Ministerul Sănătății al Republicii Moldova

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”

FACULTATEA DE STOMATOLOGIE

Catedra de odontologie, parodontologie și patologie orală

„ Sofia Sîrbu ”

Teza de licență

DIAGNOSTICUL ȘI TRATAMENTUL ENDODONTIC AL

PERIODONTITELOR APICALE CRONICE FORMA
FIBROASĂ

BĂDĂRĂU, Tatiana
Anul 5, grupa 1709

Conducătorul științific:
Eni Lidia,
Dr. st. med., conf. univ.

Chișinău, 2022
 DECLARAŢIE

Prin prezenta, subsemnatul Bădărău Tatiana declar pe propria răspundere, că teza de licență cu
tema ”Diagnosticul și tratamentul endodontic al periodontitelor apicale cronice forma fibroasă”
este elaborată de către mine personal, materialele prezentate sunt rezultatele propriilor cercetări, nu
sunt plagiate din alte lucrări științifice și nu a mai fost prezentată la o altă facultate sau instituție de
învățământ superior din țară sau străinătate.
De asemenea declar, că toate sursele utilizate, inclusiv din Internet, sunt indicate în teza de
licență, cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului:
✓ toate fragmentele de text reproduse exact, chiar și în traducere proprie din altă limbă, sunt
scrise cu referința asupra sursei originale;
✓ reformularea în cuvinte proprii a textelor altor autori deține referința asupra sursei originale;

✓ rezumarea ideilor altor autori deține referința exactă la textul original;

✓ metodele și tehnicile de lucru preluate din alte surse dețin referințe exacte la sursele originale.

Data ____________

Absolvent __________________ _________________

(Prenume Nume) (Semnătura)

1
 СUPRINS
INTRODUCERE .................................................................................................................................. 3
Actualitatea temei ................................................................................................................................. 3
Scopul și obiectivele cercetării ............................................................................................................. 4
Importanța practică a tezei de licență ................................................................................................... 4
1. ANALIZA BIBLIOGRAFICĂ A TEMEI ....................................................................................... 6
1.1 Particularitățile anatomo-fiziologice ale periodonțiului . ............................................................... 6
1.2 Etiopatogenia periodontitelor apicale ............................................................................................. 7
1.3 Clasificarea periodontitelor ............................................................................................................ 8
1.4 Diagnosticul positiv si diferențial ai periodontitei cronice apicale forma fibroasă ..................... 11
1.5 Tratamentul periodontitei apicale cronice forma fibroasă ............................................................ 12
1.6. Erori şi complicaţii în tratamentul periodontitei cronice. ............................................................ 16
1.7 Profilaxia periodontitelor apicale cronice..................................................................................... 17
2. MATERIAL ȘI METODELE DE CERCETARE .......................................................................... 18
2.1. Caracteristica generală a pacienților incluși în studiu ................................................................. 18
2.2 Material de cercetare .................................................................................................................... 18
2.3 Metode de cercetare ...................................................................................................................... 22
3. REZULTATELE OBȚINUTE ȘI DISCUȚII ................................................................................ 24
3.1. Analiza statistică .......................................................................................................................... 24
3.2. Prezentare de caz clinic ............................................................................................................... 26
Caz clinic nr.1 ..................................................................................................................................... 26
Caz clinic nr 2 ..................................................................................................................................... 35
Concluzii............................................................................................................................................. 39
BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................................ 40

2
 INTRODUCERE
Actualitatea temei
Leziunile periapicale sunt printre cele mai frecvente patologii odontale apicale la dinţii umani,
denumite în general, periodontite apicale. Periodontita apicală este una dintre bolile cele mai comune
endodontice, cu care medicii se confruntă zilnic în practica lor [20]. Prin relevanţa şi complexitatea
sa, problema diagnosticului şi tratamentului formelor cronice ale periodontitelor este una din
principalele in stomatologia terapeutică [20,25].
Periodontitele, în aspect epidemiologic și clinic, se întâlnesc des, afectând o parte a populaţiei
încă din copilărie. Către vârsta de 12 ani periodontitele, în general alcătuiesc 35–39% din totalitatea
de complicaţii al cariei dentare, iar către vârsta de 18 ani — 45%. Ulterior (între 35–44 ani) pierderea
dinţilor din cauza periodontitelor constituie 42%, valorile indicelui în cauză ating 78% către vârsta de
65 ani [1]. După datele lui Golub I. în Rusia frecvenţa periodontitelor atinge circa 90 %. Tratamentul
pacienţilor cu periodontite cronice implică 50 — 60 % din totalul timpului dedicat tratamentelor
stomatologice.
Afecţiunile acute şi cronice ale pulpei şi periodonţiului sunt sursele de producere a proceselor
inflamatoare odontogene în regiunea oro-maxilo-faciala. Ele aduc suferinţe pacienţilor, complică
decurgerea bolilor de organe şi sisteme interne, şi sunt focare de infecţie [6]. Periodontitele apicale
cronice prezintă inflamatii ale țesuturilor ce înconjoară apexul rădăcinii dintelui ca reacție de răspuns
la acțiunea agenților microbieni , traumatici sau chimico-toxici , ce depașesc bariera biologică a
apexului dentar [1].
Rolul principal în dezvoltarea periodontitelor apicale cronice îi revine factorului infecțios,
microorganismelor și toxinelor . Patologia parodontală se poate dezvolta din cauza unor traume,
infecții odontogene și materiale de obturare sau medicamente iritante [17].
Formele cele mai frecvente sunt cele cronice, asimptomatice, cu evoluţie îndelungată. Toate
progresele înregistrate în medicina dentară ne îndreptăţesc astfel să continuăm cercetările în domeniu
şi să încercăm să găsim soluţiile cele mai adecvate în tratamentul conservator al periodontitelor apicale
cronice, pentru a obţine o rată de vindecare cât mai crescută [2,8].
Patologia pulpitelor şi a periodontitelor sunt strîns legate între ele şi aproape întotdeauna, după
o pulpita tratată anterior, necalitativ, rezultă o periodontită, ce se poate manifesta sub diferite forme.
Una dintre cele mai simple forme este considerată periodontita cronica forma fibroasă . Această formă
de periodontită reprezintă o afecţiune cronică ce interesează periodonţiul apical şi duce la înlocuirea
ligamentelor periodontale cu ţesut conjunctiv ce conţine fibre dezorganizate [1,4].

3
Scopul și obiectivele cercetării:
Scopul lucrării este de a studia etiologia, patogenia, evoluţia clinică a periodontitei fibroase cronice şi
elaborarea metodelor optime de tratament.

Pentru realizarea scopului au fost trasate următoarele obiective:

1. Studierea sureselor bibliografice referitor la tabloul clinic al periodontitelor cronice fibroase.
2. Stabilirea unui algoritm eficient de tratament mecanic și medicamentos al canalelor radiculare.
3. Monitorizarea evoluţiei clinice a periodontitei cronice fibroase.

Importanța practică a tezei de licență:

Cercetarea dată reprezintă un studiu aprofundat al etiologiei, patogeniei, tabloului clinic,
diagnosticului și tratamentul periodontitei cronice fibroase.

4
 LISTA ABREVIERILOR

CO – coroană
C– carie
EDTA – acidul etilendiaminotetraacetic
EOD – electroodontometria
LS – lot de studiu
MKA – microamperi
MM – milimetri
NaOCL - hipoclorit de sodiu
NR – numărul
OB – obturație
OMS – Organizația Mondială a Sănătății
Pt – periodontita
R – rest radicular

