde neputîndu-ĭ a’ĭ opri pasiĭ, şi numărul celŭ mare
de ostirĭ inemice nefăcîndu-l să se teamă saŭ a se trage
înapoĭ, el, ajunse a fi chiar spaima şi cu desăvîrşire
descuragearea unora, pe cînd alţiĭ se mîndriaŭ şi se socotiaŭ
norociţĭ d’aĭ putea cîştiga amiciea ş’a găsi în alianţă
cu dînsul. Dintre toţĭ pare că împăratul Rodolfo a ştiut
să preţuiască mai mult meritele şi bravura acestuĭ
prinţŭ mare, atît de trbuinciosŭ şi folositorŭ causeĭ
creştine de atuncĭ, iar alţiĭ, ca nişte trădătorĭ, închinaţĭ
interesuluĭ propriu, aŭ căutatŭ tot-d’auna să ‘l amăgiască ;
cînd îl vedeaŭ maĭ mult încurcat în răsboaele cu Turciĭ,
rupeaŭ alianţa ce o încheeaseră între dînşi, vroiaŭ a’ĭ dicta
condiţiĭ de pace şi ce le la te !... În cîte rîndurĭ, Sigismund
Batori, ku maska ami)ieé w’al interesulué komunü, nu kàutà
sà aibà pe Romqné supuwé, iar marele Mihaé ku o mqnà la
timpü de nevoie qntinzqndu–é kapitulaciea, ku )eelalté qé
qnfàciwa sabiea, ciindu–l prin a)easta qn respektü; de wi pqnà
qn )ele din urmà Batori i a fàkut tot ràul putin)iosü !..
Domnul Moldobi, Ieremia Mogilà, ne iubind kausa
komunà a tuturor Romqnilor, se opuse din toate puterile
marelué bàrbatü ka sà nu qnfiinceze proiektul )e ’l avea d’a
uni pe tocé Romqni subt o akuilà, ba qnkà, s’a qi arunkat qn
bracele Polonii, inimika generalà p’atun)é a kualicii
krewtine.
– 73 –
Jeneralul Basta, infamü tràdàtorü, qn jelosiea sa )ea mare,
neputqnd a maé privi dinaintea sa pe unü Romqnü )el )e’é era
superiorü prin kalitàcile wi bravura militarà, konspirà
qn umbrà moartea princulué eroü, wi awa toci krewtini
wi Romqnié perdurà pe )elu maé qnfokatü ràsboitorü pentru
sfqnta lorü kausà.
El muri la 18 augustü 1601, qn etate de 43 de ané,
qn floarea viecié, qn epoka kqnd purta resbelü qn kontra
lué Sigismund Batori, qnturnqndu–se de la Praga, dupà
Batori, cu masca amicieĭ ş’al interesuluĭ comunŭ, nu căută
să aibă pe Romînĭ supuşĭ, iar marele Mihaĭ cu o mînă la
timpu de nevoie întinzîndu-ĭ capitulaţiea, cu ceelalti îĭ
înfăţişa sabiea, ţiindu-l prin aceasta în respectŭ; de şi pînă
în cele din urmă Batori i a făcut tot răul putinciosŭ !...
Domnul Moldovi, Ieremia Mogilă, ne iubind causa
comună a tuturor Romînilor, se opuse din toate puterile
mareluĭ bărbatu ca să nu înfiinţeze proiectul ce’l avea d’a
uni pe toţĭ Romîni subt o aquilă, ba încă, s’a şi aruncat în
braţele Polonii, inimica generală p’atuncĭ a cualiţii
creştine.
- 73 -
Generalu Basta, infamŭ trădătorŭ, în gelosiea sa cea mare,
neputînd a maĭ privi dinaintea sa pe unŭ Romînŭ cel ce’ĭ era
superiorŭ prin calităţile şi bravura militară, conspiră
în umbră moartea prinţuluĭ eroŭ, aşa toţi creştini
şi Romîniĭ perdură pe celŭ maĭ înfocatŭ răsboitorŭ pentru
sfînta lorŭ causă.
El muri la 18 augustŭ 1601, în etate de 43 de anĭ,
în floarea vieţiĭ, în epoca cînd purta resbelŭ în contra
luĭ Sigismund Batori, înturnîndu-se de la Praga, după
qntrevederea )e o a fost avut ku qmpàratul Rodolfo, avqnd
ku dqnsul pe Romqné pe jeneralul Basta ka sà koprinzà
Transilvania, iar u)igawié, profitqnd qntr’o dimineacà
kqnd el se afla departe de ostirea sa, pe kare tokmaé o
pornise kàtre Fàgàrawü ka sà libere pe doamna Florika,
)e se afla akolo, nàvàlirà prin tràdare wi ku lawitate
asupra lué wi awa el muri qn kqmpul de la Torda,
apàrqndu–se ku sabiea qn mqnà pqnà qn momentul )elü din
urmà. Korpul sàu fu qnmormqntatü la Bàlgrad qn biserika
)ea zidità de dqnsul, iar kapul sàü fu adus de soru–sa
Kiasna wi s’a qngropat la mqnàstirea dealulué la Tqrgoviwte.
Familiea sa, nenoro)ita prin)easà, dupà )e a fost cinutà la
Fàgàrawü prissonierà, de kàtre Sigismund Batori, a)esta
bàtut qn )ele din urmà de armele lué Mihaé w’a le
qmpàratulué Rodolfo, fuji la amikul sàü Ieremia Mogilà,
de la kare )erqnd
– 74 –
adxyutorü prekum wi de la Hanul tàtàreskü, qé trimise spre
robie pe familia lué Mihaé kare se perdu akolo.
Sakra qnsà memorie a numelué w’a faptelor a)estué princü
va ràmqnea newtearsà din inimile tuturor Romqnilor ; ea va
întrevederea ce o a fost avut cu împăratul Rodolfo, avînd
cu dînsul pe Romînĭ pe generalul Basta ca să coprinză
Transilvania, iar ucigaşiĭ, profitînd într’o dimineaţă
cînd el se afla departe de ostirea sa, pe care tocmaĭ o
pornise către Făgăraş ca să libere pe doamna Florica,
ce se afla acolo, năvăliră prin trădare şi cu laşitate
asupra luĭ şi aşa el muri în cîmpul de la Torda,
apărîndu-se cu sabiea în mînă ăn momentul celŭ din
urmă. Corpul său fu înmormîntatŭ la Bîlgrad în biserica
cea zidită de dînsul, iar capul săŭ fu adus de soru-sa
Chiasna şi s’a îngropat la mînăstirea dealuluĭ la Tîrgovişte.
Familiea sa, nenorocita princeasă, după ce a fost ţinută la
Făgăraşŭ prissonieră, de către Sigismund Batori, acesta
bătut în cele din urmă de armele luĭ Mihaĭ ş’a le
împăratuluĭ Rodolfo, fugi la amicul săŭ Ieremia Mogilă,
de la care cerînd
- 74 -
adjutorŭ precum şi de la Hanul tătărescŭ, îĭ trimise spre
robie pe familia luĭ Mihaĭ care se perd akolo.
Sacra însă memorie a numeluĭ ş’a faptelor acestuĭ prinţŭ
va rămînea neştearsă din inimile tuturor Romînilor ; ea va
trài wi se va qnàlca pentru tot–d’auna ka unü )elü maé mare
monumentü qntru màrirea wi gloriea naciuneé Romqne !..
3. La 1594, 5 noemvrie, se cinu unü kongresü qn
Bukurewté qntre trimiwi plenipotenciaré din partea
princulué Sigismund, din Transilvania, wi de la princul
Moldovi Aaron, )eé )e qnkeiaserà o aliancà wi se legaserà
prin jiuràmqntü ku Mihaé, strqmtoratü pe de oparte de
armiile Otomane )e nàvàliaü qn carà wi pe de alta de
amenincàrile )e qé fà)ea Batori, kà va rupe relaciile de
pa)e ku dqnsul, priimi o qnvoire pentru kare trimise la
Fàgàraw un numàrü de boeré ka sà trateze : a)estia
qnkeearà kqte–va artikole diktate de Sigismund Batori pe
kare mai tqrziu le rupse Mihaé, kqnd intrà triumfàtorü qn
Transilvania wi fàku pretutindené a fi viktorioase pe unde
trekurà fqlfqind ku mqndrie stindardele sale, prekum wi a
ràsuna ku o nemàrjinità falà numele armiilor sale.
– 75 –
4. Sigismund Batori tokmaé sàrbàtoria kàsàtoriea sa ku
Maria Kristina du)esa de Austria, unde fusese wi Mihaé
Viteazul poftit, qnsà aràtarea armii )elié mari a lui Sinan,
trăi şi se va înălţa pentru tot-d’auna ca unŭ celŭ maĭ mare
monumentŭ întru şi gloriea naţiuneĭ Romîne !...
3. La 1594, 5 noembrie, se ţinu unŭ congresŭ în
Bucureştĭ între trimişi plenipotenţiarĭ din partea
prinţuluĭ Sigismund, din Transilvania, şi de la prinţul
Moldovi Aaron, ceĭ ce încheiaseră o alianţă şi se legaseră
prin giurămîntŭ cu Mihaĭ, strîmtoratŭ pe de oparte de
armiile Otomane ce năvăliră în ţară şi pe de alta de
ameninţările ce îĭ făcea Batori, că va rupe relaţiile de
pace cu dînsul, priimi o învoire pentru care trimise la
Făgăraş un numărŭ de boerĭ ca să trateze : acestia
Încheeară cîte-va articole dictate de Sigismund Batori pe
care mai tîrziu le rupse Mihaĭ, cînd intră triumfătorŭ în
Transilvania şi făcu pretutindenĭ a fi victorioase pe unde
trecură fîlfîind cu mîndrie stindardele sale, precum şi a
răsuna cu nemărginită fală numele armiilor sale.
75 -
4. Sigismund Batori tocmaĭ sărbătoria căsătoriea sa cu
Maria Cristina ducesa de Austria, unde fusese şi Mihaĭ
Viteazul poftit, însă arătarea armii celiĭ mari a lui Sinan,
)elü )e ameninca toate statele krewtine din a)ea opokà,
ql fàku sà ’wi trimicà mireasa sa la Samow–/Uivar wi el qn
fruntea armii sale veni qn Romqniea unde, qnpreunà ku armiea
romqneaskà ku )ea din Moldova wi ku unguri sàé, se repurtà
a)ea stràlu)ità viktorie qn kontra lué Sinan, pe kare’l
qnbrqn)i peste Dunàre pe la Jiurju, unde se petreku )ea
maé sqnjeroasà luptà, luqndu–se ku asaltü )etatea Jiurjiul,
wi Ali Pawa de la Tqrgoviwte din preunà ku Mehmet Beg
wi ku alcié o sumà kàzuserà prisonieré.
5. Se poate lesne qnceleje kà qn a)eé timpé de
nekurmate ràsboaie wi a)elü vandalismü din partea
streinilor )e nàvàliaü pre satele wi )ele maé principale
orawe din Romqniea, làkuitorié staü maé mult gata ku
averile wi ku vitele lorü , unindu–se qntr’unü numàrü de
familié, ka sà se tragà qn muncé, kàutqnd unü refujiü,
wi ’ntr’a)estea vetrile lorü, sate wi orawe qntreji ràmqneaü
pustié, nelàkuite de nimené.
6. Vlad IV. Cepew saü Cepeluw, a domnit de la 1456
pqnà la 1462 wi ’n a doua domnie, de la 1477 pqnà la 1479.
– 76 –
Istoriea ne qnfàciwazà pe a)estü omü ka )elü maé tiranü.
celŭ ce ameninţa toate statele creştine din acea opocă.
îl făcu să ‘şi trimiţă mireasa sa la Samoş-Uivar şi el în
fruntea armii sale veni în Romîniea unde, împreună cu armiea
romînească cu cea din Moldova şi cu unguri săĭ, se repurtă
acea strălucită victorie în contra lui Sinan care’l
îmbrînci peste Dunăre pe la Giurgiu, unde se petrecu cea
maĭ sîngeroasă luptă, luîndu-se cu asaltŭ cetatea Giurgiul,
şi Ali Paşa de la Tîrgovişte din preună cu Mehmet Beg
şi cu alţiĭ o sumă căzuseră prisonierĭ.
5. Se poate lesne înţelege că în aceĭ timpĭ de
necurmate răsboaie şi acelŭ vandalismŭ din partea
streinilor ce năvăliaŭ pre satele şi cele maĭ prinţipale
oraşe din Romîniea, lăcuitoriĭ staŭ maĭ mult gata cu
averile şi cu vitele lorŭ, unindu-se într’unŭ numărŭ de
familiĭ, ca să se tragă în munţĭ, căutînd unŭ refugiŭ,
şi ‘ntr’acestea vetrile lorŭ, sate şi oraşe întregi rămîneaŭ
Pustiĭ, nelăcuite de nimenĭ.
6. Vlad IV. Ţepeş saŭ Ţepeluş, a domnit de la 1456
pînă la 1462 şi ‘n a doua domnie, de la 1477 pînă la 1479.
- 76 -
Istoriea ne înfăţişează pe acestŭ omŭ ca celŭ maĭ tiranŭ.
Krewterea wi petre)erea lué ku tur)ié maé mult timpü
wi greutàcile )e ’l a qntovàràwit wi pe kare le a qntqmpinat
el pqné se vàzu princü, ’i a strikat inima, ’i skimbat fisionomiea
wi fàkurà din el )elu maé krudü, posomorqtü wi
vàrsàtorü de sqnjele inemi)ilor sàé. Cepile eraü uneltele
lué )ele iubite prin kare qé plà)ea ku deosebire a u)ide
pe kulpabilé wi pe )eé )e eraü qn kontra sa. El prin kinul
a)esta qntroduse unirea wi ’wé asigurà tronul.
Ku o guardie a sa, kompusà din )eé maé kruzi oamené,
qnfiora prin numele sàü pe boerié kare konspirarà qn kontra
lué w’a sistemulué sàü de a domni. Cepew aflà despre a)estea
toate.Dete unü ospàcü qn zioa de pawté, unde kemà toatà
boerimea la dqnsul wi maé ku seamà pe )eé )e ’é kunowtea
de kapi aé konspiracié. A)eé )e aü apukat de aü venitü, o parte
kàzurà viktime ràsbunàrié sale, perzqndu–le viaca, iar
)ei–l–alcé furà trimiwé qn nume de salahoré ka sà zideaskà
)etatea Poenaré : esistà wi pqnà astà–zi drumul unde
merserà eé, kare se kiamà Kalea–Boerilor. Atqt inemi)i sàé
din nàuntru càrié prekum wi prisonerié de ràsboiü )erkaü
a)eeawé soartà din mqinile lué. n maé multe rqnduré ’w’a
Creşterea şi petrecerea luĭ cu turciĭ maĭ mult timpŭ
şi greutăţile ce ‘l a întovărăşit şi pe care le a întîmpinat
