Savin Andreea Lorena

ITMI, IEI, ID, 2LD402

M2.UI1

1. Cerințele în managementul activităților de comerț exterior includ: cunoașterea reglementărilor

internaționale, abilități de negociere și comunicare interculturală, capacitatea de a identifica și de a
gestiona riscurile comerciale și financiare, și competențe în planificarea și coordonarea operațiunilor
internaționale.

2. Principalele funcții ale managementului în afacerile economice internaționale includ: planificare

strategică, analiză de piață internațională, dezvoltare și implementare a strategiilor de intrare pe
piețele externe, gestionare a resurselor umane și financiare la nivel global, și monitorizarea
conformității cu reglementările internaționale.

3. Exportul indirect presupune vânzarea produselor prin intermediul unor agenți, intermediari sau
distribuitori locali în țara de destinație, în loc să fie efectuate tranzacții directe cu clienții finali.

4. Casele de comerț și intermediarii/comisionarii sunt entități specializate în facilitarea comerțului

exterior, furnizând servicii precum intermedierea în încheierea contractelor, gestionarea logistică și
documentația, și oferind consultanță în domeniul comerțului internațional. Baza lor juridică poate
varia în funcție de legislația națională și de forma lor juridică (ex: societate comercială, asociație etc.).

5. Principalele activități ale comisionarului exportator includ: identificarea piețelor externe,

negocierea și încheierea contractelor de vânzare-export, gestionarea logistică a transportului și a
documentației, monitorizarea procesului de livrare și gestionarea plăților.

6. Organizarea unei firme de comerț exterior include structuri de departamente precum vânzări
internaționale, logistică și transport internațional, departament juridic și conformitate, financiar și de
creditare. Serviciile întâlnite în practica comercială pot include gestionarea documentației vamale,
asigurarea mărfurilor, consultanță fiscală și financiară, și suport clienți.

7. Profesiunile comerciului exterior cu dominantă comercială includ manager de export, reprezentant

de vânzări internaționale, specialist în marketing internațional, broker de import-export etc.

8. Profesiunile comerciului exterior cu dominantă administrativă includ specialist în logistică

internațională, manager de transport și distribuție internațională, specialist în vamă și taxe de import-
export, analist de cercetare de piață internațională etc.

9. Funcțiile specifice comerțului exterior includ identificarea oportunităților de piață, negocierea și

încheierea contractelor internaționale, gestionarea logistică și documentația, analiza și gestionarea
riscurilor comerciale și financiare, și furnizarea de asistență clienților exportatori și importatori.

10. Operațiunile de export-import constau în vânzarea și cumpărarea bunurilor și serviciilor între

diferite țări. Mecanismul derulării acestora implică identificarea oportunităților de piață, încheierea
contractelor, pregătirea și expedierea mărfurilor, procesarea documentației vamale și de
conformitate, transportul și livrarea mărfurilor, și administrarea plăților și încasărilor.

11. Operațiunile de pregătire a mărfurilor pentru export includ: ambalarea și etichetarea

corespunzătoare conform cerințelor internaționale, îndeplinirea standardelor de calitate și de
siguranță, obținerea autorizațiilor și certificatelor necesare exportului, și pregătirea documentației
necesare.
12. Funcțiile certificatului de origine includ: confirmarea țării de proveniență a mărfurilor,
beneficierea de facilități tarifare și comerciale prevăzute în acordurile comerciale, și confirmarea
conformității cu cerințele de origine impuse de țara importatoare.

13. Funcțiile facturii comerciale includ: evidențierea detaliilor tranzacției (produse, cantități, prețuri
etc.), furnizarea unui document legal de plată și de evidență a tranzacției, și îndeplinirea cerințelor
vamale și fiscale.

14. Funcțiile specifice ale unor tipuri de facturi:

- Factura proforma: furnizarea unei estimări a costurilor pentru o tranzacție viitoare.
- Factura consulară: document emis de consulatul țării importatoare pentru a certifica detaliile
tranzacției.
- Factura vamală: document utilizat pentru a declara mărfurile importate sau exportate la vamă.

