Astmul Bronsic

Astmul este o afecțiune inflamatorie cronică comună a căilor respiratorii caracterizată de simptome fluctuante
și recurente, obstrucție reversibilă a fluxului de aer și bronhospasm. Printre simptomele comune se întâlnesc
respirație șuierătoare (wheezing), tuse, senzație de apăsare în piept și dispnee.
Se crede că astmul este cauzat de o combinație de factori genetici și de mediu. Diagnosticul se bazează de
regulă pe tiparul simptomelor, reacția la tratament în timp și spirometrie. Este clasificat din punct de vedere
clinic în funcție de frecvența simptomelor, volumul expirator forțat într-o secundă (FEV1), și debitul expirator
maxim. Astmul poate fi clasificat și în atopic (extrinsec) sau non-atopic (intrinsec), unde atopia se referă la o
predispoziție în dezvoltarea unor reacții de hipersensibilitate tip 1.
Tratamentul simptomelor acute se face de obicei prin inhalarea unui agonist beta-2 cu acțiune de durată scurtă
(cum ar fi salbutamol) și corticosteroizi orali. În cazurile foarte grave, pot fi necesari corticosteroizi
intravenoși, sulfat de magneziu și spitalizare. Simptomele pot fi prevenite prin evitarea declanșatorilor, cum ar
fi alergenii și factorii iritanți, și prin utilizarea de corticosteroizi inhalați.[14] Agoniștii beta cu acțiune de durată
lungă (LABA) sau antagoniștii leucotrienelor pot fi utilizați în completarea corticosteroizilor inhalați, dacă
simptomele astmului nu pot fi controlate.[15] Gradul de răspândire al astmului a crescut în mod semnificativ
începând din 1970. Conform statisticilor din 2011, erau afectate 235–300 milioane de oameni la nivel global,
incluzând aproximativ 250,000 de decese.
Semne și simptome
e respirație șuierătoare, dispnee, senzație de apăsare în piept și tuse. Este posibil să se producă și spută din
plămâni în timpul tusei, însă deseori aceasta este greu de expectorat. În timpul refacerii după un atac, poate
avea aspect de puroi din cauza nivelului ridicat de celule albe, numite eozinofile. Simptomele sunt de regulă
mai grave noaptea și dimineața devreme, sau ca urmare a exercițiilor fizice sau a expunerii la aer rece. La
anumite persoane ce suferă de astm, simptomele apar rar, ca reacție la declanșatori, în timp ce la altele
simptomele pot fi persistente.
Afecțiuni asociateCâteva afecțiuni apar mai des la persoanele ce suferă de astm, cum ar fi: refluxul
gastroesofagian (GERD), rinosinuzita și apneea obstructivă de somn. De asemenea, tulburările psihice sunt
mai frecvente 16–52% suferind de anxietate și 14–41% de tulburare de comportament. Nu se știe însă dacă
astmul duce la probleme psihice, sau problemele psihice cauzează astmul.