TEHNICI ŞI ECHIPAMENTE PENTRU

RADIOTERAPIE
 GENERATOARE DE RADIAŢII X

• Tub Crooks
• Dezvoltat între 1869-1875
• A evoluat din tubul Geissler
• Folosit pentru descoperirea radiațiilor-X de către Wilhelm Röntgen
• Tub Coolidge
• Îmbunătățește tubul Crooks în 1913
• Vid mai bun
Figura 1. Tub Crooks
Figura 2. Tub Coolidge
Figura 3. Tub radiogen
Figura 3. Reprezentare grafică a reacției termionice
Echipamentul este compus din:
• „cupola” un tub cilindric din plumb care adăposteşte tubul radiogen
alimentat prin cabluri de înaltă tensiune continuă şi răcit cu ulei
special (la rândul lui răcit cu ajutorul apei reci de la reţea, prin
intermediul unui schimbător de căldură );
• cupola este manipulată cu un sistem x, y, z (hidraulic, electric sau
mecanic), un sistem de rotaţie în axul cupolei şi un sistem de rotaţie
al cupolei în jurul axului z.
• tubul radiogen) este alimentat cu curenţi electrici de 15-30 mA şi
înaltă tensiune 10-300kV, furnizaţi de la reţea şi transformaţi de un
transformator răcit şi el cu ulei ;
• curenţii care alimentează tubul sunt comandaţi de la o masă de
comandă aflată în altă cameră decât aparatul, masa de comandă care
facilitează programarea tensiunii miliamperajului, timpilor şi implicit
dozelor de radiaţii administrate bolnavilor.
• radiaţiile X generate de tub sunt filtrate prin filtre (4mm Al, 0,2 mm
Cu, 0,5 mm Cu, 1 mm Cu, Thoreus I, Thoreus II, Thoreus III eventual
unul din 8 mm Pb (ecranează complet radiaţiile)) – aluminiul este
utilizat pentru energii mici, iradiere superficială, cupru pentru iradiere
semiprofundă iar thoreus pentru iradiere profundă - .
• fasciculul de radiaţii rezultat este secţionat şi condus la ţintă de către
localizatoarele sub formă de trunchi de piramidă cu bază
dreptunghiulară, din plumb (6/8/50cm , 6/8/40cm , 6/8/30cm ,
8/10/50cm , 8/10/40cm , 8/10/30cm , 10/15/50cm , 10/15/40cm ,
10/15/30cm), de cele cilindrice din sticlă cu plumb sau cilindru gradat
din aliaj metalic cu plumb pentru aplicaţii intravaginale, de apertură
variabilă;
• masa de expunere cu sisteme de orientare, poziţionare în x, y, z,
rotare în axul sagital, coronal şi axial al bolnavului;
• sisteme de poziţionare suplimentare, planşe care se fixează pe masa
de expunere
• sisteme de imobilizare a bolnavului.
La echipament se mai adaugă
• sistemele de radioprotecţie(de obicei din tablă de plumb sau cauciuc
plumbat) a ţesuturilor din jurul volumului iradiat,
• instrumente de modelare a acestora (ciocane din lemn, cauciuc,
metal, foarfeci, masa de trasaj şi modelare),
• şorţuri de cauciuc plumbat, etc.,
• sistemele dozimetrice [camere de ionizare impermeabile la apă,
camere de ionizare plan-paralele, alte sisteme dozimetrice (reţele de
TLD-uri, diode semiconductoare, , sistemele dozimetrice şi de
semnalizare pentru personal – fotodozimetrice sau electronice cu
semnalizare sonoră şi înregistrare a dozei cumulate -, fantomul cu apă
sau din placi de ceară sau plexiglas, etc. )],
• sistemele computerizate pentru planul de tratament. De asemenea
un circuit TV şi un interfon pentru comunicarea cu pacientul şi
supravegherea pacientului.
Figura 4: Generator de Radiații X
 CLASIFICARE

• În funcţie de tensiunea de alimentare la tub, vorbim de:

• - generatoare cu energie joasă: aceste instalaţii funcţionează la o
tensiune sub 100 kV şi produc radiaţii slab penetrante (energie 60 kV),
utilizate în radioterapia de contact (distanţă anod-leziune de 3-5 cm).
• - ortovoltaj - funcţionează la tensiune variabilă şi sunt folosite în
röntgenterapia convenţională:
• la tensiune 120kV în röntgenterapie superficială (cutanată);
• la o tensiune cuprinsă între 150-160 kV în röntgenterapie semiprofundă;
• la tensiune cuprinsă între 180-300 kV în röntgenterapie profundă
 ECHIPAMENT DOZIMETRIC