15. Funcțiile și principalele servicii prestate de expeditorii internaționali includ: gestionarea logistică a
transportului, asigurarea mărfurilor, procesarea documentației vamale și de conformitate, și
furnizarea de consultanță și asistență în comerțul internațional.

16. Modalitățile de transport în transportul internațional includ: maritim, aerian, feroviar și rutier.
Tipurile de contracte care apar în transportul internațional pot include: contracte de transport,
contracte de expediere, contracte de asigurare și contracte de depozitare.

17. Intermediarii din transportul internațional includ agenții de transport, brokerii de mărfuri,
comisionarii de transport și operatorii logistici. Statutul lor juridic poate varia în funcție de legislația
națională și de rolul specific în lanțul de aprovizionare.

18. Prețul în transportul internațional se formează pe baza costurilor de transport, taxelor și tarifelor
aplicabile, costurilor de manipulare și depozitare, și a altor costuri asociate cu transportul și livrarea
mărfurilor.

M2.UI2

1. Trăsăturile care individualizează finanțele internaționale includ implicarea mai multor țări și valute,
interdependența piețelor financiare la nivel global, fluxuri mari de capital și investiții transfrontaliere,
precum și reglementări și instituții internaționale specifice.

2. Conceptul de valută se individualizează prin funcția sa ca mijloc de schimb, unitate de cont și

rezervă de valoare, precum și prin capacitatea sa de a fi convertibilă și acceptată pe plan
internațional.

3. Formele pe care le îmbracă valuta includ monede fizice, precum bancnotele și monedele metalice,
și monedele digitale, precum soldurile bancare și conturile electronice.

4. Cursul de schimb al unei valute este prețul exprimat în alte valute pentru o unitate a valutei
respective și funcțiile sale includ facilitarea comerțului internațional, determinarea costurilor de
schimb valutar și influențarea competitivității economice a unei țări.

5. Cursul valutei poate fi variabil în funcție de locul de formare (interbancar sau pe piața liberă),
mărimea pieței valutare și factorii economici și politici care influențează oferta și cererea.
6. Factorii monetari și de credit care influențează cursul de schimb includ politicile monetare ale
băncilor centrale, ratele dobânzilor, inflația, nivelul datoriei publice și private și condițiile de creditare.

7. Relația dintre balanța de plăți și cursul de schimb este că schimbările în balanța de plăți pot
influența oferta și cererea de valută, ceea ce poate duce la schimbări în cursul de schimb.

8. Factorii de natură financiară ce influențează cursul de schimb includ condițiile economice generale,
stabilitatea politică, perspectivele de creștere economică și percepția investitorilor străini.

9. Definiția Drepturilor Speciale de Tragere (DST) a evoluat de la un instrument de rezervă

internațională creat de Fondul Monetar Internațional (FMI) la o unitate de cont suplimentară în
sistemul financiar internațional.

10. Funcțiile monedei EURO includ facilitarea tranzacțiilor în zona euro, creșterea integrării
economice și financiare în Uniunea Europeană și consolidarea stabilității monetare și a piețelor
financiare.

11. Principalele efecte ale introducerii EURO includ eliminarea riscului de schimb valutar între statele
membre, creșterea eficienței în tranzacțiile transfrontaliere și consolidarea coeziunii economice și
politice în Uniunea Europeană.

12. Trăsăturile care caracterizează titlurile de credit includ promisiunea de plată a unei sume de bani
la un anumit termen, natura lor negociabilă și convertibilitatea lor în numerar.

13. Cambia internațională se individualizează prin natura sa de instrument financiar negociabil, care
reprezintă o promisiune fermă de plată a unei sume de bani la un anumit termen, la vedere sau la
termen.

14. Cerințele formale ale unei cambii includ emiterea în formă scrisă, conținând suma de bani de
plată, termenul și locul de plată, numele beneficiarului și semnătura emitentului.

