VENTILAŢIA PULMONARĂ reprezintă Expirația este procesul de eliminare in aer încărcat cu CO,

circuLația aerului din atmosferă în alveole şi din plămâni în atmosferă.

viceversa. Ventilația pulmonară este un
proces mecanic care se desfășoară datorită
diferenței de presiune din alveole și
atmosferă. Tipuri de inspirație

*Aerul circulă din mediul cu presiune mare
spre mediul cu presiune mică
*Ventilația pulmonară are loc într-o
succesiune ritmică a inspirației şi expirației
ce formează un ciclu respirator. Numărul
ciclurilor respiratorii pe minut sau frecvența
respiratorie variază în funcție de vârstă, sex,
activitatea fizică .
Funcția de bază a sistemului respirator
la om este schimbul de O, şi CO, (gaze
respiratorii) între mediul extern
(atmosfera) și mediul intern al
organismului, care are loc în câteva
etape succesive:
*Inspirația de repaus are loc datorită contrac- ției muşchilor
diafragm și intercostali externi care duce la mărirea volumului
toracopulmonar şi scăderea presiunii din alveole pâna la 756- 757
mmHg. În consecință aerul atmosferic pătrunde în plămâni pâna la
egalarea presiunii aerului alveolar şi atmosferic
Volumul aerului introdus în plămâni în urma unei inspirații de
repaus sau normale, care poate fi eliminat prin expirație este numit
volum curent
*Inspirația forțată se produce după o inspirație de repaus când se
contractă şi muşchii accesori: scaleni, pectorali, dințați,
sternocleidomastoidieni, trapez. Ca urmare volumul toraco-
pulmonar crește mai mult decât în inspirația de repaus,
determinând scăderea suplimentară a presiunii din alveole. În
plămâni se introduce un volum de aer inspirator de rezervă

✓ ventilația pulmonară;
Inspirația este un proces activ declanşat de centrul inspirator din bulb care
✓ schimbul de O, şi CO, între alveole și transmit impulsuri nervoase la neuronii motori din coarnele anterioare ale
sânge; măduvei, apoi prin intermediul nervilor spinali impulsurile nervoase ajung la
muşchii intercostali şi muşchiul diafragm

*Muşchiul diafragm este principalul muşchi inspirator care separă cavitatea

toracică de cea abdominală şi în poziție de reaus este curbat cu convexitatea
spre cutia toracică.

Tipuri de expirație
*Expirația de repaus este un proces pasiv determinat de
relaxarea muşchilor intercostali externi şi diafragm. Ca
urmare, volumul toraco-pulmonar scade presiunea din
plămâni crește și împinge aerul din plămâni în atmosferă
*Expirația forţată este un proces activ realizat prin
contracția muşchilor expiratori care induce creşterea
presiunii intraabdominale, mărirea convexității
diafragmului şi reducerea suplimentară a volumului
toraco-pulmonar. Printr-o expirație forţată ce urmează o
expirație obişnuită din plămâni este expulzat volumul
expirator de rezervă
#Golirea plămânilor este incompletă, deoarece volumul
pulmonar este mai mic decât cel toracic
SCHIMBUL DE GAZE RESPIRATORII ÎNTRE ALVEOLE ŞI SANGE
se realizează la nivelul alveolei pulmonare înconjurată de
capilarele sangvine şi reprezintă unitatea schimbului de O2 și
Co2
Presiunea parțială a oxigenului şi a dioxidului de carbon în
aerul alveolelor diferă de presiunile parțiale ale acestor gaze
in sângele din capilarele alveolare .Această diferență asigură
difuzia oxigenului și a dioxidului de carbon în direcţia
gradientului de presiune.
Oxigenul din aerul alveolelor difuzează în sânge, penetrând
pereții fini ai alveolelor şi ai capilarelor sangvine, iar dioxidul
de carbon, prin pe- reții capilarelor, apoi prin pereții sacilor
alveolari, difuzează din sânge în aerul alveolar

SCHIMBUL DE GAZE RESPIRATORII ÎNTRE SANGE ŞI TESUTURI se realizează permanent şi asigură echilibrul reacțiilor metabolice
în organismul uman. La această etapă sângele arterial cedează O, lichidului interstiţial şi se încarcă cu dioxid de carbon. Aceste
procese sunt posibile graţie diferenței presiunilor parțiale a O2 și Co2 în sânge şi în lichidul interstitial. Disocierea oxigenului
molecular este condiționată de aciditatea lichidului interstițial, temperatura mediului intern al organismului, presiunea CO, etc.

Oxihemoglobina este mai labilă în mediul acid şi la temperaturi ridicate. De exemplu, acidul lactc care se acumulează în lichidul
interstitial muscular facilitează cedarea oxigenului