el pînă se văzu prinţŭ, ‘ĭ a stricat inima, ‘ĭ schimbat
fisionomiea
şi făcură din el celŭ maĭ crudŭ, posomorîtŭ şi
vărsătorŭ de sîngele inemicilor săĭ. Ţepile eraŭ uneltele
luĭ cele iubite prin care îĭ plăcea cu deosebire a ucide
pe culpabilĭ şi pe ceĭ ce eraŭ în contra sa. El prin chinul
Acesta întroduse unirea şi ‘şĭ asigură tronul.
Cu o guardie a sa, compusă din ceĭ maĭ cruzi oamenĭ,
înfiora prin numele săŭ pe boeriĭ care conspirară în contra
luĭ ş’a sistemuluĭ săŭ de a domni. Ţepeş află despre acestea
toate. Dete unŭ ospăţŭ în zioa de paştĭ, unde chemă toată
boerimea la dînsul şi maĭ cu seamă pe ceĭ ce ‘ĭ cunoştea
de capi aĭ conspiraţiĭ. Aceĭ ce aŭ apucat de aŭ venitŭ, o parte
căzură victime răsbunăriĭ sale, perzîndu-le viaţa, iar
cei-l-alţĭ fură trimişĭ în nume de salahorĭ ca să zidească
cetatea Poenarĭ: esistă şi pînă astă-zi drumul unde
merseră eĭ, care se chiamă Calea-Boierilor. Atît inemici săĭ
din năuntru ţăriĭ precum şi prisonieriĭ de răsboiŭ cercaŭ
aceeaşĭ soartă din mîinile luĭ. În maĭ multe rîndurĭ ‘ş’a
pus kiar masa wi mqnka ku )ea maé mare nepàsare qn lokuré
unde se afla okolitü de cepe, qn miylokul vàitàturilor wi a
cipetelor spàimqntàtoare a le )elor trawé n’qn cepe....
– 77 –
7. (er)etacé istoriea wi vecé vedea kqte nenoro)iré wi
greutàcé kausarà càrié a)eé )e qn tot–d’auna nemulcumicé
se arunkaü qn bracele streinilor ka sà ràstoarne pe domnü,
qntrekqndu–se kare de kare prin intrijé wi ku bané a poseda
tronul càrié wi a’wé putea qndestula pasiunea )ea de
ràsbunare wi de stàpqnire !...
8. Nikopoli, Diiul, Rus)iuku, Hqrsova, Bràila,
Silistra prekum wi altele aü fostü koprinse qn multe
rqnduré de la tur)é. Fama wi kutremurarea )e qnspira
urmele armié romqnewté qn lokurile pe unde tre)ea,
vor putea spune Dunàrea, Nistru, Karpacé wi Tisa ; )ele maé
qnsemnate forterece a le lorü qwé plekarà kapul wi porcile
lorü furà deskise dinaintea lué Mir)ea )el mare, Radul de la
Afumacé wi Mhaé Viteazul....
9. n a)eastà qnprejiurare, Hanul tàtàreskü dupà )e
maé ’‘nainte fu bàtut de Mihaé, trebuind iaràwé sà intre qn
Moldova wi d’akolo sà treakà qn Cara Romqneaskà ka sà se
pus chiar masa şi mînca cu cea maĭ mare nepăsare în locurĭ
unde se afla ocolitŭ de ţepe, în mijocul văităturilor şi a
ţipetelor spăimĭtătoare a le celor traşĭ n’în ţepe...
- 77 -
7. Cercetaţĭ istoriea şi veţĭ vedea cîte nenorocirĭ şi
greutăţĭ causară ţăriĭ aceĭ ce în tot-d’auna nemulţumiţĭ
se aruncaŭ în braţele streinilor ca să răstoarne pe domnŭ,
întrecîndu-se care de care prin intrigĭ şi cu banĭ a poseda
tronul ţăriĭ şi a’şĭ putea îndestula pasiunea cea de
răsbunare şi de stăpînire !...
8.Nicopoli, Diiul, Rusciucu, Hîrsova, Brăila,
Silistra precum şi altele aŭ fostŭ coprinse în multe
rîndurĭ de la turcĭ. Fama şi cutremurarea ce înspira
urmele armiĭ romîneştĭ în locurile pe unde trecea,
vor putea spune Dunărea, Carpaţĭ şi Tisa ; cele maĭ
însemnate fortereţe a le lorŭ îşĭ plecară capul şi porţile
lorŭ fură deschise dinaintea luĭ Mircea cel mare, Radul de la
Afumaţĭ şi Mihaĭ Viteazul...
9. În această împregiurare, Hanul tătărescŭ după ce
maĭ ‘nainte fu bătut de Mihaĭ, trebuind iarăşĭ să intre în
Moldova şi d’acolo să treacă în Ţara Romînească ca să se
uniaskà ku armiea lué Sinan, fu opritü din kausa pentru kà
Kaza)é wi Ruwié intraserà qn pàmqntul sàü.
10. Jiurjiu fu qntàritu de tur)é dupà )e Sinan treku
– 78 –
Dunàrea wi qnaintà pqnà qn susü de Tqrgoviste. Mqnàstirea
Radul Vodà din Bukurewté fu asemenea transformatà qntr’o
fàrterecà, wi dupà a)eea Trgoviwtea toatà fu fortifikatà,
unde se qnkise Ali Pawa wi Mehmes–Beg ku garnisona
tur)easkà, kare se predete qn urmà, dupà )e o qnkonjiurarà
armiile krewtine. Sinan ku armiea )ea mare se trase kàtre
Jiurjiu, minqnd fortereaca Radu Vodà, kare se wi arse qn
urmà, iar Jiurjiu fu teatrul )elié maé krqn)ene wi
sqnjeroase bàtàlié.
11. Daka qn sekolié trekucé Romqniea s’a putut fàli ku
numele atqtor jeneralé ilustri, astà–zi, kqnd eroismul
sekolulué stà qn papà, Romqnié aü vàzut ewind
din sqnul lorü bàrbacé remarkabilé ! – Fàrà a maé numi
atqtea nume kunoskute de kàtre tocé romqnié )eé adevàracé
prekum w’atqtea skrieré )e desvoltarà gustul wi ideile,
)ele douà kqnturé din Mihaida le putemü numi kapitele
uneé adevàrate epopeé, ka w’)elea kare aü kqntatü
uniască cu armiea luĭ Sinan, fu opritŭ din causa pentru că
Cazacĭ şi Ruşiĭ intraseră în pămîntul săŭ.
10.Giurgiu fu întăritu de turcĭ după ce Sinan trecu
-78-
Dunărea şi înaintă pînă în susŭ de Tîrgovişte. Mînăstirea
Radul Vodă din Bucureştĭ fu asemenea transformată într’o
fărtereaţă, şi după aceea Tîrgoviştea toată fu fortificată,
unde se închise Ali Paşa şi Mehmes-Beg cu garnisoana
turcească, care se predete în urmă, după ce o încongiurară
armiile creştine. Sinan cu armiea cea mare se trase către
Giurgiu, minînd fortereaţa Radu Vodă, care se şi arse în
urmă, iar Giurgiu fu teatrul celiĭ maĭ crîncene şi
sîngeroase bătăliĭ.
11.Daca în secoliĭ trecuţĭ Romîniea s’a putut făli cu
numele atîtor generalĭ ilustri, astă-zi cînd eroismul
secolului stă în papă, Romîniĭ aŭ văzut eşind
din sînul lorŭ bărbaţi remarcabilĭ ! – Fără a maĭ numi
atîtea nume cunoscute de către toţĭ romîniĭ ceĭ adevăraţĭ
precum ş’atîtea scrierĭ ce desvoltară gustul şi ideile,
cele două cînturĭ din Mihaida le putemŭ numi capitele
uneĭ adevărate epopeĭ, ca ş’acelea care aŭ cîntatŭ
nenoro)irile Ilionulué, sekolul )elü mare al
lué (esar, wi sqnjele )e’l vàrsarà princi wi kavalerié
krewtini pentru mormqntul lué Krist.
12. Pe kqnd se gàsia Mihaé Banü al Kraiovié, fiind
persekutatü de Aleksandru al III–lea )elü )e pusese niwte
u)igàtoré sà ’l omoare, prin qndemnul sokru–sàü, Vistierul
Ioan, kare se afla pe lqngà nalta poartà unü bàrbatü
– 79 –
foarte kreditatü, porni spre Konstantinopolü dar
Aleksandru, simcind despre plekarea lué Mihaé, trimise
dupà dqnsul oamené ka sà’l qntoarkà qnapoé. Dupà )e ql
prinserà wi ’l aduserà la Bukurewté, ql qnkise qn puwkàrie
din ordinul lué Aleksandru III, a)esta, temqndu–se de
murmura popolulué, )el )e era foarte apàsatü de kàtre
dqnsul wi ’l ura prea multü, puse sà ’é taie kqt maé qndatà
kapul. n miylokul popolulué adunatü de osqndirea lué
Mihaé, gqdea, )elü adus a ’l tàia, qnfrikowqndu–se de teribila
kàutàturà )e o avea prekum wi de korpul sàü )elü
morcialü, arunkà satqrul din mqnà wi strigà fujind prin
mulcime kà el nu qndràsnewte wi n’are kurajiü ka sà
omoare unü omü ka Mihail...
nenorocirile Ilionuluĭ, secolul celŭ mare al
lui Cesar, sîngele ce’l vărsară prinţi şi cavaleriĭ
creştini pentru mormîntul luĭ Crist.
12.Pe cînd se găsia Mihaĭ Banŭ al Craioviĭ, fiind
persecutatŭ de Alecsandru al III-lea celŭ ce pusese nişte
ucigătorĭ să ‘l omoare, prin îndemnul socru-săŭ, Vistierul
Ioan, care se afla pe lîngă Înalta poartă unŭ bărbatŭ
- 79 -
foarte creditatŭ, porni spre Constantinopolŭ dar
Alecsandru, simţind despre plecarea luĭ Mihaĭ, trimise
după dînsul oamenĭ ca să-l întoarcă înapoĭ. După ce îl
prinseră şi’l aduseră la Bucreştĭ, îl închise în puşcărie
din ordinul lui Alecsandru III, acesta temîndu-se de
murmura popoluĭ, cel ce era foarte apăsatŭ de către
dînsul şi ‘l ura prea multŭ, puse să ‘ĭ taie cît maĭ îndată
capul. În mijlocul popoluluĭ adunatŭ de osîndirea luĭ
Mihaĭ, gîdea, celŭ adus a’l tăia, înfricoşîndu-se de teribila
căutătură ce o avea precum şi de corpul săŭ celŭ
morţialŭ, aruncă satîrul din mînă şi strigă fugind prin
Mulţime că el nu îndrăsneşte şi n’are curagiŭ ca să
omoare unŭ omŭ ca Mihail...
 13. (itàmü istoriea despre )eea )e se atinnje de
qmpreyiuràrile a)esteé lupte la Kàlugàrené.
‘,, – n vremea qn kare de toate pàrcile se fà)eaü pregàtirile
kuviin)oase, avangarda tur)iaskà a wi trekut Dunàrea
wi a qnaintat prin carà pqnà la satul Kàlugàreni. Mihaé
neawteptqnd adyutoarele streine, qwé trimise nevastà–sa
Florika wi toatà familiea sa dinpreunà ku toatà averea la
Sibié, asemenea trekurà qn Transilvania wi alcé boeré pe
karié bàtrqnecile nu ’é erta sà intre qn lupta a)easta pentru
patriea lorü. Dupà a)easta, trimicqnd o parte din armiea sa
ka sà cie qn frqü avangarda tur)iaskà kare
– 80 –
qnfipse lagàrul la Kàlugàrené, el ku 8,000 oamené, apukà
drumul Jiurjiulué la lokul unde Sinan lukra la podul
pe vase ka sà wé treakà armiea sa )ea mare. Dete nàvalà
asupra mewterilor wi lukràtorilor, wi o lunà qntreagà
opri sàvqrwirea podulué wi tre)erea peste Dunàre
dinkoa)é. Dar ku o mqnà mikà de oamené Mihaé nu putea sà
stràyuiaskà tocé càrmurié. Pe la unü lokü douà zile departe
de Jiurju trekurà niwte trupe tur)ewté qn cara Romqneaskà ;
13. Citămŭ istoriea despre ceea ce se atinge de
Împrejiurările acesteĭ lupte la Călugărenĭ.
,, - În vremea în care de toate părţile se făceau pregătirile
cuviincioase, avangarda turciască a şi trecut Dunărea
şi a înaintat prin ţară pînă la satul Călugăreni. Mihaĭ
neaşteptînd adjutoarele streine, îşĭ trimise nevastă-sa
Florica şi toată familiea sa dinpreună cu toată averea la
Sibiĭ, asemenea trecură în Transilvania şi alţĭ boerĭ pe
cariĭ bătrîneţile nu ‘ĭ erta să intre în lupta aceasta pentru
patriea lorŭ. După aceasta, trimiţînd o parte din armiea sa
ca să ţie în frîŭ avangarda turciască care
- 80 -
înfipse lagărul la Călugărenĭ, el cu 8,000 oamenî, apucă
drumul Giurgiuluĭ la locul unde Sinan lucra la podul
pe vase ca să şă şi treacă armiea sa cea mare. Dete năvală
asupra meşterilor şi lucrătorilor, şi o lună întreagă
opri săvîrşirea poduluĭ şi trecerea peste Dunăre
dincoacĭ. Dar cu o mînă de oamenĭ Mihaĭ nu putea să
străjuiască toţĭ ţărmuriĭ. Pe la unŭ locŭ două zile departe
de Giurgiu trecură nişte trupe turceştĭ în ţara Romînească;
asemenea maé trekurà ku luntrele wi alte trupe. A)estea
fàrà veste lovirà pe Mihaé de la spate. Atun)é el fiind silit a
se traje qndàràtü, Sinan ispràvi podul wi qwé treku toatà
armiea. Mihaé se trase qn dosul Kàlugàrenilor unde qwé
awezà lagàrul ; Sinan merse dupà dqnsul pqnà la
Kàlugàrené. Lagàrul lué Sinan se deosibia de al lué Mihaé
printr’unü krqngü mo)irlosü ; prin miylokul krqngulué
era unü wancü de pàmqntü wi de lemne, wi qn tot lokul
a)esta nu qnkàpea maé mult de 12,000 oamené. ntr’a)estea,
é veni lui Mihaé oare kare adyutoare din Transilvania de la
Sigismund Batori wi din Moldova de la Wtefan Ràsvan,
wi toatà armiea lué kreskü la 16,000 soldacé. Lagàrul
lué Sinan era awezat qntr’o posicie qnaltà wi maé bunà, wi
se afla qntrqnsul peste 200,000 tur)é qnarmacé. De wi vedea
Mihaé kà numàrul vràymawilor este de douà–spre– ze)e
oré maé mare de kqt al armieé sale ; avqnd qnsà nàdeyde qn
– 81 –
Dumnezeü wi kredinca wi viteyiea a lor sàé nu se sfii nimikü
a qn)epe el bàtàliea. La 13 augustü, 1595, odatà ku fàkutul