5
 1. ANALIZA BIBLIOGRAFICĂ A TEMEI
1.1 Particularitățile anatomo-fiziologice ale periodonțiului
Periodonțiul este o formațiune anatomică complicată de origine conjunctivă, situată între lama
compactă a alveolei dentare și cementul rădăcinii dentare [4, 5, 16]. Periodonțiul , pe toată întinderea
sa se află în contact nemijlocit cu osul maxilarelor, prin orificiul apical- cu pulpa dentară, iar la
marginile alveolelor- cu gingia și cu periostul maxilarelor. Pentru prima dată periodonțiul se observă
la stadiul folicular de dezvoltare a dintelui, odată cu începutul formării rădăcinii și simultan cu
constituirea lamei corticale a alveolei. Periodonțiul se definitivează aproximativ peste un an după
terminarea dezvoltării apexului rădăcinii dentare. Grosimea periodonțiului echivalează în medie cu
0,20-0,25 mm, însă această valoare poate varia odată cu vîrsta, odată cu dezvoltarea dintelui, cu
modificările funcționale și, in sfirşit, de pe urma procesului patologic [1 ,10, 23]. In caz de pierdere a
antagonistului, lățimea fisurii periodontale diminuează pînă la 0,1- 0,15 mm. In vîrstă matură fisura
periodontală devine mai largă din cauza îngroșării periodonțiului.
Periodonțiul este format din țesut conjunctiv, in care distingem substața intercelulară, fibre
colagene și straturi de țesut conjunctiv, penetrate de vase sangvine și limfatice și de nervi. In regiunea
apexului radicular se conține mai puțin tesut fibros, însă există mai mult tesut conjunctiv lax. In
periodonțiu există o cantitate mică de fibre fine argentafine. Fibrele colagene sînt formate din
molecule polipeptidice, fapt ce condiționează striația transversală a fibrilelor colagene privite in
microscopia electronică [21] .Fibrilele sunt situate in fascicule mai groase, care ating 5-10 mm în
diametru. Fasciculele fibroase ale periodonțiului se intrețes intr-un capăt cu cementul rădăcinii dentare
și trec în structurile ei fibroase, un alt capăt se inseră in țesutul osos al alveolei, realizind o relație
intimă a periodonțiului cu țesuturile circumiacente [1, 15].
Ținînd seama de orientarea și organizarea variată a fasciculelor de fibre colagene, ele pot fi
clasificate în felul următor : fibre transversale, fibre gingivale libere ( ce trec de la coletul dintelui și
se întrețes în țesutul conjinctiv al gingiei) ; fibre circulare (care circumscriu coletul dentar ) ; fibre
alveolare pectinate (care trec de la vîrfurile crestelor alveolare spre cementul coletului dintelui ) ; fibre
oblice ; grupul de fibre apicale [1]. Între fibrele de țesut conjunctiv în periodonțiu se află elemente
celulare – fibroblaste cu nucleu oval ș citoplasmă de culoare deschisă, în țesutul conjunctiv lax se
găsesc mastocite și histocite (celule migratoare) cu nucleu colorat mai pregnant de dimensiuni mai
mici și citoplasmpă granulată.
În apropierea vaselor și capișarelor periodonțiul se constată histocite adventițiale perivasculare
și mastociți. Inervația periodonțiului se realizează ca și irigarea cu sînge pe două căi. În regiunea
6
treimii apicale a rădăcinii fibrele nervoase mieline pătrund în periodonțiu și se inseră atît în fasciculele
fibroase, cît și în straturile intermediare de țesut conjunctiv lax. O parte din aceste fibre trece sub
formă de fsascicule longitudinale prin fisura periodontală. În treimile medie și de colet ale
periodonțiului inervația este realizată de fibre nervoase care pătrund din pereții osoși ai alveolelor.
Funcțiile periodonțiului sînt variate: de suport, de repartiție a presiunii, plastică, trofică,
senzorială și de protecție. Funcția principală este cea de suport. Periodonțiul conține 60% lichid tisular,
fără a include aici marea cantitate de limfă și sînge existentă în vase. Aceasta îi permite periodonțului
să funcționeze ca un sistem hidraulic, să repartizeze presiunea de masticație uniform pe toți pereții
alveolei. Deci, funcțiile periodonțiului sînt variate și importante . Păstrarea acestor funcții importă nu
numai pentru țesuturile adiacente, ci și pentru organismul în intregime, dacă se știe rolul focarului
periapical de inflamație (a periodonțiului ) în sensibilizarea organismului. Afecțiunile periodonțiului
de caracter inflamatoriu se numesc periodontite [20, 22, 25].

1.2 Etiopatogenia periodontitelor apicale

Periodontita apicală cronică forma fibroasă este forma cea mai simpla a periodontitelor
cronice,unde rolul principal în dezvoltarea periodontitei apicale o are infecţia microorganismelor şi
toxinele lor. Ele pătrund în periodonţiu prin canalul radicular şi punga gingivală sau pe cale hemato
şi limfogenă [2].
După etiologie distingem:
-periodontită infecţioasă;
-periodontită traumatică,
-periodontită medicamentoasă.
Dar fiind faptul că în terapia patogenică se aşteaptă un efect maxim, clasificaţiile moderne ale
periodontitei trebuie să reflecte esenţa procesului patologic în periodonţiu şi să ţină cont de factorii
cauzali: infecţie, sensibilizare a ţesuturilor periodonţiului, tulburarea troficii, traume provocată de
medicamente drastice[1].
Periodontita infecţioasă
Rolul principal în dezvoltarea periodontitei infecţioase revine microbilor, mai ales
streptococilor, printre care streptococul nehemolitic constituie 62%, cel virident 26% , cel hemolitic
12%. Flora cocică de obicei se diseminează împreună cu alte microorganisme – veillonella,
lactobacterii, fungi levuriformi. Toxinele microorganismelor și produsele de dezintegrare a pulpei
pătrund în periodonțiu prin canalul radicular și punga gingivală .

7
 Periodontita traumatică
Periodontita traumatică apare de pe urma acţiunii asupra periodonţiului atît a unui traumatism
momentan (contuzie, lovitură sau cădere) cît şi în cazul unei microtraume mai puţin puternice, însă
multiple şi repetate de pe urma aplicării incorecte a unei obturaţii, în caz de presiune permanentă
asupra unor dinţi cu trabucul, cu luleaua sau cu un instrument muzical, precum şi de pe urma
obişnuinţelor dăunătoare (tăierea aţei cu dinţii, roaderea creionului, etc.).
Periodontita medicamentoasă
Aceasta apare mai frecvent de pe urma tratării incorecte a pulpitei, de pe urma pătrunderii în
periodonțiu a unor materii chimice drastice sau medicamente, bunăoară, pasta arsenioasă, formalina
etc. Din periodontita medicamentoasă face parte și periodontita ce se declară ca o manifestare alergică
de pe urma aplicării preparatelor ce pot provoca o reacție imunologică locală.
Patogenia periodontitelor apicale
Procesul inflamator în periodonţiu este condiţionat de refularea conţinutului toxicoinfecţios al
canalelor radiculare prin orificiul apical. Astăzi se acordă o mai mică atenţie gradului de virulenţă a
microflorei, accentuîndu-se îndeosebi importanţa endotoxinei ţesutului periapical ce se formează în
caz de deteriorare a membranei bacteriilor Gram-pozitive. Pătrunderea bacteriilor în periodonţiu duce
la fomarea de produse biologic active care sporesc permiabilitatea vaselor. De pe urma acestui fapt
sporeşte brusc numărul de limfocite şi macrofagi mononucleari, de enzime lizozomale, care
activizează osteoclastele. Acestea duce la distrugerea periodonţiului şi la distrucţia ţesutului osos.
În periodonțiul fibros se constată reducerea elementelor celulare și sporirea țesutului fibros cu
fascicule groase. În unele porțiuni ale periodonțiului se constată infiltrații microfocare inflamatorii și
scleroză a vaselor. Dispunerea dezordonată a fibrelor groase în periodonțiu îi conferă acestuia un
carater de țesut cicatricial și se însoțește de îngroșare difuză a porțiunii periapicale a periodonțiului
[2, 25, 1].

1.3 Clasificarea periodontitelor

Clasificarea periodontitelor apicale dupa M.Gafar şi C. Andriescu (1990)
Periodontite apicale:
1. Acute:
-hiperemice (abortive)
-difuze (seroase)
-circumscrise (purulente)

8
2. Cronice:
a) Leziuni ale periodonţiului apical cu imagine radiologică conturată:
-Periodontita cronică fibroasă
-Granulomul simplu conjunctiv
-Granulomul epitelial
-Granulomul chistic
-Periodontita cronică cu hipercimentoză
-Abcesul cronic apical
-Osteita parodentară (Melcior)
-Periodontitele apicale cornice specific
b) Leziuni ale periodonţiului apical cu imagine radiologică neconturată
-Periodontita apicală cronică difuză progresivă Partsch
-Perirodontita apicală cronică condensată
Clasificarea periodontitelor după evoluţia clinică, după I.G. Lukomsky(1955)
1) Periodontită acută:
- Seroasă
- Purulentă
2) Periodontită cronică:
- Fibroasă
- Granulantă
- Granulomatoasă
- Exacerbată
Clasificarea afecțiunilor parodontale după OMS
K.04. Maladiile țesuturilor periapicale
K.04.4. Periodontitele apicale acute de origine pulpară.
Periodontitele apicale acute FAJ (ca infecție).
K.04.5. Periodontita apicală cronică.
Granuloame apicale.
K.04.6. Abces periapical cu fistule.
Inclusiv: abces dentar cu fistulă
abces dento-alveolar cu fistule
abces periodontal de origine pulpară.

