Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Auditul Si Certificarea Calitatii
Auditul Si Certificarea Calitatii
Cuprins :
1. Auditul calitatii
2.1.Certificarea produselor si
Auditul calitatii consta din investigatii, verificari, examinari, evaluari ale proceselor si
procedurilor calitatii, pentru a stabili masura in care acestea au fost corect elaborate si
implementate, in concordanta cu cerintele specificate in documentele de referinta..
Auditul se aplica fie unui produs sau serviciu, fie unui proces din cadrul organizatiei, fie
sistemului de management al calitatii, avand ca efect cresterea gradului de satisfacere a cerintelor.
Intr-un proces de audit sunt implicate urmatoarele parti: clientul, echipa de audit si
auditatul.
1. Clientul este organizatia sau persoana care solicita auditul. El este cel care stabileste necesitatea
si scopul auditului, initiaza procesul respectiv prin stabilirea organismului de auditare, a domeniului
auditat si primeste raportul de audit.
2. Echipa de audit este constituita din specialisti in domeniu (auditori) si are statutul de
independenta fata de obiectul auditat. Auditorii sunt persoane atestate conform normelor in vigoare,
avand urmatoarele responsabilitati:
Indiferent daca un audit este efectuat de o echipa sau de o persoana, se recomanda ca un auditor
sef sa fie investit cu responsabilitati in ceea ce priveste elaborarea pl 838c28i anului de audit;
reprezentarea echipei in fata conducerii auditatului; prezentarea raportului de audit.
Auditurile calitatii au o tipologie variata putand fi clasificate in functie de diferite criterii cum ar
fi: obiectul auditului, provenienta auditorilor, scopul efectuarii auditului (tabel 1)
Auditul calitatii produsului urmareste identificarea si analiza conditiilor care asigura posibilitatea
satisfacerii cerintelor clientilor sau a celor specificate in documentele de referinta. Prin acest audit, se
analizeaza :
−masura in care documentele de referinta au fost corect alese si contin cerinte pentru realizarea
calitatii corespunzatoare;
Din analiza factorilor de productie rezulta cauzele care au determinat realizarea produsului la un
nivel inferior conditiilor specificate. Managementul firmei auditate are obligativitatea de a initia actiuni
corective care sa inlature cauzele generatoare de neconformitati. Astfel de actiuni constau in: modificarea
procesului tehnologic de realizare al produsului; modernizarea unor utilaje de productie; instruirea
personalului de executie si control; schimbari organizatorice; imbunatatirea planurilor de receptie
calitativa; schimbarea furnizorilor, etc.
−programe de instruire.
Auditul de proces este efectuat de specialisti din cadrul firmei, care au fost calificati pe baza unor
cursuri de specializare. Selectarea auditorilor interni se face dupa urmatoarele criterii:
−sa posede anumite calitati personale cum ar fi: obiectivitate, integritate, abordare analitica,
pregatire psiho-sociologica, diplomatie.
Efectuarea periodica a unor astfel de audituri, pe baza unui program anual bine stabilit, asigura
imbunatatirea calitatii proceselor din cadrul organizatiei si cresterea gradului de satisfacere a cerintelor.
−certificarea sistemului.
Auditul intern. Atat conducerea cat si intregul personal al firmei trebuie sa cunoasca strategiile,
obiectivele calitatii, mijloacele de realizare si rezultatele obtinute. Astfel, apare necesitatea auditului
intern al calitatii care este efectuat de specialisti atestati din cadrul organizatiei si prin care se verifica
masura in care procedurile, tehnicile de lucru au fost corect implementate, insusite si aplicate. Prin acest
audit se urmareste obtinerea unor dovezi obiective privind realizarea activitatilor in concordanta cu
cerintele specificate. Acesta trebuie facut dupa implementarea oricarui program, plan sau sistem al
calitatii, pentru a stabili daca toate procedurile si instructiunile importante care au fost transmise la
locurile de activitate, au fost implementate si daca personalul cunoaste responsabilitatile ce-i revin in
cadrul programului sau planului.
Auditul extern al calitatii este necesar pentru realizarea unui climat de incredere intre furnizori si
beneficiari. Acesta urmareste obtinerea dovezilor care garanteaza capacitatea furnizorilor sau a
subcontractantilor de a asigura in mod constant satisfacerea cerintelor contractuale referitoare la calitate.