zileé, puind toate qn orqnduialà, qmbàrbàtà armiea sa prin
kuvinte potrivite ku qmprejiurarea wi vredni)e de unü
asemenea maĭ trecură cu luntrele şi alte trupe. Acestea
fără veste loviră pe Mihaĭ de la spate. Atuncĭ el fiind silit a
se trage îndărătŭ, Sinan isprăvi podul şi îşĭ trecu toată
armiea. Mihaĭ se trase în dosul Călugărenilor unde îşĭ
aşeză lagărul ; Sinan merse după dînsul pînă la
Călugărenĭ. Lagărul luĭ Sinan se deosibia de al luĭ Mihaĭ
printr’unŭ crîngŭ mocirlosŭ ; prin mijlocul crînguluĭ
era unŭ şanŭ de pămîntŭ şi de lemne, şi în tot locul
acesta nu încăpea maĭ mult de 12,000 oamenĭ.
Îĭ veni lui Mihaĭ oare care adjutoare din Transilvania de la
Sigismund Batori şi din Moldova de la Ştefan Răsvan,
şi toată armiea luĭ crescŭ la 16,000 soldaţĭ. Lagărul
lui Sinan era aşezat într’o posiţie înaltă şi maĭ bună, şi
se afla întrînsul peste 200,000 turcĭ înarmaţĭ. De şi vedea
Mihaĭ că numărul vrăjmaşilor este de două-spre-zece
orĭ maĭ mare de cît al armieĭ sale ; avînd însă nădejde în
- 81 -
Dumnezeŭ şi credinţa şi vitejiea a lor săĭ nu se sfii nimicŭ
a începe el bătăliea. La 13 augustŭ, 1595, odată cu făcutul
zileĭ, puind toate în orînduială, îmbărbătă armiea sa prin
cuvinte potrivite cu împregiurarea şi vrednice de unŭ
jeneralü mare ka dqnsul. nkuraye pe romqnié sàé
adukqndu–le aminte de ispràvile )ele viteze a le stràmowilor
lorü )e le aü sàvqrwitü sub Mir)ea )elü bàtrqnü, sub
Vlad Cepew wi Radul de la Afumacé, qmpotriva uneé
asemenea mulcimé de vràymawé ; inimà pe Unguré sà se
arate vredni)é de faptele )ele maré a le nacié ungurewti ;
wi dupà )e qé qndemnà pe tocé sà’l urmeze pe dqnsul ; treku
wancul wi isbi armiea )ea numeroasà a lué Sinan.
ndràsneala a)easta mare a lué Mihaé qnspàimqtà pe Tur)é.
Fiind kà de amqndouà pàrcile se luptaü bàrbàtewte,
nàdeydea biruinceé nu se wtiea despre kare parte va
ràmqnea. Mihaé arunkqndu–se asupra Tur)ilor qé qmpinjea
adesea oré pqnà la lagàrü fàkqnd mare omorü ; tur)ié
kulegqndu–wé puterile se siliaü a spriyini nàvala, wi kqte
odatà kàzqnd ku mulcimea a)ea numeroasà asupra lué,
ql silia sà se tragà qndàràtü. ntr’a)estü kipü a cinut bàtàliea
de la ràsàritul soarelué pqnà despre searà. Aproape de
sfincitul soarelué, viindu–é niwte trupe pedestrawe )e era
departe de lagàrü wi pe kare el le kemase akum, venirea
a)estora qnsufleci puterea )ea ostenità a armii romqnewté.
– 82 –
generalŭ mare ca dînsul. Încuraje pe romîniĭ săĭ
aducîndu-le aminte de isprăvile cele viteze a le strămoşilor
lorŭ ce le aŭ săvîrşitŭ sub Mircea celŭ bătrînŭ, sub
Vlad Ţepeş şi Radul de la Afumaţĭ, împotriva uneĭ
asemenea mulţimĭ de vrăjmaşĭ ; inimă pe Ungurĭ să se
arate vrednicĭ de faptele cele marĭ a le naţiĭ ungureşti ;
şi după ce îĭ îndemnă pe toţĭ să’l urmeze pe dînsul ; trecu
şanţul şi isbi armiea cea numeroasă a luĭ Sinan.
Îndrăsneala aceasta mare a luĭ Mihaĭ înspăimîntă pe Turcĭ
Fiind că de amîndouă părţile se luptaŭ bărbăteşte,
nădejdea biruinţeĭ nu se ştiea despre care parte va
rămînea. Mihaĭ aruncîndu-se asupra Turcilor îĭ împingea
adesea orĭ pînă la lagărŭ făcînd mare omorŭ ; turciĭ
culegîndu-şi puterile se siliaŭ a sprijini năvala, şi cîte
odată căzînd cu mulţimea acea numeroasă asupra luĭ,
îl silia să se tragă îndărîtŭ. Într’acestŭ chipŭ a ţinut bătăliea
de la răsăritul soareluĭ pînă despre seară. Aproape de
sfinţitul soareluĭ, viindu-ĭ nişte trupe pedestraşe ce era
departe de lagărŭ şi pe care el le chemase acum, venirea
acestora însufleţi puterea cea ostenită a armii romîneştĭ.
– 82 –
Atun)é Mihaé qnaintea armii sale qntovàràwitü de vre o kqcéva
de aé sàé se arunkà qn miylokul tur)ilor doborqnd la pàmqntü
)eea )e qntqmpina qn drumul sàü ; tàie singurü ku mqna sa pe
Karaiman Pawa wi pe alcé jeneralé wi oficeré tur)é wi ku
semne de biruincà se qntoarse la aé sàé. A)eastà faptà eroikà
qmbàrbàtà pe toatà armiea sa wi qé dete putere nuouà, qnkqt
opri qn lokü armiea tur)easkà. Pe kqnd armiea romqneaskà
cinea bàtaie qn lokü ku vràymawié, Mihaé porun)i ka ku
douà tunuré )e le skàpase din mqinile tur)ilor wi kare se
awezase de o parte, sà se fakà fokü asupra mulcimeé
vràymàwewté. Tunurile a)estea au adusü mare sluybà prin
fokul lorü )elü iute wi bine qndreptatü. Fàkqndu–se drumü
deskisü wi largü p’qntre tur)é, Mihaé porun)i unué kàpitanü
de kaza)é ka ku o parte din trupele romqnewté sà pàtrunzà
1n miylokul vràyxmawilor.
n vremea qn kare a)esta aduse mare turburare qntre
tur)é, Mihaé kàzu ku toatà puterea sa asupra lorü, miwkà
armiea tur)iaskà din lokü wi o qntoarse qndàràtü spre fugà.
n qnvàlmàwala a)easta Sinan fu luat qn pi)ioare de kàtre
kiar oamenié sàé wi fu arunkat yosü dupe unü podü qn rqul
Niazlov ku atqta repezi)iune, qnkqt qé sàri vre o kqcé–va
Atuncĭ Mihaĭ înaintea armii sale întovărăşitŭ de vre o cîţiva
de aĭ săĭ se aruncă în mijlocul turcilor doborînd la pămîntŭ
ceea ce întîmpina în drumul săŭ ; tăie singurŭ cu mîna sa pe
Caraiman Paşa şi pe alţĭ generalĭ şi ofiţerĭ turcĭ şi cu
semne de biruinţă se întoarse la aĭ săĭ. Această faptă eroică
îmbărbătă pe toată armiea sa şi îĭ dete putere nuouă, încît
oprĭ în locŭ armiea turcească. Pe cînd armiea romînească
ţinea bătaie în locŭ cu vrăjmaşiĭ, Mihaĭ porunci ca cu
două tunurĭ ce le scăpase din mîinile turcilor şi care se
aşezase de o parte, să se facă focŭ asupra mulţimeĭ
vrăjmăşeştĭ. Tunurile acestea au adusŭ mare slujbă prin
focul lorŭ celŭ iute şi bine îndreptatŭ. Făcîndu-se drumŭ
deschisŭ şi largŭ p’între turcĭ, Mihaĭ porunci unuĭ căpitanŭ
de cazacĭ ca cu o parte din trpele romîneştĭ să pătrunză
în mijlocul vrăjmaşilor.
În vremea în care acesta aduse mare turburare între
turcĭ, Mihaĭ căzu cu toată puterea sa asupra lorŭ, mişcă
armiea turciască din locŭ şi o întoarse îndărătŭ spre fugă.
În învălmăşala aceasta Sinan fu luat în picioare de către
chiar oameniĭ săĭ şi fu aruncat josŭ dupe unŭ podŭ în rîul
Niazlov cu atîta repeziciune, încît îĭ sări vre o cîţiva
dincé din gurà, wi abia putu skàpa ku viacà. Mihaé se fàku
stàpqnü peste lagàrul tur)eskü, dobqndi qndàràtü toate
tunurile sale )e i le a fost luat maé ’nainte tur)ié ; koprinse
– 83 –
maé multe steaguré tur)ewté, pqnà wi kiar steagul verde
wi sfqntü al proorokulué Mahomet despre kare tur)ié
kredeau kà nu se poate perde ; asemenea fàku wi alte pràzé wi
yeafuré maré. Bàtàliea a)easta a cinut de dimineaca pqnà
seara, a fost atqt de grozavà, wi atqta sqnje s’a vàrsat,
qnkqt s’a rowit rqul Niazlovul ; wi numaé qntunerikul nopcié
a oprit de nu s’a urmat biruinca maé departe.
Istoriea càrié.Tomul al II
Dinţĭ din gură, şi abia putu scăpa cu viaţă. Mihaĭ se făcud
Stăpînŭ peste lagărul turcescŭ, dobîndi îndărătŭ toate
tunurile sale ce i le a fost luat maĭ ‘nainte turciĭ ; coprinse
– 83 –
maĭ multe steagurĭ turcestĭ, pînă şi chiar steagul verde
Şi sfîntŭ al prooroculuĭ Mahomet despre care turciĭ
credeau că nu se poate perde; asemenea făcu şi alte prăzĭ şi
jeafurĭ marĭ. Bătăliea aceasta a ţinut de dimineaţa pînă
seara, a fost atît de grozavă, şi atîta sînge s’a vărsat,
încît s’a roşit rîul Niazlovul ; şi numaĭ întunericul nopţiĭ
a oprit de nu s’a biruinţa maĭ departe.
Istoriea ţăriĭ. Tomul al II
 1
LUMINA
I I
Ewt£ tu a)eea )’odinioarà
Vegiea qn templur£ fàkliea ta ?...
De unde atîtea jinte luarà
nvàcàtura w’o kultivarà,
Prin ea sà vazà, prin ea sà cie,
Prin ea wi pa)ea wi resboirea,
Wi viitorul sà ’l poatà wtie,
Wi jeniul însu–w£ supusü’ci fie,
Natura leje din tinè a’m£ fa)e ;
A ta ivire ku£ nu qi pla)e ?
(ine nu wtie a tè adora ?...
II
n peptü fàkliea )ea de iubire,
Mà arde, ’m£ spune de soarta ta !
Toate ’n naturà de au simcire,
Krinul wi rosa ku dèosebire
Wi tot parfumul )e esaleazà
Apa )e kurje w’uworü spumeazà
Toate ’n naturà kqte aü nume,
Oki–m£ kàütarà ka sà le vazà…..
Dar, tu, )e viaca adu)£ qn lume,
Totul prin tine sufletü v’avea !
III
Fruntea–ci qn raze, fokü saü sperancà
(e nume oare trebu£ a’c£ da ?
Daka kqmpiea are verdeacà,
Daka zefirul are dul)eacà,
Eko ’n pustie, resuvenirea,
Ku ani£ nostri vqrsta )e tre)e
D’are plà)ere kopilàriea
LUMINA
Eşti tu aceea ce’odinioară
Veghiea în templurĭ făcliea ta ?
De unde atîtea ginte luară
Învăţătura ş’o cultivară,
Prin ea să vază, prin ea să ţie,
Prin ea şi pacea şi resboirea,
Şi viitorul să ’l poată ştie,
Şi geniul însu-şĭ supusŭ’ţi fie,
Natura lege din tine a’mĭ face ;
A ta ivire cui nu îĭ place ?
Cine nu ştie a te adora ?...
II
În peptŭ făcliea cea de iubire,
Mă arde,’mĭ spune de soarta ta !
Toate ‘n natură de au simţire,
Crinul şi rosa cu děosebire
Şi tot parfumul ce esalează
Apa ce curge ş’uşorŭ spumează
Toate ‘n natură c’îte aŭ nume,
Ochi-mi căŭtară ca să le vază..
Dar, tu, ce viaţa aducĭ în lume,
Totul prin tine sufletŭ v’avea !
III
Fruntea-ţi în raze, focŭ saŭ speranţă
Ce nume oare trebui a’ţĭ da ?
Daca cîmpiea are verdeaţă,
Daca zefirul are dulceaţă,
Eko ‘n pustie, resuvenirea,
Cu aniĭ nostri vîrsta ce trece
D’are plăcere copilăriea
 2
Kiar bàtrqnecea ku okiul re)e,
Moartea tot omul de nu voewte,
Ewt£ tu a)eea )e o dorewte ;
Toate prin tine sborul qwi ia !
IV
O, tu ! a)eea )’odinioarà
A£ dat la popol£ deviza ta !
Prometeü )elü )e’nkonjoarà,
W£ newtiinca oarbà s’askunde,
Relijièa sakrà domnewtè or£ unde
Kuratü tot omul deviza–c£ vede…..
(ine màrirea la atqc£ sekol£
A dat w’unü nume la a)e£ popol£
Kare qn tine se qnkinà ?
V V
Kü£ nu qi pla)e la frumusece
Deskizqnd oki£ a se u£ta ?
Ast–fel fe)oara ku tinerece
Kuleje rosa de mqndre fece,
Saü d’o stea lqnà stràlu)itoare
n vàlul nopci£ )e skqnteiazà,
Kàru£ dorinca este ma£ mare,
De kqt ka orbul )’ar vrea s’o vazà ;
(e n’ar da oare beatu de plà)ere,
Sà ’mbrace lumea )e n’o vedea ?
VI
Oh ! daka mqna )e te kondu)e,
Skumpà luminà, lumina mea !
Poartà wi ’n )erur£ fokul )e lu)e,
S’adukà zioa kqnd noaptea fuje,
D’atqtea rele, noaptea nuoruasà,
S’o qnoiaskà qntru sfincire,
Chiar bătrîneţea cu ochiul rece
Moartea tot omul de nu voeşte
Eştĭ aceea ce o doreşte ;
Toate prin tine sborul îşĭ ia !
IV
O, tu ! aceea ce’odinioară
Ai dat la popolĭ deviza ta !
Prometeŭ celŭ ce’ncogioară,
Şi neştiinţa oarbă s’ascunde
Religiĕa sacră domneştĕ ori unde
Curatŭ tot omul deviza-ţĭ vede…
Cine mărirea la atâţĭ secolĭ
A dat ş’unŭ la nume la aceĭ popolĭ
Care în tine se închină ?
Cŭĭ nu îi place la frumuseţe
Deschizînd ochiĭ a se uĭta ?
Ast-fel fecioara cu tinereţe
Culege rosa de mîndre feţe,
Saŭ de’o stea lînă strălucitoare
În vălul nopţii ce scînteiază
Căruĭ dorinţa este maĭ mare,
De cît ca orbul ce’ar vrea s’o vază ;
Ce n’ar da oare beatu de plăcere,
Să’mbraţe lumea ce n’o vedea ?
VI
Oh ! daca mîna ce te conduce,
Scumpă lumină, lumina mea !
Poartă şi’n ceruri focul ce luce,
S’aducă zioa cînd noaptea fuge,
D’atîtea rele, noaptea nuoruasă
S’o înoiască întru sfinţire,
 3