9
K.04.60. Fistulă deschisă în sinusul maxilar.
K.04.61. Fistulă deschisă în fosa nazală.
K.04.62. Fistulă deschisă în cavitatea bucală.
K.04.63. Fistulă pe piele.
K.04.69. Abces periapical cu fistulă neidentificată.
K.04.7. Abces periapical fără fistulă
Abces dentar.
Abces dento-alveolar.
Abces periodontal de origine pulpară fără fistulă.
K.04.08. Chist radicular.
Inclusiv: Chist apical
Chist periapical.
K.04.80. Chist apical și lateral.
K.04.81. Chist rezidual.
K.04.82. Chist paradental, inflamator.
K.04.9. Alte afecțiuni neprecizate.
Clasificarea periodontitelor apicale ale dinților temporari și permanenți la copii după T.
Vinogradova
I. Localizarea procesului:
- apicală;
- marginală;
II. Etiologie:
- infecțioasă;
- traumatică;
- toxică;
- medicamentoasă.
III. Evoluție clinică:
- acută: a) seroasă b) purulentă
- cronică: a) fibroasă b) granuloasă c) granulomatoasă
- exacerbarea formelor cronice ale parodontitelor.
IV. Schimbări pato-morfologice:
- inflamație acută: seroasă, purulentă

10
- inflamație cronică: fibroasă, gangrenoasă, proliferativă.
Clasificarea parodontitelor apicale după h. Taatz, 1975
1. Parodontitis apicalis acuta.
2. Parodontitis apicalis chronica:
a) îngroșarea edemantoasă a periodonțiului;
b) ostită resorbtivă difuză;
c) ostită resorbtivă limitată (granulom);
d) granuloasă progresivă;
e) chist radicular;
f) ostită sclerozată.

1.4 Diagnosticul positiv si diferențial al periodontitei cronice forma fibroasă

Tabloul clinic în cazurile favorabile nu prezintă nici un simptom clinic. Cel mai frecvent se
descoperă accidental în urma unui examen radiologic, în care se observă o lărgire a spaţiului
periodontal şi o obturaţie de canal completă. În cazurile mai puţin favorabile există deseori o senzaţie
de oboseală a dintelui respectiv după efortul masticator, sau o sensibilitate mai pronunţată în regiunea
apicală, după o răceală, current etc. În aceste cazuri se depistează de obicei o obturaţie de canal
incompletă. Dacă se reia tratamentul dintelui şi se obturează canalul corect, procesul se fibrozează[2].
La examenul obiectiv putem depista dintele schimbat în culoare cu o matitate a smalţului, sau
obturaţie dacă dintele a fost tratat anterior. Percuţia este indoloră, agenţii termici nu provoacă dureri.
Examenul paraclinic are o importanță majora în stabilirea corectă a diagnosticului,
electroexcitabilitatea echivalează 100 MKA iar radiologic , ne dă posibilitatea să determinăm
obturaţia de canal incompletă, corpi străini în canal, etc. Pe clişeul radiologic se vizualizează
deformarea fantei periodontale sub forma de dilatare a acesteia în regiunea periapicală, contururile
lamei compacte a osului alveolar în periodontita fibroasă cronică sunt clare, fără schimbări. În baza
datelor de anamneză, examenului obiectiv şi celor complementare se stabileşte diagnoza de
periodontită apicală cronica forma cronică. Diagnosticul diferential al periodontitei apicale cronice
forma fibroasă :
- Pulpită gangrenoasă – dinte cu toate semnele gangrenei pulpare, examenul R-gic nu
evidenţiază nici o modificare la nivelul spaţiului periodontal; Persistă dureri la excitanţi termici,
rece,cald. Sondarea profundă în canale este dureroasă.

11
 - Pulpitele cronice – la pătrunderea instrumentului endodontic în camera pulpară şi canalul
radicular se constată sensibilitate şi apare sîngerare. Electroodontodiagnosticul echivalează 60 µA.
- Periodontita apicală cronică granulomătoasă – examenul R-gic, depistăm zone de osteită
(resorbţie) extinsă în tot periodonţiul apical de diferite forme.

1.5 Tratamentul periodontitei apicale cronice forma fibroasă

Periodontita apicală cronică forma fibroasă prezintă un focar infecţios apărut în urmai
nteracţiunii florei microbiene endocanaliculare cu reacţii de apărare a organisului şi în dependenţă de
formele de manifestare va fi aleasă şi metoda de tratament [1].
Metodele de tratament a periodontitelor apicale cronice pot fi clasificate în:
- Conservative ( terapeutice ): instrumental şi medicamentos;
- Conservativ-chirurgical: rezecţii apicale, hemisecţii, amputaţia radiculară;
- Chirurgicale: extracţia dintelui.
Problema combaterii infecției odontogene este actuală și depășește cu mult limitele stomatologiei,
deoarece multe cercetări recunosc existenșa unei corelații între infecția odontogenă și leziunile unei
serii de organe și sisteme [9], [10].
Tratamentul periodontitei fibroase cronice urmăreşte 3 obiective:
1. Îndepărtarea conţinutului infectat din canalul radicular şi a dentinei alteratede pe pereţii canalului
prin tratament mechanic;
2. Sterilizarea canalului radicular şi a canaliculelor dentinare prin tratamentmedicamentos şi cu agenţi
fizici;
3. Obturarea canalului radicular pîna la apex, pentru a bloca posibilitatea microorganismelor, rămase
în canaliculele dentinare, de a difuza şi în acelaşitimp de a întrerupe calea de comunicare dintre
cavitatea bucală şi parodonţiul apical. Succesul tratamentului endodontic în terapia periodontitelor
apicale cornice depinde de: eliminarea microorganismelor supravieţuitoare din sistemul canalar
radicular, crearea unei sigilări etanşe care să prevină contactul fluidelor tisulare dinţesuturile
periapicale cu bacteriile restante localizate în treimea apicală şi blocarea oricărei comunicări dintre
cavitatea bucală si ţesuturile periradiculare [8, 9]. În continuare vom discuta despre tratamentul
conservativ al formelor distructive ale periodontitelor cronice fibroase - endodontic. Periodontita
cronică forma fibroasă se tratează în secția terapeutică cu ajutorul medicamentelor și cu obturarea
ulterioară a canalelor cu materiale de priză.

12
După V.Burlacu şi V.Fală prepararea endodontică şi obturaţia radiculară sunt cheia succesului în
terapia endodonică.
La etapa preparării endodontice propun realizarea regulii 3A
- A1- acces la camera pulpară;
- A2- acces la orificiile radiculare;
- A3- acces la apexul fiziologic[3,4,7].
În dependenţă de cauza care favorizează patologia şi starea dintelui vor fi alese şi metodele de
tratament conservativ. De exemplu dacă dintele este intact sau cu un proces carios profund se va
recurge la metoda prin trepanarea dintelui, deschiderea camerei pulpare şi înlăturarea resturilor
pulpare coronare apoi areturilor pulpei radiculare şi următoarele etape de prparare instrumentală şi
medicamentoasă a canalelor radiculare care vor fi expuse mai jos. La dintele care s fost obturat şi
canalele radiculare au fost supuse la un tratament anterior atunci se va recurge la înlăturarea obturaţiei
aplicate , dezobturarea canaleor radiculare prin diferite metode şi soluţii, şi vor urma etapele de
preparare instrumentale şi medicamentase.
Prelucrarea canalului radicular prevede următoarele etape:
- Efectuarea anesteziei;
- Crearea accesului către orificiile canalelor;
- Izolarea dintelui;
- Deshiderea cavităţii dintelui şi crearea accesului către orificiile canalelor;
- Deschiderea orificiilor radiculare;
- Permeabilizarea canalului radicular;
- Lărgirea canalului radicular;
- Prelucrarea medicamentoasă;
- Obturarea canalului radicular;
Efectuarea anesteziei reprezintă un moment esenţial pentru un tratament endodontic reuşit. Este
necesar de menţionat că el trebuie să se desfăşoare, categoric fără durere. Cu acest scop se folosesc
diferite tipuri de anestezice şi tehnci de anesteziere pentru asigurarea comfortului fizic şi psihologic
al pacientului. Crearea accesului este una din cele mai importante faze ale tratamentului endodontic,
deoarece succesul şi uşurinţa manoperelor ulterioare de tratament depind de ea. La crearea accesului
în spaţiul endodontic se tind spre înlăturarea în totalitate a plafonului camerei pulpare. Cavitatea de
acces trebuie să fie modelată în formă de con ( cu baza suprafeţei ocluzală şi vîrful îndreptat spre
orificiul radicular). Deschiderea cavităţii dintelui se consideră corect întocmită, dacă accesul la

