• Desi aparute prin 1900, ele inca exista; au fost primele modele de echipamente folosite pentru acest scop. • Erau folosite pentru a emite joasa ( tensiune sub 100kV, produc radiatii slab penetrante pana la 60 kV, pentru distante de maxim 3-5 cm) sau ca ortovoltaj (tensiune variabila folosita in roentgenterapDesi aparute prin 1900, ele inca exista; au fost primele modele de echipamente folosite pentru acest scop. • Erau folosite pentru a emite o energie ia conventionala), tensiunea influentand profunzimea radiatiei dupa cum urmeaza : • 120kV – roentgenterapie superficiala (cutanata); • 150 – 160 kV – semiprofunda; • 180 – 300 kV – profunda; • Fasciculul de radiatii rezultat este sectionat si condus la tinta de catre localizatoarele sub forma de trunchi de piramida cu baza dreptunghiulara, din plumb. • Filtrele folosite sunt cele din Al (energii mici), Cu (iradiere semiprofunda), Thoreus (profunda). Sisteme de radioprotectie a tesuturilor din jurul zonei iradiate constau in sorturi de cauciuc plumbat, tabla de plumb. GENERATOARELE DE RADIAŢII X INT • In privinta emisiei fasciculului de radiatii X, ne intereseaza mai multe aspecte, si anume: • determinarea axei de rotatie a colimatorului sau conului de tratament; • reglarea indicatorului de indicare a axei centrale a fasciculului; • concordanta fasciculului luminos cu cel iradiat; • concordanta centru – axa centrala a fasciculului de radiatii X; • • concordanta contur fascicul luminos – camp iradiat; • Calitatea fasciculului reprezinta grosimea materialului necesar pentru a atenua fascicululul la 50% (grosime de semiatenuare). Atenuarea unui fascicul este determinata de potentialul de accelerare si filtrarea lui.