−audit efectuat de un beneficiar al intreprinderii, prin care acesta analizeaza sistemul calitatii,
pentru a se convinge ca va putea obtine produsele/serviciile la nivelul de calitate dorit (in situatia unui
furnizor strategic cu care se preconizeaza relatii pe termen lung);
−audit efectuat de un organism neutru, la solicitarea companiei sau la cererea unor clienti, cu
scopul de a obtine certificarea sistemului de management al calitatii.
Metodologia generala a unui audit de sistem se desfasoara conform ISO 19011 si include etapele
prezentate in continuare.
2. Pregatirea auditului. In aceasta etapa se elaboreaza planul de audit, al carui continut este
urmatorul:
−stabilirea documentelor de lucru sub forma listelor de verificare si evaluare a fiecarui element al
sistemului (chestionar de audit).
3. Efectuarea propriu-zisa a auditului consta in evaluari obiective ale elementelor de sistem, fiind
analizate urmatoarele activitati sau zone de lucru: structuri organizatorice; proceduri ale functiilor de
sistem; proceduri operationale; resurse de personal, de echipamente, materiale; zone de lucru, operatii si
procese tehnologice; documentatie, pastrarea inregistrarilor.
In aceasta etapa, se acorda o atentie deosebita problemelor tehnice datorita carora produsele isi pot
modifica nivelul calitatii si competitivitatii, (de exemplu: probleme ale trasabilitatii, identificarea
materialelor privind caracteristicile lor, tratamente termice, dimensionari, rolul laboratoarelor, starea
tehnica a utilajelor, a sculelor, dispozitivelor, verificatoarelor).
−neconformitati constatate;
Desi sub aspectul metodologiei si a tehnicilor de verificare utilizate, auditul intern si cel extern
sunt identice, intre ele exista o deosebire esentiala in ceea ce priveste abordarea problemelor. Daca
auditorii interni incep verificarile cu politicile si procedurile, performantele angajatilor, presupunand ca
daca aceste verificari sunt satisfacatoare, la fel vor fi si rezultatele finale, auditorii externi incep prin a
verifica rezultatele activitatilor auditate si lucreaza in sens invers, de la sfarsit spre inceput, prin
examinarea controalelor si operatiunilor de la final pana in momentul initierii lor.
2. Certificarea conformitatii
a) asigurare data in scris de catre un organism calificat si independent pentru a atesta ca un produs
sau serviciu prezinta in mod regulat, anumite calitati specifice, rezultand din specificatii enuntate in
cadrul unui caiet de sarcini sau ale unui standard oficial;
b) un proces care permite unei organizatii competente sa ateste, dupa verificari, conformitatea unui
produs in raport cu normele sau specificatiile tehnice determinate;
c) recunoastere de catre un serviciu oficial a conformitatii unei functii, a unui echipament sau a
unui sistem cu ansamblul reglementarilor nationale si internationale.
Certificarea asigura avantaje atat producatorului, prin cresterea motivatiei pentru calitate, cat si
beneficiarului care se simte aparat de frauda sau de probabilitatea de achizitionare a unor produse
necorespunzatoare.
Prin urmare, certificarea are la momentul actual un caracter de necesitate, datorita avantajelor pe
care le ofera:
−cresterea eficientei reglementarilor (prin adoptarea unor mijloace mai suple si mai exigente).
Certificarea este strans legata de auditare, deoarece marca de certificare sau certificatul care atesta
calitatea unei entitati, se obtine in urma efectuarii unui audit extern de catre organismul de certificare.
Se pot efectua certificari de: produse/servicii; personal care desfasoara diferite activitati; sisteme
de calitate. Important este existenta unui document de referinta (standard, norma, specificatie),care la un
moment dat, se considera ca reprezentand nivelul etalon al calitatii.
Acest tip de certificare asigura promovarea vanzarilor, prin inlaturarea barierelor tehnice din calea
comercializarii libere a produselor.
Certificarea obligatorie se aplica pentru produsele aflate sub incidenta unor reglementari
nationale referitoare la protectia vietii, sanatatii, sau mediului inconjurator. Acest tip de certificare este
reglementata prin hotarare de guvern si reprezinta un instrument al statului privind protectia
consumatorului si mediului.
Dovada conformitatii produselor si serviciilor poate fi sub forma unui certificat de conformitate, a
unei marci de conformitate sau a unei licente acordate furnizorului in cauza.