njerü de bine )e lumineazà Îngeru de bine ce luminează

Munci£ wi kqmpi£ ku o zqmbire, Munţiĭ şi cîmpiĭ cu o zîmbire,
Kqnd redi)£ vàlul de ’ntunekare, Cînd redicĭ vâlul de ‘ntunecare,
Oar£, feri)irea altà sorü are Oarĭ, fericirea altă sorŭ are
Daka qn tine nu va avea?.. Daca în tine nu va avea ?
 IMNŬ IMNŬ
1854 Iulie 1854 Iulie

Dul)è a patriei iubire, Dulcĕ a patriei iubire

Fii tà£ä ku qnfokare , Fii tăĭ cu înfocare,
Prin o vo)e de simcire, Prin o voce de simţire,
Kqntà wi–ci daü sàrutare ! Cîntă şi-ţi daŭ sărutare !

Din a zeei qndurare, Din a zeei îndurare,

Prin luminà wi kulturà, Prin lumină şi cultură,
Soarta spre qnaintare, Soarta spre înaintare,
Te proteje ku kàldurà Te protege cu căldură

Salutare linà razà, Salutare lină rază

De l’a soarelui màrire ! De l’a soarelui mărire
Zeul )e te‘ ’nkununeazà, Zeul ce te ‘ncununează
Ne trimicà feri)ire ! Ne trimiţă fericire