13
canalul radicular este liber şi drept. Crearea accesului, evident, depinde departicularităşile anatomice
ale dintelui. Diamentrul canalului radicular se micşorează în direcţia orificiului apical şi constrcţia
apicală maximală este localizată la distanţa de 1,0-1,5 mm de la orificiul apical[7,12].
Crearea accesului pentru dinţii frontali:
1. Se efectuează cu o freză sferică de carbură, turaţii înalte, perpendicular pe axul dintelui în centrul
feţei orale, preparînd pînă la penetrarea smalţului;
2. Schimbăm poziţia frezei acţionînd în axul lung al dintelui, ţeşind smalţul şi dentina spre marginea
incizală;
3. Mişcările în ax continuă pînă cînd nu se va simţi o prăbuşire, care şi va constitui orificiul de
deschidere;
4. După ce cu o sondă se va palpa orificiul de comunicare format;
5. Cu o piesă contraunghi avînd freza sferică cu mişcări uşoare de retragere se va lărgi orificiul de
deschidere a camerei pulpare. (Mişcările vor fi din intern spre extern).
6. Orificiul de deschidere trebuie să aibă forma unei pîlnii cu deschidere spre incizal.
Crearea accesului la dinţii premolari:
Cu o freză de carbură se acţionează în şanţul intercuspidian, pe suprafaţa masticatori, pînă la
penetrarea smalţului şi plafonului camerei pulpare. Se mai folosesc şi freze speciale cu vîrf bont pentru
a exclude posibilitatea perforării fundului cavităţii a dintelui sau crearea unei direcţii false. Se verifică
cu sonda penetrarea camerei pulpare. Urmează procedurile asemănătoare cu cele ce au fost descrise
mai sus la grupul frontal de dinţi. La formarea accesului pentru premolarii inferiori se ia în
consideraţie, înclinarea coroanei în raport cu rădăcina. În caz de caviatte carioasă de clasa V, accesul
deasemenea se face prin suprafaţa masticatorie.
Crearea accesului la molari:
1. Trepanarea suprafeţei dentare la grupul dat de dinţi se efectuează pe suprafaţa ocluzală în foseta
centrala, prin intermediul mişcărilor paralele axului dentar, care sunt efectuate pînă la momentul
penetrării camerei pulpare.
2. Cu sonda se verifică penetrarea camerei pulpare;
3. Cu eceeaşi freză de turbină se îndepărtează plafonul camerei prin mişcări active de scoatere ( din
intern spre extern);
4. Urmează îndepărtarea ţesutului pulpar cu un excavator;
5. Irigarea abundentă cu soluţie antiseptică
Accesul la orificiile radiculare:

14
Camera pulpară se usucă cu un bulete de tifon examinîndu-se planşeul camerei pulpare, care este în
formă de triunghi sau romb unde orificiile de deschidere a canalelor radiculare sînt situate în colţurile
respective ( în număr de 3 sau 4). Suprafaţa planşeului este convexă, ceea ce duce la conducerea sondei
spre orificiile canalelor radiculare. Dacă orificiul este subminat de dentină, ea va fi înstrăinată cu freza
sferică [10, 24, 21].
Prepararea canalului radicular şi accesul la apexul fiziologic :
- Îndepărtarea totală a ţesuturilor necrotice şi a bacteriilor, ( pe etape);
- Obţinerea a unei forme radiculare capabile să primească obturaţia;
- Menţinere formei, direcţiei şi curburii canalului;
- Cavitatea radiculară trebuie să corespundă unei forme de con;
Determinarea lungimii de lucru a canalelor radiculare
- Metoda clinică
- Metoda tabelului şi anatomică
- Metoda radiografică
- Electrometrică- cu ajutorul apexlocatorului.
În endodonţie este foarte important să se aprecieze şi să se măsoare lungimea de lucru – lungimea
instrumentului , ce corespunde lungimii canalului. Cu acest scop se folosesc diferite unelte de
măsurare: rigle metalice, gradate în mm. Însă multe companii produc unelte speciale pentru măsurarea
instrumentelor endodontice de prelucrare a canalelor. Apexlocţia – tehnica de relizare prezintă certe
avantaje în raport cu radiografia , aici percepţia digitală perite determinarea lungimii canalului de
lucru exactitate. Tratamentul periodontitelor cronice apicale , forma fibroasă poate fi efectuat într-o
etapă. Obturarea definitivă a canalelor radiculare poate fi efectuată prin mai multe tehnici, printre care
menţionăm:
Tehnica “conului central” Esenţa metodei constă în introducerea în canal, împreună cu sealerul, a
conului de gutapercă, corespunzător cu secţiunea canalului, pentru realizarea unei obturaţii depline a
canalului. Pe porţiunile canalului, unde conul nu se atinge de pereţi, este introdus sealerul. Conul
standard de gutapercă, deja ales, trebuie să corespundă mărimii şi lungimii de lucru a ultimului
instrument, utlizat pentru prelucrarea canalului.
Tehnica condensării laterale la rece
Condensarea laterală a gutapercii trebuie făcută, cînd prelucrarea canalului radicular se efectuează
după metoda Step-Back sau o tehnică similară. Scopul condensării laterale - realizarea unei condensări
înalte folosind o cantitate maximă de gutapercă și minimă de sealer. Mărimea conului de gutapercă

15
standard ales trebuie să corespundă mărimii principalului file de lucru. Conul trebuie să se termine cu
0.5 mm mai sus de apexul fiziologic,și în regiunea treimii apicale să se fixeze strâns de pereții
canalului. Conul primar este presat strâns cu spreaderul de un perete al canalului, în aşa fel ca el să se
deformeze. Dar, efectuând condensarea, nu trebuie aplicate prea mari eforturi, fiindcă acestea pot duce
la formarea fisurilor în rădăcină. Apoi instrumentul este scos din canal, şi în spaţiul creat se introduce
imediat un con de gutapercă, care corespunde mărimii spreaderului.Această procedură se repetă, până
când următorul spreader, de mărime mai mică. va fi posibil de introdus mai puţin decât pe o jumătate
din lungimea canalului. După această surplusul de gutapercă din regiunea orificiilor de intrare a
canalului sunt topite cu un plugger sferic sau cu un excavator încălzit, şi din cavitatea coronară a
dintelui este îndepărtat surplusul de sealer [11,13].
Tehnica ,,Condensarea verticala la cald”
Condensarea verticala consta în compactarea in sens axial, vertical, a gutapercii adusa in stare plastica
prin încalzire. Se folosesc niste sonde speciale denumite plugger (un fuloar de ciment mai lung de cca
30 mm, mai efilat, de diferite dimensiuni), care încalzite la roșu plastifiază gutaperca introdusa în
canal, iar prin compactarea ei dinspre porțiunea coronara spre apex, tot cu ajutorul pluggerului, se
asigura omogenizarea si etanseitatea obturatiei de canal [19].

1.6. Erori şi complicaţii în tratamentul periodontitei cronice

Erori şi complicaţii care pot apărea in regiunea coronari a dintelui şi parodonţiului marginal in
timpul creării accesului şi lărgirii orificiilor de intrare în canal [5].
Erori şi complicaţii mecanice:
- Nedeschiderea camerei pulpare a dintelui;
- Camera pulpară a dintelui prea larg deschisă;
- Deschiderea incompletă a camerei pulpare;
- Perforarea coroanei cu afectarea parodonţiului marginal;
- Perforaţie intraradiculară;
- Fracturarea frezei.
Erori şi complicaţii chimice;
- Periodontită marginală arsenicală;
- Periodontită marginală apărută în urma folosirii acidului tricloracetat. sulfuric, clorhidric ctc..
Erori şi complicaţii, care pot apărea la nivelul rădăcinii dinţilor.
- Crearea pragurilor;

16
- Căi false (perforarea longitudinală a rădăcinii sau apicală);
- Supralărgirea canalului radicular în treimea medie pe curbura internă sau a orificiului apical;
- Blocarea canalului cu rumeguş de dentinâ;
- Fracturarea instrumentelor în canalul radicular;
- Obturarea necalitativă a canalului radicular sau refularea materialului de obturaţie după apex;
Erori şi complicaţii posibile în parodonţiul apical.
- hemoragie în canalul radicular;
- trauma mecanică a parodonţiului apical;
- afectarea parodonţiului apical de origine chimică:
- împingerea maselor putride după apex;
- afectarea formaţiunilor anatomice înconjurătoare (sinusuri, emfizcmul ţesuturilor moi, obturarea
canalelor radiculare cu refularea materialului după apex).
Erori generale.
- Aspirarea corpilor străini;
- Înghiţirea acelor (instrumentelor) endodontice;
- Leşin, colaps .