Marca de conformitate este o marca protejata, aplicata sau emisa pe baza regulilor unui organism
de certificare, care indica cu un nivel suficient de incredere, ca produsul, procesul sau serviciul in cauza
este in conformitate cu un anumit standard sau cu un alt document normativ.
Pe plan national si regional exista in prezent un mare numar de asemenea marci avand, in general,
un rol de promovare a vanzarilor. De exemplu, in Franta marca NF atesta conformitatea cu standardele
franceze, iar in Germania, marca GS constituie o garantie a securitatii produsului pe care este aplicata.
Pe plan european, s-a introdus din 2002, marca CE care este obligatorie pentru libera circulatie a
produselor in toate tarile membre ale Uniunii Europene. Aceasta marca se acorda pe baza unei duble
certificari (de produs si de sistem) si are rolul de a atesta ca produsele/serviciile corespund cerintelor
directivelor europene.
Uneori marcile de produs sau de intreprindere au un asemenea prestigiu, incat garanteaza chiar ele
calitatea (probabil Rolls Roys nu va cere o certificare pentru a obtine o marca de calitate).
Acordarea dreptului de utilizare a marcii se face in conformitate cu metodologia certificarii, pe
baza verificarilor facute in laboratoare, pentru a demonstra ca produsele/serviciile indeplinesc conditiile
din standardele de referinta. Laboratoarele de incercari trebuie sa fie acreditate de organisme autorizate, a
caror competenta a fost evaluata intr-un sistem national de certificare a calitatii.
Licenta de certificare este documentul prin care organismul de certificare acorda unei persoane
sau unei organizatii dreptul de a utiliza certificate sau marci de conformitate, pentru produsele, procesele
sau serviciile sale, pe baza metodologiei de certificare.
−instrumentarea dosarului de catre organismul de certificare prin care se verifica daca produsele si
sistemul de productie raspund specificatiilor si criteriilor definite de reglementarea tehnica;
−efectuarea unui audit, pentru a se constata conditiile concrete in care se realizeaza produsul sau
se furnizeaza serviciul(se urmareste daca procesele de fabricatie sunt tinute sub control), eventual se aduc
corectii pe care producatorul este obligat sa le realizeze;
Pentru certificarea produselor se aplica mai multe metode de evaluare prezentate in continuare.
1. Incercari tip. Prin aceasta metoda de evaluare, se analizeaza un esantion din produs, in
conformitate cu o metoda prescrisa. Sunt avute in vedere urmatoarele aspecte:
−efectuarea propriu-zisa a auditului de certificare, prin evaluari la fata locului a modului in care sunt
respectate procedurile calitatii;
Procesul de certificare presupune un cumul de actiuni care privesc atat compania solicitanta cat si
organismul de certificare (fig.5).
Fig 5. Actiunile companiei solicitante si ale organismului de certificare
Din schema prezentata mai sus, rezulta o serie de elemente care trebuie retinute:
−cererea de certificare trebuie flancata de masuri energice de asigurare a reusitei, deoarece in caz
contrar se face doar o cheltuiala inutila;
In scopul asigurarii unei baze comune pentru acreditare, organismele europene de standardizare
CEN (Comitetul European de Standardizare) au elaborat standardele EN seria 45000, adoptate si de
Romania ca standarde nationale. Aplicarea acestor standarde este obligatorie in tarile Uniunii Europene si
ale asociatiei Europene a Liberului Schimb.
RENAR este un organism nonguvernamental, de tip Asociatie, constituit in baza legii nr.
245/2002, avand ca functiune principala acreditarea organismelor din infrastructura de evaluare a
conformitatii.
−sa asigure tinerea sub control a documentatiei referitoare la metodologia de certificare aplicata;
−sa dispuna de proceduri documentate privind rezolvarea recursurilor, retragerea sau anularea
certificatelor acordate;
O notiune recent introdusa de Comunitatea Europeana este cea de organism notificat. Acesta reprezinta
un laborator de incercari sau un alt organism de certificare, acreditat in sistemul national si comunicat
Comisiei Comunitatilor Europene, ca fiind indicat sa functioneze pentru certificarea conformitatii cu
cerintele prevazute in directivele comunitare. In directive sunt stabilite cerintele esentiale referitoare la
protectia sanatatii, securitatea utilizatorilor si la protectia mediului.