K’ aste inimé prea’nfokate, C’aste inimĭ prea ‘nfocate

Ku stqlpàri de nemurire, Cu stâlpări de nemurire
De al pà)ié imnu legate, De al păciĭ imnu legate
Kqntü a patrieé iubire !... Cîntŭ a patrieĭ iubire !..
 1
EMANCIPAREA SKLAVILOR ÎN ROMANIA
Ertatu–s–a sklaviea !
Kàzut–a ale feare !
Bi)iü, yugul tiraniea.
Unelte ’nfiöràtoare,
Ka kum n’aü fostü vrè odatà
De kqnd lumea esistà,
Perirà astà datà !
Fe)oara numaé è tristà,
A ei mumà nu plqnje
Ka ’‘n sekol£ä de durere,
Kà)£ fearele nu strqnje
Pe nimen£ prin putere……..
Iubirea wi fràcie
E az£ o sfqntà leje ;
Dreptatea pe toc£ cie,
Dreptatea sà proteje
Tot omul pre pàmqntü !
II
Ç çDoamne ! grea fu robiea
Çç(^’atqt o suferiràmü !
çDul)e è azi veseliea
çZile£ karè o doriràmü !...
Zi)e ciganul kare,
Ku pàrü albitü de trude,
Bàtrqnü qn apàsare,
Wi veselü de )è aude :
Çç – Fiikà, fàtule bune,
Çç O feri)ire voà !
Çç E a )erului minune,
ç S’avec£ o viacà nuouà !
ç Toc£, mume, frate, sorà,
ç Robiea numai este !
ç ntoar)eci mare horà !
çKopié ! bàrbacé ! neveste !
çRobiea s’a ertat !!!
III
(ine nu va kunoawte ?
(ine oaré nu va zi)e ?
Astü orisontü )e nawte
Kà’é soarele feri)e
Emanciparea sclavilor în Romania
Ertatu-s-a sclaviea !
Căzut-a ale feare !
Biciŭ, jugul tiraniea,
Unelte ‘nfiŏrătoare,
Ca cum n’aŭ fostŭ vrĕ odată
De cînd lumea esistă,
Periră astă dată !
Fecioara numaĭ e tristă,
A ei mumă nu plînge
Ca ‘n secolĭ de durere,
Căcĭ fearele nu strînge
Pe nimeni prin putere..
Iubirea şi frăţie
E azĭ o sfîntă lege ;
Dreptatea pe toţĭ ţie,
Dreptatea să protege
Tot omul pre pămîntŭ ! «
II
,,Doamne ! grea fu robiea
,,Ce atît o suferirămŭ !
,,Dulce ĕ azi veseliea
,,Zileĭ care o dorirămŭ !
Zice ţiganul care
Cu părŭ albitŭ de trude
Bătrînŭ în apăsare
Şi veselŭ de cĕ aude :
,,- Fiică, fătule bune,
,, O fericire voă !
,, E a cerului minune,
,, S’aveţĭ o viaţă nuouă
,, Toţĭ, mume, frate, soră
,, Robiea numai este
,, Întoarceţi mare horă !
,, Copiĭ ! bărbaţĭ ! neveste !
,, Robiea s’a ertat !!!
III
Cine nu va cunoaşte ?
Cine oarĭ nu va zice ?
Astŭ orisontŭ ce naşte
Că’ĭ soarele ferice
 2
(e tuturor ràsare
A sa luminà linà
De bine fàkàtoare,
n kare toci se’‘nkinà ;
(‘’aprinde dupà sekolé
Kredinca prin kàldurà,
W’adu)e qntre popolq
Reforma wi kulturà ?...
Krewtinul liberü fie,
Ea’l fa)e sà nu kazà ;
Sà zikà : Doamne cie !
n )erü )el )e viazà,
Oh ! laüdà–ci kqntàmü !!
IV
O ! tü )elu )e iubirea,
Pri)ipiul lejié tale,
Nè aé datü spre mîntuirea
Durerilor mortale !
Kondune întrü toate
La tot )e este bine,
Fà dakà se poate
Zile mult maé senine
Maé dül)é p’a noastrà carà,
Din sînul zeitàcié,
Eternu ka sà ràsarà ;
Iubirea’nfràcitoare,
Kununa libertàcié,
S’o poarte fie kare,
Wi ’n tot timpul a zi)e :
Romîne, fié feri)e !
Sà fié tot jenerosü !
V V
Awa kü màrénimie,
n zi de serbàtoare,
Unu popolü reînvie
L’a )erulué favoare !
Serbeazà ’ntr’o ünire
O zi foarte màreacà,
O zi de feri)ire
(e templü îé înalcà !...
Wi laure, kününe,
Prin sünete, famfare,
Pe frunte wi le pune,
Ce tuturor răsare
A sa lumină lină,
De bine făcătoare,
În care toţi se ‘nchină ;
Ce aprinde după secoli
Credinţa prin căldură,
Ş’aduce între popolĭ
Reforma şi cultură ?...
Creştinul liberŭ fie,
Ea’l face să nu cază ;
Să zică : Doamne ţie !
În cerŭ cel ce viază,
Oh ! lăudatu-ţi cîntămŭ !!
IV
O ! tŭ celu ce iubirea
Principiul legiĭ tale
Nĕ aĭ datŭ spre mîntuirea
Durerilor mortale
Condune întrŭ toate
La tot ce este bine,
Fă dacă se poate
Zile mult maĭ senine
Maĭ dŭlcĭ p’a noastră ţară
Din sînul zeităţiĭ
Eternul ca să răsară ;
Iubirea’nfrăţitoare
Cununa libertăţiĭ
S’o poarte fie care,
Şi tot timpul a zice:
Romîne, fiĭ ferice !
Să fii tot generosŭ
Aşa cŭ mărinimie
În zi de serbătoare,
Unu popolŭ reînvie
L’a ceruluĭ favoare !
Serbeză ‘ntr’o ŭnire
O zi foarte măreaţă,
O zi de fericire
Ce templŭ îĭ înalţă !...
Şi laure, cŭnŭne,
Prin sŭnete, famfare,
Pe frunte şi le pune,
 3
Purtînd unü nume mare !
Simtü toci )ea mulcumire,
La zioa de ’nviere !
O zi de feri)ire
A sklavulué )e )ere
Lancul a ’é sfàrîma !!!
Purtînd unŭ nume mare !
Simtŭ toţi cea mulţumire,
La zioa de ‘nviere !
O zi de fericire
A sclavului ce cere
Lanţul a ‘i sfărîma !!!
UMBRE PREA MULTŬ FERICITE
Umbre prea multü feri)ite,
Ku verz£ laur£ imortale,
(e din stràmowewt£ morminte
Ràsarü vi£ faptele lorü!
Vinü la no£, ne viziteazà,
Inima ne ’nflàkàreazà,
Ne suride ka unü soare
Unu£ màrecü viitorü !
Bracul )elu nervosü wi tare,
Peste sekol£ de gqndire,
La a soarte£ kununare,
Va kuleje sfinte flor£,
Jeneraci£ qn u£mire,
La de okiü ö arunkàturà,
Vor simci a)ea kàldurà,
De ero£ nemuritor£!...
Umbrele ma£ vinü odatà
n nüorü de lumin£ )e poartà
Koifur£, zale, armàturà,
Numele skrise ku fokü !...
Bracul )elü nervosü wi tare,
A suna skudul )el mare,
n al armelor norokü!
Mare pompà gràmàdità,
P’o)eanu lu)iü se ivewte!
Romania ’‘mpodobità
Wi fe)oare mqndre saltü!
Speranca le okolewte!
Ea surqde multü voiasà,
UMBRE PREA MULTŬ FERICITE
Umbre prea multŭ fericite,
Cu verzi lauri imortale,
Ce din strămoşeşti morminte
Răsarŭ vii faptele lorŭ !
Vinŭ la noĭ, ne vizitează,
Inima ne ‘nflăcărează,
Ne suride ca unŭ soare
Unuĭ măreţŭ viitorŭ !
Braţul celu nervosŭ si tare,
Peste secolĭ de gîndire
La a soarteĭ cununare,
Va culege sfinte flori,
Generaţiĭ în uĭmire,
La de ochiŭ o aruncăturà,
Vor simţi acea căldură,
De eroĭ nemuritorĭ !...
Umbrele mai vinŭ odată
În nŭorŭ de luminĭ ce poartă
Coifurĭ, zale, armătură,
Numele scrise cu focŭ !...
Braţul celŭ nervosŭ şi tare,
A suna scudul cel mare,
În al armelor norocŭ!
Mare pompă grămădită,
P’oceanu luciŭ se iveşte !
Romania ‘mpodobită
Şi feceoare mîdre saltŭ !
Speranţa le ocoleşte !
Ea surîde multŭ voiasă,
Ka o tqnàrà mireasà,
(‘’are dorul qnfokatü!
Sunetul de bukurie
Fecile qnsenineazà
xYune inime sburdeazà
D’al e£ viitorü doritü !...
Vestea sa de bine fie,
Ku kununa )’o awteaptà,
Marè a sekolulu£ faptà……..
Wi totü omul feri)itü !
K’o kredinc’ adevàratà,
Templu )el )e ne qnvacà,
Desbinarea alungatà,
Kujetile a uni,
Din skqnteiia stràmowaskà,
Totü Romqnul qn viacà
Afle )e felü sà tràiaskà,
Mare kum trebu£ a fi !
Soarele din nuorü ràsare,
Raze de fokü imortale,
La Romqni, razele sale,
Fu lumina ’ntr’a lorü sqnü!....
Marea )ea turburàtoare,
Numa£ fie viskoloasà,
Kurgà unda seninoasà,
Wi zefirul sufle linü !
Sufle aura uwoarà,
Pe )erü soarele lu)iaskà,
Kreaskà florile de varà,
Ca o tînără mireasă,
Ce’are dorul înfocatŭ !
Sunetul de bucurie
Feţile înseninează,
June inime sburdează
D’al ei viitorŭ doritŭ !...
Vestea sa de bine fie,
Cu cununa ce’o aşteaptă,
Marě a secolului faptă..
Şi totŭ omul fericitŭ !
C’o credinţă adevărată,
Templul cel ce ne învaţă,
Desbinarea alungată,
Cugitele a uni,
Din scînteia strămoşească,
Totŭ Romînul în viaţă
Afle ce felŭ să trăiască,
Mare cum trebuĭ a fi!
Soarele din nuorŭ răsare,
Raze de focŭ imortale,
La Romînĭ, razele sale,
Fu lumina ‘ntr’a lorŭ sînŭ !...
Marea cea turburătoare,
Numaĭ fie viscoloasă,
Curgă unda seninoasă,
Şi zefirul sufle linŭ
Sufle aura uşoară,
Pe cerŭ soarele luciască,
Crească florile de vară,
Pa)ea ramur£ a ’nverzi ; Pacea ramurĭ a ‘nverzi;
Romània ’nainteze, Romănia ‘nainteze,
Arpele sà s’akordeze, Arpele să s’acordeze,
Kqmpul patrie£ rodiaskà, Cîmpul patrieĭ rodiască,
Ku ero£ a se fàli !... Cu eroĭ a se făli !...
Umbre prea multü feri)ite, Umbre prea multŭ fericite,
Ku verzi laur£ imortale, Cu verzi laurĭ imortale,
Ràsarü vi£ faptele lorü ! Răsarŭ vii faptele lorŭ !
Vinü la no£, ne viziteazà, Vinŭ la noĭ, ne vizitează,
Inima ne ’nflàkàreazà, Inima ne ‘nflăcărează,
Ne suride ka unü soare Ne suride ca unŭ soare
Unu£ màrecü viitorü !... Unui măreţŭ viitorŭ !...

FRUMOASA DIMINEAŢA
Frumoasà dimineacà,
Luméné nenumàrate,
‘’N a primàverié viacà,
Mà uét wi le vàz toate.
Ah adoarà, le iubewte !
Dar, vaé ! inima mea,
Pornità spre iubire,
D’a lumeé feri)ire,
Kuteazà a ‘’ntreba.
Dorita primàvarà,
Kîmpiea însmàlteazà
Wi soarele de varà
Simcirea înviazà ;
Surîsü oré kàrié floare,
Prea dul)e parfumü are!
Dar, vaé! inima mea,
Kînd okiul meü privewte
Wi ‘’n susü yosü ràtà)ewte,
Se ‘’ntrab’ oaré este ea ?..
Spektakolü de màrire,
Frumoasà dimineacà,
K’o rumenà privire
n orizontü se ‘’nalcà
A zileé dul)e sorà,
Mqndra yun’ aurorà !
Dar, vaé ! inima mea,
Kqt okiul se qnkqntà
De frumusece multà
ntreab’ oaré este ea ?
1
FRUMOASA DIMINEAŢA
Frumoasă dimineaţă,
Luminĭ nenumărate,
‘N a primăveriĭ viaţă,
Mă uĭt şi le văz toate.
Ah adoară, le iubeşte !
Dar, vaĭ ! inima mea,
Pornită spre iubire,
D’a lumeĭ fericire,
Cutează a ‘ntreba.
Dorita primăvară
Cîmpiea însmăltează
Şi soarele de vară
Simţirea înviază ;
Surîsŭ orĭ câriĭ floare
Prea dulce parfumŭ are !
Dar vaĭ ! inima mea,
Cînd ochiul meŭ priveşte
Şi’n susŭ josŭ rătăceşte,
Se’ntrab’oarĭ este ea ?..
Spectacolŭ de mărire,
Frumoasă dimineaţă,
C’o rumenă privire
În orizontŭ se ‘nalţă
A zileĭ dulce soră,
Mîndra jun’auroră !
Dar, vaĭ ! inima mea,
Cît ochiul se încîntă
De frumuseţe multă
Întreab’ oari este ea ?

Muncié se vàdu departe,
Akopericé sub )eacà,
Domnewte de o parte
Dumbrave wi verdeacà
Càrmé uneé ape, maluré,
Reflete rqpe ‘’n valuré !
nsà inima mea,
Kqnd oki–mé, astea toate,
Le vede, de wi bate,
Se’ntreabaré este ea ?
Kqnd ape miwkétoare,
Undele–é liniwtite,
La aureé suflare,
(erkuie, kurgü qnkrecite
Kü al trestié uworü fremàtü
Sub maluri làsqndü jemàtü,
W’atun)i inima mea,
D’atqta astasü mutà,
Unü eko )e askultà,
ntreab’oaré este ea ?
Kqnd )erul e ku stele,
Luminé foarte iubite,
Luna merje ’ntre ele,
Kosicele–é pàlite,
Simciré misterioase
Protejè a le eé raze !
W’atun)é inima mea,
Gqndirea ’ntunekatà,
În kare–é kufundatà,
2
Munţiĭ se vădu departe,
Acoperitĭ sub ceaţă,
Domneşte de o parte
Dumbrave şi verdeaţă
Ţărmĭ uneĭ ape, malurĭ,
Reflete rîpe ‘n valurĭ
Însă inima mea,
Cînd ochi-mĭ, astea toate,
Le vede, de şi bate,
Se’ntreabarĭ este ea ?
Cînd ape mişcătoare,
Undele-ĭ liniştite,
La aureĭ suflare,
Cercuie, curgŭ încreţite
Cŭ al trestiĭ uşorŭ fremătŭ
Sub maluri lăsîndŭ gemătŭ,
Ş’atunci inima mea,
D’atîta astasŭ mută,
Unŭ eco ce ascultă,
Întreab’oarĭ este ea ?
Cînd cerul e cu stele,
Luminĭ foarte iubite,
Luna merge ‘ntre ele,
Cosiţele-ĭ pălite,
Simţirĭ misterioase
Protegĕ a le eĭ raze !
Ş’atuncĭ inima mea,
Gîndirea ‘ntunecată,
În care-ĭ cufundată,
 3

Întreab’ oaré este ea ? Întreab’ oarĭ este ea ?

Frumoasà dimineacà ! Frumoasă dimineaţă !

Soarele ku màrire, Soarele cu mărire,
(erul, lumina, véacà, Cerul, lumina, viaţă,
Amorü w’oré )e simcire, Amorŭ ş’orĭ ce simţire,
Florile variate ! Florile variate !
Admirà oki–mé toate ! Admiră ochi-mĭ toate !
nsà inima mea, Însă inima mea,
Fie ’n )e kujetare, Fie ’n ce cugetare,
Viaca precü daka are, Viaţa preţŭ daca are,
ntreab’ oaré este ea ? Întreab’ oarĭ este ea ?

Privicé pe ’‘navucitul, Priviţĭ pe ‘navuţitul,

Ku luksü ku pompà mare, Cu lucsŭ cu pompă mare,
Sàrakul w’umilitul Săracul ş’ umilitul
(e pqéne la prun)é n’are ; Ce pîĭne la pruncĭ n’are ;
Pe unul wi pe altul, Pe unul şi pe altul,
Koliba wi palatul !.. Coliba şi palatul !..
Vedecé daka ’é awa ! Vedeţĭ daca ‘ĭ aşa !
Vre unul mulcumire Vre unul mulţumire
Saü are feri)ire ? Saŭ are fericire ?
Se ’ntreab’ inima mea. Se ‘ntreabă’ inima mea.

Frumoasăà dimineacà, Frumoasă dimineaţă,

Luminé nenumàrate, Luminĭ nenumărate,
‘N a primàverié viacà, ‘N a primăveriĭ viaţă,
Mà uit, le admir toate ! Mă uit, le admir toate !
Ah ! oki–mé le privewte, Ah ! ochi-mĭ le priveşte,
Lè admirà, le iubewte. Lĕ admiră, le iubeşte.
Dar, vaé ! inima mea, Dar, vaĭ ! inima mea,
Kunoawte kăà nu è ea !... Cunoaşte că nu ĕ ea !...
 CARPAŢI CARPAŢI

N’alc£, ’nalci pûqn la )eruri munci£ Romanie£ N’alţi, n’alţi pîn la ceruri munţiĭ Romaniei
Sufletele noastre ku e£ se mqndreaskü, Sufletele noastre cu eĭ se mîndreascŭ
Spunü par’kà trekutul lorü viitorime£ Spunŭ par’că trecutul lorŭ viitorimeĭ
Templu de u£mire )elor )e ’‘£ priveskü Templul de uimire celor ce ‘ĭ privescŭ

Dealur£, và£, stqn)£, rqpe, werpuind isvoare, Dealurĭ, văĭ stîncĭ, rîpe, şerpuind isvoare,
Braz£, pàdur£ anti)e, kreasta lorü granitü Brazi, păduri antice, creasta lorŭ granitŭ
Soarele l’apusu–£ ku o salutare Soarele l’apusu-ĭ cu o salutare
£ qnkoroneazà kü al sàu fokü sfincitü. Îi încoronează cŭ al său focŭ sfinţitŭ

Màrirea pe dqnwi£ par–kà triumfeazà, Mărirea pe dînşiĭ par-că triumfează

Oki me£ ku falà ’£ a putut privi ; Ochi mei cu fală’ĭ a putut privi :
Jeniul Romanie£ qn e£ domineazà, Geniul Romaniei în eĭ dominează
Mare wi puternikü kum q£ pla)è a fi ! Mare şi puternicŭ cum îĭ placĕ a fi!