• În domeniul energiilor joase ar trebui să se întrebuinţeze camere de ionizare plan-

paralele special proiectate pentru acest nivel.
• Fereastra de intrare subţire a acestor camere este suficientă pentru a anula
contaminarea cu electroni şi furnizează informaţii dozimetrice suficiente pentru
aproximativ 50 kV.
• Dacă aceste camere de ionizare se întrebuinţează pentru un fascicul cu energii mai
mari se plasează o foiţă de material plastic intre fascicul şi cameră pentru a garanta
achiziţia de informaţii dozimetrice valabile.
• Aceste foiţe trebuie să fie incluse în setup-ul de calibrare împreună cu camera de
ionizare. În gama de energie mijlocie se utilizează camere de ionizare cilindrice cu
un volum puţin mai mare de 1cm3 dacă dozimetria este executată în-aer sau în
fantom (o cameră de tip „farmer” ca de exemplu NE2571 sau NE2561).
 Controalele mecanice şi dozimetrice
• Aceste controale dozimetrice prezintă adesea dificultăţi la energie joasă (in particular
pentru energii mai mici de 80 keV). Este necesar să se cunoască răspunsul în energie al
dozimetrelor utilizate.
• Se vor verifică, pentru energiile convenţionale (200 – 300 keV):
• - sistemul de supraveghere al dozei;
• - circuitul de răcire.
• Controlul performantelor generatorului şi tubului.
• Măsurătorile de securitate şi radioprotecţia.
• Normele care privesc camerele sunt aceleaşi ca şi cele indicate în capitolul privind
telecobaltoterapia.
• Pentru terapia de contact este suficient un şorţ din cauciuc plumbat pentru respectarea
normelor.
• Verificarea fascicolului de raze X
• Determinarea axei de rotaţie a colimatorului sau a conului de
tratament
• Reglarea dispozitivului de indicare a axei centrale a fascicolului (punct
de încrucişare pe această axă)
• Concordanta axa fascicolului luminos/ axa fascicolului de iradiere
• Concordanţa fascicol luminos – fascicol de iradiere
• Concordanţa centru – axa centrală a fasciculului de radiaţii X
• Concordanţa conturul fascicolului luminos – câmp iradiat
Figura 5. Echipament de măsurare a grosimii de semiatenuare
• Calitatea fasciculului
• Atenuarea unui fascicul de roentgenterapie este determinată de
potenţialul de accelerare şi filtrarea lui;
• exprimarea doar a potenţialului de accelerare este insuficientă pentru
a descrie fasciculul.
• Calitatea fasciculului este de obicei descrisă în funcţie de grosimea de
material necesar pentru a atenua fasciculul la 50% (grosimea de
semiatenuare).
• Pentru determinarea calităţii fasciculului se poate utiliza aranjamentul
alăturat.
Figura 6. Echipament pentru controlul calității fascicolului
• In acest sens se plasează în faţa localizatorului prevăzut cu un material filtrant
pentru care se face determinarea grosimii de semiatenuare o apertură egală
cu diametrul camerei de ionizare. Apertura şi camera de ionizare se
amplasează coliniar în axul fasciculului. Camera de ionizare poate fi plan-
paralelă.
• Se face determinarea pentru fiecare tensiune la tub, fiecare filtru şi fiecare
localizator.
• Controlul calităţii fascicolului
• Raportul debitului măsurat cu filtrarea 1 asupra debitului măsurat cu filtrarea
2.
• Câmp de iradiere (la profunzimea de referinţă şi la distanţa normală de
tratament)
• Omogenitate: anvelopa la 90%
• Simetrie: în interiorul anvelopei de 90%  1,03
• Controlul sistemului de supraveghere al dozei
• Filtrarea efectuată de fiecare filtru şi în funcţie de aceasta, debitul
aşteptat (Gy/min), debitul măsurat (Gy/min), eroarea (%).
• Dispozitive de măsurare a timpului
• Controlul timpului afişat la 1,2,3,4,5 minute şi comparaţia cu timpul
măsurat
• Măsurători ale debitului
• Pentru toate energiile utilizate se verifică: durata creşterii tensiunii,
D.S.P., câmp dimensiuni, tensiunea, intensitatea.
• Izodozele în profunzime
• Dacă doza la o anumită profunzime, este alta decât cea specificată
pentru profunzimea de referinţă, este necesar să reevaluăm curbele
izodoze.
• Curbele dozelor de radiaţie în profunzime pot să fie măsurate în apă,
folosind o cameră de ionizare impermeabilă cilindrică, sau în apa
îngheţată folosind o cameră plan-paralelă pentru energii joase.
Verificarea gradaţiilor
• Indicarea distanţei pentru poziţionarea pacienţilor   2 mm
• Indicarea distanţei de la poziţia sursei de iradiere   2 mm
• Indicarea scalei de rotaţie a capului  0,5
• Indicarea scalei de basculare a cupolei  0,5
• Masuri de siguranţă şi indicatoare
• La nivelul uşilor de închidere ale sălii de radioterapie: contactul
închizătorilor, indicatoarele luminoase
• Oprirea iradierii de la pupitru
• Indicatoare la pupitru
• Închiderea filtrelor selecţionate
• Oprire de urgentă: pupitru, sală de tratament
 Acceleratorul liniar de particule (LINAC)
• Primul accelerator a fost construit de Rolf Widerøe în 1928
• Primul LINAC medical a fost dezvoltat de Henry Kaplan și Edward
Ginzton în 1955
• Folosit pentru prima oară în 1957 pe Gordon Isaacs pentru
retinoblastom.
• De la primele încercări de construire a acceleratoarelor de electroni
aceste echipamente au fost clasificate în două categorii depinzând de
forma traiectoriei de accelerare a electronilor în :
• circulare – betatroane;
• - liniare – linacuri
• Un alt tip de accelerator îl reprezintă microtronul dar nici ele nu a
rămas pe piaţa medicală.
• S-au impus linacurile datorită faptului că din punct de vedere medical,
medicina încă nu are nevoie nici de energii atât de mari (betatronul
poate accelera electronii de la 0 la 30-50 MeV), nici de o plajă atât de
variabilă de energii ci mai degrabă de o intensitate mare a curentului
livrat la energii intre 4 şi 20 MeV.
Componente
• Magnetron = produce microunde
• Sursă de electroni = catod (-), filament de tungsten
• Acceleratorul propriu-zis = format din multiple discuri perforate central
• Sistem de ghidare = asigură că electronii rămân în centrul tuburilor
• Țintă = lovită de electroni produce fotoni (similar tubului cu raze-x)
• Colimator primar = delimitează fasciculul de radiații grosier
• Colimator secundar = delimitează fasciculul de radiații mai precis
• Colimator multilamelar = delimitează fasciculul de radiații cu mare
precizie
• Filtru de aplatizare = asigură distribuția uniformă a fotonilor
• Gantry = capabil să se rotească 360⁰ în jurul pacientului
• Colimator primar = delimitează fasciculul de radiații grosier
• Colimator secundar = delimitează fasciculul de radiații mai precis
• Colimator multilamelar = delimitează fasciculul de radiații cu mare
precizie
• Filtru de aplatizare = asigură distribuția uniformă a fotonilor
• Gantry = capabil să se rotească 360⁰ în jurul pacientului
Figura 7. Accelerator liniar de particule – schemă generală
• Fluxul de electroni acceleraţi este angulat la 90° şi urmează mai multe
prelucrări prin care fasciculul este omogenizat din punct de vedere
energetic, se obţine profilul energetic dorit după care este prelucrată
forma externă (colimare iniţială fixă, apoi colimare în funcţie de forma
dorită a secţiunii fluxului prin colimatoare modelate din cerobend sau
MLC (Multi Leaf Collimator) - fix sau dinamic - ), conuri pentru radiaţii
X şi aplicatoare de electroni.
• În figura 8, este schițată acțiunea
unui colimator, acesta având
scopul de a orienta fasciculele cu
care se întalnește, paralele unele
cu celelalte.