1.7 Profilaxia periodontitelor apicale cronice

Periodontitele cronice constituie circa 80-90% din toate formele de periodontite În timp ce
boala decurge sub forma cronică, aceasta are manifestări clinice foarte puțin exprimate, și poate fi
detectată doar accidental de către un medic stomatolog la examinarea cu raze X. Din acest motiv
prezentarea la medicul stomatolog pentru un control regulat o dată în jumătate de an, constituie unul
din mijoacele de bază în profilaxia apariției periodontitei și complicației acesteia. Potrivit ADA
(Asociatia Dentară Americană) profilaxia reprezintă cea mai ieftină metodă de tratament [1].
Actualmente medicii stomatologi atrag o deosebită atenţie prevenirii afecţiunii stomatologice.
Au fost elaborate lucrări, sunt ţinute cursuri pe tema profilaxiei fiind etapă foarte importantă. De
prevenit afecţiunea este mai uşor decât de tratat. Deaceea mai întâi de toate trebuie să ne referim la
factorii care provoacă afecţiunea şi trebuie evitată acţiunea lor în prevenirea periodontitelor-
tratamentul oportun al cariei dentare şi a pulpitelor. Un factor sunt complicaţiile în urma unui
tratament endodontic incomplet/incorect, fracturile de instrumente în canalele radicularecare duc la
inflamarea țesuturilor periapicale, folosirea unor preparate chimice iritante pentru periodonţiu apical,
supraobturarea canalelor etc.

17
 2. MATERIAL ȘI METODELE DE CERCETARE

2.1. Caracteristica generală a pacienților incluși în studiu

Pentru atingerea scopului acestei lucrări, am studiat 25 surse literare de specialitate și am
organizat un studiu clinic, în care au participat 12 pacienți, cu vârsta cuprinsă între 20 și 60 ani, dintre
care 8 femei şi 4 bărbaţi cu periodontita cronica apicală , forma fiboasă . Studiul a fost efectuat în
cadrul Clinicii Universitare Catedra odontologie, parodontologie și patologie orala și în cadrul
clinicii stomatologice “Exi Dent ”.
Informațiile cu caracter personal, precum și rezultatele examenului subiectiv și obiectiv au fost
incluse în fișa medicală a fiecărui pacient (figura 1). Tratamentul a fost efectuat după obținerea
acordului informat în formă scrisă.
Conform datelor obținute în urma examenelor clinice și paraclinice ale pacienților, s-a stabilit
diagnosticul și a fost elaborat planul individual de tratament pentru fiecare pacient.

Figura 1. Acordul pacientului

2.2 Material de cercetare
Ca material de obturare a canalului radicular a fost utilizat preparatul “Eugetin” şi în calitate de
filler - conuri de gutapercă (figura 2 , 12) . Preparatul “Eugetin” - material pentru sigilarea canalelor
radiculare pe baza de oxid de zinc, calciu si eugenol . E compus din fosfat de calciu, care stimulează
regenerarea țesutului osos Diiodotimol, un antiseptic puternic cu acțiune prelungită, preparate cu
corticosteroizi dexametazonă (0,01%) și acetat de hidrocortizon (1,00%) . "Eugetin" poate fi utilizat
cu toate tehnicile de obturare a canalului radicular.

18
 Figura 2. Preparatul ”Eugetin” (TehnoDent) Rusia
Astfel, la obturarea canalelor radiculare ale dintilor cu cimenturi eugenol din oxid de zinc, au
loc mai multe procese : intărirea pastei in canal cu formarea unei mase insolubile care nu se contractă,
efect antiinflamator al corticosteroizilor, efect antiseptic al substanțelor medicamentoase și este radio-
opac. Un avantaj esențial al cimenturilor moderne de oxid de zinc eugenol ca material pentru obturarea
permanentă a canalelor radiculare dentare este ușurința utilizării clinice, disponibilitatea economică,
manipulare confortabilă pentru medic.
Toate tratamentele periodontitelor apicale cronice fibroase au fost inițiate cu realizarea igienei
profesionale. La unii pacienți s-a efectuat anestezia locală cu soluție de Septanest cu adrenalină
(Septodont, Franța) 1:100,000. În timpul tratamentului au fost utilizate instrumente pentru examinare
și instrumente endodontice de canal (figura 3, 4, 5) .

Figura 3. Instrumentele utilizate pentru examenul clinic endobucal: oglindă stomatologică,

sondă, pensă

19
Figura 4. Dental kendo, China Figura 5.Instrumente de canal
File-uri manuale rotative, Soco , China

Izolarea câmpului operator cu ajutorul sistemului de digă este o condiție esențială pentru reușita
tratamentului (figura 6 ). Aplicarea sistemului de izolare cu digă oferă un câmp operator curat și uscat,
prevenind infiltrațiile salivei, a sângerărilor gingivale, previne nimerirea accidentală a
instrumentelor endodontice dentare şi dezinfectanţilor în tractul respirator şi digestiv a pacientului în
timpul tratamentului dentar; clema și folia exercită o ușoară retracție a țesuturilor parodontale,
protejând țesuturile moi înconjurătoare (limbă, obraji, gingii) de acțiunea tăietoare a frezelor;
îmbunătățește vizibilitatea și previne aburirea oglinzii datorită umidității respirației. Prepararea
cavităţii cu înlăturarea obturaţiei si crearea accesului către orificiul de intrare în canal precedente s-a
efectuat cu turbină si freze sferice, freze cilindrice, freze cilindro-conice (figura 7).

Figura 6. Sistemul de digă Sanctuary Health , Malayzia. Figura 7 . Formele uzuale de freze

20
 Determinarea lungimii de lucru a fost efectuata cu ajutorul apex locatorului (figura 8).

Figura 8. Endo radar (Endmotor cu apexlocator) Woodpecker,China.

Irigarea cu soluții antiseptice: Hipoclorit de sodiu (NaOCl) 5,25% , Clorhexidină 2% (figura 9, 10).

Figura 9. Hipoclorid de sodiu 5,25 %, Figura 10. Clorhexidină 2%

pentru prelucrarea medicamentoasă pentru prelucrarea medicamentoasa
a canalelor radiulare. a canalelor radiulare.
Uscarea canalului radicular au fost efectuate cu ajutorul conurilor de hîrtie și în calitate de filler
conuri de gutapercă (figura 11, 12) .

Figura 11. Conuri de hirtie Figura 12. Conuri de gutapercă

21
Examenul radiologic este foarte important pentru stabilirea diagnosticului a periodontitei cronice
fibroase , el sa efectuat pe rentgenul Vatech (Figura 13).

Figura 13. Aparatul roentghen Vatech, Korea.

2.3 Metode de cercetare

Metoda de cercetare, care a fost utilizată pentru pacienții cu diagnosticul de periodontită cronica
forma fibroasă , a fost efectuată după următoarele criterii: examnul clinic subiectiv (care a inclus –
motivația, anamnesis morbi , anamnesis vitae), examenul clinic obiectiv ( care a inclus – examenul
exobucal, examneul endobucal), și examnul paraclinic ( care a inclus – examenul radiologic și
termodiagnosticul).
Examnenul clinic : evaluarea subiectului s-a realizat cu scopul aprecierii stării de sănătate a
pacientului. În timpul discuției s-a determinat starea de dezvolare fizică, psihică, tipul
temperamentului și totodată disponibilitatea către o colaborare.
Anamneza : au fost adresate o serie de întrebări pentru a obține informații despre motivul prezentării
la medicul stomatolog.
Datele personale : în urma colectării datelor pesonale, am avut posibilitatea de a stabili idenitatea
pacientului, vîrsta, profesia, locul de naștere și de trai.