Subt a le lorü poale se vàdü smànate, Subt a le lorŭ poale se vàdŭ smănate,
Sume tqrgur£, sate, mànàstir£, ruin£, Sume tîrguri, sate, mănăstiri, ruini
Wesur£ kü aràture, wi turmè adunate, Şesuri cu arăture, şi turmĕ adunate,
Rqur£ qnunduase, livez£, vi£, gràdin£ Rîurĭ înunduase, livezĭ, viĭ, grădinĭ

Iarna s’audü vqntur£ wi kadü ninsor£ grele, Iarna s’audŭ vînturĭ şi cadŭ ninsorĭ grele
Giecur£, akiloni£, troien£ gràmàdic£, Ghieţurĭ, achiloniĭ, troienĭ grămădiţĭ,
Se luptà asprimea qn e£ ku putere ; Se luptă asprimea în eĭ cu putere ;
Brazi s࣠d’asupra staü tot qnverzic£. Brazi săi d’asupra stau tot înverziţĭ.

Wi kànd primàvara gecile topewte, Şi cînd primăvara gheţile topeşte

K’unü surisü de rosà soarele lu)ind. C’unŭ surisŭ de rosă soarele lucind.
Sufletul nature£ par’kà ’ntinerewte ; Sufletul natureŭ par’că ‘ntinereşte ;
Vine dul)ea varà, zefir£ adiind. Vine dulcea vară, zefirŭ adiind.
Nuori£ kqnd s’adunà wi torente varsà, Nuoriĭ cînd s’adună şi torente varsă,
Tunetul wi ploea, tràsnetul lovind, Tunetul şi ploea, trăsnetul lovind,
Totü ai)I resunà de qnfiorezà Totŭ aici resună, de înfiorează
Pqnà ’n vizunie fearàle fujind. Pînă’n vizunie fearăle fugind.

Kqtà frumusece prekum wi teroare, Cîtă frumuseţe precum şi teroare,

Timpul variabilü ku sinè adukqnd Timpul variabilŭ cu sinĕ aducînd
Nawte robust£ fii, rumene fe)oare, Naşte robustĭ fii, rumene feceoare,
Pasàr£, flor£ iubite, amorul serqànd Pasări, flori iubite, amorul serînd.

W’aku£la trufawà ku wo£mü’npreunà, Ş’aquila trufaşă cu şoimŭ’mpreună

Dupe pràz£ làsate )e planà’‘n azurü, Dupe prăzi lăsate ce plană’n azurŭ
K’unü reguwitü cipàtü fa)e de ràsunà C’unu reguşitŭ ţipătŭ face de răsună
Aspre ka natura stqn)ele ’nprejiurü. Aspre ca natura stîncele ‘npregiurŭ.

Mare, jiganteaskà aü qnfàciware, Mare, gigantească aŭ înfăţişare,

Vinete, plewuve, vqrfurile ’nuorü ; Vinete, pleşuve, vîrfurile ’nuorŭ;
Se zàreskü departe, foarte ’n depàrtare Se zărescŭ departe, foarte `ndepărtare
W’aràtü ku mqndrie koloanele lorü ! Ş’arată cu mîndrie coloanele lorŭ !

Kolo al meü sufletü kü e£ se mqndrewte, Colo al meŭ sufletŭ cŭ ei se mîndreşte,

Katà’n suvenire fapte mar£ d’ero£ ; Cată’n suvenire fapte marĭ d’eroĭ ;
n a lorü privire, okiul meü )itewte În a lorŭ privire, ochiul meŭ citeşte
Trekutul……..wi kqte se atingü de no£!... Trecutul…şi cîte se atingŭ de noĭ!...

Karpac£ ! falnikü munte, prin o salutare, Carpaţĭ ! falnicŭ munte, prin o salutare,
Oki–m£ te zàrirà, w’inima–m£ bàtqnd, Ochi-mĭ te zăriră, ş’inima-mĭ bătînd,
Admir qnàlcimea–c£ kqnd màrecul soare Admir înălţimea-ţi cînd măreţul soare
Ràsare w’apune, fruntea–c£ kununqd! Răsare ş’apune, fruntea-ţĭ cununînd !
 LANCERUL ROMANŬ LANCERUL ROMANŬ

(elü romqnawü neaowü! voinikü ka wi el, Celŭ romînaşŭ neaoşŭ! voinicŭ ca şi el,
(ine oaré va zi)e k’altul a maé stat ? Cine oarĭ va zice c’altul a mai stat?
Sà’l vedecé kàlare pe unü kàluwelü, Să’l vedeţĭ călare pe unŭ căluşelŭ,
Ka un smeü, wi fuljerü, iute, qnfokatü ! Ca un smeu, şi fulgerŭ, iute, înfocatŭ !

Sabiea sa lan)ea–é, kü a flinta sa, Sabiea sa lancea-ĭ, cu a flinta sa,

Peptul par’kà–é krewte sub zale lu)ind, Peptul par’că-ĭ creşte sub zale lucind,
Par’kà ku o lume el s’ar tot lupta, Par’că cu o lume el s’ar tot lupta,
Oki sàé ka fokul inima–é vàdind ! Ochi săĭ ca focul inima-ĭ vădind !

Ah ! )e frumosü este )elü voinikü viteazü ! Ah ! ce frumosŭ este celŭ voinicŭ viteazŭ !
E frumosü wi )ine nu ql ar iubi, E frumosŭ şi cine nu îl ar iubi,
Kqnd qwi lasà kalul a merje la pasü, Cînd îşi lasă calul a merge la pasŭ,
Saü kqnd qé dà pintené ka vqntü a fuji ! Saŭ cînd îi dă pintenĭ ca vîntu a fugi !

Dar sà’l vedecé iaràwé de ràsboiü gàtitü, Dar să’l vedeţi iarăşĭ de războiŭ gătitŭ,
Mqndru, ajerü, iute, viteazul osteanü ! Mîndru, agerŭ, iute, viteazul osteanŭ !
El merje qn frunte unde e menitü ; El merge în frunte unde e menitŭ ;
Sboarà, wi lovewte gonind pre duwmanü ! Sboară, şi loveşte gonind pre duşmanŭ !

Sà’l maé vedecé oamené pentru bàtàlié, Să’l maĭ vedeţĭ oamenĭ pentru bătălii,
Sà’l vedecé )e mqndru e d’a isbqndi ; Să’l vedeţĭ ce mîndru e d’a isbîndi ;
Apàrqndu–wé steagul s’ar lupta ku mié, Apărîndu-şi steagul s’ar lupta cu miĭ,
Romànawul neaowü, voinikü wtiè a fi !... Romănaşul neaoşŭ, voinicŭ ştie a fi !...

Kqnd soarelè apune, sà’l vedecé viind, Cînd soarele apune, să’l vedeţĭ viind,
Oré pe lunà noaptea kum e de voiosü, Orĭ pe lună noaptea cum e de voiosŭ
Din a foie verde dorul sàü spuind, Din a foie verde dorul său spuind,
Ku unü viersü prea dul)e foarte amorosü ! Cu unŭ prea dulce foarte amorosŭ !

Ast–fel romqnawul, voinikul làn)erü, Ast-fel romînaşul, voinicul lăncerŭ,

Inimà qntrqnsul are ka de fokü, Inimă întrînsul are ca de focŭ,
Tare ka unü munte, bracu’é e de ferü Tare ca unŭ munte, braţu’ĭ e de ferŭ
Lan)ea sa qn mqnà e numaé un yokü ! Lancea sa în mînă e numĭ un jocŭ

O ! sà’l vedecé el wi krede ka un bravü ostawü, O ! să’l vedeţĭ el şi crede ca un bravŭ ostaşŭ
Falnikü kà iubewte, wi qn jiuràmqntü Falnicŭ că iubeşte, şi în giurămîntŭ
Cine el wi krede »ka un bravü ostawü, Ţine el şi crede ca un bravŭ ostaşŭ,
Fetele pe dqnsul okié lorü avqndü! Fetele pe dînsul ochii lorŭ avîndŭ !

Sà’l maé vedecé oamené pentru bàtàlié, Să’l maĭ vedeţi oamenĭ pentru bătălii ;
Sà’l maé vedecé )e mqndru e d’a isbqndi ; Să’l maĭ vedeţi ce mîndru e d’a isbîndi ;
Apàrqdü–wé steagul s’ar lupta ku mié, Apărîndŭ-şi steagul s’ar lupta cu mii,
Romqnawul neaowü, voinikü wtiè a fi !... Romînaşul neaoşŭ, voinicŭ ştie a fi !..
 1

MOARTEA ŞI VIAŢA MOARTEA ŞI VIAŢA

Haosul greü mujind, Haosaul greŭ mugind,

Sunà’n bolta d’aramà Sună’n bolta d’aramă
Ku urlete, ku larmà, Cu urlete, cu larmă
Din patru pàrcé plesnind. Din patru părţĭ plesnind.

Infernul qntàrtatü, Infernul întărtatŭ,

Negurà lipi)ioasà Negură lipicioasă
Fà)ea mereü sà kazà Făcea mereŭ să cază
W’un eko disperatü, Ş’un eco disperatŭ,

Satanü din fokü grinca, Satanŭ din focŭ grinţa,

(eata )ea ’npovàroasà, Ceata cea ‘npovăroasă.
Ku fokü wi ku pu)oasà, Cu focŭ şi cu pucioasă,
Peire qn totü urla. Peire în totŭ urla.

Totü spiritul )el ràü, Totŭ spiritul răŭ,

Kreatü qntru osqndà, Creatŭ întru osîndă,
Din marea )ea arzqndà, Din marea cea arzîndă,
wé da blasfemul sàü ! Îmĭ da blasfemul săŭ !

Din nuoré )e’ngreuiaü Din nuorĭ ce’ngreuiaŭ

Pàmqntü qn tiranie, Pămîntŭ în tiranie,
Setowé de anarwie, Setoşĭ de anarşie.
Demoné se revoltaü. Demonĭ se revoltaŭ.

Peire!...awa striga Peire !..aşa striga

Gura de fokü, peire, Gura de focŭ, peire,
Infernul, suferire, Infernul, suferire,
Nenoro)ire grea! Nenorocire grea !
 2

Unü tràsnetü bubuind, Unŭ trăsnetŭ bubuind,

Fa)e Titanü sà kazà, Face Titanŭ să cază,
Peirea’l qnfioreazà. Peirea’l înfiorează,
Tronul sàü sguduind. Tronul săŭ sguduind.

Din )entru )elor morcé, Din centru celor morţĭ,

Al morcié skeletü skoase, Al morţii scheletŭ scoase,
Ku rqnyituré hidoase, Cu rînjiturĭ hidoase,
Pre ea yurarà tocé, Pre ea jurară toţĭ,

W’a)estea s’aü ivitü Ş’acestea s’aŭ iubitŭ

n unul dintre punkturé, În unul dintre puncturĭ,
Ku amenincàré, tributuré, Cu ameninţărĭ, tributurĭ,
(e nu’s de suferitü. Ce nu’s de suferitŭ.

Sà’nàbuwiaskà vrea Să’năbuşiască vrea

A lumeé resuflare : A lumeĭ resuflare :
Plqnjeré, grea apàsare Plîngerĭ, grea apăsare
n totü ungiul krewtea. În totŭ unghiul creştea.
… … … .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ....................
(e fuljere din nuorü ? Ce fulgere din nuorŭ ?
(e mqnà kreatoare ? Ce mînă creatoare ?
Din )erü mqngàitoare, Din cerŭ mîngăitoare,
Veni spre ajiutorü ? Veni spre agiutorŭ ?

Din nuoü iaràwé resunü Din nuoŭ iarăşi resunŭ

Bolcile de aramà, Bolţile de aramă,
Infernul se qntr’armà : Infernul se într’armă :
Arme’n miwkare punü ! Arme’n mişcare punŭ !
 3

Fuljerul skàpàrqnd, Fulgerul scăpărînd,

Tràsnetul werpuewte, Trăsnetul şerpueşte,
Strebate neantul, kotewte, Strebate neantul, coteşte,
Kade fokul arzqnd ! Cade focul arzînd !

(erul este deskisü….. Cerul este deschisŭ..

njerul de luminà, Îngerul de lumină,
Vine k’ö aripà linà, Vine c’ŏ aripă lină,
Al Domnulué è trimisü ! Al Domnuluĭ e trimisŭ !