15. Obligațiile părților la o cambie internațională includ obligația emitentului de a plăti suma
specificată la scadență și obligația de acceptare și plată a cambiei de către beneficiar.

16. O plată prin bilet la ordin se derulează prin prezentarea biletului la ordine la bancă de către
beneficiar, care apoi primește suma specificată de la emitent sau de la un alt debitor indicat.

17. Cecul în calitate de instrument de plată internațional se caracterizează prin promisiunea fermă de
plată a unei sume de bani la prezentare, fiind garantat de către emitentul său.

18. Variantele sub care prezintă cecul includ cecul ordinar, cecul certificat și cecul circulabil, fiecare
având specificații și condiții diferite de utilizare.

19. O plată prin cec implică prezentarea cecului la bancă pentru încasare, după care beneficiarul
primește suma specificată de la emitentul cecului.

20. Cardul se individualizează prin natura sa de instrument de plată electronic, care permite
deținătorului să efectueze plăți și retrageri de numerar în mod convenabil și sigur, prin intermediul
unui terminal de plată sau al unui bancomat.

M2.UI3
1. Principalele credite în valută acordate de băncile comerciale din România includ creditele pentru
finanțarea activităților de export-import, creditele pentru investiții în proiecte internaționale și
creditele pentru finanțarea tranzacțiilor comerciale internaționale.

2. Creditele internaționale se pot clasifica după părțile care le perfectează (credite acordate de bănci
sau instituții financiare internaționale), după termene (credite pe termen scurt, mediu sau lung),
după modul de acordare (credite tradiționale, credite de tip revolving) și după obiect (credite pentru
export-import, credite pentru investiții străine).

3. Formele creditului internațional includ creditele tradiționale, care sunt acordate direct de către
bănci sau instituții financiare, și creditele sindicalizate, care sunt acordate de mai multe bănci în
comun pentru finanțarea unui proiect sau a unei tranzacții majore.

4. Trăsăturile creditelor de import – credite cumpărător includ finanțarea achizițiilor de bunuri și

servicii din străinătate, acordarea unei perioade de grație pentru plata sumelor datorate, și utilizarea
bunului achiziționat ca garanție pentru credit.

5. Principalele instituții de garantare a creditelor de export în țările dezvoltate includ agențiile de

asigurare a exporturilor și băncile de dezvoltare, care oferă garanții și asigurări pentru riscurile
comerciale și politice asociate tranzacțiilor internaționale.

6. În cazul contractelor de export, riscurile acoperite prin garantare includ neplata sau neîndeplinirea
obligațiilor contractuale de către cumpărătorul străin, riscurile politice, cum ar fi embargourile sau
instabilitatea politică în țara de destinație, și riscurile valutare.

7. Forfaiting-ul se caracterizează prin faptul că presupune achiziționarea de către o instituție

financiară (forfaiter) a unor creanțe comerciale aferente unor tranzacții de export, cu discount față de
valoarea nominală a creanței. Mecanismul derulării operațiunii implică transferul dreptului de
proprietate asupra creanței către forfaiter, care devine astfel beneficiarul plăților viitoare.

8. Factoring-ul se caracterizează prin faptul că presupune cesionarea unor creanțe comerciale

(facturile emise pentru bunuri sau servicii furnizate) către o societate de factoring, care se angajează
să asigure servicii de finanțare și de gestionare a creanțelor. Mecanismul derulării operațiunii implică
achiziționarea facturilor de către societatea de factoring, care plătește un avans către furnizor și se
ocupă de colectarea creanțelor de la clienți.

M2.UI4

1. Plățile internaționale se pot grupa după natura actelor și faptelor pe care le exprimă în plăți
comerciale și plăți financiare, și după părțile implicate în tranzacție în plăți directe și plăți indirecte.