22
Motivația : ne-a permis de a determina cauza prezentării la medicul stomatolog și totodată evoluția
actualei maladii ca: Prezenţa unei obturaţii vechi, debordante, cu încomodare în timpul alimentaţiei
cu reţinerea alimentelor.
Antecedente personale stomatologice : am precizat informația ce vizează aspectele stomatologice:
tratamentele efectuate anterior (ex. igienizări, tratament endodontic, afecțiuni ale parodonțiului,
interveții chirurgicale în teritoriul oro-maxilo-facial), prezența obiceiurilor vicioase ( ex.fumatul,
masticația doar pe o parte a arcadelor dentare, utilizarea scobitrilor).
Examenul obiectiv : a fost efectuată inspecția, palpația percuția.
Inspecția : în cazul peridontitelor apicale cronice fibroase apare modificarea culorii coroanei dintelui.
Modificări ale mucoasei gingivale nu apar
Palparea : modificări ale sensibilității la palparea nu apareau . Palparea ganglionilor nu este
semnificativă în cadul afecțiunii date.
Percuția: percuția verticală a dinților cu periodontite apicale cronice fibroase este negativa.
Sensibilitatea dureroasă acuzată de pacient este de mică intensitate .
Diagnosticul definitiv: diagnosticul de periodontită fibroasă cronică se stabileşte în baza anamnezei:
La examenul obiectiv se observă:
-Dinţi schimbaţi la culoare cu o matitate a smalţului;
-Obturaţie defectuoasă cu margini ascuţite ce traumatizează mucoasa în regiunea dintelui afectat;
-Gingia în regiunea dintelui afectat fără modificări;
-Percuţia dintelui şi sondarea cavităţii – indoloră.
La examenul complementar:
-Termometria: la excitarea cu agenţi termici (cald, rece) nu provoacă dureri.
-Electroexcitabilitatea: echivalează cu 100 MKA.
-Radiologic: ne dă posibilitatea să determinăm obturaţia de canal incompletă, corpi străini în canal,
etc. Pe clişeul radiologic se vizualizează deformarea fantei periodontale sub forma de dilatare a
acesteia în regiunea periapicală, contururile lamei compacte a osului alveolar în periodontita fibroasă
cronică sunt clare, fără schimbări. În baza datelor de anamneză, examenului obiectiv şi celor
complementare se stabileşte diagnoza de periodontită fibroasă cronică.

23
 3. REZULTATELE OBȚINUTE ȘI DISCUȚII

3.1. Analiza statistică

Grupul de studiu a inclus un număr de 12 pacienți, , cu vârsta cuprinsă între 20 și 60 ani, dintre
care 8 femei şi 4 bărbaţi cu periodontita cronica apicală forma fiboasă, în cadrul Clinicii Universitare
Catedra odontologie, parodontologie și patologie orala și în cadrul clinicii stomatologice “ExiDent ”.
Utilizarea tehnicilor și materialelor moderne de tratament în periodontite cronice forma fibroasă a
demonstrat o eficacitate înaltă a tratamentului corect efectuat.
Rezultatele cercetării au fost grupate după următoarele criterii:
1) Vârsta pacienților;
2) Sexul pacienților;
3) Clasificarea după dinții afectați;
4) Distribuţia dinţilor cu periodontite cronice fibroase dupa starea canalelor radiculare la
examenul radiologic;
5) Simptomatologie clinică de debut.

Distribuţia pe grupe de vârstă. Vârsta pacienților ce s-au prezentat la cabinetul stomatologic a variat
între 11 și 77 de ani. Pacienții incluși în studiu au fost de la 20 la 60 de ani. Cea mai crescută frecvenţă
a fost înregistrată în decadele 3, 4, 5 (tabelul 1).
Tabelul 1. Distribuţia pe grupe de vârstă.
0-10 11-20 21-30 31-40 41-50 51-60 61-70 71-80 Total
0 0 1 6 3 2 0 0 12

Raportul repartiției pe sexe. S-a constatat o frecvență mai mare a cazurilor la femei, raportul F/M
(8 femei si 4 bărbați). Din totalul de 12 pacienți incluși în studiul tezei de licență, 8 au fost de sex
feminin și 4 de sex masculin (tabelul 2).
Tabelul 2. Raportul repartiției pe sexe.
Femei Bărbați
8 4

Clasificarea după dinții afectați . Un criteriu important pe care l-am luat în considerare a fost
clasificarea conform dinților afectați. Rezultatele susțin că cel mai des sunt afectați primii molarii,
acest fapt fiind reprezentat în tabelul de mai jos (tabelul 3).
24
 Tabelul 3. Clasificarea conform dinților afectați.
Dinții permanenți Numărul de pacienți
Incisivii centrali 0
Incisivii laterali 0
Caninii 1
Primii premolari 1
Premolarii 2 3
Primii molari 5
Molarii 2 2
Molarii 3 0

Distribuţia dinţilor cu periodontite cronice fibroase dupa starea canalelor radiculare la

examenul radiologic (tabelul 4). Dupa ce s-a efectuat radiografia , s-a depistat , că cel mai des
canalele radiculare a dinților cu patologia dată erau obtutați necalitativ .
Tabelul 4. Distribuţia dinţilor dupa starea canalelor radiculare la examenul radiologic.
Obturați Neobturați

9 3

Simptomatologie clinică de debut .

Semnele de debut cu care pacienţii s-au prezentat pot fi clasificate astfel (tabelul 6):

Tabelul 6. Simptomatologie clinică de debut.

Semnele de debut Nr. cazuri

Asimptomatice 8

Uneori apare o durere cu 1

caracter nevralgiform

Deranj la pătrunderea 3
alimentelor interdentar

25
3.2. Prezentare de caz clinic
Caz clinic nr.1
Date personale
Nume, prenume: D.A
Sex: F
Vârstă: 38 ani
Domiciliul: Chișinău
Data adresării la medic: 18.11.2021
Examenul subiectiv:
Acuze: Pacientul s-a adresat la medicul stomatolog cu scop protetic . Prezenţa unei cavități carioase
profunde, provoacă incomoditate în timpul masticaţiei cu reţinerea alimentelor. Uneori senzație de
egresiune, în special dimineața, ce dispar după câteva presiuni exercitate pe dinte. La excitarea cu
agenţi termici (cald, rece) nu provoacă dureri.
Anamnesis morbi (Istoricul actualei maladii): : Pacientul este ingrijorat din cauza incomodarării în
timpul alimentaţiei cu reţinerea alimentelor . Dintele cauză dureri nu prezintă. Este modificat de
culoare cu o matitate a smalțului și cu proces carios profund , iar camera pulpară deschisă;
Anamnesis vitae (Istoricul vieții):
Condițiile de viață și trai
Pacientul dispune de condiții favorabile de trai, stare materială satisfăcătoare. Alimentația este
echilibrată și corectă. Mod de viață sănătos, practică sportul.
Antecedente patologice (afecțiuni suportate)
- Pacientul neagă că ar fi suportat în trecut anumite intervenții chirurgicale, nu a urmat tratamente
cu antibiotice sau preparate citotoxice;
- TBC, hepatita virală B, C, HIV/SIDA, tulburări metabolice, maladii ale sistemului endocrin,
tulburări neuropsihice: neagă;
Anamneza alergologică
Neagă intoleranța la medicamente, vaccinuri, seruri, produse alimentare, polen.
Deprinderi vicioase
- Nu a fost și nu este în prezent fumător activ;
- Nu a consumat droguri;
- Nu a avut alte deprinderi vicioase.
Antecedente heredo-colaterale