Pa)ea a trqmbica, Pacea a trîmbiţa,

(elor kredin)owé, pa)e !... Celor credincioşĭ, pace !...
Urletul’n yosü se traje, Urletul’n josŭ se trage,
Moartea kade wi ea! Moartea cade şi ea !

Înjerul pa)e a zis: Îngerul pace a zis :

Venicé )eé drepcé ku bine Veniţĭ ceĭ drepţi cu bine
Kà)é, iatà, Domnul vine, Căcĭ, iată, Domnul vine,
Infernul este’‘nvinsü ! Infernul este ‘nvinsŭ !

Wi )eé )’aü suferitü, Şi ceĭ ce’aŭ suferitŭ,

Avea–vorü bukurie ; Avea-vorŭ bucurie ;
Pa)e qn eternü fie, Pace în eternŭ fie,
Pa)e pqnà’n sfqrwitü ! Pace pînă’n sfîrşitŭ !

Lumea atun)é skàpqnd Lumea atuncĭ scăpînd

Din mun)é wi de durere, Din muncĭ şi de durere,
Valea plqnjerié pere, Valea plîngeriĭ pere,
Kinul de pre pàmqntü Chinul de pre pămîntŭ
 4

Moartea )e se)era Moartea ce secera

K’o giarà destruktuare, C’o ghiară destructuare,
Undă amenincàtoare, Undă ameninţătoare,
Feare o’ngreuia Feare o’ngreuia

Teribilà grincînd, Teribilă grinţînd,

Urlete de turbare, Urlete de turbare,
Jemete’nféoràtoare, Gemet e’nfiorătoare,
Skotea’n lancuré sberînd. Scotea’n lanţurĭ sberînd

E Domnul )elü de susü !... E Domnul celŭ de susŭ !...

Krist, lejea, viaca, Crist, legea, viaţa,
Kredinca wi speranca, Credinţa şi speranţa,
Amorul )elü maé presusü Amorul celŭ maĭ presusŭ

Krist )elü totü potentü, Crist celŭ totŭ potentŭ,

Deskide Orientul, Deschide Orientul,
Sguduie firmametul, Sguduie firmamentul,
Vorba sa unü torentü…….. Vorba sa unŭ torentŭ….

A)elü )e kàtrè aé sàq, Acelŭ ce către aĭ săĭ,

Pa)è a sa voincà Face a sa voinţă
Nè a zis ! "avecé kredincà ! Ně a zis ! "aveţi credinţă !
Domnul este ku boé !.. Domnul este cu voĭ !...

‘’’Apostolé meé fracé, Apostolĭ meĭ fraţĭ,

Skris e sà se’mplineaskà Scris e să se’mplinească
Voiea Dumnezeeaskà : Voiea Dumnezeească :
Kredecé nestràmutacé !..’’ Credeţĭ nestrămutaţĭ !..
 5

Vorbele–é se audü, Vorbele-ĭ se audŭ,

Wi soarele lu)ewte, Şi soarele luceşte
n klipà okolewte În clipă ocoleşte
Lumea karè a krezut, Lumea carě a crezut,

Fuljere se’ndeseskü Fulgere se’ndesescŭ

Lumina lorü stràbate Lumina lorŭ străbate
Lokuré multü depàrtate, Locurĭ multŭ depărtate,
Tocé okié o priveskü Toţi ochiĭ o privescŭ

Noaptea’n klipà perind Noaptea’n clipă perind

ntunerikul fuje, Întunericul fuge,
Yosü qn infernü se du)e Josŭ în infrenŭ se duce
Umbrà ne maé làsqnd. Umbră ne maĭ lăsînd.

Omul dar liberatü, Omul dar liberatŭ,

Tre)e din newtiincà ; Trece din neştiinţă :
Sufletu–é la kredincà Sufletu-ĭ la credinţă
Kade, stà’n jenukiatü. Cade, stă’n genuchiatŭ.

Fruncile se’nklinü, Frunţile se’nclinŭ,

Karul qnainteazà, Carul înaintează,
Lumina sa derazà, Lumina sa derază,
Darulué tocé se’nkinü ! Darului toţi se’nchinŭ !

Moartea’n osqndà grea, Moartea’n osîndă grea,

Krist’i a dat sfàrqmare Crist ’i a dat sfărîmare
Sufletul moarte n’are, Sufletul moarte n’are,
Lumina e viaca sa ! Lumina e viaţa sa !
 6

Haosul kuràcitü, Haosul curăţitŭ,

njeru’nainteazà, Îngeru’naintează,
Krist, lejea–é triumfeazà, Crist, legea-ĭ triumfează
Lumea s’a mqntuit !.... Lumea s’a mîntuit !...
AMICIA SI TIMPUL
Kqnd fàku lumea sà kurgà,
Din qn)eputü )elü Prea–Naltü,
A zis timpulué sà fugà:
– «’’Te du, sboré neqn)etarü.
Fapta mea supusà’cé fie,
Peste totü reje tè am pus !..
Timpul kü a sa làkomie,
ntqiü pe omü ’l a supus.
Wi fàkut mereü a merje,
Bàtrqnü, koasa’n mqiné ciqnd,
Din’nainte–é totul sterje,
ndàràtü ne maé privind.
Dar koprinsà de sburdare,
Yuniea ’n kale ’é ewé,
Frumusecea rqzàtoare,
Sànàtatea le’nsoci;
Aste gracié multü iubite,
Trele daruré kum se spunü
Vrurà qntr’una unite
Sà desarme pe bàtrqnü.
Dar Saturn fàr’ de ràbdare,
Koasa–é qn susü redikà,
K’o lovirè omorqtoare,
Frumusecè amenincà.
Dup’a)eea wi yunecea,
Ku plà)erile la rqndü,
A)ea soartà kü ino)encà
Suferirà, vrqnd, ne vrqndü.
AMICIA SI TIMPUL
Cînd făcu lumea să curgă,
Din începutŭ celŭ Prea-Naltŭ,
A zis timpuluĭ să fugă :
- "Te du, sborĭ neîncetatŭ,
Fapta mea supusă-ţĭ fie,
Peste totŭ rege tě am pus !
Timpul cŭ a sa lăcomie,
Întîiul pe omu’l a supus.
Şi făcut mereŭ a merge,
Bătrînŭ, coasa’n mîinĭ ţinĭd
Din’ainte-ĭ totul sterge,
Îmdărătŭ ne maĭ privind.
Dar coprinsă de sburdare,
Juniea ‘n cale ‘ĭ eşĭ,
Frumuseţea rîzătoare,
Sănătatea le’nsoţi;
Aste graţiĭ multŭ iubite,
Trele darurĭ cum se spunŭ
Vrură într’una unite
Să desarme pe bătrînŭ,
Dar Saturn făr’de răbdare,
Coasa-ĭ în susŭ redică,
C’o lovirě omorîtoare,
Frumuseţě ameninţă.
Dup’aceea şi juneţea,
Cu plăcerile la rîndŭ,
Acea soartă cŭ inocenţă
Suferiră, vrînd, ne vrîndŭ.
Prea puternika Fortuna,
Apoé maé veni wi ea,
Ku amorul dqndu–wé mqna,
Ku floré kalea’wé semàna ;
(elü ku fruntea’n koronatà,
Maé presusü zeü adoratü,
Kàrué lumea e ’nkinatà
Ka la ün sfqntü adevàratü !
Lqngà dqnsul konfienca
Inimeé )elor iubicé,
Re’nturnarea wi kredinca
L’amoresié despàrcicé ;
Feri)irea làudatà,
Visul )elé auritü,
(e nu wtimü daka vr’odatà
Omu ’n viacà’ a dobqndit.
W’ a le lumié griyé o mie,
Ciind isoné kam p’a)i,
Fàrà kare, )ine wtie,
Viaca monotonà ar fi.
Maé uétàmü wi interesul
Vaé! Koruciea ’n moralü,
(e gràbiaü ku toate mersul
Ka sà intre ’n tribunalü…… ..
Simcimqntul ami)ieé,
Legqnd inimé k’unü fokü viü,
D’qn)eputul omenireé
A venit tot maé tqrziü !
Prea puternica Fortuna,
Apoĭ maĭ veni şi ea,
Cu amorul dîndu-şĭ mîna,
Cu florĭ calea’şĭ semăna ;
Celŭ cu fruntea’n coronată,
Maĭ presusŭ zeŭ adoratŭ,
Căruĭ lumea e ‘nchinată
Ca la un sfîntŭ adevăratŭ !
Lîngă dînsul confienţa
Inimei celor iubiţĭ,
Re’nturnarea şi credinţa
L’amoresiĭ despărţiţĭ ;
Fericirea lăudată,
Visul celĭ auritŭ,
Ce nu ştimŭ daca vr’odată
Omu ‘n viaţă ’a dobîndit.
Ş’a le lumiĭ grijĭ o mie,
Ţiind isonĭ cam p’aci,
Fără care, cine ştie,
Viaţa monotonă ar fi.
Maĭ uĭtămŭ şi interesul
Vai ! Corupţiea ‘n moralŭ,
Ce grăbiaŭ cu toate mersul
Ca să intre ‘n tribunalŭ..
Simţămîntul amicieĭ,
Legînd inimĭ c’unŭ focŭ viŭ,
D’începutul omenireĭ
A venit tot maĭ tîrziŭ !
Nekàyitü bàtrqnul, iute,
Ku grea koasa–é le a lovit,
Prekum frunzele kàzute
Pe lokü toate aü peritü.
Kqnd làsà koasa qndatà,
Ka sà vazà )’a skàpat
Ami)iè adevàratà
Pe Timpü’l a fost desarmat.
Wi d’atun)ia, dintre toate,
Partea luqndu–wi din (erü,
Singurà e fàr’ de moarte,
(ele–l–alte toate perü !...
Necăjitŭ bătrînul, iute,
Cu grea coasa-ĭ le a lovit,
Precum frunzele căzute
Pe locŭ toate aŭ peritŭ.
Cînd lăsă coasa îndată,
Ca să vază ce’a scăpat
Amiciě adevărată
Pe Timpŭ’l a fost desarmat.
Şi d’atuncia, dintre toate,
Partea luîndu-şi di Cerŭ,
Singură e făr’de moarte.
Cele-l-alte toate perŭ !..
 ROMANЦA ROMANŢA

Kqnd seara pe bracu–mé, Cînd seara pe braţu-mi,

K’unü tonü qnjereskü, C’unŭ tonŭ îngerescŭ,
Reverw£ armoniea Reverşĭ armoiea
(‘’‘atqt o iubesk, Ce’atît o iubesc

Kqt simtè al meü sufletü Cît simtĕ al meŭ sufletŭ

Kunowt£ oarè atun)£? Cunoştĭ oarĕ atunci ?
Frumoasele–m£ zile Frumoasele-mĭ zile
Le gust foarte dul)£! Le gust foarte dulcĭ!

Ah! kqntà, iubito! Ah! cîntă, iubito!

Ah! kqntà, mereu! Ah! cîntă, mereu!
Ah! kqntà, frumoaso, Ah! cîntă, frumoaso,
Ka unü Dumnezeü! Ca unŭ Dumnezeŭ!
* *
Kqnd rqz£, ku a ta busà Cînd rîzi, cu a ta buză
D’amorü qnzeitü, D’amorŭ înzeitŭ,
W’askunz£ jelosiea Ş’ascunzĭ gelosiea
(e ’n ok£ ci–am zàrit, Ce ‘n ochĭ ţi-am zărit,

Atun)£ lqngà peptu–m£, Atuncĭ lăngă peptu-mĭ,

Te strqng wi tràesk, Te strîng şi trăesc,
n )erü par’kà sqntemü În cerŭ par’că sîntemŭ
W’awa qc£ vorbesk : Ş’aşa îţĭ vorbesc :

Iubewte, kopilà ! Iubeşte, copilă !

Iubewte, mereü ! Iubeşte, mereu !
Iubewte, frumoaso, Iubeşte, frumoaso,
Ka ünü Dumnezeü Ca ŭnŭ Dumnezeŭ
* *
Kînd tu ewt£ voioasà, Cînd tu eştĭ voioasă
Wi ’m£ zi)£, te iubesk, Şi ’mĭ zicĭ, te iubesc
Atun)£ ka p’unü anjelü, Atunci ca p’unu angelu
Tè askult, te privesk, Te ascult, te privesc

Ah ! pentru iubirea–c£, Ah ! pentru iubirea-ţi,

Viaca’m£ awü da : Viaţa’mi aş da
Tu ewt£ a mea soartà ! Tu eşti a mea soartă !
Tu ewt£ steaoa mea ! Tu eşti steaoa mea !

Ma£ zi–mi–o, iubità ! Mai zi-mi-o, iubită !