2. Unui vânzător din contractele comerciale internaționale îi revin obligații precum livrarea bunurilor
sau serviciilor conform termenilor și condițiilor contractuale stabilite, furnizarea documentelor de
transport și de asigurare conform solicitărilor cumpărătorului, și garantarea calității și conformității
produselor livrate.

3. Unui cumpărător din contractele comerciale internaționale îi revin obligații precum plata prețului
convenit în termenii și condițiile contractului, acceptarea livrării bunurilor sau serviciilor conform
specificațiilor și calității convenite, și respectarea condițiilor și termenilor de livrare și de plată.
4. Termenul de prescripție reprezintă perioada de timp stabilită de lege în care o parte implicată într-o
tranzacție trebuie să își exercite drepturile sau să își îndeplinească obligațiile. Termenul de prescripție
poate fi prelungit în anumite circumstanțe, conform legislației aplicabile.

5. Acreditivul documentar este o modalitate de plată internațională în care banca emitentă

acreditivului se angajează să efectueze plata către beneficiar (vânzător) pentru bunurile sau serviciile
livrate conform termenilor și condițiilor specificate în acreditiv.

6. Trăsăturile principale ale acreditivului documentar includ siguranța și garanția plății pentru
vânzător, conformitatea cu termenii și condițiile prestabilite, și implicarea a două sau mai multe bănci
în procesul de confirmare și decontare a acreditivului.

7. Clauzele acreditivului documentar pot include detalii referitoare la sumă, beneficiar, termenii de
plată, documentele necesare pentru efectuarea plății, termenul de valabilitate, și condițiile de
modificare sau anulare a acreditivului.

8. Principalele tipuri de acreditiv documentar includ acreditivul irevocabil și acreditivul revocabil,

acreditivul confirmat și neconfirmat, acreditivul transferabil și ne-transferabil, și acreditivul cu plată la
vedere și cu plată la termen.

9. Funcția incasso-ului constă în intermedierea plăților între exportator și importator, prin prezentarea
documentelor comerciale de către banca exportatorului către banca importatorului, în schimbul unei
taxe de serviciu. Părțile implicate în efectuarea plăților prin incasso sunt banca exportatorului (banca
trăgătoare), banca importatorului (banca trasantă), și exportatorul și importatorul.

10. Mecanismul derulării plății prin incasso documentar implică prezentarea documentelor
comerciale de către exportator către banca sa (banca trăgătoare), care le transmite apoi bancii
importatorului (banca trasantă) pentru a fi prezentate importatorului, urmând ca acesta să efectueze
plata conform termenilor și condițiilor contractuale.

11. Funcția ordinului de plată este de a autoriza o bancă să efectueze o plată către un beneficiar în
numele plătitorului. Părțile implicate în derularea ordinului de plată sunt plătitorul, beneficiarul și
băncile implicate în procesul de decontare.

12. Mecanismul derulării plății prin ordin de plată implică plasarea unei cereri de plată de către
plătitor către banca sa, care va efectua transferul fondurilor către beneficiar prin intermediul băncii
beneficiarului.

13. Fazele decontării prin SWIFT includ transmiterea mesajului SWIFT de la banca emitentă la banca
beneficiară, verificarea și procesarea informațiilor de către banca beneficiară, și efectuarea
transferului fondurilor conform instrucțiunilor incluse în mesajul SWIFT.

14. Părțile antrenate în emiterea unei garanții internaționale includ beneficiarul (creditorul), debitorul
(emitentul garanției), și banca emitentă care garantează plata în numele debitorului.

15. Formele principale ale garanțiilor din relațiile economice internaționale includ garanții de plată,
garanții de bună execuție, garanții bancare și scrisori de credit.

16. Mecanismul derulării plății prin scrisoarea de garanție bancară implică emiterea unei scrisori de
garanție de către o bancă în numele și pentru contul unui client (emitentul garanției), care se
angajează să plătească o sumă specificată către beneficiar în cazul în care debitorul nu își îndeplinește
obligațiile conform contractului.