26
Părinții și membrii familiei nu au suferit de TBC, hepatita virală B, C, tulburări neuropsihice, maladii
ale sistemului endocrin, cardiovascular, respirator.
Examenul clinic obiectiv:
Inspecția generală
- Starea generală a bolnavului este satisfăcătoare;
- Conștiința este clară. Tulburări de conștiință: nu are;
- Tip constituțional: normostenic. Gradul de dezvoltare corespunde vârstei;
- Capul și gâtul: proporționalitate, simetrie;
- Tegumentele și mucoasele. Culoarea: roz-pală. Integritatea tegumentelor: păstrată;
- Țesutul celulo-adipos subcutanat: dezvoltat suficient. Stare de nutriție satisfăcătoare;
- Edeme periferice nu se atestă;
- Ganglionii limfatici: sunt de mărime, consistență și formă normală. Nu se palpează, nu prezintă
senzații de dureri în timpul palpației;
- Musculatura: dezvoltată normal;
- Țesutuș osos: oasele nu prezintă deformații, nu apar dureri la palpare;
- Articulațiile: fără modificări ale configurației, fără limitarea mobilității sau dureri la palpare
accentuate prin mobilizarea activă sau pasivă.
Examenul exooral:
- Forma feței: ovală;
- Proporționalitatea feței: păstrată;
- Raportul dintre etajele feței: normal;
- Plicile nazolabiale și mentonieră: ușor exprimate;
- Tegumentele de culoare roz-pală, fără modificări patologice;
- Palparea țesuturilor moi și a scheletului osos facial este indoloră;
- Gradul de deschidere al cavității bucale se încadrează în limitele normei;
- Nu se atestă crepitații, cracmente, salturi, dureri ale articulației temporomandibulare, devieri ale
mentonului la deschiderea cavității bucale.
Examenul intraoral:
- Raport normal al buzelor;
- Marginea roșie a buzelor nu prezintă scuame, cruste;
- Inserția normală a frenurilor buzei superioare și inferioare, a frenului lingual;
- Mucoasa jugală este de culoare roz-pală, fără modificări patologice;

27
- Gingia marginală ușor hiperemiată, edemațiată;
- Prezența depunerilor pigmentare, depunerilor moi și dure pe suprafața tuturor dinților;
- Raport de ocluzie: fiziologic, tip de ocluzie: ortognată;
- Limba are dimensiuni normale și nu prezintă modificări patologice;
- Prezența obturațiilor a dinților 14, 23, 26, 27,44 , cavitate carioasă în dintele 43 , dintele 35 modificat
de culoare cu proces carios profund şi camera pulpară deschisă; Excitanţii termici, chimici, mecanici
nu provoacă dureri; EOD – negativă (peste 100 MKA).
Examenul paraclinic Pe imaginea radiografică observam o cavitate carioasă profundă . Examenul R-
gic evidențiază lărgirea spațiului periodontal apical (Figura 14 ). EOD – negativă (peste 100 MKA).

Tabelulu 7. Formula dentară a pacientului

L Ob C Ob O Ob Ob
1 1 1 1 1 1 1 1 2 2 2 2 2 2 2
18 17 16 15 14 13 12 11 21 22 23 24 25 26 27 28
4 4 4 4 4 4 4 4 3 3 3 3 3 3 3
48 47 46 45 44 43 42 41 31 32 33 34 35 36 37 38
l P P Co Ob C Pt
L L
Notă: Pt – periodontită ; Co – coroană; Ob – obturație; C – carie ; L – lipsă

Figura 14. Dintele 35 înainte de tratament.

28
Diagnosticul diferenţial:
Periodontita fibroasă cronică urmează să fie diferenţiată de:
Pulpită gangrenoasă – dinte cu toate semnele gangrenei pulpare, examenul R-gic nu evidenţiază nici
o modificare la nivelul spaţiului periodontal; Persistă dureri la excitanţi termici, rece,cald. Sondarea
profundă în canale este dureroasă.
Pulpitele cronice – la pătrunderea instrumentului endodontic în camera pulpară şi canalul radicular se
constată sensibilitate şi apare sîngerare. Electroodontodiagnosticul echivalează 60 MKA.
Periodontita apicală cronică granulomătoasă – examenul R-gic, depistăm zone de osteită (resorbţie)
extinsă în tot periodonţiul apical de diferite forme ;
Diagnosticul definitiv:
La baza datelor subiective, obiective şi celor complementare s-a stabilit diagnoza: Periodontită
cronică fibroasă a dintelui 35.
Plan de tratament:
• Efectuarea aneteziei infitrative;
• Prepararea cavităţii cu turbină ;
• Izolarea dintelui;
• Crearea accesului către orificiul de intrare în canal;
• Determinarea lungimii de lucru cu ajutorul apexlocaţiei;
• Prelucrarea medicamentoasă a canalelor radiculare cu sol. 2%-HIPOCLORIT DE SODIU şi
prelucrarea mecanică a canalelor radiculare cu ace K-file , uscarea canalelor radiculare;
• Obturarea cu ”Eugetin” şi conuri de gutapercă prin metoda condensării laterale;
• Roentgen de control.
Etapele tratamentului
S-a efectuat anestezia infiltrativă cu soluție Septanest 4% 1:100000 1,7ml (figura 15).
Următoarea etapa a inclus realizarea accesului la spațiul endodontic . A fost realizată prepararea prin
acces ocluzal în dintele 35 . Cu ajutorul frezelor sferice și a excavatorului su fost îndepărtate smalțul
dentar subminat,dentina rămolită și s-a efectuat formarea cavității dentare (figura 16). Pentru
următoarea etapă de izolare a dinților a fost utilizat sistemul de izolare cu diga,ce a permis obținerea
cîmpului de lucru uscat,scăderea riscului de contaminare a cîmpului de lucru,micșorarea riscului
riscului de accidente intraoperatorii(înghitirea instrumentelor,contactul materialelor cu mucoasa
bucală,ușurarea accesului și îmbunătățirea vizibilității (figura 17).

29
Figura 15. anestezia infiltrativă a dintelui 35 cu soluție Septanest 4% 1:100000.

Figura 16. Prepararea dintelui 35.

Figura 17. Izolarea dintelui cu ajutorul digii.

30
Următoarele etape au inclus determinarea lungimii de lucru cu ajutorul apexlocaţiei și radiografiei
(figura 18, 19, 20 ).

Figura 18. Determinarea lungimii de lucru cu Figura 19. Determinarea lungimii de lucru.
ajutorul apexlocaţiei(Woodpecker,China).

Figura 20. Metoda de determinare lungimii de lucru prin radiografie.

După determinarea lungimii de lucru , canalele radiculare s-au prelucrat medicamentos și mecanic
cu ace endodontice manuale și rotative( figura 21, 22, 23, 24, 25,26).

Figura 21. Prelucrarea medicamentoasă a canalelor radiculare cu sol. 2%-hipoclorid de sodiu .

31
Figura 22. Prelucrarea mecanică a canalelor radiculare cu ace K-file nr.20.

Figura 23. Prelucrarea mecanică a canalelor radiculare cu ace K-file nr.25.

Figura 24. Prelucrarea mecanică a canalelor radiculare cu ace K-file nr.30.

32
 Figura 25. Prelucrarea canalelor radiculare cu ace rotative .

Figura 26. Prelucrarea canalelor radiculare cu ace rotative .

După prelucrarea , canalul radicular a fost uscat cu conuri de hîrtie și a fost obturat cu tehnica
condensării laterale ( figura 27, 28, 29, 30 ).

Figura 27. Uscarea canalelor radiculare cu conuri de hârtie .

33
Figura 28. Obturarea canalului radicular cu materialul Eugetin si Lentulo.

Figura 29. Condensarea conului de gutaperca cu plugger nr 25.

Figura 30. Înlăturarea resturilor de gutapercă cu ajutorul plugger-ului .

34
S-a efectuat o radiografie de control la 6 luni după tratament. Schimbări periapicale nu sunt (figura
33).

Figura 33 . Dintele 35 dupa 6 luni de tratament.

Caz clinic nr 2
Nume, prenume: T.E
Sex: M
Vârstă: 23 ani
Domiciliul: Chișinău
Ocupația: Student
Data adresării la medic: 15.12.2021