Ma£ zi–o, mereü ! Mai zi-o mereu !
Ma£ zi–mi–o, frumoaso, Mai zi-mi-o, frumoaso,
Ka unü Dumnezeü !.. Ca unu Dumnezeu !
1
 2
HORA MITOKANILOR
Susü qn Dealul–Spiri, beau, mànqkà, yoakà,
Tot bàecé de frunte, –– punga mulcé qwé seakà,
D’ eé kare iubeskü !
Ku ploska qn mqnäà, hora qnkonjoarà,
Altul zi)e, strigà : ,,leéka sà nu moarà !
Kqt am sà tràesk !...
Susü maé susü, bàete, wi maé susü, feticà,
Te uétà la neéka wi qé dà guricà !...’’
Ea fuje nu vrea.
D’a)i se pitewste, maé kolea s’aratà,
Se ia dupà dqnsa, yunele qndatà
(elü ku fermenea.
Bàtrqnié din timpuré multe spunü d’o parte,
Sgomotul de lume s’aude departe,
Dancü ku làutaré;
Yunié okolewte de brqü hora mare,
HORA MITOCANILOR
Susŭ în Dealul-Spiri, beau, mănîncă, joacă,
Tot băeţĭ de frunte, -- punga mulţĭ îşĭ seacă,
D’ eĭ care iubescŭ !
Cu plosca în mînă, hora încongioară,
Altul zice, strigă : ,,leĭca să nu moară !
Cît am să trăesc !...
Susŭ maĭ susŭ, băete, şi maĭ susŭ, fetiţă,
Te uĭtă la neĭcă şi îĭ dă guriţă !...’’
Ea fuge nu vrea.
D’ aci se piteşte, maĭ colea s’arată,
Se ia după dînsa, junele îndată
Celŭ ku fermenea.
Bătrîniĭ din timpurĭ multe spunŭ d’o parte,
Sgomotul de lume s’aude departe,
Danţŭ cu lăutarĭ ;
Juniĭ ocoleşte de brîŭ hora mare,
 3
Kiuieskü, resunà : tropü ! ... qn depàrtare ;
Sàrü ka armàsaräé.
Oh, )e maé viacà ! wi )e veselie,
Kqcé qn Dealul–Spiri n’a vrut ka sà vie,
Viaca n’a gustat.
Pqénea wi kucitul, ploska wi gurica,
Se uneskü a)ilea, fota wi rokica
Wi )e n’aé visat !
Mqndrà e fetiwoara, ku )er)eé paftale,
Ku rokica albà, pe kapü ku parale
Wi ku de tqrgü floré,
Ku negre kosice, la gqtü ku màrjele,
Ku peptü ka zàpada, k’oké kàprué wi jene,
Stràlu)ind ka soré !
Dintre tocé voéni)ié, maé mult fàtul Nae,
Kqnd o vede ’n horà qé vine sà saie,
Umblà ka nebunü.
Ana mqndrà dancà ku okié la vale,
Ne luqnd qn seamà )ine ’é ese ’n kale
Wi glume )e ’é spunü.
Chiuiescŭ, resună : tropŭ !... în depărtare ;
Sărŭ ca armăsarĭ.
Oh, ce maĭ viaţă ! şi ce veselie,
Cîţĭ în Dealul-Spiri n’a vrut ca să vie,
Viaţa n’a gustat.
Pîĭnea şi cuţitul şi guriţa,
Se unescŭ acilea, fota şi rochiţa
Şi ce n’aĭ visat !
Mîndră e fecioara, cu cerceĭ paftale,
Cu rochiţa albă, pe capŭ cu parale
Şi cu de tîrgŭ florĭ,
Cu negre cosiţe, la gîtŭ cu mărgele,
Cu peptŭ ca zăpada, cu ochĭ căpruĭ şi gene,
Strălucind ca sorĭ !
Dintre toţĭ voiniciĭ, maĭ mult fătul Nae,
Cînd o vede ‘n horă îĭ vine să saie,
Umblă ca nebunŭ.
Ana mîndră danţă cu ochiĭ la vale,
Ne luînd seama cine ‘ĭ ese în cale
Şi glume ce ‘î spunŭ.
 4
Ku rqsul pe buse, de oké furiware,
(e vre o dat’ arunkà, ea, pe tocé qé are
Yuni ’n lancul eé.
Inimile furà la horé, wezàtoare ; –––
Vedecé kà ’é minune ’‘n zi de serbàtoare,
Ana ku )er)eé !
Fàtul Nae qnsà kü a sa kà)iulicà
La pantofé ku tokuré, ql vezé neékulicà
Kiar unü mitokanü
Veselü fàtul Nae, ’n tokü lovind pàmqntul,
Ka o undà saltà, uworü ka wi gqndul,
De gqtü ku nea Stan.
Ana )e qé pla)e ’n dragostè a ’é respunde,
Pe la multe babe s’a dus oré wi unde,
Pentrü a o sfàtui.
La kqte bisereri)é liturgié nu dase
Wi la horé adesea ea se aràtase,
Doé a se ’ntàlni !
Cu rîsul pe buse, de ochi furişare,
Ce vre o dat’ aruncă, ea, pe toţĭ îĭ are
Juni ‘n lanţul eĭ.
Inimile fură la horĭ, şezătoare ;---
Vedeţĭ că ‘î minune ‘n zi de serbătoare,
Ana cu cerceĭ !
Fătul Nae însă cu a sa căciuliţă
La pantofĭ cu tocurĭ, îl vezĭ neĭculiţă
Chiar unŭ mitocanŭ
Veselŭ fătul Nae, ‘n tocŭ lovind pămîntul,
Ca o undă saltă ca şi gîndul,
De gîtŭ cu nea Stan.
Ana ce place ‘n dragostě a ‘ĭ respunde,
Pe la multe babe s’a dus orĭ şi unde,
Pentru a o sfătui.
La cîte bisericĭ liturgiĭ nu dase
Şi la horĭ adesea ea se arătase,
Doĭ a se ‘ntălni !
 5
?(e minune qnsà ’n dumineka mare,...
Konsfincind amorul dul)ea–é serbàtoare,
Mult sgomotü !...
Biet, pàrincié fata ö kàüta prin horà,
Fie kare yunà a perdut o sorà :
Mult timpü n’o vàzu.
S’auzit prin lume kà popa Tanase,
Pe doé yuné qn templu ’é bine kuvqntase,–––
W’eé jiurar’ amorü !...
Kum dup’o tempestà seninul s’aratà,
Kum dup’o ’ntristare, bukuriea ’ndatà
wé ia dul)e sborü,
Ast–fel wi pe fruntea )ea de griyé bàtutà,
Okiul kare plqnse fiéka )ea perdutà,
Vesel o zàri :
Kà)é, a)ea fiincà mult qnkqntàtoare,
Ka o razà dul)e d’o stea lu)itoare,
Iaràwé se ivi !
? Ce minune însă ‘n dumineca mare,...
Consinţind amorul dulcea-ĭ serbătoare,
Mult sgomotŭ !...
Biet, părinţiĭ fata ŏ căŭta prin horă,
Fie care jună a perdut o soră :
Mult timpŭ n’o văzu.
S’auzit prin lume că popa Tanase,
Pe doĭ junĭ în templu ‘ĭ bine cuvîntase,----
Ş’eĭ giurar’ amorŭ !...
Cum dup’o tempestă seninul s’arată,
Cum dup’o ‘ntristare, bucuriea ‘ndată
Îşĭ ia dulce sborŭ,
Ast-fel şi pe fruntea cea de grijĭ bătută,
Ochiul care plînse fiĭca cea perdută,
Vesel o zări :
Căcĭ, acea fiinţă mult încîntătoare,
Ca o rază dulce d’o stea lucitoare,
Iarăşĭ se ivi !
 6
A suris qn faca )elor karè o plqnse,
Ku oké làkràmqndü.
S’adu)ecé vicelul !...pàrincié strigarà ;
Wi la nunta Aneé, yunele dàncarà,
Vesele sbàtqndü
Aédecé fracé la horà ’n zi de serbàtoare,
Aédecé wi voé fete,,–––yuni ’nkinü pahare,––––
Pentru )el voénikü.
Fàtul Nae este, fidelü qn iubire,
El nè a spus kà ’n lume fàr’o dul)e unire,
Viaca nu è nimikü !..
Và fericé la horà mumelor wi fete,
Ké)é la horà, uite, okié multe vede,
Sqntü wi sburàtoré.
Fetele viseazà ; –––kqte ’n somnü s’aratà,
Toate vinü din horà !––––– lumea e )iudatà,
Yuné amàjitoré !
A suris în faţa celor carě o plînse,
Cu ochĭ lăcrămîndŭ.
S’aduceţĭ viţelul !...părinţiĭ strigară ;
Şi la nunta Aneĭ, junele dănţară,
Vesele sbătîndŭ
Aĭdeţĭ fraţĭ la horă ‘n zi de serbătoare,
Aĭdeţĭ şi voĭ fete,,---juni ‘nchinŭ pahare,---
Pentru cel voĭnicŭ.
Fătul Nae este, fidelŭ în iubire,
El ně a spus că ‘n lume făr’o dulce unire,
Viaţa nu ě nimicŭ !..
Vă feriţĭ la horă mumelor şi fete,
Căcĭ la horă, uite, ochiĭ multe vede,
Sîntŭ şi sburătorĭ.
Fetele visează ;---cîte ‘n somnŭ s’arată,
Toate vinŭ din horă !-----lumea e ciudată,
Junĭ amăgitorĭ !
 Înturnarea qn patrie
(erü frumosü al cereé mele.
Eü sub kare m’am nàskut,
ntr’o simplà làkuincà,
Numaé visuré de dorincà,
(e ’n prun)ie lè am pàskut.
O ! tu, soare plin de gracié,
(e renawté komoré qntinse,
Pe pàmqnturé wi ’ntre nacié,
La lumina ta koprinse !
?Ka )e stea feri)ità
mé este favorità
S’ ayung ku poro)ire
n ceara mea iubità ?
ntors ku mulcumire,
Sà vàz pe tocé aé meé,
Ka wi ’n kopilàrie,
Sà fiü iar qntre eé ?
O komunà ràtà)ire,
(e la oamené e din fire,
M’a fàkut ka sà visez
Feri)irea )’ adorez ;
Am làsat )’ am skump qn lume,
La lu)irea unué nume
(e de lokü n’am dobqndit.
De odatà mà dewtept,
Înturnarea în patrie
Cerŭ frumosŭ al ţereĭ mele.
Eŭ sub care m’am născut,
Într’o simplă lăcuinţă,
Numaĭ visurĭ de dorinţă,
Ce ‘n pruncie lě am păscut
O ! tu, soare plin de graţiĭ,
Ce renaştĭ comorĭ întinse,
Pe pămînturĭ şi ‘ntre naţiĭ,
La lumina ta coprinse !
? Ca ce stea fericită
Îmĭ este favorită
S’ajung cu porocire
În ţeara mea iubită ?
Întors cu mulţumire,
Să văz pe toţĭ aĭ meĭ,
Ca şi ‘n copilărie,
Să fiŭ iar între eĭ ?
O comună rătăcire,
Ce la oamenĭ e din fire,
M’a făcut ca să visez
Fericirea ce’ adorez ;
Am lăsat ce’am scump în lume,
La lucirea unuĭ nume
Ce de locŭ dobîndit.
De odată mă deştept,
Viü qn sine–mé, yudek drept,
Wi qmpins de remuwkare,
Privesk singurü p’amea kale,
Ku un okiü maé umilit,
Lokul )e ’l am pàràsit,
W’o fiincà )’am iubit.
Ka floarea )ea streinà,
Pe slaba eé tulpinà,
n klima )ea re)ità,
W’o vezé kàzqnd pàlità,
Awa eü mà sfqrwiam,
Departe d’oré )e bine,
n )ele ceré streine ;
Departe d’a mea cearà,
(‘ ‘’aku o revàz iarà,
W’atqta o doriam !..
Simc inima–mé qnvinsà,
Subt auroreé falà,
Sorbind a eé dul)eacà,
n ceara mea natalà,
Ka’n raiul pàmqnteskü,
Doriam w’a mea viacà,
Doriam ka sà tràesk !
Surizà–mé dar seninà,
Tot veselà wi linà,
Sublima eé kununà,
Ka gloriea strebunà ;
Surizà–mé tot màreacà,
Ku ea sà mà fàlesk,
Viŭ în sine-mĭ, judec drept,
Şi împins de remuşcare,
Privesc singurŭ p’amea cale,
Cu un ochiŭ maĭ umilit,
Locul ce ‘l am părăsit,
Ş’o fiinţă ce’am iubit.
Ca floarea cea streină,
Pe slaba eĭ tulpină,
În clima cea recită,
Ş’o vezĭ căzînd pălită,
Aşa eŭ mă sfîrşiam,
Departe d’orĭ ce bine,
În cele ţerĭ streine ;
Departe d’a mea ţeară,
Ce’ acu o revăz iară,
Ş’atîta o doriam !..
Simţ inima-mĭ învinsă,
Subt auroreĭ fală,
Sorbind a eĭ dulceaţă,
În ţeara mea natală,
Ca’n raiul pămîntescŭ,
Doriam ş’a mea viaţă,
Doriam ca să trăesc !
Suriză-mĭ dar senină,
Tot veselă şi lină,
Sublima eĭ cunună,
Ca gloriea strebună ;
Suriză-mĭ tot măreaţă,
Cu ea să mă fălesc,
Kà)é d’ unde ’mé am viacà, Căcĭ d’unde ‘mĭ am viaţă
Wi vream sà o sfqrwesk !.. Şi vream să o sfîrşesc !..