Figura 8. Colimator primar

Figura 9. Colimator secundar
Figura 10. Sisteme de ghidare a fascicolului de radiații
Figura 11. Filtru de aplatizare
• Alte tipuri de accelerator de electroni sunt aşa zisele acceleratoare
„de cameră”, acceleratoare de mici dimensiuni bazate fie pe
descărcarea în plasmă a unui laser pulsat de mare putere, fie pe un
sistem electrostatic; le menţionăm deoarece ele reprezintă o sursă de
acceleratoare de mici dimensiuni, care cel care deşi în acest moment
sunt unicate este posibil ca pe viitor să se dezvolte şi să acopere
nevoile unor centre de radioterapie locale.
• Ciber-knife, tomoterapia reprezintă optimizări valoroase ale
tratamentului utilizând linacuri; numărul lor actual în lume este în jur
de 200 de unităţi; echipamentele sunt scumpe iar tratamentele
bolnavilor de asemenea.
• Date fiind caracteristicile energetice de mai sus, verificarea
echipamentului, întreţinerea lui regulată conform cerinţelor de
calitate, radiosecuritate, radioprotecţie şi a celor tehnologice indicate
de fabricant este o condiţie a funcţionalităţii sale corecte.
Figura 12. Cyber-Knife
VĂ MULȚUMESC!
 Bibliografie
• 3D Treatment Planning System - www.shinva.com
• Aletti P et al., Recommendations for a quality assurance programme in external radiotherapy,
ESTRO, Booklet No. 2, 1995
• Aparate de iradiere de energie înalta şi aparate destinate medicinii nucleare. Proiect: Accelerator
medical de electroni în gama: 1- 50 MeV. Secţiunea patru: Toleranta caracteristicilor.- Sub-
comitetul 62 C al Comisiei Electrotehnice Internaţionale (C.E.I.), paginile 17-30:
• Brahme A et al., Accuracy requirements and quality assurance of external beam therapy with
photons and electrons, Acta Oncologica, suppl. 1, 1988
• Contrôle de qualité des accelerateurs d'électrons à usage médical, CNEH/SFPH. Report No. 28,
1986
• Contrôle de qualité des collimateurs multilames, Rapport S.F.P.M. n°20 -2003, Société Française
de Physique Médicale et Société Belge des Physiciens des Hôpitaux,
http://www.sbph-bvzf.be/upload/MLCfinal.pdf
• Controles physiques et dosimetriques en teleradiotherapie, SGSMP recommendation No. 1, 1982,
(rév 1992)