Examenul clinic
Acuze: Pacientul acuză despre modificarea dintelui 47 în culoare și prezenţa unei obturaţii vechi,
debordante, cu incomodare, în timpul alimentaţiei.
Anamnesis morbi (Istoricul actualei maladii): dureri nu sunt. A început să simtă deranj la pătrunderea
alimentelor cu 2 luni înainte de adresare. Sensibilitate la excitanți nu persistă.
Condițiile de viață și trai Pacientul dispune de condiții favorabile de trai, stare materială
satisfăcătoare. Alimentația este echilibrată și corectă. Mod de viață sănătos, practică sportul.
Antecedente patologice (afecțiuni suportate)
35
- Pacientul neagă că ar fi suportat în trecut anumite intervenții chirurgicale, nu a urmat tratamente
cu antibiotice sau preparate citotoxice;
- TBC, hepatita virală B, C, HIV/SIDA, tulburări metabolice, maladii ale sistemului endocrin,
tulburări neuropsihice: neagă;
Anamneza alergologică
Neagă intoleranța la medicamente, vaccinuri, seruri, produse alimentare, polen.
Deprinderi vicioase
- Nu a fost și nu este în prezent fumător activ;
- Nu a consumat droguri;
- Nu a avut alte deprinderi vicioase.
Antecedente heredo-colaterale
Părinții și membrii familiei nu au suferit de TBC, hepatita virală B, C, tulburări neuropsihice, maladii
ale sistemului endocrin, cardiovascular, respirator.
Examenul clinic obiectiv:
Examenul exobucal: Fața este ovală, simetrică, etajele feței – proporționale. Tegumentele sunt de
culoare roz-pal, fără modificări. Șanțurile nazo-labiale și mentonier moderat pronuțate, gradul de
deschidere a cavității bucale aproximativ 5 cm. Palpator, mușchii și ganglionii limfatici sunt în normă,
fără modificări patologice. Palpația articulației temporo-mandibulare – indoloră. La auscultație nu s-
au înregistrat zgomote patologice.
Examenul intraoral:
Buzele sunt de culoare roșie. Mucoasa orală de culoare roz-pal, fără modificări inflamatorii, la sondare
gingia nu sângerează.Ocluzie: fiziologică, ortognată. În timpul examinării a fost depistată o obturație
veche , debordantă la nivelul dintelui 47 ( figura 34 ).
Examen paraclinic: pe imaginea radiografică observăm canalele radiculare tratate anterior incorect.
Examenul R-gic evidențiază lărgirea spațiului periodontal apical. EOD – negativă (peste 100 mkA).
Diagnosticul preventiv: Periodontita cronică forma fibroasă în dintele 47.

36
Tabelul 7. Formula dentară a pacientului
Ob C OCo Ob L
1 1 1 1 1 1 1 1 2 2 2 2 2 2 2
18 17 16 15 14 13 12 11 21 22 23 24 25 26 27 28
4 4 4 4 4 4 4 4 3 3 3 3 3 3 3
48 47 46 45 44 43 42 41 31 32 33 34 35 36 37 38
l P P
L Pt C Ob L
Notă: Pt – periodontită ; Co – coroană; Ob – obturație; C – carie.

Figura 34. Dintele 47 înainte de tratament.In canalul radicular semne de obturație.

Diagnosticul diferenţial:
Periodontita fibroasă cronică urmează să fie diferenţiată de:
Pulpită gangrenoasă – dinte cu toate semnele gangrenei pulpare, examenul R-gic nu evidenţiază nici
o modificare la nivelul spaţiului periodontal; Persistă dureri la excitanţi termici, rece,cald. Sondarea
profundă în canale este dureroasă.
Pulpitele cronice – la pătrunderea instrumentului endodontic în camera pulpară şi canalul radicular
se constată sensibilitate şi apare sîngerare. Electroodontodiagnosticul echivalează 60 µA.
Periodontita apicală cronică granulomătoasă – examenul R-gic, depistăm zone de osteită
(resorbţie) extinsă în tot periodonţiul apical de diferite forme ;

37
Diagnosticul final: În baza examenului clinic și paraclinic s-a stabilit diagnosticul de periodontita
cronică fibroasă d.47.
Plan de tratament : Înlăturarea obturaţiei precedente din canalele radiculare , prelucrarea
medicamentoasă a canalelor radiculare și obturarea lor .
Etapele tratamentului :
• Efectuarea anesteziei;
• Izolarea dintelui;
• Prepararea cavităţii cu înlăturarea obturaţiei precedente;
• Crearea accesului către orificiul de intrare în canal;
• Înlăturarea obturaţiei precedente din canalele radiculare folosind ace endodontice;
• Determinarea lungimii de lucru cu ajutorul apexlocaţiei;
• Prelucrarea medicamentoasă a canalelor radiculare cu sol. Clorhexidină 2% şi sol. Hipoclorid
de Na 5,25% şi prelucrarea mecanică a canalelor radiculare cu ace K-file şi K-reamer după
metoda Step-Back, uscarea canalelor radiculare;
• Obturarea canalelor radiculare cu preparatul ,,Eugetin,, şi conuri de gutapercă prin metoda
condensării laterale;
• Roentgen de control (figura )

Figura 35. Dintele 47 după tratament.

38
 Concluzii

1. În baza analizei sursei bibliografice sa determinat, că periodontita cronica fibroasă apare ca o

complicație a tratamentului endodontic necalitativ.
2. Prelucrarea instrumentală a canalului radicular și cea medicamentoasă oferă posibilitatea de a
obține o sterilizare eficientă a canalelor radiculare .
3. Monitorizarea pacienților după o perioadă de timp a demonstrat lipsa modificărilor periapicale.

39
 BIBLIOGRAFIE
1. Borovski E. Stomatologie terapeutică. Chișinău, Ed. Lumina, Chișinău, 1990, 422 p.
2. Bodrug V. Evaluarea diferenţiată a activităţii antibacteriene a diferitor antiseptice în tratamentul
periodontitclor apicale. Teza dc doctor in şt.mcd.Chişinău 2003.
3. Burlacu V. , Fala V. , „Secretele endodonţiei” , 2010, Chişinău;
4. Burlacu V., Cartaleanu A. Erorile endodontice — prevenție și măsuri de combatere. Buletinul 2012
, 2010.
5. Corneliu Nastase, Gheorghe Nicolau, Valentina Nicolaiciuc, Alexei Terehov. Odontologie.
Practica modernă . Editura Nasticor, 2010 p.412;
6. Fala V.Tratament raţional,complex al pcriodontitclor cronice distructive la dinţi cu defecte parţiale
şi totale dc coroană.Tcză de doctor în medicină. Chişinâu 2006. p 37-47
7. Fala Valeriu , Burlacu Valeriu .”Tratamentul endodontic a unor forme ale periodontitelor apicale
cronice distructive. Chişinău 2003.
8. Nicolau Gh. , „Bazele endodontice practice moderne” , Nasticor 2009 p.25-48.
9. Sîrbu S., Nicolau-Gorea A., Kijner A., Bodrug V. Necesitatea tratamentului endodontic și
incidența periodontitelor ornice. Probleme actuale de stomatologie. Chișinău, 1999, p.62.
10. Andreescu C.,Cherlea C., Ioana Cherlea. ”Concepţii actuale în tratamentul medicamentos
endodontic”.Bucureşti, Revista Stomatologică, 1995, vol. XLII, nr.1-2, pag. 11-17.
11. Constantin Mocanu, Maria Vataman ‒ Endodonție practică. Iași, 2000.
12. Iliescu A. Tratat de endodonție. Volumul 1. București, Ed. Medicală, 2015, 480 p.
13. Memet Gafar, A.Iliescu, „Endodonţie clinică şi practică”, ediţia a 2-a revăzuta ţi adăugită,
Editura medicală,Bucurcşti,2002. p 103-104.
14. Cohen, L. K. M. Hargreaves, H. Berman. Cohen’s pathways of the pulp . 10th ed. Elsevier, 2011.
986 p.
15. Cohen S. , R. C. Burns Endodontics . 8th ed. New York : Elsevier, 2002. 1021 p.
16. Gutmann J. L., Lovdahl P. E. Problem Solving in Endodontics : Prevention, Identification and
Management . 5th ed. Elsevier, 2010. 482 p.
17. Huumonen S., Orstavik D. Radiological aspect of apical periodontities. Endodontic Topics, 2002,
nr.1, p. 3–25
18. Keith D. Radiografic detection of insuspect orniceic conditions. J, Dent. Res. 1972, 51; 1250.
19. Mahmoud Torabinejad, Richard E.Walton.”Endodontics principles and practice”.ST.Louis 2009.
598 p.
40
20. Nair PNR. Apical periodontitis: a dynamic encounter between root canal infection and host
response. Periodontology 2000 1997: 13: 121–148
21. Stock C. J. R. , R. T. Walker. Endodontics. Elsevier, 2014. 388 p.
22. Беляев И.Б. ‒ Хронические периодонтиты корневых зубов. Минск, 1974.
23. Николаев А. И., Цепов Л.М. Дифференцированная медикаментозная терапия в эндодонтии
\\ клин. Стоматология. 1999.-№3.-с.63-67
24. Петрикас А.Ж., Захарова Е.Л., Горева Л.А., Толстовa О.О. ‒ Клинико-рентгенологическая
оценка эндодонтического лечения, Стоматология 2013, 92/2, 17-18.
25. Максимовский Ю.М., Митронин А.В. Терапевтическая стоматология. Руководство к
практическим занятиям. Издательство: ГЭОТАР-Медиа 2012 с 432

41
42